Oportunităţile oferite de Preferinţele Comerciale Autonome şi ...

CENTRUL EUROPEAN DE POLITICĂ COMERCIALĂ ŞI DREPT

GHIDUL UTILIZATORULUI

Oportunităţile oferite de Preferinţele Comerciale Autonome şi regulile specifice pieţei comunitare

Chişinău, 2008

2

Publicaţia dată a fost susţinută de Ambasada Marii Britanii la Chişinău prin intermediul Proiectului “Susţinerea Ministerului Economiei şi Comerţului al Republicii Moldova şi a mediului de afaceri la implementarea Preferinţelor Comerciale Autonome (ATP) şi dezvoltarea pieţei interne”, implementat de Asociaţia Obştească CETPL - Centrul European de Politică Comercială şi Drept.

Autorii acestui Studiu sunt experţi independenţi, opinia cărora nu trebuie tratată drept opinie oficială a Ambasadei Marii Britanii sau a Asociaţiei Obşteşti ECTPL.

British Embassy Chisinau

3

CUPRINS Lista abrevierilor Introducere CAPITOLUL I: OPORTUNITĂŢILE PREFERINŢELOR COMERCIALE AUTONOME OFERITE DE UE

1.1 Prevederi generale a Preferinţelor Comerciale Autonome ale UE acordate Republicii Moldova

1.2 Analiza preliminară privind utilizarea ATP oferite Republicii Moldova de către UE

1.3 Analiza retrospectivă a comerţului exterior al Republicii Moldova a) Performanţele Republicii Moldova în comerţul exterior după anul 1995 b) analiza comerţului exterior de mărfuri

1.4 Activitatea de comerţ exterior al Republicii Moldova în ianuarie-iunie 2008 1.5 Oportunităţile de export din Republica Moldova

a) Analiza generală a potenţialului de export b) Evoluţia sectorului real în Republica Moldova în anul 2007 c) Producţia agricolă, tendinţe şi capacităţile de export

- Industria zahărului - Cereale - Fructe şi legume - Produse de origine animalieră

CAPITOLUL II: REGULILE SPECIFICE APLICATE DE UNIUNEA EUROPEANĂ LA IMPORTUL DE PRODUSE ORIGINARE DIN ŢĂRILE TERŢE

2.1 Implementarea directivelor bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală 2.1.1 Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune 2.1.2 Cerinţele esenţiale 2.1.3 Libera circulaţie 2.1.4 Prezumţia de conformitate 2.1.5 Clauza de salvgardare 2.1.6 Evaluarea conformităţii

2.2 Oportunităţi şi obstacole pentru trecerea la standardizarea voluntară 2.3 Formaţii generale referitoare la siguranţa alimentelor în UE

2.3.1 Sistemul european de siguranţă a alimentelor: cadrul şi regulamentul 2.3.2 Agricultura şi transport 2.3.3 Producerea alimentelor 2.4 Ghid şi cerinţe specifice ale UE faţă de import şi regulile noi privind igiena

produselor alimentare

2.4.1 Prevederi generale 2.4.2 Igiena produselor alimentare şi alte cerinţe sanitare

2.4.3 Cerinţele de bază ale legislaţiei alimentare comunitare 2.4.4 Importul alimentelor de origine non-animală

2.4.5 Importul produselor de origine animală 2.4.6 Importul produselor compuse

CAPITOLUL III: REGULI SPECIFICE SECTORIALE APLICATE PE PIAŢA COMUNITARĂ

3.1 Reguli de export al produselor animaliere pe piaţa Uniunii Europene

4

3.1.1 Aspecte generale 3.1.2 Principiile legislaţiei europene cu privire la produsele alimentare 3.1.3 Reguli generale referitoare la carne si produse din carne 3.1.4 Elemente-cheie specifice 3.1.5 Controlul de frontiera 3.1.6 Asistenţa tehnică 3.1.7 Care sunt paşii formali pentru aprobarea importurilor?

3.2. Reglementări specifice europene faţă de ouă de pasăre pentru consum 3.3. Reglementări specifice europene faţă de fructe şi legume 3.4 Etichetarea: competitivitate, informaţii pentru consumatori şi o mai bună reglementare legislativă la nivelul Uniunii Europene

3.4.1 Obiectivul Strategic 3.4.2 Etichetarea generală a alimentelor 3.4.3 Etichetarea originii 3.4.4 Etichetarea nutriţională

ANEXE: Anexa nr.1 - Produsele ce sunt supuse contingentelor tarifare anuale Anexa nr.2 - Produsele pentru care UE acordă preferinţe comerciale parţială Anexa nr.3- Lista directivelor europene din noua abordare

Anexa nr. 4 - Extras din Regulamentul 178/CE (definiţia „alimentelor”) Anexa nr.5 - Lista directivelor şi reglementărilor europene de importanţă majoră pentru transpunere în legislaţia naţională

Anexa nr.6 – Proiectul Raportului misiunii efectuate în Moldova în perioada 4 martie - 14 martie 2008 pentru evaluarea situaţiei generale a sănătăţii animale şi siguranţei alimentare în contextul posibilului export de animale şi produse de origine animală din Moldova către UE

5

LISTA ABREVIERILOR

ATP/PCA Preferinţele Comerciale Autonome CEEC/CECE Ţările Europei Centrale şi de Est CEE Ţările Europei de Est CIS/CSI Comunitatea Statelor Independente CAP/PAC Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene CEN / CENELEC Comitetul European de Standardizare/Electrotehnică EA/CEA Cooperarea Europeană pentru Acreditare EN Standard European EOTC/OEEC Organizaţia Europeană pentru Evaluarea Conformităţii UE Uniunea Europeană UEROMET Colaborarea Europeană pentru Standardele de Efectuare a Măsurărilor EC/CE Comisia Europeană FDI/IDS Investiţii străine directe FTA/ACL Acorduri de comerţ liber GDP/PIB Produsul Intern Brut GSP/SGP Sistemul Generalizat de Preferinţe GN/NG Nomenclatorul General GOST Institutul de Standardizare al Uniunii Sovietice GSP/SGP Sistemul Generalizat de Preferinţe GN/NG Nomenclatorul General ISO/OIS Organizaţia Internaţională de Standardizare MFN/NCF Clauza Naţiunii cele mai Favorzate PCA/APC Acordul de Parteneriat şi Cooperare SPS/SF Măsuri Sanitare şi Fitosanitare SME/ÎMM Întreprinderi mici şi mijlocii TBT/ITC Bariere tehnice în calea comerţului WB/BM Banca Mondială WTO/OMC Organizaţia Mondială a Comerţului

6

CAPITOLUL I: OPORTUNITĂŢILE PREFERINŢELOR COMERCIALE AUTONOME ALE UE

1.1 Prevederi generale a Preferinţelor Comerciale Autonome ale UE acordate Republicii

Moldova În prezent, cadrul juridic-normativ al relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova şi UE se bazează pe următoarele tratate internaţionale sau decizii unilaterale ale CE:

- Acordul de Parteneriat şi Cooperare; - Planul de acţiuni: Republica Moldova – UE; - Decizia CE nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008 cu privire la acordarea preferinţelor

comerciale autonome Republicii Moldova (ATP); etc. ATP prevede un tratament tarifar preferenţial deplin pentru mărfurile importate originare din Republica Moldova cu excepţiile menţionate în anexele nr.1 şi 2 ale Deciziei CE nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008, pentru care se aplică contingente tarifare sau reducere parţială de la plata taxelor vamale la import. Detalii suplimentare pot fi găsite în anexele nr.1 şi 2 la prezenta publicaţie. Astfel, conform Art.1 al Deciziei CE nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008 „produsele originare din Moldova, cu excepţia celor incluse în tabelele 1 şi 2 din anexa I, sunt admise la import în Comunitate fără restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent şi cu scutire de taxe vamale şi de taxe cu efect echivalent”. UE a acordat ATP Republicii Moldova din următoarele considerente: • Relaţia dintre Uniunea Europeană (UE) şi Republica Moldova se bazează pe Acordul de parteneriat şi cooperare care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998. Unul dintre obiectivele sale principale este de a promova comerţul şi investiţiile, precum şi relaţiile economice armonioase între părţi şi, astfel, de a favoriza dezvoltarea lor economică durabilă.

• În planul de acţiune din cadrul politicii europene de vecinătate (planul de acţiune PEV) pentru Moldova, care a fost adoptat în 2005, UE s-a angajat să aibă în vedere posibilitatea acordării unor preferinţe comerciale autonome (PCA) suplimentare pentru Moldova, cu condiţia ca Moldova să îşi fi îmbunătăţit considerabil sistemele de control şi de certificare a originii mărfurilor. În 2006, Moldova şi-a reformat legislaţia vamală şi, la începutul anului 2007, a fost atins un nivel satisfăcător de punere în aplicare a noii legislaţii.

• Până la aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, Moldova avea un regim de liber schimb cu România. În ansamblu, extinderea din 2007 a avut un efect neglijabil pentru Moldova, dar a avut un impact negativ asupra unor produse-cheie de export din Moldova. În conformitate cu Decizia 2005/924/CE a Comisiei (2), Moldova beneficia deja de o schemă stimulativă specială pentru dezvoltare durabilă şi bună guvernare (GSP Plus), prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferinţe tarifare generalizate.

• Nivelul general al importurilor originare din Moldova nu reprezintă decât 0,03 % din totalul importurilor Comunităţii. Se preconiza că o deschidere mai mare a pieţei comunitare va sprijini dezvoltarea economiei Moldovei prin creşterea performanţei exporturilor fără a genera efecte negative asupra Comunităţii. Prin urmare, este oportun să se extindă preferinţele comerciale autonome la Moldova, eliminând toate plafoanele tarifare rămase pentru produse industriale şi îmbunătăţind accesul pe piaţa comunitară pentru produsele agricole.

• În conformitate cu planul de acţiune PEV, nivelul obiectivelor relaţiei UE-Moldova va depinde de gradul de angajare al acesteia din urmă faţă de valorile comune, precum şi de măsura în care pune în practică priorităţile comune convenite, inclusiv disponibilitatea de a se angaja în reforme economice eficiente. În plus, pentru a beneficia de sistemul preferinţelor tarifare suplimentare în cadrul regimului GSP Plus, Moldova a îndeplinit condiţiile de ratificare şi de punere în aplicare

7

eficientă a principalelor convenţii internaţionale privind drepturile omului şi drepturile muncii, protecţia mediului şi buna guvernare. Pentru a se asigura că Moldova menţine nivelul de progres realizat, acordarea preferinţelor comerciale autonome suplimentare va face obiectul unei continue aplicări şi conformităţi cu priorităţile şi condiţiile prevăzute în planul de acţiune PEV şi GSP Plus. În plus, dreptul de a beneficia de preferinţele comerciale autonome este condiţionat de respectarea de către Moldova a normelor relevante privind regulile de origine a produselor şi a procedurilor aferente, precum şi de cooperarea administrativă eficientă cu Comunitatea în scopul prevenirii oricărui risc de fraudă.

• În sensul definirii conceptului de produse originare, certificării originii şi procedurilor de cooperare administrativă, se vor aplica dispoziţiile titlului IV, capitolul 2, secţiunea 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a anumitor dispoziţii de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar. Detalii suplimentare pot fi obţinute prin consultarea Ghidului exportatorului şi importatorului: regulile de origine a mărfurilor publicat de CTPL cu asistenţa Ambasadei Marii Britanii la Chişinău.

Condiţiile de acordare a ATP de către UE: • respectării regulilor de origine a produselor şi a procedurilor aferente în conformitate cu titlul IV

capitolul 2 secţiunea 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93. Informaţii suplimentare pot fi găsite în publicaţia CTPL – Ghidul importatorului şi exportatorului: „Regulile de origine a mărfurilor”;

• respectării metodelor de cooperare administrativă în conformitate cu articolele 121 şi 122 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;

• angajamentului Moldovei faţă de o cooperare administrativă eficientă cu Comunitatea în scopul prevenirii oricărui risc de fraudă;

• angajamentului Moldovei de a nu introduce noi drepturi vamale sau taxe cu efect echivalent şi noi restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent asupra importurilor originare din comunitate sau de a nu mări nivelul drepturilor sau al taxelor în vigoare şi de a nu introduce nici o altă restricţie începând din ziua intrării în vigoare a ATP;

• angajamentului continuu al Moldovei privind punerea în aplicare a priorităţilor prevăzute în planul de acţiune PEV pentru Moldova în anul 2005, în special în ceea ce priveşte o reformă economică eficientă; şi

• angajamentului Moldovei de a menţine ratificarea şi punerea în aplicare efectivă a pactelor, a convenţiilor şi a protocoalelor care figurează în anexa II precum şi de a accepta controlul şi evaluarea periodică a rezultatelor sale în materie de punere în aplicare, în conformitate cu dispoziţiile de punere în aplicare ale pactelor, convenţiilor şi protocoalelor ratificate de Moldova.

Cu toate acestea, este de notat că faţă de produsele de import din ţările terţe de rând cu normele şi cerinţele referitoare la politica tarifară şi vamală şi aplicarea normelor sanitare, fitosanitare şi reglementări de ordin netarifar care „împiedică” penetrarea produselor pe piaţa comunitară. Unele din aceste norme şi cerinţe sectoriale vor fi analizate în continuare. Mai mult de atât, competenţele pentru formarea politicii tarifare şi netarifare în cadrul UE este formată de Comisia Europeană, iar autorităţile guvernamentale ale ţărilor membre sunt obligate să respecte normele şi prevederile actelor şi deciziilor comunitare pe deplin, fără drept de modificare sau derogare. Copia integrală a Deciziei CE menţionate poate fi obţinută din baza de date la următoarea adresă: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:020:0001:0008:RO:PDF http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:L:2008:020:SOM:EN:HTML Pentru a beneficia de ATP la importarea mărfurilor în CE, trebuie de îndeplinit următoarele trei condiţii:

8

- mărfurile trebuie să aibă originea Republicii Moldova în conformitate cu regulile de origine ale UE;

- mărfurile trebuie să fie transportate direct din Republica Moldova spre ţările UE; şi - trebuie să fie prezentată o dovadă de origine valabilă (certificatul de origine Forma EUR.1,

eliberat de către autorităţile vamale ale Republicii Moldova). Urmare obţinerii preferinţelor comerciale autonome în relaţiile economice cu Uniunea Europeană, Republica Moldova este unica ţară din spaţiul CSI care a atins un asemenea nivel de cooperare în raport cu UE şi acces preferenţial pe piaţa comunitară. Astfel, s-au asigurat toate premisele pentru crearea unui mediu favorabil creşterii economice şi atragerii investiţiilor. Republica Moldova a devenit o punte de dezvoltare a afacerilor şi de consolidare a relaţiilor comercial-economice dintre est şi vest. În condiţiile valorificării maxime a preferinţelor comerciale autonome şi obţinerii accesului pe piaţa UE a mărfurilor de origine animalieră, agenţii economici ai Republicii Moldova vor putea „economisi” din scutirea de la plata taxelor vamale la import în UE cca. 50-75 mln Euro. Aceasta va permite direcţionarea fluxurilor financiare în ameliorarea şi perfecţionarea sectoarelor de producere, va ridica atractivitatea investitorilor faţă de Republica Moldova şi va contribui la conjugarea reformelor economice şi liberalizarea economiei expuse în iniţiativele Preşedintelui Republicii Moldova vor asigura un mediu favorabil pentru dezvoltarea durabilă a economiei naţionale. 1.2 Analiza preliminară privind utilizarea preferinţelor comerciale autonome oferite Republicii Moldova de către UE În scopul administrări preferinţelor comerciale autonome oferite Republicii Moldova din partea UE şi respectării prevederilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008 privind introducerea unor preferinţe comerciale autonome pentru Republica Moldova, s-a creat un mecanism de distribuire a cotelor la produsele originare din Republica Moldova pentru care au fost stabilite contingente tarifare. Republica Moldova a început să beneficieze de facto de ATP la 1 martie 2008. Valabilitatea acestora este de până la 31 decembrie 2012. În acest sens, a fost aprobată Hotărârea Guvernului nr. 262 din 07.03.2008 privind administrarea cotelor tarifare la exportul mărfurilor în Uniunea Europeană, prin care s-a propus instituirea unui sistem de distribuire a cotelor la export între agenţii economici autohtoni, reieşind din volumul de producţie a întreprinderilor exportatoare şi/sau capacitatea acestora de a valorifica cotele oferite.

În acest context, ţinem să menţionăm că la situaţia din 1 septembrie 2008, Ministerul Economiei şi Comerţului a eliberat 1200 de autorizaţii pentru exportul de vinuri, zahăr alb şi orz. Pentru alte produse specificate în anexa nr.1 la Regulamentul CE nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008 nu au fost eliberate, pe motiv că Republica Moldova nu este eligibilă să exporte în ţările UE produse de origine animalieră şi nu este conform normelor şi cerinţelor sanitar-veterinare în domeniu. Pentru exportul de vinuri au fost eliberate 417 autorizaţii pentru cantitatea de 4,5 mln. l., ceea ce presupune 75,53 % din cota acordată de către UE pentru această poziţie tarifară (6 mln. l.). În ceea ce priveşte cota acordată pentru exportul de zahăr alb în UE (15 000 t), aceasta a fost valorificată în proporţie de 85,53 %, fiind exportate preponderent în România 12830 tone de zahăr. Pe motiv că în anul 2007 a fost o secetă cumplită care a afectat sectorul agrar dramatic, până în luna iulie curent nu au fost solicitări de export de produse cerealiere. La solicitarea exportatorilor, începând cu luna iulie curent, Ministerul Economiei şi Comerţului a început sa elibereze autorizaţii de export

9

pentru orz. Astfel, cota de 20 000 tone acordată de către UE pentru această categorie de produse, a fost valorificată în proporţie de 31,4 % (6280,05 t). Tabel nr. 1: Situaţia privind valorificarea contingentelor oferite de către UE

Evidenta autorizaţiilor eliberate pe întreprinderi vinicole

Denumirea întreprinderii Nr. de autorizaţii

eliberate Mărimea cotei solicitate, litri

Ponderea, % din total cota

1. IM "Vinăria Bostovan" SRL 110 1160190,5 19,34 2. FCP "Asconi" SRL 47 521943 8,70 3. ICS "Suvorov Vin" SRL 29 324058 5,40 4. SA "MIGDAL-P" 13 120591 2,01 5. SRL "Basarabia Lwin Invest" 5 57258 0,95 6. SRL "Wine International Project" 19 204993 3,42 7. IM "Acorex Wine Holding" 16 139968 2,33 8. ICS "DK-INTERTRADE" SRL 36 339916 5,67 9. SA "Imperial Vin" 22 244152 4,07 10. SC "VITIS HINCESTI" SA 8 165426 2,76 11. SA "Dionysos-Mereni" 6 61627 1,03 12. FCP "VINDICUM" SRL 2 22507 0,38 13. IM "Vinaria Purcari" SRL 10 40158 0,67 14. IM "Chateau Varterly" SRL 11 73439,5 1,22 15. SRL "Doina Vin" 7 44280 0,74 16. IM "Vinaria Bardar" 2 9666 0,16 17. SA "BASVINEX" 3 15435 0,26 18. SA "CRICOVA" 7 22544 0,38 19. SA "Tomai-Vinex" 20 273849 4,56 20. IM "Tighina Vin" SRL 1 17730 0,30 21. Colegiul National de Vinificatie 13 172926 2,88 22. Milestii Mici 3 10434,2 0,17 23. "Euro-Alco" SA 1 11655 0,19 24. "Vinex Victoria" SRL 2 46365 0,77 25. "Maurt" SRL 2 23990,4 0,40 26. "Romaneşti" SA 2 22027,5 0,37 27. "Lion-Gri" SRL 4 36247,5 0,60 28. "Fabso" SA 14 331134 5,52 29. API Orhei 2 17010 0,28 TOTAL 417 4531520,6 75,53

Evidenta autorizatiilor eliberate pentru exportul de zahar

Denumirea intreprinderii Nr. de autorizatii

eliberate Marimea cotei solicitate, tone


1. IM "Sudzucker Moldova" SA 412 8250 55,00 2. ICS "Marr Sugar Moldova" SRL 229 4580 30,53 TOTAL 641 12830 85,53

Evidenta autorizatiilor eliberate pentru exportul de orz

Denumirea intreprinderii Nr. de autorizatii

eliberate Marimea cotei solicitate, tone


"Anvar-Com" 50 3030,05 15,15

10

"Agro Lukka" 58 3150 15,75 "Grauncri-Prim" 30 600 3,00 "IB AGRO" 4 100 0,50 TOTAL 142 6880,05 34,40 Situatia la 01.09.2008

Analiza certificatelor de origine preferenţiale acordate la export în UE În perioada 01.03.2008-31.08.2008 de către organele vamale ale Republicii Moldova au fost eliberate 7683 certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 pentru mărfurile exportate în statele Uniunii Europene în cadrul Preferinţelor Comerciale Autonome (ATP), acordate Republicii Moldova conform prevederilor Regulamentului(CE) nr.55/2008 al Consiliului din 21 ianuarie 2008 de introducere a unor preferinţe comerciale autonome pentru Republica Moldova şi de modificare a Regulamentului (CE) nr.980/2005 şi a Deciziei 2005/924/CE a Comisiei. Tabelul nr.2: Repartizarea conform Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova a certificatelor menţionate este prezentată în tabela de mai jos (în descreştere %). Nr d/o

Poziţia tarifară

Denumirea mărfii Numărul de certificate EUR.1

%

1. 61-62 Articole şi accesorii de îmbrăcăminte 1244 16.19 2. 17

incl.1701 Zahăr şi produse zaharoase, inclusiv zahăr

756 646

9.84 8.41

3. 64 Încălţăminte 631 8.21 4. 22

incl.2204,2205, 2206,2208

Băuturi, inclusiv alcoolice

609 514

7.93 6.69

5. 63 Articole textile confecţionate 471 6.13 6. 20

incl.2009 Preparate din legume, fructe, inclusiv sucuri

367 257

4.78 3.35

7. 7010 Sticle, borcane şi alte recipiente 321 4.18 8. 6809,6810 Articole din ipsos, din ciment, din

beton sau piatră artificială 306 3.97

9. 94 Mobilă 294 3.83 10. 39 Articole din materiale plastice 284 3.70 11. 19 Produse de patiserie 271 3.53 12. 15

incl.1512 Grăsimi şi uleiuri, inclusiv ulei de floarea-soarelui

253 214

3.29 2.79

13. 42 Obiecte din piele, articole de voiaj,sacoşe

248 3.23

14. 07,08 Legume şi fructe 244 3.18 15. 12 Seminţe oleaginoase 227 2.95 16. 69 Produse ceramice 208 2.71 17. 84,85 Maşini şi aparate, echipamente

electrice 163 2.12

18. 18 Produse din cacao 158 2.06 19. 5208,5209 Ţesături din bumbac 145 1.89 20. 06,10,11,41,44,

72,73,83,90 etc.

Alte mărfuri 483 6.28

12

1.3 Analiza retrospectivă a comerţului exterior al Republicii Moldova Economia Republicii Moldova este cea mai liberalizată, în particular după aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului în anul 2001. De la începutul anilor 90 odată cu obţinerea independenţei,structura economiei şi comerţului exterior al Republicii Moldova a suferit schimbări profunde şi sistemice. a) Performanţele Republicii Moldova în comerţul exterior după anul 1995 Începând cu anul 1995 comerţul exterior al Republicii Moldova a început treptat să crească. Astfel, produsele de origine moldovenească au început a fi exportate pe pieţele tradiţionale din CSI. Mai mult ca atât, un impuls în dezvoltarea schimburilor comerciale bilaterale a avut loc odată cu semnarea şi intrarea în vigoare a acordurilor bilaterale de comerţ liber dintre Republica Moldova cu toate ţările din CSI cu excepţia Tadjikistanului şi cu România. În anul 1997 exportul a crescut cu 60% şi importul a fost în creştere cu 90% comparativ cu datele statistice disponibile pentru anul 1994. Exportul Republicii Moldova istoric este dependent de piaţa Federaţiei Ruse. În anii 90 s-a obţinut o concentraţie a exporturilor pe piaţa rusă de 60% din totalul exporturilor înregistrate. Din aceste considerente, criza regională din anul 1998 a avut un impact enorm asupra schimburilor comerciale ale Republicii Moldova, în particular în partea ce ţine de exporturi în Federaţia Rusă. Astfel, în 2 ani de zile pe fonul unei deprecieri intensive a monedei naţionale exportul Republicii Moldova în Federaţia Rusă s-a redus cu 65%. Începând cu anul 1999 în istoria Republicii Moldova se observă o nouă relansare a comerţului exterior, în particular la export. În perioada anilor 1999-2003 ritmul de creştere a exporturilor a atins nivelul de 12-15% anual, iar ritmul de creştere a importurilor depăşea cel al exporturilor şi constituia 21-23% anual. Cu toate acestea se observă o diversificare a comerţului exterior din punct de vedere geografic. Ritmul de creştere a exporturilor pe pieţele UE, României, Ucrainei şi altor ţări CSI este net superior celui înregistrat în relaţie cu Federaţia Rusă. Tabelul nr.3: Structura geografică a comerţului exterior al Republicii Moldova în perioada anilor 1995-2007 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2007 Media

creşterii 1995-1997

Media creşterii

1999-2002Export mln USD

746 795 874 632 464 472 570 644 1342 8% 12%

CSI, din care: 63% 68% 70% 68% 55% 58% 61% 54% 41% 14% 11% Rusia 48% 54% 59% 53% 41% 44% 44% 37% 17,3% 19% 8% Ucraina 8% 6% 6% 8% 7% 8% 10% 10% 15,7% -10% 23% Alte state CSI 6% 9% 6% 7% 6% 7% 7% 8% 8% -3% 12%

Alte ţări 37% 32% 30% 32% 45% 42% 39% 46% 59,7% -3% 12% UE 12% 10% 9% 13% 21% 22% 21% 22% 50,6% -2% 15% România 14% 9% 6% 10% 9% 8% 7% 9% 15,7% -26% 11% Alte ţări 12% 13% 14% 9% 16% 12% 11% 14% 9,1% 19% 8%

Import, mln USD

841 1072 1171 1023 587 777 897 1038 3690 18% 21%

CSI 68% 61% 50% 43% 41% 34% 38% 39% 36,1% 2% 19% Rusia 33% 30% 28% 23% 24% 15% 16% 15% 13,5% 8% 3% Ucraina 27% 24% 18% 15% 13% 14% 17% 20% 18,6% -5% 37% Alte state CSI 7% 6% 5% 5% 4% 5% 5% 5% 4% -4% 29% Alte ţări 32% 39% 50% 57% 59% 66% 62% 61% 63,9% 47% 22% UE 14% 17% 19% 27% 27% 29% 28% 26% 45,6% 38% 21%

13

România 7% 6% 8% 11% 14% 15% 10% 9% 12,2% 32% 4% Alte ţări 12% 16% 23% 19% 18% 22% 24% 25% 18,3% 63% 35% Sursa: Raportul Băncii Mondiale (2004 – Trade Diagnostic study) Cu toate acestea trebuie de menţionat că statistica economică şi politica vamală şi comercială era într-un proces permanent de formare, de aceea persistă erori considerabile în partea ce ţine de evidenţa schimburilor comerciale. Mai mult ca atât, din lipsa cadrului legal adecvat, agenţii economi subevaluau valoarea mărfurilor declarate atât la import, cât şi la export pentru reducerea obligaţiunilor fiscale. Analiza tabelului permite de a concluziona că din punct de vedere geografic exportul Republicii Moldova rămâne a fi dependent în exclusivitate de piaţa ţărilor CSI, în special de Federaţia Rusă. Astfel, picul a fost atins în anul 1997 când în Federaţia Rusă se exportau cca. 59% de mărfuri. Cu toate acestea pe parcursul anilor se observă o creştere considerabilă a exporturilor pe alte pieţe fapt ce a contribuit ca în anul 2002 cota parte a exporturilor către Federaţia Rusă că constituie 37%, UE (15) – 22% (în creştere de la 12% în anul 1995) şi România 9%. Analiza structurală a exporturilor demonstrează că Republica Moldova nu a reuşit să-şi diversifice considerabil exporturile, rămânând a fi dependentă de piaţa Federaţiei Ruse. Spre comparare, alte ţări cum ar fi Lituania, Belorus, Ucraina şi Federaţia Rusă şi-au extins relaţiile economice în particular cu ţările UE, cota parte a cărora în comerţul exterior constituia 28-42% din totalul exporturilor. Motivul de bază fiind amplasarea geografică a Republicii Moldova, dependenţa enormă de sectorul agrar şi lipsa preferinţelor comerciale pe piaţa UE la produsele de interes şi inconsistenţa cu cerinţele pieţei europene. b) analiza comerţului exterior de mărfuri Analiza tabelului de mai sus demonstrează că începând cu anul 2006, când Republica Moldova a primit acces extins pe piaţa UE în regim preferenţial odată cu decizia de a acorda Sistemul Generalizat de Preferinţe Plus (GSP Plus), în structura comerţului exterior a avut loc o schimbare radicală în favoarea schimburilor comerciale cu ţările UE care deţin o pondere de cca. 50% atât la export cât şi la import. Această reorientare a relaţiilor comercial-economice a fost fortificată şi de dificultăţile economice în relaţiile cu Federaţia Rusă – unul din principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova la acea etapă. Cu toate acestea, exportul Republicii Moldova este concentrat atât din punct de vedere geografic, cât şi structural. În anul 2006 cota parte a 3 grupe de mărfuri: produse alcoolice, produse textile şi fructe şi nuci a constituit 55% din totalul exporturilor înregistrate. Spre comparare, în anul 1995 Republica Moldova exporta produse clasificate la cca. 155 grupe de mărfuri, pe când în anul 2006 această nomenclatură s-a redus până la 120 grupe de produse. Concomitent, s-a redus cota parte a acestora în totalul exporturilor, fiind înregistrate exporturi masive doar de câteva grupe de produse. Este de notat că aşa ţări ca Lituania, ţările Balcanice etc. exportă produse de o diversitate mai sporită de câteva ori decât Republica Moldova. Exportul din Republica Moldova este dominat de băuturi alcoolice, produse alimentare şi textile. Vinurile sunt cel mai important produs la export. În anul 2007 exportul de vin a constituit cca. 23%. Picul exporturilor de vinuri a fost atins în anul 2005, când cota parte a acestei grupe a fost de 35% din totalul exporturilor din Republica Moldova. Principala piaţă de desfacere fiind Federaţia Rusă care începând cu anul 2006 a lansat o companie de limitare, restricţionare şi interzicere a importurilor de produse agro-alimentare şi alcoolice de origine moldovenească.

14

Este de notat că producţia alcoolică şi agro-alimentară preponderent este exportată pe piaţa Federaţiei Ruse, de aceea aceste exporturi au fost dramatic afectate în timpul crizei regionale din anul 1998. Astfel, în anii 1998-1999 exportul de vinuri şi produse agro-alimentare s-a redus de la 68% (1997) la 56% în anul 1999 din totalul exporturilor. Câtre anul 2002 exportul s-a restabilit la nivel în mărime de 65% faţă de cel atins în anul 1997, până la criza regională. Tabel nr.4: Structura comerţului exterior conform principalelor grupe de mărfuri

1995 1997 2002 2007 Mln USD % Mln USD % Mln USD % Mln USD %

Export 746 100 874 100 644 100 1342 100% Produse agroalimentare

315 42 316 36 188 29 360 27%

Băuturi alcoolice

173 23 275 31 196 30 134 10%

Tutun şi articole din tutun

47 6 43 5 17 3 15,3 1,1%

Textile 169 23 199 23 145 22 276 21,6% Metale comune

N/A N/A N/A N/A N/A N/A 110 8,2%

Altele 42 6 18 2 34 5 430,7 32,1% Import 841 100 1171 100 1039 100 3690 100% Produse agro-alimentare

68 8 129 11 138 13 388 10,5%

Fertilizanţi şi produse chimice

80 9 133 11 147 14 318 8,6%

Echipamente şi mijloace de transport

128 15 202 17 193 19 831 22,5%

Resurse energetice

387 46 405 35 231 22 788 21,4%

Manufacturi 151 18 254 22 303 29 250 7% Metale comune

N/A N/A N/A N/A N/A N/A 337 9,1%

Alte produse 27 3 48 4 26 3 771 20,9% Urmare analizei trendului economic înregistrat pe parcursul anilor, se poate de constatat că din motive obiective şi subiective exportul de sucuri concentrate pe piaţa UE s-a redus în către anul 2002 cu 85%. Exportul de tutun şi articole din tutun pe piaţa CSI de asemenea s-a redus cu 80%. Pe de altă parte, s-au înregistrat creşteri a exporturilor de ulei de floarea soarelui, seminţe de floarea soarelui, miez de nucă, etc. O creştere semnificativă a înregistrat industria uşoară, care începând cu anul 1999 a înregistrat creşteri de 20-23% anual. Astfel, ponderea acestui sector în totalul exporturilor înregistrate s-a majorat de la 23% în anul 1995 la 22% în anul 2002. Aceasta a fost posibil datorită faptului că în anul 1998 Republica Moldova a fost inclusă de către UE în lista ţărilor beneficiatoare de Sistemul Generalizat de Preferinţe (GSP). În baza acestui sistem s-au intensificat contactele dintre agenţii economici autohtoni şi cei din UE care au stabilit contracte de procesare a materiilor prime în regim de prelucrare activă sau lohn în Republica Moldova. Din aceste considerente valoarea adăugată creată în Republica Moldova este destul de redusă şi minim necesară pentru acoperirea costurilor operaţionale şi administrative. Examinând datele statistice se poate de constatat că valoarea adăugată în industria uşoară care funcţionează pe baza contractelor lohn este de cca. 20%.

15

Cu toate acestea, pe motiv că factorii de producere erau utilizaţi la maximum începând cu anul 2002 se observă o reducere a cotei parte a producţiei industriei uşoare în totalul exporturilor din Republica Moldova. Tabelul nr.5: Primele 3 grupe de produse exportate pe pieţele din CSI şi UE, 2007 Cota parte în total

export Cota parte în export

către CSI Cota parte în export

către UE Piaţa CSI, inclusiv: Fructe şi legume 5% 88,6% 12% Băuturi alcoolice 10% 83,5% 14,5% Tutun şi articole din tutun

1,1% 43% 13%

Cereale 2,5% 55% 15%

Piaţa UE, inclusiv: Textile 21% 5% 95% Miez de nucă 4% 0,4% 86% Floarea-soarelui 2,5% 14% 55% Este de notat că exportul Republicii Moldova este predominat de mărfuri de consum, care constituie cca. 60-70% din exporturile totale. Exportul de mărfuri cu valoare adăugată sporită sau de capital este limitată doar la 5%. Republica Moldova exportă cca. 20% de mărfuri materii prime sau semifabricate. Pe de altă parte, produsele semifabricate la import constituie peste 60% din importurile totale. Începând cu anul 1999 mărfurile de larg consum şi semifabricatele sunt în creştere permanentă atât în valori absolute cât şi relative. Cota parte a acestor produse în totalul importurilor a atins nivelul de 15 şi 27% respectiv. Tabelul nr.6: Analiza spectrală a comerţului conform fazelor de producere, mln USD 1995 1999 2002 2007 Mln USD % Mln USD % Mln USD % Mln USD % Export 1342 100 Materii prime 88 12 96 21 100 16 255 19 Produse intermediare, din care:

175 23 79 17 122 19 282 21

Semifabricate 164 22 71 15 111 17 255 19 Părţi şi componente 11 1 8 2 11 2 27 2 Produse finite, din care: 483 65 288 62 422 65 805 60 Mărfuri de capital 36 5 27 6 32 5 67 5 Mărfuri de consum 447 60 261 56 390 61 738 55

Import 3690 100 Materii prime 194 23 120 23 137 13 553 15 Produse intermediare, din care:

491 58 247 48 535 52 1292 35

Semifabricate 435 52 216 42 481 46 1107 30 Părţi şi componente 55 7 32 6 54 5 185 5 Produse finite, din care: 156 19 152 29 366 35 1845 50 Mărfuri de capital 69 8 63 12 132 13 627 17 Mărfuri de consum 87 10 89 17 233 23 1218 33 Analiza comerţului prin prisma etapelor de producere arată structura exportului şi importului, precum şi gradul de relaţii inter-regionale sau internaţionale. Pe parcursul anilor se observă o deplasare lentă la

16

exportul de materii prime şi semifabricate şi import de mărfuri de larg consum pentru satisfacerea cererii crescânde pe piaţa internă. De asemenea, pe fundalul creşterii preţurilor la resursele energetice pe plan mondial şi regional se observă o creştere a ponderii materiilor prime la import, cu toate acestea produsele finite de import deţin o majoritate covârşitoare de 50%.

