Proiect de curs

Organizarea intragospodărească a terenurilor

în comuna Parcova, raionul Edineț

CUPRINS:

INTRODUCERE

I. LUCRĂRI PREGĂTITOARE

1.1. Inventarierea terenurilor

1.2. Elaborarea cartogramei pantelor

II. ORGANIZAREA TERENURILOR AGRICOLE

2.1. Organizarea teritoriului asolamentelor

2.2. Calculul necesarului suprafețelor furajere

III. AMENAJAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR

IV. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR MULTIANUALE VITICOLE

4.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor viticole

4.2. Alegerea asortimentului viticol

V. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR POMICOLE

5.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor pomicole

5.2. Alegerea asortimentului pomicol

VI. EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROIECTULUI

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Terenurile cu destinație agricolă includ următoarele moduri de folosință :

o arătură;

o plantații multianuale;

o pășuni;

o fânețe;

o pârloagă

În scopul întreținerii unităților agricole sunt necesare anumite centre de producere, centre

gospodărești, brigăzi de tractoare, drumuri, fâșii forestiere și sisteme de irigații

Organizarea intragopodărească a teritoriului se realizează pe toate terenurile agricole,

elaborându-se treptat proiecte formate din următoarele părți:

1) amplasarea punctelor locative;

2) amplasarea drumurilor magistrale cu asigurarea legăturilor optime dintre centrele de e

producere;

3) organizarea asolamentelor;

4) amenajarea teritoriului asolamentelor;

5) amenajarea teritoriului plantațiilor multianuale;

6) amenajarea teritoriului pășunilor;

2

7) proiectarea terenului de fânețe.

Lucrările de organizare intragospodărească a teritoriului se îndeplinesc după următoarele etape:

1) Lucrări pregătitoare;

2) Elaborarea proiectului;

3) Aprobarea proiectului;

4) Trecerea proiectului în natură;

5) Eliberarea actelor ce confirmă dreptul de proprietate sau posesie;

6) Controlul de autor asupra îndeplinirii proiectului.

Organizarea intragospodărească a teritoriului se efectuează în cadrul unei întreprinderi

agricole, în care pământul se folosește ca bază spațială.

Organizarea intragospodărească a teritoriului este veriga unui sistem de măsurări, de

organizare a pământului ca mijloc de producere și organizare.

I. LUCRĂRI PREGĂTITOARE

Elaborarea proiectului de organizare intragospodărească a teritoriului necesită studierea

profundă a condiţiilor naturale, economice şi sociale, a specializării şi perspectivei de dezvoltare a

gospodăriei. Aceste studii se efectuează în cadrul lucrărilor pregătitoare, care includ lucrări

pregătitoare la birou şi lucrări pregătitoare pe teren.

LUCRĂRILE PREGĂTITOARE EFECTUATE LA BIROU

Scopul lucrărilor pregătitoare este acumularea, generalizarea şi analiza materialelor şi

documentelor care caracterizează condiţiile naturale şi economice ale gospodăriei agricole, nivelul

folosirii terenurilor agricole şi elaborarea unor decizii preliminare care pot fi considerate în

proiectul de organizare intragospodărească a teritoriului.

Lucrările pregătitoare la birou includ următoarele:

1. studierea, sistematizarea, analiza şi estimarea datelor privind planurile cartografice, cadastru

funciar, materialele tuturor cercetărilor efectuate;

2. acumularea şi analiza datelor, care caracterizează economia diferitor ramuri, condiţiile

agroclimaterice şi calcule de prognoză, care reflectă dezvoltarea producţiei în plan de

perspectivă;

3. studierea organizării existente a teritoriului gospodăriei precum şi proiectele elaborate anterior.

Planurile cartografice includ planul fondului funciar şi piesele desenate ale diferitor cercetări

efectuate ( pedologice, geologice, hidrogeologice, ameliorative etc.). Planul fondului funciar

prezintă baza tehnică pentru elaborarea proiectului. De regulă se folosesc copiile ridicărilor

topografice din avion. Scara acestor planuri diferă în dependenţă de dimensiunile şi configuraţia

fondului funciar de la 1:5000 la 1:10000. Mărimea scării depinde atât de dimensiunile şi

configuraţia fondului funciar cât şi de relieful teritoriului, gradul ele folosire a terenurilor agricole

etc. În Moldova terenurile agricole sunt folosite destul de intens şi planurile se efectuează , de

regulă, la scara 1:10000.

Relieful terenului influienţează considerabil regimul hidric şi termic, condiţiile de umiditate

a solului şi caracterul vegetaţiei. În dependenţă de panta terenului, expoziţia şi suprafaţa versantului

se schimbă intensitatea scurgerii apei şi volumul înmagazinării apei în sol. La elaborarea

cartogramei pantelor, în dependenţi de mărimea pantei, se evidenţiază sectoare cu pante mai mici de

1°, cuprinse între 1..3, 3..5. 5... 7 şi mai mari de 7°.

Pentru a contura suprafeţele de teren cu pantele susmenţionate trebuie de determinat distanţa

între curbele de nivel. Această distanţă poate fi determinată cu relaţia:

100* h

D = ----------------- cm (1.1)

I • m*l,75

În care h este echidistanţa curbelor de nivel, m;

3

I - panta, grade;

m - exprimă scara planului (numărul de metri într-un centimetri pe plan).

De exemplu, dacă este necesar de a determina distanţa între curbele de nivel pe un plan de situaţie

cu scara 1:10000 ( m = 100 metri), la care echidistanţa curbelor de nivel h=5m, pentru panta de 1

grad efectuăm următoarea operaţie:

100* 5

D = ---------------------- = 2,85 cm

1 • 100 • 1,75

Deci, acolo unde distanţa între curbele de nivel va fi mai mare de 2,85 cm panta va fi mai

mică de 1 grad şi vice-versa.

Practic lucrul de conturare a suprafeţelor cu diferite pante se începe cu confecţionarea

unor fâșii de hârtie milimetrică de următoarele lăţimi:

2,85 cm - pentrupante mai mici de 1 grad;

95 cm - pentru pante mai mici de 3 grade;

60 cm - pentru pante mai mici de 5 grade

40 cm - pentru pante mai mici de 7 grade.

Tabelul 1.1. Componența și modul de folosință a terenurilor agricole în com. Parcova

Componența și modul de folosință a

terenurilor agricole în com. Parcova

Nr.

Ordine Suprafață Mod. Folosință

1 15,40 pășune

4 22,00 arabil

12 17,11 arabil

14 4,94 arabil

15 15,24 arabil

19 12,32 arabil

25 1,12 pășune

28 31,73 arabil

31 12,24 arabil

61 26,26 arabil

94 23,10 arabil

100 25,03 arabil

106 45,21 arabil

110 35,97 arabil

120 39,55 arabil

124 55,00 arabil

162 126,22 arabil

168 68,43 arabil

173 19,07 arabil

174 7,14 arabil

212 13,75 arabil

220 107,09 arabil

223 63,01 arabil

250 228,96 arabil

280 57,22 arabil

284 84,31 arabil

325 141,32 arabil

361 18,38 arabil

363 6,08 arabil

370 19,74 arabil

375 38,97 arabil

375 38,97 arabil

376 10,94 arabil

379 1,12 pășune

381 4,87 pășune

384 4,00 pășune

391 8,43 pășune

393 4,25 arabil

395 18,03 arabil

409 10,77 pășune

411 3,31 pășune

412 1,96 pășune

416 5,09 arabil

419 10,94 pășune

424 3,36 pășune

429 25,39 arabil

433 22,41 pășune

474 11,00 arabil

706 1,70 pășune

814 24,86 pășune

4

Pășune 114,25

Arabil 1479,06

Conturarea se începe de la o margine a planului unde există cea mai mică pantă - acolo unde este cea

mai mare distanţă între curbele de nivel. Fâşia de hârtie se amplasează perpendicular pe doua curbe de nivel

alăturate şi se mişcă până când ea se sprijină pe liniile acestor curbe. Aici se înseamnă cu creionul ambele

curbe de nivel şi se trece la următoarele două curbe alăturate. Procedura se repetă până se încheie conturul.

