UNIVERSITATEA DANUBIUS FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE GALATI

Organizarea social-politica a geto-dacilor inainte si dupa ocupatia romana. Aspecte comparative

PROFESOR COORDONATOR:Lect. univ. dr. Gheorghe tefanSTUDENT: Elena Dana Burlacu

BOTOSANI2015

Geto-dacii fac partedin grupul etnic al tracilor. Ei au patruns in teritoriul de acum al tarii noastre in Neoliticul tarziu, in cadrul procesului de indoeuropenizare a spatiului Carpato- Dunareano- Pontic. Ei au creat o stralucita civilizatie a bronzului pe un intins areal geografic limitat la N de zona pripetului, la S de M Egee, la E de gurile Bugului si la V de Dunarea Panonica.In cadrul neamului tracic s-au cristalizat geto-dacii care sunt creatorii si purtatorii epocii fierului la noi si sunt cel mai important neam tracic din punct de vedere al civilizatiei materiale si spirituale, cat si din perspectiva organizarii politice pe care ei l-au atins.Procesul de cristalizare a geto-dacilor ca grup etnic distinct s-a desfasurat pe un teritoriu limitat la N de C Paduras, la S de Mtii Enzi, la E de Nistru si la V de Tisa. Rezulta ca geto- dacii sunt autohtoni pe aceste tinuturi. Prezenta statornica pe teritoriul tarii noastre e mentinuta din sec VI i.Hr. Izvoarele latine ii denumesc daci (triburile intracarpatice), iar cele grecesti, geti (triburi extracarpatice). Denumirile nu au o conotatie etnica, ci pur teritoriala. Asa cum arata Strabon in "Geografia", getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor.Istoria antica ne-a transmis informatii importante privind modul de viata, dezvoltarea economica si sistemul de realizare a conducerii sociale. Datele se completeaza cu cele extrase din investigatiile arheologice si intregesc imaginea organizarii societatii geto-dace.

Organizarea social-politica a geto-dacilor inainte DE ocupatia romanaOrganizarea social-politica a geto-dacilor dupa ocupatia romana

Organele centrale ale statului Statul era condus de persoana regelui, ca sef al aristocratiei de tip sclavagist, el reprezentand puterea suprema.In scurta existenta a statului geto-dac s-a manifestat tendinta de transmitere ereditara a tronului, ca dovada fiind faptul ca tendinta nu s-a putut impune definitiv.Ca o particularitate a succesiunii la tron observam faptul ca nu numai descendentii regelui aveau acest drept, dar si fratii regelui, precum si marele preot.Marele preot era a II-a presoana dupa rege, indeplinind deci functia de vice-rege, izvoarele mentionandu-l ca avand o putere aproape regala. In afara de atributiile religioase el indeplinea si atributia de judecator suprem, stiut fiind ca normele juridice in epoca veche erau foarte mult tributare religiei.Pe langa rege exista si o curte, formata din inalti dregatori executanti ai poruncilor regale.Despre acest sistem de dregatorii nu cunoastem foarte multe, cu exceptia inscriptiei de la Dionisopolis, pusa in cinstea lui Acornion, grec fiind trimis de cetatea sa cu o solie la marele rege Burebista. Regele Burebista nu numai ca a acordat protectia sa cetatii Dionisopolis, dar l-a si oprit pe Acornion ca prim sfetnic si ambasator.Acornion s-a bucurat de aceasta cinste ani indelungati, de unde rezulta ca dregatoriile aveau un caracter de stabilitate si continuitate.

Organele centraleGuvernatorulDacia , fiind provinicie imperiala, subordonata direct imparatului, era condusa de un reprezentant al acestuia numit Legatus augusti pro praetore. Acesta era din ordinul senatorial al Romei si de rang consular adica fost consul la Roma.Rangul sau se justifica prin faptul ca avea in subordine mai multe regiuni. El avea depline puteri administrative, jurisdictionale si militare.Aceasta situatie s-a mentinut intre anii 106-117 cat timp provincia a fost unitara.In Dacia Superior regatul devine de rang pretorian adica fost pretor la Roma pentru ca avea in subordine o singura legiue, a XIII-a Gemina, cu sediul la Apul.Capitala provinciei se mentine la Ulpia Traina Sarmizegetusa.In Dacia Inferior si in Dacia Porolisensis conducerea era exercitata de un procurator presidial (praeses) din ordinul ecvestru investit cu ius gladii care ii dadea competente depline in domeniul civil, administrativ, judiciar si militar.Capitala Daciei Inferior era la Drobeta iar a Daciei Porolisensis la Napoca.Dupa ultima organizare a lui Marc Aurelius, Dacia Malvensis este condusa de un procurator presidial. Dacia Porolisensis este condusa de comandantul legiunii a V-a Macedonica, transferata de Marc Aurelius din Dobrogea in N provinciei iar Dacia Apuleius este condusa de un guvernator numit Legatus augusti pro praetore daciarum trium (Regatul celor 3 Dacii) care revine la rangul sau consular deoarece ii sunt subordonate mai multe regiuni.