17

1.4 Activitatea de comerţ exterior al Republicii Moldova în ianuarie-iunie 20081

Activitatea de comerţ exterior în ianuarie-iunie 2008 s-a caracterizat prin accentuarea tendinţelor manifestate în perioadele precedente, ritmul de creştere al importurilor depăşind substanţial pe cel al exporturilor, contribuind astfel la majorarea deficitului balanţei comerciale.

Exporturile de mărfuri realizate în luna iunie 2008 s-au cifrat la 129,6 mil. dolari SUA, cu 2,4% mai mult faţă de luna precedentă şi cu 12,6% mai mult, comparativ cu luna iunie 2007. În ianuarie-iunie 2008 exporturile au totalizat 738,2 mil. dolari SUA, volum superior celui înregistrat în perioada corespunzătoare din anul 2007 cu 23,0%.

Tabelul nr.7: Evoluţia comerţului exterior în anul 2008

Ianuarie-iunie 2008 Structura, %

Gradul de influenţă a grupelor de ţări la creşterea (+),

scăderea (-) exporturilor şi importurilor, %

ianuarie-iunie ianuarie-iunie

mil. dolari SUA

în % faţă de ianuarie-

iunie 2007 2007 2008 2007 2008

Export – total din care:

738,2 123,0 100,0 100,0 28,3 23,0

ţările Uniunii Europene (UE-27) 381,2 125,7 50,5 51,6 18,1 13,0 ţările CSI 293,7 126,3 38,8 39,8 4,7 10,2 alte ţări 63,3 98,3 10,7 8,6 5,5 -0,2 Import – total din care:

2333,5 144,5 100,0 100,0 38,9 44,5

ţările Uniunii Europene (UE-27) 1029,6 139,7 45,6 44,1 19,9 18,1 ţările CSI 829,3 139,9 36,7 35,5 11,6 14,6 alte ţări 474,6 de 1,7 ori 17,7 20,4 7,4 11,8 Deficitul balanţei comerciale – total din care:

1595,3 157,3 100,0 100,0 x x

ţările Uniunii Europene (UE-27) 648,4 149,5 42,8 40,6 x x ţările CSI 535,6 148,7 35,5 33,6 x x alte ţări 411,3 de 1,9 ori 21,7 25,8 x x

1 Informaţia nu include operaţiunile de export-import a întreprinderilor şi organizaţiilor din partea stângă a Nistrului şi mun. Bender.

Evoluţia lunară a exporturilor

115,1

83,4

100,179,893,4

83,870,7

69,3

85,486,3

62,0

98,0

66,7

101,4110,0

90,7

73,7

109,2

129,6134,5

126,5123,8

88,6

135,2

50

70

90

110

130

150

ianuarie februarie martie aprilie mai iunie

mil. dolari SUA

2005 2006 2007 2008

18

Exporturile de mărfuri destinate ţărilor Uniunii Europene (UE–27) au însumat 381,2 mil. dolari SUA (+25,7% faţă de ianuarie-iunie 2007), deţinând o cotă de 51,6% în total exporturi (50,5% în ianuarie-iunie 2007). Tabelul nr.8: Structura comerţului exterior al Republicii Moldova după ţări mii USD EXPORT IMPORT

Denumirea ţării total 2007 total 2008 % total 2008 total 2008

Balanţa comercială

(export-import)

T O T A L 600105,5 738184,6 1614408,8 2333539,8 -1595355,2Ţările CSI - total 293665,2 39,78 829299,9 -535634,7 Ţările UE - total 303134,9 381178,9 51,64 736784,3 1029612,7 -648433,8 Austria 7266,9 5576,4 0,76 15131,4 34274,3 -28697,9 Belgia 6106,8 5171,9 0,70 18038,4 17387,3 -12215,4 Bulgaria 12253,5 11839,4 1,60 27309,2 21807,8 -9968,4 Cipru 49,3 61,3 0,01 810,8 638,9 -577,6 Danemarca 69,9 46,6 0,01 4279,0 6913,8 -6867,2 Estonia 695,6 711,5 0,10 1397,3 1627,3 -915,8 Finlanda 43,1 9,5 0,00 6488,9 10279,3 -10269,8 Franţa 11760,3 13311,1 1,80 40890,0 55140,9 -41829,8 Germania 38618,9 37530,1 5,08 147117,7 175978,5 -138448,4 Grecia 2144,4 3830,2 0,52 9357,0 10214,2 -6384,0 Irlanda 43,8 208,0 0,03 2337,1 2521,3 -2313,3 Italia 64342,9 82446,6 11,17 124010,6 154370,5 -71923,9 Letonia 2386,6 1199,3 0,16 2122,8 2477,7 -1278,4 Lituania 4604,8 3583,9 0,49 4590,9 8948,6 -5364,7 Luxemburg 1,4 - - 97,9 428,8 -428,8 Malta - - - 17,4 23,6 -23,6 Olanda 7226,6 4734,4 0,64 16441,3 27570,9 -22836,5 Polonia 20671,4 23965,0 3,25 35624,5 55709,0 -31744,0 Portugalia 217,4 56,9 0,01 1566,9 3254,2 -3197,3 Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord

17862,5 18286,2 2,48 18242,3 27626,4 -9340,2

Republica Ceha 2572,7 2106,0 0,29 18569,0 28367,6 -26261,6 România 94333,1 154755,3 20,96 181936,2 298777,0 -144021,7 Slovacia 4539,9 3793,2 0,51 7344,7 10468,8 -6675,6 Slovenia 592,5 520,5 0,07 7398,6 5713,5 -5193,0 Spania 756,5 773,6 0,10 12020,3 16888,0 -16114,4 Suedia 355,8 4245,6 0,58 9700,2 18340,2 -14094,6 Ungaria 3618,3 2416,4 0,33 23943,9 33864,3 -31447,9

Ţările CSI au fost prezente în exporturile Moldovei cu o pondere de 39,8% (ianuarie-iunie 2007 – 38,8%), ce corespunde unei valori de 293,7 mil. dolari SUA. Exporturile de mărfuri către aceste ţări s-au majorat cu 26,3%, comparativ cu ianuarie-iunie 2007.

Tabelul nr.9: Primele 12 ţări-partenere în derularea exporturilor, care deţineau 86,4% din volumul total, au fost:

Ianuarie-iunie 2008 Ponderea, % Gradul de influenţă a ţărilor la creşterea (+), scăderea (-)

exporturilor, % ianuarie-iunie ianuarie-iunie

mil. dolari SUA


iunie 2007 2007 2008 2007 2008

Export - total 738,2 123,0 100,0 100,0 28,3 23,0

19

Ianuarie-iunie 2008 Ponderea, % Gradul de influenţă a ţărilor la creşterea (+), scăderea (-)

exporturilor, % ianuarie-iunie ianuarie-iunie

mil. dolari SUA


iunie 2007 2007 2008 2007 2008

din care: România 154,8 164,1 15,7 21,0 6,2 10,1 Federaţia Rusă 149,5 150,6 16,5 20,3 -1,9 8,4 Italia 82,4 128,1 10,7 11,2 2,5 3,0 Ucraina 63,2 95,9 11,0 8,6 2,4 -0,5 Belorus 46,1 118,3 6,5 6,2 1,5 1,2 Germania 37,5 97,2 6,4 5,1 4,0 -0,2 Polonia 24,0 115,9 3,4 3,2 2,1 0,5 Kazahstan 21,0 114,4 3,1 2,8 2,1 0,4 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

18,3 102,4 3,0 2,5 1,3 0,1

Turcia 15,3 84,3 3,0 2,1 0,4 -0,5 Franţa 13,3 113,2 2,0 1,8 0,0 0,3 Bulgaria 11,8 96,6 2,0 1,6 1,4 -0,1

Analiza evoluţiei exporturilor pe ţări relevă, că majorarea livrărilor către România (+64,1%), Federaţia Rusă (+50,6%), Italia (+28,1%), Belorus (+18,3%), Polonia (+15,9%), Kazahstan (+14,4%), Franţa (+13,2%) etc., a contribuit la creşterea pe total exporturi respectiv cu 10,1%, 8,4%, 3,0%, 1,2%, 0,5%, 0,4%, 0,3%.

Tabelul nr.10: 9 grupe de mărfuri care deţin 82,9% din total exporturilor


Gradul de influenţă a grupelor de mărfuri la

creşterea (+), scăderea (-) exporturilor, %


mil. dolari SUA


iunie 2007 2007 2008 2007 2008

Export - total 738,2 123,0 100,0 100,0 28,3 23,0 din care: Produse alimentare, băuturi şi tutun 158,5 145,4 18,2 21,5 -7,6 8,2 Materiale textile şi articole din aceste materiale

155,7 121,5 21,3 21,1 5,3 4,6

Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile

72,0 de 1,9 ori 6,4 9,7 3,0 5,6

Metale comune şi articole din metale comune

62,1 112,5 9,2 8,4 7,4 1,1

Produse vegetale 44,6 55,6 13,4 6,0 4,5 -5,9 Produse minerale 35,9 154,5 3,9 4,9 2,4 2,1 Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 29,3 103,1 4,7 4,0 2,9 0,1 Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi din materiale similare

28,5 130,7 3,6 3,9 2,2 1,1

Încălţăminte, pălării, umbrele şi articole din acestea

25,4 132,4 3,2 3,4 1,0 1,0

Valoarea livrărilor de produse alimentare, băuturi şi tutun în semestrul I 2008 a constituit 158,5 mil. dolari, înregistrând o creştere de 45,4% (sau cu 49,5 mil. dolari mai mult) faţă de semestrul I 2007. Ponderea acestor mărfuri în total export, a constituit 21,5%, în creştere cu 3,3 p.p. Exporturile acestei grupe de mărfuri sunt orientate, în special, spre ţările CSI – 109,4 mil. dolari, ceea ce constituie 69,1% pe grupa de mărfuri, şi cu o creştere a volumului acestor exporturi cu 39,1% în comparaţie cu ianuarie-iunie 2007. Cota băuturilor alcoolice, fără alcool şi oţeturi în total export s-a majorat în prima jumătate a anului curent până la 13,4% faţă de 8,7% în perioada similară a anului trecut, în rezultat volumul

20

acestor livrări a însumat 98,8 mil. dolari sau de 1,9 ori mai mult faţă de perioada similară a anului trecut. De asemenea, o pondere importantă în această grupă de mărfuri au avut-o preparatele din legume şi fructe, care au însumat 19,9 mil. dolari, cota acestor mărfuri în total import fiind însă în descreştere cu 0,9 p.p. în comparaţie cu perioada de raport a anului trecut şi a constituit doar 2,7% din total. De menţionat, în perioada de raport pentru prima data s-a înregistrat un deficit în cadrul comerţului cu produse alimentare, băuturi şi tutun de 5,3 mil. dolari. Ponderea exporturilor de materiale textile şi articole din acestea, în perioada de raport, a fost de 21,1% în total export, în diminuare cu 0,3 p.p. Însă, valoarea acestor exporturi a crescut cu 21,5% faţă de semestrul I 2007 şi a constituit 155,7 mil. dolari. Din cadrul acestei grupe de mărfuri o pondere mai semnificativă (10,4%) o deţin exporturile articolelor accesoriilor de îmbrăcăminte, altele decât tricotate sau croşetate - în valoare de 76,5 mil. dolari (cu 18,4% mai mult în comparaţie cu perioada similara a anului 2007). De asemenea, trebuie de remarcat exportul îmbrăcămintei şi accesoriilor de îmbrăcăminte (tricotate sau croşetate) în valoare de 54,8 mil. dolari şi exportul covoarelor în sumă de 18,1 mil. dolari, în perioada de raport exportul covoarelor s-a majorat cu 40,6%. Cea mai mare parte a exporturilor de materiale textile şi articole din acestea a fost livrată către ţările Uniunii Europene – 124,4 mil. dolari (sau 79,9% din totalul acestor exporturi), această valoare fiind în creştere cu 21,6%. O creştere semnificativă a volumului livrat şi schimbarea poziţiei sale in structura exportului a fost înregistrată la grupa de mărfuri maşini şi aparate, echipamente electrice. Volumul exportului acestei grupe de mărfuri în semestrul I 2008 a crescut de 1,9 ori faţă de aceeaşi perioada a anului trecut, şi a constituit 72 mil. dolari, iar ponderea acestei grupe de mărfuri în total export s-a majorat cu 3,3 p.p. şi a fost de 9,7%. Ţărilor Uniunii Europene le-au revenit 62,7% din aceste livrări. În cadrul acestei grupe de mărfuri se remarcă exportul aparatelor, echipamentului electric şi părţi ale acestora în valoare de 49,1 mil. dolari, volum superior celui din perioada similară a anului trecut de 3,2 ori. În semestrul I 2008 au fost în creştere exporturile mărfurilor din grupa metalelor comune şi articolelor din acestea, aceste livrări au însumat 62,1 mil. dolari, majorându-se cu 12,5% faţă de semestrul I 2007. Ponderea acestor exporturi a fost de 8,4% în volumul total de livrări, în descreştere cu 0,8 p.p. comparativ perioadei similare a anului trecut. În cadrul acestei grupe de mărfuri o creştere semnificativă a volumului exportat de 1,5 ori s-a înregistrat la exportul fontei, fierului şi oţelului, însumând 25,9 mil. dolari. De asemenea, trebuie remarcată majorarea exporturilor articolelor din fontă, fier sau oţel de 2,3 ori, însumând astfel 14,3 mil. dolari, precum şi cuprului şi articolelor din cupru cu o majorare de 10,3%, şi care a însumat 8,6 mil. dolari. Cel mai semnificativ export al metalelor comune şi articolelor din acestea s-a înregistrat spre statele Uniunii Europene, în valoare de 34,3 mil. dolari, precum şi spre ţările CSI în valoare de 19 mil. dolari. În prima jumătate a anului 2008 volumul produselor vegetale, s-a micşorat instantaneu cu 44,4% (sau 35,6 mil. dolari) şi a însumat 44,6 mil. dolari, cauza imediată a acestei descreşteri fiind consecinţele secetei din vara anului 2007. Cota acestor livrări în volumul total de exporturi a constituit 6%, cu o scădere de 7,3 p.p. faţă de semestrul I 2007. Această descreştere se datorează în special scăderii exportului de cereale, precum şi reducerii drastice ale livrărilor de seminţe şi fructe, plante industriale sau medicinale, paie şi furaje cu 80,2%, valoarea acestor exporturi a însumat doar 6 mil. dolari cu 24,3 mil. dolari mai puţin decât în ianuarie-iunie 2007. Cea mai mare parte a produselor vegetale a fost realizată în ţările Uniunii Europene – 24,9 mil. dolari (56% din totalul acestor livrări), fiind în descreştere cu 32,3% faţă de aceeaşi perioada a anului trecut. În ultima perioadă se face remarcat exportul produselor minerale, astfel în semestrul I 2008 volumul exportat al acestora a însumat 35,9 mil. dolari, în creştere de 1,5 ori faţă de perioada similară a anului trecut. Ponderea acestor mărfuri în volumul total al exportului a constituit 4,9% cu 1 p.p. mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Cele mai importante exporturi în cadrul acestui grup de mărfuri au fost ale secţiunii sare, sulf, pământuri şi pietre, ipsos, var şi ciment, care au constituit 34,6

21

mil. dolari în perioada de raport, ceea ce reprezintă o majorare de 1,7 ori în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Livrările produselor minerale către statele CSI au constituit 25 mil. dolari. În perioada de raport ponderea în volumul total al exporturilor a grăsimilor şi uleiurilor animale sau vegetale a fost de 4%, cu 0,8 p.p. mai puţin decît în perioada similară a anului 2007 şi a constituit 29,3 mil. dolari, volum superior celui din perioada similară a anului trecut cu 3,1%. Cele mai importante livrări au fost făcute către ţările CSI – 59% din exportul acestora (sau 17,2 mil. dolari). În semestrul I 2008 a făcut un salt şi exportul grupei de mărfuri şi produse diverse cu un volum al exportului de 29,2 mil. dolari (în creştere de 1,6 ori faţă de semestrul I 2007) şi o cotă de 4% (sau cu 0,8 p.p. mai mult) în total export. În cadrul acestei grupe de mărfuri se evidenţiază exportul scaunelor, mobilierului şi parţi ale acestuia, jucării, jocuri enigmatice (puzzle). Cei mai importanţi importatorii ai acestor produse au fost ţările CSI cu un volum de 16,1 mil. dolari.

În semestrul I anul curent volumul exporturilor de articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi din materiale similare a crescut cu 30,7% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului 2007 şi a însumat 28,5 mil. dolari, respectiv, şi ponderea acestei grupe de produse a crescut cu 0,2 p.p. şi a constituit 3,9% în total export. În cadrul acestei grupe de mărfuri se face remarcat exportul sticlei şi articolelor din sticlă în valoare de 22,2 mil. dolari, în semestrul I 2008 acest volum fiind superior celui din perioada similară a anului trecut cu 30,2%. Cea mai mare parte a livrărilor acestor produse sunt destinate statelor Uniunii Europene – 17,1 mil. dolari (60% din totalul exportului acestei grupe de mărfuri), precum şi ţărilor CSI – 10,4 mil. dolari (36,5%). Exportul grupei de mărfuri încălţăminte, pălării, umbrele şi articole din acestea s-a majorat în semestrul I 2008 cu 32,4% faţă de semestrul I 2007 şi a însumat 25,4 mil. dolari. În cadrul acestei grupe de mărfuri se evidenţiază exportul încălţămintei cu feţe din piele naturală şi exportul părţilor de încălţăminte. Produsele acestei grupe de mărfuri în majoritate sunt livrate către ţările Uniunii Europene, în prima jumătate a anului 2008 aceste livrări au fost în valoare de 24,1 mil. dolari, în creştere cu 28% faţă de aceeaşi perioada a anului 2007. În perioada de raport s-au înregistrat ponderi relativ semnificative ale exporturilor următoarelor grupe de mărfuri: materiale plastice şi articole din acestea – 2,7% din total export (însumând 19,7 mil. dolari); piei brute, piei tăbăcite, blănuri – 2,4% (17,8 mil. dolari); instrumente şi aparate optice, fotografice, de măsură, control, precizie – 2% (14,7 mil. dolari); produse ale industriei chimice sau ale industriilor conexe – 2% (14,9 mil. dolari); pastă de lemn, hârtie, carton şi articole din acestea – 1,6% (12 mil. dolari).

Evoluţia exporturilor de mărfuri în semestrul I 2007-2008

volumul cărora a depăşit 25 mil. dolari SUA

22

108,9

128,1

38,5

55,2

80,2

23,2

28,4

18,8

21,8

19,2

77,8

158,5

155,7

72

62,1

44,6

35,9

29,3

29,2

28,5

25,4

97

0 20 40 60 80 100 120 140 160

Produse alimentare, băuturi şi tutun

Materiale textile şi articole din acestea

Maşini şi aparate; echipamente electrice

Metale comune şi articole din acestea

Produse vegetale

Produse minerale

Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale

Mărfuri şi produse diverse

Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramica, sticlă

Încălţăminte, pălării, umbrele şi articole din acestea

Altele grupe de mărfuri

ianuarie-iunie 2007 ianuarie-iunie 2008

În luna iunie 2008 importurile de mărfuri au însumat 443,4 mil. dolari SUA, cu 12,0% mai mult faţă de luna anterioară şi cu 49,7% mai mult, comparativ cu luna iunie 2007.

În ianuarie-iunie 2008 importurile au totalizat 2333,5 mil. dolari SUA, volum superior celui înregistrat în aceeaşi perioadă din anul 2007 cu 44,5%. Importurile din ţările Uniunii Europene (UE-27) au marcat 1029,6 mil. dolari SUA (cu 39,7% mai mult decât în ianuarie-iunie 2007), reprezentând 44,1% în total importuri (45,6% în ianuarie-iunie 2007). Importurile de mărfuri provenite din ţările CSI au avut o valoare de 829,3 mil. dolari SUA (cu 39,9% mai mare faţă de ianuarie-iunie 2007), care echivalează cu 35,5% în total importuri (36,7% în ianuarie-iunie 2007). Tabelul 10: Primele 17 ţări-partenere în derularea importurilor, care deţineau 86,7% din volumul total

Evoluţia lunară a importurilor

187,5182,3

111,1142,5

187,2

202,3 210,0 218,1

140,4

179,2217,8

196,8

296,2294,4

197,1

271,7290,2

264,8

443,4395,8

261,4

370,8

413,6448,5

0

50

100

150

200

250

300

350

400

450

ianuarie februarie martie aprilie mai iunie

mil. dolari SUA

2005 2006 2007 2008

23

Ianuarie-iunie 2008 Ponderea, % Gradul de influenţă a ţărilor la

creşterea (+), scăderea (-) importurilor, %


mil. dolari SUA


iunie 2007 2007 2008 2007 2008

Import – total 2333,5 144,5 100,0 100,0 38,9 44,5 din care: Ucraina 389,6 133,7 18,1 16,7 5,8 6,1 Federaţia Rusă 306,2 132,0 14,4 13,1 3,2 4,6 România 298,8 164,2 11,3 12,8 3,8 7,2 Germania 176,0 119,6 9,1 7,5 5,5 1,8 Italia 154,4 124,5 7,7 6,6 3,0 1,9 China 138,0 de 1,8 ori 4,8 5,9 2,8 3,7 Turcia 113,2 152,7 4,6 4,9 2,2 2,4 Belorus 109,1 de 1,9 ori 3,6 4,7 2,0 3,2 Polonia 55,7 156,4 2,2 2,4 0,5 1,2 Franţa 55,1 134,9 2,5 2,4 0,9 0,9 Japonia 38,8 de 2,3 ori 1,0 1,7 0,6 1,4 Austria 34,3 de 2,3 ori 0,9 1,5 0,6 1,2 Ungaria 33,9 141,4 1,5 1,5 0,8 0,6 Statele Unite ale Americii 33,7 de 2,0 ori 1,0 1,4 -0,2 1,0 Republica Cehă 28,4 152,8 1,2 1,2 0,5 0,6 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

27,6 151,4 1,1 1,2 0,4 0,6

Olanda 27,6 de 1,7 ori 1,0 1,2 0,6 0,7

Analiza evoluţiei importurilor pe ţări relevă, că majorarea livrărilor din România (+64,2%), Ucraina (+33,7%), Federaţia Rusă (+32,0%), China (de 1,8 ori), Belorus (de 1,9 ori), Turcia (+52,7%), Italia (+24,5%), Germania (+19,6%), Japonia (de 2,3 ori), Polonia (+56,4%), Austria (de 2,3 ori), Statele Unite ale Americii (de 2,0 ori), Franţa (+34,9%), Olanda (de 1,7 ori), Ungaria (+41,4%), Republica Cehă (+52,8%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (+51,4%), etc., a contribuit la creşterea pe total importuri respectiv cu 7,2%, 6,1%, 4,6%, 3,7%, 3,2%, 2,4%, 1,9%, 1,8%, 1,4%, 1,2%, 1,2%, 1,0%, 0,9%, 0,7%, 0,6%, 0,6%, 0,6%.

Tabelul nr.11: 11 grupe de mărfuri care deţineau 91,0% din total importurilor:





mil. dolari SUA


iunie 2007 2007 2008 2007 2008

Import – total 2333,5 144,5 100,0 100,0 38,9 44,5 din care: Produse minerale 535,6 151,9 21,8 23,0 4,5 11,3 Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile

335,6 152,2 13,7 14,4 6,3 7,1

Produse chimice 214,3 136,6 9,7 9,2 4,8 3,6 Mijloace şi materiale de transport 196,0 de 1,8 ori 6,8 8,4 4,2 5,3 Metale comune şi articole din metale comune

181,5 108,1 10,4 7,8 7,3 0,8

Produse alimentare, băuturi şi tutun 163,8 de 1,7 ori 6,1 7,0 1,7 4,1 Materiale textile şi articole din aceste materiale

139,3 115,8 7,5 6,0 2,2 1,2

Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea

126,9 133,0 5,9 5,4 2,2 1,9

Produse vegetale 106,0 de 1,8 ori 3,6 4,5 1,1 3,0 Articole din piatră, ipsos, ciment, 65,3 146,2 2,8 2,8 1,0 1,3

24





mil. dolari SUA


iunie 2007 2007 2008 2007 2008

ceramică, sticlă şi din materiale similare Pastă de lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

57,5 129,5 2,8 2,5 1,0 0,8

Pe grupe de mărfuri creşteri semnificative s-au înregistrat la importurile de produse minerale (+51,9%), maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile (+52,2%), mijloace şi materiale de transport (de 1,8 ori), produse alimentare, băuturi şi tutun (de 1,7 ori), produse chimice (+36,6%), produse vegetale (de 1,8 ori), materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea (+33,0%), articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi din materiale similare (+46,2%), materiale textile şi articole din aceste materiale (+15,8%), metale comune şi articole din metale comune (+8,1%), pastă de lemn, hârtie, carton şi articole din acestea (+29,5%), care au influenţat la creşterea pe total importuri respectiv cu 11,3%, 7,1%, 5,3%, 4,1%, 3,6%, 3,0%, 1,9%, 1,3%, 1,2%, 0,8%, 0,8%.

Evoluţia importurilor de mărfuri în semestrul I 2007-2008 volumul cărora a depăşit 100 mil. dolari SUA

352,6

220,4

156,9

110,3

167,9

98,1

120,3

95,4

57,6

234,8

535,6

335,6

214,3

196

181,5

163,8

139,3

126,9

106

334,4

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600

Produse minerale

Maşini şi aparate, echipamente electrice

Produse chimice

Mijloace şi materiale de transport

Metale comune şi articole din acestea

Produse alimentare, băuturi şi tutun

Materiale textile şi articole din acestea

Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea

Produse vegetale

Alte grupe de mărfuri

ianuarie-iunie 2007 ianuarie-iunie 2008

Tendinţele comerţului exterior

511,2 467,7738,2

1012,9 1162,31614,4

2333,5

600,1

-1595,3-1014,3-694,6

-501,7

-2000

-1500

-1000-500

0

500

1000

15002000

2500

3000

ianuarie-iunie 2005 ianuarie-iunie 2006 ianuarie-iunie 2007 ianuarie-iunie 2008

mil. dolari SUA

Export Import Deficitul balanţei comerciale

25

Decalajul considerabil în evoluţia exporturilor şi importurilor a determinat acumularea în ianuarie-iunie 2008 a unui deficit al balanţei comerciale în valoare de 1595,3 mil. dolari SUA, cu 581,0 mil. dolari SUA (+57,3%) mai mare faţă de cel înregistrat în ianuarie-iunie 2007. Cu ţările Uniunii Europene balanţa comercială s-a încheiat cu un deficit de 648,4 mil. dolari SUA (în ianuarie-iunie 2007 – 433,6 mil. dolari SUA), iar cu ţările CSI - de 535,6 mil. dolari SUA (în ianuarie-iunie 2007 – 360,3 mil. dolari SUA).

Tabelul nr.11: Balanţa comercială cu principalele ţări - partenere

Ianuarie-iunie

2007 2008

Ianuarie-iunie 2008 în % faţă de

ianuarie-iunie 2007 Balanţa comercială – total, mil. dolari SUA -1014,3 -1595,3 157,3 din care: Ucraina -225,5 -326,4 144,8 Federaţia Rusă -132,6 -156,7 118,2 România -87,6 -144,0 164,4 Germania -108,5 -138,5 127,6 China -77,8 -136,8 de 1,8 ori Turcia -56,0 -97,9 de 1,7 ori Italia -59,7 -72,0 120,5 Belorus -18,6 -63,0 de 3,4 ori Franţa -29,1 -41,8 143,6 Japonia -16,0 -37,3 de 2,3 ori Polonia -15,0 -31,7 de 2,1 ori Ungaria -20,3 -31,4 154,7 Austria -7,9 -28,7 de 3,6 ori Republica Cehă -16,0 -26,3 de 1,6 ori Statele Unite ale Americii -9,5 -25,3 de 2,7 ori Olanda -9,2 -22,8 de 2,5 ori Bulgaria -15,1 -10,0 66,2 Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord -0,4 -9,3 de 24,6 ori Kazahstan 16,7 4,9 29,1

Tabelul nr.12: Balanţa comercială pe principalele grupe de mărfuri

Ianuarie-iunie

2007 2008


ianuarie-iunie 2007 Balanţa comercială – total, mil. dolari SUA -1014,3 -1595,3 157,3 din care: Produse minerale -329,4 -499,7 151,7 Maşini şi aparate; echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile

-181,9 -263,6 144,9

Produse chimice -145,6 -199,4 137,0 Mijloace şi materiale de transport -100,7 -186,9 de 1,9 ori Metale comune şi articole din metale comune -112,7 -119,4 106,0 Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea -81,2 -107,1 131,9 Produse vegetale 22,6 -61,4 x Pastă de lemn, hârtie, carton şi articole din acestea

-32,6 -45,6 139,7

Articole din piatră, ipsos, ciment, ceramică, sticlă şi din materiale similare

-22,8 -36,8 161,1

Produse alimentare, băuturi şi tutun 10,8 -5,3 x Încălţăminte, pălării, umbrele şi articole din acestea

8,4 11,1 132,5

26

Ianuarie-iunie

2007 2008


ianuarie-iunie 2007 Materiale textile şi articole din aceste materiale 7,8 16,4 de 2,1 ori Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale 22,5 20,3 90,5

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi în perioada de referinţă a fost de 31,6% faţă de 37,2% în ianuarie-iunie 2007.

27

1.5 Oportunităţile de export din Republica Moldova a) Analiza generală a potenţialului de export Republica Moldova este cel mai preferabil partener comercial pentru UE din spaţiul CSI, pe motiv că dispune de cel mai extins regim de comerţ preferenţial – ATP sau comerţ liber asimetric, care acoperă toate produsele, cu excepţia unor excepţii limitate (22 grupe de mărfuri) pentru care se aplică contingente tarifare sau reduceri de taxe vamale limitate. Lista acestor excepţii poate fi găsite în anexele nr.1 şi 2 la prezenta publicaţie. Pentru economiile mici şi vulnerabile accesul preferenţial pe o piaţă dezvoltată este de importanţă majoră pentru asigurarea unei dezvoltări durabile, în particular bazate pe export. Până la obţinerea GSP Plus şi în final a ATP comerţul cu UE era destul de modest cu constituia cca. 25%. Imediat după extinderea preferinţelor comerciale din partea UE şi extinderea propriu-zisă a UE schimburile comerciale cu ţările membre UE s-au majorat considerabil. Astfel, în anul 2007 ponderea UE în export constituia 50,6%, CSI – 41% şi alte ţări – 8,4%. Tabelul nr.13: Principalele 50 grupe de mărfuri destinate exportului, 2007

mii USD Total CSI UE

HS Descrierea Valoarea % Valoarea % Valoarea %

Export total 1342000 100 550000 41,0 679000 50,6 220421, 220429

Vin din struguri 78077,1 5,8 60091,9 77,0 16569,9 21,2

1512 Uleiuri din seminţe de floarea-soarelui, de sofranas, de bumbac si fracţiunile lor, chiar rafinate, dar nemodificate chimic

49332,6 3,7 18847,5 38,2 27717,2 56,2

2009 Sucuri de fructe (inclusiv must de struguri) si sucuri de legume, nefermentate, fără adaos de alcool

48778,0 3,6 6756,7 13,9 41668,3 85,4

0802 Alte fructe cu coaja, proaspete sau uscate, chiar fără coaja sau decorticate

48067,0 3,6 194,0 0,4 41286,8 85,9

2520 Gips; anhidrit; ipsos, chiar colorat 45361,9 3,4 32565,6 71,8 12737,3 28,1 7010 Damigene, sticle, borcane, fiole si alte

recipiente pentru transport sau ambalare; recipiente pentru conserve; dopuri, capace, din sticla

39418,1 2,9 18087,8 45,9 20359,9 51,7

6203 Costume sau completuri, seturi, sacouri, pantaloni, salopete cu bretele, pantaloni scurţi si sorturi, pentru bărbaţi sau băieţi

37079,5 2,8 53,7 0,1 35717,8 96,3

6204 Taioare, seturi, jachete, rochii, fuste, pantaloni, salopete cu bretele, sorturi (altele decât pentru baie), pentru femei si fete

34620,6 2,6 25,4 0,1 33739,8 97,5

6109 Tricouri (T-shirts) si maiouri de corp, tricotate sau croşetate

31291,7 2,3 71,3 0,2 17301,5 55,3

1206 Seminţe de floarea-soarelui, chiar sfărâmate

29705,5 2,2 4258,7 14,3 15299,0 51,5

7213 - 7215

Bare si tije din fier sau din oteluri nealiate

28953,0 2,2 0,0 0,0 25019,3 86,4

5701 - 5705

Covoare si alte acoperitoare de podea din materiale textile

28457,7 2,1 22923,1 80,6 4612,4 16,2

6403 Încălţăminte cu fete din piele naturala 25436,3 1,9 266,3 1,0 25103,5 98,7 7616 Alte produse din aluminiu 24758,1 1,8 24713,7 99,8 44,1 0,2

220820 Distilate de vin sau de tescovina de struguri

24186,1 1,8 22242,2 92,0 1656,2 6,8

220430 Material vinicol 24147,0 1,8 24147,0 100,0 0,0 0,0

28

Total CSI UE HS Descrierea

Valoarea % Valoarea % Valoarea % 6202 Paltoane, canadiene, pelerine, hanorace,

bluzoane si articole similare, pentru femei sau fete

22931,0 1,7 12,9 0,1 21342,1 93,1

0808 Mere, pere si gutui, proaspete 22459,7 1,7 20517,2 91,4 1942,5 8,6 8544 Fire, cabluri si alte conductoare electrici

izolate, cu sau fără conectori; cabluri de fibre optice, constituite din fibre izolate individual

21288,6 1,6 3673,7 17,3 17525,7 82,3

1701 Zahar din trestie sau din sfecla de zahar si zaharoza pura din punct de vedere chimic, in stare solida

20597,6 1,5 17639,1 85,6 0,0 0,0

9403 Alt mobilier si parţi ale acestuia 18198,2 1,4 17171,9 94,4 1009,5 5,5 6110 Jerseuri, pulovere, cardigane, veste si

articole similare, tricotate sau croşetate 17930,3 1,3 338,1 1,9 11992,6 66,9

6106 Bluze, cămeşi şi bluze-cămeşi tricotate sau croşetate, pentru femei sau fete

17224,6 1,3 2,3 0,0 16509,5 95,8

3923 Articole de transport sau de ambalare din materiale plastice; buşoane, dopuri, capace, capsule si alte dispozitive de închidere, din plastice

14403,7 1,1 6241,3 43,3 8007,9 55,6

2005 Alte legume preparate sau conservate altfel decât in oţet sau acid acetic, necongelate

14081,9 1,0 13638,7 96,9 364,9 2,6

3004 Medicamente (dozate si condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul)

13845,9 1,0 12415,0 89,7 485,4 3,5

7404 Deşeuri si resturi de cupru 13794,7 1,0 0,0 0,0 13794,7 100,0 6201 Paltoane, canadiene, pelerine

(impermeabile), hanorace, bluzoane si articole similare, pentru barbari sau băieţi

12896,7 1,0 61,4 0,5 12687,4 98,4

6206 Bluze, cămeşi şi bluze-cămeşi pentru femei si fete

12103,7 0,9 0,3 0,0 12103,4 100,0

0806 Struguri, proaspeţi sau uscaţi (stafide) 12020,5 0,9 11836,7 98,5 183,8 1,5 6104 Taioare, seturi, jachete, rochii, fuste,

pantaloni, salopete cu bretele, sorturi, tricotate sau croşetate pentru femei sau fete

10969,6 0,8 91,4 0,8 10323,0 94,1

4202 Valize, serviete, ghiozdane, binocluri, aparate fotografice, de filmat, cutii pentru instrumente muzicale sau similare

10778,6 0,8 34,2 0,3 10742,4 99,7

1205 Seminţe de rapiţa sau de rapiţa sălbatica, chiar sfărâmate

10314,8 0,8 6754,4 65,5 2081,1 20,2

6406 Părţi de încălţăminte; tălpi interioare detaşabile, branţuri; ghetre, jambiere si articole similare

9256,4 0,7 15,0 0,2 9183,5 99,2

7204 Deşeuri si resturi din fonta, fier sau de otel (fier vechi); deşeuri lingotate din fier sau otel

8844,5 0,7 0,0 0,0 8844,5 100,0

1005 Porumb 8601,3 0,6 6235,0 72,5 1409,1 16,4 9028 Contoare de gaz, de lichide sau de

electricitate, inclusiv contoare pentru calibrarea (etalonarea) lor

8575,4 0,6 176,1 2,1 6624,2 77,2

9401 Scaune (altele decât cele de la poz.9402) chiar transformabile in paturi si părţile lor

8181,0 0,6 2255,8 27,6 5911,8 72,3

2401 Tutunuri brute sau neprelucrate; deşeuri de tutun

8054,0 0,6 6499,5 80,7 1554,5 19,3

29

Total CSI UE HS Descrierea

Valoarea % Valoarea % Valoarea % 6211 Îmbrăcăminte de sport (treninguri),

combinezoane si costume de schi, maiouri si chiloţi, costume de baie; alte obiecte de îmbrăcăminte

8012,6 0,6 167,1 2,1 7628,2 95,2

6205 Cămeşi pentru bărbaţi sau băieţi 7910,4 0,6 0,7 0,0 7904,6 99,9 8413 Pompe pentru lichide, chiar cu dispozitiv

de măsurare, elevatoare de lichid 7901,3 0,6 7450,7 94,3 136,3 1,7

841311 - 841382

Pompe pentru lichide (exclusiv cele manuale)

7899,4 0,6 7448,8 94,3 136,3 1,7

8703 Autoturisme si alte autovehicule pentru transportul persoanelor (altele decât de la poz.8702), inclusiv maşinile de tipul "break" si de curse

7401,8 0,6 7349,5 99,3 52,3 0,7

9030, 9031

Osciloscoape, analizatoare de spectru,alte instrumente pentru măsurarea mărimilor electrice;alte instrumente si aparate de măsura sau de control

7397,2 0,6 4175,9 56,5 1204,7 16,3

9503 Alte jucării; minimodele si modele similare pentru divertisment, animate sau nu; jocuri enigmistice (puzzle) de orice fel

7273,9 0,5 10,1 0,1 7263,8 99,9

2402 Ţigări de foi, trabucuri si ţigarete, din tutun sau din înlocuitori de tutun

7161,5 0,5 0,0 0,0 272,0 3,8

2001 Legume, fructe si alte parţi comestibile de plante, preparate sau conservate in oţet sau acid acetic

7105,6 0,5 6668,8 93,9 362,6 5,1

2523 Cimenturi hidraulice 7102,5 0,5 6183,7 87,1 918,8 12,9

Principalele categorii de produse cu potenţial imediat şi de perspectivă medie la export în UE sunt:

- fructele şi legumele; - zahărul şi produsele zaharoase; - sucurile şi producţia agroalimentară; - producţia animalieră, în particular carnea în stare proaspătă sau refrigerată, ouăle de pasăre,

laptele praf şi îngheţata; etc. De asemenea, continuarea valorificării potenţialului deja existent la exportul de:

- băuturile alcoolice; - textile şi încălţăminte; - miez de nucă; - ulei de floarea soarelui; - cereale, etc.

Aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007 şi denunţarea cu acest prilej a Acordului de comerţ liber între Moldova şi România n-a afectat considerabil domeniul comerţului extern al Moldovei, deoarece de la 1 ianuarie 2006, RM a beneficiat de noul Sistem Generalizat de Preferinţe (GSP+) acordat de către UE, iar de la 1 martie 2008 Republica Moldova a obţinut de la UE – ATP.

În perspectiva dezvoltării cadrului legal preferenţial al relaţiilor comerciale dintre Republica Moldova şi UE, imediat după 1 ianuarie 2007, multe companii străine care activau în România baza materiei prime a clientului au început să examineze posibilitatea extinderii sau transferării a factorilor de producere în Republica Moldova.

30

Astfel, Republica Moldova are toate premisele pentru a deveni o punte dintre Vest şi Est, prin care mărfurile occidentale ar putea fi exportate în Ucraina, Rusia şi alte state ex-sovietice. Moldova ar putea deveni, astfel, o zona mai atractivă pentru investitori şi, ca urmare, ar putea înregistra un aflux de investiţii. Unii investitori, care îşi vor plasa capitalul în România, ar putea deschide filiale şi întreprinderi mixte în Republica Moldova. Până la urmă, depinde de noi în ce măsură vom putea restructura industria pentru a propune nişte mărfuri ce nu există sau există în cantităţi foarte mici pe piaţa europeană. Problema Republicii Moldova consta în faptul că este o piaţă mică, cu puţin potenţial de desfacere şi creştere. De aceea, ar fi bine să creăm aici o zonă de atragere a capitalului bancar sau nişte produse sofisticate din domeniul tehnologiilor informaţionale. Astfel, se atestă o creştere masivă a sectorului de textile in Moldova, în particular după aderarea României la UE. În prezent, majoritatea întreprinderilor industriale lucrează în regim vamal de prelucrare activă (lohn), însă a venit momentul să trecem la etapa următoare - să preluăm experienţa unor state care, de asemenea, au produs mult timp în lohn, iar apoi au trecut la producţia proprie. Însăşi companiile trebuie să efectueze importuri de materie primă, să o prelucreze, după care să livreze produsele finite în exterior, dar chiar şi pe piaţa internă. Prin diferite instrumente tarifare, fiscale şi suport tehnic şi consultativ statul poate impulsiona producţia autohtonă şi, respectiv, exporturile de textile. Promovarea nemijlocită a exportului de produse autohtone pe piaţa externă trebuie să fie percepută ca o continuare organică a politicii de stat privind reglementarea comerţului exterior, orientat spre formarea unei economii naţionale competitive. Efectele negative ale diversiunii comerciale vor fi compensate sau depăşite dacă îndepărtarea preferenţială a barierelor comerciale împotriva anumitor ţări este acompaniată de un anumit grad de liberalizare multilaterală în toate ţările. Pieţele ţintă diferă de la un produs şi serviciu la altul. Concomitent, Republica Moldova trebuie să depună toate eforturile pentru a fi inclusă în lista ţărilor terţe, care au dreptul să comercializeze cu produse de origine animalieră, în special cu carne proaspătă şi refrigerată, lapte şi produse din lapte prelucrat termic şi piei brute prelucrate. Lipsa acestuia nu permite valorificarea contingentelor tarifare acordate de UE prin ATP.

Sectoarele Strategice şi Pieţele Ţintă:

SECTOARE PIEŢE

1 Băuturi alcoolice Ţările membre ale CSI, UE (Germania)

2

Tutun şi înlocuitori de tutun prelucraţi Rusia, UE

3

Produse vegetale (fructe şi legume, cereale)

CSI (Rusia, Belarus), UE (Franţa, Austria, Grecia, Germania), ţările Europei Centrale şi de Est (România), SUA, Turcia

4

Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale

Ţările membre ale CSI (Rusia, Belarus, Kazahstan,) UE (Ungaria), ţările Europei Centrale şi de Est (România)

5 Materiale textile şi articole din acestea (în special articole şi accesorii de îmbrăcăminte)

Ţările Uniunii Europene (Germania, Italia, Belgia, Olanda), ţările Europei Centrale şi de Est (România), SUA, Turcia

6 Piei brute şi piei tăbăcite Ţările Uniunii Europene (Italia, Spania), Turcia

7

Sticlă şi articole din sticlă

Ţările CSI (Ucraina), ţările Uniunii Europene (Belgia), ţările Europei Centrale şi de Est (România)

31

Tabelul nr.14: Principalii indicatori de dezvoltare a complexului agro-alimentar din Republica Moldova

2008 2009 2010 Indicatorii Unit. de măsură

2006 efectiv

2007 estimări prognoză

Volumul producţiei industriale în preţuri curente mil. lei 5805,6 6410,5 6987,4 7546,4 8074,6Volumul producţiei industriale în preţurile medii ale anului precedent mil. lei

5594,7

5994,9

6402,6

6748,3

7079,0

în % faţă de anul precedent % 101,3 107,2 106,8 105,4 104,9 inclusiv pe tipuri de activităţi: Industria prelucrătoare mil. lei Industria alimentară şi a băuturilor: mil. lei 4712,1 4950,6 5199,4 5435,6 5631,1 - producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne mil. lei

522,7 583,1 625,8 668,5 711,2

- prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor mil. lei 654,0 680,3 716,9 753,5 790,1

- fabricarea uleiurilor şi grăsimilor vegetale şi animale mil. lei 733,0 758,6 807,9 857,1 867,0

- fabricarea produselor lactate mil. lei 757,1 791,4 822,8 857,1 891,4 - fabricarea produselor de morărit mil. lei 39,2 40,0 40,6 40,8 41,6 - fabricarea produselor de panificaţie mil. lei 612,7 638,7 652,7 666,7 687,8 - fabricarea zahărului mil. lei 950,9 1008,3 1040,2 1072,2 1116,8 - fabricarea altor produse alimentare mil. lei 442,5 450,2 492,5 519,7 525,2 fabricarea produselor de tutun mil. lei 342,6 445,0 575,0 650,0 800,0 fabricarea produselor de parfumerie şi cosmetice mil. lei 21,8 25,2 26,3 27,8 29,3

fabricarea articolelor tubulare din sticlă mil. lei 410,0 463,9 501,5 526,6 564,2 Alte ramuri mil. lei 108,2 110,2 100,4 108,3 54,4 carton mii tone 32,7 37,0 40,0 42,0 45,0 sticle mil. buc. 219,4 225,0 227,0 230,0 232,0 articole de parfumerie şi cosmetică mil. buc. 5,8 6,7 7,0 7,4 7,8 carne (incl. subpr.de cat.I), fabricare industrială mii tone 2,2 2,4 2,6 2,8 3,0 mezeluri mii tone 12,5 14,0 15,0 16,0 17,0 lapte lichid prelucrat mii tone 21,3 22,0 23,0 24,0 25,0 unt mii tone 3,3 3,7 3,8 3,9 4,0 brânzeturi mii tone 1,9 2,0 2,0 2,1 2,2 zahăr – tos mii tone 149,0 158,0 163,0 168,0 175,0 ulei vegetal tone 74,4 77,0 82,0 87,0 88,0 pâine proaspătă mii tone 87,3 91,0 93,0 95,0 98,0 conserve: - conserve din carne mii tone 0,5 1,0 1,1 1,2 1,3 - sucuri de legume şi fructe mii tone 29,4 31,0 32,0 33,0 35,0 - legume conservate mii tone 36,6 38,0 40,0 42,0 43,0 - fructe prelucrate şi conservate mii tone 15,8 15,5 17,0 18,5 20,0 făină mii tone 46,6 47,5 48,3 48,5 49,5 tutun fermentat mii tone 4,5 6,0 8,5 9,5 12,0 ţigări şi ţigarete mlrd. buc 5,0 5,4 5,7 6,0 6,2 Sursa: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

La 1 ianuarie 2008 în ţară activau: • 211 cooperative agricole pe o suprafaţă de 152,2 mii ha; • 116 societăţi pe acţiuni pe o suprafaţă de 51,4 mii ha; • 1408 societăţi cu răspundere limitată pe o suprafaţă de 620,3 mii ha; • 390 mii gospodării ţărăneşti pe o suprafaţă de 578,3 mii ha;

32

• alte forme organizatorico-juridice (colhozuri, întreprinderi intergospodăreşti, întreprinderi individuale şi terenurile lucrate de sine-stătător de către particulari, fără a înregistra vre-o formă organizatorico-juridică) pe o suprafaţă de 130,8 mii ha.

Tabelul nr. 15: Fondul funciar după modul de folosinţă*

Suprafaţa, mii ha Structura, % 2004 2005 2006 2004 2005 2006

Terenuri – total 3384,6 3384,6 3384,6 100,0 100,0 100,0 din care: Terenuri agricole 2528,3 2521,6 2518,2 74,7 74,5 74,4 din acestea: - teren arabil 1845,4 1840,2 1833,2 54,5 54,4 54,2 - plantaţii multianuale 298,0 297,8 299,0 8,8 8,8 8,8 din care: livezi 134,8 131,9 131,1 4,0 3,9 3,9 vii 153,0 155,5 157,3 4,5 4,6 4,6 păşuni 374,1 370,8 368,1 11,1 10,9 10,9 fâneţe 2,8 2,7 2,1 0,1 0,1 0,1 pârloagă 8,0 10,1 15,8 0,2 0,3 0,4 Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră

433,5 439,5 443,3 12,8 13,0 13,1

Râuri, lacuri, bazine şi bălţi 96,3 96,8 96,1 2,9 2,9 2,8 Alte terenuri 326,5 326,7 327,0 9,6 9,6 9,7 Informativ: Terenuri amenajate pentru irigare 230,0 228,5 228,3 6,8 6,8 6,7 din care: teren arabil 215,6 214,0 213,8 6,4 6,3 6,3 plantaţii multianuale 13,2 12,9 12,9 0,4 0,4 0,4 Componenţa şi structura fondului funciar în ansamblu pe ţară pentru ultimii ani rămâne practic neschimbat, doar că ponderea terenurilor arabile în total fondul funciar constituie 54,2%, adică 1833,2 mii ha; a păşunilor – 10,9% ceea ce constituie 368,1 mii ha; a pădurilor – 13,1% revenind-ui 443,3 mii ha. b) Evoluţia sectorului real în Republica Moldova în anul 2007 Datele pentru anul 2007 cu privire la volumul producţiei industriale evidenţiază o descreştere cu 2,7% (în preţuri comparabile) faţă de anul 2006. Pe parcursul anilor 2000-2007 evoluţia sectorului industrial a fost însoţită de fluctuaţii, cele mai bune rezultate fiind remarcate în anul 2003.

Evoluţia sectorului industrial pe parcursul anilor 2000-2007,

în % faţă de anul precedent (în preţuri comparabile)

7,7

13,710,8

15,6

8,2 7

-4,8 -2,7-5

0

5

10

15

20

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Sursă: Biroul Naţional de Statistică Volumul producţiei industriale fabricate în anul 2007 a constituit 26186,8 mil. lei (în preţuri curente). Situaţia din sectorul industrial este determinată preponderent de activitatea întreprinderilor din

33

industria prelucrătoare, cărora le-au revenit 89,1% din volumul total de producţie obţinut de întreprinderile mari cu activităţi industriale principale. Aceste întreprinderi au realizat un volum de producţie de 16737,5 mil. lei, în descreştere cu 3,3% faţă de anul 2006.

Tabelul nr.16: Activitatea industriei în anul 2007

Volumul producţiei industriale în preţuri curente, mil. lei

Indicii volumului producţiei

industriale în 2007 faţă de

2006 (în preţuri

comparabile), %

Ponderea volumului

producţiei în totalul

industriei, în preţuri

comparabile, %

Gradul de influenţă a creşterii

(descreşterii) volumului

producţiei pe tipuri de activităţi asupra indicelui general de

producţie, %

Industrie - total 1 26186,8 97,3 100,0 -2,7 Industria extractivă 414,6 103,6 1,9 +0,1 Industria prelucrătoare 16737,5 96,7 89,1 -3,0

din care: Industria alimentară şi a băuturilor 8550,6 90,5 40,3 -4,1 prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne 732,4 123,9 3,6 +0,7 prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor 1025,3 110,6 4,3 +0,4 fabricarea produselor lactate 1008,6 103,4 4,3 +0,1 fabricarea uleiurilor şi grăsimilor 805,3 109,2 4,1 +0,4 fabricarea pâinii şi a produselor de patiserie proaspete 757,9 107,5 3,5 +0,2 fabricarea zahărului 461,5 49,6 3,0 -3,0 fabricarea băuturilor alcoolice distilate 445,6 78,0 2,5 -0,7 fabricarea vinului 1633,8 70,5 7,5 -3,0 alte 1680,2 7,5 +0,8 Fabricarea produselor de tutun 349,9 92,6 1,7 -0,1 Fabricarea produselor textile 705,2 109,5 3,5 +0,3 Fabricarea de articole de îmbrăcăminte; prepararea şi vopsirea blănurilor 657,9 93,3 10,6 -0,7 Fabricarea hârtiei şi cartonului 513,3 117,1 2,7 +0,4 Producţia de articole din cauciuc şi din material plastic 400,1 104,0 2,0 +0,1 Producţia altor produse din minerale nemetalifere 2659,3 109,0 12,2 +1,0 Fabricarea de maşini şi echipamente 378,9 97,5 1,8 -0,0 Alte tipuri de activităţi 2522,3 14,3 +0,1 Producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze şi apă caldă 2415,1 101,9 9,0 +0,2

1Conform calculelor suplimentare estimative a producţiei întreprinderilor care prezintă rapoartele statistice anual şi întreprinderilor individuale Sursă: Biroul Naţional de Statistică

În cadrul industriei prelucrătoare cea mai reprezentativă activitate (40,3% din volumul total) o deţine industria alimentară şi a băuturilor, care a obţinut un volum de producţie cu 9,5% mai puţin faţă de anul 2006, şi astfel a influenţat negativ cu 4,1% asupra indicelui general de producţie în industrie. În acest domeniu au fost obţinute progrese la întreprinderile ce se ocupă cu: fabricarea apei minerale şi a băuturilor răcoritoare (+29,5%), prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne (+23,9%), fabricarea uleiurilor şi grăsimilor (+9,2%), producerea, fabricarea berii (+10,5%), prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor (+10,6%), fabricarea pâinii şi a produselor din patiserie (+7,5%), etc. Exportul nesemnificativ de vinuri pe piaţa Federaţiei Ruse a condus la diminuarea ponderii producţiei de vinuri până la 7,5% în volumul producţiei industriale (în anul 2006 aceasta a constituit 10,3%). În perioada de raport volumul acestei producţii s-a diminuat cu 29,5% faţă de anul 2006, şi a influenţat negativ cu 3% asupra indicelui general de producţie în industrie. De asemenea s-a diminuat cu 22% şi volumul producţiei întreprinderilor ce fabrică băuturi alcoolice distilate. În expresie naturală întreprinderile din industria vinului au produs o cantitate de 11768,9 mii dl vinuri naturale din struguri (volum inferior cu 35,4% faţă de anul 2006), alcool etilic – 345,3 mii dl (de circa 2 ori mai puţin),

34

vinuri ce au o concentraţie de alcool mai mare de 15% - 981,1 mii dl (în diminuare cu 37,1%), divin – 531,2 mii dl (cu 5,2% mai puţin) etc. În anul 2007 volumul de fabricare a zahărului a constituit 3% din volumul total al producţiei industriale, iar diminuarea acestuia de 2 ori faţă anul 2006 a influenţat negativ cu 3% asupra indicelui general de producţie în industrie. Diminuarea a fost provocată de: reducerea cu 20% a suprafeţelor însămânţate cu sfecla de zahăr, precum şi de seceta din vară care a dus la diminuarea producţiei medii la hectar cu circa 30% (conform datelor preliminare). Pe lângă vinificaţie şi fabricarea zahărului, a scăzut şi volumul producţiei altor ramuri din industria prelucrătoare, precum: fabricarea de articole de îmbrăcăminte; prepararea şi vopsirea blănurilor - cu 6,7% (influenţa negativă asupra indicelui general de producţie în industrie fiind de 0,7%), fabricarea produselor din tutun – cu 7,4% (cauzând reducerea pe total industrie cu 0,1%), fabricarea de maşini şi echipamente – cu 2,5% etc. Acest lucru denotă că, pe lângă factorii de conjunctură comercială nefavorabilă, există şi bariere sistematice care împiedică dezvoltarea industriei şi transformarea acesteia într-un sector competitiv. Printre acestea se numără uzura fizică şi morală a capacităţilor de producţie, deficitul resurselor umane cu pregătire avansată, insuficienţa abilităţilor de management şi marketing, accesul dificil la resursele creditare şi la pieţele externe. În perioada vizată au fost obţinute progrese în majoritatea sectoarelor industriei prelucrătoare: fabricarea cimentului, varului şi ipsosului - o majorare de 26,3%, fabricarea hârtiei şi cartonului (+17,1%), fabricarea produselor textile (+9,5%), industria chimică (+4,7%), producţia de articole din cauciuc şi din material plastic (+4%), etc. În anul 2007 volumul producţiei energiei electrice şi termice, gaze şi apă a crescut cu 1,9% faţă de anul 2006 şi a constituit 2415,1 mil. lei. Totodată menţionăm că, în expresie naturală producţia energiei electrice s-a diminuat cu 7,2% faţă de anul 2006 şi a constituit 1083,4 mil. KW. Consumul de energie electrică a fost asigurat, în mare parte, din contul importurilor. Concomitent, s-a micşorat cu 13,3% faţă de anul 2006 şi volumul producţiei energiei termice şi a alcătuit 1900,3 mii Gkal. Volumul producţiei fabricat la întreprinderile mari cu capital public a constituit în anul 2007 10,4% din volumul total de producţie. Respectiv, întreprinderilor cu capital privat le-au revenit 44%, întreprinderilor mixte cu participarea capitalului străin – 23,5%, cu capital mixt (public şi privat) fără participare străină – 13,3%, cu capital străin – 8,8%. De menţionat este că întreprinderile cu capital străin au majorat volumul producţiei fabricate faţă de anul 2006 cu 6,9%, iar cele cu capital mixt (public şi privat) fără participare străină - cu 0,4%. Întreprinderile cu capital public au diminuat volumul producţiei fabricate cu 6,6% faţă de anul 2006. Producţia agricolă în toate categoriile de gospodării în anul 2007 a însumat 12,55 mlrd. lei în preţuri curente, constituind 76,9% (în preţuri comparabile) faţă de anul 2006.

Evoluţia producţiei agricole în anii 2000-2007, în preţuri comparabile (în % faţă de anul precedent, + / -)

-3,3

6,4 3,4

-13,6

20,8

0,8

-1,1-23,1

-30

-20

-10

0

10

20

30

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Sursă: Biroul Naţional de Statistică

35

Producţia vegetală obţinută în anul 2007 în toate categoriile de gospodării, estimată în preţuri comparabile, s-a diminuat cu 33,4% în raport cu anul 2006, fapt ce a influenţat negativ cu 22,5% asupra indicelui general de producţie în agricultură. Condiţiile climaterice nefavorabile (canicula din vară) au defavorizat dezvoltarea unor culturi vegetale. În ansamblu, în anul 2007 au fost obţinute 902 mii tone de culturi cerealiere şi leguminoase pentru boabe, acest nivel fiind de 2,5 ori sub nivelul anului 2006. De pe cele circa 300 mii ha de terenuri însămânţate cu grâu a fost recoltat un volum de 406 mii tone, sau cu 41,2% mai puţin faţă de anul 2006. Diminuarea recoltei medii de grâu la hectar de circa 2 ori a condus la micşorarea volumului global al acestei producţii. Reducerea de 3,7 ori a productivităţii fiecărui hectar cultivat cu porumb pentru boabe a generat, comparativ cu anul 2006, în aceeaşi măsură, diminuarea producţiei globale de boabe de porumb. Volumul global de seminţe de floarea-soarelui a constituit 156 mii tone, înregistrând o descreştere de circa 2,5 ori faţă de anul 2006, fapt datorat atât diminuării de circa 2 ori a productivităţii fiecărui hectar, cât şi reducerii cu 19% a suprafeţelor însămânţate. Producţia globală de rădăcini dulci a constituit 596 mii tone. Scădere de 2 ori a volumului global de rădăcini dulci în anul 2007 a fost determinată de micşorarea cu 20% a suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr, precum şi de micşorarea cu 40% a productivităţii fiecărui hectar. Reducerea suprafeţelor cultivate cu tutun cu 12% şi a productivităţii unui hectar cu 14% a generat o diminuare esenţială a producţiei globale de frunze, care a constituit 4 mii tone sau cu 25,1% sub nivelul anului 2006. Au fost recoltate 221 mii tone de legume de câmp sau de 2 ori mai puţin comparativ cu anul 2006, fapt generat de reducerea suprafeţelor cultivate cu 11% şi a productivităţii unui hectar de circa 2 ori. De asemenea s-a redus de 2 ori faţă de anul 2006 producţia globală de cartof şi a constituit 200 mii tone. În toate categoriile de gospodării au fost recoltate 276 mii tone de fructe şi pomuşoare sau cu 20,2% sub nivelul anului precedent, ca rezultat al diminuării cu 14% a producţiei medii la hectar. În anul 2007 au fost sădite 5078 ha de plantaţii pomicole, inclusiv: 1750 ha - specii sămânţoase, 2205 ha - sâmburoase, 1105 ha - plantaţii nucifere şi 18 ha de arbuşti fructiferi. În perioada de raport s-a majorat cu 28,3% volumul producţiei de struguri şi a constituit 598 mii tone, fapt datorat sporirii cu 29% a productivităţii fiecărui hectar. Pe parcursul anului 2007 s-au recoltat circa 9,5 mil. buc. material săditor viticol şi a fost efectuată plantarea viţei de vie pe o suprafaţă de 5,3 mii ha. Infrastructura rurală. Eficacitatea producţiei agricole depinde, în mare măsură, de nivelul mecanizării şi automatizării proceselor de producere. În anul 2007 s-au fondat 27 staţiuni de tractoare şi maşini (STM) şi, astfel, numărul lor total este de 178. În mediu rural au fost create şi reutilate 15 unităţi de prelucrare a materiei prime agricole. În anul 2007, au fost irigate terenuri agricole pe o suprafaţă de 32,4 mii ha, sau cu 45,3% mai mult comparativ cu anul 2006 (22,3 mii ha), sistemele existente de irigare incluzând 291 staţii de pompare, din care 174 - în stare funcţională, 1340 km conducte intergospodăreşti, 786 instalaţii şi echipamente de udare. Referitor la protecţia antigrindină au fost îndeplinite, pe parcursul anului 2007, lucrări de protecţie pe o suprafaţă de 1 mil. ha. A demarat procesul de pregătire către campania lucrărilor de primăvară, producătorii agricoli fiind aprovizionaţi cu seminţe ale culturilor de primăvară în proporţie de 92%.

36

Volumul global al producţiei animale obţinut în anul 2007 s-a micşorat cu 1,8%. La finele anului 2007, în toate categoriile de gospodării se atestă o reducere comparativ cu anul precedent a şeptelului de animale: porcine – cu 23,6%, bovine – cu 16,2%, inclusiv vaci – cu 12,8%, ovine şi caprine – cu 10,7%, generată, în special, de micşorarea volumului de nutreţuri ca rezultat al secetei îndelungate din vară anului 2007. Pe parcursul anului 2007, comparativ cu anul 2006 în gospodăriile de toate categoriile de ouă şi lapte a scăzut corespunzător cu 8% şi cu 3,8%, iar producţia (creşterea) vitelor şi păsărilor a rămas la nivelul anului 2006 (100,6%). Situaţia în sectorul zootehnic continuă să fie determinată de situaţia în gospodăriile populaţiei şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), în care s-a concentrat 94% din efectivul de bovine (inclusiv 97% - vaci), 85% de porcine, 96% de ovine şi caprine şi se produce cea mai mare parte a producţiei animale (producţia laptelui – 96,8%, creşterea vitelor şi păsărilor – 84,1, producţia de ouă – 66,1%).

În întreprinderile agricole în anul 2007 comparativ cu anul 2006 s-a majorat volumul de creştere a vitelor şi păsărilor (în masă vie) cu 14%, în special producţia de creştere a porcinelor (cu 20%). Diminuarea efectivului găinilor ouătoare în gospodăriile agricole cu 18% a generat scăderea volumului producţiei ouălor cu 16%, în pofida majorării cu 3% a productivităţii. Volumul producţiei de lapte s-a micşorat cu 18%, atât din cauza diminuării efectivului de vaci cu 16%, cât şi scăderii productivităţii acestora cu 7%. Concomitent cu crearea la sate a infrastructurii de prestare a serviciilor zoo-veterinare prin intermediul oficiilor locale şi întreprinderilor ramurale specializate şi consolidarea terenurilor agricole, s-a început procesul de înfiinţare şi revitalizare a fermelor zootehnice, de investire în crearea bazei materiale a acestora. Astfel în anul 2007 au fost create 11 ferme de suine (cu un efectiv de 848 capete) şi 4 ferme de bovine (cu un efectiv de 107 capete). De asemenea a început modernizarea şi retehnologizarea a 6 ferme de bovine de prăsilă, 6 ferme de porcine, 3 abatoare cu destinaţie de export al cărnii, o întreprindere avicolă, precum şi utilarea a 4 miniferme - model cu o capacitate de peste 20 vaci fiecare. c) Producţia agricolă, tendinţe şi capacităţile de export

(1) Industria zahărului Tabelul nr.17: Suprafeţele şi producerea zahărului în Republica Moldova

2006 2007 2008 estimativ 2009

prognoza Suprafaţa, mii ha 36,0 30,0 35,0 Procesarea, mii tone 988,0 900,0 1100,0 Cantitatea de zahăr, mii tone 135,0 125,0 135,0

Potenţial de export Total 32,0 17,0 40,0 CSI 14,0 15,0 CEFTA 7,0 UE - 15,0 18,0 Reieşind din faptul că UE aplică taxe vamale la importul de zahăr destul de sporite în mărime de 419 euro/tonă, exportul zahărului în afara cotei tarifare oferite de UE în baza ATP este imposibilă. În aceste circumstanţe, se estimează potenţialul de export de zahăr pe piaţa UE în mărimea contingentului tarifar stabilit în anexa nr.1 la Regulamentul CE nr.55/2008 din 21 ianuarie 2008 (vezi anexa nr.1 la prezenta publicaţie).

37

(2) Cereale Pe plan mondial preţul la cereale şi produsele din acestea a cunoscut o creştere considerabilă pe parcursului anilor 2007-2008. De aceea, prognoza marketingului internaţional pentru anii următori pentru producătorii autohtoni de cereale va fi favorabil din următoarele considerente:

• Grâu

Conform suprafeţelor însămânţate din toamnă (cca. 282 mii ha) şi a celor semănate primăvara (cca. 10 mii ha) volumul global va constitui circa 700 mii tone. Stocurile de grâu din anul precedent este neesenţial pe motivul secetei înregistrate în anul 2007, fapt ce va provoca procurarea intensă de către întreprinderile de panificaţie, achiziţionarea grâului în rezerva de stat şi pentru fabricarea alcoolului. Preţurile stabilite de stat la achiziţia grâului pentru rezerva de stat este în ascensiune faţă de preţurile anilor precedenţi (3100 lei /tona). Cu toate acestea, se observă o reducere dramatică a preţurilor la cereale pe piaţa internă urmare a ofertei sporite din partea gospodăriilor ţărăneşti producătoare. Astfel, conform calculelor preliminare Republica Moldova dispune de un potenţial de export de grâu, în afara cantităţilor necesare pentru asigurarea securităţii alimentare a statului în mărime de cca. 100-150 mii tone. O bună parte din aceste cantităţi sunt acoperite de ATP. Astfel, pentru anul 2008 contingentul tarifar la exportul de grâu de grâu în UE fără achitarea taxelor vamale constituie 25 mii tone cu posibilitatea de majorare graduală şi până la 50 mii tone în anul 2012.

• Orz Această cultură este cultivată în Republica Moldova pentru completările surselor furajere şi pentru export. În anul 2008 s-au obţinut cca. 200 mii tone. Tradiţional, în schema de utilizare a orzului predomină exportul, care constituie anual 100-110 mii tone, restul se consumă în sectorul zootehnic. Este necesar de menţionat, că stocuri trecătoare de pe un an de marketing pe altul nu a fost înregistrat, iar cererile pe piaţa autohtonă şi externă este stabil sporită. O parte din aceste cantităţi sunt acoperite de ATP. Astfel, pentru anul 2008 contingentul tarifar la importul de grâu fără achitarea taxelor vamale constituie 20 mii tone, cu o majorare graduală de până la 45 mii tonă către anul 2012. Celelalte cantităţi sunt exportate în regim de comerţ liber în ţările CSI sau ţările CEFTA.

• Porumb Tradiţional porumbul la boabe se cultivă în Republica Moldova datorită potenţialului productiv mai ridicat decât al tuturor celorlalte cereale şi multiplelor utilizări ale boabelor:

- în alimentaţia omului se foloseşte mai puţin de 15% din producţia globală, atât în Moldova cât şi pe piaţa mondială;

- în furajarea animalelor se utilizează până la 27-30% din producţia globală; - în industrie boabele de porumb au multe şi variate utilizări, dar în ultimii ani brusc

progresează cantităţile îndreptate la procesarea bioetanolului. Graţie acestui fapt preţurile la porumb vor fi permanent atrăgătoare pentru producătorii autohtoni.

38

Întreprinderile de procesare a bioetanolului şi astăzi sunt disponibile să procure circa 300 mii tone de porumb boabe. Tot posibilul că acest fapt va condiţiona diminuarea exportului porumbului. Potenţialul de export de porumb din Republica Moldova este de cca. 80-100 mii tone anual. O parte din aceste cantităţi sunt acoperite de ATP. Astfel, pentru anul 2008 contingentul tarifar la importul de grâu fără achitarea taxelor vamale constituie 15 mii tone, cu o majorare graduală de până la 40 mii tonă către anul 2012. Celelalte cantităţi sunt exportate în regim de comerţ liber în ţările CSI sau ţările CEFTA.

(3) Fructe şi legume

Media volumului de producere a fructelor, pomuşoarelor şi nucilor, pe anii 2002-2007, a constituit 416,8 mii tone, inclusiv: 399,7 mii tone de fructe, 3,5 mii tone de pomuşoare şi 14,7 mii tone de nuci.

Valorificarea fructelor, media pe anii 2002-2007:

piaţa internă - 115,4 mii tone; procesare – 183,0 mii tone; export – 117,0 mii tone.

În anul 2005 volumul exportului de fructe în stare proaspătă, conservate provizoriu şi uscate a constituit 175,8 mii tone, din care 136,5 mii tone de mere, iar în anul 2006 volumul s-a redus cu 38,0 mii tone, ca rezultat al stopării exportului în Federaţia Rusă şi a constituit 137,8 mii tone, inclusiv 88,2 mii tone de mere. Fructe uscate au fost exportate la nivelul de 2,8 mii tone în anul 2005 şi 1,3 mii tone – anul 2006. Exportul fructelor în ţările UE – 44,8 mii tone (anul 2005) şi 36,8 mii tone (anul 2006). În perspectiva anilor 2007-2010 volumul de producere a fructelor (tabelul nr.18) se preconizează la nivelul de 420,0 mii tone, din care 120,0 mii tone vor fi exportate, 190,0 mii tone – procesate şi cca. 90,0 mii tone – comercializate pe piaţa internă.

