ORGIE CU PORUMBEIIntroducere

Luna plina. Lumina este mai puternica ca niciodata.

Miezul noptii. Curentul s-a oprit in urma cu aproape o ora, ne-am culcat toti. Nu putem face nimic fara lumina.

*

M-am dus in baie, erau multe lumanari. Majoritatea erau stinse sau spre final. Ceara se scurge pretutindeni. Ma apropii de oglinda si imi privesc chipul. Eram mai frumoasa la lumina lumanarii. Ma uitam insistent.

Am rostit cateva cuvinte in soapta. Visam ca te ucid in cel mai oribil mod cu putinta. Ti-am adresat vorbe menite sa te jigneasca, te-am lovit, te-am impuscat si apoi te-am injunghiat cu un cutit in timp ce te priveam in ochi. Inca nu erai mort, dar sufereai. Ti-am indesat sosete in gura ca sa nu urli de durere si sa imi trezesti parintii.

Deschid ochii.

Sticla incepe sa se crape. Si crapaturile nu se opresc pana cand nu ating colturile oglinzii. In mijloc ramane un gol. Arata de parca ar fi fost un glont acolo.

Se aude un zgomot, ceva a cazut pe gresie. Glontul? Am luat o lumanare si, da, era glontul.

M-am panicat. Nu stiam de unde provine. Nu stiam cum ar fi putut ajunge in oglinda, s-a crapat chiar in fata mea. Cineva m-a impuscat?

De ce nu am murit? De ce nu simt nicio durere?

Imi privesc mainile si erau patate de sange. Oare e posibil? Oare acesta este sangele tau?

Glontul era menit sa te razbune, dar nu sunt reala. Sunt cea mai falsa persoana care a existat vreodata. Sunt o fantoma, iar glontul a trecut direct prin mine.

Sunt mirajul pe care il vezi in desert. Doar ca nu vei mai vedea niciodata nimic.

*

-Esti sigur ca vrei sa ne vedem?

-Da!

-Daca simt ca ai iesit cu mine din obligatie sau interes, voi pleca.

El rade.

A venit si ziua pe care amandoi au asteptat-o intr-o oarecare masura. Ora stabilita era cinci. Ea ajunge mai devreme si se aseaza intr-un loc retras de unde il poate vedea venind. El intarzie, dar soseste intr-un final cu un trandafir in mana.

Pe chipul ei se formeaza un zambet nefiresc. Se simte jignita de intarzierea sa. L-a lasat sa o astepte singur mai bine de jumatate de ora si il privea de la distanta cum se agita. Zambetul persista pe masura ce nu-i raspundea la apeluri. Si-i scrie ca este prinsa in trafic.

Asteptarea lua sfarsit. Acum nu-i mai desparte decat o trecere de pietoni. El o vede si se apropie usurat. Acele cateva secunde in care ea defileaza prin fata masinilor aflate la semafor il fac sa se simta inferior si sa stranga floarea cu putere in mana sa transpirata.

Au ajuns fata in fata. El incearca sa spuna ceva. Ea nu spune nimic si continua sa il priveasca, parca asteptand o explicatie. Dar nu reuseste sa spuna nimic, s-ar fi balbait oricum, asa ca ia floarea si i-o intinde. Ea o ia, o miroase.. apoi o arunca pe jos in sila. Ii mai arunca o ultima privire, si pleaca. Tenisii ei scartaie la fiecare intalnire cu asfaltul, dar in momentele acelea el inca o vedea atragatoare.

O priveste confuz, dar totusi fascinat. Ea se opreste pentru cateva secunde, se intoarce.

-Ti-am spus ca voi pleca!

*

Nu voi preciza timpul sau locatia. Totul se petrece pretutindeni, dar nicaieri. Se poate intampla totul in interiorul tau pe masura ce citesti si uiti de propria viata, sau chiar mai mult, o poti considera drept o alta interpretare a vietii tale.

Capitolul 1: Doar voma de cuvintePrivesc in jos si vad o balta de voma multicolora. Este voma mea dupa ce m-am dat in leagan timp de ore intregi. Parea ca cerul se apropie de mine, ma pierd printre nori si brazi inalti.

Totul apune si devine violet, chiar si voma mea. Arata atat de interesant si daca nu as fi fost "educata" in toti anii acestia, mi-as fi trecut mana prin ea doar de dragul senzatiei.

Parintii mei au plantat un brad in curte chiar in ziua in care m-am nascut. Il privesc zi de zi, si desi continua sa creasca, este neschimbat. In aceste momente ma intreb de ce noi nu continuam sa crestem precum brazii pentru tot restul vietii. De ce ne oprim si asteptam moartea in mod inconstient?

*

Aliniaza-ne langa un zid. Fiecare va avea o expresie neutra, fiecare va fi singur si nu va avea pe cine sau de ce sa impresioneze. Atunci vei privi in ochii fiecaruia si vei vedea ca unii sclipesc, iar de cei ai caror ochi nu transmit nimic inseamna ca nu trebuie sa te temi. Dar de regula ei sunt oamenii de care ne-am temut de prea multe ori, fara motiv.

*

Nimeni nu stie cine sau ce sunt de fapt. Ii fac sa creada ca sunt ceea ce vreau eu sa fiu. Nimeni nu stie cand mint si cand spun adevarul.

Nimeni nu stie daca sunt barbat sau femeie, si de ce ar conta? De ce ne diferentiem pe baza organului genital?

Astazi sunt barbat, maine femeie. Astazi te distrug, maine voi plange. Poimaine o voi face din nou si tot asa. Lupta dintre doua identitati este mult mai fascinanta decat o singura identitate cu care te impaci pentru tot restul vietii.

Atunci cand ma voi intelege pe deplin voi fi pregatita sa mor, si stiu ca nu vreau sa mor in aceasta clipa.

Voi reciti aceste randuri peste ceva timp si voi fi dezamagita. Dar acum incerc sa exprim ceva dincolo de cuvinte si sper ca si atunci voi fi capabila sa inteleg asta.

*

Suntem puncte pe un oarecare cer. Stele cazatoare. Cand cad eu, tu te sprijini de suferinta mea si te ridici. Dupa un timp imi reiau locul si tot asa.

Cand privesc cerul realizez ca putine stele ies in evidenta, celelalte raman in umbra. Si acest mister le face sa straluceasca mai frumos. De ce? Pentru ca cele din umbra nu dau doi bani pe faptul ca nu beneficiaza de atentia mea. Poate ele nu considera ca eu merit sa le privesc. Dar in acest moment, chiar o fac.

Uneori vad avioane deasupra mea si imi pun dorinte fara sa imi dau seama. Dorintele acelea oricum s-ar indeplini. Pentru ca tot eu sunt cea la care ma rog. Avem nevoie sa visam pentru ca

suntem singuri printre fenomene necunoscute, dar inchid ochii si totul moare pentru ca am incetat sa cred.

Printre greieri si broaste, aud zgomote in noapte si intru in panica. Imi imaginez ca in secunda aceasta mi-ar putea trece un glont prin cap si nici nu mi-as da seama. Sunt singura, e bezna si nu vad nimic in jurul meu. Simultan, ma simt inconjurata. Teama se amplifica cu fiecare cuvant pe care il scriu. Aud pasi. Fug in casa. Ma mai uit in urma pentru ultima oara. Am ajuns la lumina.

*

M-am trezit pe la pranz din cauza mesajului tau. Am zambit si ti-am spus ca scriu o carte, dar nu prea te interesa. Stiu ca trebuie sa ne vedem de ceva timp, dar in aceste momente ma intreb daca merita sa iti dedic o zi din viata mea cand tu nu imi dedici nici macar cateva secunde.

Scena de la inceput continua sa se repete in mintea mea, nimeni nu stie cum ne vom intalni prima oara. Parca vad ca nu va fi pic de drama si nu ma vei ajuta cu subiecte noi pentru poeziile mele. Orice sentiment, bun sau rau, ma poate ajuta prin intensitatea sa. De ce ma tem cu adevarat? De ipoteza in care noi doi ne-am intelege ca niste prieteni vechi si mi-as da seama ca nu am pentru ce sa lupt si imi pierd timpul.

*

Sunt doar o proiectie a imaginatiei tale. Sunt asa cum vrei sa ma vezi. Pot fi ceea ce vrei sa fiu. Iti voi indeplini orice dorinta, dar dupa ce vei pleca voi ramane aceeasi persoana. Persoana pe care nu o vei cunoaste niciodata, dar ea exista. Nu esti pregatit sa o vezi. Si nu vei fi niciodata.

Mi-ai spus ca ma iubesti. Zambesc si ma intreb daca iti intelegi cuvintele. Ti le-as explica eu, dar ai rade. Eu as rade. Totul ar fi ca inainte.

*

Stau in statie si astept autobuzul. Este cald, iar eu sunt imbracata inadecvat. Langa mine este un barbat ceva mai in varsta care ma priveste insistent atunci cand are impresia ca nu il pot vedea. Si cand ridic privirea din gol, si el intoarce capul. Sau poate asta simt eu, poate ca si el se simte privit.

Autobuzul a venit si sunt nevoita sa imi intrerup ideea. Dar orice idee se pierde si nu mai poate fi reluata nici macar acum, dupa ce m-am asezat comod pe scaun.

Acum ma aflu in autobuz, sunt ocupata sa scriu si nu mai pot privi peisajul pe care deja il cunosc pe de rost. Stiu incotro merg, dar apoi ma gandesc ca se poate intampla orice si ca acest autobuz ma poate duce oriunde. Doar ca am fost prinsa in rutina si am incetat sa visez.

Da, se poate intampla orice. Poate avea loc un accident, mi se poate fura telefonul sau pot trece pe langa un om cu care voi mai intra in contact peste cativa ani.

Ideea imi este intrerupta de catre o batrana nemultumita de faptul ca autobuzul a intarziat. Initial credeam ca vorbeste singura, apoi mai aud inca o voce stearsa pe fundal. Respectiva tocmai urcase de la cimitir, cine stie pe cine vizitase cu doua garoafe in mana?

Geamul este deschis si vantul imi sufla prin plete, sunt inconjurata de oameni care butoneaza telefonul. Si chiar in timp ce tastez asta, realizez ca ma numar printre ei de aceasta data. Stau cu capul plecat si ma ascund dupa telefon.

Mama tocmai m-a sunat. A trebuit sa raspund si sa tulbur linistea din autobuz. A trebuit sa atrag atentia cu monologul meu, si apoi sa inchid telefonul de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Muzica din casti nu s-ar fi oprit si privirea mea nu s-ar fi dezlipit de geam.

O raza de soare se atinge de pielea mea alba si o face sa straluceasca. Ma amageste. Imi ascund mana in camasa. Vreau sa raman neatinsa. Doar tu imi vei vedea paloarea pielii.

Vad pe strada fetite grase insotite de mamele lor cu mult mai grase. Haine ieftine, forme mult prea generoase si rautate in privire. Risipa de oxigen.

Remarc un barbat cu un geamantan. Ii cere niste indicatii unei femei in varsta, dar aceasta reuseste sa-i dea un raspuns mult prea tarziu. Usile autobuzului se inchid, barbatul care trebuia sa coboare ramane blocat. Incearca sa-i spuna soferului sa opreasca, dar isi da seama ca o face degeaba. Imediat dupa asta a devenit extrem de agitat, totul se putea citi pe chipul sau. Privea in toate partile. Poate ca acest om simplu avea o sarcina foarte importanta, deci voi inceta din a fi ignoranta.

Simt ca mi-am petrecut o zi intreaga in autobuz, dar a venit timpul sa cobor.

*

Buna. Da, cu tine vorbesc.Voiam sa iti spun ca esti o persoana prea comoda si nu vei intelege niciodata farmecul starii de tensiune. Tu ai bani de taxi, eu trebuie sa astept un autobuz in care ma chinui sa ma tin pe picioare. Dar iti voi mai spune ceva: nu as da drumul cu autobuzul pentru nimic.

*

Suntem fumati. Intr-o cladire, pe niste scari. Ca intr-un film. Totul incepe in momentul in care se aprinde tigara. E un sentiment ciudat. Totul se misca foarte repede. Si totusi timpul trece greu. Ma uit la ceas si abia au trecut cinci minute. Fiecare gand, fiecare miscare. Apoi atentia imi este concentrata la un alt stimul. Fiecare are un subiect diferit de discutie. Eu ii ascult. Apoi ei imi

spun ca sunt cea mai normala si fac eforturi sa le demonstrez asta in continuare. Fiecare isi aprinde o tigara si eu ma simt tentata. Ma uit pentru o fractiune de secunda spre ea si prietenul ei. Da, ea, singura ea care era cu mine. Ma uit spre ghiozdan, le ascult din nou conversatia. Vad ca vorbesc despre vopsea de par. Din atmosfera se aud din nou zgomote ciudate. Toti se opresc si asculta.

Oare a fost un pui de gaina? Asta a intrebat.

Unul se manifesta straniu. Simte ca vine apa spre noi si este mult prea rece. Si in secunda urmatoare am simtit la randul meu un vant rece. Incepe sa alerge si sa loveasca cu piciorul, acum se ineaca. Fiecare este ingrijorat pentru propria persoana, niciunul din noi nu s-ar fi ridicat de pe scari pentru a da o mana de ajutor. Ne era teama sa nu ne atace si am fi plecat departe de acolo.

Fata asta ii intreaba pe toti daca vor sa doarma la ea, dar fiecare refuza intr-un mod politicos. Am mai vazut scena aceasta, stiam cum se va termina si stiam la ce se gandeste fiecare. Ii vedeam dezamagirea de pe chip cu fiecare refuz. Ma bucur ca nu m-a intrebat si ma bucur ca eram mai constienta decat toti la un loc si ii puteam analiza in aceste momente de slabiciune.

Se aud voci, apoi o persoana se arata si ne spune sa plecam. Am fugit panicati.

Ajungem in parc si eram oripilata de copiii pe care-i vedeam. Voiam sa plec de acolo, dar imi era lene sa meditez la o modalitate de scapare si m-am impacat cu situatia.

Un tip incepe sa vorbeasca despre voma si acest cuvant imi gadila urechile. Imi imaginam voma, ii simteam gustul si mirosul. L-am rugat sa spuna povestea in continuare. Nu am retinut mare lucru, dar eram fascinata sa aud ca peste voma s-a adaugat sange.

Stau in parc, sub un copac. Inconjurata de oameni necunoscuti. Stau cu capul pe o sticla goala si privesc crengile care se leagana deasupra capului meu. Ascult Cream sau David Bowie si simt modul in care furnicile imi gadila trupul cand merg pe mine. Sunt cu un cuplu si ei vorbesc despre droguri. Ei vor droguri, eu vreau droguri, toti vrem droguri. Altfel nu vorbeam despre asta.

Ea are fire de iarba pe fund si eu am pe camasa. Soarele apune, va rasari din nou dimineata. In acest moment pare ca vor fi zile intregi pana atunci si stiu ca voi adormi inainte.

Cerul este senin, o singura pasare zboara. Ma intreb incotro zboara singura. De ce este singura? Oare si pasarea aceea are propria sa drama?

*

Priveam de la distanta grupul de copii si am putut vedea clar cum un barbat se apropie de ei. In momentul in care am vazut ca are papagali le-am spus celorlalti sa plecam. Eu stiam de bani. Cu totii intrebau cat costa, dar barbatul era hotarat sa-i fraiereasca. Si reuseste. Isi primeste banii si pleaca satisfacut lasand o gramada de copii revoltati in urma sa. Nu-i pasa, pana la urma ce i-ar putea face niste copii?

Mie imi pasa doar de persoana mea. Nu voiam ca acel barbat cu tenul masliniu sa se apropie de mine. I-as fi intors spatele.

O fetita se apropie de mine si imediat observ cutia de chibrituri pe care o tinea in mana. Eram terifiata. Voia sa il sperie pe unul dintre baietii cu care eram. I-am spus ca imi e teama de foc si i-am vazut frustrarea de pe chip. Nu a mai putut sa isi sperie prietenul din cauza mea. Am intarit ideea si fata de ceilalti, spunand ca imi e teama de foc si de foarfece. Fetita se scuza si pleaca inapoi la grupul ei. Inca se simtea miros de chibrituri in urma ei.

Ma intorc de unde am venit. Sunt din nou in autobuz. M-am asezat langa o persoana care ma priveste insistent prin geam. Ma intreb cum interpreteaza ceea ce vede.

Mirosul de transpiratie se imbina cu mirosul de deodorant, caldura ne face sa privim spre geamurile mici si sa ne dorim ca celorlalti sa li se faca rau si sa coboare.

Capitolul 2: Strainii din viata meaEra o seara calduroasa de vara. Ma durea stomacul si ma durea fundul de la statul in autobuz. Dar ma luptasem cu multe femei in varsta pentru acest confort care acum nu mai inseamna nimic.

Am cel mai bun loc din autobuz. Vad fiecare persoana. Unii intra, altii ies dupa ce si-au lasat bagajele inauntru pentru o pauza de tigara. Mai vad oameni care verifica numarul autobuzului si ora, par foarte grabiti si nimeni nu se arata interesat in a le oferi informatii. Cine stie? Poate ca si ei sunt drogati. La fel ca noi.

M-am asezat langa o fata si am intrebat-o cum o cheama. Parea iritata de faptul ca am determinat-o sa isi ridice privirea de pe ecranul telefonului doar pentru a face cunostinta cu ea. Dar nu voia sa cunoasca un prieten nou si se intoarce la cei virtuali. Cu o mana isi pozitioneaza din nou casca in ureche, dar ceva o bruscheaza. Era mana mea. I-am spus ca vom sta impreuna pe parcursul calatoriei si ca vreau sa stiu cine e. Impart cu ea timpul meu, la care trebuie sa fi tanjit vreo persoana din viata mea. Da, ea era in compania mea si nu voiam sa pierd timpul uitandu-ma pe geam ca pana acum, cautam o senzatie diferita dupa aceasta zi anosta. Dar ea nu are timp sa asculte glasul pe care mi-l dau stimulii mei, glasul care nu a dorit sa se afirme de

ore bune si a ales sa inceapa cu ea. Nu, ea isi da muzica mai tare si continua sa viseze ca-i va da un mesaj tipul pe care il place. Eu o las sa viseze in continuare, apoi ii urmez exemplul.

Cat timp am scris, soarele a apus intr-un mod unic. Dar l-am pierdut. Nu imi mai ramane decat sa imi imaginez ce as fi putut privi, apoi sa zambesc.

Poate ca nu am vorbit cu nicio fata pentru ca eram ocupata sa ma intreb cum ar fi sa o fac, si am pierdut ocazia de a o face. Fata ma urmareste in fiecare autobuz si simt ca ea vrea sa imi ofere de fiecare data o noua sansa de a o aborda, dar ma tem ca voi continua sa o dezamagesc.

Poate ca fata aceea eram eu.

Cand auzi prea multe trebuie sa vorbesti si cand vezi prea multe trebuie sa scrii.

*

Trebuie sa traversez cand se termina masinile, dar masinile nu se mai termina. Aproape am vazut un accident. Ma intreb ce senzatie a avut motociclistul acela stiind ca a fost la un pas de moarte. Ma intreb ce a simtit familia din masina aceea modesta.

Ma simt urmarita. Un barbat merge in spatele meu, suntem singuri pe strada intunecata si umbra sa se apropie de mine. O pot vedea foarte clar. Incep sa transpir, imi frec palmele si respir greu. Dar umbra dispare si ma uit in urma mea. Barbatul dispare pe o carare si acolo drumurile noastre se despart. Sunt din nou libera sa ma gandesc la tine atunci cand privesc stelele si jumatatea de luna de pe cer.

Intru pe strada si cainii latra la mine de parca as fi vreo straina. Sunt straina de ei si ei sunt straini de mine. Si e normal, abia au venit si cred ca li se cuvine totul. Dar eu m-am nascut aici si ei vor muri de foame inainte ca eu sa ma mut.

*

Si astazi ne-am unit buzele si limbile noastre au inceput sa se impleteasca la nesfarsit. Eu ma retrag prima. Ea mai voia.

Facem asta intotdeauna si este unul dintre cele mai frumoase momente. Mai trag un fum din tigara, apoi e numai a ta.

*

Merg singura pe strada. Te-am impins, imi pare rau. Acum te-ai oprit in mijlocul strazii ca sa ma injuri, imi retrag scuzele pe care nici macar nu le-am rostit. Am prevazut asta.

Ochelarii de soare ma impiedica sa iti vad bronzul tau pe care il ai din autobuz. Imi aprind tigara si toate privirile sunt atintite spre mine. Mai are rost sa ma intreb de ce? Tigara nu se aprinde. Vantul imi strica momentul. Uneori imi amintesc scene din filme bune in care protagonistul isi aprinde tigara. Este atat de sexi. Ma simt sexi cand aprind o tigara. Cere-mi o tigara ca sa experimentam aceasta senzatie impreuna, daca tot continui sa ma privesti. Ultima ta sansa pana cand semaforul se va face verde si totul va continua. Dar este un semafor care face asteptarea sa para grea. Vreau sa plec cat mai repede din locul acesta si semaforul ma tine din drum.

Fac pasii mari, barbatii se uita spre mine mai mult decat e necesar si eu le arunc cate o privire plina de dispret tuturor. Gesturile obscene nu isi mai au rostul. Imi place sa fac totul subtil. Poate ca nu toti se vor prinde, poate ca unora nu le va pasa, dar stiind ca am facut acest minim de efort imi pot continua ziua. M-am pisat pe oamenii de la semafor pentru ca se uitau urat la mine si acum le-am intors spatele.

*

In momentul in care mi-ai dat aceasta sarcina recunosc ca am simtit adrenalina. M-am ridicat din pat si am incercat sa caut o solutie. Ti-am dat o veste care probabil te-a afectat, dar eu am ochi doar pentru scopul meu.

*

Sunt singura persoana treaza din casa. Inca ma gandesc la tine si nu pot inchide un ochi. M-ai lasat cu multe semne de intrebare si in acest moment imi pun stilul de viata la indoiala. Mai precis anumite decizii ireversibile. Mi-as cere scuze, dar ar insemna sa cedez si astfel sa te dezamagesc. Geamul inca este deschis si zgomotele ma perturba. Insectele sunt pretutindeni, uneori chiar ma intreb daca ele se simt bine in preajma mea. Atunci ar trebui sa ma simt si eu bine in preajma lor. Doar convietuim.

*

Si in aceasta dimineata ma trezesc cu mesajul tau. Sau cel putin cu dorinta de a vedea mesajul tau. Nu, nu erai tu. Era o prietena veche care simt ca ma trage in trecut cu fiecare mesaj pe care mi-l trimite. Spune ca vrea sa ne vedem, insa nu e reciproc.

Acum ne vom intreba cata reciprocitate exista. Nu gasesc un raspuns si nu am putut sa verific nimic din trecutul meu amoros. Nu le-am acordat atentie prea mare oamenilor care m-au iubit, pentru ca eram preocupata sa iubesc oamenii care ma ignora. Si desi am incercat, nu pot iubi nici macar doi oameni simultan.

Unul dintre ei este atat de aproape de locul unde merg zilnic, dar nu stiu exact si asta il face sa para la mile departare. Celalalt pare atat de aproape. Poate ca doar spiritual, dar desi nu ne putem vedea, ii simt fiecare gand cum trece prin mine.

Voi continua sa urmaresc omul al carui spate il vad pentru ca merge in fata mea. Ma intreb pe cine las in urma, dar daca voi intoarce capul simt ca voi deveni confuza. Deci incerc sa nu ma abat de la drum, te las sa vii dupa mine si astept sa ma prinzi de mana si sa imi arati o alta directie.