Segmentele însemnate cu creionul se unesc între ele cu o uşoară aproximaţie în aşa mod ca să se obţină o

linie curbă fără trepte. Pe de o parte a acestei linii va fi suprafaţa cu panta mai mică şi pe de altă parte -

respectiv, suprafaţa cu panta mai mare. După aceasta trecem la fâşia de hârtie milimetrică cu lăţimea mai

mică şi repetăm procedura obţinând alt contur. Mai apoi trecem la altă fâşie până conturăm toată suprafaţa

terenurilor agricole.

Tabelul 1.2. Componența și raportul terenurilor agricole

Terenurile și categoriile de

folosință Suprafața, ha

Procente în raport cu:

Suprafața

terenurilor

agricole, %

Suprafața totală,

%

1. Arătură 3007,43 81,19 69,26

2. Plantații multianuale inclusiv: 150,12 4,05 3,46

· Vii -

· Livezi 141,75 3,83 3,26

· Pomușoare -

· Nuci -

· Aguzi -

3. Pășuni, total inclusiv: 546,8 14,76 12,59

· Îmbunătățite -

· Înmlăștinite -

· Întufărite -

· Naturale -

4. Total terenuri agricole 3704,35 100,00 85,31

5. Păduri, total inclusiv: 234,82 5,41

· fâșii forestiere 36,81 0,85

6. Sub apă 53,53 1,23

7. Suprafața satului 259,89 5,99

8. Loturi individuale -

9. Fondul de rezervă 724,27 16,68

10. Alte terenuri 52,59 1,21

TOTAL 4342,32 100,00

Tabelul 1.3. Caracteristica terenurilor agricole conform condițiilor de relief

Categoria

terenurilor

Suprafața

totală, ha

Suprafața cu pante

≤ 1o 1

o ... 3

o 3

o ... 5

o 5

o ... 7

o ≥ 7

o

S % S % S % S % S %

Arătură 3007,43 180,446 6 270,669 9 2255,573 75 270,669 9 30,0743 1

Vii 141,75 2,835 2 4,2525 3 22,68 16 111,983 79 0 0

Livezi - - - - - - - - - - -

Pășuni 546,8 27,34 5 92,956 17 355,42 65 60,148 11 10,936 2

Liniile care indică hotarele între pante se trasează cu tuş albastru cu indicarea direcţiei pantei.

Suprafeţele acestor conture cu diferite pante se determină cu planimetru sau prin alte metode pe

5

categorii de folosinţă şi se înscriu în tabele tipizate.

Din cărţile cadastro-funciare ale raionului şi gospodăriei sunt selectate date despre înregistrarea

fondului funciar, cantitatea şi calitatea lui, estimarea economică a pământului. Componenţa şi raportul

terenurilor gospodăriei se prezintă în formă de tabel.

Caracterizând componenţa fondului funciar al gospodăriei se reflectă următoarele:

1) suprafața totală;

2) componenţa şi suprafeţele terenurilor irigate şi desecate;

3) caracteristica calitativă a solurilor pe categorii de folosinţă;

4) componenţa mecanică a solurilor;

5) pantele şi gradul de eroziune, salinizare şi alţi factori, care contribuie la scăderea fertilităţii solului;

6) estimarea terenurilor agricole după producţia globală şi recuperarea cheltuielilor;

7) estimarea pământurilor arabile după eficienţa producţiei agricole;

8) informaţie despre numărul populaţiei, caselor, suprafeţele loturilor individuale etc.

Cu scopul aprecierii condiţiilor naturale a teritoriului gospodăriei se acumulează datele diferitor

cercetări ( pedologice, geobotanice, ameliorative, hidrologice etc.).

După analiza calitativă şi a volumului acestor cercetări se determină volumul de lucru pentru

cercetările suplimentare necesare.

Caracteristica drumurilor se efectuează după intensitatea traficului rutier, tipul îmbrăcămintei rutiere,

construcțiilor etc. și este preluată din materialele cercetărilor drumurilor.

Pe baza planurilor şi rezultatelor cercetărilor este analizată şi apreciată reţeaua hidrologică - râurile,

iazurile lacurile de acumulare starea râpelor şi a ravenelor. Sunt apreciate, de asemenea, adâncimii apelor

freatice şi arteziene. Se analizează informaţia despre rezervele di nisip .

De la staţia meteorologică din apropiere sunt adunate şi analizate date care caracterizează condiţiile

agroclimaterice ale gospodăriei, şi anume: perioada de vegetaţie, regimul temperaturilor, deficitul de

umiditate al aerului, grosimea zăpezii, precipitaţiile şi distribuirea lor, viteza şi direcţia vânturilor

predominante etc.

Pentru aprecierea condiţiilor economice şi sociale se analizează indicii de bază din dările de seamă

ale gospodăriei pe ultimii 3 ani precum și planul de dezvoltare economică și socială a gospodăriei pe viitorii

5-10 ani. Din aceste documente sunt selectate următoarele date:

1) specializarea producţiei agricole şi relaţiile intergospodăreşti;

2) realizarea planurilor şi contractelor de vânzare a producţiei;

3) suprafeţele însămânţate, structura semănăturilor, îngrăşămintele minerale şi organice introduse, recolta

culturilor de câmp şi multianuale, producţia globală de cereale şi realizarea ei;

4) numărul de animale pe diferite categorii, structura turmei, aprovizionarea cu nutreţuri, productivitatea

animalelor şi realizarea producţiei;

5) indicatorii dezvoltării ramurilor auxiliare;

6) asigurarea cu braţe de muncă pe sate şi subunităţi de producţie;

7) nivelul de mecanizare a proceselor de muncă, formele organizatorice

8) cantitatea, calitatea şi costul clădirilor de locuit , de destinaţie

9) asigurarea cu energie, productivitatea muncii, venitul bănesc şi investiţiile capitale, remunerarea muncii

şi alţi indicatori economici.

Sunt apreciate, de asemenea, schema raională de organizare a teritoriului şi alte documente, care stau la

baza unui proiect de organizare a teritoriului şi se analizează posibilitatea de a fi folosite în procesul de

proiectare.

În caz că sunt elaborate diferite proiecte pentru unele lucrări sau terenuri ale gospodăriei, din ele sunt

selectate toate materialele necesare pentru proiectarea de organizare a teritoriului.

Este minuţios analizat proiectul precedent de organizare intragospodărească a teritoriului, gradul de

realizare a lui şi cauzele, care au condiţionat elaborarea unui nou proiect.

Ca rezultat al tuturor studiilor şi aprecierilor efectuate este determinat volumul lucrărilor pregătitoare

pe teren.

LUCRĂRILE PREGĂTITOARE PE TEREN

6

Pe parcursul lucrărilor pregătitoare pe teren se examinează terenurile, se precizează şi se completează

datele lucrărilor pregătitoare de la birou. Acest lucru este efectuat de o comisie specială compusă din

reprezentanţii Institutului de proiectări şi din specialiştii principali ai gospodăriei agricole.

Sarcina principală a acestor lucrări constă în studierea terenurilor din punct de vedere a organizării

teritoriului. Scopul lor se reduce la constatarea organizării existente a teritoriului, evidențierea folosirii

existente și planificate pe viitor a fiecărui sector de pământ.

Este foarte important de a găsi posibilităţi pentru lărgirea suprafeţelor arabile. Pentru aceasta trebuie

de schiţat principalele măsuri antierozionale sau de cultură tehnică necesare.