Tabelul nr.18: Volumele de producţie a fructelor sub aspectul speciilor, mii tone

Specificare 2002-2006,

media k 2007 2008 2009 2010

Fructe, pomuşoare şi nuci, total 416,8 1,0000 400,0 430,0 470,0 500,0

inclusiv: sămânţoase 309,6 0,7428 292,0 313,9 343,1 365,0

din care: mere 301,9 0,7244 284,4 305,7 334,2 355,5

pere 6,1 0,0146 6,0 6,5 7,1 7,5

gutui 1,6 0,0037 1,6 1,7 1,9 2,0

sâmburoase 90,2 0,2165 90,0 96,8 105,8 112,5

din care: cireşe 7,3 0,0175 7,5 8,1 8,8 9,4

vişine 13,5 0,0325 13,6 14,6 15,9 17,0

caise 5,2 0,0126 5,0 5,4 5,9 6,3

prune 51,1 0,1225 51,4 55,3 60,4 64,3

piersici 13,1 0,0313 12,5 13,4 14,7 15,6

nuci 14,7 0,0353 14,5 15,6 17,0 18,1

pomuşoare 3,5 0,0084 3,5 3,8 4,1 4,4

39

În anii 2002-2007 în medie au fost produse 387,0 mii tone, din care cca. 30,0 mii tone au fost achiziţionate de fabricile de conserve ca materie primă pentru procesare, 17,8 mii tone au fost exportate şi cca. 340,0 mii tone au fost valorificate pe piaţa internă.

În perspectivă se preconizează ca volumul de producere a legumelor să sporească până la nivelul de 420,0 mii tone şi, respectiv, creşterea volumului de legume exportat .

Tabelul nr. 19: Volumele de producţie a legumelor de câmp sub aspectul speciilor

mii tone

2002-2006 2007 2008 2009 2010

Total 387,00 425,0 440,0 460,0 475,0 Teren acoperit 5,80 5,0 5,0 5,0 5,0 Teren deschis 381,60 420,0 435,0 455,0 470,0

inclusiv: varză 52,55 54,6 56,6 59,2 61,1

castravete 31,61 33,6 34,8 36,4 37,6

tomate 93,85 105,0 108,8 113,8 117,5

sfeclă roşie 15,83 16,8 17,4 18,2 18,8

morcovi 19,38 21,0 21,8 22,8 23,5

ceapă 47,80 50,4 52,2 54,6 56,4

usturoi 9,58 8,4 8,7 9,1 9,4

mazăre grădină 6,71 6,3 6,5 6,8 7,1

altele 104,29 123,9 128,3 134,2 138,7

Din care: dovleac 34,67 42,0 43,5 45,5 47,0

dovlecei 17,24 18,9 19,6 20,5 21,2

ardei 28,23 33,6 34,8 36,4 37,6

vinete 7,50 6,3 6,5 6,8 7,1

gogoşari 4,65 8,4 8,7 9,1 9,4

zarzavaturi 12,00 14,7 15,2 15,9 16,5

Tabelul nr.20: Producerea şi prelucrarea fructelor şi legumelor în anii 2005-2010

Fructe, mii tone

Legume, mii tone Anii

Prod. glob.

La prelucrare

Cota - parte

prelucr., %

Prod. glob.

la prelucrare

Cota - parte

prelucr., %

Produc. globală sumară, mii tone

Cota - parte

prelucr., %

2005 370,0 136,4 36,9 350,6 28,2 8,0 720,6 22,8 2006 335,0 104,3 31,1 463,0 44,2 9,5 798,0 18,6

2007 400,0 188,6 47,3 425,0 53,1 12,5 825,0 29,9

2008 430,0 205,0 47,0 440,0 46,20 10,5 870,0 30,0

2009 470,0 208,6 48,5 460,0 50,6 11,0 830,0 30,5

2010 500,0 245,0 49,0 475,0 54,6 11,5 975,0 31,0

În ultimii ani volumul producţiei fabricate a conservelor de fructe şi legume variază de la 73,3 până la 81,8 mii tone anual.

40

În anul 2005 s-au fabricat 74,4 mii tone de conserve din fructe şi legume. Pe parcursul anilor 2006 şi 2007 pe piaţa internă s-au comercializat cca. 12 mii tone de conserve din fructe şi legume, s-au exportat 63,1 mii tone de conserve. Potenţialul maximal de export de conserve din fructe şi legume este de cca. 65-70 mii tone anual. Tradiţional piaţa de desfacere este CSI, în particular Federaţia Rusă. Particularităţile sectorului şi preferinţele consumatorilor sunt factori determinanţi în această industrie. Costurile de producere înalte, concurenţa majoră pe pieţele europene, existenţa unor programe de stat de subveţionare în agricultură reduce din posibilitatea producătorilor autohtoni de a se orienta la pieţele occidentale. Unicul produs de interes sunt sucurile concentrate de mere care sunt deja cunoscute de procesatorii europeni.

(4) Produse de origine animalieră

Tabelul nr.21: Producerea şi potenţialul anual de export a produselor de origine animală

Constrângeri la derularea exportului pe pieţele UE sunt: - saturaţia pieţei; - cerinţe şi standarde foarte înalte; - presiunea continuă a preţurilor; - costuri înalte de marketing şi de promovare;

Acţiuni:

- participarea la târguri şi expoziţii; - deschiderea reprezentanţelor comerciale; îmbunătăţirea cadrului legal ce reglementează relaţiile

comercial-economice; - petrecerea seminarelor, meselor rotunde pentru a familiariza noii exportatori cu piaţa UE şi CSI

şi practicile de afaceri utilizate; - crearea unei baze de date ce va conţine oportunităţile de afaceri existente pe piaţa mondială

precum şi cererile companiilor ce activează pe aceste pieţe; - crearea centrelor pentru acumularea informaţiei private, piaţa şi tehnologiile aplicate; - companie de promovare a imaginii ţarii; - acţiuni de afaceri pe pieţele - ţintă; etc.

Denumirea produsului Producerea, fabricarea (tone)

Potenţialul de export (tone)

Carnea în carcase, total 108000 - inclusiv: bovine 15600 5000 porcine 53500 3500 păsări 35500 5000 Altele 3400 - Mezeluri 13500 2000 Conserva de carne 2500 1500 Ouă (mln. Buc.) 765 280 Lapte marfă, total 650000 - Lapte şi frişcă pentru consum 21350 - Unt 3450 1000 Caşcaval şi brânză grasă 2200 1000 Produse acidolactice 22000 - Îngheţată 9000 2500 Miere de albine 2500 1250

41

CAPITOLUL II: REGULILE SPECIFICE APLICATE DE UNIUNEA EUROPEANĂ LA IMPORTUL DE PRODUSE ORIGINARE DIN ŢĂRILE TERŢE

Standardele pătrund în toate sectoarele de activitate, jucând un rol important în viaţa cotidiană a omului de rând, în industriile prelucrătoare, în sectorul serviciilor, în vânzarea produselor de pieţele naţionale şi internaţionale, fiind deosebit de utile pentru reducerea costurilor şi îmbunătăţirea eficienţei de producţie. Standardele sunt indispensabile pentru managementul calităţii şi marketingul internaţional, deoarece prin intermediul lor se transmit informaţii consistente şi inteligibile consumatorului, este redus numărul diferendelor privind specificaţiile şi calitatea produsului importat sau exportat, iar consumatorul îşi poate forma o imagine completă asupra specificaţiilor produsului oferit spre vânzare şi este capabil să evalueze calitatea acestuia. Standardele facilitează, astfel, tranzacţiile de comerţ internaţional, dar pot deveni bariere în calea comerţului dacă între ele există diferenţe semnificative de la o ţară la alta. În scopul penetrării pe piaţa ţărilor UE de rând cu preferinţele comerciale este important de a asigura realizarea procedurilor impuse de piaţă şi conformitatea produselor exportate la standardele şi normele acesteia. După obţinerea ATP din partea UE, cel mai important este realizarea procedurilor ce ţin de conformarea la practicile şi exigenţele referitoare la ţările terţe cu drept de export pe piaţa comunitară de produse de origine animaliere şi conformarea sistemului naţional de evaluare a conformităţii la practicile europene. În caz contrar, gradul de utilizare a ATP va în limita de 60-70%, exporturile fiind orientate la produse agroalimentare şi industriale neprocesate cu valoare adăugată redusă. Acest capitol este menit să contribuie la o mai bună înţelegere a directivelor bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală şi la o aplicare mai uniformă şi mai coerentă între diferitele sectoare şi pe tot cuprinsul Pieţei Unice. Acesta se adresează tuturor Statelor Membre, ţărilor candidate şi ţărilor care au aspiraţii de integrare europeană şi de intensificarea schimburilor comerciale cu UE. Mai mult ca atât, este menit, de asemenea, să reprezinte un manual pentru toţi cei interesaţi de cunoaşterea prevederilor destinate asigurării liberei circulaţii a produselor marcate CE şi un nivel înalt de protecţie în cadrul Comunităţii (cum ar fi asociaţiile comerciale, asociaţiile consumatorilor, organizaţiile de standardizare, producătorii, importatorii, distribuitorii, organismele de evaluare a conformităţii, sindicate).

42

2.1 Implementarea directivelor bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală Noua Abordare şi Abordarea Globală reprezintă instrumente elaborate de Uniunea Europeană pentru a înlătura barierele existente în calea liberei circulaţii a produselor. Noua Abordare are în vedere reglementarea produselor, iar Abordarea Globală – evaluarea conformităţii. Punctul comun al acestor abordări complementare îl constituie faptul că limitează intervenţia publică la ceea ce este esenţial şi acordă industriei cea mai mare libertate posibilă în alegerea modului de îndeplinire a obligaţiilor publice. Directivele Noii Abordări se bazează pe următoarele principii:

• armonizarea se limitează la cerinţele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească produsele introduse pe piaţa Comunităţii, pentru a beneficia de libera circulaţie în cadrul Comunităţii;

• numai produsele care îndeplinesc cerinţele esenţiale pot fi introduse pe piaţă şi pot fi puse în funcţiune;

• standardele armonizate ale căror numere au fost publicate în Jurnalul Oficial şi care au fost transpuse în standarde naţionale, se presupune că asigură conformitatea cu cerinţele esenţiale corespunzătoare;

• aplicarea standardelor armonizate sau a altor specificaţii tehnice rămâne voluntară, iar producătorii pot alege orice soluţie tehnică ce asigură respectarea cerinţelor esenţiale;

• producătorii pot alege între diferite proceduri de evaluare a conformităţii prevăzute în directiva aplicabilă.

Abordarea Globală cu privire la certificare şi testare stabileşte următoarele principii orientative pentru politica Comunităţii, în legătură cu evaluarea conformităţii:

• o abordare consecventă se dezvoltă în legislaţia Comunitară prin stabilirea de module pentru diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi prin formularea criteriilor pentru utilizarea acestor proceduri, pentru desemnarea organismelor care pun în practică aceste proceduri şi pentru folosirea marcajului CE;

• folosirea standardelor europene privind asigurarea calităţii (seria EN ISO 9000) şi cerinţele care trebuie îndeplinite de către organismele de evaluare a conformităţii, care se ocupă de asigurarea calităţii (seria EN 45000), este generalizată;

• înfiinţarea sistemelor de acreditare şi utilizarea tehnicilor inter-comparative sunt promovate în Statele Membre şi la nivelul Comunităţii;

• sunt promovate acordurile de recunoaştere mutuală privind încercarea şi certificarea în domeniile nereglementate;

• diferenţele dintre infrastructurile calităţii (cum ar fi sistemele de calibrare şi metrologie, laboratoarele de încercări, organismele de certificare şi inspecţie şi organismele de acreditare) existente între Statele Membre şi între sectoarele industriale, sunt minimalizate prin programe;

• comerţul internaţional între Comunitate şi ţări terţe este susţinut prin acorduri de recunoaştere mutuală, programe de cooperare şi asistenţă tehnică; etc.

2.1.1 Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune Statele Membre UE sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a se asigura că produsele sunt introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă nu periclitează securitatea şi sănătatea persoanelor, sau alte interese publice acoperite de directivă, atunci când sunt corect instalate, întreţinute şi folosite pentru scopurile propuse. Aceasta determină obligaţia supravegherii pieţei de către Statele Membre UE. Statelor Membre li se permite să adopte, în conformitate cu Tratatul Comunităţii Europene (Tratatul EC) prevederi naţionale suplimentare pentru protecţia în special a muncitorilor, consumatorilor şi a mediului înconjurător. Totuşi, aceste prevederi nu pot reclama nici modificări ale produsului şi nici nu pot influenţa condiţiile pentru introducerea acestuia pe piaţă.

43

2.1.2 Cerinţele esenţiale Cerinţele esenţiale sunt prevăzute în anexele la directive şi includ tot ceea ce este necesar pentru a realiza obiectivul directivei respective. Produsele pot fi introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă sunt conforme cu cerinţele esenţiale. Directivele Noii Abordări sunt în general destinate acoperirii tuturor riscurilor legate de interesul public pe care directiva intenţionează să îl protejeze. Astfel, conformitatea cu legislaţia Comunitară, cere deseori o aplicare simultană a mai multor directive ale Noii Abordări şi posibil, a altor prevederi legislative Comunitare. Mai mult, unele elemente pot fi lăsate în afara domeniului de aplicabilitate a legislaţiei Comunitare. Aceasta permite Statelor Membre să-şi elaboreze legislaţia naţională în conformitate cu Articolele 28 si 30 ale Tratatului EC. 2.1.3 Libera circulaţie Statele Membre trebuie să considere că produsele care poartă marcajul CE corespund tuturor prevederilor directivelor aplicabile ce stipulează aplicarea acestuia. În acest sens, Statele Membre nu vor interzice, restricţiona sau împiedica introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune pe teritoriul lor a produselor care poartă marcajul CE, în afara situaţiei în care prevederile referitoare la marcajul CE sunt incorect aplicate. Ca o excepţie, Statele Membre pot interzice, restricţiona sau împiedica libera circulaţie a produselor care poartă marcajul CE – în conformitate cu Articolele 28 şi 30 ale Tratatului EC – dacă există un risc neacoperit de directivele aplicabile. 2.1.4 Prezumţia de conformitate Produsele care corespund standardelor naţionale care transpun standarde armonizate şi al căror număr de referinţă a fost publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene se consideră a fi conforme cu cerinţele esenţiale corespunzătoare. Acolo unde producătorul nu a aplicat, sau a aplicat numai parţial un astfel de standard, măsurile luate şi oportunitatea acestora trebuie să fie documentate pentru a corespunde cerinţelor esenţiale. 2.1.5 Clauza de salvgardare Statele Membre UE sunt obligate să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a interzice sau restricţiona introducerea pe piaţă a produselor care poartă marcajul CE sau să le retragă de pe piaţă, dacă aceste produse ar putea compromite securitatea şi sănătatea persoanelor sau alte interese publice, prevăzute de directivele aplicabile, când produsele sunt utilizate conform destinaţiei acestora. În plus, Statele Membre trebuie să informeze Comisia Europeană în cazul în care iau o astfel de măsură. Atunci când Comisia consideră justificată măsura naţională, aceasta informează toate Statele Membre, care trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a-şi îndeplini obligaţiile generale de transpunere a legislaţiei Comunitare. 2.1.6 Evaluarea conformităţii Înainte de a introduce un produs pe piaţa Comunitară, producătorul trebuie să supună produsul unei proceduri de evaluare a conformităţii prevăzută în directiva aplicabilă, în vederea aplicării marcajului CE. Evaluarea conformităţii de o terţă parte este realizată de organisme notificate, care au fost desemnate de Statele Membre dintre organismele care îndeplinesc cerinţele prevăzute în directivă şi care au sediul stabilit pe teritoriul lor.

44

Produsele care corespund tuturor prevederilor directivelor aplicabile referitoare la marcajul CE, trebuie să poarte acest marcaj. Astfel marcajul CE este în mod special, un indiciu că produsele corespund cerinţelor esenţiale ale directivelor aplicabile şi că produsele au fost supuse unei proceduri de evaluare a conformităţii prevăzute în directive. În plus, Statele Membre sunt obligate să ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja marcajul CE.

45

2.2 Oportunităţi şi obstacole pentru trecerea la standardizarea voluntară

Începând cu 1 ianuarie 2007 în Republica Moldova aplicarea standardelor naţionale devine voluntară. Aplicarea standardului naţional, în totalitate sau în parte, poate deveni obligatorie numai prin adoptarea unei reglementări tehnice în care se face referinţă la acest standard, în cazul în care considerentele de ordin public şi de protecţie a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură. Putem constata că în ţările avansate din punct de vedere industrial standardele voluntare nu au împiedicat în nici un fel progresul tehnic şi tehnologic, atunci când în ţările cu economie planificată standardele obligatorii nu au condus automat la ridicarea calităţii şi competitivităţii produselor. De aici rezultă că nu forţarea agenţilor economici pe diverse căi, inclusiv prin standarde, conduce la stoparea producţiei de calitate joasă, ci numai accesul liber pe piaţa concurenţială este în măsură să evidenţieze nivelurile calitative diferite.

Calitatea de membru la O.M.C. şi integrarea în Uniunea Europeană (UE) a determinat priorităţile dezvoltării sistemelor naţionale de standardizare şi evaluare a conformităţii, deoarece caracterul voluntar al standardelor este un principiu adoptat de aceste două organizaţii. Ideologia standardizării voluntare în UE este realizată prin directivele europene de Noua Abordare care stabilesc pentru produse cerinţele esenţiale la general şi care pot fi realizate în practică prin respectarea unuia sau mai multor standarde elaborate în vederea acoperirii cerinţelor esenţiale stabilite prin directivele respective. Aceste standarde europene sunt numite standarde armonizate. Aplicarea lor de către producător este voluntară, dar conferă produsului prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din directivă. Aşa dar prezumţia de conformitate a unui produs cu cerinţele esenţiale pe care o conferă implementarea standardelor constituie unul din motivele pentru care este necesar să utilizăm standardele voluntare. Pentru a legaliza termenul “prezumţia de conformitate” în proiectul Legii Republicii Moldova privind modificarea şi completarea Legii nr.590-XIII din 22.09.1995 cu privire la standardizare, elaborat de Serviciul Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova (SSM RM), a fost inclusă următoarea definiţie: “prezumţia de conformitate – presupunere, în vigoare până când nu a fost demonstrat contrariul, a faptului că un produs corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă”. Având în vedere că reglementările tehnice naţionale se elaborează nu numai pentru transpunerea în legislaţia naţională a directivelor europene, dar în primul rând pentru onorarea obligaţiunilor faţă de O.M.C. în ceea ce priveşte înlăturarea barierelor tehnice în calea comerţului şi trecerea la aplicarea voluntară a standardelor, precum şi pentru a evita utilizarea neadecvată a termenului „standarde armonizate”, Organismul Naţional de Standardizare a considerat oportună utilizarea noţiunii de „standarde conexe”, şi anume: „standarde conexe - standardele naţionale care realizează cerinţele esenţiale a reglementării tehnice şi acordă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică respectivă”. Aplicarea standardelor conexe de către producător este voluntară. Este foarte importantă corelarea cerinţelor stabilite prin reglementări tehnice cu standardele conexe, deoarece standardele vor influenţa produsele care vor fi plasate pe piaţă prin mecanismul de evaluare a conformităţii. Reieşind din cele expuse mai sus este evident că standardele conexe şi reglementările tehnice constituie un “duet tehnic”, care permite standardelor voluntare acordarea prezumţiei de conformitate cu reglementările tehnice .

46

Noţiunea de aplicare voluntară presupune asumarea pe proprie răspundere a aplicării standardelor, fapt care ridică pe un plan superior responsabilitatea producătorului şi determină voinţa lui de a atinge un nivel al siguranţei şi calităţii mult superior celui obligatoriu. O asemenea voinţă, care odată asumată se transformă în angajament , este esenţială pentru a face faţă concurenţei de pe piaţă, unde , ca în orice competiţie , cel mai bun câştigă. Declarând conformitatea produsului cu prevederile din standardele relevante, producătorul practic face cunoscut că este pregătit şi este capabil să respecte standardul sau standardele după care se execută produsul respectiv, faţă de situaţia anterioară când exista doar sârguinţa de a ajunge la nivelul calitativ înscris în standarde obligatorii. Această declaraţie are implicaţii deosebite în relaţia producător-beneficiar sau consumator şi relaţia dintre producători, care permanent se monitorizează între ei în calitate de concurenţi pentru depistarea practicilor neconforme cu Codul de bună practică al O.M.C. În Republica Moldova Codul de bună practică pentru elaborarea adoptarea şi aplicarea standardelor a fost acceptat şi implementat prin Hotărârea Organismului Naţional de Standardizare nr.1101-ST din 24.04.2002. Având în vedere operarea modificărilor în Legea nr.590-XIII din 22.09.1995 cu privire la standardizare, a fost considerată oportună completarea legii menţionate cu o prevedere specială care stipulează aplicarea Codului de bună practică în standardizarea naţională.

Aplicarea voluntară a standardelor permite furnizorilor de produse şi servicii de pe o anumită piaţă, de exemplu piaţa Comunităţii Statelor Independente (CSI), să-şi adapteze producţia la standardele relevante de pe alte pieţe pe care doresc să pătrundă, spre exemplu pe piaţa europeană, americană sau asiatică, care sunt guvernate de alte standarde ale unor organisme de standardizare regionale sau naţionale. Voluntariatul presupune asumarea voluntară a utilizării standardului, fapt care atrage şi responsabilitatea pentru consecinţele acestei utilizări. Este necesar de menţionat că trecerea la standardizarea voluntară necesită stabilirea unor proceduri clare şi univoce privind determinarea caracterului de obligativitate a standardelor naţionale voluntare şi aplicarea voluntară a standardelor naţionale conexe. În prezent unica variantă de determinare a caracterului de obligativitate a standardelor este Hotărârea Organismului Naţional de Standardizare referitor la adoptarea standardului şi aplicarea lui începând cu o dată determinată. Începând cu 1 ianuarie 2007 în hotărârile menţionate privind adoptarea standardelor nu va fi indicată data aplicării a standardului adoptat. Procesul de conversiune a standardelor obligatorii în standarde voluntare presupune crearea şi dezvoltarea legislaţiei tehnice prin elaborarea reglementărilor tehnice. Luând în considerare că în Republica Moldova practic nu este dezvoltată legislaţia tehnică şi pentru a nu fi creat un gol normativ, standardele trebuie să devină voluntare pe măsura elaborării şi intrării în vigoare a reglementărilor tehnice pertinente. Aşa dar, etapele premergătoare trecerii la standardizarea voluntară sunt următoarele:

- extinderea reglementării legislative a securităţii şi calităţii produselor; - utilizarea cât mai largă în contractele încheiate de agenţii economici a referinţelor la

standarde, precum şi utilizarea standardelor în calitate de documente de arbitraj în cazurile când apar diferite litigii.

Autorităţile, abilitate cu dreptul de a stabili cerinţele esenţiale pentru produse şi servicii pe domenii de activitate, sunt responsabile să elaboreze, să aprobe şi să facă publice reglementările tehnice în limitele competenţei sale. Aceste reglementări tehnice trebuie să cuprindă prevederi obligatorii pentru protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, a mediului înconjurător, regnului animal şi vegetal, bunurilor materiale şi a intereselor consumatorilor în scopul evitării practicilor înşelătoare şi cerinţe minime de calitate , necesare pentru identificarea produsului. În acelaşi timp prevederile reglementărilor tehnice nu stabilesc condiţii privind modul de executare sau principii de funcţionare, ceea ce permite producătorului asumarea voluntară a alegerii şi utilizării soluţiilor tehnico-economice optimale pentru fabricarea produselor calitative şi competitive.

47

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.702 din 04.06.2002 privind trecerea la standardizarea voluntară a fost aprobată lista autorităţilor de reglementare şi a fost instituită Comisia interdepartamentală de supraveghere a procesului de conversiune a standardelor obligatorii în reglementări tehnice şi standarde voluntare . Prin Hotărârea Guvernului nr.873 din 30.07.2004 privind aprobarea Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice au fost stabilite primele 105 reglementări tehnice care necesită a fi elaborate până la 01.01.2007. Formarea şi dezvoltarea cadrului legislativ tehnic în Republica Moldova este direcţionată spre:

- elaborarea unei legislaţii “orizontale” care va reglementa securitatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, deoarece statul trebuie să controleze securitatea bunurilor chiar şi în cazul dacă condiţiile de securitate nu sunt relatate în măsura deplină prin legislaţia “verticală” respectivă, prin urmare existenţa legislaţiei orizontale este o condiţie obligatorie pentru trecerea la standardizarea voluntară;

- elaborarea reglementărilor tehnice „verticale”, care va reglementa cerinţe pentru grupe omogene de produse. Standardele conexe voluntare vor conferi produselor prezumţia de conformitate cu reglementarea tehnică „verticală”.

Reglementările tehnice naţionale trebuie să fie armonizate cu normele internaţionale şi europene. O astfel de legislaţie va servi ca bază legislativă pentru realizarea mecanismelor de protejare a consumatorilor ca bază pentru armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale şi europene, va crea condiţiile necesare pentru înlăturarea barierelor tehnice în calea comerţului internaţional, precum şi condiţiile necesare pentru recunoaşterea reciprocă a produselor. De aceea eforturile autorităţilor guvernamentale ale Republicii Moldova sunt îndreptate pentru promovarea unei modificări legislative, armonizate cu directivele UE şi prevederile O.M.C.

Este evident că elaborarea şi aplicarea reglementărilor tehnice va provoca procesul de revizuire generală a Fondului Naţional de Standarde, având în vedere că transpunerea directivelor europene şi adoptarea standardelor europene armonizate trebuie să conducă automat la abrogarea standardelor naţionale conflictuale. Totodată este de menţionat că un factor important pentru trecerea la aplicarea voluntară a standardelor este asigurarea suportului legal pentru eliminarea prevederilor conflictuale apărute la implementarea reglementărilor tehnice nou elaborate.

Considerăm, că realizarea Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice şi extinderea eforturilor în domeniul reglementat si asupra altor sectoare de importanţă pentru economia naţională va asigura în mare măsură finalizarea procesului de conversiune a standardelor obligatorii în reglementări tehnice şi standarde voluntare. Totodată este de menţionat că actualul Program nu cuprinde toate domeniile şi respectiv toate autorităţile de reglementare, spre exemplu lipseşte transpunerea în legislaţia naţională a directivelor europene în domeniul viti-vinicol, lipseşte protecţia mediului (reglementările ecologice). Nu este prevăzută elaborarea reglementărilor tehnice pentru combustibili, pentru mobilă, poligrafie, etc. În aceste circumstanţe, este de importanţă vitală elaborarea unui Program Naţional de elaborare şi transpunere a reglementărilor tehnice UE pentru următorii 10-15 ani, cuprinzând toată economia naţională şi fiind un element important în procesul de implementare a Concepţiei privind infrastructura calităţi, recent aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.859 din31.07.2006 . Totuşi este mare riscul că perioada de tranziţie de la standarde obligatorii la reglementări tehnice şi standarde voluntare poate fi extinsă pe o perioadă nedeterminată, urmare tergiversărilor din partea instituţiilor

48

guvernamentale responsabile de transpunerea directivelor europene şi realizarea Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice. Utilizarea voluntară a standardelor oferă piaţa de desfacere şi un ciclu de viaţă produselor pe măsura sistemului de standarde adoptat: aplicarea unui standard naţional dă o deschidere numai pentru piaţa naţională, un standard european va deschide piaţa europeană, iar un standard internaţional – piaţa internaţională. Lista directivelor europene din noua abordare este prezentată în anexa nr.4 la această publicaţie. Concluzii şi recomandări: 1. Reforma în domeniul standardizării din Republica Moldova prin trecerea la standarde voluntare este în proces lent de implementare, fapt care împiedică la conformarea produselor exportate la cerinţele pieţelor ţintă ale UE şi existenţa unor perspective clare de dezvoltare a exporturilor. 2. Există 2 deficienţe majore în acest domeniu. Primul, Programul Naţional de conversiune a standardelor obligatorii în voluntare nu cuprinde toate domeniile şi respectiv toate autorităţile de reglementare, spre exemplu lipseşte transpunerea în legislaţia naţională a directivelor europene în domeniul viti-vinicol, lipseşte protecţia mediului (reglementările ecologice). Nu este prevăzută elaborarea reglementărilor tehnice pentru combustibili, pentru mobilă, poligrafie, etc. Cea de-a doua problemă constă în faptul că instituţiile guvernamentale responsabile de transpunerea directivelor europene nu urmează pe deplin principiile şi tehnicile de reglementare şi de transpunere a directivelor europene. În aceste condiţii trebuie de menţionat următoarele: - Noile reglementări tehnice trebuie să conţină şi să se limiteze la cerinţele de bază faţă de

produsele plasate pe piaţă. În caz contrar, sistemul precedent de standarde obligatorii va fi înlocuit cu altul cu aceiaşi esenţă. Republica Moldova trebuie să-şi focuseze atenţia în primul rând la directivele europene din noua abordare (35 directive UE) şi apoi să-şi extindă aria de acoperire asupra altor sectoare importate pentru economia naţionale şi orientate la export în ţările UE;

- Specificaţiile tehnice faţă de produse care corespund cerinţelor de bază specificate în reglementările tehnice trebuie să fie incluse în standarde tehnice care trebuie cel puţin să fie armonizate, dacă nu echivalente, cu standardele europene sau cele internaţionale;

- Aplicarea standardelor armonizate şi celorlalte standarde trebuie să rămână voluntară. Astfel, producătorii trebuie să fie în s tare să aplice alte prescripţii tehnice care corespund cerinţelor esenţiale ale reglementărilor tehnice. Mai mult ca atât, se impune trecere la responsabilitatea producătorilor pentru conformitatea produselor plasate;

- Produsele fabricate în conformitate cu standardele tehnice beneficiază de prezumţia conformităţii şi corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă.

3. Actualul sistem de evaluare a conformităţii nu promovează pe deplin şi adecvat recunoaşterea rezultatelor şi încercărilor de conformitate din ţara de origine a produselor importate. Astfel, prevederile art. 5-9 ale Acordului O.M.C. privind barierele tehnice în cale comerţului fiind parţial aplicate. Un asemenea sistem este costisitor şi dificil de aplicat, cu excepţia relaţiilor cu ţările CSI cu c are Republica Moldova are acorduri bilaterale privind recunoaşterea reciprocă a conformităţii produselor. 4. Din aceste circumstanţe, se recomandă adoptarea unui sistem de recunoaştere „unilaterală” a conformităţii produselor introduse din ţările cu sisteme de standardizare dezvoltare şi de referinţă (UE, SUA, Japonia, Elveţia, etc.), în pofida faptului că nu există acorduri bilaterale de recunoaştere în domeniul conformităţii. 5. În lumina reglementărilor tehnice aprobate de Republica Moldova, recomandăm revizuirea listei produselor supuse certificării conformităţii obligatorii (modificarea şi ajustarea Hotărârii Guvernului nr. 1469 din 30 decembrie 2004 privind aprobarea Nomenclatorului produselor din domeniul reglementat, supuse certificării conformităţii obligatorii;

49

6. Republica Moldova urmează să notifice ţările O.M.C. despre aprobarea reglementărilor tehnice relevante Acordului OMC/TBT, în particular cele 31 de reglementări tehnice aprobate de către Guvern pe parcursul ultimilor ani.

50

2.3 Formaţii generale referitoare la siguranţa alimentelor în UE

2.3.1 Sistemul european de siguranţă a alimentelor: cadrul şi regulamentul

Stilul de viaţă al timpurilor noastre este foarte diferit de cel din trecut. Ritmul rapid al stilului modern de viaţă, precum şi creşterea numărului de gospodării formate dintr-un singur individ, al familiilor cu un singur părinte si al femeilor care lucrează, au dus la schimbări în modul de preparare a mâncării şi a consumării acesteia. Un rezultat pozitiv al acestor schimbări, a fost avansarea rapidă a tehnologiei alimentare, a preparării şi ambalării lor, pentru a oferi siguranţă şi bună calitate a aprovizionării cu alimente. În ciuda existenţei acestor noi descoperiri, poate apărea riscul contaminării alimentelor prin contaminanţi naturali sau care sunt introduşi accidental sau prin tratarea inadecvată a alimentelor. În final, calitatea şi siguranţa alimentelor se bazează pe eforturile tuturor celor implicaţi în lanţul complex care include producţia agricolă, procesarea, transportul şi consumul. Conform Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii - siguranţa alimentelor este o responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în care ajung pe masă. Pentru a menţine calitatea şi siguranţa alimentelor de-a lungul lanţului amintit, este nevoie atât de proceduri care să asigure faptul ca alimentele sunt integre, precum şi de proceduri de monitorizare care să asigure ducerea la capăt a operaţiunilor în bune condiţii. Politica siguranţei alimentelor din cadrul UE ia în considerare întregul lanţ al alimentelor destinate consumului de către animale sau oameni. Ea pune la dispoziţie reglementări extinse şi subliniază responsabilitatea producătorilor şi a furnizorilor în ceea ce priveşte participarea lor la asigurarea calităţii aprovizionării cu alimente. Reglementările UE sunt printre cele mai stricte din lume. Pentru a face mai transparent şi mai ştiinţific domeniul reglementării alimentelor, a existat o revizuire a cadrului siguranţei alimentelor în UE începând cu sfârşitul anilor 1990. În 1997, a fost stabilit un nou sistem de consiliere ştiinţific pentru UE. Au fost create opt noi Comitete Ştiinţifice, pe lângă un Comitet Ştiinţific Central. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (European Food Safety Authority) care a fost stabilită pe parcursul anului 2002. EFSA este o organizaţie independentă care lucrează în strânsă colaborare cu diverse agenţii ştiinţifice şi instituţii din ţările membre UE, oferind consiliere ştiinţifică independentă cu privire la toate chestiunile cu impact direct sau indirect asupra siguranţei alimentelor. Ea acoperă toate stadiile producţiei şi furnizării de alimente, de la producerea alimentelor până la furnizarea lor către consumatori. EFSA îndeplineşte de asemenea evaluări ale riscului in cadrul lanţul alimentar si evaluări ştiinţifice referitoare la orice chestiune care are un efect direct sau indirect asupra siguranţei furnizării alimentelor, inclusiv sănătatea şi bunul tratament al animalelor şi sănătatea plantelor. Începând cu anul 2000 UE a intensificat şi a ridicat cerinţele faţă de siguranţa alimentelor. Noua abordare presupune în sine un sistem integru de control a calităţii produselor alimentare şi furajelor pe întreg lanţ de producere, procesare şi comercializare, care includ următoarele etape de bază:

- producerea (produse de origine animalieră şi fitotehnie); - producerea furajelor pentru animale şi păsări; - prelucrarea materiei prime; - producerea produselor alimentare; - transportarea şi livrarea; - păstrarea; - producerea ambalajelor; - producerea compuşilor chimici; - întreprinderile alimentaţiei publice; - comerţul en-gros şi en-detail.

51

Siguranţa alimentelor este direcţia de bază a politicii Comisiei Europene în domeniul protejării sănătăţii consumatorilor. Sistemul integrat al UE de siguranţă a alimentelor este îndreptat spre:

- asigurarea siguranţei alimentelor; - susţinerea sănătăţii animalelor şi plantelor, precum şi condiţii adecvate de întreţinere a

acestora; - control adecvat asupra calităţii produselor alimentare; - funcţionarea eficientă a pieţei interne.

Implementarea unui asemenea sistem implică în mod iminent următoarele:

- sistem eficient de control şi evaluare a conformităţii în ţările UE, în ţările terţe orientate la export pe piaţa comunitară;

- gestionarea relaţiilor internaţionale cu alte ţări, cu organisme internaţionale specializate în domeniul evaluării conformităţii produselor alimentare, etc.;

- interacţiuni active cu Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor şi asigurarea gestionării riscurilor pe bază ştiinţifică.