Concilium provinciaeTot la nivel central functiona consilium provinciae sau concilium Daciarum trium, care era format din reprezentanti ai oraselor alesi din ordinul decurionilor si ordinul ecvestru si care se intrunea o data pe an la Sarmizegetusa. Atributiile adunarii erau pur consultative. Ea putea inregistra plangeri ale provincialilor impotriva administratiei romane si le putea inainta imparatului. O atributie importanta era si intretinerea cultului imparatului si al Romei in tanara provincie.

Organele locale In ceea ce priveste organizarea locala Suidas ne arata ca unii erau pusi mai mari peste triburile agricole,iar altii,din jurul regelui erau pusi la baza cetatilor a.i. observam ponderea pe care o avea agricultura in statul sclavagist geto-dac, dar si organizarea sistemului de aparare, in centrul careia se gaseau cetatile intarite.

Organele locale in DaciaIn localitatile urbane:Civilizatia romana a adus cu sine o inflorire a oraselor fara precedent in Dacia. Orasele erau de 2 categorii: colonii si municipii.Coloniile erau locuite de cetatenii romani. Ele beneficiuau de ius italicum, o fictiune care asimila pamantul provinciei solului italic a.i. asupra pamantului coloniei investita cu ius italicum se putea exercita dreptul de proprietate quiritara.Municipiile erau locuite de latini si peregrini avand la conducere insa tot cetateni romani.Atat coloniile cat si municipiile erau organizate dupa modelul Romei a.i. scriitorul Aulus Gelius le-a numit mici efigii le poporului raman.Conducerea oraselorEra exercitata de un consiliu municipal asemanator senatului Romei format din cetateni romani, ingenui, cu o varsta de peste 25 de ani si cu o avere mai mare de 100000 de sesterti.. Numarul lor varia intre 30-50, fiind fixat prin actul de intemeiere al orasului. Ei formau ordinul decurionilor si erau alesi de magistrati numiti quinquenalis. Intre atributiile lor se numarau acordarea de proprietati, solutionarea problemelor edilitare, organizarea de jocuri si spectacole, intretinerea cultului Romei si numirea magistratilor municipali. Cei mai importanti magistrati municipali se numeau in colonii duumviris iure dicundo si in municipii quattuorviri iure dicundo si aveau atributii judiciare.In orase mai functionau si edilii care aveau atributii: intretinerea drumurilor si a cladirilor publice si aprovizionarea pietelor, si questorii care se ocupau cu administrarea finantelor si a bunurilor oraselor.Mai existau si magistratii sacerdotali dupa modelul colegiilor romane si anume pontifii, laminii, augurii.In esalonul II in conducerea oraselor regasim ordinul augustalilor formate din persoane care nu aveau acces la ordinul decurionilor fiind latini sau peregrini dar care trebuiau sa dispuna de o avere considerabila intrucat cinstea de a face parte din acest ordin ii obliga la donatii banesti catre oras pentru sustinerea lucrarilor si activitatilor publice.In randul al III-lea erau colegiile, asociatii constituite pe diferite criterii (etnic, professional, religios), tot dupa modelul colegiilor romane. Asociatiile profesionale aveau o structura similara cu cea a armatei organizate in centurii si decurii, conduse de un prefectum sau magister, care se puneau sub protectia unuui inalt personaj numit patronus sau defensor.

Localitatiile ruraleErau de doua tipuri, fie dupa modelul autohton, al obstilor satesti geto-dace, fie dupa modelul administratiei romane.Dupa modelul roman satele se clasificau in pagus si vicus.Pagile sunt sate existente pe teritoriul coloniilor, de multe ori conduse de un reprezentant al orasului, membru al ordinului decurionilor.Viciile sunt sate mai mici situate la mai mare departare de orase si conduse de un prefectus sau magister.Stationes sunt punctele vamale, fiscale, postale, de paza si de control al drumurilor si granitelor.Canavele sunt asezari care au luat nastere pe langa castre fiind populate de familiile soldatilor, de mestesugari si negustori.La acestea puteam adauga si stiatiunile balneare.