La încheiere se determină gradul de realizare a proiectului precedent de organizare a teritoriului,

cauzele abaterilor de la deciziile primite în proiect, căile de perfecţionare a organizării teritoriului,

posibilitatea de a păstra la maximum organizarea existentă a teritoriului.

Rezultatele studierii organizării teritoriului gospodăriei sunt înscrise într-un registru special, se

centralizează într-un act şi se reprezintă pe un desen.

În registru sunt indicate numărul şi suprafaţa sectoarelor care necesită modificări în rezultatul

organizării teritoriului. Totodată este necesar de a lua în evidenţă datele despre eficienţa lucrărilor de

organizare a teritoriului efectuate anterior. Pe parcursul examinării sunt determinate suprafeţele, amplasarea

şi raţionalitatea folosirii pământului de către alţi beneficiari. Mai detaliat sunt examinate suprafeţele

terenurilor irigate, desecate şi posibilitatea lărgirii lor.

CONCLUZIE

Capitolul I a inclus descrierea lucrărilor pregătitoare.

Astfel, am determinat scopul lucrărilor pregătitoare, studiile pentru efectuarea lucrărilor pregătitore

la birou, ce include caracteristica fondului funciar, de cine sunt efectuate lucrările pregătitoare pe teren, care

sunt etapele lucrărilor de inventariere, regulile de bază folosite în timpul atribuirii terenurilor în fondul

loturilor de pe lângă casă.

În tabelul 1.1. am determinat totalul suprafețelor pentru arătură, vie și livadă.

Tabelul 1.2. reflectă suprafața terenurilor agricole în procente pentru fiecare separat (arătură, livadă,

pășune, ș.a.)

II. ORGANIZAREA TERENURILOR AGRICOLE

Terenurile agricole includ terenurile utilizate în producția agricolă, clasificându-se în felul următor:

o pământuri arabile;

o plantații multianuale;

o pășuni;

o fânețe

Organizarea terenurilor agricole presupune determinarea componentelor și raportului acestor terenuri

precum și eficiența lor la amplasarea pe teritoriului gospodăriei.

Scopul organizării terenurilor agricole ridicarea intensității folosirii pământului pentru obținerea unei

producții agricole maxime cu condiția păstrării și ridicării fertilității solului,ocrotirea mediului înconjurător.

Pentru organizarea terenurilor agricole sunt folosite schema organizării teritoriului raionului și toate

materialele lucrărilor pregătitoare.

Metodica lucrărilor de transformare și îmbunătățire a terenurilor ,determinarea structurii terenurilor

și amplasarea lor prezintă anumite acțiuni care se efectuează în ordinea următoare.

Se studiază minuțios proiectele lucrărilor de îmbunătățiri funciare alte măsuri prevăzute în schema de

organizare a teritoriului raionului,scopul evidențierii posibilităților extinderii suprafețelor terenurilor

agricole și îmbunătățirii structurii lor. Pe terenurile nefolosite se evidențiază metode prin care pot fi

îmbunătățite.

Se evidențiază suprafețe sub iazuri, lacuri și alte construcții hidrotehnice, pentru irigație din surse de

ape locale,construcției și drumuri.

Se proiectează sistemul de fâșii forestiere de protecție (în jurul satelor centrelor de producție,iazurilor

și lacurilor),se determină volumul aproximativ al fâșiilor forestiere pe terenurile arabile.

7

Pe baza analizei materialelor cercetărilor și a studiilor pe teren se determină posibilitatea majorării

intensității folosirii pământului,în particular analizându-se următoarele momente:

o lărgirea suprafețelor pământului arabil din contul altor terenuri agricole precum și din contul

terenurilor de altă folosință;

o îmbunătățirii calității pământurilor prin lichidarea sectoarelor înmlăștinite, sărăturile, întufărite etc;

o lărgirea suprafețelor pășunilor din contul terenurilor de altă folosință (mlaștini,păduri etc.);

o îmbunătățirea fânețelor și pășunilor prin lucrări de irigație,desenări și îmbunătățire superficială și

radicală.

Se proiectează sutare cu vii, livezi, pomușoare, plantații de folosire intensă.

Se delimitează pe plan sectoarele destinate lucrărilor de îmbunătățirii funciare i cele lăsate în stare

naturală.

Se elaborează planul preliminar de transformare a terenurilor și exploatația lor precum și planul

măsurilor pentru îmbunătățirea terenurilor.

Se determină eficiența economică.

Transformarea terenurilor agricole se efectuează cu scopul de a mări suprafețele ocupate de pământ

arabil și de a ridica intensitatea folosirii altor terenuri. Transformarea poate fi efectuată în mai multe direcții.

Direcția principală a transformării terenurilor agricole este extinderea suprafeței terenurilor agricole,

ca rezervă pentru această extindere poate servi pământurile întufărite, înmlăștinite, pădurile slab

productive,terenurile întretăiate de ravene. Se determină măsurile principale pentru recultivarea terenurilor

de pe care au fost dobândit zăcăminte prin metoda deschisă sau închisă,ori a terenurilor folosite pentru

diverse lucrări de construcție.

A doua direcție a transformării terenurilor este necesitatea extinderii suprafețelor pământului arabil,

folosind pentru aceasta următoarele rezerve:

o pământului de țelină;

o sectoarele mici dar fertile a terenurilor folosite ca pășuni ori fânețe;

o pământurile solonețizate după efectuarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare;

o terenurile fertile acoperite de păduri și tufari după lucrările de cultivare tehnică;

o sectoarele livezilor și viilor cu plantații slab productive.

Suprafața terenurilor arabile poate fi și micșorată în cazurile:

o delimitarea unor sectoare pentru plantarea viilor și livezilor,

o pentru plantarea fâșiilor forestiere de protecție;

o delimitarea suprafețelor pentru diferite construcții .

Aceste delimitări trebuie reduse la minimum și trebuie de găsit căi pentru a compensa aceste pierderi

de suprafețe a terenurilor arabile.

Transformarea terenurilor cu pășuni și fânețe au loc în două direcții:

1. micșorarea acestor suprafețe odată cu lărgirea terenurilor arabile și a plantațiilor multianuale;

2. lărgirea suprafeței terenurilor cu pășuni și fânețe din contul valorificării terenurilor de altă folosință

și a lucrărilor de îmbunătățiri funciare.

O altă direcție suplimentară celor enumerate mai sus e cea a lucrărilor de transformare a terenurilor

este legată de îmbunătățirea configurației și îndreptarea hotarelor,lichidarea contururilor mici, care aduc la

micșorarea productivității mașinilor agricole, micșorarea recoltei, răspândirea buruienilor. Pentru lichidarea

contururilor mici trebuie de reconstruit rețeaua hidroameliorativă și de lărgit sectoarele de irigații; de

efectuat lucrări de cultură tehnică și agroameliorativă, care să conducă la ridicarea fertilității solului până la

nivelul necesar pentru cultivarea plantelor agricole.

Următoarea direcție a transformărilor presupune extinderea construcțiilor agrare,introducerea

complexului de lucrări antierozionale și de ocrotire a naturii,construirea drumurilor.

Trecerea terenurilor dintr-o categorie înaltă productivă într-o categorie mai puțin productivă nu se

permite decât în cazuri excepționale,prevăzute de legislație.

Pentru rezolvarea problemelor transformării terenurilor trebuie de analizat materialele studiilor

efectuate(pedologice,geobotanice,de organizare a teritoriului).Conform datelor cărților cadastrale și a datelor

din gospodăriile țărănești se evidențiază următoarele categorii de pământuri după posibilitatea de a fi folosite

în agricultură:

o bune pentru pământuri arabile;

o bune pentru fânețe;

8

o bune pentru pășuni,care după îmbunătățire pot fi folosite și în alte scopuri;

o nu prea bune pentru agricultură;

o nu pot fi folosite în agricultură;

o pământuri deteriorate.

Sectoarele ce au fost alese sunt reprezentate împreună cu calculele măsurilor efectuate sunt

reprezentate în tabelul 2.1.

2.1. Organizarea teritoriului asolamentelor

Sistemul de asolamente reprezintă totalitatea asolamentelor exploatației agricole, care include

numărul, tipul, mărimea și amplasarea lor.

Asolamentul este succesiunea în timp și spațiu a culturilor agricole în condițiile aplicării în complex

a tuturor procesurilor de creștere a producției agricole,de ameliorare și conservare a solului.

Asolamentul înseamnă împărțirea suprafeței de teren,pe care urmează a se amplasa culturile într-o

anumită ordine,în funcție de cerințele agrobotanice a fiecărei plante.

Ponderea procentuală a fiecărei plante constituie structura culturilor din asolament și este

determinată de sarcinile de plan și de centrele plantelor față de factorii de vegetație.

Rotația culturilor indică numărul de unități necesare și aceeași plantă să treacă prin toate solele

asolamentului. Ordinea în care culturile urmează una după alta pe aceeași solă este cunoscută sub denumirea

de succesiune a culturilor.

Asolamentul constituie una din măsurile agrotehnice de bază care contribuie la reducerea consumului

de energie pe unitatea de suprafață și produs,fiindcă pentru producerea unei tone de cereale, de exemplu, în

cadrul unui asolament rațional se folosesc mai puține îngrășăminte, erbicide, și insectofungicide,care sunt

mari consumatoare de energii în procesul de fabricare.

Organizarea producției agricole și a teritoriului este necesar de a se începe cu valorificarea

asolamentelor,determinarea unei rotații stricte a culturilor a culturilor agricole,care să corespundă condițiilor

natural și economice ale unei exploatații agricole și particularităților fiecărui sector de pământ.

Teritoriul unei exploatații agricole este destul de neomogen după condițiile natural, pedologice, după

configurația, forma și suprafața sectoarelor de arătură. Pe arătură se cultivă diferite culturi de câmp, furajere

și legumicole, care au o importanță și o pondere diferită în economia gospodăriei date. Această determină

necesitatea elaborării sistemului individual de asolamente cu o componentă și o rotație a culturilor

caracteristică numai pentru gospodăria sau regiunea dată.

Problema organizării raționale a sistemului de asolamente constă în oferirea condițiilor optime pentru

ridicarea fertilității solului,oferirea condițiilor optime pentru ridicarea fertilității solului,sporirea producției

globale,folosirea rațională a tehnicii agricole și a resurselor de muncă. Valorificarea sistemului de

asolamente contribuie la introducerea tehnologiilor industrial de prelucrare a solului și folosirea tehnicii

agricole înalt productive.

Proiectarea sistemului de asolamente presupune determinarea tipurilor de asolamente și numărul

lor,dimensionarea masivelor și amplasarea lor pe teritoriul gospodăriei,împărțirea lor pe brigăzi și alte

unități de producere.

Sistemul de asolamente este veriga principală în agricultură și include un șir de alte sisteme:

o de prelucrare a solului;

o de introducere a semințelor;

o de producere a semințelor;

o de protecție cu fâșii forestiere;

o de îmbunătățiri funciare.

Sistemul de asolamente trebuie să corespundă următoarelor cerințe:

1. folosirea fiecărui sector de pământ conform posibilităților lui naturale;

2. realizarea măsurilor antierozionale și de altă categorie îndreptată spre ridicarea productivității

solului;

3. îndeplinirea planului de producție a diferitor ramuri a agriculturii;

4. crearea condițiilor pentru folosirea eficientă a forțelor și mijloacelor de muncă.

Tipurile de asolamente sunt:

o asolamente de câmp;

9

o asolamente furajere;

o asolamente cu destinație special.

La alegerea tipului asolamentului influențează următoarele condiții:

1. specializarea gospodăriei;

2. forma întreținerii animalelor și numărul de capete;

3. structura terenurilor agricole;

4. amplasarea centrelor gospodărești și a fermelor;

5. existența unor pământuri erodate și gradul de eroziune a solului;

6. amplasarea și configurația terenurilor agricole;

7. situația existent în amenajarea teritoriului pământului arabil și gradul de valorificare a asolamentelor.

În dependență de condițiile concrete ale unei exploatații agricole,sistemul de asolamente poate

include:

- un asolament furajer + un asolament de câmp + un asolament legumicol;

- două asolamente furajere+un asolament de câmp + un asolament legumicol;

- două asolamente furajere+ două asolamente de câmp + un asolament legumicol;

- două asolamente furajere + două asolamente de câmp;

- două asolamente furajere;

- două asolamente de câmp.

În proiectarea de organizare intragospodărească a teritoriului sunt întărite de brigăzile de câmp, de

tractoare sau specializate. Suprafața întărită de o brigadă depinde de numărul de lucrători.

Asolamentul este compus din mai multe sole.

Sola asolamentului este locul creșterii unei singure culturi și unde se efectuează într-o anumită ordine

lucrările mecanizate.

Suprafața unei sole constituie 60…120ha și depinde de următorii factori:

o limitele naturale existente(drumuri,șosele,căi ferate,păduri);

o condițiile pedologice;

o gradul de eroziune;

relieful;

o suprafața și amplasarea terenurilor arabile.

Tipul asolamentelor sunt determinate și de amplasarea zonală a gospodăriei.Pentru asolamentele cu

culturile care înaintează cerințe deosebite către sol se aleg sectoare cu o fertilitate înaltă.

Tabelul 2.1. Sectoarele pentru transformare și măsurile necesare

Numărul

conturulu

i

Denumire

a

terenului

Suprafața

,

Categoria terenului în

care se transformă: Măsurările necesare

ha Denumirea Suprafaț

a, ha

168 arabil 68,43 Vie 68,43 Sădirea butașilor, proiectarea și amenajarea

căilor de acces

223 arabil 63,01 Livadă 63,01 Drenarea solurilor nu exces de umiditate,

proiectarea și amenajarea căilor de acces

2.2. Calculul necesarului suprafețelor furajere

Asolamentele furajere sunt acelea, care au în componența lor mai mult de 50% de culturi furajere. Se

deosebesc următoarele asolamente furajere:

o de pe lângă ferme;

o de pe lângă taberele de vară de întreținere a animalelor;

o de pășuni și finețe.

La baza proiectării asolamentelor furajere stă necesitatea de a le amplasa cât mai aproape de ferme

pentru a micșora cheltuielile de transport.

Considerând această cerință apare posibilitatea de a cultiva culturile furajere și în asolamente de

câmp și pe sectoarele din afara asolamentelor.

10

Asolamentele de pe lângă ferme sunt folosite pentru producerea

rădăcinoaselor,bostanilor,tuberculilor și pentru siloz.

Trebuie de avut în vedere că saturarea asolamentelor furajere cu culturi furajere nu permite folosirea

eficientă a parcelelor ,și deci,nu contribuie la obținerea unor recolte înalte. În fiecare cat aparte trebuie de

găsit raportul și ca optimizarea structurii asolamentelor furajere. Metode ca optimizarea structurii

asolamentelor furajere,include următoarele culturi:

- se înseminează suprafața culturilor furajere determinate în cadrul culturilor agronomice;

- se determină necesitatea proiectării unor asolamente furajere aparte;

- dacă este necesar se alcătuiește schema rotației culturilor în asolament.

- Suprafața asolamentului depinde de necesitatea de suprafețe în culturile de bază,precum și de

numărul culturilor în asolament.

