ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE

O.N.U.

Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume. Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are 192 de state membre. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţional. Sediul central al organizaţiei este situat în New York.

Sediul ONU din New York

• Scopurile pentru care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite şi pentru realizarea cărora acţionează statele membre şi organizaţia ca atare sunt înscrise în primul articol al Cartei.

• Primul şi cel mai important dintre acestea este menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Aliniatul întâi al aceluiaşi articol indică şi căile utilizării acestui obiectiv: a.) prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor încălcări ale păcii; b.) prin aplanarea şi soluţionarea diferendelor sau a situaţiilor cu caracter internaţional care pot duce la o încălcare a păcii, prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional.

În al doilea rând, după menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, Carta subliniază, ca scop al Organizaţiei, realizarea cooperării internaţionale în domeniul economic şi social. Pentru atingerea acestui obiectiv, ca şi în cazul menţinerii păcii şi securităţii globale, Carta conţine prevederi precise privind atribuţiile organelor sau organizaţiilor din sistemul său, în sarcina cărora cade realizarea acestui obiectiv.

• Un al treilea obiectiv al ONU, consfiinţit în articolul 1 al Cartei, este realizarea cooperării internaţionale pentru promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie. Potrivit Cartei, principalele responsabilităţi pentru promovarea drepturilor omului sunt încredinţate Adunării Generale şiConsiliului Economic şi Social.

• Un alt obiectiv al ONU constă în dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni. Carta stabileşte un set de principii în baza cărora vor acţiona, pentru înfăptuirea scopurilor consacrate, atât Organizaţia, cât şi statele membre.

CĂȘTILE ALBASTRE• În cei 65 de ani, misiunile ONU de menţinere a păcii au crescut în

complexitate, au trecut de la monitorizarea încetării focului la revigorarea statelor aflate în conflict. Căştile albastre şi misiunile de civili colaborează la organizarea alegerilor, la înfiinţarea fortelor de poliţie şi a sistemului judiciar, promovează şi protejează drepturile omului, curăţă câmpurile de mine, promovează egalitatea de şanse, negociază dezarmarea voluntară a foştilor combatanţi şi ajută la reîntoarcerea refugiaţior

• În prezent ONU are în desfăşurare 15 operaţiuni de menţinere a păcii şi o misiune politică specială, Misiunea de Asistenţă ONU în Afganistan, la care participă aproximativ 111.000 de persoane, militari, civili şi voluntari şi alocă operaţiunilor un buget anual de aproximativ 7,3  miliarde de dolari.

• Câteva dintre misiuni:

• -Operaţiunea UNTSO din Orientul Mijlociu a fost prima misiune ONU de menţinere a păcii, instalată în mai 1948, pentru a monitoriza încetarea focului, acordurile de armistiţiu dintre Israel şi vecinii săi arabi, pentru a preveni escaladarea incidentelor izolate şi pentru a asista alte misiuni ale Căştilor Albastre din zonă. Misiunea are în prezent 386 de persoane.

• -Operaţiunea UNFICYP din Cipru a fost iniţial instalată în 1964, pentru a preveni luptele dintre comunităţile de greci şi turci ciprioţi. După escaladarea situaţiei din 1974, când trupe militare turceşti au ocupat partea de nord a insulei, Consiliul de Securitate a mandatat Căştile Albastre să supravegheze linia de demarcaţie pentru încetarea focului, zona tampon, pentru misiuni umanitare şi pentru a susţine misiunea de bune oficii a secretarului general ONU în zonă. Misiunea are în prezent aproximativ 1.000 de persoane.

CÂTEVA DINTRE MISIUNI

• -Operaţiunea UNMIK din Kosovo. Iniţial, în 10 iunie 1999, Consiliul de Securitate ONU a autorizat o misiune civilă pentru a asigura sprijin Administratiei interimare din Kosovo, ca scop şi complexitate era o misiune fără precedent. Conform mandatului, UNMIK avea autoritate asupra întregului teritoriu şi a întregii populaţii şi avea puteri depline în domeniul legislativ, executiv şi judiciar.

• După ce autorităţile kosovare au declarat unilateral independenţa şi după intrarea în vigoare a noii Constituţii  în 15 iunie 2008, rolul UNMIK a scăzut semnificativ şi s-a concentrat pe promovarea securităţii, stabilităţii şi a respectării drepturilor omului.  În prezent misiunea are 382 de persoane.

• - Operaţiunea MINUSTAH din Haiti. A fost implementată din 1 iunie 2004, prin rezoluţia 1542 a Consiliului de Securitate. MINUSTAH succede Forţei Interimare autorizată de Consiliul de Securitate în februarie 2004, după plecarea în exil a preşedintelui Bertrand Aristide.

DREPTURILE OMULUI

Drepturile omului au fost motivul principal pentru crearea Naţiunilor Unite. Atrocităţile celui de- al Doilea Razboi Mondial şi genocidurile au determinat ca noua organizaţie să prevină tragedii similare in viitor. Un prim obiectiv a fost acela de a crea un cadru legal pentru a lua in considerare si a lua hotărâri asupra violarilor drepturilor omului

Organizaţia Naţiunilor Unite obligă toate statele membre sa promoveze "respect universal pentru, si observarea drepturilor omului" şi să ia "măsuri impreună şi separate" în această privinţă. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deşi nu legală, a fost adoptată de Adunarea Generală in 1948 ca un standard comun de realizare pentru toţi. Adunarea de obicei are în vedere probleme legate de drepturile omului.

Organizaţia Naţiunilor Unite şi diferitele agenţii ale sale joacă un rol important în implementarea şi respectarea principiilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizaţie ţărilor ce se află în tranziţie spre democraţie. Asistenţa tehnică în realizarea alegerilor libere şi corecte, îmbunătăţirea structurilor judiciare, revizuirea constituţiilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului şi transformarea mişcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume.