În 1963, un locuitor din Derinkuyu (în regiunea Capodocia, Anatolia

centrală, Turcia), dărâma un perete la el acasa şi, a descoperit,

uimit, ca după acela se afla o cameră misterioasă care nu mai

vazuseră; camera ăsta l-a condus la alta, si aceea la alta si la alta…

Descoperiseră intâmplator oraşul subteran de la Derinkuyu, al

cărui primul nivel poate că a fost săpat de hitiţi în jurul anului 1400

î.e.n.

• Arheologii au inceput sa studieze acest oraş subteran fascinant parasit. Au reuşit să ajungă la patruzeci de metri de adîncime, deşi se considera că ajunge la 85 de metri.

• În actualitate s-au descoperit 20 de nivele subterane. Se pot vizita doar primele opt nivele superioare; celelalte sunt parţial dărîmate sau sunt studiate de catre arheologii şi antropologii.

• Oraşul era folosit ca un adapost de mii de persoane care trăiau la subsol ca să se apere de frecventele invazii suferite de Capodocia, în diversele epoci de ocupaţie, şi tot aşa de către primii creştini.

• Înamicii, constienţi de pericolul care reprezinta intrarea în interiorul oraşului, încercau de obicei să scoată populaţia la suprafaţă otravind fântânile.

• Interiorul este uluitor: galeriile subterane din Derinkuyu (în care este loc pentru, cel puţin, 10.000 de persoane) puteau fi blocate în trei puncte strategice obturându-le cu nişte uşi circulare din piatră. Erau roci foarte grele care închideau coridorul si împiedicau trecerea înamicilor. Aveau intre 1 şi 1,5 metri de înalţime, cam 50 de centimetri de grosime şi o greutate până la 500 de Kile.

• În imaginea de sus se poate aprecia cum bloca coridorul, uşa principală din piatră, izolând locuitorii din subsol.

• În plus, Derinkuyu, are un tunel de aproape 8 kilometri de lungime care conduce la un alt oraş subteran din Capodocia,

• Kaymakl.

• Despre oraşele subterane din aceasta regiune ne vorbea istoricul grec Jenofonte. În opera sa Anabasis, povestea despre persoanele care locuiau în Anatolia şi îşi săpaseră casele sub pământ şi trăiau în camere suficient de mari cât să încapă o familie, cu animalele sale domestice şi alimente înmagazinate.

• În nivelele recuperate s-au localizat grajduri, cantine, o biserică (cu bază în forma de cruce de 20 pe 9 metri, cu un tavan de peste trei metri de înalţime), bucătării (încă înnegrite de fum), prese pentru vin si ulei, magazii, magazin alimentar, o şcoală, numeroase camere şi, inclusiv, un bar.

• Oraşul beneficia de existenţă unui râu subteran; avea fântâni de apă şi un magnific sistem de ventilaţie (s-au descoperit 52 de puţuri de ventilaţie) care îi uimesc pe inginerii de azi.