Regulamentul CE nr.178/2002/EC din 28 ianuarie 2002 reprezintă baza pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii oamenilor şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte alimentele, ţinând cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzând si produsele tradiţionale, precum si funcţionarea eficientă a pieţei interne şi instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor. Regulamentul dat reglementează şi se aplică la toate etapele producţiei, prelucrării, distribuţiei si comercializării alimentelor si hranei pentru animale, cu excepţia producţiei primare pentru uz particular casnic ori preparării, manipulării sau depozitarii alimentelor destinate consumului casnic. Termenul limită pentru aplicarea acestor prevederi a fost 1 ianuarie 2007. În sensul prezentului Regulament, prin aliment sau produs alimentar se înţelege orice produs sau substanţă, indiferent daca este procesata integral, parţial sau neprocesată, destinată consumului uman sau preconizată a fi destinată consumului uman. Alimentele includ şi băuturile, guma de mestecat şi orice altă substanţă, inclusiv apa, încorporată intenţionat în alimente în timpul producerii, pregătirii sau tratării acestora. În noţiunea de aliment nu se includ: a) hrana pentru animale; b) animalele vii, în afara cazului în care acestea sunt destinate a fi procesate în vederea punerii pe piaţa a produselor destinate consumului uman; c) plantele înaintea recoltării; d) produsele medicinale; e) produsele cosmetice; f) tutunul şi produsele din tutun; g) substanţele narcotice şi psihotropice; h) reziduurile şi contaminanţii. Legislaţia comunitară în domeniul alimentelor urmăreşte unul sau mai multe obiective generale ale protecţiei vieţii şi sănătăţii umane, a intereselor consumatorilor, folosirea de practici corecte în comerţul cu alimente, având în vedere, atunci când este cazul, protecţia sănătăţii şi bunăstării animalelor, a sănătăţii plantelor şi a mediului înconjurător. Legislaţia în domeniul alimentelor urmăreşte realizarea liberei circulaţii a alimentelor şi a hranei pentru

52

animale fabricată, precum şi comercializarea în conformitate cu principiile şi cerinţele generale comunitare. La elaborarea sau adaptarea legislaţiei în domeniul alimentelor sunt considerate standardele internaţionale existente sau în stadiul de a fi adoptate, în afara cazurilor în care aceste standarde sau elementele vizate de aceste standarde nu vor constitui un mijloc eficient sau adecvat în realizarea obiectivelor acestei legislaţii, sau dacă există o motivaţie ştiinţifică, sau în cazul în care acestea pot determina un nivel de protecţie diferit de cel stabilit ca adecvat la nivel comunitar. În vederea realizării obiectivului general, legislaţia în domeniul alimentelor se bazează pe analiza riscurilor, în afara cazului în care această abordare nu este adecvata circumstanţelor sau naturii măsurii. Evaluarea riscurilor este bazată pe informaţiile ştiinţifice disponibile şi este realizată în mod independent, obiectiv şi transparent. Managementul riscurilor ia în considerare rezultatele evaluării riscurilor şi opiniile specialiştilor în domeniu, alţi factori relevanţi pentru managementul riscurilor şi principiul precauţiei şi informării tuturor ţărilor UE despre riscurile identificate. Elaborarea, evaluarea şi modificarea legislaţiei în domeniul alimentelor se realizează în cadrul unui proces deschis şi transparent de consultare a publicului, direct sau prin intermediul organizaţiilor reprezentative, cu excepţia cazurilor în care urgenţa soluţionării nu permite realizarea acestei acţiuni. În cazurile în care există motive de suspiciune cu privire la existenţa unui risc pentru sănătatea umană sau animală, determinat de un aliment sau hrană pentru animale, în funcţie de natura, gravitatea şi aria de cuprindere a acestui risc, autorităţile publice competente în domeniu trebuie să ia măsurile necesare în vederea informării populaţiei cu privire la natura riscului, prin identificarea cât mai exactă a alimentului sau hranei pentru animale respective, sau tipului de aliment sau hrana pentru animale, a riscului pe care îl poate prezenta ăi a măsurilor care se vor lua în vederea prevenirii, reducerii sau eliminării acelui risc. Actele comunitare aferente Regulamentului Comisiei nr.178/2002/CE sunt: - Decizia Comisiei 2004/613/EC din 6 august 2004 cu privire la crearea grupului consultativ pentru siguranţa alimentelor, sănătatea animalelor şi plantelor; - Decizia Comisiei 2004/478/EC din 29 aprilie 2004, cu referinţă la crearea planului de gestionare a crizelor referitoare la siguranţa alimentelor/hranei pentru animale; - Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman; - Regulamentul Comisiei nr.1304/2003 din 11 iulie 2003 privind procedurile aplicate de Autoritatea Europeană pentru siguranţa alimentelor la solicitarea expertizelor ştiinţifice. 2.3.2 Agricultura şi transport Calitatea materiilor prime, neprocesate, este crucială în siguranţa şi calitatea produsului finit. De aceea, este nevoie de o abordare sistematică pe tot traseul alimentelor, pentru a evita contaminarea lor şi pentru a identifica unele riscuri posibile. De la fermă, produsul agricol este transportat către fabrici - industria preparării alimentelor. Acest pas al lanţului alimentar beneficiază de o legislaţie privind standardele de calitate:

• Legislaţia UE privind igiena şi a siguranţa alimentelor, referitor la modul de transport şi depozitare;

• Normele Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO - International Standards Organization conţin un capitol referitor la depozitarea şi livrarea produselor alimentare);

53

• Codex Alimentarius, înfiinţat în anul 1962 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii - World Health Organsation (WHO) şi Organizaţia Mondială pentru Alimentaţie şi Agricultură - Food and Agriculture Organisation (FAO) includ subiectul transportării şi al depozitării în recomandările generale asupra păstrării alimentelor; etc.

2.3.3 Producerea alimentelor Industria procesării alimentelor are ca datorie să fie la înălţimea aşteptării consumatorului, anume ca produsele pe care le cumpără să fie sigure şi conforme cu toate cerinţele impuse de lege. Această industrie se bazează pe sisteme moderne de management al calităţii pentru a asigura calitatea şi siguranţa produselor pe care le scot pe piaţă. Cele trei sisteme principale care se folosesc sunt:

• Bune Practici de Producţie - Good Manufacturing Practises (GMP). Acestea impun condiţiile şi procedeele de prelucrare - bazate pe o îndelungată experienţă - care s-au dovedit a asigura o calitate constantă şi siguranţa alimentelor.

• Analiza riscului şi Punctele de Critice de Control - Hazard Analysis and Critical Control Points (HACCP). În timp ce programele tradiţionale de supraveghere a siguranţei alimentelor se concentrau pe a identifica problemele în produsul finit, HACCP, o tehnică recentă, proactivă, se concentrează asupra identificării riscurilor potenţiale şi asupra controlării lor în timpul procesului de producere.

• Standarde de Asigurare a Calităţii - Quality Assurance Standards. Aderarea la standardele stabilite de Organizaţiile Internaţionale de Standardizare - International Standards Organization (ISO 9000) şi de Standardele Europene (ES 29000) asigură ca prelucrarea alimentelor, serviciile de catering şi alte industrii legate de alimente sunt conforme cu proceduri prescrise a priori. Eficienţa acestor programe este evaluată regulat de către experţi independenţi.

Aceste sisteme de management al calităţii, folosite de procesatorii de alimente, includ şi relaţia cu furnizorii (fermieri şi vânzători en-gros de materie primă), agenţii de transport, vânzătorii de produse en-gros şi en-detail pentru a asigura proceduri de asigurare a calităţii la fiecare nivel. De la producător la consumator: protejarea alimentelor prin ambalare După ce produsul este prelucrat, procedeul de ambalare este cel care permite alimentelor să ajungă la consumator în cele mai bune condiţii. Ambalajul păstrează integritatea, siguranţa şi calitatea alimentelor în timpul transportului, în depozite en-gros şi en-detail şi în casele consumatorilor. Ambalajul prelungeşte perioada de garanţie şi are înscrise pe etichetă informaţii importante. De asemenea, codurile de bare de pe ambalaj, care conţin data şi locul fabricării alimentului respectiv, îi ajută pe procesatori, agenţii de transport şi pe vânzătorii en-detail să poată urmări produsele, atât pentru controalele de inventar cât şi pentru a identifica sursa posibilelor riscuri.

54

2.4 Ghid şi cerinţe specifice ale UE faţă de import şi regulile noi privind igiena produselor alimentare Prezentul capitol este preponderent destinat autorităţilor competente şi întreprinderilor din sectorul alimentar din Statele Membre şi din ţările terţe şi are drept scop să ofere recomandări referitoare la unele întrebări cheie cu privire la punerea în aplicare a noilor cerinţe privind igiena alimentară la import pe piaţa UE şi alte subiecte aferente. Domeniul dat este în dezvoltare permanentă şi informaţiile prezentate vor fi actualizate pentru a lua în consideraţie experienţele şi informaţia oficiale ale Comisiei Europene, de la autorităţile competente şi întreprinderile din sectorul alimentar, de la importatorii de produse alimentare şi de la Oficiul Alimentar şi Veterinar al Comisiei Europene. Concomitent, informăm că Comisia Europeană a elaborat documente de orientare separate cu privire la Regulamentele (CE) nr. 178/2002, nr. 852/2004, nr. 853/2004 şi cu privire la flexibilitatea faţă de sistemele bazate pe HACCP. Pentru informaţii suplimentare recomandăm să consultaţi site-ul oficial al CE: http://europa.eu.int/comm/food/food/foodlaw/guidance/index_en.htm) 2.4.1 Prevederi generale

În UE sistemele de igienă a produselor alimentare la importul produselor alimentare de origine animală (cum ar fi carnea, peştele şi produsele lactate) nu corespund totalmente cu cele pentru produsele alimentare de origine non-animală (cum ar fi fructele, legumele) sau cu cele pentru produsele alimentare care conţin atât ingrediente de origine animală şi de origine vegetală etc. Regulamentele CE sus-menţionate au drept scop clarificarea, din punct de vedere general, cât şi din punct de vedere al igienei produselor alimentare, a sistemelor de import pentru diferite tipuri de mărfuri alimentare şi, în special, pentru: • Produse alimentare de origine non-animală, • Produse alimentare de origine animală, şi • Alimentele care conţin atât ingrediente prelucrate de origine animală cât şi ingrediente de origine

vegetală. Condiţiile de igienă alimentară pentru importurile produselor alimentare sunt stabilite în mai multe compartimente ale legislaţiei comunitare. Principalele elemente sunt incluse în următoarele documente: • Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002,

care stabileşte principiile şi cerinţele generale ale legislaţiei alimentare, care instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară şi care stabileşte procedurile în materie de siguranţă alimentară (numit de asemenea Legislaţia orizontală în domeniul alimentar);

• Regulamentul (CE) nr. 882/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia cu privire la alimente şi furaje, şi normele privind sănătatea animalelor şi bunăstarea animalelor;

• Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare;

• Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004, care stabileşte normele specifice de igienă pentru alimente de origine animală;

• Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004, care stabileşte normele specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine

55

animală destinate consumului uman; • Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997, care stabileşte principiile de reglementare

a organizării controalelor veterinare a produselor care sunt importate din ţările terţe în Comunitate. • Alte acte legislative privind sănătatea animalelor, bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi mai

multe standarde cu privire la alimente (de exemplu, aditivii alimentari, nivelurile maxime de reziduuri etc.)

2.4.2 Igiena produselor alimentare şi alte cerinţe sanitare Acest compartiment se referă, în mod special, la noile cerinţe ale UE privind igiena alimentară şi la consecinţele asupra importului produselor alimentare, care au devenit obligatorii după 1 ianuarie 2007. Trebuie de ţinut cont de faptul că în afară de cerinţele privind igiena alimentară, pot fi aplicate şi alte măsuri sanitare, cum ar cerinţele referitoare la sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor. Pentru a obţine informaţii suplimentare recomandăm să consultaţi: • Ghidul general pentru autorităţile ţărilor terţe privind procedurile care trebuie respectate la

importul de animale vii şi produse animale în Uniunea Europeană. http://europa.eu.int/comm/food/OAV/pdf/guide_thirdcountries_en.pdf • Ghidul privind punerea în aplicare a cerinţelor principale ale Legislaţiei orizontale în domeniul

alimentar. http://europa.eu.int/comm/food/food/foodlaw/guidance/index_en.htm Concomitent, este de menţionat că Regulamentul (CE) nr. 882/2004 nu solicită ţărilor terţe de a dispune de autorităţi competente pentru a avea dreptul de a exporta alimente în UE după 1 ianuarie 2006. Cu toate acestea, legislaţia veterinară şi fitosanitară, care e mai specială, solicită înfiinţarea autorităţilor competente. În general, sunt aplicabile următoarele: - În ceea ce priveşte alimentele de origine animală, UE întotdeauna a luat în consideraţie garanţiile cu

privire la conformarea cerinţelor UE în ceea ce priveşte alimentarea, date de către autorităţile competente a ţărilor terţe.

- În ceea ce priveşte alimentele de origine non-animală: • Cu referinţă la cerinţele fitosanitare, necesitatea existenţei unei autorităţi competente e stabilită

prin legislaţia respectivă; • Conformarea cu cerinţele UE, altele decât cele fitosanitare, a fost asigurată, în majoritatea

cazurilor, de către instituţii neguvernamentale şi importurile au fost permise în baza garanţiilor oferite de către importatorii de alimente din UE, etc.

Mai mult ca atât, în ceea ce priveşte alimentele de origine animală, doar ţara terţă inclusă în lista stabilită de către Comunitatea Europeană poate exporta în UE. În ceea ce priveşte alimentele de origine non-animală, nu e nevoie ca ţările terţe să fie incluse în vreo listă pentru a putea exporta. Legislaţia comunitară, în particular, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 nu solicită ţărilor terţe să prezinte un plan de control. Regulamentul dat autorizează comisia europeană să solicite ţărilor terţe furnizarea informaţiei exacte şi actualizate cu privire la propriile reglementări sanitare şi fitosanitare, procedurile de control şi procedurile de evaluare a riscurilor în ceea ce priveşte exportul produselor în UE. Este de notat că această prevedere e în deplină conformitate cu Articolul 7 şi Anexa B a Acordului O.M.C. privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare. E posibil cazul că, în viitor, comisia va solicita ţărilor terţe să prezinte informaţie în ceea ce priveşte subiectele de mai sus. Pentru a facilita ţările terţe, comisia intenţionează stabilirea unor recomandări ce

56

ţine de forma în care această informaţie va fi prezentată. În cazul în care nu există vreo solicitare din partea comisiei nu e nevoie ca ţara terţă să prezinte vreo informaţie. Această nouă procedură va completa sistemul prin care informaţia e solicitată din partea ţării terţe înainte şi în timpul inspecţiilor efectuate de către Oficiul Alimentar şi Veterinar al Comisiei. Trebuie de luat în consideraţie faptul că legislaţia alimentară a UE solicită prezentarea obligatorie a informaţiei cu privire la: • Reziduurile produselor medicinale veterinare şi alte substanţe farmacologice active folosite la

tratarea animalelor. • Bolile zoonotice. În ceea ce priveşte alimentele de origine animală, în majoritatea cazurilor, doar produsele de la întreprinderile (inclusiv fabricile şi camerele frigorifice) indicate în lista aprobată de Comisie, pot exporta în UE. Procedura de inspectare a întreprinderilor în acest sens se lansează doar după ce ţara terţă sau de reşedinţă a agentului economic în cauză va fi inclusă în lista ţărilor cu dreptul de export a produselor de origine animalieră în UE. În ceea ce priveşte alimentele de origine non-animală, în cele mai multe cazuri, este suficient că întreprinderile exportatoare din ţările terţe sunt cunoscute şi acceptate ca furnizori de către importatorii de alimente din Comunitate. Pentru livrările de plante sau produsele din plante reglementate prin acquis-ul UE de conservare a plantelor, exportatorul trebuie să obţină un certificat fitosanitar eliberat de propriile autorităţi naţionale competente. Concomitent, este de notat că conform prevederilor legale autorităţile competente din ţările membre ale UE trebuie să se asigure că produsele alimentare importate în Comunitate au fost supuse controalelor oficiale în scopul determinării dacă prevederile relevante ale regulilor de igienă alimentară, inclusiv cerinţa de reglementare, implementare şi menţinere a procedurilor în baza HACCP, au fost respectate (Articolul 8, alineatul 3 al Directivei 93/43/EEC privind igiena alimentară). Noile reguli ale UE referitoare la igiena alimentară confirmă faptul că toate întreprinderile alimentare, după producerea primară, trebuie să reglementeze, implementeze şi menţină o procedură bazată pe principiile HACCP. Aceste reguli, totuşi, sunt mai flexibile decât cele a sistemului vechi, dat fiind faptul că procedurile de bază a HACCP pot fi adaptate la orice situaţii. Este de notat că nu există o careva cerinţă pentru ţările terţe să aibă laboratoare de referinţă. Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 882/2004 solicită laboratoarelor implicate în verificarea conformării cu standardele alimentare ale UE să fie acreditate. Aceste laboratoare pot fi private, care au fost desemnate în scopul verificării conformării cu standardele alimentare ale UE de către autoritatea responsabilă de controale oficiale. In scopul facilitării acreditării laboratoarelor, Comisia a adoptat Regulamentul ce prevede o perioadă de tranziţie de patru ani, timp în care laboratoarele din ţările terţe se pot adapta la noua situaţie. Misiunile de inspectare atât în Statele Membre cât şi în ţările terţe sunt organizate de către Oficiul Alimentar şi Veterinar (OAV) al CE. Cu toate acestea, Comisia este responsabilă, în baza Regulamentului (CE) nr. 882/2004 să solicite de la ţările terţe care intenţionează să exporte alimente în Comunitate furnizarea informaţiei exacte şi actualizate cu privire la organizarea generală şi administrarea sistemelor de control sanitar. Se aşteaptă o creştere a responsabilităţii comisiei în domeniul alimentelor de origine non-animală, după cum această situaţie e reglementată în prezent în ceea ce priveşte alimentele de origine animală. Rolul OAV

57

va reflecta această creştere a responsabilităţii. Punctul de legătură obişnuit al comisiei în ţările terţe e autoritatea competentă. În practică cererile iniţiale pentru obţinerea informaţiei vor fi adresate reprezentantului ţării terţe în UE. În dependenţă de răspunsul dat de ţara terţă, contactele ulterioare sau directe cu autoritatea competentă din ţara terţă respectivă sau/şi cu organul de control respectiv. 2.4.3 Cerinţele de bază ale legislaţiei alimentare comunitare Anumite cerinţe de bază ale legislaţiei alimentare aplicabile tuturor alimentelor sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Acestea includ în mod special:

- Conformarea sau echivalarea (Articolul 11 al Regulamentului (CE) nr. 178/2002). Alimentele importate în Comunitate pentru expunerea pe piaţa Comunităţii se vor conforma cu:

Cerinţele relevante ale legislaţiei alimentare, sau Condiţiile recunoscute de către Comunitate ca fiind cel puţin echivalente acestora, sau cerinţele care se conţin în acordurile specifice existente între Comunitate şi ţara

exportatoare, în cazul existenţei acestora. În cazul în care un operator din sectorul alimentar consideră sau are suficiente motive să creadă că un aliment pe care l-a importat nu corespunde cerinţelor de securitate alimentară, acesta va iniţia imediat proceduri de retragere a alimentelor respective de pe piaţă în cazul în care alimentele au ieşit din controlul imediat al acelui operator din sectorul alimentar iniţial, precum şi va informa autorităţile competente despre aceasta.

2.4.4 Importul alimentelor de origine non-animală Cerinţele referitoare la igiena alimentelor de origine non-animală se conţin în articolele 3-6 ale Regulamentului (CE) nr. 852/2004, ceea ce înseamnă că următoarele reguli trebuie să fie respectate de către operatorii din sectorul alimentar din ţările terţe: • Obligaţia generală a operatorului de a monitoriza securitatea alimentară a produselor şi proceselor

sub responsabilitatea acestuia (Articolul 3 al Regulamentului (CE) nr. 852/2004); • Prevederi generale de igienă pentru producţia primară (Articolul 4.1 şi Secţiunea A la Anexa I la

Regulamentul (CE) nr. 852/2004); • Cerinţe detaliate după producţia primară (Articolul 4.2 şi Anexa II la Regulamentul (CE) nr.

852/2004); • Cerinţe microbiologice pentru anumite produse (Articolul 4.3 al Regulamentului (CE) nr.

852/2004) şi Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2073/2005; • Proceduri bazate pe principiile HACCP (Articolul 5 al Regulamentului (CE) nr. 852/2004); • Înregistrarea unităţilor (Articolul 6 al Regulamentului (CE) nr. 852/2004). În baza cerinţelor respective ale legislaţiei alimentare a UE sunt aplicabile o serie de reguli care completează sau se adaugă igienei alimentare. Acestea includ în special şi în cazurile respective cerinţe referitoare la:

o Poluanţi; o Nivelul maxim al reziduurilor pentru pesticide, o Utilizarea aditivilor alimentari; o Materiale şi articole care intră în contact cu produsele alimentare; o Iradierea alimentelor; o Alimente novatoare; o Radioactivitate.

Există de asemenea cerinţe specifice faţă de următoarele produse:

58

o Produsele alimentare congelate rapid; o Produsele alimentare pentru scopuri nutritive speciale; o Organismele modificate genetic (OMG).

Pentru informaţii suplimentare recomandăm consultarea: http://europa.eu.int/comm/food/index_en.htm În ceea ce priveşte sănătatea plantelor, înainte de introducerea acestora în Comunitate, anumite plante, produse din plante sau alte obiecte se vor conforma cerinţelor fitosanitare. Pentru informaţii suplimentare recomandăm consultarea: http://europa.eu.int/comm/food/plant La importul alimentelor de origine non-animală, importatorul este obligator să asigure respectarea cerinţelor respective ale legislaţiei alimentare sau cu condiţiile recunoscute drept echivalentele acestora de către Comunitate. Alimentele de origine non-animală pot fi supuse controalelor în conformitate cu planul de control întocmit prin prisma potenţialelor riscuri prevăzuţi de Articolul 15, alineatul 1 al Regulamentului (CE) nr. 882/2004. Asemenea controale vor fi efectuate în conformitate cu legislaţia naţională din diferite State Membre. Acestea vor fi efectuate la punctele de intrare, punctele de distribuţie pentru circulaţie liberă, sediul importatorului, unităţile de vânzare cu amănuntul etc. În afară de igiena alimentară aceste controale la import pot avea ca subiect alte probleme legate de securitatea alimentară, aşa ca: aditivi, materiale în contact cu alimentele, poluanţi etc. În general, alimentele de origine non-animală pot fi introduse în UE fără certificare din partea autorităţilor competente ale ţării terţe expeditoare, şi nu sunt supuse unei proceduri de notificare prealabilă la sosire. Anumite plante şi produse vegetale (specificate în Secţiunea B a Anexei V la Directiva 2000/29/CE) trebuie să fie însoţite de un certificat fitosanitar, eliberat de Organizaţia Naţională de Protecţie a Plantelor a ţării exportatoare. La intrarea în Comunitate, certificatul fitosanitar poate fi înlocuit cu un paşaport (pentru acele plante, produse vegetale sau alte obiecte importate care de asemenea sunt menţionate în Secţiunea A la Anexa V). Aceste plante şi produse vegetale sunt supuse verificărilor obligatorii legate de conservarea plantelor, identitatea şi documentarea acestora în scopul asigurării conformării cu cerinţele generale şi specifice legate de import ale CE, înainte de lansarea în circulaţie pe teritoriul Comunităţii. Asemenea verificări pot avea loc la puncte de intrare special situate la frontierele externe ale Comunităţii, sau, în cazul verificărilor legate de identitatea şi conservarea plantelor, la locurile de destinaţie din interiorul Comunităţii care întrunesc condiţii speciale. Importatorii unor asemenea bunuri trebuie să fie înregistraţi de către autorităţile responsabile ale Statului Membru. Autorităţile aeroportuare, portuare sau importatorii sau operatorii, după cum e convenit între ei, vor prezenta, de îndată ce le-a fost cunoscută sosirea iminentă a livrărilor de anumite plante sau produse vegetale, notificări prealabile oficiului vamal la punctul de intrare şi autorităţilor oficiale responsabile. Statele Membre de asemenea pot aplica această ultimă prevedere la cazurile de transport rutier, în special, atunci când sosirea e aşteptată în afara orelor normale de lucru a organelor oficiale respective. Pentru informaţii suplimentare consultaţi: http://europa.eu.int/comm/food/plant În conformitate cu Articolul 15, alineatul 5 al Regulamentului (CE) nr. 882/2004, Comisia poate stabili

59

o listă de alimente de origine non-animală (inclusiv produse compuse) care, în baza riscurilor cunoscute sau iminente, trebuie să fie supuse unor nivele înalte de control la introducerea acestora în UE. Pentru asemenea alimente se vor aplica următoarele: • vor fi desemnate anumite puncte de intrare; • operatorii din sectorul alimentar vor prezenta notificări prealabile despre sosirea bunurilor şi natura

acestora. Comisia încă nu a stabilit lista unor asemenea alimente. Între timp, măsurile de securitate care stabilesc un nivel înalt de control în ceea ce priveşte mărfurile alimentare se menţin.

2.4.5 Importul produselor de origine animală În conformitate cu Directiva 97/78/CE: • produsele de origine animală trebuie să fie prezentate la un post de inspecţie vamală comunitar

pentru a fi supuse controlului de import; • în conformitate cu legislaţia naţională a ţărilor membre, în care este situat postul de inspecţie

vamală, în prealabil introducerii produselor în postul de inspecţie vamală, trebuie să fie depus un preaviz;

• conosamentele trebuie să fie prezentate la postul de inspecţie vamală însoţite de toate certificatele relevante, cerute de legislaţia veterinară a UE;

• conosamentele vor fi acceptate numai dacă produsele provin din ţări, regiuni şi unităţi aprobate în modul corespunzător;

• în unele cazuri, pot fi aplicate măsuri de securitate, prin care se vor introduce condiţii de import sau restricţii speciale;

• procedurile, aşa cum sunt prevăzute de Regulamentul Comisiei (CE) nr. 136/2004, sunt obligatorii pentru executare.

În conformitate cu articolul 14 al Regulamentului (CE) nr. 882/2004, alimentele de origine animală pot fi de asemenea supuse controalelor la posturile de inspecţie vamală pentru alte motive decât cele aferente igienei alimentare şi sănătăţii animalelor, cum ar fi: • aditivi alimentari; • materialele care intră în contact cu alimentele; • iradierea alimentelor. Obligaţiile operatorilor din sectorul alimentar din ţările terţe Cerinţele relevante privind igiena alimentelor de origine animală sunt prevăzute în: • Articolele 3-6 ale Regulamentului (CE) nr. 852/2004, ceea ce înseamnă că următoarele reguli

trebuie să fie respectate de operatorii din sectorul alimentar din ţările terţe: - Obligaţia generală a operatorului de a monitoriza, pe răspundere proprie, securitatea

alimentară a produselor şi proceselor (Articolul 3); - Prevederi generale cu privire la igiena producţiei primare (articolul 4.1 şi Secţiunea A la

Anexa I la Regulament); - Cerinţe detaliate după producţia primară (Articolul 4.2 şi Anexa II la Regulament); - Pentru unele produse, cerinţe microbiologice (Articolul 4.3 al Regulamentului dat şi

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2073/2005); - Proceduri bazate pe principiile HACCP (Articolul 5 al Regulamentului); - Înregistrarea unităţilor (Articolul 6 al Regulamentului). Aprobarea unităţilor este în

principiu necesară doar pentru alimentele de origine animală.

60

Cerinţele aplicabile produselor exportate, prevăzute de Regulamentul (CE) Nr.853/2004. Obligaţiile importatorilor (Articolul 6 al Regulamentului (CE) nr. 853/2004) Operatorii din sectorul alimentar, care importă produse de origine animală trebuie să asigure ca aceste produse:

- să provină dintr-o ţară terţă sau o parte a unei ţări terţe care este prevăzută de o listă a comunităţii;

- după caz, să provină din unităţi care sunt prevăzute de o listă; - după caz, să poarte marca sanitară sau de identificare; - după caz, să fie însoţite de un certificat eliberat de reprezentantul autorităţii competente a

ţării terţe; - să fie puse la dispoziţie pentru control la un post de inspecţie vamală; - să corespundă cerinţelor privind securitatea animalelor prevăzute de Directiva 2002/99/CE; - operaţiunile efectuate sub controlul acestora, care au avut loc după import, să fie desfăşurate

în conformitate cu cerinţele relevante ale Regulamentului (CE) nr. 853/2004. Obligaţiile autorităţilor competente din ţările terţă Pentru produsele de origine animală, legislaţia UE privind alimentele cere ca autoritatea competentă a ţării exportatoare să ofere garanţii privind corespunderea sau echivalenţa cu cerinţele UE. Autorităţile competente în ţările terţe exportatoare trebuie, în special, să asigure următoarele:

- Serviciile de control ale acestora să respecte criteriile operaţionale prevăzute în legislaţia CE, în special în Regulamentul (CE) nr. 882/2004,

- Unităţile care sunt autorizate să exporte în UE să respecte şi să continue să respecte cerinţele CE şi lista acestor unităţi este actualizată şi comunicată Comisiei (Articolul 12, paragraful 2 al Regulamentului (CE) nr. 854/2004),

- Cerinţele privind certificarea să fie satisfăcute. Reguli detaliate privind certificarea sunt prevăzute de Directiva Consiliului 96/93/CE privind certificarea animalelor şi produselor de origine animală. Mai multe detalii sunt prevăzute in Anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 854/2004 (de exemplu privind faptul că certificatul trebuie să fie eliberat înainte ca conosamentul la care se referă să fie făcut liber de controlul autorităţii competente sau ţării terţe de distribuţie).

Alimentele de origine animală din ţări terţe trebuie să corespundă cerinţelor care previn introducerea bolilor la animale în UE. Aceste cerinţe emană de la Directiva 2002/99/CE stabilind regulile privind sănătatea animalelor, conform cărora este desfăşurată producerea, prelucrarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală pentru consumul uman. Pentru informaţii suplimentare consultaţi: http://europa.eu.int/comm/food/animal/animalproducts/index_en.htm Conform legislaţiei UE privind alimentele, un şir de cerinţe pot fi aplicate care completează sau suplimentează cerinţele igienei alimentare. Acestea includ cerinţe care se referă la:

- poluanţi şi reziduuri; - utilizarea substanţelor cu efect hormonal; - utilizarea aditivilor alimentari; - materiale şi articole care intra în contact cu alimentele; - radioactivitate.

De asemenea, există cerinţe specifice faţă de produse, în ceea ce priveşte:

- produsele alimentare congelate rapid;

61

- produsele alimentare pentru scopuri nutritive speciale; - organismele modificate genetic (OMG).

Pentru informaţii suplimentare consultaţi: http://europa.eu.int/comm/food/index_en.htm Directiva Consiliului 93/119/CE privind protecţia animalelor la momentul sacrificării stabileşte cerinţe privind sacrificarea de către oameni a animalelor (solipede, rumegătoare, porci, iepuri şi păsări) în abatoare. Ca regula generală, animalele trebuie să fie ferite de orice tulburare, durere sau suferinţă evitabilă în timpul transportării, adăpostirii, somării, sacrificării sau uciderii. Articolul 15 al Directivei stabileşte că în timpul vizitelor la abatoarele din ţările terţe, experţii Comisiei trebuie să asigure că animalele au fost sacrificate în condiţiile care oferă garanţii de tratament uman, cel puţin echivalente celor prevăzute de Directiva 93/119/CE. Pentru informaţii suplimentare consultaţi: http://europa.eu.int/comm/food/animal/welfare/international/index_en.htm

2.4.6 Importul produselor compuse În sensul igienei alimentare, alimentele ce conţin atât produse de origine vegetală cât şi produse procesate de origine animală sunt numite “produse compuse”. Pentru obţinerea informaţiilor suplimentare vis-a-vis de clasificarea europeană a produselor animaliere, consultaţi anexa nr.3 la prezenta publicaţie. Cerinţele relevante cu privire la igiena produselor compuse se conţin în Articolele 3-6 ale Regulamentului (CE) nr. 852/2004, ceea ce înseamnă că aceleaşi reguli ca la importul produselor de origine animalieră trebuie să fie respectate. În conformitate cu Articolul 6, alineatul 4 al Regulamentului (CE) nr. 853/2004, operatorii din sectorul alimentar stabiliţi in Comunitate şi care importă alimente conţinând produse de origine vegetală şi produse prelucrate de origine animală, trebuie să asigure corespunderea componentelor prelucrate de origine animală, din componenţa acestor alimente, cerinţelor faţă de produsele de origine animală, adică:

- Componentele care provin dintr-o ţară terţă care apare pe lista Comunităţii, şi care corespunde cerinţelor specifice produsului, aplicabile la importul in spaţiul Comunitar;

- Unitatea (sau regiunea de producţie pentru moluşte şi alte produse de acest gen) de unde produsele de origine animală, utilizate pentru producerea produsului mixt, provin, au fost obţinute sau preparate, apare pe o lista de ţări din care este permis importul;

- Operatorul importator din sectorul alimentar trebuie să aibă capacitatea de a demonstra ca cele menţionate mai sus sunt respectate (cu ajutorul documentele existente sau prin alt mijloc).

Comisia examinează această problemă, pentru a elabora o abordare bazată pe evaluarea riscului. Până la întocmirea unei liste, conform criteriului de evaluare a riscului, de produse compuse care sunt supuse cerinţelor sus-menţionate, o măsură tranzitorie va permite continuarea practicilor curente. Conform legislaţiei UE privind alimentele, un şir de cerinţe pot fi aplicate, după caz, care completează sau suplimentează cerinţele referitoare igienei alimentare. Acestea includ, în special, cerinţe care se referă la:

62

- poluanţi; - utilizarea aditivilor alimentari; - materiale şi articole care intra în contact cu alimentele; - iradierea alimentelor; - radioactivitate.

De asemenea, există cerinţe specifice faţă de produse, în ceea ce priveşte:

- produsele alimentare congelate rapid; - produsele alimentare pentru scopuri nutritive speciale; - organismele modificate genetic (OMG).

63

CAPITOLUL III: REGULI SPECIFICE SECTORIALE APLICATE PE PIAŢA

COMUNITARĂ 3.1 Reguli de export al produselor animaliere pe piaţa Uniunii Europene 3.1.1 Aspecte generale Uniunea Europeana este, cu precădere, cel mai mare importator de produse alimentare din lume. Regulile de import privitor la carne şi produsele din carne sunt pe deplin armonizate, iar Comisia Europeană activează drept autoritate competentă din numele celor 27 de State Membre. CE este unicul partener negociator pentru toate ţările ce nu fac parte din UE în chestiunile legate de condiţiile de import al cărnii şi al produselor din carne. Responsabilă de securitatea alimentară în Uniunea Europeana este Direcţia generală de ocrotire a sănătăţii şi protecţie a consumatorului a Comisiei Europene. Regulile UE de import al cărnii şi produselor din carne tind să garanteze ca importurile au aceleaşi standarde înalte ca şi produsele din Statele Membre ale UE, nu numai în aspecte de igienă şi securitate a consumatorilor, dar şi privitor la starea sănătăţii animalelor din ţările exportatoare. 3.1.2 Principiile legislaţiei europene cu privire la produsele alimentare Sistemele de producere moderne şi structurile de comerţ sunt în prezent apte de a asigura o transparenţă deplină nu numai în subiectele legate de securitatea alimentară şi sănătatea animalelor, dar şi în chestiuni legate de standardele de producţie din punct de vedere al mediului ambiant şi de bunăstarea animalelor. Pentru a satisface aceste cerinţe şi a lua în considerare progresul tehnic din ultimii ani, Uniunea Europeană a întreprins o reexaminare fundamentală a legislaţiei sale ce ţine de securitatea alimentară. Elementele de bază a prevederilor legale comunitare în domeniu au fost prezentate în capitolele anterioare. 3.1.3 Reguli generale referitoare la carne si produse din carne Exporturile de carne proaspătă şi produse din carne în Uniunea Europeana trebuie supuse certificării veterinare, care este bazată pe recunoaşterea autorităţii competente a ţării, ce nu aparţine UE, de către Direcţia Generală de ocrotire a sănătăţii şi protecţie a consumatorului. Aceasta recunoaştere oficială a siguranţei autorităţii competente este indispensabilă pentru ca ţara să fie eligibilă şi autorizată pentru export către Uniunea Europeană. Autorităţile legale şi împuternicite adecvat în ţara exportatoare trebuie să asigure inspecţii şi controale credibile în tot lanţul de producere, care ar acoperi toate aspectele relevante de igienă, sănătate a animalelor şi sănătate publică. Toate negocierile bilaterale şi alte discuţii relevante ce ţin de exportul cărnii şi al produselor din carne trebuie întreprinse de autoritatea veterinară competentă a ţării respective. Toate celelalte părţi interesate şi companii private trebuie să-şi contacteze autoritatea competentă şi să comunice cu Uniunea Europeană prin acest canal. 3.1.4 Elemente-cheie specifice În ceea ce ţine de carne şi produsele din carne de toate tipurile, ţările de origine trebuie sa fie incluse într-o lista pozitivă de ţări eligibile pentru produsul relevant. Criteriile de eligibilitate sunt:

64

- ţările exportatoare trebuie să dispună de o autoritate veterinară competentă, care sa fie responsabilă de la un capăt la altul al lanţului alimentar. Autorităţile trebuie sa fie împuternicite, structurate şi dotate cu resurse pentru a realiza inspecţii efective şi a garanta o certificare credibilă a condiţiilor relevante veterinare şi de igienă generală;

- ţara sau regiunea de origine trebuie să corespundă standardelor relevante de sănătate a animalelor. Aceasta presupune ca ţara trebuie să fie membră a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Animalelor (OIE) şi trebuie să corespundă standardelor organizaţiei respective şi cerinţelor de raportare. Serviciile veterinare adecvate trebuie să asigure realizarea efectivă a tuturor controalelor de sănătate necesare;

- autorităţile trebuie, de asemenea, să garanteze că cerinţele de igienă şi sănătate publică sunt respectate. Legislaţia cu privire la igiena conţine cerinţe concrete, ce ţin de structura întreprinderii, echipamentelor şi proceselor operaţionale pentru măcelărie, taiere, păstrare şi procesare a cărnii. Aceste prevederi au scopul să asigure standarde înalte şi să prevină orice contaminare a produsului în timpul procesării;

- trebuie să existe şi un sistem de monitorizare pentru a verifica respectarea cerinţelor UE ce ţin de reziduurile medicamentelor veterinare, pesticidelor şi substanţelor poluante;

- autoritatea competenta trebuie sa elaboreze un program potrivit de monitorizare şi să-l înainteze Comisiei Europene pentru aprobare iniţială şi reînnoire anuală;

- importurile sunt autorizate doar pentru întreprinderi aprobate (de ex. abatoare, fabrici de măcelărie, unităţi de prelucrare a vânatului, magazine cu frigorifere, fabrici de prelucrare a cărnii) care au fost inspectate de autoritatea competentă a ţării exportatoare şi care corespunde cerinţelor UE. Autoritatea oferă garanţiile necesare şi e obligată să efectueze inspecţii regulate;

- pentru importul de carne de bovine, ovine sau caprine (vite, oi şi capre), ţările exportatoare trebuie să facă o cerere oficială în acest sens conform procedurilor existente. Acest statut este bazat pe evaluarea riscurilor şi are legătură cu anumite condiţii concrete de import.

- este necesar un control de câtre Oficiul Veterinar şi Alimentar al Comisiei pentru a confirma respectarea cerinţelor menţionate mai sus. O astfel de misiune de control stă la baza stabilirii încrederii între Comisia UE şi autoritatea competenta a ţării exportatoare.

Începând cu anul 2003 Republica Moldova a început să parcurgă aceste proceduri pentru a fi eligibilă la exportul produselor de origine animalieră pe piaţa comunitară şi de a face posibil valorificarea preferinţelor comerciale acordate de UE. Proiectul Raportului misiunii efectuate în Moldova în perioada 4 martie - 14 martie 2008 pentru evaluarea situaţiei generale a sănătăţii animale şi siguranţei alimentare în contextul posibilului export de animale şi produse de origine animală din Moldova către UE se anexează (Anexa nr.6 la prezenta publicaţie). Concluziile şi comentariile sunt de prisos. Ele sunt bine reflectate în raportul menţionat. 3.1.5 Controlul de frontiera Exporturile cărnii şi al produselor din carne trebuie să pătrundă în UE printr-un post de control de frontieră al UE, având autoritatea unui veterinar desemnat în mod oficial. Fiecare partidă este supusă unui control sistematic documentar, de identitate şi, desigur, unui control fizic. Frecvenţa controalelor fizice depinde de profilul de risc al produsului şi de rezultatele controalelor anterioare. Partidele care nu corespund legislaţiei Comunităţii (UE) trebuie să fie distruse sau, în anumite condiţii, re-expediate timp de 60 zile. Pentru a proteja sănătatea animalelor, există o interdicţie generală a introducerilor de produse de origine animalieră carne de către pasagerii sau călătorii pe teritoriul UE. 3.1.6 Asistenţa tehnică

65

În conformitate cu Acordul O.M.C. privire la măsuri sanitare şi fitosanitare, Comisia Europeană oferă asistenţă tehnică şi facilităţi pentru dezvoltarea capacităţilor instituţionale. Aceste instrumente pot ajuta ţărilor în curs de dezvoltare în respectarea condiţiilor de import al UE de către acestea. Au fost create şi facilităţi concrete pe orizontală pentru a îmbunătăţi igiena, siguranţa şi sănătatea animalelor în ţările în curs de dezvoltare şi a oferi instruire pentru oficialităţile guvernamentale ale autorităţilor din întreaga lume. 3.1.7 Care sunt paşii formali pentru aprobarea importurilor? UE a elaborat o procedură, ce constă din mai mulţi paşi, pentru evaluarea eligibilităţii ţărilor terţe pentru exportul produselor de origine animalieră în UE:

1. Autoritatea naţională a ţării terţe trebuie sa prezinte Direcţiei Generale de ocrotire a sănătăţii şi protecţie a consumatorului a Comisiei Europene o cerere oficială cu privire la intenţiile sale de a exporta produse de origine animalieră în UE. Cererea trebuie să conţină o confirmare că autoritatea respectivă poate realiza toate prevederile legale pentru a satisface cerinţele UE.

2. Direcţia Generală de ocrotire a sănătăţii şi protecţie a consumatorului trimite spre completare un chestionar.

3. La această etapă trebuie trimis şi aprobat Planul de monitorizare a reziduurilor pentru ţara exportatoare (daca aceasta nu a fost realizat anterior).

4. Dacă evaluarea planului de monitorizare a reziduurilor şi a chestionarului este pozitivă, Oficiul Veterinar şi Alimentar realizează o inspecţie pentru aprecierea situaţiei pe teren.

5. În baza rezultatelor inspecţiei şi a garanţiilor oferite de ţara exportatoare, Direcţia Generală de ocrotire a sănătăţii şi protecţie a consumatorului propune listarea ţării, apoi se vor autoriza condiţiile concrete în care se vor realiza importurile din ţara respectivă de rând cu lista întreprinderilor aprobate din ţară. Apoi aceste aspecte sunt discutate cu reprezentanţii tuturor Statelor Membre.

6. Dacă Statele Membre au o opinie favorabilă cu privire la propunere, Comisia Europeană adoptă condiţiile concrete de import. Lista întreprinderilor eligibile poate fi modificată la solicitarea ţării exportatoare şi ea trebuie sa fie disponibilă pe Internet. Pentru companiile sau producătorii autohtoni care doresc să exporte produse de origine animalieră pe piaţa comunitară, recomandăm să ia legătura cu autorităţile naţionale relevante, pentru a primi consultaţii relevante şi estimarea situaţiei de facto vis-a-vis de posibilitatea efectuării acestor exporturi. Informaţiile pot fi primite la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Ministerul Economiei şi Comerţului al Republicii Moldova. Pentru consultaţii detaliate privind regulile şi condiţiile de export ale produselor animaliere pe piaţa UE agenţii economici exportatori de produse animaliere sau cei care doresc să penetreze pe piaţa europeană pot accesa următoarele site-uri ale Comisiei Europene: Site-ul web al Direcţiei Generale de ocrotire a sănătăţii şi protecţie a consumatorului: http://europa.eu.int/comm/food/index_en.html http://europa.eu.int/comm/food/animal/animalproducts/index_en.html Întrebări cheie cu privire la noile reguli în domeniul igienei alimentare şi inspecţiile oficiale ale produselor alimentare: http://europa.eu.int/comm/food/international/trade/interpretation_imports.pdf Extinderea exporturilor: Oficiul de asistenţă on-line al Direcţiei Generale de Comerţ: http://europa.eu.int/comm/trade/issues/global/development/thd_en.html Pentru mai multe informaţii consultaţi:

66

http://europa.eu.int/comm/food/animalproducts/personal_imports/index_en.htm Lista detaliată a directivelor care reglementează acest domeniu poate fi găsită în anexa nr.5.

67

3.2. Reglementări specifice europene faţă de ouă de pasăre pentru consum Legislaţia comunitară de bază referitoare la ouăle de pasăre:

- Regulamentul Consiliului (CE) nr.1028/2006 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor;

- Regulamentul Comisiei (CE) nr. 557/2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) Nr.1028/2006 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor. Este de notat că aceste regulamente abroga Regulamentul Consiliului (EEC) nr. 1907/90 cu privire la anumite standarde de comercializare a ouălor şi Regulamentul de aplicare 2295/03;

- Decizia Comisiei Nr. 2006/696/CE, de stabilire a unei liste a ţărilor terţe din care pot fi importate şi pot tranzita în cadrul Comunităţii păsările de curte, ouăle destinate incubaţiei, puii de o zi, carnea de pasăre, de raţă şi de vânat sălbatic cu pene, ouăle şi produsele din ouă şi ouăle fără microorganisme patogene specificate cât şi de stabilire a condiţiilor aplicabile în materie de certificare sanitar-veterinară şi de modificare a Deciziilor 93/342/CE, 2000/585/CE şi 2003/812/CE – prin care sunt stabilite modelele de certificate de import din ţările terţe si tranzit/depozitare pentru oua si produse din oua, se aplică începând cu data de 25 aprilie 2007;

- Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autoritarii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare. Copia acestei directive poate fi obţinută prin solicitare la Ministerul Economiei şi Comerţului sau la CTPL;

- Regulamentul (CE) al Parlamentului European si al Consiliului nr. 852/2004 privind igiena produselor alimentare,

- Regulamentul (CE) al Parlamentului European şi al Consiliului nr. 853/2004 ce prezintă reguli specifice de igienă pentru alimentele de origine animală; Copia acestei directive poate fi obţinută prin solicitare la Ministerul Economiei şi Comerţului sau la CTPL;

- Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 ce prezintă criteriile microbiologice pentru alimente; - Directiva Parlamentului European si al Consiliului nr. 2000/13/CE cu privire la etichetarea,

prezentarea şi reclama alimentelor; - Directiva Consiliului 98/58/CE care aproba Norma sanitara veterinara privind protecţia

animalelor de fermă, etc. Tabelul comparativ al legislaţiei comunitare şi naţionale în domeniul producerii şi comercializării ouălor pentru consum uman destinate exportului

Nr. crt.

Legislaţia comunitară Legislaţia naţională Notă

1. Regulamentul nr. 178/2002/CE al Parlamentului European si al Consiliului de stabilire a principiilor si a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentara şi de stabilire a procedurilor in domeniul siguranţei produselor alimentare

Legea 78-XIV din 18.03.2004 privind produsele alimentare

Necesită actualizare

2. Regulamentul CE nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 cu privire la igiena alimentelor

Proiect HG „Cu privire la aprobarea Regulilor generale de igienă a produselor alimentare de origine animală”

La contrasemnare

3. Regulamentul (CE) al Parlamentului European si al Consiliului nr.

Proiectul Hotărârii Guvernului privind Regulile specifice de

La contrasemnare

68

853/2004 din 29 aprilie 2004 ce prezintă reguli specifice de igiena pentru alimentele de origine animala

igienă pentru produsele de origine animală

4. Regulamentul Parlamentului European nr. 854/2004 din 29 aprilie 2004 privind stabilirea şi organizarea controalelor oficiale ale produselor alimentare de origine animală destinate consumului uman

Proiectul Hotărârii Guvernului „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea controalelor oficiale ale produselor alimentare de origine animală destinate consumului uman”

La contrasemnare

5. Regulamentul (CE) al Parlamentului European si al Consiliului nr. 882/2004/CE din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind nutreţurile şi alimentele şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare animală

Proiectul Hotărârii Guvernului „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor”

La contrasemnare

6. Regulamentul 2073/2005/CEE criterii microbiologice

San pin Ministerul Sănătăţii

7. Directiva Parlamentului European si al Consiliului nr. 2000/13/CE cu privire la etichetarea, prezentarea si reclama alimentelor

HG despre aprobarea Normelor privind etichetarea produselor alimentare şi Normelor privind etichetarea produselor chimice de menaj Nr. 996 din 20.08.2003

Necesită actualizare

8. Regulamentul Consiliului 1028/2006/CE privind standardele de comercializare aplicabile ouălor din 19 iunie 2006

- Necesită a fi elaborat

9. Regulamentul Comisiei 557/2007/CE din 23 mai 2007 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentul 1028/2006/CE privind standardele de comercializare aplicabile ouălor din 19 iunie 2006


10. Decizia Comisiei nr. 696/2006/CE din 28 august 2006 de stabilire a unei liste a ţărilor terţe din care pot fi importate şi pot tranzita în cadrul Comunităţii păsările de curte, ouăle destinate incubaţiei, puii de o zi, carnea de pasăre, de ratită şi de vânat sălbatic cu pene, ouăle şi produsele din ouă şi ouăle fără microorganisme patogene specificate cât şi de stabilire a condiţiilor aplicabile în materie de certificare sanitar-veterinară şi de modificare a Deciziilor 93/342/CEE,

- Necesită discutare şi promovare în regim de urgenţă.

69

2000/585/CE şi 2003/812/CE 11. Directiva Consiliului

1999/74/CE ce stabileşte standarde minime pentru protecţia găinilor ouătoare

În proces de elaborare Necesită discutare şi promovare în regim de urgenţă.

12. Directiva Comisiei 2002/4/CE privind înregistrarea unităţilor care cresc găini ouătoare


13. Directiva Consiliului 98/58/CE privind protecţia animalelor de ferma


14. Regulamentul 2092/91 privind metoda de producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele agricole şi alimentare


15. Program-cadru de modernizare a întreprinderilor din sectorul agroalimentar

Necesită a fi elaborat

16. Hotărârea Guvernului nr. 938 din 17.08.2006 cu privire la aprobarea unor regulamente. Anexa nr.1 Regulamentul cu privire la condiţiile şi procedura de autorizare sanitară veterinară a unităţilor supuse controlului sanitar-veterinar şi supravegherii veterinare de stat

Necesită actualizare în conformitate cu secţiunile din Anexa nr.3 la Regulamentul (CE) al Parlamentului European si al Consiliului nr. 853/2004

Concomitent, este de menţionat că la moment nu există un număr suficient de personal, care ar fi repartizat reieşind din atribuţiile funcţionale şi responsabilităţi clare pe domenii de activitate. De exemplu personalul de la nivelul central al administraţiei nu este repartizat în cadrul unui serviciu, neexistând personal care să aibă atribuţii specifice în domeniul igienă şi sănătate publică veterinară, respectiv protecţia animalelor. În acest sens recomandăm operarea modificărilor în fişele de post ale specialiştilor Direcţiei de Medicină Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. De asemenea atribuirea de responsabilităţi pe domenii trebuie făcută în cascadă, de la nivel central, trecând pe la nivel raional şi municipal, până la nivel local. Ulterior persoanele fiind responsabilizate, trebuie sa fie instruite şi informate permanent pe domeniul de activitate. Absenta la nivel central a unui serviciu de igienă şi sănătate publică veterinară, care să efectueze autorizarea şi supravegherea activităţii unităţilor de industrie alimentară, deoarece în acest moment se realizează o autorizare comună atât pentru: ferme de găini ouătoare, ferme de broiler, ferme de tineret de înlocuire, abator de pasare, centru de ambalare ouă şi unitate de procesare ouă împreună. Tuturor unităţilor enumerate mai sus li se atribuie un singur număr de autorizare. Practic acestea ar trebui se fie autorizate individual, pe activităţile desfăşurate, în acordarea autorizaţiilor trebuind să fie implicate mai multe servicii: igienă şi sănătate publică veterinară (abator, unitate de tranşare, centru de

70

ambalare ouă, unitate de procesare ouă) , sănătate animală (ferme: găini ouătoare, broiler, tineret de înlocuire), precum şi protecţia animalelor (care acordă codul de exploataţie pentru găinile ouătoare, cod ce se marchează pe ou şi astfel se urmăreşte trasabilitatea acestuia). Odată cu elaborarea şi armonizarea legislaţiei naţionale la cea europeană în domeniu dat de activitate, apare necesitatea instruirii personalului care va avea atribuţii în domeniul igienei şi sănătăţii publice veterinare prin participarea la instruiri cu privire la noul pachet legislativ comunitar pe igienă (Regulamentele CE nr.178/2002; 852/2004; 853/2004; 854/2004; 882/2004 şi 2073/2005), deoarece acestea nu sunt cunoscute de către specialiştii din cadrul administraţiei centrale şi locale. De asemenea trebuie responsabilizată persoana care se va ocupa de implementarea prevederilor regulamentelor menţionate. Este de notat că la ora actuală, Republica Moldova a preluat o mică parte din legislaţia comunitară. Procesul este tergiversat de ministerele responsabile de elaborarea şi coordonarea acestor documente de importanţă. De aceea se propun următoarele:

- elaborarea unei strategii sau algoritm clar de preluare a legislaţiei, pe domenii de activitate, domeniile de interes având prioritate la examinare şi adoptare. În baza prioritarilor stabilite de către administraţia centrală se va elabora o strategie de preluare a legislaţiei, iar eventualele programe/proiecte de asistenţă trebuie să se desfăşoare pe domenii limitate, asistenţa experţilor străini fiind destinată atât creării cadrului legislativ, implementării prevederilor legislaţiei, precum şi instruirii specialiştilor din Republica Moldova în realizarea evaluării unor anumite obiective;

- simplificarea procedurii de preluare a legislaţiei comunitare, prin stabilirea clară a procedurii şi instituţiilor obligatorii la consultare;

- armonizarea actelor normative trebuie să se facă separat, astfel încât o directivă să fie preluată ca atare, direct printr-un act normativ. Considerăm că nu este utilă preluarea simultană a mai multor prevederi legislative comunitare, într-un singur act normativ al Republicii Moldova. Preluarea simultană poate dă naştere la confuzii, iar abrogarea unui act normativ comunitar, duce la abrogarea parţială a actului normativ din Republica Moldova;

- crearea unui sistem viabil şi modern de diseminare a informaţiei pe verticală de la organele centrale la cele raionale şi locale. În prezent transmiterea informaţiilor către raioane şi municipii se face prin telefon sau fax sau prin înmânarea directă a informaţiilor pe suport magnetic. Acest lucru deteriorează mult viteza de transmitere, precum şi circulaţia informaţiilor. În mod normal, informaţiile se transmit piramidal, de la centru către teritoriu, iar medicii veterinari oficiali din teritoriu trebuie să aibă posibilitatea de a comunica rapid atât către raioane şi municipii, cât şi către autoritatea centrală.

Pana la realizarea reţelei INTRANET (care este proiectată să se realizeze într-o anumită perioadă de timp), propunem conectarea calculatoarelor din raioane şi municipii la reţeaua Internet, existând astfel posibilitatea de a trimite informaţiile prin posta electronică.

În partea ce ţine de controlul reziduurilor este de menţionat că persoanele responsabile din cadrul structurilor subordonate Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în particular Centrul Republican de Diagnostica Veterinara din Chişinău au cunoştinţe suficiente despre legislaţia comunitară care reglementează domeniul dat, cunosc modul de întocmire şi prezentare a Planului naţional de control a reziduurilor care este la etapa de coordonare şi prezentare serviciilor europene spre consultare. Cu toate acestea, experţii străini din domeniu afirmă că capacitatea analitică a personalului este redusă, număr redus de substanţe monitorizate; sunt aplicate un număr redus de metode de analiză şi se observă o lipsă acută de echipament în domeniul de activitate. Mai mult ca atât, se lucrează în regim neacreditat şi metodele nu sunt validate. În acest context, se observă următoarele recomandări privind domeniul control reziduuri:

- acreditarea laboratoarelor din domeniu în conformitate cu prevederile ISO 17025/2005 şi validarea metodelor în conformitate cu prevederile Directivei CE 657/2002;

71

- dezvoltarea capacităţii analitice prin extinderea numărului de metode de screening şi implementarea metodelor de confirmare;

- suplimentarea şi instruirea personalului din domeniul de activitate; - stabilirea de atribuţii specifice prin fişa postului fiecărui angajat; - achiziţionarea de echipamente specifice controlului reziduuri şi materiale consumabile

necesare extinderii de metode; - participarea la testele de intercomparare internaţionale (de exemplu, cele organizate de

FAPAS din Anglia); - problematica complexă a domeniului control reziduuri şi situaţia actuală în acest sector,

este necesar sa se stabilească o strategie privind dezvoltarea acestui domeniu în conformitate cu cerinţele comunitare;

- de a respecta recomandările Comisiei Europene referitoare la modul de întocmire şi realizare a Planului naţional pentru controlul reziduurilor;

- implementarea metodelor de analiză recomandate de laboratoarele comunitare de Referinţă şi de legislaţia comunitară.

Referitor la stadiul implementării legislaţiei comunitare se prezintă următoarea tabelă de performanţă:

72

Din tabelul prezentat rezultă următoarele concluzii:

Nr. crt.

Legislaţie comunitară Legislaţie naţională Observaţii

1. Directiva Consiliului Europei 96/22 CEE din 29 aprilie 1996

ORDIN Ministerului Sănătăţii nr. 245 din 10.11. 2006 „Cu privire la aprobarea Normei sanitare veterinare privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste”

Publicat

2. Directiva Consiliului Europei 96/23/EEC din 29 aprilie 1996, Regulamentul Uniunii Europene nr. 2377/90 din 26 iunie 1990, Decizia Comisiei Uniunii Europene 97/747 din 27 octombrie 1997, Decizia Comisiei Uniunii Europene 98/179 din 23 februarie 1998

ORDIN nr. 247 din 13.11. 2006 “Cu privire la aprobarea Normei sanitare privindmăsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animale vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală”,

Publicat

3. Directiva Consiliului Europei 63/2002 CEE din 11 iulie 2002

ORDIN nr. 272 din 26 decembrie 2006 “Cu privire la aprobarea Normei sanitare privind metodele de prelevare a probelor de produse alimentare de origine animală în vederea efectuării analizelor de laborator pentru determinarea oficială a nivelului de reziduuri de pesticide

Aprobat, in curs de publicare

4. Directiva Consiliului Europei 401/2006 CEE din 23 februarie 2006

ORDIN nr. 273 din 26 decembrie 2006 “Cu privire la aprobarea Normei sanitare privind metodele de recoltare a probelor pentru controlul oficial al nivelului de micotoxine în produsele alimentare de origine animală”

Aprobat, in curs de publicare

5. Regulamentul Comisiei Europene 1881 din 19.12.2006, stabileşte limitele maxime admise pentru diferiţi contaminanţi

În curs de elaborare la Ministerul Sănătăţii -

6. Regulamentul Comisiei Europene 333 din 28.03.2007 stabileşte metodele de esantionare si de analiza pentru plumb, cadmiu, mercur, 3-MCPD si benzo(a) pirene in alimente


7. Regulamentul Comisiei Europene 1883 din 19.12.2006 stabileşte metodele eşantionare si analiza pentru controlul oficial al nivelului de dioxine si dioxine asemănătoare PCB-urilor


73

- legislaţia comunitară privind controlul reziduurilor este cunoscută şi transpusă la nivel naţional;

- legislaţia comunitară privind contaminanţii (pesticide, PCB-uri, dioxine, micotoxine, metale grele) nu este transpusă la nivel naţional.

În acest context, se recomandă de a urmări modificările apărute în domeniul legislativ comunitar şi de a lansa activităţi interne pentru transpunerea acestora în cadrul legislaţiei naţionale. Mai mult ca atât, se recomandă intensificarea procesului de transpunere a legislaţiei comunitare pentru contaminaţi. În ceea c e priveşte control microbiologic se poate de constata că dotarea cu aparatură specifică pentru examene microbiologice şi spaţiul destinat funcţionării compartimentului microbiologie este generos şi permite separarea fluxurilor analitice. Aceste metode sunt acreditate de Organismul Naţional de Acreditare. În mod curent determinările microbiologice la produse alimentare au ca referenţă de lucru metode prevăzute în diferite GOST-uri standarde naţionale. Se fac determinări doar de prezent-absent pentru parametrii microbiologici cercetaţi; limitele acestor parametrii microbiologici sunt prevăzute în San pin - document naţional elaborat de Ministerul Sănătăţii. Concomitent, se poate de constatat că se cunosc dar nu se aplică standardele de lucru ISO. Cu toate acestea unele din ele au fost preluate ca şi documentaţia de la Laboratoarele de referinţă din România şi Lituania, dar care nu se aplică practic în laborator. Determinarea pentru Salmonella se execută în conformitate cu GOST 30519-1997 ce prevede decelarea de“Microorganisme patogene, inclusiv Salmonella” şi care nu corespunde cu EN/ISO 6579/2003. Adiţional, cu se efectuează testarea privind antibiorezistenta tulpinilor de Salmonela izolate. De asemenea nu se fac determinări cantitative pentru diferite grupe de bacterii sau specii bacteriene aşa cum prevăd normativele europene (de exemplu Stafilococul se determină doar ca: prezent-absent). Mai mult ca atât, nu se efectuează recoltarea probelor de produse alimentare şi evaluarea criteriilor microbiologice ale acestora conform planului de prelevare prevăzut de Regulamentul 2073/2005/CEE privind criterii microbiologice modificat prin Regulamentul(CE) 1441/2007, întrucât aceste acte normative se află încă în stadiul de aprobare la Guvern. Concluzii şi recomandări: - preluarea şi implementarea reglementărilor comunitare privind criteriile microbiologice pentru

produse alimentare - Regulamentul(CE)2073/2005, modificat cu Regulamentul(CE) 1441/2007; - preluarea şi aplicarea metodele şi tehnicilor de lucru standardizate pentru decelarea de Salmonella

din produse alimentare şi din materii fecale de animale astfel încât de a asigura implementarea în practică a programelor comunitare privind controlul pentru Salmonella la ouă şi alte produse alimentare prevăzute de Regulamentul (CE) 2160/2003 si Regulamentul (CE) 1237/2007 de modificare a Regulamentului (CE) 2160/2003 şi a Deciziei 2006/696/CE;

- elaborarea şi implementarea metodei de decelare a germenilor din genul Salmonella la matricea ouă de consum din conţinut şi coajă;

- revizuirea şi însuşirea metodelor de lucru microbiologice în acord cu standardele ISO pentru toate speciile bacteriene prevăzute în Regulamentul(CE)2073/2005, modificat cu Regulamentul(CE) 1441/2007;

- efectuarea unui stagiuni de pregătire a specialiştilor microbiologi pentru însuşirea tehnicilor de lucru prevăzute în standardele ISO;

- cerinţele comunitare din domeniului control microbiologic şi stadiul actual în acest sector, impune stabilirea priorităţilor de implementare a acestora;

74

- continuarea procesului de transpunere a legislaţiei comunitare urmărindu-se în permanenţă modificarea acesteia.

Lista detaliată a directivelor care reglementează acest domeniu poate fi găsită în anexa nr.5.

75

3.3. Reglementări specifice europene faţă de fructe şi legume Cadrul legislativ existent în Republica Moldova cu referire la limitele maxime admise (LMA) este format din normativele igienice privind reziduurile preparatelor de uz fitosanitar în obiectele mediului înconjurător, publicate în Monitorul Oficial din 19.12.2003 Nr.248-253, elaborate de Ministerul Sănătăţii, în care sunt cuprinse LMA şi pentru multe alte alimente, în afară de cele de origine vegetală. Legislaţia UE privind LMA în produse vegetale care cuprinde următoarele directive de bază: Directiva 76/895/EC pentru fructe şi legume; Directiva 86/362/EC pentru cereale, Directiva 90/642/EC pentru produse de origine vegetală, inclusiv fructe şi legume şi Directiva 63/2002/EC privind prelevarea probelor pentru analiza reziduurilor de pesticide în fructe, legume şi cereale. Legislaţia în vigoare în Republica Moldova privind atestarea şi omologarea produselor de uz fitosanitar pentru utilizare în agricultură şi silvicultură şi instituţiile implicate în omologare:

- Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia plantelor Nr.612-XIV din 01.X.1999; - Legea Republicii Moldova pentru completarea Codului cu privire la contravenţiile

administrative Nr.385-XV di 19 iulie 2001; - Legea Republicii Moldova cu privire la produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi Nr. 119-XV

din 22.04. 2004; - Hotărârea Guvernului Nr. 897 din 08.XII.1994 cu privire la aprobarea şi utilizarea în

agricultură a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor; - Hotărârea Guvernului Nr.397 din 03.IV.2003 cu privire la aprobarea modificărilor şi

completărilor ce se operează în unele hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova; - Hotărârea Guvernului nr.1351 din 19.XII.2005 cu privire la modificările şi completările ce

se operează în unele hotărâri ale Guvernului, în particular la Hotărârea Guvernului Nr. 897 din 8.12.1994;

- Hotărârea Guvernului Nr.1307 din 12 decembrie 2005 cu privire la aprobarea Regulamentului privind atestarea şi omologarea de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor.

Instituţiile naţionale implicate în atestarea şi omologarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor sunt următoarele:

- Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare; - Ministerul Sănătăţii; - Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale.

Avizarea se face de către Consiliul Republican Interdepartamental pentru aprobarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor. Instituţiile implicate în controlul reziduurilor de pesticide sunt următoarele: - Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor (CSAOPUFF) de următoarea structură: grupa de înregistrare a produselor de uz fitosanitar, în care activează 5 specialişti şi grupa pentru controlul calităţii pesticidelor, în care activează 5 specialişti. specialiştii daţi sunt cu studii superioare de chimie şi biochimie şi au capacitatea sa efectueze controlul calităţii produselor de uz fitosanitar şi al reziduurilor de pesticide. folosesc cu uşurinţă echipamentele din domeniu, achiziţionate recent prin programul nato. specialiştii au beneficiat de cursuri de pregătire în franţa, belgia şi republica moldova privind utilizarea echipamentului existent în dotare. laboratorul csaopuff efectuează controlul reziduurilor de pesticide în produse de origine vegetală (vin/struguri, mere, prune) în special exportate în Rusia, Belorusia, Ucraina.

76

Laboratorul csaopuff este acreditat ISO 17025 pentru controlul calităţii pesticidelor şi aprecierii reziduurilor pesticidice în sol şi produse vegetale. In cadrul laboratorului CSAOPUFF se efectuează controlul calităţii produselor de uz fitosanitar în vederea omologării, comercializării şi utilizării. - Centrul de Pedologie Aplicată prin Laboratorul “Agrochim” efectuează analizele de reziduuri de pesticide din probe de origine vegetală, în special pentru insecticide organoclorurate si erbicide triazinice. Laboratorul este acreditat ISO 17025 pentru analiza reziduurilor de pesticide. De asemenea, Laboratorul Centrului de Pedologie Aplicată efectuează controlul calităţii produselor de uz fitosanitar numai pentru comercializare şi utilizare. Certificatul de calitate pentru produsele de uz fitosanitar este emis de către expertul Organismului de Certificare al Centrului Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare. În scopul asigurării transpunerii practicelor europene în domeniu, se impune necesitatea întocmirii şi aprobării unui sistem de interacţiune dintre structurile guvernamentale implicate în acest domeniu, care să transpună Directivele 76/895/EC pentru fructe şi legume, 86/362/EC pentru cereale şi 90/642/EC pentru produse de origine vegetală, inclusiv fructe şi legume. Copiile acestor directive pot fi obţinute la Ministerul Economiei şi Comerţului sau la CTPL. Lista detaliată a directivelor care reglementează acest domeniu poate fi găsită în anexa nr.5. Concluzii şi recomnadări: Legislaţia UE în domeniul înregistrării şi omologării produselor de uz fitosanitar este în derulare prin diferite acte normative. Transpunerea legislaţiei UE privind fixarea limitelor maxime admise ale reziduurilor de pesticide în produse de origine vegetală nu a demarat până în prezent. Există capacităţi profesionale şi tehnice suficiente pentru lansarea procesului nemijlocit de transpunere a legislaţiei europene în domeniu. Acţiunile necesare de întreprins:

- Guvernul Republicii Moldova sau Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare trebuie să stabilească atribuţiile ce revin instituţiilor din subordine în domeniul controlului reziduurilor de pesticide şi al controlului calităţii produselor de uz fitosanitar;

- actele normative privind transpunerea legislaţiei UE cu referire la limitele maxime admisibile a reziduurilor de pesticide sa fie întocmite în colaborare cu toate instituţiile guvernamentale implicate, precum şi alte părţi interesate, întrucât aceasta legislaţie este în continua modificare;

- separarea activităţii controlului calităţii produselor de uz fitosanitar de cel al controlului reziduurilor de pesticide în cadrul laboratorului CSAOPUFF;

- dotarea suplimentară cu echipamente specifice analizelor reziduurilor pesticidice la nivel central (CSAOPUFF);

- validarea metodelor de analiză a reziduurilor de pesticide, în special cele multireziduuale, utilizate în UE şi întocmirea rapoartelor de validare;

- continuarea pregătirii profesionale a specialiştilor prin însuşirea tehnicilor moderne de analiza a reziduurilor de pesticide, a asigurării calităţii conform ISO 17025;

- mărirea numărului de specialişti pentru controlul reziduurilor de pesticide pentru a asigura implementarea legislaţiei UE (care prevede analiza a circa 400 de substanţe active, 60 de culturi agricole şi circa 600 de probe);

77

- îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi a dotării cu echipamente mai ales la nivel central (Centrul de carantină, Identificare şi Expertize de Arbitraj), dar şi la nivel raional şi vamal. Lipsa unor echipamente limitează capacitatea analitică a laboratorului. Se impune de urgenţă achiziţionarea unui echipament specializat pentru punerea în evidenţă a virusurilor din plante şi un microscop pentru sectorul entomologie-nematologie (de preferat cu contrast de interferenţă şi contrast de fază);

- perfecţionarea metodelor de analiză în vederea alinierii lor la metodele UE, metode recunoscute pe plan internaţional;

- îmbunătăţirea performantelor profesionale prin instruirea specialiştilor (metode şi echipamente noi, dar şi pentru implementarea unor concepte noi, cum ar fi asigurarea calităţii, acreditare);

- extinderea numărului de personal în domeniu astfel încât să fie câte cel puţin 2 persoane/domeniu de activitate.

3.4 Etichetarea: competitivitate, informaţii pentru consumatori şi o mai bună reglementare legislativă la nivelul Uniunii Europene Etichetarea este un instrument de piaţă important care trebuie privit ca parte integranta în comunicarea dintre jucătorii societali (mediul de afaceri către consumatori, direct sau prin intermediari, autorităţi către consumatori etc.). Chiar daca etichetarea nu mai este o cale pe care să te poţi baza în comunicarea de informaţii către consumator ea rămâne un instrument eficace. Avantajele informaţiilor pentru consumator, în general, şi etichetarea, în special, nu pot fi demontate. Pentru consumator, informaţiile sunt modul în care operatorul comunica informaţii esenţiale despre produs (perioada de valabilitate, ingrediente etc.), precum şi informaţii care, poate chiar dacă nu sunt esenţiale, sunt considerate utile (etichetarea valorii nutriţionale, etichetarea de origine etc.). În acest fel, eticheta are rolul de a permite consumatorului să facă o alegere pe baza informaţiei transmise în punctul de vânzare şi, dacă va cumpăra un produs, să ştie cum îl poate utiliza cel mai bine. În cazul producătorului, etichetarea este un instrument puternic care, atunci când este utilizat efectiv şi în mod responsabil, nu numai că asigură transmiterea de informaţii esenţiale către operatori, dar îi şi ajută să evidenţieze avantajele produselor lor faţă de produsele concurenţilor - un factor foarte important deşi antrenează costuri suplimentare, dar de care operatorii au nevoie când vor să convingă consumatorul să plătească mai mult decât pentru alte produse concurente de pe piaţă. Într-adevăr, un studiu sociologic realizat în Europa arată că lipsa informaţiilor dintr-o etichetă privind metodele de producţie împiedica consumatorul să îşi schimbe obiceiul de a cumpăra acel tip de produs2. Prin urmare, deşi etichetarea este o situaţie din care profită atât consumatorul cât şi operatorul, realitatea dezvăluie frecvente deficiente ale pieţei. Pe de alta parte, mulţi din cei interesaţi susţin că etichetarea nu este exploatată în totalitate. Mai simplu spus, consumatorul nu utilizează etichetele în mod sistematic şi se pune sub semnul întrebării eficacitatea etichetării ca mijloc de comunicare. Motivele sunt variate, dar, probabil, că se pleacă de la lipsa interesului consumatorului asupra informaţiilor de pe etichetă. Şi, chiar dacă consumatorul este interesat, mulţi dintre consumatori consideră că etichetele au prea multe informaţii, multe din ele de neînţeles, confuze şi prost prezentate. 3.4.1 Obiectivul Strategic Acţiunea DG SANCO referitoare la etichetare, inclusiv a legislaţiei din domeniu, trebuie să ţină seama de contextul mai larg al comunicării cu consumatorul. Trebuie sa cuprindă şi cerinţele de 2 “Consumer concerns about animal welfare and the impact on food choice” /Grija consumatorului privind bunastarea animalelor si impactul in alegerea alimentelor/. EU FAIR-CT36-3678. Dr Spencer Henson si Dr Gemma Harper, University of Reading.

78

informare/date care se concentrează pe un anume aspect al unui produs (ce anume aşteaptă consumatorul de la etichetă), aspectele legate de realizarea etichetei (cum sa creezi cea mai eficientă eticheta pentru un anumit scop) şi abilitarea efectivă a consumatorului ca receptor de mesaj de comunicare (educaţie, înţelegere etc.). Obiectivul strategic constă în a găsi o abordare generală a etichetării capabilă:

− să asigure informaţiile necesare pentru consumatori ca aceştia să se simtă în siguranţă şi, de asemenea, ca alegerea lor este sănătoasă şi durabilă;

− să creeze un mediu de piaţă care să stimuleze competiţia şi în care operatorii dinamici, eficienţi, inovativi să poată utiliza din plin puterea etichetei în vânzarea produselor lor;

− să fie consistentă, coerentă şi transparentă; − să creeze un cadru şi norme comune pentru a elimina barierele din calea liberei circulaţii a

produselor.

Este necesar să luam în considerare în ce măsură modul actual de abordare al DG SANCO referitor la etichetare răspunde acestui obiectiv strategic şi acestor scopuri descrise mai sus şi care ar fi eventualele schimbări care se impun. Practici comerciale neloiale În examinarea abordării actuale a DG SANCO în problema etichetării, va trebui să se ţină seama de Directiva practicii comerciale neloiale (PCN) (2005/29/CE) publicată la 11 mai 2005. Aceasta se aplică tuturor practicilor comerciale ale întreprinderii faţă de consumatori şi acoperă elementele înşelătoare din etichetare şi, în special, cu referire la “comercial”, adică neobligatoriu. Directiva PCN poate fi folosită ca instrument de aplicare uniformă şi corectă a cerinţelor existente şi viitoare de etichetare/informare la nivel UE. Directiva are reguli generale prin care se asigură că o etichetă nu induce în eroare, dar care aduce un precedent acolo unde exista Lex specialis. Cu toate acestea, acolo unde există cerinţe UE de etichetare prin Lex specialis, Directiva PCN poate să întărească aplicarea oferind autoritarilor naţionale pentru protecţia consumatorului o bază legislativă suplimentară pentru a se respecta obligaţia de informare vizată de legislaţia asupra etichetării. Omiterea unei informaţii materiale de care are nevoie consumatorul de mijloc poate fi asimilată unei practici de înşelăciune în virtutea Directivei PCN. Astfel, Directiva PCN poate fi folosită ca mijloc de a umple goluri legislative, dar interpretarea ei în jurisprudenţă este lentă şi Directiva însăşi nu prevede formarea vreunui comitet. Aşadar, Comisia ar putea lua în vedere posibilitatea de a elabora un “ghid” care să asigure o orientare informală asupra practicilor înşelătoare şi să alerteze mediul de afaceri, pe de o parte, şi, pe de altă parte, sp dea un instrument autoritarilor. Chiar dacă Statele Membre nu vor putea fi obligate să ţină seama de interpretările Comisiei, acest mod de abordare s-a dovedit de mare ajutor în cazul operatorilor economici din lanţul alimentar în multe din cazurile în care legea nouă riscă să creeze incertitudine. Teme comune Abordarea obiectivului strategic privind etichetarea admite că vor exista divergente în domenii precum nutriţia, bunăstarea animalelor, ţara de origine, ingredientele, OMG şi siguranţa produselor. Cu toate acestea, în mod egal există multe teme comune pe care DG SANCO căută să le identifice pe cât de mult posibil pentru a se putea ocupa de ele într-un mod coerent. Temele comune includ:

− necesitatea de a lua în considerare alternativele la legislaţie (de exemplu, autoreglementarea sau codurile de bune practici);

− problema întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM): costurile pentru introducerea unor schimbări în etichetare vor fi în general mai mari în cazul IMM-urilor şi trebuie luate în considerare modalităţile de minimalizare a acestor costuri;

79

− prezentarea adecvată a etichetelor: consumatorii sunt deseori nemultumiţi de aspectul etichetelor, spunând că este greu să le citeşti şi, deci, să le înţelegi. Iar, acest lucru este perfect adevărat în cazul etichetării produselor alimentare;

− eventuala utilizare a logotipurilor şi simbolurilor: deşi atractivă în relaţia cu piaţa internă, micşorarea spaţiului necesar pentru o etichetare multilingvă şi asigurarea unei înţelegeri armonizate în toată Europa apar dificultăţi practice la nivelul dezvoltării şi a punerii în practică;

− un echilibru just între o abordare normativă a etichetării, care ar asigura consistenţă dar care ar fi rigidă şi ar împiedica inovaţia, şi o abordare care ar fi prea flexibilă şi ar conduce la o pierdere a pieţei interne;

− coordonarea aplicării legislaţiei pentru a minimaliza efectul unor schimbări multiple în etichetare asupra sectoarelor industriale avute în vedere;

− asigurarea calităţii oricărei cercetări întreprinse în sprijinul dezvoltării legislaţiei şi, acolo unde se aplică, coordonarea cercetării asupra aspectelor diferite de etichetare;

− o conştientizare a faptului ca este vorba despre “consumatori” şi nu “a consumatorilor”, adică asupra faptului ca nu există “un răspuns unic pentru toate aspectele” şi că este necesar să existe abordări diferite în furnizarea de informaţii de care au nevoie toate grupurile-ţintă;

− spaţiul de etichetare este limitat şi este necesar să se facă o listă a prioritarilor de informaţii care să fie trecute pe o etichetă, precum şi ce poate sa fie comunicat mai eficient prin alte mijloace (de exemplu, pe lângă ambalaj).

3.4.2 Etichetarea generală a alimentelor Etichetarea generală a alimentelor este reglementată de Directiva 2000/13/CE, care este o versiune codificată a Directivei 79/112/CE. În ciuda unei modificări importante introduse în 2003 (etichetarea ingredientelor alergene), majoritatea dispoziţiilor datează din 1978. Evoluţia pieţei produselor alimentare ca şi evoluţia aşteptărilor consumatorilor în ceea ce priveşte informarea asupra acestui tip de produse impune o actualizare a legislaţiei curente. A fost realizată o evaluare externă, coordonată de DG SANCO, în scopul identificării mai eficiente a aspectelor asupra cărora ar trebui concentrate eforturile de modernizare. Raportul acestei evaluări, ale cărei concluzii s-au publicat în 20043, şi comentariile ulterioare făcute de către Statele Membre asupra evaluării, au indicat faptul că eventualele revizuiri trebuie sa vizeze următoarele aspecte: Structura legislaţiei Dispoziţiile referitoare la etichetare cât şi dispoziţiile conexe au fost incluse în numeroase texte legislative, dar acest fapt se datorează utilizării frecvente a regulii Lex generalis şi a regulii Lex specialis. Cerinţele comune în domeniul etichetării, care se aplică tuturor categoriilor de produse alimentare, sunt prevăzute în legislaţia orizontală (Directiva 2000/13/CE şi textele conexe), în timp ce prevederile specifice, răspunzând la nevoile specifice de informare ale consumatorilor, sunt prevăzute în legislaţia verticală, ca rezultat al unor norme specifice de compoziţie sau de standarde de calitate de care sunt strâns legate. Aceeaşi structură o putem regăsi în legislaţia naţională a Statelor Membre ca şi în standardele internaţionale din Codex Alimentarius. Ar fi foarte dificil de cumulat într-un singur “pachet legislativ” toate cerinţele specifice referitoare la informare, aplicabile, de exemplu, de la peşte până la ciocolată. In plus, o asemenea metoda ar genera noi inconsecvente şi ar fi dificil de utilizat pentru operatori şi greu de manevrat de către autorităţile publice. Ar fi cu siguranţă mult mai realist şi mai promiţător de a reuni toate dispoziţiile orizontale într-o singură propunere4. O asemenea abordare ar trebui să încerce sa prezinte, să simplifice şi să clarifice prevederile curente dispersate în aceste texte, şi să le regrupeze într-o anexă.

3 http://europa.eu.int/comm/food/food/labellingnutrition/foodlabelling/effl_conclu.pdf 4 Legislatia orizontala existenta privind etichetarea cuprinde urmatoarele texte:

80

Domeniile de aplicare ale legislaţiei Statele Membre şi operatorii împărtăşesc ideea că este nevoie de o clarificare a câtorva dintre punctele-cheie ale domeniilor de aplicare ale legislaţiei. În acest sens, ar trebui studiată o nouă abordare. De exemplu, poate apărea întrebarea dacă ar putea legislaţia să distingă „informaţia” care trebuie asigurată faţă de cea care ar trebui să fie disponibilă pentru cumpărătorul produselor alimentare, acest cumpărător fiind consumatorul final, indiferent de locul consumării – restaurant sau într-o colectivitate?

În plus, ar putea legislaţia să asigure reguli generale referitoare la maniera în care trebuie furnizată informaţia, în funcţie de informaţia obligatorie sau de informaţia care ar fi folositoare şi, în plus, în funcţie de produsele preambalate, neambalate, predate în forma existentă sau nu? Conform acestor reguli, legislaţia ar putea stipula în aceste condiţii ca Statele Membre să decidă asupra modalităţilor precise de aplicare la nivel naţional, atâta timp cât nu au implicaţii ulterioare pe piaţa internă. 3.4.3 Etichetarea originii Cerinţele generale de etichetare (nume, compoziţie, valabilitate etc.) aplicabile tuturor produselor alimentare sunt prezentate în legislaţia orizontală (Directiva 2000/13/CE şi textele conexe). În acest context, originea nu este considerată ca necesară pentru a determina consumatorii să facă o alegere bazată pe informare prealabilă, pentru că originea nu este un element important în caracterizarea sau identificarea unui produs (cum ar fi, de exemplu biscuiţii, cerealele pentru micul dejun şi băuturile răcoritoare). De altfel, consumatorii dispun de informaţii privind originea din datele de identificare obligatorii (nume şi adresă) ale producătorului, ale îmbuteliatorului sau ale vânzătorului stabilit în interiorul Comunităţii Europene. Totuşi, originea sau locul de provenienţă, vor fi indicate în cazurile în care există posibilitatea de inducere în eroare a consumatorilor în privinţa originii produsului. Datorită faptului că la un moment dat s-a decis că este necesară o informare a consumatorilor, anumite dispoziţii de etichetare specifice sunt incluse în legislaţia verticală şi sunt aplicabile unei game de produse începând de la fructe şi legume până la carne, ouă, peşte, vin, miere şi ciocolată. Aceste regulamente sunt adeseori rezultatul standardelor de compoziţie şi de calitate, dar ele pot pretinde şi date de identificare a originii/provenienţei obligatorii, întrucât aceste informaţii sunt necesare clienţilor în luarea deciziilor în privinţa produselor alimentare, produselor de bază generale, ale căror caracteristici/ calitate sunt influenţate de datele originii lor. În aceste cazuri, sunt indicate în legislaţia corespunzătoare regulamente detaliate asupra indicării originii. Cercetările au demonstrat următoarele: - Consumatorii ar putea fi interesaţi de originea cărnii proaspete, in general, nu numai de cea a cărnii

de vită, pentru că aceştia consideră ca ţara lor este „mai sigură”. - Originea unui produs este de asemenea asociată cu calitatea în cazul anumitor produse, de exemplu

delicatesele, brânza, vinul (dar această cerinţă este deja respectată prin intermediul prezentei legislaţii).

- Consumatorii au dificultăţi în identificarea alimentelor produse în conformitate cu standardele de bunăstare a anumitor animale, pentru că informaţia existentă pe etichete este neadecvată, neclară sau absentă. Consumatorii şi-au exprimat preferinţa pentru o etichetare simplă, simbolică (cum ar fi codificarea culorilor şi logotipurilor) în locul unor informaţii text5.

• Directiva 2000/13/EC amendata de Directivele 2001/101/CE (categoria “carne”) si 2003/89/CE (ingrediente

alergene); • Directiva 87/250/CEE (indicarea tariei alcoolice); • Directiva 89/396/CE (lot); • Directivea94/54/CEE (indicatii suplimentare privind etichetarea in cazul in care sunt prezente anumite ingrediente)

modificata de Directiva 2004/77/CE (acidul glycyrrhizinic); • Directiva 1999/10/CE (indicarea cantitatii de ingrediente volatile); • Directiva 2002/76/CE (alimente care contin cafeina sau chinina).

5 http://europa.eu.int/comm/food/animal/welfare/eu_fair_project_en.pdf

81

La ora actuală, se discută intens asupra atitudinii consumatorilor cu privire la origine, atât a produselor alimentare (lapte, carne de pasăre) cât şi a produselor nealimentare (textile, papuci). Se constată de asemenea o reînnoire a interesului producătorilor in ceea ce priveşte specificarea originii (comunitare, naţionale sau regionale) ca argument de vânzare. În acest caz, cele mai bune opţiuni ar fi: • indicarea generală obligatorie a originii (Stat Membru/ UE/ ţara terţă; • indicarea obligatorie a originii (UE/ ţara terţă). Originea UE pentru un produs procesat aici, nu ar

exclude ingrediente de alta origine. De asemenea, ar îngreuna activitatea operatorilor. • un proces general care să încadreze cerinţele consumatorilor în ceea ce priveşte indicarea

obligatorie a originii? Acest lucru ar presupune stabilirea unei proceduri prin care cererile pentru etichetare cu menţionarea obligatorie a originii să fie abordate într-o manieră mai practică în comparaţie cu regulile curente al pieţei interne, dar pe baza unor dovezi clare ca o asemenea etichetare este cerută de consumatorii finali. Chiar daca ar exista aceste dovezi, tot ar fi necesare reguli tehnice detaliate de implementare.

• noi reguli care să prevină inducerea în eroare referitoare la adevărata origine a produselor alimentare sau a materiei prime. În aceasta privinţă, DG SANCO ar putea îmbunătăţi situaţia existentă pentru a mări gradul de transparenţă şi a spori încrederea consumatorilor.

3.4.4 Etichetarea nutriţională În prezent, etichetarea nutriţională a alimentelor este reglementata de Directiva 90/496/CEE, în cadrul căreia etichetarea nutriţională este opţională; ea devine obligatorie în momentul în care o afirmaţie nutriţională apare pe etichetă, în prezentarea sau în reclama unui produs alimentar. Directiva stabileşte şi un format standard în care eticheta nutriţională trebuie să apară. Unele aspecte tehnice sunt acoperite de aceasta Directivă, o parte dintre ele fiind vizate şi de alte acte legislative europene din domeniul alimentar şi pe care Comisia le are în vedere pentru a aplica procedura de comitologie. Totuşi, se admite faptul că este necesară o revizuire a Directivei care să se concentreze asupra unor aspecte fundamentale referitoare la etichetarea nutriţională.

- Mărimea etichetării nutriţionale variază de la un Stat Membru la altul, mai multe companii oferind

în mod voluntar informaţii din acest domeniu (se estimează că între 30% si 85% din alimentele preambalate). Deşi cercetările indică faptul că majoritatea consumatorilor sunt dornici să beneficieze de o asemenea etichetare, în mod special asupra produselor procesate, există probe care demonstrează că majoritatea consumatorilor nu se folosesc de fapt de etichetă nutriţională. Prin urmare, există un consens general ca sistemul actual al etichetării nutriţionale nu merge şi că este nevoie să fie schimbat, dar nu s-a ajuns la nici o înţelegere privind cel mai bun mod de rezolvare.

Prevederi generale pentru etichetarea alimentelor Directiva 2000/13 de la 20 martie 2000 despre aproximarea legilor Statelor Membre privind etichetarea, prezentarea si publicitatea alimentelor, OJ L109/ 6.05.2000 (Textul consolidat):

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/site/en/consleg/2000/L/02000L0013-20040501-en.pdf

Alte informaţii:

http://ec.europa.eu/food/food/labellingnutrition/foodlabelling/index_en.htm

Etichetarea nutriţională: Directiva 90/496 de la 24 septembrie 1990 privind etichetarea nutriţională a alimentelor, OJ L 276/6.10.1990 (Textul consolidat):


Alte informaţii: http://ec.europa.eu/food/food/labellingnutrition/nutritionlabel/index_en.htm


http://ec.europa.eu/food/food/labellingnutrition/foodlabelling/index_en.htm


http://ec.europa.eu/food/food/labellingnutrition/nutritionlabel/index_en.htm

82

Anexa nr.1 PRODUSELE CE SUNT SUPUSE CONTINGENTELOR TARIFARE ANUALE

(Anexa nr.1 – Lista produselor pentru care se aplică contingente rtarifare la import în ţările UE - Decizia CE nr.55/2008 privind acordarea ATP Republicii Moldova)

Mărimea contingentului tarifar oferit Taxa vamală UE Nr d/o Codul NC Descrierea

2008 (1) 2009 (1) 2010 (1) 2011 (1) 2012 (1) %

09.0504 0201 la 0204

Carne, proaspătă, refrigerată sau congelată de bovine, porcine ovine sau caprine

3 000 (2) 3 000 (2) 4 000 (2) 4 000 (2) 4 000 (2) 12,8 + 176,8 €/100 kg/net

09.0505 ex 0207 Carne şi organe comestibile ale pasărilor de la poziţia 0105, proaspete, refrigerate sau congelate, altele decât Ficaţii graşi, proaspeţi sau refrigeraţi 0207.34

400 (2) 400 (2) 500 (2) 500 (2) 500 (2) 32,5 €/ 100 kg/net

09.0506 ex 0210 Carne şi organe comestibile, sărate sau în saramura, uscate sau afumate; făină şi pudră comestibilă de carne sau de organe

400 (2) 400 (2) 500 (2) 500 (2) 500 (2) 86,9 €/ 100 kg/net

09.4210 0401 la 0406 Produse lactate 1 000 (2) 1 000 (2) 1 500 (2) 1 500 (2) 1 500 (2) De la 86,9 €/ 100 kg/net până la 182,8

€/100 kg/net

09.0507 0407.00 Ouă de păsări, în coajă, proaspete, conservate sau preparate

90 (3) 95 (3) 100 (3) 110 (3) 120 (3) 35 €/ 1 000 p/st

09.0508 ex 0408 Ouă de păsări, fără coajă şi gălbenuşuri de ou proaspete, uscate, preparate prin fierbere în apă sau în vapori de apă, mulate, congelate sau altfel conservate, chiar cu adaos de zahăr sau îndulcitori (edulcoranţi)

200 (2) 200 (2) 300 (2) 300 (2) 300 (2) 62 €/ 100 kg/net

09.0509 1001.90.91 Grâu comun şi meslin destinat însămînţării 25 000 (2) 30 000 (2) 35 000 (2) 40 000 (2) 50 000 (2) 95 €/t

09.0510 1003.00.90 Orz 20 000 (2) 25 000 (2) 30 000 (2) 35 000 (2) 45 000 (2) 93 €/t

09.0511 1005.90 Porumb 15 000 (2) 20 000 (2) 25 000 (2) 30 000 (2) 40 000 (2) 94 €/t

09.0512 1601 00 91 şi Cîrnaţi şi cîrnăciori, uscaţi sau pentru tartine, 500 (2) 500 (2) 600 (2) 600 (2) 600 (2) 86,7 €/

83

1601 00 99 nefierţi şi altele 100 kg/net

ex 1602 Alte preparate sau conserve din carne, organe sau sînge - Din păsări din specia galinacee (Gallus domesticus): - De specia porcine domestice - De bovine, nefierţi

De la 16,0% până la 86,7 €/100 kg/net

09.0513 1701.99.10 Zahăr alb 15 000 (2) 18 000 (2) 24 000 (2) 28 000 (2) 34 000 (2) 41,9 €/ 100 kg/net

09.0514 2204 21 şi 2204 29

Vin din struguri proaspeţi cu o concentraţie alcoolică ce nu depăşeşte 15 % vol. Altele decât vinurile spumoase

60 000 (4) 70 000 (4) 80 000 (4) 100 000 (4) 120 000 (4) 32 €/hl

(1) De la 1 Ianuarie până la 31 Decembrie, cu excepţia primei zile de aplicare a regulamentului (2) tone (greutatea neta) (3) milioane unităţi (4) hectolitri

(2) * Exporturi efectuate în România şi Bulgaria

84

Anexa nr.2

Produsele pentru care UE acordă preferinţe comerciale parţială (Anexa nr.2 – Lista produselor pentru care se exclud taxele vamale ad valorem la import la Decizia CE nr.55/2008 privind acordarea ATP Republicii Moldova)

HS NC Descriere TV aplicată la UE După acordarea ATP

0702 Tomate, în stare proaspătă sau refrigerate

De la 8,8% + 1,7 €/100 kg/net până la 8,8% + 29,8 €/100 kg/net

De la 1,7 €/ 100 kg/net

Până la 29,8 €/100 kg/net 0707 Castraveţi şi cornişon, în stare

proaspătă sau refrigerată De la 12,8% + 1,3 €/100 kg/net

până la 12,8% + 37,8 €/100 kg/net

De la 1,3 €/100 kg/net până la 37,8 €/

100 kg/net

0709 90 70 Dovlecei în stare proaspătă sau refrigerată

0709 90 80 Anghinare

De la 12,8% + 1 €/100 kg/net pînă la 12,8% + 1 €/100 kg/net

De la 1 €/ 100 kg/net pînă la 1 €/100 kg/net

0806 Struguri, proaspeţi sau uscaţi (stafide)

De la 17,6% + 1,1 €/100 kg/net până la 17,6% + 9,6 €/

100 kg/net

De la 1,1 €/ 100 kg/net până la 9,6 €/

100 kg/net

0808 10 Mere proaspete 0808 20 Pere şi gutui

De la 6,4% + 1,1 €/100 kg/net până la 6,4% + 1,1 €/100 kg/net

De la 1,1 €/100 kg/net până la1,1 €/100 kg/net

0809 10 Caise 0809 20 Cireşe 0809 30 Piersici, inclusiv nectarine 0809 40 Prune şi porumbe

De la 20% + 2,1 €/100 kg/net pînă la 20% + 22,7 €/

100 kg/net

De la 2,1 €/ 100 kg/net pînă la 22,7 €/

100 kg/net

85

Anexa nr. 3

Extras din Regulamentul 178/CE

Definiţia „alimentelor” „Aliment” este considerată orice substanţă sau produs, prelucrat, prelucrat parţial sau neprelucrat, care este destinat, sau care se presupune ca va fi consumat de oameni. „Alimentele” includ băutura, guma de mestecat şi orice alta substanţă, inclusiv apa, încorporate intenţionat în alimente în timpul producerii, preparării sau tratării. Acesta de asemenea include apa, aşa cum este definit în Articolul 6 al Directivei 98/83/CE, fără a prejudicia prevederile Directivei 80/778/EEC şi 98/83/CE. „Alimentele” nu includ: (a) furajele; (b) animale vii, cu excepţia cazului în care au fost pregătite pentru plasare pe piaţă pentru consumarea de către oameni; (c) plantele înainte de recoltă; (d) produse medicinale, în sensul Directivelor Consiliului 65/65/EEC şi 92/73/EEC; (e) produse cosmetice, în sensul Directivei 76/768/EEC; (f) tutun şi produse de tutungerie, în sensul Directivei Consiliului 89/662/EEC; (g) substanţe narcotice sau psihotrope, în sensul Convenţiei Unice a Naţiunilor Unite privind drogurile din 1961, şi al Convenţiei Naţiunilor Unite privind Substanţele Psihotrope din 1971; (h) reziduuri şi poluanţi.

PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ I. Lista ne-exhaustivă a produselor de origine animală neprelucrate – Carne proaspătă/carne tocată/carne separată mecanic – Viscere, stomace şi vezici netratate – Preparate din carne care nu au fost prelucrate – Sânge – Produse piscicole proaspete – Moluşte vii bivalve, echinoderme vii, tunicate vii şi gastropode marine vii – Lapte crud – Ouă întregi şi ouă lichide – Picioare de broaşte – Melci – Miere – Altele Un produs neprelucrat cu un produs de origine vegetală se consideră a fi produs de origine animală neprelucrat: – preparate pentru grătar care conţin carne proaspătă şi legume; – preparate din produse piscicole proaspete (de exemplu, fileuri de peste) cu alimente de origine vegetală. Note:

86

• Produsele neprelucrate pot fi clasificate ca “produse crude”, adică care nu au fost supuse procesării (orice acţiune care aduce modificări esenţiale produsului iniţial, inclusiv încălzire, afumare, tratare, maturare, uscare, marinare, extragere, extracţie sau o combinaţie din aceste operaţiuni). Produsele congelate de origine animală se consideră a fi produse neprelucrate.

• Calificativul “proaspătă” (cu privire la carne) se consideră a fi carnea care nu a suportat careva operaţiune de conservare, alta decât răcire, congelare sau congelare rapidă, inclusiv carnea împachetată în vacuum în atmosferă controlată.

• Calificativul “proaspete” (cu referire la produsele piscicole) se consideră a fi produsele piscicole, întregi sau preparate, inclusiv produsele împachetate în vacuum sau în atmosferă modificată, care nu au fost supuse unui tratament pentru a asigura conservarea, altul decât răcirea.

II. Lista non-exhaustivă a produselor prelucrate de origine animală. Produsele prelucrate sunt obţinute prin supunerea materialului crud de origine animală unui tratament cum ar fi încălzire, afumare, tratare, sărare, maturare, uscare, marinare, etc. Procesul trebuie să ducă la modificarea esenţială a produsului iniţial. Produsele prelucrate includ: – produse din carne (şuncă, salam, etc.); – produse piscicole prelucrate (peşte afumat, peşte marinat etc.); – produse lactate (lapte tratat termic, brânză, iaurt, etc.); – produse din ouă (ouă praf etc.); – grăsime animală reconstituită; – jumări; – gelatină; – colagen; – viscere, stomace şi vezici tratate. Produsele prelucrate de asemenea includ: • o combinaţie de produse prelucrate, de exemplu caşcaval cu şuncă; • produse care au suportat câteva operaţiuni de prelucrare, de exemplu brânza din lapte

pasteurizat. De asemenea pot fi incluse produsele menite de a conferi caracteristici speciale, de exemplu: – mezeluri cu usturoi – iaurt cu fructe – caşcaval cu ierburi Notă: Produsele prelucrate pot include unele preparate din carne, cum ar fi carnea marinată sau tratată.

87

Anexa nr. 4

LISTA DIRECTIVELOR EUROPENE DIN NOUA ABORDARE 1. 90/396 /CEE - Directiva Consiliului din 29 iunie 1990 privind apropierea legislaţiilor statelor

membre referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoşi; 2. 2000/9/CE – Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind

instalaţiile pe cablu care transportă persoane; 3. 89/106/CEE – Directiva Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere

de lege şi administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcţii; 4. 2004/108/CE – Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004

privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică;

5. 94/9/EC – Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive;

6. 93/15/CEE – Directiva a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind armonizarea dispoziţiilor

referitoare la introducerea pe piaţă şi controlul explozivelor de uz civil; 7. 95/16/CE - Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 1995de apropiere a

legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare; 8. 2006/95/CE - Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006

privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele electrice destinate utilizării in cadrul unor anumite limite de tensiune;

9. 2006/42/CE Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind

echipamentele tehnice şi de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare); 10. 2004/22/CE - Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind

mijloacele de măsurare (Text cu relevanţă pentru SEE);

11. 90/385/CEE- Directiva Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile;

12. 93/42/CEE- Directiva a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale;

13. 98/79/CE - Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic în vitro;

14. 92/42/CEE- Directiva a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerinţele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă;

15. 90/384/CEE - Directiva Consiliului din 20 iunie 1990 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la instrumentele de cântărire neautomate;

16. 94/62/CE - Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje;

88

17. 89/686/CEE - Directiva Consiliului din 21 decembrie 1989 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentul individual de protecţie;

18. Directiva 97/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune;

19. Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora;

20. Directiva 94/25/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 iunie 1994 de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre referitoare la ambarcaţiunile de agrement;

21. 87/404/CEE - Directiva Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la recipientele simple sub presiune;

22. 88/378/CEE - Directiva Consiliului din 3 mai 1988 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la siguranţa jucăriilor.

89

Anexa nr.5 Lista directivelor şi reglementărilor europene

de importanţă majoră pentru transpunere în legislaţia naţională

Legislaţia tehnică orizontală aplicabilă alimentelor

Directiva Consiliului din 20 ianuarie 1976 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la preambalarea, în funcţie de masă sau volum, a anumitor produse preambalate (76/211/CEE)

Directiva Consiliului din 25 iulie 1978 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru emulsificatori, stabilizatori, agenţi de îngroşare şi agenţi de coagulare pentru utilizarea în produse alimentare (78/663/CEE)

Directiva Consiliului din 18 decembrie 1978 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare (79/112/CEE)

Directiva Consiliului din 15 ianuarie 1980 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la gama cantităţilor nominale şi a capacităţilor nominale permise pentru anumite produse preambalate (80/232/CEE)

Directiva Comisiei din 9 iunie 1980 de stabilire a simbolului care poate însoţi materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (80/590/CEE)

Prima Directivă a Comisiei din 28 iulie 1981 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul purităţii anumitor aditivi care se utilizează în produsele alimentare (81/712/CEE)

Directiva Consiliului din 20 decembrie 1985 privind introducerea modalităţilor de prelevare de probe și a metodelor de analiză comunitare pentru controlul alimentelor destinate consumului uman (85/591/CEE)

Directiva Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea conţinutului maxim pentru reziduurile de pesticide de pe şi din produsele alimentare de origine animală (86/363/CEE)

Directiva Consiliului din 18 decembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind aplicarea principiilor bunei practici de laborator şi verificarea aplicării lor pentru testele pe substanţe chimice (87/18/CEE)

Regulamentul (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului din 22 decembrie 1987 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a produselor alimentare şi a furajelor după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică

Directiva Consiliului din 25 iunie 1987 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la produsele care, nefiind ceea ce par a fi, pot pune în pericol sănătatea sau siguranţa consumatorilor (87/357/CEE)

Directiva Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare şi materiile sursă pentru producerea acestora (88/388/CEE)

Directiva Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizaţi pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (89/107/CEE)

Directiva Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (89/109/CEE)

Directiva Consiliului din 14 iunie 1989 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la maşini (89/392/CEE)

Directiva Consiliului din 14 iunie 1989 privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar (89/396/CEE)

90

Directiva Consiliului din 14 iunie 1989 privind controlul oficial al alimentelor (89/397/CEE)

Directiva Consiliului din 3 mai 1989 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentaţii speciale (89/398/CEE)

Regulamentul (Euratom) nr. 944/89 al Comisiei din 12 aprilie 1989 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă în produsele alimentare de mică importanţă după un accident nuclear sau altă situaţie de urgenţă radiologică

Directiva Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare (90/496/CEE)

Decizia Comisiei din 26 septembrie 1990 de stabilire a metodelor de referinţă pentru căutarea reziduurilor de metale grele şi arseniu (90/515/CEE)

Regulamentul (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru stabilirea limitelor maxime de reziduuri de produse medicinale veterinare în alimentele de origine animală

Directiva Comisiei din 14 mai 1991 privind preparatele pentru sugari şi preparatele de continuare (91/321/CEE)

Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecţia indicaţiilor geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare Regulamentul (CEE) nr. 2082/92 al Consiliului privind atestatele de specificitate ale produselor agricole şi alimentare

Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanţii din alimente

Directiva 94/35/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii care trebuie utilizaţi în produsele alimentare

Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranţii autorizaţi pentru utilizarea în produsele alimentare

Directiva 94/54/CE a Comisiei din 18 noiembrie 1994 privind indicarea pe etichetele anumitor produse alimentare a altor menţiuni obligatorii decât cele prevăzute de Directiva 79/112/CEE a Consiliului

Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje

Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranţa generală a produselor

Directiva 95/2/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari, alţii decât coloranţii şi îndulcitorii

Directiva 95/31/CE a Comisiei din 5 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizaţi pentru utilizare în produsele alimentare

Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iulie 1995 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranţii autorizaţi pentru utilizarea în produsele alimentare

Directiva 96/5/CE a Comisiei din 16 februarie 1996 privind preparatele pe bază de cereale şi alimentele pentru copii destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică

Directiva 96/8/CE a Comisiei din 26 februarie 1996 privind produsele alimentare utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate

91

Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării

Directiva 96/77/CE a Comisiei din 2 decembrie 1996 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alţii decât coloranţii şi îndulcitorii

Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru substanţele aromatizate utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare

Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele şi ingredientele alimentare noi

Directiva 98/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 1988 privind protecţia consumatorului prin indicarea preţurilor produselor oferite consumatorilor

Directiva 98/53/CE a Comisiei privind metode de prelevare a probelor şi de analiză utilizate în controlul oficial al concentraţiilor de contaminanţi din alimente Regulamentul (CE) nr. 1139/98 al Consiliului din 26 mai 1998 privind obligaţia de a indica, pe etichetele anumitor produse alimentare produse din organisme modificate genetic, anumite caracteristici diferite de cele prevăzute de Directiva 79/112/CEE

Directiva 1999/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 februarie 1999 de stabilire a unei liste comunitare cu produsele şi ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante

Directiva 1999/21/CE a Comisiei din 25 martie 1999 privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale

Regulamentul (CE) nr. 50/2000 al Comisiei din 10 ianuarie 2000 privind etichetarea produselor şi ingredientelor alimentare care conţin aditivi şi arome genetic modificate sau care sunt produse din organisme genetic modificate

Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora

Directiva 2001/15/CE a Comisiei din 15 februarie 2001 privind substanţele care pot fi adăugate cu anumite scopuri nutriţionale în produsele alimentare destinate unei alimentaţii speciale

Regulamentul (CE) nr. 63/2002 al BCE din 20 decembrie 2001 privind statisticile referitoare la ratele dobânzilor practicate de instituţiile financiare monetare pentru depozitele constituite de gospodării şi societăţi nefinanciare şi creditele acordate acestora (BCE/2001/18)