- Suprafața asolamentelor de pe lângă ferme trebuie să fie minimă posibilă pentru a micșora distanța

de la masiv până la fermă. Dacă suprafața asolamentului de pe lângă fermă se primește

considerabilă,atunci nu are sens proiectarea acestui asolament aparte, este suficient de a include

culturile furajere în asolamentul de câmp.

Asolamentele furajere de pe lângă taberele de vară cu destinația de a aproviziona fân și masă verde

sectorul zootehnic .Aceste asolamente sunt periodic arate și folosite pentru creșterea culturilor de câmp

(4...5cini) și apoi 4...8 an la ca asolamente pășuni – fânețe. Asolamentele pășuni-fânețe sunt proiectate pe

terenurile erodate,fiind folosite în calitate de nutrețuri a solului. Ele pot fi proiectate și pe terenurile

sărăturate. În așa caz se proiectează culturi rezistente la săruri(sfecla,lucerna),și introduce gips și

îngrășăminte organice.

Pentru acoperirea nevoilor de hrană a animalelor din sectorul obștesc,e nevoie de aflat cantitatea de

hrană necesar în sector, astfel mai jos în tabelul 2.3 am prezentat date referitoare la grupele de animale si

numărul acestora.

În tabelul 2.2 e prezentată situația după modificări.

Tabelul 2.2 Suprafețele terenurilor agricole după transformare

Denumirea

terenurilor

Suprafața

terenurilor

După transformare Total

terenuri

agricole Arătur

ă Livezi Vii

Pomușoa

re

Pășuni

total Inclusiv

Naturale Îmbunătățite

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1.Arătura 1450 1389 1389

2.Livezi 75 99 98

3.Vii 140 178 178

4.Pomușoare

5.Pășuni 255 255 255

6.TOTAL

terenuri

agricole

1921 1921

7.Păduri 50

8.Fișii

forestiere

9.Mlaștini

10.Sub apă 25

11.Drumuri 71

12.Case,străz

i

13.Alte

terenuri 85

14.Loturi

individuale 136

15.Gospodări

11

i țărănești

16.TOTAL

terenurile

gospodăriei

2443

Tabelul 2.3. Determinarea necesarului de nutrețuri pentru animalele din sectorul obștesc(q)

Grupele

de

animale

Nr de

animal

e

Concentrate

Fîn

Paie

Silos

Sfeclă

Masă verde

la1c. total la1c. tot la1c. tot la1c. tot la1c. tot la1c. tot

Bovine 920 10 9200 10 9200 2 1840 50 4600

0

10 9200 80 7360

0

Ovine 690 0,45 310.

5

4,5 3105 3 2070 13 8970

9510

.5

1230

5

1840 4807

0

9200 8257

0

Cabaline

Total

Rezervă

10%

TOTAL

Tabelul 2.4. calculul conveierului verde pentru asigurarea animalelor cu masă verde Necesitatea

de masă

verde

Productivi

tatea q/ha

Suprafa

ța, ha

Volumu

l, Q

Inclusiv pe lunile perioadei de vegetație

Aprilie,

5%

Mai,

15%

Iunie,

25%

Iulie,

15%

August,

15%

Septem

brie,

15%

Octomb

rie, 10%

Necesitatea 82570 11796 11796 11796 11796 11796 11796 11796

Acoperire

Pășuni

120 135,58 16269,6 8134,8 2440,5 4067,5 2440,5 2440,5 2440,5 1626,9

De pe

terenuri

arabile

3661,2 9355,5 7728,6 9355,5 9355,5 9355,5 10169

Lucernă 300 73,90 22168,6 7728,6 9355,5 5084,5

Secară de

toamnă

100 130,17 13016,7 3661,2 9355,5

Porumb de

silos

350 26,73 9355,5 9355,5

Porumb

masă verde

250 37,74 9355,5 9355,5 5084,5

Sfeclă

(frunze)

100 50,84 5084,5

TOTAL

Acoperirea

%

Tabelul 2.5. Determinarea suprafețelor culturilor furajere

Nutrețul Necesitatea, q Cultura Recolta, q/ha Suprafața, ha

Fân 12305 Lucernă 120 102,54

Silos 48070 Porumb 350 137,34

Sfeclă 9200 Sfeclă 500 18,4

Concentrate 2853,15 1902,1 4755,25 Orz (30%) 30 95,11

Mazăre (20%) 25 76,08

Porumb (50%) 60 79,25

12

Tabelul 2.6. Asolamentele gospodăriei

Asolament Suprafața totală Suprafața medie a solei Rotația culturilor

1. Furajer 255 51 1-2lucerna, 3orz,

4sfecla 5porumb,

2. De câmp

3. Legumicol

4. În afara asolamentelor

CONCLUZIE:

În acest capitol am definit sensul noțiunii de organizarea teritoriului terenurilor agricole; care este

scopul noțiunii de organizarea teritoriului, direcțiile în care pot fi efectuate transformările terenurilor

agricole, ce sistem include sistemul de asolament, care sunt tipurile de asolamente, condițiile ce influențează

la alegerea tipulul de asolament.

În tabelul 2.1 am transcris sectoarele alese pentru transformare și măsurile necesare.

În tabelul 2.2 am calculat suprafețele terenurilor agricole deja după transformare.

La întocmirea tabelului 2.3, pentru a afla total concentrate(col.4), am înmulțit numărul de

animale(col2) la concentrate pe un cap(col.3).Astfel am procedat și pentru total: fîn, paie, silos, sfeclă și

masă verde.Rezerva am indentificat-o înmulțind totalul cu 0,1%.Totalul, respectiv, este suma dintre totalul

precedent și rezervă.

În tabelul 2.5 necesitatea(col.2) am transcris date din tabelul 2.4.Recolta este rezultată din obținerea

în urma împărțirii necesității(col2)la suprafață(col.5).

III. AMENAJAREA TERITORIULUI ASOLAMENTELOR

Cerințele și factorii care influențează amenajarea teritoriului asolamentelor

Amenajarea teritoriului asolamentelor se clasifică ca partea cea mai principală a proiectului de organizare

intragospodărească a teritoriului, fiindcă terenurile arabile sunt cele mai prețioase terenuri agricole.

Amenajarea teritoriului asolamentelor include următoarele lucrări:

1) Amplasarea solelor și a parcelelor;

2) Amplasarea sectoarelor de lucru;

3) Amplasarea fîșiilor de protecție, drumurilor, taberelor de cîmp și surselor de alimentare cu apă.

La diferite etape a dezvoltării societății conținutul lucrărilor de amenajare a teritoriului asolamentelor

era diferit.

La început aceste lucrări se reduceau la împărțirea teritoriului pe sole și organizarea drumurilor și

căilor de acces.

Cu intensificarea producției agricole a apărut necesitatea de a delimita sole și sectoare de lucru cu

același nivel de productivitate, de a determina lungimea optimă a sectoarelor pentru a crea condiții eficiente

de lucru pentru mecanisme.

Însemnătatea unor lucrări de amenajare a teritoriului asolamentelor diferă pentru diferite condiții

naturale și zone climaterice.

Condițiile unor centre populate dense nu e nevoie de a proiecta tabere de cîmp, în zona silvică nu

trebuie de proiectat fîșii de protecție, în raioanele cu rețea densă de drumuri de menire generală, proiectarea

drumurilor de țară se reduce la minim.

În raioanele de stepă trebuie de determinat în prealabil direcția prelucrării solului, analizînd direcția

vînturilor predominante și condițiile de relief pentru a preveni eroziunea solului.

Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie să contribuie la:

1) Crearea condițiilor pentru folosirea tehnologiilor progresiste și ridicarea fertilității solului.

2) Prevenirea și excluderea proceselor de eroziune a solului.

3) Crearea condițiilor optime pentru organizarea lucrărilor de cîmp cu mecanisme înalt productive.