Da, vorbesc cu tine, nu stiu cine esti. Stiu doar ca mergi in urma mea si te rog sa te prezinti. As vrea sa te cunosc si sa stiu ce gandesti. Orice ai fi. Sper doar sa ne intelegem.

M-ai lasat singura un timp. Te cautam pretutindeni, fortam aparitia ta. Nu a functionat. Intr-o zi mi-ai dat un semn si am inteles ca vrei sa te intorci aici prin cuvintele mele. Inca mai ai ceva de spus, iar eu te ascult.

Nu intelegeam despre ce era vorba, dar o simteam. Simteam si mana ta rece pe spatele meu cald.

*

Nu este totul gri. Si nici alb si negru. Doar experiente din care ori inveti ceva, ori ramai cu regretul. Iar tu inca suferi si lacrimile tale inca se vad. Eu pot vedea dincolo de trupul tau.

In momentul acesta razi la o gluma proasta si ai intrat in contact cu alcoolul. Nu esti cu nimic mai fericit, si o stii.

Nici eu nu sunt departe de tine, dar atunci cand te judec uit asta si ma amuz pentru scurt timp.

*

Nu imi doresc sa fiu acceptata, imi doresc sa lupt pentru ca fi acceptata si sa nu reusesc niciodata. Vreau doar un scop care sa ma motiveze. Poate ca nu vreau nimic, sau poate ca te vreau doar pe tine.

Mi-am dat seama cat de mult urasc oamenii care se incadreaza intr-o tipologie. Pentru ca ma numar printre ei.

Stau si astept, ma gandesc ca tu esti atat de aproape de mine. Ne despart doua strazi. Cu toate astea, nu iti voi spune nimic.

Ascult greierii. Ma intreb daca vor sa imi spuna ceva. Cum as putea sa-i intreb? Continui sa-i ascult fara sa imi imaginez o anume traducere, este cea mai frumoasa melodie atunci cand privesti stelele stand pe iarba umeda.

Lumina era aprinsa si geamul deschis. Imi era teama ca nu cumva sa fie o persoana la geam, care sa ma priveasca. Era doar cainele care se plimba, mai latra din cand in cand. Ma calmam. Dar apoi simteam aceiasi ochi atintiti asupra mea, simteam o persoana care sta in picioare ca o stana de piatra si ma analizeaza. Ma asteapta. Cand am simtit ca si-a luat ochii de pe mine am alergat si am stins lumina.

*

Existi doar prin intermediul meu. Existi doar in capul meu. Nu am fost impreuna ca sa pot justifica obsesia aceasta. Am fost impreuna mai putin decat mi-as fi dorit si mai mult decat as fi crezut.

Trei ani lungi. Dar acum te dau la o parte inainte de a-mi termina ideea. Tu ma faci sa plang si el ma face sa zambesc. De dimineata mi-a dat un semn dupa zile intregi. Ziua mea incepuse frumos, desi precedenta se terminase sec.

*

Cu putin timp inainte sa incepem sa vorbim, pisica mea a nascut trei pui. Doi dintre ei erau sanatosi, al treilea era bolnav. Pentru el nu m-am chinuit sa caut un nume, stiam ca va muri curand. Dar intr-un final i-am pus numele tau. Stiam ca va muri cand vom inceta sa mai vorbim. El este din ce in ce mai bolnav, iar noi astazi am rupt orice legatura. Ma intreb cat mai are de trait. Astept sa moara.

*

Leaganul se leagana singur. Leaganul continua sa se legene dupa ce am plecat, simte treptat disparitia mea. Dar se leagana in continuare, confuz. Apoi se opreste. Este singur si constient de asta. Leaganul nu se mai leagana, sta pe loc pentru ca este singur si nu mai vrea sa iasa in evidenta.

*

Trupul meu este acoperit de semne. Pielea mea nu este neteda sau uniforma pe nicaieri, si totusi predomina paloarea de mort si o oarecare puritate. Ma gandesc ca pielea mea este afectata in fiecare secunda in care ies din casa. Mai ales cand este expusa la soare. Pielea mea, arma mea secreta. O arma pe care nu o folosesc, ma multumesc cu privitul si admiratul constant.

*

Am iesit afara intr-un final. Imi era teama, niciodata nu stii ce te poate astepta. Dimineata vad prea multe si noaptea vad prea putine. Seara este perfect, dar incepe treptat si se termina brusc.

Am intrebat-o pe mama daca ma va impusca cineva in cap daca ies. A spus ca nu. Am intrebat-o daca urmeaza sa fiu violata. A dat din cap dezaprobator. Am mai pus o ultima intrebare legata de sobolani. Ezitase pret de cateva secunde, apoi mi-a spus sa iau pisica cu mine. Deja imi imaginam cum ma zbat intr-o groapa plina de sobolani, dar tot am iesit. Aveam telefonul in mana si luminam locurile pe unde aveam sa calc. Abia iesisem din casa si deja ma uitam in toate directiile. Parea ca am mers mai mult. Ajung in leagan, imi pun o melodie si incep sa ma gandesc la problemele mele. Nu, nu caut o solutie. Caut sa redevin una cu idolul meu ascultand melodia, caut sa sfidez problema cu stil, din moment ce asa ar fi facut idolul meu.

Nu ma puteam concentra prea mult pe o imagine, pe o situatie. Traiam intr-o spaima continua. Ma uit in spate din cand in cand, mai arunc o privire spre cer si una in jos. Dimineata se puteau observa cateva flori. Acum aveam in fata mea un cadavru, cadavru ce devine o caprioara care sta cu membrele in sus. Si din caprioara se ridica un om. De pe alee vine un alt om, dar cand imi arunc privirea spre directia sa se ascunde dupa un brad. Ma mai uit inca o data in spate si doi barbati sareau zidul din spatele meu. Imi imaginez ca erau inarmati. De ce nu imi imaginam femei? Ma tem de barbati, sau imi doresc sa vad barbati?

Pe cer trece o stea cazatoare si rostesc repede numele sau, am avut timp sa il pronunt usor de vreo doua ori. Apoi a disparut. Eram in extaz. Chiar cred ca va functiona. Incepusem sa concep scenarii cu noi doi.

*

Oamenii care stau pe loc si nu se misca niciodata. Se nasc, traiesc si mor in acest loc. Ii vad in trecere. Merg mai departe si ii las in urma. Ii las sa ma judece pentru ca oricum nu ne vom mai revedea.

*

Ventilatorul face un zgomot infernal, insa caldura ar fi insuportabila. Geamul este deschis si cainele se odihneste pe o treapta. Afara se aud pasarile, eu sunt singura si ma gandesc la conversatia noastra de aseara.

Nu am mai scris de zile intregi pentru ca nu mai aveam ce sa iti spun. Totul sta pe loc, sunt dominata de o lene teribila. Zi dupa zi trece, nu se mai intoarce nimic. Prietenii mei pleaca la mare sau la concerte, eu stau acasa si scriu texte despre tine.

Capitolul 3: Fetusul din uterUterul este casa mea. Casa mea este o parte din tine. Tu esti o parte din mine. Eu inca nu sunt nimic.

Lovesc cu picioarele in burta ta ca si cum as vrea sa ies. Te ademenesc. Te fac sa ma iubesti, dar nu ma poti vedea. Sunt in uter si stau bine, nu vreau sa ies si sa simt vantul in par. Stau intr-o balta de sange si scriu poezii despre ce s-ar fi intamplat, totul este minunat in capul meu.

Nu mai am mult de stat aici, in curand voi fi majora. Ma bucur de ultimele luni pe care le petrec in uter, pentru ca va veni timpul sa ies in lume si sa fiu singura.

*

Da, de aici pot pleca in orice moment vreau, dar nu ma mai pot intoarce niciodata inapoi. Am crescut prea mult si nu mai am loc.

Aici am crescut. M-am hranit cu tine. Timpul, resursele si emotiile tale. Te-am secat si nici macar nu am multumit la final. Aici am inceput sa exist. Tot universul meu. Visez de ani intregi sa plec si sa creez unul nou. Voi vrea mereu sa ma intorc inapoi si sa plang pe imarul mamei, dar probabil ca atunci cand ma voi intoarce nu voi mai gasi nimic.

*

Stau in camera mea intunecata si ma feresc de soare.

Imi amintesc de ziua in care te-am luat de mana si ne-am ascuns dupa toalete ca sa fumam o tigara impreuna. O pasam si cu fiecare fum ma calmam si te iubeam mai mult. Ne-am intors impreuna si nu mi-ai mai dat drumul la mana.

Prietenii nostri ne priveau in ochi fara sa spuna nimic. Stateam pe iarba cu capul in poala ta si imi acopeream fundul cu fusta mea neagra.

Ne-am ridicat cand am auzit muzica si tu erai in spatele meu, eu dansam si imi unduiam fundul pe langa cureaua ta. Ti-am luat mainile si le-am plimbat pe trupul meu in timp ce ma leganam pe ritmul muzicii. Mainile tale ajung pe sub haine, imi strangi sanii cu putere. Imi strangi fundul. Atunci cand le-ai luat, ti le-am asezat inapoi.

Ai vrut sa ne sarutam, dar am cazut peste ceilalti si am ras. Apoi m-am apropiat de tine si am inchis ochii. Din nou s-a terminat brusc si am revenit acolo unde am ramas ultima oara. Suntem din nou prieteni.

Acum sunt pe jos cand toti ceilalti danseaza si ma lovesc cu picioarele. Nimeni nu ma poate vedea, contemplez la ceea ce se intampla. Acum ca m-am asezat nu ma mai pot ridica, raman aici si am o lacrima care se zbate sa iasa.

Sunt singura, nu mai ai nevoie de mine. Vrei mai mult. Nu ai primit, dar iti e teama sa te mai intorci. Desi inca te astept.

*

Perturb vizual oamenii care ma privesc. Ii simt si le ofer un adevarat spectacol pentru care platesc cu timpul lor. Ma distrez. Atunci cand te uiti la mine, eu ma uit in alta parte. Apoi iti arunc o privire pe furis si privesc din nou in gol. Imi ating trupul senzual, cu miscari lente si delicate. In momentele acelea ti-ai fi dorit ca mainile tale sa fie una cu pielea mea. Am vrut sa te chinui in continuare, dar chiar in momentul acela ai primit un mesaj de la fata pe care crezi ca o placi. Ai ratat momentul vietii tale, ai distrus totul.

*

Atunci cand ti-a dat prima palma ai crezut ca te iubeste si ca a fost vina ta. Nu ai spus nimic din teama de a nu-l pierde. Ai iesit in lume cu vanataia pe fata si le-ai spus tuturor ca a fost vina ta si ca te vei schimba.

Acum au trecut ani intregi si te bate in fiecare zi. Prima oara nu ai spus nimic, ce rost ar mai avea acum?

De pierdut, l-ai pierdut de mult timp. Esti singura la care il primeste mereu inapoi. Din iubire.

Prima oara ai plans pentru ca te durea. Te durea palma si te durea cand te intrebai daca te uraste. Acum nu mai simti nimic. A devenit normal. Altfel ar pleca.

Ma uit spre tine si sunt deamagita, dar nici nu eram nascuta atunci cand ai primit prima ta palma. Am dreptul sa judec? Nu.

Ies din casa si te las sa urli. Stiu ca nu mai suferi de mult timp, dar vrei sa se termine.

Capitolul 4: Golurile din conversatie-De ce simti mereu nevoia sa vorbesti?

-Pentru a umple golurile din conversatie.

Dar nu tot ce este gol trebuie umplut, sau cel putin nu trebuie umplut cu orice. Tacerea mea exprima mai multe decat ar fi facut-o povestile lui spuse anapoda, din necesitate. Deci am continuat sa tac, dar sa il ascult. Incepuse sa imi placa.

*

Nu mi-ai mai scris de zile intregi si iar incep sa fac o drama din asta. Ma intreb daca vom mai vorbi vreodata. Ma intreb daca te gandesti la mine si ma vei cauta atunci cand te vei intoarce.

Oare gandul te chinuie la fel de tare ca pe mine? Oare inca vrei sa te razbuni, sau ai gasit o alta gaura in care sa te arunci si m-ai abandonat in trecut?

Am ochii umezi si glasul stins, dar este numai un vis si m-am trezit. Usor, usor. Ai disparut. Nu m-ar deranja daca te-ai intoarce. Nu are niciun rost sa te chem inapoi. Vei veni singur, sau deloc.

Cine stie prin ce locuri te plimbi acum fara mine? Eu nu stiu.

*

Ti-am dat o floare frumoasa ca sa iti arat ca te iubesc. Ai luat-o din mana mea, mi-ai intors spatele si i-ai dat-o ei. Dar ea a aruncat-o pe jos si s-a ofilit. Acum am calcat in ea, asa cum tu ai facut de la inceput. Mi-a ramas pe talpa pantofului si caut o bordura de care sa ma curat.

*

Doi barbati se opresc in mijlocul strazii si simt ca ma asteapta pe mine. Trec pe langa ei, ne privim in ochi, apoi grabesc pasul. Simt ca vor sa imi fure telefonul sau banii din rucsac. Incerc sa o sun pe mama. Sunt nervoasa, tensionata.

*

Te apropii de mine, doar te-am chemat. Te vad, te apropii. Luminile ma orbesc. Oamenii coboara din tramvai si se lovesc de mine. Stau in mijlocul lor si ma intreb unde esti. Ai disparut din nou. Ma intreb daca ai fost vreodata aici cu adevarat, sau daca esti un manechin pe care sunt expuse niste haine scumpe.

Masinile trec si luminile sclipesc. Ma orbesc din nou si nu pot vedea pe unde calc. Daca voi muri, nu ne vom mai revedea. Niciodata. Cum ne vom mai putea regasi?

DACA NU ACUM, CAND? SPUNE-MI!

Urlu in sinea mea in timp ce ridic cafeaua de pe masa si trag un fum din tigara cu filtrul acoperit de ruj. Rujul meu, care uneori ajunge pe fata ta. Si tot atunci te sterg neindemanatica cu degetele mele lungi care miros a tutun.

Tramvaiul se opreste si cobor impreuna cu toti ceilalti. Imi voi pierde ideea. Pentru o secunda tu dispari din mintea mea. Sunt concentrata sa merg in urma lor. Ma urc intr-un alt autobuz si stiu ca si aici oamenii ma privesc, desi nu ma pot vedea clar. Lumina este stinsa si eu scriu. Cand se va aprinde ne vom misca. Si nu ne vom mai intoarce pana maine. Drumul nostru s-a terminat pentru aceasta seara.

Sunt singura printre necunoscuti si ma intreb cum am ajuns aici. La fel cum ma intreb in fiecare zi si inca nu am gasit un raspuns.

Incerc sa retraiesc ultimele ore si sa imi scriu in jurnal, dar tu imi dai emotii mult mai puternice si din nou nu ma pot concentra.

Din nou ma intreb ce caut aici, dar citesc cu cateva randuri mai sus si vad ca mi-am mai pus aceasta intrebare. Deja am uitat.

Sunt printre sute de necunoscuti. La capatul drumului, si totusi inceputul calatoriei. Multe autobuze. De jur imprejur sunt blocuri. Sute, poate mii de oameni. Unii poate ca plang chiar acum si nu-i pot auzi. Pe unii i-am cunoscut, pe altii nu-i voi vedea niciodata. Dar acum sunt aproape de ei. Suntem impreuna intr-un mod ciudat si timpul trece la fel pentru fiecare.

O catastrofa ne-ar uni. Un incendiu ne-ar tulbura linistea. Impreuna. Ne-am gandi impreuna la acel incendiu. Scenarii sinistre care se desfasoara in mintea mea. Scenarii care probabil nu se vor intampla niciodata.

Sau poate ca va avea loc un incendiu in urma mea, dar nu voi fi acolo sa scriu despre asta.

*

Motorul autobuzului imi tulbura pacea interioara. Daca a fost vreodata pace in interiorul meu. Daca nu, este doar ceva ce se intampla. Si e normal.

Acum plecam. Luminile se aprind. Ne putem vedea chipurile, dar eu refuz sa privesc.

In spate este un barbat care ne priveste pierdut si strange in mana dreapta o sticla de bere. Nu stie ca il privesc si cu atat mai putin nu stie ca scriu despre el. Dar o fac. Este micul meu secret. El nu stie cine sunt, eu nu stiu cine e. Si asta ne permite sa ne imaginam ceea ce vrem. Poate lui nu-i pasa de existenta mea, sunt atat de multi oameni in acest autobuz. Ei atrag atentia si eu nu.

Acum am plecat, autobuzul merge pe acelasi drum ca de obicei. Nimic neobisnuit, inca. Se poate intampla orice, sau nu se poate intampla nimic. Nimic in plus fata de ceea ce imi imaginez. Acum voi lasa telefonul si ma voi uita pe geam. Pentru o scurta secunda.

Oamenii de pe strada, luminile magazinelor, masinile parcate pretutindeni. Poate prea multe masini si prea putini oameni.

*

Pentru o secunda am uitat cine sunt. Am prea multe identitati.

Atunci cand ies pe usa sunt o alta persoana, apoi ajung acasa si imi sterg machiajul. Ma imbrac cu niste haine vechi si atunci cand am chef imi plimb degetele prin nas in cautarea mucilor. Acum sunt doar eu, nu pot impresiona pe nimeni. Sunt scarboasa. Dar vine momentul in care trebuie sa ies pe usa, iar de partea cealalta se vad pasii unei alte persoane. O persoana pe care incerc sa o imbunatatesc de ani intregi. Si inca o fac. Scopul vietii mele, motivul pentru care ma ridic in fiecare zi din pat. Eu!

Ma intreb daca momentele in care ma uit in oglinda si imi admir creeatia, ma fac narcisista. Apoi gasesc raspunsul singura si nu ma mai intreb.

Aici ma refer strict la fizic. Ma pun atat de bine la punct in momentul in care urmeaza sa interactionez cu ceilalti. Stiu ca trebuie sa-i impresionez, stiu ca asa imi voi gasi o pozitie mai favorabila si imi va da mai multa incredere in mine. E un cacat. Suntem atat de falsi. Chiar si eu sunt falsa, pentru ca nu pot fi altfel. Inca traiesc in aceasta societate, nu ma pot revolta de una singura. Pe moment incerc sa supravietuiesc. Ma supun ca o sclava si las capul in pamant pret de cateva secunde.

Mica mea revolta interioara se stinge.

*

Stau toata ziua cu ochii intr-un ecran. Sau mai multe. Imi omor timpul si imi pun in pericol vederea. Toate acestea din comoditate. Din lene. Din rutina. Din prostie. Lista poate continua.

*

Este aproape ora trei si este bezna. Ma deplasez prin casa facand lumina cu telefonul. Deschid usa usor, dar chiar si asa scartaie. Ma asez in pat si incerc sa dorm. Este mai devreme decat de obicei, dar ma dor ochii si nu am nimic mai bun de facut decat sa stau cu ochii lipiti de ecran asteptand validare sociala. Deci ma culc.

*

Prima tigara am scrumat-o pe jos, discret, atunci cand cei din jurul meu nu erau atenti. Apoi a aparut o scrumiera pe masa, dar trecuse ceva timp si tigara se terminase. Pe podea.

Atunci cand nu este vorba despre mine, incerc sa-i impac pe cei care se cearta. Momentan nu sunt insetata de starea de tensiune. Doar de barbati. Ma hranesc din disperarea lor, iar eu le alimentez disperarea. Sunt intr-un bar cu tigara in gura, iar acesta este un ciclu din care nu vreau sa ies. Intru in el cand vreau sa fug.

Ea sta pe piciorul sau, iar eu le zambesc. Un caine trece printre mese sub ochii nostri, zambim si nu percepem nimic ca fiind neobisnuit. Doar natural.

*

-Tu nu ai incredere in mine nici in ziua de astazi!

Spune el cu zambetul pe buze, in timp ce incearca sa o cuprinda.

-Nu, tu nu ai incredere in mine nici in ziua de astazi.

Ea trage un fum din tigara si continua sa se uite la televizor. L-a respins. Zambetul lui se stinge si se lungeste din nou in pat.

Tensiunea inca se simte in aer, dar dispare ca fumul de tigara. Pe geam.

*

Singurul lichid pe care il am este berea. Beau bere din sete. Ma imbat din nevoie.

*

Ma uit la un film si fumez o tigara. Ei dorm, iar eu sunt treaza. Nu stiu cate inteleg din acest film, dar anumite scene ma captiveaza. Mai ales cele sexuale. La un moment dat cineva este injunghiat si ma gandeam la tine. Urmaream scena cu interes si imi fumam tigara fara sa simt nimic iesit din comun. Imi placea ceea ce vad.

Ea se mai trezeste din cand in cand si se uita la film impreuna cu mine. Nu poate sa doarma. La randul ei isi aprinde o tigara si impartim scrumiera. O punem intre noi. Momentele in care scrumam alterneaza. M-a intrebat la ce ma gandesc, dar nu i-am putut raspunde. Continuam sa urmarim filmul, desi inca nu intelegem nimic.

M-a intrebat despre ce este filmul, dar nu i-am putut raspunde. In acel moment am fost dezamagita de mine. Urmaream ceva cu interes, dar nu puteam descrie prin simple cuvinte.

*

Ploua.

Am scris atat de multe texte despre ploaie incat acum nu mai pot spune nimic nou. Candva ai scris niste versuri pe o foaie si ai lipit-o de perete cu banda adeziva, dar acum a plouat in casa si ti s-au sters cuvintele. Apa de la robinet este galbuie si are gust de rugina. Mirosul de mucegai.

*

As vorbi doar despre mine. Zilnic, de dimineata pana seara. Chiar si cand nu ma asculti pentru ca esti plictisit. Poate ca voi spune aceleasi chestii, dar le voi spune cu pasiune. Ma poti filma, apoi ma pui pe mut cand vrei sa te uiti. Pentru ca nu exprim doar cuvinte. Pentru ca am impresia ca ma intelegi.

*

Trec din nou prin cartierul ei, pe langa blocul ei. Imi imaginez ca ne vom intalni si vom evita contactul vizual. Miroase a ciorba. In fiecare bloc este cel putin o persoana care gateste, iar mirosurile se imbina. Este pustiu. Imi e sila.

Ajung in statia autobuzului si imi fumez tigara singura, pe o banca. O femeie in varsta ma saluta si se aseaza langa mine. O salut inapoi si revin la gandurile mele.

Soarele apune, eu imi fumez tigara si astept autobuzul. Autobuzul care ma va duce la noii mei prieteni, departe de ea. Ea face parte din trecut, ea este trecutul si eu fug de trecut. Nu il mai pot privi in ochi din nou.

Acum sunt in autobuz si m-as uita la oameni daca nu mi-as sprijini capul de geam. Am impresia ca ei se uita la mine, dar nu o fac.

O femeie vorbeste la telefon si zambeste. Ma uit la ea. Crede ca ma uit urat, iar zambetul i se stinge. Dar asta este expresia mea faciala. De fapt o admir si ma intreb de ce zambeste. Apoi imi mut privirea in alta parte, pentru ca tocmai a coborat din autobuz. Si m-a lasat in urma cu amintirea sa vie in minte.

*

Sunt la o cafenea. Beau un cocktail. Am ajuns in postura persoanelor pe care le priveam plina de dispret atunci cand inghetam de frig pe strazi si nu aveam bani nici macar pentru un covrig.

In stanga mea este un cuplu, sau poate ca sunt la prima intalnire. Ma uit la ei, zambesc, vorbesc. Flirteaza. Totul este frumos la inceput. Fluturii in stomac si starea de tensiune. Nu stii ce va urma, dar continui sa speri. Si va fi bine, dar niciodata nu va mai fi ca la prima intalnire.

