Limba

Limba este organul musculos aşezat în cavitatea bucală. Aceasta are rol gustativ,  de masticaţie, glutiţie, dar şi în vorbire. Este acoperită de mucoasa linguală ce prezintă papile gustative cu muguri gustativi, cei ce au celule receptoare cu cili, unde se găsesc nervii gustativi ce transmit impulsul nervos în aria gustativă din lobul parietal, dând senzaţie de gust.

Pielea

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial keratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului și îndeplinește de asemenea un important rol de termoregulație, execută funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul înconjurător cu tot organismul.

Gura

Cavitatea bucală (cavum oris) reprezintă primul segment al tractului digestiv, prin intermediul căruia alimentele sunt preparate pentru digestie şi ingerate. In acelasi timp, cavitatea bucală constituie camera rezonatoare pentru sunetele emise de corzile vocale şi participă la respiraţie. 

Nasul

O funcţie esenţială a nasului este aceea de organ de simt asigurând simţul olfactiv – al mirosului.

În partea cea mai înaltă a cavităţii nasale – aproape de rădăcina piramidei nasale – mucoasa nasală găzduieşte ramificările nervilor olfactivi cu receptorii speciali pentru miros. Nervii olfactivi traversează apoi ‘tavanul’ cavităţii nasale (prevăzută cu mii de perforaţii microscopice pentru trecerea filetelor nervoase) pătrunzând direct în cavitateacraniană şi în creier.

Urechea

Urechea este un organ foarte complex, format din trei părţi: urechea externă, urechea medie şi urechea internă. Din urechea internă, nervul auditiv transmite informaţia creierului pentru a fi procesată.

Urechea externă este formată din pavilion, canalul auditiv extern şi timpan. Captează şi conduce sunetele din mediile externe în sistemul auditiv. Pavilionul ajută la captarea undelor sonore şi canalul auditiv extern le direcţionează către timpan.

Urechea medie este o cavitate plină cu aer ce conţine cele mai mici oase din corpul omenesc – ciocan, nicovală şi scăriţa. Acestea sunt conectate de timpan la un capăt şi de o membrană subţire ce acoperă urechea internă la celălalt capăt. Urechea medie este conectată la nasofaringe prin trompa lui Eustache care menţine presiunea aerului din urechea medie  la nivelul mediului extern.

În urechea internă informaţia auditivă este procesată de cohlee, în timp ce informaţia cu privire la echilibru este procesată de canalele semicirculare. De-a lungul întregii lungimi a cohleei, care este plină cu un fluid, se află celule mici ciliate. Aceste celule sunt îndoite atunci cand fluidul din cohlee este mişcat de undele sonore transmise de către oscioarele din urechea medie.

Ochii

Ochiul este un organ a cărui principală funcție este cea de a detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbările de lumină, capabil să le transforme în impulsuri nervoase. Ochii cei mai simpli nu fac altceva decât să detecteze dacă obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai complecși folosesc la percepția vizuală.