4) Obținerea unor recolte stabile și înalte la principalele culturi agricole.

13

5) Minimizarea investițiilor capitale și cheltuielilor anuale pentru lucrările de amenajare a teritoriului

asolamentelor.

Amplasarea solelor și a sectoarelor de lucru, estimarea amplasării solelor conform configurației

Solele asolamentului reprezintă suprafețe de teren aproximativ egale, fiecare sola fiind compusă din una

sau mai multe parcele de lucru, destinate unei culturi sau a unui grup de culturi cu agrotehnică

asemănătoare.

Parcela constituie suprafața de teren în cadrul solei avînd aceeași categorie de folosință, delimitată prin

limite naturale sau artificiale.

Solele și parcelele se caracterizează printr-o mare omogenitate din punct de vedere a fertilității

solului, condițiilor de relief, configurației și compactității corespunzătoare pentru folosirea eficientă a

mașinelor și tractoarelor și aplicarea diferențiată a complexului de mașini și tractoare.

La proiectarea solelor trebuie soluționate următoarele aspecte:

a) Dimensiunile loturilor și forma;

b) Amplasarea în funcție de relief;

c) Amplasarea în raport de solă;

d) Amplasarea față de sat și centrele de producție;

e) Amplasarea față de limitele obligate existente;

f) Egalitatea solelor.

Egalitatea solelor

Asigurarea stabilității suprafețelor cultivate în diferiți ani de rotație a asolamentului și deci, realizarea

unor producții globale constante la toate culturile se poate realiza prin proiectarea solelor egale.

Solele egale ca dimensiuni ușurează planificarea anuală a producției, calculul necesarului de forțe de

muncă, mașini agricole, tractoare, îngrășăminte, organizarea evidenței și controlului lucrărilor.

În cazul existenței unor limite obligate se admite o oarecare diferență (5-12%) între suprafețele

solelor, dacă se asigură condiții necesare pentru desfășurarea tuturor proceselor de producție mecanizate. Nu

se recomandă ca din dorința de a realiza sole sau parcele egale să se facă anexarea unor suprafețe mici de

teren, care de cele mai multe ori au suprafețe neregulate și sunt amplasate izolat de masivul solei.

Abaterea admisibilă de la suprafața medie a solei depinde de suprafața solelor: la solele cu suprafața mare și

diferența poate să fie mai mare ca la solele mici, pentru terenurile cu pantă abaterea poate să fie pînă la 10-

15%, iar pentru terenurile cu relief tip de șes 5-7%.

Tabelul 3.1. Estimarea amplasării solelor şi a sectoarelor de lucru a asolamentului Nr

solei

Supra

faţa,

ha

Sectoare

prelucrate

aparte

Forma solei,

sectorului

Distanţa

maximă

între

sectoare

Suprafaţa

triunghiurilor

alăturate

Lăţimea

convenţi

onală

Lungime

a

convenţio

nală

Factorii

consideraţi

la alegerea

direcţiei

lat. lungi

Direcţia

laturii

lungi

Nr S, ha de-a

lungul

de-a

latul

1 48 1 48 dretunghi 5-7 320 1530 relieful NW-SE

2 48 1 48 dreptunghi 5-7 280 1600 Relieful NW-SE

3 48,80 1 48,8 neregulata 12 300 1450 Relieful NW-SE

4 56 1 56 neregulata 5-7 450 1250 Relieful NW-SE

5 56 1 56 neregulata 5-7 500 800 Relieful NW-SE

6

Total

Tabelul 3.2. Estimarea egalității solelor asolamentului

N crt.

al

solei

Suprafaţa

reală, ha

Bonitatea Suprafaţa

convenţional

ă, ha

Abaterea de la suprafaţa medie

suprafaţa reală suprafaţa convenţională

ha % ha %

1 48 84 40.32 -3.36 -6.54 -0.41 -1.01

2 48 78 37.44 -3.36 -6.54 -3.29 -8.07

3 48.8 79 38.55 -2.55 -4.96 -2.18 -5.35

4 56 76 42.56 4.64 9.03 1.83 4.49

5 56 80 44.80 4.64 9.03 4.07 9.99

Media 51.36 40.73

14

IV. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR MULTIANUALE

VITICOLE

4.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor viticole

Condițiile naturale ale Republicii Moldova sunt favorabile pentru cultivarea industriala a viilor,

specializata in obținerea vinurilor a materialului pentru coniac, a vinurilor de desert și tari. La alegerea

terenurilor pentru plantațiile viticole, trebuie de ținut con de hotarul regiunilor de dezvoltare a viticulturii.

Cea mai mare eficienta o au zonele de centru si de sud,in raioanele nordice si nord-estice plantațiile viticole

se pot proiecta numai in cazuri excepționale. În micro-zone aparte cu condiții de relief si clima favorabile.

Cele mai bune terenuri pentru cultivarea vitei de vie sunt partea de sus și de mijloc a versanților, cu cota

începând de la 70 m, preferind expozitiile sudice, sud-estice, estice si sud vestice,deoarece sunt cele mai

favorabile din punct de vedere de asigurare cu caldura si umiditate,prefera solurile ceornoziomice

indeosebi ce carbonice si de padure cu o componenta mecanica usoara. Nivelul apelor freatice la o adincime

de mai mare de 1,5 m.panta terenuliui de 5-7 grade si mai mult. Dimensiunile si forma tarlalei depinde mult

de urmatoarele conditii:

• forma versantului

• panta lui

• situația hidrologica

• învelișul pedologic

• gradul de erodare a solului

• căile de acces

Tarla - este o unitate teritoriala de lucru care are acelasi tip de sol acelasi sistem de pichetaj, de

amenajare si lucrare a solului in care se planteaza o singura specie (soi de masa) cu cel mult de 2-3 soiuri.

Parcela - unitate organizatorica de baza. Lungimea parcelei este stabilita in functie de panta sau

sistem de irigare iar latimea coincide cu lungimea de rând a speciei. Pentru a asigura condițiile optime

de crestere a soiurilor de combatere a eroziunii solului, trebuie de asigurat amplasarea tarlalelor pe terenuri

omogene. Vita de vie de regula se plantează pe terenuri in panta mai mare de 5 grade si in legatura cu

aceasta in timpul elaborării proiectului o însemnătate deosebită o are organizarea antierozională corecta

a terenului cu luarea in vedere a intregului complex de masuri antierozionale. Reieșind din aceste conditii

parametrii tarlalelor v-or fi diferiti.

Latimea tarlalei depinde de panta terenului in modul urmator:

• pe terenuri cu panta de pina la 1 grad tarlaua poate avea lat. de 500 m.

• panta de 1-3 grade latimea v-a fi de 350 m.

• panta de 3-5 grade latimea v-a fi de 200-250 m.

• panta de 5-8 grade latimea v-a fi de 150-200 m.

• panta de 8-12 grade latima v-a fi de 75 150 m.

• terenurile cu panta mai mare de 12 grade se teraseaza.

Lungimea optima a tarlalei este de 800-1200 m insa ea depinde de forma versantului . Cea mai

optima forma a tarlalei este cea dreptunghiulara cu latura lunga paralela curbelor de nivel care coincide cu

directia rindurilor pe versantii neomogeni tarlalele seproiecteaza cu linii frinte. Pentru comoditatea

recoltării tarlaua se divizeaza in parcele, latimea parcelei depinde de:

• relief

• sol

• soiul cultivat

Lățimea parcelei coincide cu lungimea de rând si poate fi de la 75-300 m.

4.2. Alegerea asortimentului viticol

15

La proiectarea viilor trebuie de ținut cont de recomandările de plantare cu soiuri de masa și tehnice.