*

Acum oamenii platesc ca sa imi citeasca cuvintele. Tii in mana cartea mea. O parte semnificativa din mine. Niste hartii. La randul meu am platit cu multe pentru a scrie. Timp, prieteni. Am riscat multe de dragul randurilor mele.

Si nu stiu de ce citesti. Poate ca doar te plictisesti.

Cum te simti cand citesti intamplarile mele, gandindu-te ca traiai drama vietii tale sau poate cele mai frumoase clipe in acelasi timp? Traiesti in acelasi timp cu mine. Ne-am cunoscut, sau nu ne vom cunoaste niciodata. Poate ca am trecut candva pe langa tine pe strada, dar nu m-ai observat. Sau poate ca m-ai observat, dar ai uitat oricum.

*

Sunt din nou singura pe strazi, iar toti ceilalti stau impreuna sub ochii mei. Am ales o viata solitara despre care scriu cat pot de mult. Esenta mea este aici. Aici ma retrag atunci cand vreau sa fug. Aici ma retrag ca sa scriu cand toti ceilalti vorbesc. Unii despre mine, altii nu.

Este frig si ma duc acasa, acolo unde parintii ma asteapta. Nu stiu de ce ma asteapta. Doar vor sa ma stie in siguranta, apoi putem sa ne ignoram reciproc in continuare. Ma intreb cat timp va mai continua. Oare intr-o zi imi va fi dor de asta? Cu siguranta.

Miroase a mancare de la un fast-food. Mie imi e foame si nu am niciun ban. Am dat tot ce aveam in aceasta seara pe bautura.

Ma ascund dupa un pahar. Si nici pe ala nu mi-l permit.

Sunt perturbata de un copil in aceasta seara friguroasa. Mama sa vine dupa el. Imi e teama sa nu se apropie de mine ca sa vorbim, pentru ca nu am ce sa-i spun. Si probabil s-ar speria.

*

Ma gandesc ca totul se repeta. Sau ca este aceeasi persoana, dar sub o alta forma. Toate prietenele mele aveau bani mereu. Eu nu aveam niciodata si ele imi cumparau chestii. Sau cel putin le imparteau cu mine. Eu eram prietena aceea hipioata care incerca sa renunte la materialism doar pentru ca era nevoita. Parintii nu mi-au dat bani o perioada lunga de timp. Si, pana la urma, de ce mi-ar da? Nu fac nimic pentru ei.

Le-am platit inzecit pentru acele momente. Toate m-au abandonat pentru altii intr-un final. Dar au facut sa para ca eu am plecat. Nu, nu, eu mereu plec. Dar ma intorc inapoi. Si vine un moment in care nu mai am unde sa ma intorc si pur si simplu raman pe loc, cautand un alt trup pe care sa il posed. Un alt cerc de prieteni in care sa intru. Pana cand se vor rotii in jurul meu si

ma vor face sa vomit, apoi ma vor lasa din nou pe strazi. Asa cum m-au gasit. Sau eu i-am gasit pe ei.

Sunt doar o boschetara. Fara casa. Nu stiu sa fac nimic, dar pot face oamenii sa ma admire pentru ceea ce nu sunt. Unii se prind, dar inchid ochii pentru ca le place.

Capitolul 5: CiclulNu am vrut sa imi petrec toata vara intrebandu-ma ce se intampla intre mine si un anumit baiat, sau de ce nu ma cauta niciodata. Nu am vrut nici sa imi petrec majoritatea timpului pe facebook pentru validare sociala si o farama de admiratie din partea celor din jur. Acum vara se termina si am facut mai putine decat as fi vrut. Nu am citit mai nimic, am scris mai putin decat as fi putut si am mers la cateva concerte. Mi-am facut prieteni noi impreuna cu care imi pierd timpul, dar tot nu fac nimic cu viata mea. Fac mai multe decat as fi crezut, dar nu suficient. Ma aflu intr-un cerc vicios. Traiesc o viata falsa si nu simt nimic real. Bautura, tigari, internet si singuratate. Nu am bani ca sa ies din casa, dar ma duc la suficiente concerte. Beau si fumez pe banii altora.

Cred ca voi avea probleme cu vederea din cauza acestui stil de viata. Ma intreb asta in fiecare noapte pe care o petrec in fata unui ecran cu ochii pe jumatate inchisi de la oboseala. Nu mai vreau sa continui, dar nu ma pot opri.

Acolo pot fi cine vreau eu. Este un univers fictiv. Stau unde vreau, cu cine vreau. Fac ce vreau.

*

Nu am mai vorbit de ceva timp si probabil ca nu o vom mai face prea curand. Nici nu imi mai zboara gandul la tine atat de des, dar atunci cand se intampla ma intreb de ce o fac. Caut un motiv pentru asta. Nu il gasesc, ma impac cu situatia. Apoi revin la viata mea si uit de toate intr-o seara petrecuta cu prietenii la un pahar si o tigara.

Uneori un film bun e de ajuns ca sa imi iau gandul de la multe.

Dar acum e vorba despre tine, despre noi. Si astfel despre mine si despre ceea ce simt. Legatura noastra se sterge treptat si nu mai am posibilitatea sa iti scriu. Si daca as face-o, nu as stii cu ce sa incep. Mi-ar fi teama sa nu ma respingi.

As vrea sa comunicam prin telepatie, probabil si tu simti la fel. Eu nu stiu ce simt, dar vreau sa fim impreuna din nou. Ceva platonic, asa cum am avut si pana acum. Vreau inapoi serile in care adormeam impreuna lasand conversatia neterminata pentru ca era mult prea tarziu si ne era somn. Eram la capete diferite ale orasului, dar ceva ne lega. Trupul tau nu era langa al meu, dar mintea mea visa la tine.

Nu am spus prea multe. Stiam ca nu imi gasesc cuvintele. Nu poti explica o senzatie, dar mi-am luat o piatra de pe inima. Nu iti pot da mesaje ca inainte, dar pot scrie aici gandindu-ma ca vei citi candva. Nu vei stii ca este vorba despre tine, dar vei spera.

*

Imi e teama sa ma intorc in locul de unde am plecat. Mereu imi va fi. Dar este un ciclu continuu. Mereu revin de unde am plecat. Mereu apar schimbari de situatie. Eu sunt intr-o pozitie de superioritate, apoi iar fac o miscare gresita si pierd totul. Apoi o iau de la capat. Dar totul este bine din moment ce nu s-a terminat. Chiar daca ma zbat ca un peste pe uscat, ceva se intampla. Nu a murit. Inca.

*

Imi vine sa urlu in momentele in care linistea de mormant este perturbata de o persoana care mananca. Si saliva i se plimba prin gura mai mult decat este necesar. Tensiunea mea creste. Imi pun castile in urechi, dar inca sunt nervoasa. Anumite zgomote ma scot din minti. Intr-o zi te voi impusca si nu vei mai avea timp sa ma intrebi de ce.

*

Motanul se zbate la picioarele mele. Este insetat dupa atentia mea. Eu sunt prea adormita ca sa constientizez ce se intampla in jurul meu. Probabil ca voia mancare. Ies din camera si observ ca deja si-a gasit pe altcineva. Acum se plimba pe langa piciorul mamei mele. Nu ma voia pe mine, spera ca il voi ajuta. Incerca sa ma foloseasca, dar l-am dezamagit. Stiu ca ma iubeste, si eu il iubesc pe el. Dar ii era foame si ar fi facut orice pentru asta.

Acum cauta disperat in gunoi. Nu gaseste nimic. Se intoarce la mine, dar eu fug din nou. Nu-i dau importanta, si o simte. Nu, nu pleaca. Imi ofera si mai multa atentie. Dar nu imi pasa. Continui sa il ignor.

Stiu ca in momentul in care va pleca, ma voi duce dupa el. Si atunci va fugi.

Oamenii sunt ca pisicile, vor atentie. Iar atunci cand le dai atentie, pleaca. Si-au indeplinit scopul, nu mai vor nimic din partea ta.

Este un ciclu. Tu vii la mine si te resping. Apoi eu vin la tine si ma respingi. Tu te intorci, dar sunt cu altcineva. Sunt din nou singura si iti acord minimul de atentie. Iti pierzi din nou interesul. Ne plictisim amandoi intr-un final, nici nu mai stam sa tinem scorul.

Suntem vesnic flamanzi, vesnic poftim la ceea ce nu putem avea. Vesnic plictisiti de ceea ce avem pana in momentul in care dispare.

*

Sete de bani, de iubire si admiratie. Setea pentru chestiile care ne fac sa uitam de cele de mai sus, cel putin pentru un timp. Vesnic nemultumiti, copii ai universului. Copii orbi, inchisi in vase de sticla fragila.

Fiecare apara ceea ce detine in timp ce toti ceilalti incearca sa fure. Sau cel putin iti e teama sa nu pierzi totul. Ai un nimic, dar crezi ca ai totul. Ai muncit mult ca sa ajungi aici. In mintea ta este perfect, vrei sa fii admirat.

*

Prajesc mancare in ulei incins. O singura miscare gresita m-ar putea compromite. Sunt doar doua variante, ca de obicei. Ori nu se petrece nimic iesit din comun, ori se intampla ceva rau.

Ma lupt din nou cu motanul meu, de aceasta data pentru hrana. Eu am, el nu. El vrea sa imi fure ceea ce am. Il scot afara. Eu sunt mai puternica, el nu ma poate lua intre labutele sale. El poate doar sa se unduiasca pe langa picioarele mele, sperand ca il voi hrani. Eu am puterea. Motanul meu ma face sa ma simt puternica.

*

Ea este prima persoana cu care vorbesc in aceasta dimineata. Si este atat de normal, parca ar fi langa mine si imi vede parul ciufulit si modul in care stau in pat. Stau ca un copil subnutrit care asteapta sa inceapa un anumit desen animat la televizor.

Voiam sa spun ca stau cocosata si ma uit pe geamul din fata mea. Este o imagine statica. Lumina soarelui cade pe frunzele verzi. Cerul albastru se imbina cu acele frunze verzi.

Aud modul in care trece timpul. Tic-tac. Ma chinuie acest zgomot. Realizez ca timpul nu sta pe loc, precum imaginea statica din fata mea. Am fost amagita.

As scoate bateriile acelui ceas si l-as reduce la tacere, dar nu ar mai avea cine sa ma trezeasca la realitate atunci cand visez prea mult.

Ceasul, ceasul este sincer. Mi-a spus ca trece timpul. Mi-a dat o informatie utila. De ce sa-l urasc? Pentru ca nu il pot iubi?

Acum vantul sufla in frunzele acelea verzi cu pete de galben. Nimic nu va mai fi la fel ca acum cateva minute.

*

Am zile in care ma opresc pentru un moment de la ce fac si imi amintesc anumite episoade umilitoare din viata mea. Si pur si simplu rad. Dar rad din rusine, rad ca sa ma apar. E un zambet disperat.

Ca si cum acele imagini sunt proiectate pe peretele din viata mea si sunt obligata sa le revad la nesfarsit. Pentru tot restul vietii.

Pe moment nu ma simteam umilita, acum sunt. Si voi mai fi pentru multi ani.

*

Ei ma distrug, tu ma ajuti. Ei te fac sa plangi, eu te fac sa razi. Si apoi vom rade din nou impreuna. De ei.

*

Universul meu fictiv este blocat pestru cateva ore, probabil ca nu va mai exista niciodata. Eu am murit. Voi incepe sa traiesc, sau voi suferi in zadar.

Voi spera.

Da, stiu ca tu ai incercat sa ma ucizi. Dar ai reusit doar sa ma ranesti. Acum ma regenerez si iti sfidez toate aceste eforturi.

Vreau sa iti vad frustrarea de pe chip atunci cand iti voi spune ca nu ai reusit sa faci nimic.

*

Scoate-ma din viata ta, dar fara sa o distrugi pe a mea!

Nu ai nimic de demonstrat, si chiar daca ai avea, nimeni nu ti-ar acorda atentie. Iar in momentul in cars vei realiza asta, tu vei fi cel distrus.

Capitolul 6: gauri negreSunt goala in fata ta. Esti orbit de paloarea pielii. Te holbezi nerabdator la sanii mei mici, vrei sa-i atingi. Apoi sa-i strangi, sa-i storci, sa-i musti si sa-i sugi.

Iti vei lasa amprenta pe sanii mei si voi privi in fiecare zi in oglinda cu un oarecare regret. Cei care vor urma ma vor intreba despre tine, ce le-as putea spune?

Imi plimb degetele pe pieptul tau, iar apoi pe gat. Iti face o placere teribila. Imi infig dintii in gatul tau care nu a mai fost atins de mult timp. Apoi incep sa sug pana cand pielea se

invineteste. In momentul acela nu mai conta nimic, eram acolo unde voiam sa fiu si doar tu imi puteai sta in cale.

M-ai dat la o parte intr-un mod violent si am cazut pe pat. Eram confuza, ma intrebam ce se intampla, ma intrebam cu ce am gresit.

Tu te-ai dus grabit in baie si ai ramas in fata oglinzii pret de cateva secunde. Ti-ai dat parul la o parte si te-ai intors nervos inapoi, aratandu-mi vanataia.

Mi-ai spus ca asta nu trebuia sa se intample si ca vor vedea celelalte fete din viata ta.

Si eu sunt doar o fata din viata ta. Ele nu stiu de mine, dar eu stiu de toate. Te voiam doar pentru mine, dar in primul rand te voiam pe tine si era singurul mod in care te puteam avea.

*

Mi-am pus hainele pe mine, eram nervoasa. Eram nervoasa pe mine. In acel moment ma simteam penibila.

-Ce dracu faci? Vrei sa pleci?

Abia acum imi acorda atentia cuvenita. Pentru o secunda maa opresc, imi ridic capul din pamant si il fixez cu privirea. Zambesc si dau din cap.

-Da, oricum ai stricat totul. Poate incercam din nou data viitoare.

-Nu va mai exista o data viitoare. Ori o faci acum, ori dispari din casa mea!

Nu am stat prea mult pe ganduri. Orgoliul meu in astfel de situatii este ceva caracteristic. M-a jignit din nou, nici nu mai tin socoteala.

Am coborat scarile cu nasul pe sus, fara sa rostesc un cuvant. Voiam sa sufere atunci cand plec. Speram ca sufera, desi o parte din mine era constienta ca nu sunt prea sus in lista sa de prioritati. Mi-a spus asta atunci cand ne-am certat ultima oara. Si l-am crezut, stiam ca are dreptate.

Se aude un zgomot si ma intorc. Era el, care ma striga.

-E alegerea ta!

Apoi ridica din umeri si se intoarce in camera sa, trantind usa.

Imi venea sa plang. Nu stiam ce se intampla intre noi. Actul sexual trebuia sa ne apropie, dar ai stricat totul.

Ma incalt repede si ies pe usa. Din fericire nu era prima oara cand mergeam la el acasa si puteam spune ca am invatat drumul. Dar a fost cel mai lung drum. Revedeam scena aceea la infinit. Preludiul, momentul in care el a stricat totul si plecarea mea.

*

Te-am ignorat zile intregi, desi aveam multe sa iti spun si faceam eforturi sa tac.

Nici tu nu mai dadeai vreun semn. M-am impacat cu gandul. Am inceput sa caut alti baieti si speram ca vei fi gelos in momentul in care vei afla. Stiam ca eu asta as face.

Voiam doar sa iti para rau si sa te gandesti cateva clipe la mine. Voiam sa iti fie dor si singura bariera sa fii tu.

*

Astazi este ziua ta. Eu nu mai insemn nimic pentru tine de ceva timp, dar tu ai fost totul. Sau cel putin asta am incercat sa-i fac pe ceilalti sa creada ca sa par sensibila.

Ar trebui sa iti urez "la multi ani"? Tu mi-ai spus vreodata? Dar as face-o ca sa iti amintesti ca exist, desi in ultima noastra conversatie ceva ramasese neterminat si nu as vrea sa continui acum. Nu sunt pregatita.

Deci voi sta aici o viata intreaga intrebandu-ma daca sa iti dau un mesaj. Este o singura zi si deja trece sub ochii mei. Am o singura zi pe an in care ma pot intreba daca sa iti dau un mesaj. Si o voi pierde si pe asta, asa cum am pierdut trei ani visand la tine. Si nici macar nu existi.

Acum 20 de ani te-ai nascut. Acum trei ani te-am cunoscut. Astazi imi trec prin fata ochilor multe imagini, dar au disparut toate trairile acelea. Au mai ramas cateva, dar sunt in minoritate. Pe cale de disparitie.

Altii isi pierd o viata intreaga gandindu-se la ceva ce nu exista, si nici macar nu e creeatia lor proprie. Tu esti.

*

De ce continui sa te chem daca nu am nevoie de tine?

De ce continui sa te astept daca nu imi vei aduce nimic?

De ce continui sa te iubesc daca stiu ca nu simti la fel?

De ce continui sa iti scriu randuri periodic daca stiu ca nu le vei citi niciodata?

*

Mucegai, aer toxic, insecte moarte. Haine murdare, carti cu praf pe ele. Carti care stau deschise la aceeasi pagina inca de la inceputul verii. Traiesc propria mea poveste.

Pachete cu tigari. Goale. In toata camera mea, ascunse prin pungi, departe de parinti. Acesta este secretul meu. Acolo se duc banii mei. Banii lor.

De cateva zile am inceput sa urinez la fel de des ca o femeie gravida.

*

Acum cateva luni nu existai, astazi esti totul. Lucrurile evolueaza intr-un mod straniu, dar interesant. Eu te-am gasit, desi nu te-am cautat. In acest moment tu nu imi mai dai drumul la mana.

Si te rog sa nu o faci niciodata.

*

Ma uit in oglinda, dar nu ma vad pe mine. Ma intreb cine sunt si cum am ajuns aici. Simt ca ma ofilesc pe zi ce trece, desi incerc sa-i conving pe ceilalti de faptul ca infloresc.

Nu, nu, eu chiar ma ofilesc. Chiar acum, in timp ce scriu. Pierd multe in acest timp.

Vine toamna. Frunzele se ofilesc, apoi cad. La fel ca mine. Dar eu nu sunt pregatita sa cad din nou. Nu vreau sa ma las din nou influentata de mediul ostil in care ma intorc peste cateva zile.

*

Vreau sa fiu singura, dar nu printre oamenii care sunt impreuna si observa faptul ca sunt singura si fara aparare. Vreau sa fiu singura printre alti oameni singuri, pe care ii preocupa propria singuratate si nu se mai pot gandi la a mea.

Trec neobservata, sunt invizibila. Apoi ma intersectez cu un grup de liceeni care rad. Am impresia ca rad de mine si incerc sa ma ascund. Ma concentrez la muzica pe care o ascult, dar nu ma ajuta prea mult. Gandurile persista.

Capitolul 8: Este aproape ora cinci, nici astazi nu am facut nimic. Nici macar nu am reusit sa ma ridic din pat. Telefonul suna. Sunt curioasa cine este, apoi il ascund sub o perna si il las sa sune in continuare.

Nici macar nu stau sa meditez la faptul ca incurc programul persoanei respective si ca ieri stabilisem ceva. Pur si simplu nu am chef. Aleg sa ies cu prietenii mei si sa pierdem timpul.

Imi e atat de lene sa raspund la telefon. Imi e lene sa deschid gura si sa vorbesc. Nu suport sa imi aud vocea.

Ma va suna inca o data, sau nu va mai suna deloc. Niciodata. Asta nu mai depinde de mine. Imi e lene sa concep un posibil scenariu din moment ce nu exista o anumita legatura afectiva intre noi. Tu ai nevoie de mine, eu nu am. Eu vreau doar sa ma distrez. Tu ai nevoie de mine, eu stiu asta si te las sa ma cauti.

In asta consta diferenta dintre noi doi.

*

Te-am respins in favoarea ei, dar acum ea m-a respins si ma intorc la tine. Acum nu mai dai niciun semn. Am riscat totul si nu m-am ales cu nimic. Aveam de ales, iar acum variantele s-au epuizat cat timp am fost nehotarata. Imi petrec restul zilei acasa intrebandu-ma unde am gresit.

Voi deschide televizorul incercand sa uit. Doar ca sunt atat de multe posturi si nu stiu pe care sa il aleg.

Aleg lumea reala care la prima vedere nu imi ofera multe, apoi ma surprinde prin oportunitati si rasturnari de situatie.

*

Te temi de mine? Stau in umbra si scriu texte despre tine. Sunt incapabila sa fac ceva, asa ca scriu despre ceea ce fac altii. Eu sunt cea de care te temi? Eu sunt cea al carei respect il vrei?

*

Ce i-as putea spune cuiva pe patul de moarte? Merit sa fiu printre ultimele persoane pe care le vede?

Stiu ca nu as varsa nicio lacrima. Mi-as lua telefonul si as incepe sa scriu ceea ce simt.

O persoana cu care am o legatura de sange si nimic mai mult. O persoana care tine la mine si nu poate justifica asta. Este o simpla legatura de sange, nu inseamna nimic. Cel putin pentru mine.

*

A inceput sa vorbeasca singura, uneori cu pisicile. Uneori recita diverse propozitii care imi sunt adresate in mod indirect. Pentru o secunda ma opresc din orice as fi facut, ma enervez, urlu inapoi.

Deschid usa larg si o trantesc dupa ce ii raspund. Imi spune ca vorbeste pentru ea si asta ma lasa fara niciun cuvant. Incep sa ma tem. Nu vreau sa se imbolnaveasca.

Ma rezum la a-i spune sa taca si sa nu mai gandeasca cu voce tare. Vreau sa imi apar pozitia in continuare, desi ma tem si imi vine sa plang.

*

O privesc in timp ce se plimba dintr-o parte in alta a camerei. Pot spune ca ma holbez la picioarele ei. Are doar niste pantaloni scurti si un tricou mulat. Revin la picioarele ei frumoase. Apoi imi amintesc ca este sora mea. Iac. Pentru o secunda era o imagine divina, priveam un tablou frumos pe care as fi vrut sa imi plimb degetele.

*

Soarele a apus, se lasa seara. Briza racoroasa imi mangaie pielea, aerul este pur precum trupul unei adolescente virgine.

Capitolul 9: Veceu de vise si amintiriAm un veceu in care imi las toate visele si amintirile dupa ce m-am gandit la ele suficient. Le-am epuizat si trebuie sa le arunc undeva. Mi-am imaginat un veceu la care ma pot duce de fiecare data cand vreau sa sterg ceva din viata mea, apoi trag apa si imi imaginez ca sunt eliberata.

Unde pot lasa tot cacatul din viata mea, daca nu intr-un veceu? Tot cacatul ala va continua sa existe undeva, dar va fi departe de mine. Dupa un timp se va intoarce inapoi sub alta forma, iar eu ma voi intoarce la veceu si iti voi trimite mesaje in acel timp.

Tevi ruginite pline cu mizerie. Vorbe mizerabile pe care mi le-ai adresat cand erai nervos.

Muzica incepe si visele mele curg. Se scurg intr-un alt canal imaginar la care sunt legate toate veceurile. Toate frustrarile din aceasta lume, toate dorintele care nu s-au indeplinit, stau chiar langa ale mele. Si dispar impreuna, dar acum au o destinatie precisa.

*

Mama m-a trimis dupa ceva. Nu am gasit nimic pentru ca nu stiu unde sa caut. Si intre timp uit ce caut, pur si simplu ma plimb.

Aceasta dupa-amiaza linistita din august in care ascult Dinosaur Jr si ma legan in balansoar. Motanul meu a adormit in poala mea si il privesc.