Organizarea financiaraEra condusa de un procurator financiar care-si avea sediul in capitala unde erau centralizate toate veniturile si impozitele provinciei.In Dacia Inferior, in Dacia Porolisensis si in Dacia Malvensis atributiile financiare reveneau procuratorilor presidiali care conduceau provinciile respective. Dupa mutarea legiunii a V-a in Dacia Porolisensis competenta financiara i-a revenit unui procurator financiar subordonat comandantului legiunii.Impozitele erau stabilite in urma unor recesaminte efectuate din 5 in 5 ani de magistrati speciali numiti duumviri quinquenalis. .Impozitele erau de 2 tipuri: - directe (tributa)- indirecte (vectigalia) Impozitele directe purtau asupra solului, tributum soli, si aspupra persoanelor, tributum capitis.Impozitele indirecte erau de 5% pe mosteniri si eliberari de sclavi, 4% pe vanzarile de sclavi, 1 % pe vanzarile de marfuri si 2.5% pe circulatia marfurilor si a persoanelor.Au fost organizate oficii vamale cu functionari specializati care colectau aceste impozite.

Organizarea armatei

In Dacia au mai ramas cativa ani dupa cucerire leguinile care au participat la razboaiele de cucerire, dupa care ele au fost tarnsformate in alte provincii.Legiunea care a stationat in Dacia de la cucerire si pana la retragerea aureliana este legiunea a XIII-a Germina.Ulterior a fost deplasata in Dacia Porolosensis legiunea a V-a Macedonica. In afara de legini in Dacia au mai stationat si trupe auxiliare, cohorte si ale, precum si detasamente militare numite numeri, si trupe neregulate.Sistemul de aparare era format din valuri de pamant, castre si castele.

Institutia proprietatii

In ceea ce priveste institutia proprietatii,aceasta era de 2 tipuri proprietatea individuala proprietatea colectivaObiectul proprietatii private il constituiau: pamantul sclavii vitele, iar titularii ei erau tarabostes (pileati)La celalalt pol al societatii se aflau comati (copileati), taranii liberi si mestesugari, organizati in obsti satesti.Pamanturile obstilor erau nehotarnicite cultivarea lor facandu-se dupa regula asolamentului, si anume, in fiecare an pamantul era impartit in loturi atribuite fiecarei familii, prin tragere la sort, in folosinta individuala. Dupa strangerea recoltei care intra tot in proprietate comuna, pamantul reintra in folosinta obsteasca, iar anul urmator se atribuia printr-o noua tragere la sorti.

Institutia proprietatiiCunoaste mai multe forme:1.Proprietatea quiritara. Putea fi exercitata doar de cetatenii romani si doar asupra pamanturilor care beneficiau de ius italicum.2.Proprietatea provinciala. Se exercita in mare parte de provinciali (peregrini) asupra pamanturilor provinciei. Jurisconsulti romani au incercat sa defineasca folosind conceptele timpului si au desemnat-o prin possessio et uzusfructus. Romanistii moderni au ajuns la concluzia ca provincialii geto-daci exercitau un veritabil drept real asupra pamantului pe care l-au numit dreptul de proprietate provinciala. Titularii lui puteau transmite pamantul prin acte intre vii si mortis causa, il puteau greva cu sarcini si servitutii.

Institutia casatoriei

Herodot arata ca in neamurile tracice exista obiceiul ca sotia sa fie cumparata de la parinti de catre sotul sau, de unde rezulta situatia inferioara a femeii in cadrul casatoriei, situatie sustinuta si de Ovidiu care in poeziile sale relateaza muncile grele la care era supusa femeia geto-daca.Horatiu in Odele sale arata ca femeia contribuia la casatorie cu o zestre, cuvant de origine geto-daca, insa tot el subliniaza ca cea mai imoprtanta zestre a femeii era virtutea ei.

Institutia casatoriei

n materia cstoriei peregrinii puteau ncheia cstorii ntre ei,era cunoscut de asemenea instituia tutelei i cea a adopiunii fraterne,care a stat la baza instituiei nfririi din dreptul feudal. Erau cunoscute i cstoriile dintre cetenii romani i peregrini.ns acestea nefiind valabile conform dreptului civil roman,care cerea ca ambii soi sa aib cetenie romana, tatl nu dobndea puterea printeasc (patria potestas) asupra copiilor i nu se produceau efectele n materia succesiunii.

9