Pentru raioane din zona de centru se recomanda ca soiurile de masa sa ocupe 77% din suprafață iar soiurile

tehnice 23% .In zona de sud soiurile de masa v-or ocupa 75% iar cele tehnice 25 %. Soiurile de masa

se aleg luând în considerație conveierul de asigurare cu struguri cu diferita perioada de coacere pe un

termen de 2-4 luni. La rindul sau pentru fiecare trebuie de ales soiuri de diferita culoare si calitate

gustative. Se acorda prioritate soiurilor cu boabe mascate fără seminte si cu o productivitate înalta , cu

scopul utilizarii rationale a resurselor de munca si a transportului se propun următoarea componenta a

suprafetelor de coacere:

• soiuri cu coacere devreme (40%).

• soiuri cu coacere medie (40%).

• soiuri cu coacere târzie (20%).

Amenajarea teritoriului asolamentelor se clasifică ca partea cea mai principală a proiectului de

organizare intragospodărească a teritoriului, fiindcă terenurile arabile sunt cele mai prețioase terenuri

agricole.

Amenajarea teritoriului asolamentelor include următoarele lucrări:

1) Amplasarea solelor și a parcelelor;

2) Amplasarea sectoarelor de lucru;

3) Amplasarea fâșiilor de protecție, drumurilor, taberelor de cîmp și surselor de alimentare cu apă.

La diferite etape a dezvoltării societății conținutul lucrărilor de amenajare a teritoriului asolamentelor

era diferit.

La început aceste lucrări se reduceau la împărțirea teritoriului pe sole și organizarea drumurilor și

căilor de acces.

Cu intensificarea producției agricole a apărut necesitatea de a delimita sole și sectoare de lucru cu

același nivel de productivitate, de a determina lungimea optimă a sectoarelor pentru a crea condiții eficiente

de lucru pentru mecanisme.

Însemnătatea unor lucrări de amenajare a teritoriului asolamentelor diferă pentru diferite condiții

naturale și zone climaterice.

Condițiile unor centre populate dense nu e nevoie de a proiecta tabere de câmp, în zona silvică nu

trebuie de proiectat fâșii de protecție, în raioanele cu rețea densă de drumuri de menire generală, proiectarea

drumurilor de țară se reduce la minim.

În raioanele de stepă trebuie de determinat în prealabil direcția prelucrării solului, analizând direcția

vânturilor predominante și condițiile de relief pentru a preveni eroziunea solului.

Amenajarea teritoriului asolamentelor trebuie să contribuie la:

1) Crearea condițiilor pentru folosirea tehnologiilor progresiste și ridicarea fertilității solului.

2) Prevenirea și excluderea proceselor de eroziune a solului.

3) Crearea condițiilor optime pentru organizarea lucrărilor de câmp cu mecanisme înalt productive.

4) Obținerea unor recolte stabile și înalte la principalele culturi agricole.

5) Minimizarea investițiilor capitale și cheltuielilor anuale pentru lucrările de amenajare a teritoriului

asolamentelor.

Tabelul 4.1. Caracteristica tarlalelor în vie

№

tarl

alei

Suprafața, ha Panta, ° Expoziția Tipul de sol Parametrii, m

totală netă lungimea lățimea

1 11.81 11.73 3-5 S-W ciornoziom 550 225

2 20.81 20.72 3-5 S-W 925 225

Tabelul 4.2. Alegerea soiurilor și sorturilor pomicole

№

tarlale

lor

Suprafața, ha Soiul și sortul portaltoiul Schema

netă a soiului De

plantare

De amestec

Prun

16

1 11.73 11.73 Persicovaea curcudus 6x4

Persic(20)

2 20.72 20.72 Jubileul

auriu(20)

Migdal 6x4

CONCLUZIE

În capitolul respectiv am precizat ce prevede proiectarea terenurilor acoperite de livezi, lungimea și

lățimea tarlalei la proiectarea livezilor, modul de amplasare a drumurilor dintre tarlale și parcele, alegerea

asolamentului pomicol, cerințele față de alegerea soiurilor pentru înființarea livezilor.

Sectorul transformat l-am divizat în tarlale, iar tarlalele în parcele.

V. AMENAJAREA TERITORIULUI PLANTAȚIILOR POMICOLE

5.1. Amenajarea teritoriului plantațiilor pomicole

Organizarea corectă a livezilor asigură folosire eficientă a forței de muncă, a mașinilor și a uneltelor

cu obținerea unei productivități maxime.

Proiectarea terenurilor livezilor prevede:

o Proiectarea tarlalelor și parcelelor;

o Trasarea rețelei de drumuri;

o Proiectarea construcțiilor hidrotehnice și rețelei de irigare;

o Proiectarea zonelor de întoarcere;

o Proiectarea fâșiilor forestiere;

Cea mai mare unitate teritorială de plantații pomicole este trupul, care unește mai multe tarlale pe un

teritoriu compact.

Tralala – unitatea teritorială de lucru, care cere același tip de sol, același sistem de pichetaj, același

sistem de amenajare și prelucrare a solului, în care se plantează o singură specie de cel mult 2–3 soiuri.

Forma optimă a tarlalelor este dreptunghiulară, cu raportul laturilor de 1:2; 1:3. Lungimea tarlalei

poate fi de 600–1200 m. Lățimea depinde de panta terenului cu următoarele recomandări:

o Panta de până la 1-3o – lățimea de 200 m;

o Panta de până la 3-5o – lățimea de 125 m;

o Panta de până la 5-7o – lățimea de 75 m

Direcția rândurilor în tarla la fel depinde de panta terenului. Pe pante de până la 1o

rândurile sunt amplasate

pe direcția N – S. Pe mante mai mari de 3o rândurile se amplasează paralel curbelor de nivel, iar pe pantele

mai mari de 7o rândurile se amplasează după contur.

Tarlalele la rândul lor se divizează în parcele.

Parcela – unitatea organizatorică de bază, lungimea căreia se stabilește în funcție de pantă sau sistem

de irigație, iar lățimea se stabilește doar în funcție de pantă și coincide cu lungimea de rând, care poate fi de

150–400 m.

Drumurile dintre tarlale sunt amplasate pe hotarul acestora și pot avea lățimea de 6–8 m în cazul

amplasării lor perpendicular pe rânduri. Drumurile paralele la rânduri se proiectează cu lățimea de 5–6 m.

Drumurile dintre parcele se proiectează cu lățimea de 4–5 m perpendicular pe direcția rândurilor. În tarlalele

cu panta mai mare de 7o drumurile dintre tarlale se proiectează în serpentină.

5.2. Amenajarea asortimentului pomicol

Numărul și raportul dintre specii și soiuri se determină conform condițiilor locale și raionale,

direcției de specializare a gospodăriei față de consumatori și punctele de fabricare.

Cerințele față de soiurilor pentru înființarea livezilor:

o Productivitatea înaltă a soiurilor;

o Fructificarea sistematică;

o Rezistența la boli și la ger;

17

o Calități gustative înalte;

o Creșterea moderată a pomilor;

o Capacitatea de a rodi pe ramuri de 1 an

Pentru organizarea corectă a lucrărilor de protecție a plantelor și de prelucrare a solului se grupează în

parcele după etapa de coacere. Aceste soiuri trebuie să intre concomitent pe rod; să fi altoiți pe aceeași

parcelă, să aibă la bază aceeași schemă de sădire și să se polenizeze reciproc.