Sunt inconjurata de vegetatie. Inchid ochii pentru o secunda, iar cand ii deschid totul este verde.

Radacini, ramuri si frunze. Sezonul fructelor a trecut de ceva timp.

Ma gandesc ca sunt singura fiinta umana de aici, si totusi nu sunt singura. Totul este viu. Pasarile care zboara dintr-o parte in alta, insectele care nu imi dau pace, pestii din lac. Copacii sunt vii si isi misca crengile firave in functie de voia vantului.

Cerul albastru cu norii sai care ma fac sa ma uit de doua ori inainte sa ma intreb ce vad.

*

Melodia aceasta rasuna in bar acum cateva luni, cand eram mai apropiati ca niciodata. In a treia zi de Craciun ne-am apropiat buzele pentru prima oara, in fata tuturor. Te asteptam si ma dezamageai cu fiecare secunda. Venisem pentru tine. Dar m-ai luat prin surprindere si nu m-am opus, m-am lasat purtata de un val. Val format din saliva noastra combinata cu berea ieftina.

Si de aceasta data mi-am lasat rujul pe fata ta si a trebuit sa ne stergem in timp ce radeam. A meritat.

Aceste patru minute din melodie s-au terminat. La fel ca relatia noastra. M-am gandit intens la noi in acest interval de timp, dar cele patru minute au luat sfarsit si deja am uitat de tine. Pentru a doua oara.

*

Sunt optimista doar atunci cand am un proiect sau cand exista mai multa tristete in lume.

Mi-au luat totul si m-au lasat goala si confuza. Sunt un nimic. Atunci eram un nimic care putea face arta din suferinta sa. Acum povara mea se iroseste.

Le-am cerut sa ma lase singura si sa sufar, dar ei au vrut sa ma salveze. Ma condamna la o viata ca a lor. Eu nu vreau viata lor.

Plang, urlu, nu ma pot descarca suficient. Provoc suferinta si suferinta ta imi provoaca un zambet pe buze. Lacrimile mele se scurg si nu se mai intorc. Ele pleaca si ma lasa in urma asa cum tu obisnuiai sa faci. Nu te voi uita, ti-ai lasat amprenta asupra mea.

Randuri goale in vant, timpul nu le va umple. Un gol in povestea mea, nimic nu se mai leaga. Doar zile bune si zile proaste.

Nu imi mai invada spatiul personal, nu imi mai rade in fata. Contrast cromatic intre starile noastre. Ma privesti cu superioritate in timp ce eu ma afund in prapastia creata de mine.

Nu imi mai perturba gandurile, nu ma mai invada. Nu imi mai ocupa spatiul, stai departe. Te vei afunda in acelasi timp cu mine.

Calca-ma in picioare daca stau in drumul tau, dar nu ma privi in ochi atunci cand ma strivesti cu pasii tai grei ca pe un gandac.

Am ametit din senin, mi-am atins scopul, m-am distrus pe moment. Eram ametita si imi venea sa vomit. Si starea nu a disparut. Picioarele imi tremurau si nu ma mai puteam ridica de jos, mi-am pus o scandura sub fund si am ramas pe loc.

Dar era totul perfect. Nimeni nu ma putea vedea, eram singura. Nu ascultam muzica, ma bucuram de natura in esenta ei. Crengile tremurau in fata vantului, se simtea mirosul tigarii mele in jur. Eram ametita si ma puteam gandi doar la poeziile mele.

Imi treceau prin cap versuri si abia asteptam sa intru in casa si sa le scriu. Este singurul motiv pentru care ma chinui si ma pun in diverse situatii tensionate.

*

Stateam afara si mancam inghetata. Era mult prea cald si cativa stropii s-au scurs pe pielea mea. Motanul a inceput sa linga inghetata cu limba sa aspra, era placut. Nu voiam sa se opreasca, mi-am uns o parte din picior cu inghetata.

Soarele s-a ascuns dupa nori, dar norii sunt atat de frumosi. Tata imi spune sa merg in casa pentru ca ploua, dar nu vreau sa fug de ceea ce ma fascineaza atat de mult.

Doar stau aici si imi privesc pisica cum devoreaza un soarece. Este captivant. Motanul atenteaza la prada, insa fara succes. Femela este foarte posesiva, cel putin in ceea ce priveste hrana ei.

Mi-am gasit un nou loc cu liniste si pace. Si miros de iarba proaspat taiata. Stau ghemuita sub salcie pe iarba lunga si deasa. Perfect. Nu imi doresc nimic mai mult in acest moment.

Capitolul 10: Bezna totalaMa uit in ochii tai si gasesc toate raspunsurile pe care le caut. Incerc sa imi unesc buzele cu ale tale, dar dispari si raman in bezna totala. Ma uit pretutindeni fara sa pot vedea nimic. Sunt singura din nou si privesc cerul.

In aceasta seara am fumat atat de mult incat pot spune ca m-ai ingropat in scrum de tigara.

Le fumez viata si timpul tuturor. Exact asa cum fumez aceasta tigara. Si apoi trec la urmatoarea. Nu e vina mea, nu mai aveam ce fuma. De ce sa mint?

Cerul are nuante de violet si din cand in cand pot vedea cate un avion care trece deasupra mea. Oameni care zboara deasupra mea precum niste pasari.

M-am dus sa te caut in padure, dar am obosit si m-am asezat langa in brad. Aveam o bricheta aproape goala si ma gandeam sa-i dau foc bradului pentru a face ceva iesit din comun. Dar mi-am dat seama ca bietul conifer nu se putea opune, nu ar fi fost corect. Mi-am trecut degetele printre crengile sale, apoi in secunda urmatoare am privit mai bine in jurul meu si mi-am dat seama ca sunt acasa. Si ca acela este singurul brad si daca ii dau foc, nimic nu va mai fi la fel. Ma opresc, ma asez si privesc cerul in cel mai cliseic mod posibil. Dar este atat de placut sa privesti stelele si sa nu faci nimic. Sa iti imaginezi posibile situatii. Zilele acestea se vor termina curand. Va fi prea frig pentru a sta afara si voi prefera sa ma detensionez in cate un bar cu ceva de baut.

Noaptea nu mai putem vedea multe si nimeni nu se ascunde. Fiecare isi vede de treaba sa. Sobolanii se plimba. Pisicile se plimba. Motanul incearca sa imi violeze pisica, la fel ca in fiecare seara, dar nimeni nu scrie stiri despre asta. E ceva natural. Un alt gol care e umplut.

Peste tot miroase a gunoi. Intru in casa si totul revine la normal. Ochiul meu se obisnuieste cu lumina puternica. Sunt din nou in fata unui alt ecran si caut un film.

*

M-am dus in desert ca sa te gasesc. Este pustiu si sunt singura. Merg prin nisip, pasii mei raman in urma. Vor stii ca am fost aici.

Se apropie sfarsitul drumului si nu mai am incotro sa fug. Am ramas fara apa si soarele este orbitor.

Nu te voi mai privi niciodata in ochi. Nu iti voi mai dansa in brate. Nu iti voi mai simti atingerea.

Daca s-ar termina totul chiar acum nu am ce lasa in urma. Am trait degeaba. Am cauzat multe probleme si nu am facut absolut nimic cu viata mea pana in acest moment.

M-am asezat jos pentru o clipa, am realizat ca drumul nu se va termina niciodata. Este nisip cat pot vedea cu ochii, iar soarele este peste tot la fel de orbitor.

Ma intreb daca voi supravietui. Vad niste barbati calare pe niste camile. Imi dau jos o parte din haine pentru a ma asigura ca vor avea nevoie de mine.

Toti oamenii au un interes. Pentru a supravietui trebuie sa te asiguri ca vor sa te tina in viata.

Daca nu as fi fost buna de nimic, nu supravietuiam pana acum. Desertul din mintea mea, am supravietuit fara apa. Ma hraneam cu energia lor.

Au venit mai aproape si i-am privit in ochi. Erau ultima mea speranta. Nu mai vedeam omul, vedeam ca imi ofera o scapare din acest cimitir.

M-am urcat pe una dintre camile ca si cum ar fi fost o motocicleta si puteam vedea cum barbatii rad si isi arunca priviri cu subinteles.

Dar nu mai conta nimic, pe moment am scapat. Ma misc, nu stau pe loc. Ma voi teme mai tarziu.

Capitolul 11: ScurgereTimpul trece alltfel atunci cand il masor in tigari. Pare ca trece mai usor.

Daca stau bine sa ma gandesc, am inceput sa fumez ca sa ma apar de anumite aspecte care ma incomodeaza. De exemplu, cand astepti este mai placut sa ai o tigara in mana. Sau cand discuti cu cineva si nu ai ce face cu mainile, preferi sa fumezi o tigara doar de dragul miscarii. Nu, nu tutunul e totul. Este vorba de gesturi, de senzatii, de aparenta aceea atragatoare care te trimite cu gandul la un film noir.

*

Deci, in dimineata aceea m-ai gasit in baie. Lungita in cada, imbracata cu aceleasi haine ca aseara. Tineam in mana o tigara si un pahar in care nici macar eu nu imi aminteam ce am pus. Radeam zgomotos si ai vrut sa verifici ce se intampla, te temeai.

Apoi ai zambit. Rujul era intins pe toata fata mea, iar scrumul de tigara imi murdarise hainele. Dar eram atat de fericita si voiai sa mi te alaturi.

Te-am intrebat de ce si nu ai vrut sa imi spui. Eu inca asteptam un raspuns. Nu voiam sa ajungem subiectul unei comedii romantice. -Da-mi un motiv bun pentru care sa intri in cada, langa mine, sau pleaca dracu!

Da, poate ca mi-am petrecut toata noaptea cu bautura si tigarile in timp ce voi dormeati. Poate ca eram atat de beata incat am considerat ca in cada voi sta confortabil, iar apoi nu mai reuseam sa ma ridic. Si am asteptat ore intregi ca sa va treziti, sa ma auziti si sa ma ajutati sa ma ridic.

Dar acum cand ai intrat, mi-am varsat frustrarea pe tine. Si evident ca ai plecat din nou. Si m-ai lasat singura in cada, cu rujul intins pe fata si chistoacele care pluteau in apa.

-Daca vrei sa plec, voi pleca.

Ai deschis usa din nou pentru un moment si ti-ai scos capul:

-Data viitoare cand mai faci oral, ar fi frumos sa ma chemi!

Si ai plecat razand. Eram atat de nervoasa in acel moment, as fi aruncat cu ceva in tine. Dar aveam doar apa din cada combinata cu scrum. Mi-am dat seama mult prea tarziu ca te pot stropi, deja ai plecat si usa a fost singura victima.

Te-am injurat in taina de cateva ori, aproape incepusem sa plang. Am mai luat o gura din ce bausem mai devreme si am continuat sa rad. Mint, era un ras fals. Mi-ai stricat starea de spirit. Acum voi bea in jale. Iti multumesc.

*

Nu, nu eram geloasa. Doar ca nu voiam sa ma lasi singura din nou. Poti fi impreuna cu ea, dar de ce m-ai chemat? Ca sa imi demonstrezi ca intre noi nu este nimic mai mult decat o prietenie. Exact, si ai reusit. Acum scriu aceste randuri si scena se desfasoara din nou si din nou in fata ochilor mei. Eram penibila. Nu mai eram un vanator, in acele momente depindeam de tine. Erai singurul pe care il cunosteam. Dar m-ai lasat singura si te-ai alaturat lor, mi-ai intors spatele si m-ai lasat sa zac pe iarba. Printre mii de oameni care dansau si ma loveau cu picioarele ca pe un gunoi, eu stateam jos si ma intrebam ce se intampla. Eram umilita. As fi vrut sa dispar. Eram singura, eram in plus, eram o povara. Povara nimanui. Voiam sa inchid ochii si sa se termine. Continuam sa indur gandindu-ma ca maine dimineata totul se va uita.

*

Am iesit afara ca sa fumez. Toti sunt plecati si am ramas din nou singura. Aud vocile vecinilor mei si pot spune ca ma tem. Acasa sunt o alta persoana. Nimeni nu stie ca fumez. Ma duc in cel mai retras loc in curte si fumez pe ascuns. Ma relaxez. Cel putin incerc, nu reusesc pe cat de mult as vrea.

Inainte sa trag urmatorul fum, ma uit in toate partile. Stiu ca nu va veni nimeni, dar imi este teama sa nu imi afle secretul. Scrumez pe pamant si la final voi ingropa dovezile.

Ei stiu, dar ne ascundem oricum. Eu ma ascund de ei si ei se ascund de mine. Eu sufar, iar plamanii mei sufera cu mine.

Fumul se ridica la cer, purtat de vant. Sunt in mijlocul naturii, o mica parte din ea. Acum nimeni nu ma poate vedea.

Am vrut sa ma linistesc, sa iau o pauza. Sunt mai agitata decat eram inainte sa aprind aceasta tigara.

Trag ultimul fum si stiu ca s-a terminat totul. Ingrop dovezile, scrumul se imbina cu pamantul si nu vei stii niciodata ca am fost aici. Nu vei stii ce se intampla acum. Sunt singura care stie. Secretul meu, povara mea.

Raman cateva clipe pe loc. Ascult zgomotele naturii. Frunzele care fosnesc, frunzele care cad. Lumina soarelui care cade pe ele, umbra copacilor care se plimba in functie de vant.

Pot vedea totul. Nu este nimeni care sa imi distraga atentia. Eu, natura si gandurile mele. Si o tigara care nu mai exista de cateva minute.

Ma intorc inapoi in casa. Ma apar de lumina soarelui precum un vampir. Este foarte cald, dar trupul mei inca este complet acoperit de haine.

Pisica mea nu mai este bolnava, a murit in urma cu cateva zile. Nu mai pot trece pe langa ea, nu o mai pot vedea cum sufera.

Nu ma mai pot intreba daca a murit atunci cand doarme.

*

Ne-am certat din nou si iti infig cutite in carne. Vreau sa te fac sa suferi, dar in momentul de fata nu detin aceasta putere. Am doar o imaginatie bogata, sunt satisfacuta, dar nu am facut nimic. Se petrece totul in mintea mea.

*

-Maine voi veni cu prietena mea, dar te descurci tu. Ai cu cine sa stai.

Si ma pupa pe frunte. Ma simteam umilita. Eram roata sa de rezerva. Venea la mine doar cand eram singura varianta. Ma folosea si nu se ferea sa imi aduca la cunostinta.

-Se pare ca nu mai e nevoie de mine!

M-am ridicat de pe scaun.

-Nu am spus niciodata ca am nevoie de tine..

Nu l-am lasat sa termine propozitia. I-am intors spatele si plecat. M-am mutat cu un rand mai in fata.

Dar a venit dupa mine si am continuat din punctul in care am ramas. Eram la fel de singura ca el. Se pare ca ne foloseam reciproc. Ne simteam bine atunci, ce mai conta?

*

Voiai doar sex din partea mea, iar acum sunt moarta si nu te mai pot ajuta. Nu va mai pot ajuta. Ati fost atat de multi, dar pare ca am iubit un singur individ. Pentru ca erati la fel. Gandeati la fel, va comportati la fel si va ascundeati punctele slabe dupa aceeasi atitudine.

Am fost dezamagita de atat de multe ori sa descopar o alta persoana in spatele acestei aparente la care toti visam. Da, femeile isi doresc barbatii impunatori. Barbatii vor sa fie doriti de femei. De toate. Si aceasta este calea simpla, pe care tu si ceilalti ati ales-o. Te-am supraestimat si sunt dezamagita. Nu imi mai ramane decat sa scriu despre asta.

Un alt text, asa cum s-au mai scris sute. Si sunt subiecte pentru glume proaste, dar se scriu cu un motiv. Frustrarea noastra colectiva care se refera la idealul vostru masculin. Idealul acesta gresit.

Nu, nu este un alt text feminist. Doar o idee de a mea pe care tu ai stimultat-o.

Capitolul 12: Inca sunt acasaInca sunt acasa si ma uit la filme. Ma uit la un film pe care mi-am propus sa il vad, printre altele. Dar au trecut abia cateva minute si astept sa se termine. Stiu ca sfarsitul ma va impresiona, dar nu mai am rabdare pana atunci. L-as opri chiar acum si as cauta ceva ce nu necesita atat de mult efort intelectual, dar chiar nu pot. Mi-am promis ca de aceasta data voi termina un film.

Incep sa empatizez. Uit cine sunt, uit unde sunt, uit ce anotimp e. Uit daca e zi sau noapte, daca sunt trista sau fericita. In timp ce privesc filmul, totul pare atat de real. Nu mai este vorba despre mine. Este povestea altcuiva si incerc sa invat ceva din asta. Traiesc in acelasi timp cu personajul, am aceleasi temeri si senzatii.

Il pun din nou pe pauza, precum tot fac de cateva ore. As vrea sa ies in oras, dar nu stiu cu cine. Si apoi imi dau seama ca imi e lene sa ma aranjez si ca nu prea am bani. Imi e mai usor sa raman acasa. Dar nu imi folosesc timpul atat de mult pe cat as putea, deci probabil ca voi pleca pe undeva in seara aceasta.

Nu stiu cu cine, la ce ora sau cu ce bani. Dar probabil ca voi iesi pe usa si voi deveni din nou persoana dupa care ma ascund.

*

Te vad in fiecare zi atunci cand astept autobuzul. Ma privesti pe furis, iar apoi intorci capul.

Oare ai aparut intamplator in viata mea sau ne vom cunoaste la un moment dat?

De aceasta data te-am privit inapoi si am incercat sa iti zambesc. Apoi m-am urcat in autobuz si m-am uitat dupa tine pe geam. Ma intreb cine esti.

*

Din spate toti arata la fel ca tine. Ii privesc de la departare. Dar pe masura ce ma apropii realizez ca nu esti tu. Sunt mai dezamagita cu fiecare pas pe care il fac.

*

Am senzatia ca astazi ne vom intalni. O am de fiecare data cand ies din casa. Imi doresc sa ne revedem. Ma admir in oglinda dupa ce termin sa ma machiez. Mi-as dori sa ma vezi acum.

*

Nimeni nu vrea sa se aseze langa mine in autobuz. Si ii inteleg. In locul lor nici eu nu as face-o. Sunt exemplul perfect pentru tot ceea ce nu vor tinerele mame ca fetele lor sa devina la adolescenta.

Oamenii continua sa se holbeze la mine dezaprobator, iar eu imi intorc privirea sprea geam incercand sa o evit pe a lor. Nu imi e teama, imi e sila. Prefer sa vad acelasi peisaj pe care l-am mai vazut de mii de ori decat sa vad o gramada de oameni care nu imi inspira nimic pozitiv.

*

Acum nu mai sunt singura, dar pare ca nu mai conteaza. Nu mai pot face o drama din asta.

Un barbat ma fixeaza cu privirea pret de cateva secunde. Ma face sa ma simt atragatoare. Chiar nu conteaza ca este un betiv si tine in mana o bere la pet. Chiar nu conteaza ca nu are maniera si arata neingrijit. Este barbat si ma face sa ma simt femeie. Si fiecare femeie are acest sentiment.

*

Numele noastre nu spun nimic despre noi, evit sa le folosesc. Acum suntem singuri, nu este nevoie sa ne diferentiem de nimeni. Ma uit in ochii tai si stii ca vorbesc cu tine. Vocea mea este singura pe care o auzi si stii ca trebuie sa dai un raspuns.

*

Suntem doua tabere. Ei ne urasc pe noi, iar noi pe ei. Dar suntem exact la fel.

*

A trecut o ora in care ne-am rotit prin parc, si nici in clipa de fata nu ne-am gasit. Dar ne cautam si asta e tot ce conteaza. Acum ne imbratisam si mergem spre o banca.

Viata mea este formata din momentele in care stau jos si astept sa treaca timpul, si din momentele in care ma grabesc sa ajung in prima categorie. Putine clipe intense.

*

Stau pe aceeasi banca pe care inghetam gandindu-ma la tine in urma cu cateva luni. Era frig, ningea. Am dat o parte din zapada la o parte si m-am asezat pe un hanorac.

Acum este cald, dar la fel de intuneric. Se aude muzica de la o masina parcata la cativa metri mai incolo.

Astept autobuzul. Tocmai am pierdut unul la limita. Imi aprind o tigara ca sa treaca timpul mai repede.

Fumez ultima tigara din pachet. Dupa ea, nu mai ramane nimic. Doar un pachet gol, inutil. Candva il deschideam ca sa imi numar tigarile.

Cineva imi cere o tigara. Ii arat pachetul gol si ii spun ca a fost ultima. Se intoarce dezamagit pe banca de langa mine. Continuam sa asteptam autobuzul. Imi trec zeci de masini prin fata, iar eu stau pe loc.

O femeie trece pe langa un barbat, iar acesta intoarce capul dupa ea. Ea nu va stii niciodata. El nu va primi niciodata mai mult de atat. Un scurt moment prins in timp.

Masini vechi, masini cumparate in rate sau la second hand. O masina sport trece si le epateaza pe celelalte. Toti privim uimiti.

Trec zeci de taxiuri. Unele abia si-au inceput drumul, altele se intorc si asteapta un alt client. Oameni care prefera sa isi cheltuie banii in favoarea confortului. Oameni care isi permit sa aleaga. Oameni care poate ca isi valorifica timpul. Eu nu imi permit, eu astept. Imi folosesc timpul gandindu-ma la oamenii care nu au timp sa se gandeasca la mine.

Multe grupuri de baieti se intersecteaza cu mine pe strada. Unii ma fluiera, altii imi spun ca sunt urata. Dar toti rad impreuna cu prietenii lor in final. Pentru validare, se simt bine. Vor sa atraga atentia folosindu-se de o fata de pe strada. Eu ii ignor in mod egal si imi continui drumul. Nici de aceasta data nu au reusit sa ma impresioneze, incep sa ma plictiseasca. Stau si ma intreb care sunt motivele lor pentru tot ceea ce fac, dar sunt aceleasi si le-am gasit in urma cu ceva timp.

Toti oamenii strazii fumeaza si beau, chiar daca nu isi permit. Zi de zi cersesc strictul necesar, incearca sa il procure. Ei nu isi doresc mai mult de atat. Nu, au vrut doar tigari sau bautura.

Precum majoritatea adolescentilor. Si probabil ca acesta este unul dintre motivele care i-a adus pe drumuri. Acum s-au resemnat si nu mai vor sa schimbe asta. Incearca doar sa se ascunda dupa tigari si bautura.

S-a asezat o fata pe banca mea. Eu stau pe mijloc, iar ea in dreapta. La randul ei si-a aprins o tigara, apoi a scos telefonul. Arunc o privire in al ei, dar sunt dezamagita cand vad contul de facebook. La fel ca toti oamenii care butoneaza un telefon. La fel ca toti oamenii din autobuze sau din baruri. Ne gandim prea mult la ceilalti si prea putin la noi.

Si ea mai arunca o privire in telefonul meu, dar suntem suficient de departate incat sa nu poata vedea ca am descris-o in cateva randuri mai sus. Probabil ca i s-ar parea ciudat.

Cand spun ca inca sunt acasa, vreau sa spun ca ma aflu in locurile pe care le cunosc. Printre tipurile de oameni pe care le vad zi de zi. Este un oras atat de mare, am fost pretutindeni. Diversitate. Nu ma mai surprinde nimic. Acelasi loc cu alte peisaje, strazi cu alte denumiri si autobuze cu alte numere. Dar este acelasi loc.

Capitolul 13: Pisica cu blana tigrataIn aceasta dimineata am iesit afara pentru o scurta plimbare. Voiam sa imi pun ordine in ganduri si fiecare pas pe care il faceam reprezenta o propozitie.