Tabelul 5.1. Caracteristica tarlalelor în livadă

Nr.

tarlalei

Suprafața Panta,

grade

Expozi-

ția

Tipul de sol Parametrii, m

totală netă lungimea lățimea

1 7.70 7.41 1-3 N-E Ceornoziom carbonatic 550 140

2 14.54 13.55 3-5 N-E Ceornoziom carbonatic 765 190

3 10.31 9.45 3-5 N-E Ceornoziom carbonatic 625 165

4 4.25 4.17 3-5 N-E Ceornoziom carbonatic 425 100

Tabelul 5.2. Caracteristica tarlalelor în livadă

Nr.

tarlalei

Suprafața Soiul și sortul Portaltoiul Schema

netă a

soiului

De

plantare

De

amestec 1 7.41 De masă

7.41 Moldova (12-15) PxP101-14,BxP CO-4 3x1.75

2 13.55 De masă

13.55 Muscat de bugeac(10-12) PxP101-14 3x1.75

3 9.45 De masă

9.45 Cardinal PxP101-14 3x1.75

4 4.17 De masă

4.17 Codreanca PxP101-14 3x1.75

CONCLUZIE

În capitolul respectiv am precizat ce prevede proiectarea terenurilor, livezilor, lungimea și lățimea

tarlalei la proiectarea livezilor, cum se amplasează elementele dintre tarlale și parcele, alegerea

asortimentului pomicol, cerințele față de alegere soiurilor pentru înființarea livezilor.

Sectorul transformat în livadă l-am divizat în tarlale, iar tarlalele in parcele.

În tabelul 5.1. lungimea și lățimea tarlalei am materializat-o cu ajutorul riglei. Suprafața totală a

parcelei am determinat-o prin efectuarea produsului dintre lungime și lățime divizat la 10000. Suprafața netă

am obținut-o prin sumarea dimensiunilor tuturor drumurilor tarlalei, și din suprafața totală am scăzut

rezultatul obținut.

În tabelul 5.2. am indicat soiul și sortul pomicol ales pentru plantarea livezii.

VI. EFICIENȚA ECONOMICĂ A PROIECTULUI

Eficiența economică a proiectelor de organizare a teritoriului se caracterizează prin indicii tehnico-

economici, cum ar fi:

1. Investițiile capitale care se caracterizează prin totalitatea cheltuielilor necesare pentru a înființa o plantație

multianuală. Investițiile capitale se recuperează ca procent de amortizare în timp.

2. Cheltuieli de producere – cheltuieli efectuate anual, necesare pentru a produce o anumită perioada de timp și

se restituie imediat după realizarea producției. Cheltuielile de producere trebuie sa fie indicatorul de bază al

costului proiectului.

3. Rentabilitatea – raportul dintre cheltuielile de producere și venit. R= S/Vnet*100%

4. Termenul de recuperare a investițiilor capitale care se calculează ca raport dintre investițiile capitale la

venitul net anual.

18

Investițiile capitale sunt de obicei totalitatea cheltuielilor necesare pentru a înființa plantațiile și sunt

calculate în de devizul de cheltuieli.

Devizul de cheltuieli se elaborează în dependență de necesitate după 7 forme standard.

Conform devizului deja aprobat are loc finanțarea proiectului. Deasemenea devizul și evidența pentru

planificarea și evidența îndeplinirii lucrărilor, a economiei de resurse materiale și umane. Pentru aprecierea

devizului de proiect este necesar îndeplinirea următoarelor devize locale și acte:

o Forma nr.1 care include toate cheltuielile generale a proiectului;

o Forma nr.1-A-ea se îndeplinește pentru proiectele care prevăd și construcții civile;

o Forma nr.2-include cheltuieli de deviz pentru fiecare obiect în parte;

o Forma nr.3-include cheltuieli de deviz local pentru anumite lucrări;

o Forma nr.4-include devizul pentru proiectarea și montarea utilajului;

o Forma nr.5 și 5-A-include indicatori pentru aprecierea lucrărilor în bani;

o Forma nr.6-include cheltuieli pentru procurarea și transportarea materialelor necesare;

o Forma nr.7-include indicatori pentru lucrările de cercetare și investigații;

Forma nr.1 constă din cheltuieli pe următoarele compartimente:

1) Pregătirea terenului pentru plantarea plantațiilor multianuale;

2) Cheltuieli pentru obiectele de bază a proiectului;

3) Cheltuieli pentru diviziunile auxiliare;

4) Aprovizionarea cu energie electrică;

5) Cheltuieli pentru rețeaua de drumuri(irigare, aprovizionare cu apă, rețea telefonică, fîșii forestiere);

6) Cheltuieli pentru construcții vremelnice;

7) Cheltuieli neprevăzute;

8) Cheltuieli pentru exploatarea plantațiilor multianuale;

9) Cheltuieli pentru reciclarea cadrelor;

10) Cheltuieli pentru lucrările deproiectare și investigații;

Devizul se întocmește conform proiectului tehnic care este coordonat cu organizarea de proiectare și

cu clientul. Termenul de coordonare este 30 zile. Orice deviz include două tipuri de cheltuieli:

1.Cheltuieli directe- la care se referă cheltuieli pentru materiale, transport, salarizare, exploatare,

mecanismelor și a reutilajului. Pentru a calcula aceste cheltuieli sînt necesare volume de lucru.

2.Cheltuieli administrative- la care se referă cheltuieli pentru dirijarea colectivelor și cheltuieli pentru

deservirea culturală.

După întocmirea proiectului și a celor necesare, organizația de proiectare este obligată să susțină

proiectul pentru aprobarea, dar nu înainte de aprobarea devizului de către expertiza de stat. Evidența

lucrărilor de îndeplinire a devizului se efectuează după 3 forme:

Evidența operativă(lunară);

Evidența statistică(se îndeplinește pe trimestre de secția de planificare);

Evidența contabilă

Tabelul 6.1 - Investiții capitale necesare pentru înfințarea plantațiilor multianuale

№

tarlalei

Soiul și sortul Suprafața netă,

ha

Investiții capitale, mii lei

La 1 ha Total

livada

1 Prun 11.73 74 868.02

2 Persic 20.72 40 828.80

Vita de vie

1 Soiuri de masa 7.41 136 1007.76

2 Soiuri de masa 13.55 136 1842.80

3 Soiuri de masa 9.45 136 1285.20

4 Soiuri de masa 4.17 136 567.12

Tabelul 6.2 Eficiența economică a producerii producției plantațiilor multianuale Soiul și sortul Suprafața

netă, ha Recolta, t/ha

Producția globală, t

Preț de realizare, 1

t

Costul producției

globale, lei

Sinecostul producției, lei

Venitul, lei

Rentabi litatea, %

19

prun 2*3 4*5 Din tabeluldate initiale

procentu maxim*6

6-7 8/7*100

Persicovaea 11.73 20 234.60 3500 821100 410550 410550 100

persic

Jubileul auriu 20.72 20 414.40 5000 2072000 932400 1139600 122

Total livada 649.00 2893100 1342950 1550150

Vita de vie

Moldova 7.41 13 96.33 6000 577980 346788 231192 67

Muscat de bugeac 13.55 11 149.05 6000 894300 536580 357720 67

Cardinal 9.45 10 94.50 6000 567000 340200 226800 67

Codreanca 4.17 13 54.21 6000 325260 195156 130104 67

Total vita de vie 394.09 2364540 1418724 945816

Tabelul 6.3 - Indicii tehnico - economici

№

ord

Indicii Unitate de

măsură

Vie Livadă Pomușoare

(cult.etero)

1 Suprafața totală ha

2 Supafața netă ha

3 Coeficientul de utilizare a terenului -

4 Producția globală tone

5 Costul producției globale mii lei

6 Cheltuieli de producere (sinecostul) mii lei

7 Venitul mii lei

8 Rentabilitatea %

9 Investiții capitale mii lei

10 Termenul de recuperare a investițiilor

capitale

ani

BILIOGRAFIE

1) Manual "Organizarea Intragopodărească a teritoriului", Tudor Moraru;

2) Registrul de soiuri și sorturi;

3) ”Pomicultura” , Gheorghe cimpoieș