Dar mi-a iesit in cale o pisica. Nu era a mea, era o pisica straina. M-am aplecat ca sa o mangai pe cap, ma temeam ca va fugi ca toate cele de pe strada. Dar nu a fugit. Torcea. Se plimba printre picioarele mele. M-am ridicat si nu ma mai lasa sa plec. Nu singura. Asa ca am luat-o cu mine. Mi-am facut o prietena noua care ma insoteste in aceasta calatorie. O prietena care imi ofera afectiune si nu cere nimic mai mult in schimb. Nu ma solicita din punct de vedere intelectual. Nu are nevoie sa vorbesc cu ea. Doar ma uit in ochii ei verzi si pot vedea ca deja ma indrageste, desi nu ma cunoaste. Are incredere in mine, desi nu au trecut nici macar cateva minute din momentul in care ne-am intalnit.

*

Inca mai esti aici, desi au incercat sa te alunge. Nu ai niciun prieten in afara de mine, si totusi supravietuiesti. Te multumesti cu putin si asta te face un om fericit. Ti-ai dat seama ca nu vrei sa depinzi de ei si ca te poti descurca mai bine.

Esti noua, iar ei nu vor straini. Daca nu rezisti, te vor ucide.

Priviri insistente. Pot spune ca se holbeaza. Dar tot tu esti cea care iese mereu in evidenta. Ai o vrbratie atat de placuta, iar ochii iti stralucesc. Eu nu stiu ce se intampla si te vad doar pe tine. Nu exista o alta drama in afara celei din interiorul tau.

*

Mi-ai intors spatele pentru o secunda, iar eu am disparut in multime. Trecand prin fata ta, ca sa imi poti vedea spatele si sa te intrebi de ce am plecat.

*

Era bezna si imi fumam tigara. Ma intorceam acasa, si ziua aceasta s-a terminat. Oamenii treceau pe langa mine, dar nu-i puteam vedea. Nimic nu-mi putea fura privirea in afara de sticla de cola de care era sa ma impiedic.

Apoi apare ea. La volanul unei masini sport. Toti oamenii intorceau capul. Masina nu se incadra in peisaj. Avea tigara in mana si parul blond intins pe spate. Era nervoasa, astepta pe cineva. Nu-i puteam vedea fata. Portbagajul deschis. Este gol.

Din spate se arata doi barbati masivi, unul dintre a fluierat. Ea se intoarce zambind. Iese din masina si-i intreaba ceva in soapta. Cei doi dau din cap afirmativ.

Aveau cate un sac de gunoi in mana. Le-au asezat in portbagaj, apoi au inchis.

Toti se urca in masina, dar masina sta pe loc. Se face liniste, imi arunca o privire. Asteptau sa plec. Eu nu plecam. Au pornit muzica.

Ea mai scrumeaza inca o data tigara pe geam, fara sa spuna nimic. Zambea. Apoi incepe sa planga. Si zambeste din nou. Isi izbeste capul de volan si ramane acolo. Cei doi rad.

-De ce ati facut asta?

Intreaba ea printre lacrimi.

-Tu mi-ai cerut sa il omor. Eu doar te-am ascultat.

Autorii unei crime. Ati omorat baiatul pe care l-a iubit ani intregi. Au trecut cateva luni de cand nu au mai vorbit, erau prieteni.

Intr-o seara s-a imbatat si a intrebat tipul care o privea inca de la inceputul serii, daca o iubeste. El spune ca da. Merg intr-un loc retras si-i ofera ce a cerut prin priviri disperate si bauturi scumpe.

-Acum ma iubesti?

-Da.

-De ce?

-Pentru ca ai spus da.

-Sunt beata.

-Nu mai conteaza, ai spus da. S-a intamplat. Acum de ce esti trista?

-Mi-am amintit de el. Vreau sa moara in chinuri. Vreau sa simta ceva pentru mine, chiar si pentru o secunda.

-Te pot ajuta, bineinteles, daca platesti la fel cum ai facut-o in aceasta seara.

Ea sta putin pe ganduri si glasul ii tremura, incerca sa spuna ceva, dar era coplesita de ganduri.

-Serios?

-Da. Cu asta ma ocup.

Il saruta apasat, apoi se retrage si priveste pierduta in jos. Totul se putea termina.

*

As merge zi de zi in cimitir si ti-as saruta piatra funerara cu rujul meu rosu, ca atunci cand ne iubeam. Dar te-au omorat ca pe un caine si ti-au aruncat trupul intr-un cos de gunoi.

Sufletul tau este pierdut in universul prin care ma plimb. Esti in fiecare copac pe langa care trec. Esti in fiecare om cu care vorbesc. Si, nu in ultimul rand, esti in inima mea si plang de fiecare data cand imi amintesc ca te-am ucis prin cuvintele mele. Asa cum si tu ai facut-o ani intregi.

Eu am avut ultimul cuvant. Acum plang.

*

Capitolul 14: Omagiu adus idolului meuDa, fiecare seara in care imi pierdeam timpul si ma umileam prin baruri era un omagiu adus idolului meu.

Intram pe usa cu tigara in gura si castile in urechi, pentru a auzi melodia ei. Glasul ei care imi spunea ce sa fac. Nu eram singura, eram controlata. Nu ma temeam de cazul in care as lua o decizie gresita, nu era decizia mea.

Imi puneam rujul rosu pe buzele mele palide, si brusc deveneam o alta persoana. Rujul acela rosu imi dadea incredere in mine atunci cand ma uitam in oglinda si o vedeam pe ea.

Purtam dresuri rupte. Voiam sa-i sfidez pe toti ceilalti si sa le arat ca, da, vreau sa atrag atentia si nu ma afecteaza cu nimic parerea lor. Si castile nu imi permiteau sa-i aud. Dar ma priveau, imi ofereau atentia lor, se gandeau la mine. Nu conta cum. Mi-am indeplinit scopul si continui sa bantui strazile ca si cum as fi ea.

Imi spunea ca trebuie sa ies in evidenta. Sa fac zgomot si sa atrag atentia tuturor. Sa vrei sa ma ignori, dar sa nu poti. Ea, vocea din capul meu, exact asta spunea. Iar eu ascultam. Sunt doar sclava ei, e tot ce imi doresc.

Ea, invincibila. Nu-i pasa de nimic. Nu avea teama sau rusine. Era atat de libera. Era libera doar cand se ascundea dupa droguri, dar ea era perfecta in mintea mea. Nu imi pasa.

Ma imbatam pentru a dobandi o oarecare libertate, incercam fiecare baiat. Incercam mai multi in aceeasi seara. Asta simteam. Nu ma putea opri nimeni. Ma opream abia atunci cand ceasul imi spunea ca trebuie sa plec, asa ca lasam totul pentru saptamana urmatoare.

Eram un vanator, voiam sa pun mana pe ceea ce multe nu au curaj sa priveasca. Si am reusit. Doar ca ei veneau spre mine precum niste animale flamande. Voiau sa se hraneasca cu atentia mea, dar nu le-am dat-o. Stiam ca o vor. Stiam ca au nevoie de mine si de atentia mea, deci in momentul de fata depindeau de mine. Aveau atentia mea. Pradatorul este prins in cusca. Ii mai arunc cate ceva printre gratii, iar apoi plec din nou. Este intr-o cusca acum, se zbate si nu poate face nimic.

Doar ca este o cusca formata din complexele sale, iar in final o deschide. Usa a fost deschisa in tot acest timp, doar ca era orbit de mine. Ma voia atat de mult. Uitase sa conceapa o solutie in problema sa. Statea pe loc si visa la buzele mele care se ating de tigara.

Dupa ce a deschis usa l-am putut vedea fixandu-ma cu privirea. Era la masa alaturata si ma sorbea din priviri. I-am oferit acest privilegiu, ma prefaceam ca ma uit pe geam sau ca butonez telefonul in timp ce mi-am lasat prietenele sa discute singure.

Acum actiunea se petrecea doar intre mine si el. Eram singurii din bar, restul erau oameni care ne impiedicau sa ne manifestam dupa bunul plac. El ar fi decazut in ochii prietenilor, iar prietenele mele mi-ar fi spus ca are o reputatie proasta si ca ar trebui sa gasesc pe altcineva.

Prostii! Era atat de distractiv, si teoretic nu se intampla nimic. Era doar inceputul. Puteam iesi din bar in secunda aceea, si sa nu ma mai intorc niciodata. Atunci nu s-ar fi intamplat nimic, nu as fi avut ce povesti. Doar un schimb timid de priviri, precum am mai avut si inainte. Poate ca sute.

Da, el continua sa ma priveasca, era agitat. Nu puteam vedea, dar simteam asta. Am zambit, mi-am dat ochii peste cap ca si cum as fi pus capat gandurilor care ma macina, apoi i-am oferit o privire. Atat de scurta, nici nu si-ar fi putut da seama ce culoare au ochii mei. Privirile ni s-au intalnit.

I-am aruncat o privire in cusca sa imaginara, si a devorat-o. Inca era flamand. Ma dorea. Nu stie cine sunt, era intrigat. Cu fiecare secunda care trecea eu deveneam din ce in ce mai importanta pentru el. S-a indragostit, eu doar ma jucam. S-a indragostit baiatul de care s-au indragostit toate celelalte.

M-am ridicat de pe scaun pentru a merge la toaleta. Mi-am lasat parul pe spate si l-am lasat sa ma priveasca in toata splendoarea. Mergeam usor, voiam sa il chinui mai mult decat e nevoie. Mergeam apasat. Cand am deschis usa de la toaleta, m-am intors spre el. Apoi am intrat. Am inchis usa.

Nici macar nu aveam nevoie la toaleta, acum trebuie sa trag de timp pentru a nu parea evidenta. Ma uit in oglinda si ma stramb in asa fel incat sa pat mai frumoasa. Imi umflu buzele, ridic din sprancele si apoi zambesc. Ma simt mai frumoasa decat am intrat, desi sunt la fel. Trebuia doar sa ma asigur de asta. Acum deschid usa si am mai multa incredere in mine. Merg cu nasul pe sus si privesc in gol. Stiam ca ma poate vedea. Ma asez din nou la masa. Prietena mea ma intreaba daca sunt bine, pentru ca par destul de distanta in seara aceea. I-am raspuns afirmativ si am luat o gura din berea care ma astepta pe masa.

Acum, revenind la tine. Ce vei face? Vei continua sa ma privesti? Nu stii cine sunt, nu stiu cine esti. Dar in seara aceasta avem ochi doar unul pentru celalalt.

*

Dupa cateva luni au trecut toate sentimentele noastre. A trecut si gelozia. A mea si a ta. A trecut si ura. Frustrarea. Dorinta. Regretul. Parca era un razboi, dar ti-am declarat pace abia dupa ce l-am castigat si m-am retras in glorie. Am disparut pentru totdeauna, v-am lasat in urma cu gura cascata. In momentul acela simteai ura. Pentru ca nu ai putut simti iubire. Voiam doar sa simti ceva pentru mine.

Am avut mustrari de constiinta si mi-am riscat pozitia pentru a-mi cere scuze. Te-am intrebat daca putem fi prieteni, dar m-ai respins. Stiai ca dupa toate aceste experiente nu mai putem fi prieteni, si eu stiam. Dar voiam sa trec mai departe, voiam sa te las in urma. Voiam sa totul sa aiba un final fericit si sa nu ma mai uit in urma.

Acum am un oarecare dispret fata de tine. Si dispretuindu-te pe tine, sunt dezamagita si de mine. Te-am iubit precum toate aceste fete, am fost printre ele. M-am jucat cu mintea ta, apoi

amintirea ta m-a chinuit. Zi de zi. De fiecare data cand te vedeam imi aminteam cat de apropiati am fost candva. Acum stiam ca a fost totul fals, fiecare si-a vazut propriul interes. Suntem doi oameni atat de falsi, si parca asta ne face interesanti. Momentele acelea in care eram atat de apropiati, nu le poti sterge din mintea mea. Nu te poti intoarce in trecut. Nu te poti intoarce in acelasi bar cu aceiasi fluturi in stomac.

*

Acesta este locul in care ma refugiam dupa o lunga saptamana de scoala. Ma gandeam la tine si astfel supravietuiam. Visam la tine si la ce vom face vineri, cand ne vom vedea. Era o poveste care se desfasura la fiecare sfarsit de saptamana. Uneori plangeam, uneori te iubeam. Uneori si persoanele se schimbau, dar tu reveneai mereu si imi tulburai linistea.

Ma hraneam cu iluzii. Si iluziile porneau de la tine. Nu ai fost niciodata sincer, eu am fost. Nu te-as fi crezut pe cuvant daca nu eram atat de fascinata.

Mereu ma intorceam in acelasi loc cu speranta ca te voi gasi acolo. Mereu erai acolo. Si eu eram acolo pentru tine. Si tu stiai asta. Stiai ca poti face ce vrei, ca ai libertatea absoluta. Si ca te poti intoarce mereu la mine pentru ca te astept.

Dar apoi nu a mai fost posibil.

*

Eram singura printre straini. Era rau, dar mai bine decat la liceu. Nu ma cunostea nimeni si puteam fi ceea ce voiam. Puteam fi oricine. Dar apoi ma intorceam la liceu si redeveneam eu. Ma ascundeam in banca mea de la geam si speram sa fiu ignorata pentru tot restul zilei de catre colegi.

E ziua de vineri, liceul s-a terminat, trec repede pe acasa ca sa ma schimb si sa ma machiez ceva mai atragator. Am bani doar pentru o bere, dar nici ca imi trebuie mai mult. Mi-am gasit o prietena care nu imi spune sa imi schimb atitudinea. Desi nu ma satisface din toate punctele de vedere, e tot ce am pe moment.

*

Si voi incheia acest capitol la fel cum in urma cu cateva luni i-am pus capat in viata mea. M-am orientat spre o categorie mai selecta de oameni si le-am acordat mai mult timp si atentie. Si rezultatele au fost pozitive. M-am concentrat pe oamenii care vreau sa ramana, oamenii care merita eforturile mele.

Daca ar fi lipsit un singur episod din viata mea, nu as mai fi aici. De ce as spune ca imi pare rau, daca acum imi amintesc cu placere?

*

Chiar imi e dor de idolul meu. De personalitatea aceea pe care o asociez cu idolul meu. Tu nu ma cunosti, te folosesc pentru a fi cine vreau eu. In ochii tai toate visele mele pot deveni realitate, pentru ca nu cunosti nimic dincolo de ceea ce te las sa vezi.

Capitolul 15: O alta ziUneori ascult aceeasi melodie o ora intreaga. O pun sa se repete doar pentru ca imi place un anumit sunet, un anumit vers. Mi-a ramas intiparit in minte si vreau sa il aud cat de mult e necesar. Imi da o stare de bine. Ma duce cu gandul la ceva placut.

Uneori ascult o melodie doar pentru ca imi place ce reprezinta trupa.

Uneori gasesc o melodie frumoasa, dar trupa nu are nimic special si trec mai departe.

*

Incerc doar sa supravietuiesc, recunosc ca nu prea am grija de sanatatea mea. Fac totul intr-un mod haotic. Gandurile mele se dezvolta intr-un mod haotic.

Nu prea mananc, nu prea beau apa. Ma culc tarziu si dorm mult. Nu fac sport. Traiesc cu tigari, alcool, o stare de tensiune si multe vise.

*

Simt ca ma apropii mai mult de natura daca nu mananc carne. Am exclus-o din meniul meu in urma cu doi ani. Nu vreau sa impresionez pe nimeni, o fac pentru mine. Si chiar daca as vrea sa impresionez, ar fi ceva de admirat din moment ce as face un compromis atat de mare. Dar nu.

Trebuie sa-i explic de ce sunt vegetariana fiecarei persoane cu care merg la fast-food. Fiecarei persoane la care merg acasa si ma intreaba daca vreau ceva de mancare, dar apoi refuz pentru ca totul contine carne.

Trebuie sa simt in fiecare zi mirosul de carne din casa. Mama face friptura, iar eu ma inchid in dormitor si dau cu spray de camera. Stiu ca inca imi e pofta.

Ies afara si ma asez pe iarba, sub salcie. Incerc sa ma calmez. Dar apoi realizez ca vecinii mei fac gratar.

Animalele acelea care sunt crescute pentru a fi omorate. Exact ca niste vedete care ajung celebre doar pentru a muri in ochii publicului insetat de drama celuilalt.

Toti vor sa te distruga pentru a-si imbunatati imaginea. Toti vor sa te stoarca de energie pentru a fi mai puternici.

Vor sa vada cat de mult poti suporta. Plangi seara de seara, iar a doua zi te comporti ca si cum nu te-ar afecta. Dar mori pe interior. Nu mai rezisti. Suferi. Acum suferi in fata lor. Ei rad. In final nu mai pare o gluma pentru nimeni, abia acum iti intind o mana de ajutor. Prea tarziu. Deja te scufunzi. Ei te-au adus aici. Te-au lasat singura in mijlocul marii si ti-au gaurit barca. Ti-au lasat mancare si apa cat sa supravietuiesti si sa te chinui.

Am fost in locul tau de atatea ori. Te-as ajuta, dar daca o fac ies in evidenta si voi fi urmatoarea. Imi e teama sa revin in locul din care am plecat atat de greu. Dar o voi face, ce mai conteaza? Oricum intr-o zi se va termina. Ma voi salva pe mine, cea din trecut. Ia-ma de mana si hai sa plecam repede de aici.

*

Pisicile se bat pe mine. Se urasc reciproc, se zgarie. Toate vor sa stea in poala mea, dar tot ce vreau eu este sa nu ma deranjeze nimeni atunci cand scriu ceva in telefon. Ea toarce langa mine. Ma zgarie. O imping cu piciorul, dar tot se intoarce. Nu o intereseaza daca o resping. Nu se simte umilita. Nu-i pasa ce cred. Vrea sa stea langa mine si reuseste. Intr-un final ii respect dorinta si o las in pace.

*

Sunt atat de plictisita incat imi vine sa vomit. Mi-ar face placere sa ma eliberez prin voma, dar nu e atat de usor pe cat pare.

Oamenii vor prea multe din partea mea, eu vreau prea multe din parte lor.

Imi pun prea multe bariere. Ma las dominata de ganduri negative. Ma las influentata de versurile unei simple melodii, apoi caut altele asemanatoare si continui sa imi pierd timpul.

Imi e sila. Imi amintesc de voi si imi vine sa vomit din nou. Cascada de voma. Va inecati toti, apoi vomitati la randul vostru. Este o reactie in lant, totul a pornit de la mine. Sila mea. Si sila mea a pornit de la voi.

Suntem legati cu catuse si vrem sa fim liberi. Suntem mereu impreuna si avem pretentia la un moment de singuratate. Amuzant.

*

Cred ca te plac, dar nu iti voi spune. Cred ca si tu ma placi, dar nu imi vei spune. Deci este reciproc, ar putea fi posibil. Daca am vorbi. Dar nu o vom face. Sentimentul va disparea. Din nou si din nou.

*

Stateam in pat si ma gandeam la diverse probleme. Am gasit raspunsuri pentru niste intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata.

Oamenii vor sa epateze prin ceea ce nu sunt, si e normal din moment ce fiecare tinteste spre idealul sau. In concluzie, daca te pot convinge pe tine inseamna ca am devenit ceea ce mi-am dorit. Tu vezi ceea ce te las eu sa vezi.

Nu ma mai impresioneaza nimic din ce am deja, si daca pe mine nu ma impresioneaza inseamna ca vreau sa ascund acest aspect si de tine. Vreau sa fiu o tarfa pentru ca astfel am impresia ca voi detine puterea. Da, vreau sa fiu o tarfa care isi distruge plamanii cu niste tigari de care nu are bani, o tarfa care isi cumpara un alt ruj strident in loc de mancare. Traieste de pe o zi pe alta si totul este atat de intens.

Capitolul 16: Te cunosc dintr-un vis Daca ai avea o ultima dorinta, care ar fi? Ai vrea sa faci bine, sau rau? Sa iubesti sau sa ucizi?

Acum visezi. Ne-am mai intalnit de cateva ori.

Te mangai usor, imi plimb degetele pe pieptul tau din nou. Apoi imi plimb limba pana jos si ma opresc. Ma tragi de par. Ti-am aruncat o ultima privire inainte sa incep. Am terminat inainte sa incep.

M-am intins pe pat si te-am privit. Nu imi mai puteam lua ochii de pe tine. Ameteam. Priveam spre geam. Se apropie furtuna, dar sunt atat de calma. Stau la marginea patului si ma scurg. Tu inca astepti sa ti-o sug.

Muzica se aude pe fundal, nu a pornit-o nimeni. Doar ca este un vis si ne gandeam la aceeasi melodie.

Inghit in sec. Imi inghit saliva si apoi imi musc buza inferioara pana cand simt gustul sangelui. Acesta este semnalul ca trebuie sa ma opresc si sa o musc pe a ta. Ma asez din nou pe pat. Nu stiu ce sa fac. Inca sunt confuza si ametita. A inceput sa ploua, geamul este deschis. In camera ta intra frigul si ne ascundem sub patura. Apoi ne ascundem si capetele si incercam sa ne privim

prin intuneric. Eram foarte apropiati. Dansam prin nisip, inotam prin valuri imaginare, zburam printre nori din vata de zahar.

*

M-am trezit in toiul noptii si am realizat ca a fost doar un vis. Il pot considera drept un cosmar.

Nu stiu de ce dracu ai disparut din viata mea. Nu stiu unde dracu esti si de ce ma eviti de cateva zile. Eram foarte apropiati, dar ai uitat totul. Ceva te-a influentat. Ceva din univers este impotriva mea.

Nu ma mai pot culca la loc, si chiar daca o fac, nu ne vom mai intalni in acelasi vis. Care ar fi sansele ca si tu sa fii treaz in clipa aceasta?Gandindu-te la mine.

*

Mi se rupe apa. Voi da nastere unor emotii noi.

Acum sunt singura prin bezna si parcurg niste strazi pustii si iluminate prost. Ma tem pentru mine. Fiecare zgomot ma face sa ma uit in spate intrebandu-ma daca e nevoie sa fug. Dar inca imi permit sa ma plimb cu mainile in buzunar si privirea spre stelele de pe cer.

Parintii mei nu au observat ca am iesit din casa. Dormeau de ceva timp. Eu nu puteam. Este singurul moment al zilei in care pot fi singura.

Trebuie sa ma intorc inainte sa se trezeasca, dar mai sunt ore bune pana atunci. Plimbarea mea abia a inceput. Se poate intampla orice. Vreau subiecte noi pentru textele mele, nu mai am nicio idee si asta ma intristeaza.

*

Nu sunt singura. Strazile sunt pline de oameni. Se tem la fel de mult ca mine. Ma intreb la ce se gandesc, ce i-a adus pe aceste strazi si in ce directie merg. Ii privesc in ochi atunci cand trec pe langa mine, ei ma privesc inapoi.

*

Aseara m-am culcat si ne-am intalnit in vis. Eu ma intorceam la tine, dupa ce am plecat in urma cu cateva luni. Dar nu prea ti-a pasat.

Ma intorceam umila si radeai cu prietena ta. Stiu ca imi faci vraji. Si mie, si ei. Inca iti pasa. Ne faci rau.

Aud voci care nu ma lasa sa mai gandesc.

Nu incerca sa ma faci sa te iubesc, pentru ca nu am facut-o niciodata. Te priveam si imi faceai scarba. Mereu fugeam de tine, dar a doua zi ma intorceam pentru ca nu aveam unde sa ma duc.

Nu ma face sa te iubesc, nu ma face sa te iubesc. Ne-am luat ramas bun acum cateva luni. Tu o duci bine, iar eu incerc.

Am pierdut tot ce aveam atunci, dar am castigat mai mult. Si am pierdut din nou.

*

M-a intrebat cine esti. I-am spus ca un obstacol din drumul meu. De ce te iubesc? Pentru ca nu ma lasi sa plec.

Tu esti soarele, dar pielea mea este pala. Nu ti-am spus niciodata ca te iubesc, m-am ascuns dupa un brad inalt pana cand s-a intunecat. Te-am strigat si ai venit, dar erai deja adormit. Nu ar fi fost momentul potrivit. Inca nu ti-am spus. In fiecare zi incerc, dar lasarea serii imi spune ca am mai pierdut o ocazie. O zi, o saptamana, o luna, un an, o viata.

*

Capitolul 17: Planta din ghiveciAstia suntem noi, plantele din ghiveci. Mergem in aceleasi zone, ca si cum dincolo de ele nu ar mai fi nimic sau ar fi un zid care blocheaza accesul.

Avem radacini bine prinse in pamant, dar nu se pot dezvolta mai mult decat le permite ghiveciul. Si nici nu avem puterea sa iesim din ghiveci. Vom atrage atentia asupra noastra si nu vrem.

Uneori mai apare cate o persoana care iese din ghiveci, isi infige radacinile in pamant si se inalta pana la cer. Are admiratia, dar si ura tuturor.

Si eu urasc oamenii mai realizati decat mine. Ii analizez si ma gandesc ca nu imi sunt cu nimic superiori. Chiar le caut toate defectele si ma amuz pe seama lor ca sa ma simt bine. Apoi realizez ca sunt penibila si ca eu sunt cea pe care o urasc. Ma urasc pentru ca nu am reusit sa fac atat de multe. Am preferat sa imi pierd timpul.

*

Mama m-a chemat in bucatarie. Face o prajitura si vrea sa o ajut. Pasesc usor. Abia m-am ridicat din pat si sunt putin ametita. Imi spune ce trebuie sa fac si sunt atat de neindemanatica. Ma enervez si tip la ea pentru ca nu mi-a dat indicatiile necesare, dar de fapt eu sunt cea la care vreau sa tip. Sunt un cadavru care merge si vorbeste. Nu pot face nimic. As tipa la mine, dar ar insemna sa vorbesc singura. Parintii ar intra in camera mea si ar intreba ce se intampla. Ar trebui sa dau explicatii, sa le povestesc drama mea interioara. Si chiar nu am chef. Nici nu m-ar asculta. Deci e mult mai usor sa tip la mama.

M-a pus sa amestesc in ceva. Au trecut cateva minute si deja ma doare mana. Vad aceeasi imagine. Aceeasi directie in care amestesc. Nimic nu se schimba. Este un ciclu. Este un lichid in care m-as putea scufunda. Un lichid pe care bate lumina si daca m-as apleca putin presupun ca mi-as putea vedea fata. Oricum nu am nimic mai bun de facut.

Si din lichidul acela ies oasele tale. Carnea ta. Ochii plutesc si inca se uita la mine. Amestesc si incerc sa-i strivesc, dar nu pot reusi. Buzele tale inca asteapta sa le sarut, penisul iese la suprafata si asteapta sa il sug. Chiar si dupa ce ai murit continui sa ma jignesti si sa ma scoti din minti. Nu, bineinteles ca nu ai murit. Esti viu. Doar ca pentru mine mori zi de zi, si renasti sub aceeasi forma. Mori in fiecare noapte si ziua te trezesti. La fel ca mine si toti ceilalti.

Acum nu mai are nevoie de mine si ma intorc in camera mea. S-a plictisit sa se certe cu mine si sa vorbeasca singura. Uneori mi se face lene sa ma cert, pur si simplu tac. Sunt prea plictisita ca sa mai vorbesc. O las sa vorbeasca singura si rad. Apoi plec.

*

Las multe treburi neterminate ca sa scriu. Am o idee si nu ma mai pot concentra la nimic altceva pentru ca trebuie sa o scriu undeva.

Sunt obosita, am devenit irascibila si superficiala. Sunt mereu trista si nervoasa. Ca si cum as avea deasupra capului un nor de vata din care picura sange menstrual. Ma comport ca si cum as fi mereu nervoasa pentru ca sunt acoperita de sange care miroase urat.

Sunt obosita, dar nu ma culc. Stau treaza si nu fac nimic. Ma gandesc ca nu mai pot sa citesc sau sa vad un film ca altadata. Nicio poveste nu ma mai satisface, nu este ceea ce caut. Nu ma mai pot concentra.

*

Cunosc atat de multi adolescenti, dar parca niciunul nu este original. Ne luam influente din multe locuri, dar parca tot incercam sa ne integram intr-un grup. Si sa ne incadram intr-o tipologie.

Nici nu ne dam seama, ne uitam la cei pe care-i consideram inferiori si avem impresia ca suntem speciali doar pentru ca ne diferentiem de ei. Dar cum am mai putea fi originali cand au mai fost atat de multi adolescenti inaintea noastra? Desi am putea, dar ne e teama. Pentru a da un nou start trebuie sa fii singur, sa te zbati. Sa te afirmi si sa suporti toti oamenii care nu sunt de aceeasi parere cu tine. Mereu a fost asa. Spre dezamagirea mea, nici eu nu cred ca sclipesc suficient cat sa ies in evidenta si sa influentez alti oameni. Voi astepta aici, deschisa la noi idei. Astept omul care nu vrea sa-i urmeze pe ceilalti, omul care nu considera ceva interesant doar din cauza unui anumit sablon. Mereu e o regula si mereu va aparea persoana care sa se abata de la ea. Si o astept.

*

Credeai ca te vor admira prietenii tai daca ma jignesti. Faceti glume pe seama mea si va distrati, stiti ca totul va ramane intre voi si ca nu voi afla niciodata.

Ai spus ca ma respecti, dar ma respecti doar atunci cand suntem impreuna. Singuri, fata in fata. Nu mai ai nevoie sa impresionezi pe nimeni, ne simtim bine. Esti tu.

Mi-ai aratat ca vrei sa fii admirat si ca faci orice pentru asta. Si tu vrei puterea. Esti in pielea unei alte persoane, ai crescut visand sa devii la fel.

Esti inert ca o planta. Te legeni in bataia vantului. Si vantul este idolul tau, prietenii tai pe care vrei sa-i impresionezi. Din cauza lor ai ajins aici, toti au pus presiune pe tine.

Si tu esti o planta intr-un ghiveci, iar intr-o zi nu vei mai incapea si va trebui sa iesi.

Capitolul 18: Lebada neagraPrea mult sange, prea multe lacrimi. Ma scufund. Este o furtuna in mintea mea. Cad copaci si fug pentru a supravietui.

*

Cele mai noi melodii pe care le ascult dateaza de la sfarsitul anilor 90. Cele mai noi filme pe care le-am vazut apartin aceleiasi perioade.

Majoritatea hainelor mele sunt negre. Unghiile mele sunt negre. Si parul. Si dresurile mele rupte. Totul este in contrast cu pielea mea pala.

Mi se spune sa adopt un stil mai vesel. Nu am spus ca fizicul ma reprezinta intotdeauna, doar ca imi place ce vad. Sunt in contrast cu mediul inconjurator. Este totul atat de vesel si de colorat in aceasta perioada a anului. Toti oamenii zambesc. Unii au un zambet fals si merita chinuiti

pentru asta. Nu vreau sa epatez prin haine, vreau ca hainele sa ma scoata pe mine in evidenta. Vreau ca oamenii sa ma admire pe mine, nu hainele pe care le port. Sunt frumoase pentru ca le imbrac eu. Nu ar fi nimic fara mine. Doar niste carpe cusute.

Nu iti dai seama cand sufar si cand sunt fericita, mereu ma comport la fel.

Te uiti intr-o poza si nu iti poti da seama in ce anotimp a fost facuta, mereu ma imbrac la fel.

De ce sa ma las influentata de lumea exterioara?

Imi poate muri cineva, nu vei observa. Nu vei stii ca sunt in doliu, deja port negru.

As putea trece la alb si as putea zambi din cand in cand, in caz ca imi moare cineva. As putea face acest efort pentru o persoana draga, dar nu as vrea. Nici nu ar mai fi in viata ca sa ma vada.

Nu pot spune ca ma tem de moarte, dar nici ca mi-o doresc. Ma bucur ca am trait pana acum. Viata este ceva minunat. Daca mor, sper ca am facut ceva si ca nu am trait degeaba. Asa cum mi se spune in mod repetat.

Am crescut. Nu imi mai amenint parintii spunandu-le ca ma sinucid, nu ma mai tai pentru a simti o durere superioara care sa imi ia gandul de la cea interioara.

Am crescut si imi place viata pe care o am. Incerc sa o fac mai frumoasa.

Am toti prietenii pe care mi i-am dorit. Eu i-am cautat, acum am reusit. De fiecare data cand iesim in oras si ne simtim bine, ma opresc pentru o clipa si ii privesc in timp ce au impresia ca le ascult dramele. Ma gandesc ca nu as fi fost aici, acum, langa oamenii acestia extraordinari, daca nu depuneam putin efort.

Si, in final, desi stiu ca nimeni nu ma va asculta niciodata, vreau sa spun ca nu ma incadrez in nicio tipologie. Sunt o persoana, la fel ca tine. Plang si rad. Am prieteni. Mananc, vorbesc, dorm. Gandesc. Este normal sa fim diferiti. Nu este normal sa arati cu degetul spre mine.

Stii de ce? Pentru ca si eu voi face la fel. Este un ciclu si trebuie sa-i punem capat. Ma ignori si te ignor. Ma saluti si te salut. Mai departe auntem liberi sa facem orice vrem. Nu te voi deranja, iar tu nu ma vei deranja.

Ar insemna sa fie pace, iar pacea este un vis. Imi face placere sa visez la anumite chestii, desi stiu ca nu se vor adeveri niciodata. Esti optimist si speri la mai bine. Unul dintre lucrurile frumoase din viata.

Acest monolog a aparut in momentul in care m-ai jignit inca o data. M-ai jignit pentru ca stiai ca ma deranjeaza, si aveai dreptate. Nu voi tipa la tine, dar ma voi revolta prin cuvinte.

Nu trebuie sa iti demonstrez nimic. Este un monolog in care imi spun mie ca nu e nimic gresit in ceea ce fac. Iar acum ma simt mai bine.

*

Ma intreb cine esti. Vorbim zilnic, dar atunci cand vreau sa ma gandesc la tine nu imi apare nicio imagine in minte. Nu stiu cum arati, ma intreb daca ascunzi ceva. Sau poate ca te ascunzi doar pe tine, pe o strada retrasa si intunecata. Te-ai asigurat ca oricum i-ar fi teama sa mearga acolo. Ai un loc perfect. Poti vedea toti trecatorii, dar ei nu te vor vedea niciodata. Te-ai ascuns ca un sobolan in canal.

Am vorbit atat de multe, dar eu nu stiu nimic despre tine. Esti un strain. Tu m-ai gasit, tu ma cauti mereu. Eu nu am timp pentru tine, sunt ocupata sa astept persoanele care nu se gandesc la mine. Ma uit intr-o directie si astept sa vina. Simt ca daca imi voi muta privirea, nu vor mai veni niciodata. Chiar nu am timp de tine, trebuie sa astept. Dar putem astepta impreuna.

*

-Pisi, imi pare rau ca te-am trezit din somn. E vina mea. Imi chioraie matele pentru ca nu am mancat nimic. Ma duc la bucatarie, te poti culca la loc.

Si atunci ti-ai luat mainile de pe sanii mei, asa ai adormit. Nu pot spune ca ma deranja. Apoi te-ai intors cu fata spre perete si te-ai ghemuit. Ai luat toata patura si cand m-am intors nu mai aveam cu ce sa ma invelesc. Nu voiam sa te deranjez, oricum nu am putut dormi toata noaptea. Te priveam cand dormeai, eram fascinata.

*

In aceasta dimineata ai plecat fara sa spui nimic. Te-ai urcat in tren. Trebuie sa ajungi la spital.

Stai langa pat si asculti ultimele cuvinte. Cu lacrimi in ochi spui ca va fi bine. Nici tu nu crezi. Rostesti cuvintele pentru el, dar de fapt vrei sa te convingi pe tine ca va fi bine. Stii ca situatia se inrautateste cu fiecare secunda. Nu va mai fi bine inainte de final. Dupa toti acesti ani, se va termina totul.

A mai trecut un an si credeam ca va mai trece inca unul. Dar este din ce in ce mai grav, si mai bine mori in loc sa suferi. Mai ai pentru ce sa traiesti?

Batranetea ma sperie mai mult decat moartea. Te uiti in oglinda, plin de riduri, si stii ca te apropii de moarte. Te stingi usor, te stingi in fata ochilor tai. Treptat pierzi totul, dar inca respiri. Dar intr-o zi totul se va termina. Tigara aceasta care arde, e viata ta. Si deja fumez din filtru.

*

Starea de tensiune inca se simte in aer. Eu incerc sa o ignor, nu am de ce sa ma prefac. Pentru un timp voi pleca departe de voi, va las sa va agitati degeaba. Va las sa plangeti si sa va imbracati in negru doar din cauza unei persoane. Acum aratati ca mine, nu ma mai puteti intreba ce se intampla.

Acum eu voi intreba ce se intampla. Sunt calma, fericita. Intreb sincer. Dar tu ma privesti in ochi si imi spui ca nu respect pe nimeni si ca ar trebui sa imi fie rusine?

*

Si eu am vrut sa readuc mortii la viata prin gandurile mele. Si eu am vrut sa avem o legatura care sa sfideze spatiul si timpul. Si am reusit pentru o perioada. Dar era totul din partea mea. Eu incercam sa te tin in viata. Tu nu dadeai niciun semn, erai mort. Nu pot face totul singura. Nu pot tine doi oameni in viata. Atunci mi-am dat seama ca esti mort.

Traiai prin mine. Dar eu te iubeam, si nu ma puteam iubi pe mine. Ti-am dat trupul unei alte persoane. Persoana aceea se tot schimba, dar mereu te vedeam in cineva.

Te-am vrut mereu pe tine, niciodata pe el. Pentru mine semanati atat de mult. Uneori imi dau seama ca dincolo de fizic nu aveti nimic in comun, dar incerc sa ma mint. Sunt atat de naiva. Ma las mintita de persoana pe care o cunosc cel mai bine. Ma las mintita pentru ca vreau asta. Pentru ca nu vreau sa te las sa mori, si te tin in viata.

Am luat o lopata si am inceput sa sap, te-am scos din pamant. Doar oasele au mai ramas din tine. Te pun pe un scaun si iti asez o peruca pe cap. Inchid ochii si te iau de mana pe care am asezat o manusa de piele. Si o strang pana cand un os se desprinde.

Ai murit inainte sa ma nasc. Nu ne-am cunoscut. Dar eu te iubesc, si sunt sigura ca si tu m-ai fi iubit. Uneori incerc sa fiu ca ea pentru a ma asigura ca sunt ceva ce ai fi iubit. Nici nu mai stiu cine sunt. Imi sacrific identitatea pentru tine. Te pun pe primul loc. Acum eu sunt cea moarta, iar tu traiesti prin mine. Doar ca tu nu m-ai fi dezgropat din trecut, eu am facut-o.

*

Am ochii inchisi si ascult Sonic Youth. Nu mai pot sa respir, dar iti simt respiratia. Aerul acela cald pe trupul meu inghetat. Esti mort, dar o traire puternica te pote trezi la viata.

Nu sunt moarta, dorm. Inca nu vreau sa ma trezesc, sunt obosita. Plictisita. Nu am un motiv bun pentru a ma ridica din pat. Nici macar telefonul care suna. Nici macar melodia aceea pe care vreau sa o schimb pentru ca am ascultat-o de prea multe ori si am ajuns sa o urasc. Nimic nu este suficient de puternic pentru a ma face sa ma ridic.

*

Stiu secretul ei cel mai mare, iar ea il stie pe al meu. Mi-a spus sa nu mai spun nimanui, am promis. M-a crezut pe cuvant, oricum nu va afla niciodata.

-Asculta-ma cu atentie, chiar vrei sa auzi asta.

Oare e bine ce fac? Oare voi regreta?

Vreau doar sa-ti captez atentia. Am incercat toate metodele. Nu te pot face sa ma asculti.

-Da, te ascult, spune.

Ce fac acum? Trebuia sa tac. Raul a fost deja facut. Incerc sa evit subiectul, sa-l schimb. Trebuie sa-l fac sa isi ia gandul cumva de la conversatie, dar e destul de dificil. Devine curios si insistent. Tocmai mi-am pus piciorul pe el si l-am lasat sa ma atinga, dar inca ma intreba ce am vrut sa spun. Voia sa continui. Stiam ca nu va fi bine.

Ea a avut incredere in mine.

Si ti-am spus totul. Ai spus mai departe. Pentru tine nu a contat prea mult, pentru noi doua.. da.

Si ce as putea face? Este doar vina mea.

*

Mergeam pe strada, trebuia sa ma intalnesc cu cineva. M-ai oprit din drum ca sa ma intrebi daca sunt libera. Era o jignire sau aveai nevoie de mine?

*

Unii au pelerina de ploaie, eu am una de soare. Un pulover negru si lung care imi acopera bratele si tot spatele. Pana la genunchi. Mi-e teama sa nu ma bronzez, simt asta de fiecare data cand ies din casa. Imi ador pielea, simt ca daca ma bronzez redevin persoana de care incerc sa fug. Persoana din trecutul meu pe care ma chiui sa il ascund de toti oamenii cu care intru in contact. Vreau sa ma stie printru cine sunt acum.

Stau singura intr-un colt al autobuzului. Locul meu era liber, parca ma astepta. Si de aceasta data am reusit sa ma izolez de restul oamenilor. Din cand in cand ma privesc in geamul fumuriu din fata mea si imi aranjez parul. Dar nu rezista mai mult de cateva secunde. Din nou ma gandesc ca nu arata asa cum as vrea. Mi-l dau dupa ureche si incerc sa imi ignor imaginea pentru tot restul drumului. Ma tenteaza sa ma uit. Ca un om care stiu ca se holbeaza la mine si vreau sa ma asigur de asta inainte sa il injur in gand.

Soarele apune, nu mai sunt in pericol. Nici de aceasta data nu stiu unde merg. Ma voi intalni cu ei, apoi ii voi urma orbeste, ca de fiecare data.

Mi se duce vopseaua din par. In lumina soarelui deja nu mai e negru. Exact ca mine. Intr-o alta lumina poti vedea dincolo de aparente. Doar ca de fiecare data cand ne vedem e bezna totala. Intunericul ne face sa aratam mai bine, ne ascundem.

Dimineata va rasari soarele si imi va scoate la iveala defectele, dar vei fi in pat si vei dormi. Visand la mine, cea de aseaza, invaluita in bezna totala.

Capitolul 19: Cainele din lesaSunt un caine tinut in lesa, asa cum am fost mereu. Am intins putin lantul si cred ca sunt libera. Si il voi mai intinde. Dar apoi voi ramane pe loc, pentru ca atat mi-ai permis sa merg. Si credeam ca sunt libera, dar apoi mi-am dat seama si m-am intristat.

*

Folosesc o metafora care descrie dependenta noastra. Lantul gros de care vrei sa te desprinzi, insa persoana de la capat este mai puternica decat tine. Te zbati degeaba.

*

Soarele a apus, luminile s-au aprins. Daca nu ar fi aceste lumini artificiale, nu ne-am putea vedea fetele. Stam pe terasa unui bar, sub cerul liber. Nu vorbim nimic, si prin asta vreau sa spun ca rostim mereu aceleasi idei. Le rostim plictisiti, fara sa ne privim in ochi. Ne e lene sa mai vorbim. Conversatia ramane neterminata.

El se uita spre ea. O intreaba daca are ceva.

-Lasa-ma, sunt plictisita. Nu am nimic. Doar vreau sa stau singura.

Spune ea privind incruntata spre cer. Se joaca cu parul. Ma uit spre scrumiera si rujul ei a ramas pe filtrele tigarilor.

Priveste pierduta in toate partile. Cauta ceva, dar nu pare sa gaseasca nimic care sa o multumeasca. In final isi ia telefonul si mai noteaza o idee, un gand care ii trece prin cap. Il dezvolta acolo unde nimeni nu o poate contrazice. S-a retras in universul ei fictiv si ne-a lasat sa o privim intrebandu-ne ce se intampla cu ea.

Si a lasat-o in pace.

*

Stau ca o statuie. O statuie pe care o privesti, o admiri. Dar nu o vei atinge niciodata.

Poate ca uneori o vei atinge, dar ea nu va face la fel. Este doar o statuie. Nu se misca, este mereu la fel. Este perfecta, dar nu este vie. Priveste mereu in acelasi loc, dar niciodata spre tine.

*

In seara aceasta mi-ati aflat secretul, desi il stiati deja. Fata de voi nu ma pot ascunde dupa minciuna mea, puteti vedea dincolo de ea.

Am rasuflat usurata. Ma acceptati asa cum sunt, chiar daca nu sunt ca voi.

Am plecat spre casa, coboram scarile. Va povesteam o intamplare, radeam toti. Am alunecat pe scari si am ras. A fost prima mea reactie dupa acel soc. Dar ma durea, ma temeam. Radeam si nu v-ati speriat. Am cazut in fata tuturor. M-am asezat pe o canapea, eram ametita si vulnerabila. Stateam intinsa si cracanata. Simteam ca astept ca iubirea vietii mele sa vina si sa imi faca oral. Uitasem ca imi era rau. Ma uitam la voi si radeati, vorbeati despre ceva. Ma uitam la voi si stiam ca totul e bine si ca ma asteptati.

Si in final m-am ridicat temandu-ma de fiecare treapta, dar stiam ca sunteti alaturi de mine daca voi cadea din nou. Si totul a fost bine din acel moment. Ne-am despartit si m-ati lasat singura in statie, cu castile in urechi. Asteptand un autobuz care sa ma duca inapoi acasa. Ne vom revedea din nou maine.

*

Gura de canal din mijlocul strazii. Am privit-o atat de mult incat nu mai e o simpla gura de canal.

Cate o masina mai trece in graba deasupra ei. Este o mica parte din strada, nesemnificativa. Oare ce ascunde?

*

Totul se misca. Mai ales sanii tai atunci cand alergi pe strada. Ai un zambet oribil, inchide gura! Ma distragi de la decolteul tau. Sanii tai mari care se ridica si apoi coboara. Repede. La infinit.

Unde te grabesti? Ramai aici! Nu pleca!

Am intors capul dupa tine. Impreuna cu restul barbatilor.

*

Luna este plina, iar tu esti plin de tine. Imi spui ca sunt goala, insa nu vreau sa fiu plina de tine.

*

Este trecut de miezul noptii. Cu cateva ore bune. Ascult muzica si imi amintesc de tine. Esti singura persoana la care imi fuge gandul in momentul de fata, si asta ma intristeaza. Pentru ca ne indepartam, dar eu mai intorc capul din cand in cand si te caut cu privirea. Ma opresc in mijlocul drumului si te astept, dar tu mergi. Ai unde sa mergi. Eu stau pe loc si astept.

Fiecare vers pare ca a fost scris pentru noi. Melodiile acelea pe care le-a auzit aproape oricine, sunt nemuritoare. Le auzi atat de des incat incep sa iti placa.

Sentimentul acesta il au multe persoane, nu sunt singura, dar despre asta am ales sa scriu acum. Pentru ca asta simt. "Parca ar fi scrisa pentru noi", oricine si-a spus asta la un moment dat. Asta mi-am spus si eu acum cateva minute si continui sa mi-o spun. Desi melodiile difera, mesajul e acelasi. Dragoste. Si toate ramurile ei. Unii au succes in dragoste, altii nu.

Avem asta in comun, desi ne consideram atat de diferiti. Evident ca suntem diferiti, ne-am lasat influentati de alti factori. Nu am avut de ales. Nu pot spune ca am ales o alta directie, aveam nevoie de ajutor. De la omul care ma tine in lesa.

Un strop de ploaie care se uneste cu un alt strop, si inca unul, si tot asa. Este geamul masinii, iar eu ii pot vedea. Se unesc chiar in fata mea, dar ajung in locuri diferite. Pentru ca au cazut in locuri diferite si s-au unit cu stropii de langa ei. Sunt singurii pe care-i cunosc, nu pot vedea dincolo de ei. Si au incredere pentru ca nu au de ales.

Acum eu voi incerca sa ma culc. Sunt cautata de o persoana pe care nu o doresc, dar ce drept as avea sa o resping?

As fi atat de ipocrita. Voi ignora. Prefer singuratatea. Nu am prea multi oameni in viata mea, dar sunt suficienti.

Ai aparut la momentul nepotrivit. Sunt intr-o gara si astept pe cineva, se pare ca intarzie. Atunci cand va coborî din tren, voi alerga spre el si il voi lua de fund. El ma va lua de fund in fata tuturor. Vom rade si ne vom continua drumul. Dupa ce vei vedea aceasta scena, va trebui sa te intorci singur acasa. Nici nu va voi face cunostinta, tu nu existi in viata mea. El da. L-as jigni.

Dar inca intarzie, iar eu ma culc.

*

Iar nu am niciun ban, iar te-ai oferit sa imi platesti bautura. Si nu te-am putut refuza, voiam mai mult. Vreau mai mult decat pot avea. Incerc sa spun "nu", dar pronunt "da".

Ma uit la pahar, am baut un sfert. O parte din banii pe care-i voi pune la sfarsit in nota de plata. Imi beau banii. Banii parintilor, banii ei, banii tuturor, mai putin ai mei. Sorb din acest cocktail scump ca si cum ar fi apa. Nu imi pasa. Sper sa ma imbat putin, pentru ca sunt trista si ma simt

prost fata de ei. Se asteapta sa le dau o stare buna, dar ii dezamagesc de aceasta data. Uneori ma gandesc la ceva, uneori doar pare ca o fac.

*

Mi-ai mai dat un semn, timid. Ti-am dat si eu unul acum cateva zile. Continuam sa ne aruncam priviri scurte si timide, apoi sa fugim ca niste copii. Ne e teama de reactia celuilalt.

I-ai mai aruncat cateva boabe acestui caine din lesa. Inca e flamand, voia mai mult. Dar nu poate fugi dupa tine din cauza lesei, si profiti de asta. Te joci cu mintea sa.

Pentru ca, mai demult, si eu am trecut pe langa cusca ta si ti-am aruncat cate ceva. O privire.

Capitolul 20: Pasarile de noapteNu cred ca are mai mult de sapte ani. Ma holbez la ea. As face-o in continuare, dar oamenii din autobuz au inceput sa suspecteze ceva. Si in aceasta zi arat ca Wednesday Addams, probabil au impresia ca imi voi scoate un cutit de sub fusta si o voi injunghia.

Dar nu as face asta, doar o privesc. Sunt vrajita. Parul ei blond si transpirat, prins in doua codite scurte. Ochii albastri. Buzele acelea carnoase, gura deschisa. As vrea sa o ating. Imi imaginez cum arata goala. Bronzul ei care nu e uniform, si nici nu trebuie. Razele soarelui ii mangaie pielea si coditele ei sunt in bataia vantului. Doar aerul care intra pe geamul deschis pana la jumatate.

Tu, zeito, imi furi privirea.

Cobor, cineva ma strica Morticia. Zambesc. I-as fi spus ca inca sunt Wednesday, inca sunt inocenta. Nu sunt o femeie, sunt doar o fetita. Rochia mea este scurta si mi se vad vanataile de pe genunchi prin dresul rupt. Dar usile se inchid, iar eu continui sa merg cu acest dialog in minte.

*

Stau in fata bisericii si fumez o tigara. Nu apartin de acest loc, nimeni nu ma vrea aici. Astept sa vii si sa plecam departe.

Sunt pe canapea si am par de pisica pe rochia mea neagra. Pisica a plecat demult si parul ei a ramas.

*

-Mai bine moare doar pisica, decat sa moara si el.

Ai spus asta si s-a facut liniste. Simteam starea aceea de tensiune, dar nu intelegeam nimic din cearta voastra. Nu va cunosc problemele. Stau intr-un colt de canapea si inghit in sec. Ti-as fi mangaiat motanul, dar mereu fugea de mine.

*

Ma intind pe pat. Am pus Hole-Miss world. Ma gandeam la tine, iar ea imi infigea branula in buric. Mi-am inchis ochii si am strans din dinti. Imi transpira palmele si bat cu pumnii in pat, dar nu am scos niciun zgomot, desi as fi urlat.

Ne-am panicat, dar aveam incredere in tine. Eu eram intinsa in pat ca si cum urma sa nasc, voi erati langa mine. Radeati si va uitati la mine ca si cum eram o pizza si nu stiati ce bucata sa alegeti, desi toate erau identice. Nu se intampla nimic.

Intr-un final reusesti si rasuflam usurati ca si cum ar fi fost o operatie dificila. Imi tamponai locul cu spirt si parul tau imi atingea fata. M-am ridicat, s-a terminat.

Imi fumez tigara de dupa. Acum am o durere in plus cu care sa traiesc, dar o voi accepta. Ma voi obisnui. Imi va aminti de aceasta zi de fiecare data cand imi voi vedea burta.

Ai mai adaugat inca o amintire pe corpul meu, jurnalul de semne a caror semnificatie doar eu o mai cunosc.

Iar atunci cand un semn se duce, eu sufar. A plecat persoana, a plecat si amintirea ei.

*

M-a intrebat de ce am dresul rupt, ce as fi putut sa raspund?

Sunt peste tine si te privesc in ochi. Ne leaga o lesa de caine. Unde te duci si tu, merg si eu. Tot ce faci, faci impreuna cu mine. Suntem legate cu o lesa de caine si nimeni nu o poate taia. Se aseaza intre noi si il leg de gat. El este intre noi, si radem. Vrea sa fuga si nu are unde.

*

Toti rad, tu nu. Chiar si eu radeam, dar apoi m-am simtit vinovata. Te uitai in jur, apoi oftai si te uitai in jos. Trageai nervoasa din tigara. Picior peste picior, cel de deasupra se legana.

-Hai sa mergem, mi-am terminat tigara!

Te uiti spre mine si te ridici de pe scaun. Ma ridic si te urmez, asa cum o fac mereu.

*

-Tu cine erai?

-Cine eram? Ce, nu mai sunt?

Am ras. Si conversatia noastra ia sfarsit. Nu sunt suficient de beata incat sa imi dau seama cine sunt. Nimeni nu ne-a luat in seama, erau la fel de beti si nu prea mai conta. Nu exista un subiect de discutie, iar atunci cand exista, era pe final.

*

Stau la usa si astept sa te pisi. Am dat un pahar pe gat si te-am urmat pana la usa. Te astept.

Melodia incepe si trebuie sa dansez. Trebuie sa stau in deasupra ta si sa ma legan in timp ce te privesc in ochi si iti ofer ceea ce mi-ai cerut. Dar nu esti aici.

Sunt singura in camera ta. Voi sunteti dincolo si probabil ca vorbiti despre mine. Acum te-ai intors urland, si am urlat inapoi.

Am dat cate o bere pe gat si ne-am bagat nasul in telefoane. Eu scriu notite, probabil ca si tu faci la fel. Muzica este data atat de tare incat nu ne puteam auzi, dar nu prea am ce sa iti spun.

Zgarda ta s-a rupt, iar lantul atarna singur de a mea. Nu ne mai leaga nimic, suntem libere. Si singure.

S-a aruncat in pat si imi urla numele. Imi cere sa-l ajut si il loviesc cu piciorul. Suntem beti si mai mult nu am chef sa fac.

Acum suntem trei care butoneaza telefonul.

Mana sa inerta se sprijina de o jucarie de plus si se leagana.

Tu urli din nou si eu zam..zambesc. Pentru ca te apropii de mine si nu mai pot sa scriu. Arunc telefonul in pat si incerc sa iti imprumut starea de spirit. Nu ne putem simti bine daca, inainte de toate, nu ne simtim la fel. Triste sau fericite, daca suntem la fel inseamna ca ne simtim bine.

*

Ascultam impreuna muzica la care voiam sa renunt. Sting lumina si ramanem singure. Imi dau seama ca nu am de ce sa fug de o perioada din viata mea. In acest moment imi trec prin cap secvente oribile, dar imi face placere sa ma intorc si sa arunc o privire. Era totul atat de complicat, acum eu sunt singura care complica totul.

Mi-am lasat buzele pe oglinda ta, langa celelalte urme de ruj. Apoi am plecat.

*

M-am intors. Am stins lumina si ne-am asezat in pat. Aveai chef sa vorbim si am pus albumul Live through this de la Hole. Am creeat atmosfera perfecta si te-as fi ascultat pana maine dimineata. Vorbeai cu atat de mult entuziasm despre niste experiente triste. Spuneai ca fara ele nu ai fi ajuns aici si ca fiecare moment are rolul sau.

*

Ne fumam tigara de la sase dimineata, nu am dormit pana la ora asta. Abia trag din tigara. Abia scot o vorba. Tu ai terminat-o pe a ta si ai plecat, eu trag ultimul fum si o sting. Din a ta inca mai iesea fum. Stiam ca pastrezi totul, asa ca ti-am lasat pachetul meu gol pe masa. Si l-am pupat lasand o urma de ruj.

*

M-am demachiat si te-am lasat sa ma vezi asa cum sunt. Port pijamalele tale si stau in fata televizorului cu telecomanda in mana.

*

Unii oameni se trezesc chiar acum, dar noi incercam sa ne culcam.

-Uite, sunt niste ciori pe cer. Zboara cate doua. Macar nu sunt singure.

-Sunt pescarusi. Unde ai mai vazut tu ciori dimineata?

Si apar din ce in ce mai multe. Cerul este impanzit de ciori. Ai recunoscut intr-un final ca aveam dreptate, dar chiar nu mai conta ce pasari erau. Dupa o noapte atat de lunga ne-ar fi amuzat orice. Chiar si ideea pe care m-ai pus sa o tin minte pana a doua zi, dar deja o uitasem.

*

Orasul este plin de porumbei, dar tu pur si simplu treci pe langa ei. S-au asezat atat de aproape de mine. Privesc si imi trece cate o idee prin cap. Oh, cata inspiratie imi poate da acest tablou.

Un copil alearga printre ei. Unii si-au luat zborul, dar s-au intors. Si stau in mijlocul strazii, in fata mea. As alerga pentru a-i face sa zboare si sa nu fie calcati de masina. Astfel ei vor scapa, iar eu voi muri. Voi muri pentru niste porumbei care ar fi zburat oricum.

Un alt copil le da sa manance bucati dintr-un covrig, in timp ce bunica sa ii reproseaza diverse chestii. Dar el este fascinat in continuare. Priveste in jos, spre porumbei. Nici nu vrea sa vada mai mult. Privirea nu i se poate intalni cu cele ostile ale oamenilor de pe strada. Totul pare atat de simplu si timpul trece atat de greu cand nu cunosti multe, dar esti fericit. Desi uneori

plictiseala pune stapanire pe tine, sa stii ca esti fericit. Toti oamenii tristi vor sa se hraneasca cu fericirea ta, arunca-le cate un zambet pentru ca sunt infometati.

*

Maimutele acelea care se plimba libere prin oras. Oamenii se tem de aceste animale. Stiu ca sunt atat de libere incat pot face orice. Atunci cand le vad in grup imi tin mainile in buzunare si grabesc pasul.

Ii privim ca pe niste animale, doar se comporta ca unele. Desi mananca o punga cu chipsuri, privesc flamanzi spre mine. Iar eu privesc tematoare inapoi.

*

Ea urca impreuna cu copiii sai in autobuz. Se aseaza langa mine, mai era un loc liber. M-a intrebat, mai politicos decat credeam, daca o pot directiona spre spital, insa ma incrunt si dau din cap. A intrebat pe altcineva.

Aveam anumite banuieli, dar mereu imi spun ca trebuie sa respect pe oricine din moment ce ma respecta si nu imi incalca libertatea. Dar unul dintre copii incepe sa cante si sa tipe, toti oamenii din autobuz se strambau si priveau in directia lor ca si cum ar fi urmarit o telenovela de duzina.

Eu zambesc. Ma asteptam la asta. Din nou am avut dreptate.

A mai intrebat o femeie mai in varsta unde trebuie sa coboare. Voia sa se asigure ca ajunge la timp. Dar unul dintre copii face o gluma pe seama femeii respective. Si a auzit. O facuse grasa. A inteles. Pana in momentul in care am iesit din autobuz am vazut-o tulburata, ca si cum si-ar fi analizat tot trecutul amintindu-si sute de momente umilitoare. Complexe. Toate din cauza unui copil care nu a invatat cand trebuie sa te opresti si sa taci. Sa asculti si sa accepti.

Simultan, mama sa isi atarna niste cercei masivi in urechi si se chinuie sa isi indese mana intr-un ceas auriu, care nu parea sa-i fi apartinut.

Copilul continua sa rada isteric. Mama sa continua sa se gateasca. Femeia continua sa se lase chinuita de niste amintiri care au pornit de la vorbele unui copil.

*

Ti-ai lasat firele de par pe tricoul meu, la fel cum a facut si motanul tau. Le pun in lumina si sunt portocalii. Spuneai ca te vopsesti din nou.

Capitolul 22: FurtulProbabil ca intr-o zi voi fi fericita si drama se va termina. Te voi determina sa te sinucizi ca sa am pentru ce plange.

*

Furtul de identitate. Sau doar imprumutul pentru o perioada mai lunga. Povestea mea, povestea ta. Doar ca aici nu exista tu si eu, exista el si ea. Nu suntem noi, suntem niste idealuri adaptate in functie de posibilitati.

*

Am mintit, nu pot trai singura. Acum ca ti-am intors spatele, nu mai am la ce sa visez.

Am tot ce mi-am putut dori pana la aceasta varsta, dar nu mai am la ce sa visez. Aleg sa fiu libera in prezent, dar devin sclava trecutului.

Nu stiu de ce te caut, de atat de mult timp incerc sa imi induc faptul ca acolo sus nu este nimic. Sunt doar nori si stele. Am respins zeul lor, l-am creat pe al meu. Dar nu stiu unde sa il caut, nu stiu cum as putea vorbi cu el si daca mi-ar da ceva din ceea ce ii cer.

Nu i-am cerut altceva in afara de iubire. Si probabil ca am primit-o, dar nu in modul in care am cerut-o. Vreau totul sau nimic, iar in acest moment imi prefer nimicul care ma lasa sa sper.

Cand nu ai nimic, poti avea orice. Cand ai ceva, te poti impaca cu gandul. Nu ma pleci niciodata, ramai pe loc. Iar mie imi place sa merg pe jos, usor, spre visul meu.

*

Chiar as ucide pentru tine. Ti-am dat un trup si sper ca nu il vei pierde. Te alung, ramai pe loc. Ma intrebi de ce. Tac. Fug. Dar te iubesc si ma voi intoarce, insa nu acum. Acum sunt ocupata cu altcineva. Stiu ca tu esti mereu acolo si ma astepti. Sper sa nu pleci. Voi suferi, dar inca nu stiu asta.

*

Nimeni nu te va iubi pentru simplul fapt ca existi. Ei depind de ceva ce tine de tine. Amintirea cuiva. M-am uitat in ochii tai si i-am vazut pe ai lui.

Eram cu spatele, dar continuai sa te uiti. Ma intoarceam din nou si te gaseam in acelasi loc.

Dar el ma ia de mana si nu ne mai intoarcem in acelasi loc, te-am pierdut pe veci. Sunt confuza, nu mai am dupa cine sa intorc capul. El este langa mine si ma priveste la randul sau, dar eu te caut pe tine si el nu stie. Atunci cand ma ia de mana creeaza o bariera intre noi doi.

Esti aceeasi persoana. Nu imbatranesti, mereu ai aceeasi varsta. Sau aceeasi privire pierduta in care ma regasesc.

Am fost atat de aproape, dar nici de aceasta data nu te-am putut atinge inainte sa te pierzi in multime.

*

Tocmai terminasem un documentar din care am aflat ca Courtney Love a intrat la scoala de corectie pentru ca a incercat sa fure un tricou. Ma gandeam ca trebuie sa fur si eu un tricou pentru a adauga ceva nou pe o lista imaginara de chestii pe care le-am facut. Speram ca eu sa reusesc.

Eram in patul meu si priveam tavanul. Aveam scoala a doua zi si trebuia sa ma culc, dar nu puteam. Ma imaginam furand un tricou de care nu aveam bani.

Fiecare pas, gandisem totul. Nu imi era teama ca nu voi stii ce sa fac. Acum ma hraneam cu aceasta dorinta care cu fiecare secunda devenea mai puternica. Simteam adrenalina. Trebuia sa fur acesl tricou, dar trebuia sa ma culc si sa astept pana a doua zi, dupa liceu.

Am intrat in magazin si in timp ce ma prefaceam ca ma uit la haine, analizam pe furis alarma. Eram singura, dar ma simteam ca si cum cineva este lipit de mine si imi analizezaza fiecare gest. Nu as fi vrut sa isi dea seama cineva, imi era teama, dar trebuia sa o fac.

Am luat mai multe tricouri pentru a pierde numarul lor, m-am dus in cabina de proba imediat ce a plecat vanzatoarea care ar fi trebuit sa mi le numere.

Intru si incui usa. Nu stiu ce trebuie sa fac, dar voi pleca cu acest tricou. Mi-l doresc atat de mult, daca nu il iau acum, e pierdut pe veci.

Trebuie sa nu fac niciun zgomot si sa ies cat mai repede. Infasor o parte din tricou pe ararma si incep sa trag cu putere in timp ce tin de partea cealalta. Apoi am tras cu degetele, mi-am rupt o unghie, dar nu m-am gandit deloc la asta. Bucata aceea de plastic statea in calea fericirii mele si a trebuit sa o inlatur. Mi s-au inrosit mainile, ma dureau. Ma uitam in oglinda si imi venea sa plang, ma temeam de ceea ce am ajuns. Vedeam o fata care trage neputincioasa de un tricou, ca si cum ar fi pe o insula pustie si s-ar bate cu o maimuta pentru o banana.

Eram disperata. Nu voiam sa plec fara tricou. Putin cate putin, incepe sa iasa metalul care tinea bucatile de platic impreuna. Incep sa trag plina de speranta. Si in final reusesc, dar o bucata de

plastic cate pe jos, aproape iese din cabina. As fi putut fi prinsa. Dar ma asezasem la primul etaj, acolo unde era pustiu. In ultima cabina, care era cel mai izolat loc din magazin. Muzica se auzea prea tare, ultimul lucru la care te-ai fi gandit ar fi fost aceasta fata de 16 ani care se chinuie sa fure primul ei tricou drept un prim omagiu adus idolului sau.

Nu stiam unde sa las alarma, asa ca am lasat-o intr-un colt al cabinei si am plecat repede, inainte ca cineva sa verifice. Dar nu am alergat, nimeni nu trebuia sa stie. Eram agitata. Vedeam iesirea, totul se putea termina acum. Daca ies, inseamna ca am reusit. Transpiram. Priveam spre iesire, apoi spre ceilalti clienti care se uitau la haine, dar priveau spre mine. Probabil ca aveam o expresie faciala interesanta, dar nimeni nu ar fi gasit raspunsul. Imi era teama sa ies. Imi era teama sa nu porneasca alarmele si sa inceapa un lant de probleme pentru toti. Nimic nu ar mai fi fost la fel.

Am mers cu pasi mici spre iesire. Era tot mersul meu, dar nu mai era apasat. Nu stiam ce se va intampla cand voi trece de partea cealalta. Dar am trecut, si nu s-a auzit nimic. Eram fericita. Eram in extaz. Am continuat sa merg inainte si sa nu ma mai uit in urma. Trebuia sa merg departe de acest loc si sa nu ma mai intorc pentru o perioada de timp. M-as fi sters de pe fata pamantului pentru a nu fi gasita, era doar un tricou, dar era atat de important pentru mine. Acum mi-am atins scopul, ii dau mesaj prietenei mele si imi spune ca sunt nebuna. Nu i-am acordat atentie, eram atat de mandra de mine in acel moment, simteam ca pot face orice. Courtney Love nu a putut fura un tricou, eu da, si voi mai incerca.

*

Capitolul 23: Calul castratAcum vorbesti cu ea si iti amintesti de mine. Iti trec mana prin par, dar ramane totul in mana mea ca o peruca. Tu esti mort si nu mai existi. Pentru mine. Nici macar nu ai fost aici ca sa plang pe umarul tau si sa iti las urme de rimel pe tricou.

*

Capitolul 24: Unele pasari nu pot zburaDoua gaini se plimba prin curte, una musca dintr-o floare. Celeilalte i s-au incurcat ghearele in firele de iarba. Ma amuza mersul lor. Se spune ca gainile sunt proaste. Le privesc si imi amintesc de unele persoane.

Gainile sunt pasari si nu pot zbura, prefera sa mearga prin propria mizerie. Nici corpul nu le ajuta, parca ar fi fost blestemate sa duca o viata anosta.

Ele sunt doar o prada, se comporta ca o prada. Nu ar rezista singure, neintretinute si fara sa fie aparate de o cusca.

Gainile traiesc printre alte gaini, nu pot invata ceva nou in afara de ceea ce stiu deja.

Acolo unde se termina cusca lor, incepe viata mea pe care ele nu o pot intelege. Sunt niste gaini. Se uita la mine, iar eu ma uit la ele. Ele sunt mai multe, au aceeasi expresie faciala. S-au oprit pentru un moment din conversatia lor de toata jena si au venit spre mine exact ca niste gaini, m-au analizat. Apoi au plecat. Exact ca niste gaini. Cu acelasi mers si aceeasi privire.

Te afli intr-o cusca, desi mergi cot la cot cu mine. Eu sunt cea care te hraneste, fara mine erai moarta si intrai in depresie. Eu sunt elementul de noutate din care se nasc glume si barfe menite sa iti amuze prietenele. Cu asta te hranesti, cu atentia lor pe care nu ai avea-o fara sa te folosesti de mine. Si, repet, fara mine ai intra in depresie si probabil ca asta te-ar scapa de superficialitate.

*

Ma uit din nou la cele doua gaini. Nu isi doresc amandoua sa mearga in aceeasi directie. Una dintre ele este liderul, cealalta o urmeaza. A doua se sacrifica pentru a deveni ca prima.

*

Bucati din corpul tau plutesc. In mintea mea. Ma uit pe cer si vad poza ta.

Loveste-ma din nou si din nou. Poate ca asa voi mai simti ceva. Prima lovitura a fost atat de puternica incat nu voi mai simti nimic. A doua m-a dus cu gandul la prima. A treia m-a plictisit. A patra va fi din partea mea.

*

Acum nu mai am nevoie de tine si iar te alung. Ma astept sa ma accepti ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic atunci cand gandul imi va zbura din nou la tine. Uneori esti singura persoana cu care vreau sa stau, desi se intampla rar. Te-am chemat si ai aparut imediat. Te-ai asezat pe burta mea si ai inceput sa torci.

Nu esti o persoana, esti motanul meu. Eu sunt ca tine si te tratez asa cum sunt tratata.

Ma ranesti cu fiecare miscare pe care o faci, dar stau nemiscata. Nu vreau sa pleci inca o data.

Ma doare, dar stii ca te chem de fiecare data cand ma simt singura. Si te alung atunci cand vreau sa ma gandesc la el. Ma face sa plang si te chem inapoi. Ma face sa il iubesc si ii acord tot timpul meu. Dar, tine minte, mereu ma intorc la tine, stiu unde te gasesc.

*

Desi nu se vede, ma doare. Las-o libera si se va vindeca. Este vorba despre piere-ul din burta mea. Nu s-a infectat, dar atunci cand nu ma pot vedea parintii imi las burta libera si ma uit la ea.

Probabil ai crezut din nou ca sufar dupa tine si iti scriu mereu versuri. Poti interpreta o idee in atat de multe moduri. O citesc peste cativa ani si nici nu imi mai amintesc la ce ma refeream.

*

Pasesti usor spre mine, te-ai intors. Iti infigi ghearele in burta mea si urlu de durere ca o femeie care naste. Oricine altcineva ar fi urlat, dar nu am facut-o. Doar am suportat si am asteptat sa se termine, ca de obicei.

Iti pui capul pe sanul meu stang.

*

Mi-am dorit atat de mult timp sa fim impreuna, dar cand s-a intamplat am simtit nevoia sa fiu singura.

Veneam la tine, dar atunci cand te apropiai incercam sa te resping. La un moment dat nu am mai stiut cum sa te resping. S-a intamplat.

Capitolul 25: DulapulMa aseman cu un dulap. Imi place sa cred ca dulapurile sunt menite sa ascunda si sa protejeze lucrurile.

Atunci cand ma tem, ma incui in dulapul meu. Dispar de pe fata pamantului. Tac si merg inainte. Fug.

Dar dupa un timp il descui si imi dau seama ca ce se intampla nu este chiar atat de grav. Doar aveam nevoie sa petrec putin timp singura, intr-un dulap.

Te aud, dar nu te pot vedea. Ma tem. Nu stiu de unde vine acest sunet, parca pocneste ceva.

Nu iti cer sa te arati, doar sa pleci si sa nu imi strici aceasta noapte de vara. Printre greieri si broaste.

Nu vreau sa ma tem de singuratate, deci te rog, nu ma determina sa ma intorc la oameni. Refuz sa imi fie teama.

*

Este ultima ta zi pe care o petreci in dulap. Socul a fost atat de puternic, toate amintirile tale se sterg intr-o secunda. Nu iti mai amintesti cine esti. Sau cine sunt eu.

Scuza-ma, trebuie sa plec.

Orasul se stinge in fiecare zi la aceeasi ora mult prea inaintata. Atunci este timpul ca eu sa ies fara sa fiu vazuta. Seara.. soarele si mirosul tau nu ma pot face sa vomit.

Masinile cu farurile aprinse merg spre apus, sunt pline de barbati care ma claxoneaza si urla dupa mine exact ca niste animale dintr-o cusca.

Dar ei merg si eu stau pe loc. Daca se opresc, incep sa fug. Asa functionez. Astept atunci cand nu este nevoie sa fug.

Am iesit pe usa, nu a mai fost nevoie sa ma ascund. Acum merg pe strada sub privirile tuturor. Sunt din nou o alta persoana care incearca sa atraga admiratia celor din jur.

Nu mi-am propus sa ajung la destinatie, ma fascineaza drumul. Destinatia o cunosc, drumul nu. Imi permite sa visez la ce va urma, se poate intampla orice.

*

Hai mai repede, inca te astept! Era sa fiu violata, dar am mers inainte bucurandu-ma ca am scapat cu viata. Am continuat drumul imaginandu-mi ca era sa fiu violata. Totul a pornit de la o simpla privire care s-a dezvoltat in mintea mea.

Fugea dupa mine si voia sa ma puna la pamant si sa ma dezbrace. Dar era doar prietenul meu vechi care m-a intrebat ce mai fac, iar apoi mi-a cerut o tigara pentru ca nu mai avea niciun ban. I-a pierdut in timp ce mergea pe strada, spune el. Nu pot verifica asta, dar scot pachetul si imi numar tigarile. Mai erau vreo trei, iar pe una dintre ele o intorsese o prietena sperand ca asta ma va ajuta sa am noroc cu el. Eu nu credeam ca asta ne va influenta cu ceva, dar am lasat-o.

Si da, iti dau o tigara. O aprinzi. Mi-o aprind si eu. Este liniste. Mi-am dat seama ca este tarziu si trebuie sa plec. Te salut si iti spun ca vorbim cand ajung acasa, dar au trecut luni bune, iar aceea a fost ultima oara cand am dat un semn de viata.

Se pare ca intarzii, ma lasi sa astept. Se intuneca si nu ma vei mai vedea. Ma agit si te caut pretutindeni. Te sun, dar nu imi raspunzi.

Ah, ai aparut intr-un final. Si am fost dezamagita. Dar te-am acceptat si de aceasta data, asteptasem prea mult.

Ma uitam la tine si il cautam pe el, dar nu il mai gaseam.

*

Ti-ai pus mana ta scarboasa pe spatele meu. M-ai privit in ochi si m-ai intrebat ce fac. Te-am ignorat si m-am strambat.

*

Esti atat de uman. Depinzi de mine, vrei doar sa te admir. Atunci cand stai singur in natura, cine te mai admira?

Nu rezisti prea mult timp aici, vrei sa pleci. Ma urmaresti si speri ca voi intoarce capul.

As sta singura cu tine, dar nu ai fi multumit. Vrei totul si nu te alegi cu nimic. Tineretea ta a insemnat doar spectacolul la care ne-am uitat gratuit sau platind cu o parte prea mare din timpul nostru.

Te-ai ascuns dupa texte lungi pe care nu le citeste nimeni, povesti fara de sfarsit pe care nu am cum sa le inteleg. Nimeni nu te va gasi, se pare ca si tu te-ai incuitat intr-un dulap, la fel ca mine. Cea care era goala doar pentru ca tu erai orb.

*

Da, eu te-am chemat, dar tu ai venit singur. M-ai gasit intr-un final. Acum ai terminat si nu mai stii unde este iesirea din casa mea, te-ai furisat in toiul noptii.

Oh, vrei sa imi spui ca te-ai intors pentru ca ma iubesti. Stiam ca nu ai cum sa iesi. Ma ridic si descui usa asteptand sa iesi. Acum ca te dau afara, ai mai fi vrut sa ramai. Iesi dracu din casa mea!

Acum imi bati la usa, dar sunt in pat si dorm cu gandul la altcineva. Zi de zi, esti acolo si imi bati in usa. Am plecat din orasul acesta ploios pe perioada vacantei, nu te pot vedea cum te zbati in propria ta mizerie. Desi nu m-ar fi deranjat.

*

Nu te mai ascunde in dulap! Populatia este formata dintr-o singura persoana. Tu. Nu este nimic nou acolo.

Acolo te retragi in fiecare seara, dupa ce ma jignesti prin absenta ta sau cuvinte dupa care iti ascunzi adevaratele trairi. Daca nu iesi, voi sparge usa.

Capitolul 26: Barbatul meuAu fost multe momente din viata mea in care m-am considerat barbat si ma temeam de femeia care voia sa ma posede din nou. O respingeam, exact ca un barbat, apoi continuam sa fiu rece.

Ea se punea in genunchi in fata mea si ma intreba de ce vreau sa fug, a gresit cu ceva? As fi fugit, dar inca nu terminase. Era atat de bine.

Tocmai m-am lasat manipulat, eu, barbatul care zace adanc in mine.

I-am intins mana si am ridicat-o explicandu-i ca nu e nevoie sa se umileasca pentru a ajunge la inima mea. Aveam nevoie de singuratate, dar ea avea nevoie de mine si nu ma lasa in pace.

Barbatul din mine imi bate femeia si se bucura de cateva ore de singuratate.

Fiind barbat, in tot acest timp adevaratii barbati din viata mea deveneau femei. Si continuau sa fie femei, pentru ca ma comportam ca un barbat.

Dar intr-un final femeia isi recapata puterile si ma poseda din nou. Si redevin vulnerabila. Deschisa. Sincera. Disperata.

Barbatul imi oferise astfel de femei care ma amuzau. Acum eram din nou printre ele. Si eram trista.

Intr-o zi voi redeveni barbat, iar tu vei redeveni femeie si te vei pune in genunchi pentru putina atentie.

*

Ucigasul este din nou pe drum si isi cauta victimele. Le impusca in cap si nu mai pot sa gandeasca, apoi le violeaza si le lasa in mijlocul drumului. Multe masini trec peste ele, dar imaginea sa le-a ramas pe retina si inca il mai asteapta.

Noaptea se termina si ma intorc inapoi ca si cum nu as fi plecat niciodata.

Ziua aceasta este oribila pentru ca nu este noapte. Este oribila pentru ca nu se intampla nimic. Ceasul ma scoate din minti. In casa mea este liniste de mormant si pot auzi orice zgomot. Zgomotele mele, pentru ca am ramas singura. Imi simt fiecare gand, fiecare miscare. Se propaga si ma scot din minti.

Imi vine sa vomit, cum ar fi sa ma inec cu propria mea voma? Au incercat altii inaintea mea.

Mi-ai dat starea ta. Acum ma inec in gandurile mele carora nu le acordasem suficienta importanta. Sunt prea multe, ma acopera ca o voma care curge din cer si ma scufund.

Mai iau o tigara din pachet. Ma intreb de ce dracu fumez. Ca sa treaca timpul? Ca sa am mai multa incredere in mine? CA SA MA APAR DE TINE?

Ca sa ne unim printr-o tigara si sa respiram fumul acela impreuna, desi stim ca ne ucide. Dar nu ne gandim la asta, este atat de frumos atunci cand ne iese din gura si se intalneste in mijloc.

*

Eu am fumat si am revenit la masa, langa tine. Privesc cerul si iti povestesc in detaliu tot trecutul meu amoros, desi stiu ca nu ma asculti. Esti beata.

Stau cu capul pe umarul tau si simt ca ametesc. Stiam ca o sa vomit, dar faceam eforturi sa tin voma in mine si sa nu o las sa iasa. Apoi am simtit-o, astepta. Era nerabdatoare sa iasa, nu o mai puteam opri. Am alergat spre veceu si voi erati in spatele meu. In genunchi, in fata veceului, imi vomitam matele.

Imi vomitam amintirile pe care mi le-ai invocat acum cateva minute. Nu imi mai dadeau pace. Am cedat.

Ma pierdusem in voma din veceu, o priveam fascinata. Culoare galbuie. O cascada curgea din mine. Radeam. Inca eram in fata veceului si iti urlam numele in gand. Te cautam prin voma mea. Amintire de care voiam sa scap, te vreau inapoi! Mi-am murdarit mainile.

Ne-am intors la masa si am continuat sa iti povestesc despre iubitul meu, dar inca erai beata.

Ma uitam la tine si zambeam. Ei se certau si ma intrebam de ce. Cerul era superb, iar eu aveam chef sa rad. O zona din picior ma ardea, iar dresul meu era rupt din nou.

Inca o noapte nedormita. Un alt film care nu ma impresioneaza, desi pe tine te-a facut sa plangi. Un sicriu ma asteapta, undeva, doar ca vreau sa ma arunc in mare. Un sicriu care inca nu exista.

Minciunile ascund ceva. Ma intreb ce voia sa ascunda minciuna ta. Vad poze cu prietenii tai, dar eu nu am niciunul si am peretii goi. Te cunosc atat de bine, dar lasa-ma sa te mai privesc o data. Ultima data, pentru ca nu ne vom mai revedea. Niciodata.

Uneori ma uit la tine si te vad mort. Tu te uiti la mine cautandu-ti un loc. In care sa ramai peste noapte.

O sug. Ti-o sug. Buza ta. Limba ta se impleteste cu a mea.

Ma uit din nou pe geam si ziua tocmai a inceput. Ultima oara numaram stelele. M-ai distras pentru o secunda, asa cum faci mereu. Cadavrul tau zace pe gresia rece, iar sangele de pe mainile mele a ramas cald. Trebuie sa te ascund din nou. Trebuie sa revin din nou in trecut, pentru ca am gresit atunci cand te-am omorat.

*

Vreau sa fumez o tigara, iar nu am dormit toata noaptea. Astept sa te trezesti, sunt in casa ta si vreau sa fumam impreuna. Vreau sa iti vad chipul dupa ce te trezesti, al meu este intact.

Nu dorm. Realitatea mea devine un vis si nu ma mai impresioneaza nimic. Este un vis, orice este posibil. Sunt moarta, nu simt durerea. Nu simt placerea. Nu simt nevoia de somn, a trecut atat de mult timp din momentul in care m-ai ucis. Si esti in libertate.

*

Toate aceste jucarii se uita spre mine, amuzate. Hohote de ras se aud in urma mea.

Hai sa te joci cu noi, nu iti vrem raul. Vrem doar sa suferi. Te iubim, vino. Aratam atat de bine in aceasta seara, este o ocazie speciala. Vei plange. Te-ai dat cu parfumul care ma scoate din minti. As rupe hainele de pe tine, dar te-am facut sa plangi si savurez momentul fumand o tigara.

Nu mai poti avea incredere in nimeni, dragul meu. Toate vrem sa te distrugem. Ne uram pana in momentul in care ne unim fortele impotriva ta. Da, eu rad la final.

*

Dupa cateva luni m-ai sunat. Cateva luni in care tu ai plans dupa mine, iar eu ti-am intors spatele. Ai trecut peste si m-am intors ca sa te caut si sa vad ce mai faci, priveam in globul meu de cristal. Va vedeam fericiti. Puteam fi in locul ei, dar nu am vrut. Acum m-ai sunat, ma intreb ce vrei. Imi vei spune ca ma iubesti? Vei muri azi, dar m-ai sunat ca sa imi spui ca m-ai iubit in tot acest timp. Esti beat, dar inca ma iubesti. Sunt beata, dar ai murit demult pentru mine. Ti-am inchis telefonul inainte sa pot raspunde. Si nu ai mai sunat din nou.

Stau pe un scaun cu fata spre un perete gol. In locul acesta mi-am petrecut noaptea. Tu visai, eu vedeam un perete gol pe care nu exista nimic. Imaginatia ma trada. Doar un perete gol, alb, neted. Nu exprima nimic. Contrasteaza cu mine, stand pe un scaun, singura, in aceasta dimineata de septembrie, uitandu-ma la peretele care nu imi transmitea nimic.

Capitolul 27: Labirintul

Eram impreuna pe bancheta din spate a unui taxi, iar mana mea se strecura intre picioarele tale. Tu imi zambeai, nu parea sa te deranjeze.

*

Intru in autobuz si te holbezi la mine. Esti genul de persoana pe care prefer sa o ignor. I-ai spus prietenei tale sa se uite repede, aratand cu degetul spre mine. Ati ras pret de cateva secunde, apoi v-ati cufundat capetele in telefoane. De ce? Sunt doar o fata, ca si tine. O alta posesoare de vagin.

*

Mergeam pe strada si am trecut pe langa tine. Te-am cunoscut candva, dar m-am schimbat atat de mult intre timp si nu ma mai recunosti. Treci pe langa mine ca pe langa un strain.

Ma uit la tine, si tu te-ai schimbat. Dar te tin minte. In capul meu esti aceeasi persoana si nu te vei schimba niciodata. Nu il cunosc pe cel care a trecut pe langa mine. Te cunosc doar pe tine, dar nu mai existi.

*

Sunt inconjurata de umbre care fug. Ma intorc, dar au plecat inainte sa le vad. Iti plimbi mainile prin fata ochilor mei inchisi pe jumatate. Seamana cu niste valuri.

Vorbesti cu mine. Ma gandesc ca te-as strange de gat, dar apoi imi revin si iti zambesc. Nu vei stii niciodata ce gandesc. Imi observi zambetul fortat si intrebi daca ai spus ceva gresit. Te bat pe umar si incerc sa ascund ura din privire.

Mi se inchid ochii si nu ma pot opune. Voi parasi aceasta lume. Am uitat ce voiam sa spun. Mi se scurge creierul pe niste trepte oarecare. Calci pe ele in drumul tau. Cum ramane cu creierul meu?

Stai pe loc, vreau sa te intreb ceva. Este atat de naiv. Nu mai am creier, acum trebuie sa te omor si sa il iau pe al tau. Nu te speria, se va termina repede. La fel ca relatia noastra, dar amintirea nu a incetat sa existe. Vreau creierul meu. Vreau sa gandesc, nu doar sa simt. Vreau sa inteleg ce se intampla cu mine.

Plang in fata ta, mi-ai intins un servetel in scarba. Imi suflu nasul, apoi ti-l frec de fata. Ma faci scarboasa. Incep sa urlu la tine, dar tu ai plecat mai in fata pentru ca nu vrei sa ma asculti. Urlu singura si oamenii ma arata cu degetul. Este noapte si port dres plasa, un barbat ma intreaba daca sunt disponibila si incep sa plang.

*

Plang, nimeni nu ma poate auzi. M-am ascuns in ultimul loc unde te-ai fi gandit sa ma cauti. Te astept, e frig. Te astept. Ma holbez la stele. Totul este negru, am inchis ochii. Esti singura persoana pe care o vad. Atunci cand ii deschid descopar ca sunt din nou singura.

Am ochii inlacrimati. Imi scot briceagul si incep sa zgarii un copac gandindu-ma ca este trupul tau. Ma faci sa ma simt teribil. Trebuie sa te ucid. Asa se va termina suferinta mea.

Sangele curge de pretutindeni. O cascada fara de sfarsit prin care mi-am trecut mana ca sa ma curat de amintirea ta. Norii de ploaie se arata, dupa cateva minute se curata totul. Nici de aceasta data nu va stii nimeni ca am fost aici. Lumea te va uita. Eu nu.

Trebuie sa te ingrop. Nu pot. Acum esti mort si mi te daruiesti complet. Nu te poti opune. Ma asez deasupra ta si iti ofer ceea ce asteptai candva. Ma opresc si incep sa plang. Cobor de pe tine. Nu am suficienta forta cat sa sap o groapa. Te-am acoperit cu o patura si ti-am sarutat fruntea in graba. Am fugit departe de tine. Prima oara cand eu fug si tu stai pe loc. Cum te simti? Ai fi urlat daca mai erai viu. Trebuia sa imi dau seama de la inceput. Esti mort, din nou.

*

Drumul este drept, dar barierele pe care mi le impun il fac sa para un labirint din care numai pot iesi. Un labirint format din plante. Le-as putea da foc, dar asta m-ar conduce la moarte.

*

Vii usor pe la spatele meu, ma apuci de umeri. Te privesc in ochi. Ma intrebi daca vreau sa plec intr-o calatorie, impreuna cu tine. Nu am nevoie de nimic. Doar de tine, trebuie sa fim uniti prin iubire si sa renuntam la tot ce am acumulat in toti acesti ani. Degeaba. Astazi ne eliberam.

Ne intoarcem de unde am plecat, la radacinile noastre bine infipte in pamant. Ajutam copacul cunoasterii sa supravietuiasca prin gandurile noastre de pace.

Mi-ai promis ca vom fi impreuna, te-am luat de mana. Eram atat de fericiti.

Mi-ai pus ceva in suc? Chiar nu mai conteaza. O poti face zilnic. Ranjeam si tu ma priveai fascinat. Vedeai frumosul in ceea ce sute de oameni au considerat respingator. Erai atat de liber si de sincer. Prima persoana pe care am iubit-o vreodata imi strangea mana cu putere aratandu-mi ca suntem legati pe viata.

In lumea noastra nu existau reguli, incercam doar sa supravietuim si sa nu facem nimic impotriva principiilor noastre. Preferam sa furam decat sa fim niste angajati supusi precum niste animale. Cu uniformele lor identice si tonul amabil. Aveam vanatai pe tot corpul si zgarieturi de la gardurile pe care le-am sarit in graba. Nu imi era teama, stiam ca ma vei prinde dupa ce sar.

Nu stiu unde esti, nu stiu unde sa te caut. Nu stiu daca ma vei gasi, si nu stiu cand ai face asta. Maine sau peste zece ani, eu te voi cauta. Iar atunci cand ma vei vedea ca astept pe altcineva, imi poti apuca umerii. Soapta ta ma va face sa ma ridic si sa te urmez fara sa te intreb cine esti. Nu conteaza cine esti sau cum te cheama. Vreau sa te simt de mana, dar totusi sa ma simt libera. M-ai lasa sa raman o pasare, sau mi-ai taia aripile?

*

Luna este portocalie. O piatra pretioasa. Inima mea. Se ascunde dupa un voal de frunze. Pare ca toti baietii din viata mea jongleaza cu inima aceea. O dau mai departe. Acum a ajuns la final, nu stie unde sa o lase. Trebuie sa scape de ea si sa plece. Inima mea, nu inseamna nimic pentru tine.

Inchid ochii si ascult melodia. Renunt la gandurile mele si devin una cu sunetul. Sute de imagini imi trec prin fata ochilor. Ma relaxez. Uit totul. Apoi incep sa ma tem. Deschid ochii. Universul meu dispare, nu mai sunt libera in desert. Sunt la umbra unor copaci.

*

La miezul noptii imi zboara din nou gandul la tine si visez sa fim impreuna. Ma uit la ceas si zambesc, apoi privesc pe cer. Seara aceasta are ceva straniu, difera de cele precedente in care mergem prin bezna fara sa ma tem.

Ceva imi atinge piciorul si tresar. Se aud zgomote noi. Copacii prind viata, crengile lor vor sa ma cuprinda si sa ma sufoce. Vor sa imi vomit din nou sentimentele si sucul gastric. Simteam prezenta cuiva. Am fugit repede spre casa. Ma uitam mereu in urma. Sper ca nu esti in spatele meu, oricine ai fi, te simt. Iti plimbi degetele pe spatele meu. Acum iti infigi unghiile adanc in carnea mea, imi amintesti de cineva. Ai venit sa te razbuni? Ai venit sa ma avertizezi? Vrei sa schimbi ceva?

*

Pielea mea s-a infectat din nou, se revolta impotriva mea. Stiu ca o pot ascunde dupa un voal de machiaj. Ea sufera, eu ii ascund suferinta.

*

Mi-am pus toate amintirile intr-un loc, apoi am luat un chibrit si le-am dat foc. Imi aprind tigara si privesc cum se sterge tot trecutul meu.

Ma uit la foc si vad totul, dar nu il sting. Plang, dar nu plang suficient cat sa il sting.

Ma asez si imi chem prietenii sa se aseze in cerc. Le luam de maini si cantam privind spre foc. Luna este pe cer, atunci cand amintirile mele se termina, nu vom mai avea nimic. Focul trebuie intretinut, dar nu lua nicio creanga de copac. Nu ucide nimic pentru mine!

Da o amintire de-a ta, bluza de pe tine. Spuneai ca ti-a luat-o fostul tau. Arunc-o in focul purificator!

Nu poti.. ma ridic si te ajut. Iti dau bluza jos, desi mai ai doar un sutien. Arde-l si pe el. Desi te-ai opus, acum esti atat de libera. Mi-am aruncat si eu hainele in foc, iar prietenii nostri ne-au urmat exemplul. Focul ne tine de cald si inca nu s-a mai stins. Ne-am pus o parte din noi acolo. Trecutul.

Te arunc si pe tine in foc. De dimineata iti voi culege cenusa. De dimineata va bate vantul si o va risipi. De dimineata va ploua, iar tu nu vei mai fi.

*