Regulamentul (CE) nr.18/2001 din 5ianuarie 2001 privind stabilirea valorilor standard la import pentru determinarea preţurilor de intrare pentru anumite fructe şi legume;

Directiva 2001/22/CE a Comisiei din 8 martie 2001 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conţinutului de plumb, cadmiu, mercur şi 3-MCPD din produsele alimentare

Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Comisiei din 8 martie 2001 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare

Regulamentul (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei din 20 septembrie 2001 de stabilire a normelor de aplicare privind punerea la dispoziţia publicului a anumitor informaţii şi protecţia informaţiilor furnizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European şi al Consiliului

92

Directiva 2002/63/CE a Comisiei din 11 iulie 2002 de stabilire a metodelor comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al reziduurilor de pesticide de pe şi din produsele de origine vegetală şi animală şi de abrogare a Directivei 79/700/CEE

Directiva 2002/69/CE a Comisiei din 30 iulie 2002 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al dioxinelor şi determinarea PCB de tipul dioxinei din produsele alimentare

Legislaţia verticală aplicabilă alimentelor

Directiva 2001/113/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind gemurile, jeleurile şi marmeladele de fructe, precum şi piureul de castane îndulcit destinate alimentaţiei umane

Directiva 2002/67/CE a Comisiei din 18 iulie 2002 privind etichetarea produselor alimentare care conţin chinină şi a produselor alimentare care conţin cafeină

Directiva 2001/114/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind anumite tipuri de lapte conservat, parţial sau integral deshidratat şi destinat consumului uman

Directiva 2001/112/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind sucurile de fructe şi anumite produse similare destinate consumului uman

Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea

Directiva 2001/111/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind anumite tipuri de zahăr destinate consumului uman

Directiva 2000/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 iunie 2000 privind produsele din cacao şi din ciocolată destinate consumului uman

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului şi al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor şi privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului

Regulamentul (CE) nr. 1825/2000 al Comisiei din 25 august 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului privind etichetarea cărnii de vită şi mânzat şi a produselor din carne de vită şi mânzat

Carne de pasăre, ouă şi produse pe baza lor

Regulamentul (CEE) nr. 1906/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind unele standarde de comercializare a cărnii de pasăre

Regulamentul (CEE) nr. 1538/91 al Comisiei din 5 iunie 1991 de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1906/90 al Consiliului privind normele de comercializare a păsărilor de curte

Directiva Consiliului din 15 februarie 1971 privind problemele de sănătate care afectează comerţul cu carne proaspătă de pasăre (71/118/CEE)

Regulamentul (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului din 26 iunie 1990 privind unele standarde de comercializare a ouălor

Regulamentul (CEE) nr. 2617/93 al Consiliului din 21 septembrie 1993 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1907/90 privind unele norme de comercializare a ouălor

93

Regulamentul (CEE) nr. 1274/91 al Comisiei din 15 mai 1991 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1907/90 al Consiliului privind unele norme de comercializare a ouălor

Regulamentul (CEE) nr. 2782/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind producţia şi comercializarea ouălor pentru incubaţie şi a puilor de fermă

Regulamentul (CEE) nr. 1349/72 al Consiliului din 27 iunie 1972 privind producţia şi comercializarea ouălor pentru incubaţie şi a puilor de fermă

Regulamentul (CEE) nr. 1868/77 al Comisiei din 29 iulie 1977 de stabilire a modalităţilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2782/75 privind producţia şi comercializarea ouălor pentru incubaţie şi a puilor de fermă

Directiva Consiliului din 20 iunie 1989 privind problemele igienico-sanitare legate de producţia şi introducerea pe piaţă a produselor din ouă (89/437/CEE)

Decizia Comisiei din 18 decembrie 1996 de stabilire a cerinţelor de sănătate publică pentru importul de produse din ouă destinate consumului uman (97/38/CE)

Directiva Consiliului din 24 iulie 1986 privind stabilirea conţinutului maxim pentru reziduurile de pesticide de pe şi din produsele alimentare de origine animală (86/363/CEE)

Peşte şi produse din peşte şi eferente Directiva Consiliului din 15 iulie 1991 privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea moluştelor bivalve vii (91/492/CE)

Directiva Consiliului din 30 octombrie 1979 privind normele de calitate pentru apele pentru moluşte (79/923/CEE)

Lapte şi produse din lapte

Directiva Consiliului din 5 august 1985 privind problemele de sănătate şi de inspecţie veterinară din cadrul schimburilor intracomunitare de lapte tratat termic (85/397/CEE)

Directiva Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor de sănătate pentru producerea şi introducerea pe piaţă a laptelui crud, a laptelui tratat termic şi a produselor lactate (92/46/CEE)

Directiva Consiliului din 16 iunie 1992 privind condiţiile de acordare a derogărilor temporare şi limitate la normele comunitare sanitare specifice pentru producţia şi introducerea pe piaţă a laptelui şi a produselor lactate (92/47/CEE)

Directiva Comisiei din 26 mai 1989 privind condiţiile generale de igienă din fermele pentru producţia de lapte (89/362/CEE)

Regulamentul (CEE) nr. 382/89 al Comisiei din 15 februarie 1989 privind măsurile de facilitare a implementării Directivei Consiliului 85/397/EEC privind problemele de sănătate şi de inspecţie veterinară din cadrul schimburilor intracomunitare de lapte tratat termic

Regulamentul (CEE) nr. 822/89 al Comisiei din 30 martie 1989 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 382/89 privind măsurile de facilitare a implementării Directivei Consiliului 85/397/EEC privind problemele de sănătate şi de inspecţie veterinară din cadrul schimburilor intracomunitare de lapte tratat termic

Directiva Consiliului din 20 iunie 1989 privind stabilirea modalităţilor de control al respectării punctului de congelare a laptelui crud, prevăzut la anexa A din Directiva 85/397/CEE (89/384/CEE)

Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului din 2 iulie 1987 privind protecţia denumirilor laptelui şi produselor lactate folosite pentru comercializare

94

Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei în sectorul laptelui şi produselor lactate

Directiva 76/118/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1975 de armonizare a legislaţiilor statelor membre privind anumite tipuri de lapte conservat, parţial sau total deshidratat, pentru consum uman

Prima Directivă a Comisiei din 13 noiembrie 1979 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru testarea anumitor tipuri de lapte conservat, parţial sau total deshidratat, pentru consumul uman (79/1067/CEE)

Prima Directivă a Comisiei din 6 octombrie 1987 de stabilire a metodelor comunitare de prelevare a probelor în vederea analizelor chimice pentru monitorizarea produselor din lapte conservate (87/524/CEE)

Regulamentul (CE) nr. 2597/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a unor norme suplimentare privind organizarea comună a pieţei în sectorul laptelui şi al produselor lactate în ceea ce priveşte laptele de consum

Directiva Consiliului din 25 iulie 1983 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind anumite lactoproteine (cazeină şi cazeinaţi) destinate consumului uman (83/417/CEE)

Regulamentul (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului din 2 iulie 1987 privind protecţia denumirilor laptelui şi produselor lactate folosite pentru comercializare

Regulamentul (CE) nr. 577/97 al Comisiei din 1 aprilie 1997 de stabilire a unor anumite norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2991/94 al Consiliului de stabilire a standardelor pentru grăsimile tartinabile şi a Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului privind protecţia denumirilor folosite în comercializarea laptelui şi a produselor lactate

Prima Directivă a Comisiei din 25 octombrie 1985 privind metodele de analiză pentru cazeinele şi cazeinaţii comestibili (85/503/CEE)

Decizia Comisiei din 14 februarie 1991 privind anumite metode de analiză şi de testare a laptelui crud şi a laptelui tratat termic (91/180/CEE)

Decizia Consiliului din 14 noiembrie 1992 privind stabilirea anumitor metode de analiză şi testare a laptelui tratat termic destinat consumului uman direct (92/608/CEE)

Decizia 95/342/CE a Comisiei privind tratamentele care trebuie aplicate laptelui şi produselor lactate destinate consumului uman şi provenind din ţările terţe sau din părţi ale sărilor terţe care prezintă riscuri în ceea ce priveşte febra aftoasă

Fructe şi legume proaspete

Directiva Consiliului din 23 noiembrie 1976 privind stabilirea conţinuturilor maxime de reziduuri de pesticide din şi de pe fructe şi legume (76/895/CEE)

Regulamentul (CE) nr. 1292/81 al Comisiei din 12 mai 1981 de stabilire a standardelor de calitate pentru praji, pătlăgele vinete şi dovlecei

Regulamentul (CEE) nr. 2213/83 al Comisiei din 28 iulie 1983 de stabilire a standardelor de calitate pentru ceapă şi andive

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1591/87 din 5 iunie 1987 de stabilire a standardelor de calitate pentru varză, varză de Bruxelles, ţelină pentru peţiol, spanac şi prune

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 1677/88 din 15 iunie 1988de stabilire a standardelor de calitate pentru castraveţi

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2257/94 din 16 septembrie 1994 de stabilire a standardelor de calitate pentru banane

95

Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 3223/94 din 21 decembrie 1994privind normele de aplicare a regimurilor de import pentru fructe şi legume

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2898/95 din 15 decembrie 1995 privind dispoziţiile referitoare la controlul respectării standardelor de calitate în sectorul bananelor

Regulamentul Consiliului (CE) 2200/96 din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieţei fructelor şi legumelor

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 831/97 din 7 mai 1997 de stabilire a standardelor de comercializare care se aplică pentru avocado

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/97 din 30 octombrie 1997 privind asanarea producţiei comunitare de mere, pere, piersici şi nectarine

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2288/97 din 18 noiembrie 1997 de stabilire a standardelor comerciale pentru usturoi

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 963/98 din 7 mai 1998 de stabilire a standardelor de comercializare care se aplică conopidei şi anghinarei

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 730/1999 din 7 aprilie 1999 de stabilire a standardului de comercializare a morcovilor

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1168/1999 din 3 iunie 1999 de stabilire a standardului de comercializare pentru prune

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2377/1999 din 9 noiembrie 1999 de stabilire a standardului de comercializare pentru sparanghel

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2789/1999 din 22 decembrie 1999 de stabilire a standardului de comercializare aplicabil strugurilor de masă

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 790/2000 din 14 aprilie 2000 de stabilire a normelor de comercializare care se aplică tomatelor

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 851/2000 din 14 aprilie 2000 de stabilire a normelor de comercializare care se aplică caiselor

Regulamentul (CE) nr. 175/2001 al Comisiei din 26 ianuarie 2001 de stabilire a standardului de comercializare aplicabil nucilor comune în coajă

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 912/2001 din 10 mai 2001 de stabilire a standardului de comercializare pentru fasole

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1148/2001 din 12 iunie 2001 privind controalele de conformitate cu standardele de comercializare aplicabile în sectorul fructelor şi legumelor proaspete

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1799/2001 din 12 septembrie 2001 de stabilire a standardului comercial pentru citrice

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2396/2001 din 7 decembrie 2001 de stabilire a standardului comercial care se aplică prazului

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 843/2002 din 21 mai 2002 de stabilire a standardului de comercializare aplicabil căpşunilor şi de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 899/87

Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1284/2002 din 15 iulie 2002 de stabilire a normei de comercializare aplicabile alunelor cu coajă

Regulamentul (CE) nr. 48/2003 al Comisiei din 10 ianuarie 2003 de stabilire a normelor aplicabile în cazul amestecurilor de fructe şi legume proaspete din soiuri diferite în acelaşi ambalaj de vânzare

96

Regulamentul (CE) nr. 1466/2003 al Comisiei din 19 august 2003 de stabilire a standardului de comercializare pentru anghinare şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 963/98

Regulamentul (CE) nr. 85/2004 al Comisiei din 15 ianuarie 2004 de stabilire a standardului de comercializare pentru mere

Regulamentul (CE) nr. 86/2004 al Comisiei din 15 ianuarie 2004 de stabilire a standardului de comercializare pentru pere

Sucuri şi produse din sucuri

Directiva Consiliului din 20 decembrie 2001 privind sucurile de fructe şi anumite produse similare destinate consumului uman (2001/112/CE)

Directiva Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a conţinuturilor maxime de reziduuri de pesticide din şi de pe anumite produse de natură vegetală, inclusiv fructe şi legume (90/642/CEE)

Directiva Consiliului din 23 noiembrie 1976 privind stabilirea conţinuturilor maxime de reziduuri de pesticide din şi de pe fructe şi legume (76/895/CEE)

Notă: Toate aceste directive sunt disponibile la Ministerul Economiei şi Comerţului şi Centrul European pentru Politică Comercială şi Drept şi pot fi remise în versiune electronică. Pentru infromaţii suplimentare expediaţi o solicitare la e-mail: [email protected]

mailto:[email protected]

97

Anexa nr.6

COMISIA EUROPEANĂ Directoratul general pentru sănătate & consumatori Directoratul F- FVO DG(SANCO)/2008-7885-MR-DRAFT

PROIECTUL RAPORTULUI MISIUNII EFECTUATE ÎN MOLDOVA ÎN PERIOADA 4 MARTIE - 14 MARTIE 2008

PENTRU EVALUAREA SITUAŢIEI GENERALE A SĂNĂTĂŢII ANIMALE ŞI SIGURANŢEI ALIMENTARE

ÎN CONTEXTUL POSIBILULUI EXPORT DE ANIMALE ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ DIN

MOLDOVA CĂTRE UE

Sumar executiv

Misiununea dată s-a desfăşurat ca urmare a planului de acţiuni prezentat de Autoritatea Centrală Competentă moldovenească elaborat în răspuns la recomandările făcute în raportul misiunii ce s-a desfăşurat în mai 2005. Cu excepţia Bazei de Date naţionale şi identificării animalelor, s-a înregistrat doar un progres limitat de la misiunea FVO precedentă din mai 2005, cu răspunsuri ne-

98

satisfăcătoare la 6 recomandări, parţial satisfăcătoare la recomandarea 4, din cele 11 recomandări, din raportul acelei misiuni. Suplimentar, nu este nici o davadă a unei abordări structurate pentru completarea angajamentelor din Planul de Acţiuni Elaborat de la misiunea precedentă. Un număr de acte legislative armonizate cu Acquisul Veterinar al UE au fost încorporate în legislaţia naţională. Cu toate acestea, noua legislaţie nu este implementată, nu este cunoscută de către persoanele oficiale şi FVO, şi parţial se referă la actele legislative Comunitare deja abrogate. Cerinţele Comunitare pentru exportul de animale vii şi unele produse de origine animalieră încă nu au fost incluse în legea naţională, iar pregătirea pentru certificarea animalelor vii şi produselor de origine animalieră nu este satisfăcătoare. Baza de date Naţională pentru înregistrarea întreprinderilor şi identificarea animalelor este proiectată pentu a îndeplini cerinţele legislaţiei UE. Înregistrarea întreprinderilor progresează, iar identificarea animalelor, conform Autorităţii Centrale Competente, este completată pentru aproape 90% din animale. Situaţia pe situaţia animală în ţară, avînd în vedere bolile din fosta lista „A” a OIE, este favorabilă. Au fost identificate deficienţe în efectuarea tuberculinizării, iar implementarea monitorizări LEB (leucoza enzootică bovină) este compromisă de insuficienţa de reagenţi din cauza constrîngerilor bugetare. Noua reţea de laboratoare a fost parţial înfiinţată şi laboratoarele locale continuă să funcţioneze în condiţii foarte primitive de lucru. Planul de monitorizare a rezidurilor nu a fost implementat pentru mărfurile pe care ţara doreşte să le exporte, iar planul pe miere, unicul produs pe care Moldova în prezent îl exportă către UE, este slab implementat, cu limitele excesive într-un număr mare de probe, şi cu nici o dovadă a recţiei de răspuns din partea Autorităţilor Centrale. Programul de monitorizare pentru întreprinderile alimentare, ce au ca scop conformarea la cerinţele UE, a fost găsit indadecvat. Obligaţiunile FVO cu privire la structura şi cerinţele igienice au fost slab sau neimplementate. În concluzie, Moldova este în prezent pe poziţia de a asigura că exporturile potenţiale către UE îndeplinesc cerinţele relevante Comunitare şi nu este real de a aştepta că ele for fi conforme în viitorul apropiat.

99

Abrevierile şi termenii speciali care sunt utilizaţi în raport

Abrevieri Explicaţie Acquis Veterinaire Legislaţia veterinară comunitară AGID ImunoDifuzie în Gel de Agar SA Sănătate Animală GA Gripa Aviară PPA Pesta Porcină Africană AC Autoritatea Competentă CAF Cloramfenicol ACC Autoritatea Competentă Centrală CSI Comunitatea Statelor Independente PPC Pesta Porcina Clasică DMV şi IVS Direcţia Medicină Veterinară şi Inspectoratul Veterinar de Stat LVR Laborator Veterinar Raional SVR Serviciu Veterinar Raional/Municipal LEB Leucoza Enzootică Bovină UE Uniunea Europeană FAO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimente şi Agricultură FA Febra Aftoasă FVO Oficiu Veterinar Central GOST Standarde de Stat, Reglementări tehnice utilizate în URSS şi CSI HACCP Controlul Punctelor Critice Pachetul de Igienă Regulamentele Parlamentului şi a Consiliului Europei, nr. de referinţă

852/2004/CE, 853/2004/CE, 854/2004/CE CSV Circumscripţie Sanitar-Veterinară MAIA Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare MS Ministerul Sănîtăţii ÎPC Întreprinderi de procesare a cărnii PNA Planul Naţional Anual pentru Controlul şi Eradicarea bolilor la animale CRDV Centrul Republican de Diagnostic Veterinar BN Boala de Newcastle OIE Oficiul Internaţional de Epizootii MVO Medic Veterinar Oficial MVLP Medic Veterinar de Liberă Practică NTCS Numărul Total de Celule Somatice AB Abator IVS Inspector Veterinar de Stat TB Tuberculoză Bovină NTG Numărul Total de Germeni 1. INTRODUCERE Misiunea a avut luat loc în Moldova, în perioada de 4-14 martie 2008. Grupul de lucru a fost compus din 4 inspectori din FVO şi un expert naţional din un stat membru. O perioadă de timp inspectorii au activat în 2 subgrupe. Misiunea a fost întreprinsă ca parte a programului misiunii plănuite FVO. Grupul de inspectori a fost însoţit în perioada misiunii de reprezentanţii ACC, DMV şi IVS.

100

Şedinţa de deschidere a avut loc pe 4 martie 2008 cu ACC în Chişinau. La această şedinţă grupul de inspecţie a confirmat obiectivele şi itinerarul misiunii şi a solicitat informaţia adiţională pentru îndeplinirea satisfăcătoare a misiunii. 2. OBIECTIVELE MISIUNII Obiectivele misiunii au fost de a efectua o evaluare şi control a situaţiei sănătăţii animale şi siguranţa alimentelor în contextul unui posibil export a animalelor (bovine, miei cu o vîrstă mai mică de 20 de zile) şi produse de origine animală(ouă, carne proaspătă de ungulate şi produse lactate) din Moldova în UE. La fel a fost evaluată implementarea planului de acţiuni prezentat de ACC a Moldovei ca răspuns la recomandările făcute în raportul DG(SANCO)/7552/2005. Ca urmare a acestor obiective au fost vizitate următoarele locuri Vizite la Autorităţile Centrale Competente Comentarii

Centrală 1 DMV şi IVS

Raionale 4 Serviciul sanitar Veterinar Raional/municipal

Autoritatea Competentă

Circumscripţii

6 Oficii a Serviciului veterinar La întreprinderi şi ferme vizitate

Centre de înregistrare a animalelor cu baza de date

1

Vizitele la laborator Laboratoare 6 Unu central şi 3

laboratoare raionale, şi 2 laboratoare de control (în fabrici de prelucrare a laptelui)

Întreprinderi Întreprinderi de prelucrare a laptelui 2 Centre de colectare a laptelui 2 Întreprinderi de procesare a cărnii 3 1abator pentru

bovine/ovine/porcine, 1 întreprindere de procesare a cărnii, 1 abator pentru păsări

Centre de ambalare a ouălor 2 Ferme 6 1 fermă mare de bovine, 1

fermă de broileri, 2 ferme de creştere a găinilor ouătoare.

Centru de colectare a bovinelor şi ovinelor 1 ACC a specificat că acesta a fost aprobată ca staţie de carantină pentru export către ţările terţe

101

3. BAZA LEGALĂ PENTRU MISIUNE Misiunea a fost desfăşurată în conformitate cu prevederile generale a legislaţiei Comunitare şi în particular cu art.46 a Regulamentului (CE) Nr. 882/2004 a Parlamentului Europei şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru controalele oficiale pentru a asigura îndeplinirea verificării conformităţii a furajelor şi alimentelor, sănătatea animală şi regulile de bunăstare a animalelor. Referinţele bazei legale complete sunt menţionare în Anexa 1. Actele normative menţionate în acest raport se referă la versiunea cea mai recentă a actului normativ. 4. FUNDAL Această misiune a fost o continuare a misiunii precedente FVO în Moldova în mai 2005, numărul de referinţă DG(SANCO)/7552-2005, referitor la cererea Guvernului Republicii Moldova pentru a evalua posibilitatea de export a animalelor şi a produselor de origine animală către UE. În urma misiunii au fost făcute următoarele recomandări: (1) Să prezinte serviciilor Comisiei, într-un termen de trei luni de la primirea raportului final, un plan de acţiuni care să conţină garanţii satisfăcătoare de înlăturare a constatărilor şi deficienţelor identificate în raport. (2) Să asigure Autorităţii Competente Centrale sturctura, personalul şi resursele necesare pentru a face faţă lucrului legat de exportul către UE. (3) Să elaboreze şi implementeze măsurile legislative şi/sau administrative pentru a garanta că exporturile către UE a animalelor vii şi/sau produselor de origine animală îndeplinesc cerinţele relevante ale Comunităţii. (4) Să continue acţiune, deja iniţiată, de dezvoltare şi implementare a unui sistem naţional de identificare a animalelor şi de înregistrare a gospodăriilor deţinătoare de animale, în scopul asigurării trasabirităţii animalelor vii şi a produselor de orgine animală, intenţionate pentru exporturi în UE. (5) Să elaboreze şi implementeze un plan de monitorizare a reziduurilor şi să-l Înainteze Comisiei Europene. (6) Să elaboreze şi implementeze un plan de modernizare pentru întreprinderile ce intenţionează să exporte în UE, pentru a asigura îndeplinirea de către aceste întreprinderi a tuturor cerinţelor relevante ale Comunităţii. (7) Să elaboreze şi implementeze un plan în dezvoltare pentru laboratorele veterinare, pentru a le asigura condiţiile favorabile şi utilajul necesar pentru activitate. (8) Pentru a dezvolta şi implementa măsuri calitative de asigurare pentru a garanta siguranţa testărilor de laborator. (9) Să elaboreze şi implementeze ghiduri şi instrucţiuni pentru personalul oficial, implicat în controlul siguranţei alimentare şi sănătăţii animale, pe baza cerinţelor UE, în special:

• Sisteme de control în întreprinderile alimentare, • Eligibilitatea materiei prime pentru produsele intenţionate de a fi exportate în UE, şi • Bunăstarea animalelor în timpul sacrificării.

102

(10) Să asigure pentru Veterinarii Oficiali (de Stat) la întreprinderile alimentare şi OVR instruire privind cerinţele UE în domeniul lor de activitate. (11) Să elaboreze şi implementeze măsuri, astfel ca planuri de contingenţe pentru bolile epizootice majore, în scopul asigurării unei reacţii rapide a serviciilor oficiale (de Stat) în cazul izbucnirilor de boală. Ca răspuns la aceste recomandări , autorităţile Moldovei au aprobat un plan de acţiuni prin care s-au comis să-l implementeze cel tîrziu pînă la finele anului 2006. La evaluare de birou acest răspuns a fost găsit să fie satisfăcător, subiectul verificării în teritoriu, pentru 10 din 11 recomandări. Răspunsul la recomandarea 5 a fost găsit să fie nesatisfăcător. La moment unicul produs de origine animală destinat pentru consumul uman pentru care Moldova este autorizată pentru export către UE este mierea. În martie 2007 autorităţile Moldovei au prezentat un plan nou de monitorizare a reziduurilor pentru următoarele produse: animale bovine, porcine, ovine, caprine, păsări, lapte, ouă şi miere. Serviciile comunitare au solicitat clarificări adiţionale pentru acest plan în ianuarie 2008. 5. CONSTATĂRILE PRINCIPALE 5.1 Autoritatea competentă 5.1.1 Structura, organizarea şi resursele Autorităţii Centrale Ca răspuns la recomandările raportului misiunii din 2005, Planul de Acţiuni a fost creat (aici şi în continuare „Plan de Acţiuni”) în care autorităţile Moldovei au întreprins să furnizeze personal adiţional în cadrul AC pîna la 36 oficiali pîna la finele anului 2006. Mai mult ca atît, în conformitate cu noua Lege privind activitatea sanitar-veterinară, Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru siguranţa produselor de origine animală, în cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, a fost propus ca centru pentru noua organizare veterinară în ţară. Grupul de lucru a constatat că orgnizarea a rămas neschimbată de la misiunea precedentă. În conformitate cu ACC aceasta este cauzată de întîrzierea aprobării noii Legi privind activitatea sanitar-veterinară(vezi secţiunea 5.1.2.): la nivel central, la moment sunt 5 oficiali, inclusiv Oficiul Central al Serviciului Veterinar, şi alţii 5 în grupul de Armonizare. A fost atrasă atenţia asupra faptului ca salariile joase, menţionate în raportul misiunii precedente ca fiind o problemă pentru personalul adecvat mai există. Aceasta a fost menţionată ca una din problemele adiţionale pentru personalul adecvat de la nivelul Laboratorului Central(vezi secţiunea 5.4).

5.1.2 Legislaţia La momentul misiunii precedente, Moldova, cu careva excepţii (Ordine de Minister nr. 239 din 24.11.2004 referitor la gripa aviară(referitor la Directiva Consiliului 89/437/CEE), nr. 234 din 9.11.2004(referitor la Directiva Consiliului 647433/CEE) nu a avut legislaţie veterinară în conformitate cu Aquisul veterinar al UE. Ca răspuns la recomandările misiunii nr.3 autoritatea Moldovei a întreprins masuri voluntare de a dezvolta şi implementa pînă la finle anului 2006, Legea nouă privind activitatea sanitar-veterinară, legislaţia secundară (prin Hotărîri de Guvern, Ordine de Minister, Norme sanitar veterinare), instrucţiuni şi ghiduri în conformitate cu Aquisul

103

veterinar al UE şi în particular Pachetul de Igienă(Regulamentul CE Nr. 852/2004, 853/2004 şi 854/2004) şi alte cerinţe comunitare referitor la controlul reziduurilor, sănătatea anială, bunăstrea animală. Constatări

Adoptarea noii Legi privind activitatea sanitar-veterinară prevăzută pentru ianuarie 2006, a fost amînată. Această întîrziere a fost explicată de Autorităţile Moldovei ca o cauză majoră pentru care reorganizarea serviciului veterinar şi adoptarea Pachetului de Igienă şi a altor acte normative nu a fost îndeplinite după cum a fost stabilit. În timpul misiunii, diferite versiuni a Legii privind activitatea sanitar veterinară au fost prezentate grupului de lucru. În fine Legea a fost promulgată de Preşedinte şi publicat în Monitorul Oficial pe 14 martie 2008 ca Legea privind activitatea sanitar-veterinară Nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007. Aceasta va intra în vigoare la 6 luni după publicare. Pînă atunci se va aplica Legea veche privind ativitatea veterinară din 23 iunie 1993. Legea Nr. 221 conţine prevederi despre modernizarea serviciului veterinar. Legea introduce definiţia de Medic Veterinar Oficial (MVO) şi Medic Veterinar de Liberă Practică (MVLP) şi specifică activităţile lor. Ea stipulează o structură nouă a serviciului, constituită din Agenţia de stat şi pentru sănătatea animală şi pentru siguranţa produselor de origine animală pe de o pate şi pe de altă parte MVLP. Agenţia se va concentra la partea centrală a activităţii descrise în Lege. MVLP pot fi împuterniciţi de către Agenţie pentru îndeplinrea măsurilor oficiale. Legea prevede principii de regionalizare, clasificarea efectivelor şi reguli pentru mişcarea animalelor care sunt prevăzute şi în Legea privind identificare şi înregistrarea animalelor Nr. 231-XVI din 20 iunie 2006. Aceasta obligă agenţii eonomici ai sectorului alimentar (AESA) sa implementeze panul personal de control pentru siguranţa alimentară. Legea descrie obligaţiunile şi cooperarea între Serviciul Veterinar (Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare) şi Serviciul Sanitar Epidemiologic (Ministerul Sănătăţii) în sectorul controlului siguranşei alimentare. Grupul de lucru a menţionat că referitor la controalele veterinare la frontieră (export-import-tranzit) versiunea finală a fost diferită de cea precedent prezentată, care reflectă prevederile Directivei Consiliului 97/78/CE, referitoare la cerinţele veterinare la frontieră alcatuite din controalele fizice, a identităţii şi controlul documentelor care trebuie efectute la punctele de control de la frontieră situate imediata vecinătate a frontierei şi aflîndu-se în autoritarea MVO. În versiunea finală controalele la import, export şi tranzit sunt autorizate de serviciul vamal în baza autorizaţiei eliberate de Agenţie. AESA îi este cerut de a prezenta pentru fiecare produs expediat certificate de caliate eliberat în baza testelor probelor recoltate de MVO şi să furnizeze copii a unor documente. Referitor la alte acte normative enumerate în Planul de Acţiuni, Hotărîri de Guvern care încorporează Pachetul de Igienă în legislaţia naţională încă rămîn la nivel de draft. Alte acte legale au fost încorporate: ACC a prezentat o listă de 34 de Ordine a Ministerului, fiecare din ele reprezentînd Normă sanitar veterinară care conţin unu sau mai multe acte Comunitare legale, unele din ele deja abrogate la data transpunerii, şi a acordat copii a unor astfel de documente. Grupul de lucru a analizat următoarele documente: Ordin de Minister Norma sanitar

veterinară cu privire la

Publicată în Monitorul Oficial

Aprobată cu conformitate cu

171 din 14.07.2006 Producerea şi plasarea pe piaţă a carnii proaspete

12.01.2007 Directiva Consiliului 64/433/CEE(la moment abrogată)

104

173 din 14.07.2006 Producerea şi comercializarea laptelui crud, tratat termic, şi produse din lapte

20.04.2007 Directiva Consiliului 92/46/CE (la moment abrogată)

159 din 07.07.2006 Metode de analiză a laptelui crud şi a celui tratat termic

23.02.2007 Decizia Comisiei 91/180/CEE(la moment abrogată)

229 din 06.10.2006 Producerea şi plasarea pe piaţă a canii proaspete de pasăre

25.05.2007 Directiva Consiliului 71/118/CEE(la moment abrogată)

163 din 11.07.2006 Protecţia animalelor în timpul tăierii şi uciderii

29.12.2006 Directiva Consiliului 93/119/CE

Analiza acestor documente au relevat ca ele sunt foarte aproape de pevederile Directivelor Consiliului la care se referă. Ordinele de Minister care aprobă Normele sanitar vetrinare solicită clar ca atît Serviciu Veterinar cît şi Agenţii Economici din Sectorul Alimentar să urmeze prevederile legislaţiei noi în activitatea lor. Pe cînd în timpul vizitelor în teritoriu a fost găsit că atît medicii veterinari oficiali cît si AESA nu au fost familiarizaţi cu ceste reguli, aşa cum a fost menţionat în raportul precedent. La fel a fost menţionat ca nu există legislaţie naţională paralelă cu cea a cerinţelor europene pentru produse din carne şi ouă pentru consum, două produse pentru care autoritţile Moldovei au prezentat interes pentru exportul în UE. Legislaţia pentru motitorizarea reziduurilor este constituită din Ordinul Nr. 245 din 10 noiembrie 2006, 247 din 13 noiembrie 2006 şi 272 din 26 decembrie 2006 (încorporate de Directivele Consiliului 96/22/CE şi 272, 96/23/CE). Implementarea acestei legislaţii este descrisă în secţiunea 5.5.1.(Planul de monitorizare a reziduurilor.) Dezvoltarea legislaţiei în domeniul identificării animalelor, mişcarea animalelor şi înregistrarea întreprinderilor nu a fost prevăzută în planul de acţiuni furnizat de autorităţile Moldovei. Cu toate acestea acesta a fost dezvoltat rapid şi Legea 231 din 20 iulie 2006 referitor la identificarea animalelor şi înregistrarea a fost promulgată pe 4 august 2006. Autoritatea competentă pentru identificarea animalelor este autoritatea competentă Veterinară. Toate ovinele, caprinele, bovinele, porcinele, şi solipedele domestice trebuie sa fie înregistrate. Definiţia din art.3 indică că sistema de identificare şi trasabilitate a animalelor include şi înregistrarea întreprinderilor. Termenele limită pentru identificare şi obligaţiunile pentru proprietarii de animale sunt descrise şi sunt în comformitate cu cerinţele UE. Hotărîrea de Guvern Nr. 119 din 7 februarie 2007 care se referă la crearea companiei naţionale ”Registrul animalelor” ca operator pentru sistema de identificarea şi înregistrare.Hotărîrea de Guvern 1093 din 8 octombrie 2007 privind implementrea prevederilor pentru Legea 231. Implementarea acestei legislaţii este descrisă în secţiunea 5.2. A fost notat ca Legea nu abrogă Ordinul MAIA Nr. 121 din 21 septembrie 2001 care prevede identificarea bovinelor cu azot lichid. Directiva Consiliului 64/462/CEE a fost transpusă în legislaţia naţională prin Odinul Nr. 158 din 2006 şi instrucţiuni adiţionale pentru testarea la tuberculoză a fost distribuită SVR în ianuarie 2007. Cerinţele UE pentru exportul animalelor şi a cărnii proaspete (Directiva Consiliului 2004/68/CE şi Decizia Consiliului 79/542/CEE) nu au fost transpusă.

105

Un număr mare de acte legale secundare care reflectă standardele CSI şi standarde şi metode vechi mai rămîn în vigoare. De exemplu GOST-urile mai sunt înca folosite pentru testarea laptelui şi produselor netratate termic. Instrucţiuni şi Ghiduri Ca răspuns la recomandarea Nr.9 a misiunii precedente, autorităţile Moldovei şi-au luat angajamentul de a dezvolta şi implementa pînă la finele anului 2006: Ghid de bune practici pe igienă în INDUSTRIA alimentară,

• Ghid privind principiile HACCP, • Ghid specific pe igiena industriei alimentare, • Sistema Controlului Veterinar Oficial şi instrucţiuni pentru întreprinderi de produere a

produselor de origine animală. Contrar la acţiunile de angajament propuse în Planul de Acţiuni, atît instrucţiuni cît şi ghiduri referitoare la cerinţele UE nu au fost pregătite şi nici nu au fost prezentate măcar în stadia de draft.

5.2. ÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR, IDENTIFICAREA ANIMALELOR ŞI CONTOLUL MIŞCĂRII ANIMALELOR

Ca răspuns la recomandarea Nr. 4 a misiunii precedente autorităţile Moldovei şi-au luat angajamentul în Planul de Acţiuni de a dezvolta şi implementa, pînă la finele anului 2006 o sistemă pentru identificarea şi înregistrarea animalelor care ar întruchipa cerinţele relevate în legislaţia UE. Legislaţia naţională referitore la identificarea animalelor este descrisă în secţiunea 5.1.2. alin.12.

5.2.1. Înregistrarea întreprinderilor

Statistica anuală naţională a numărului de animale utilizată de ACC planificat pentru controlul anual al sănătăţii animale, au fost primite şi sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Numărul de animale Specii de animale 2005 2007 Bovine 341547 309179 Porcine 434450 528997 Ovine şi Caprine 1168139 947231 Cabaline 74250 69191

Baza naţională de date este un registru on-line pentru multiple specii proiectat în conformitate cu cerinţele legislaţiei UE. Este rulat de o companie naţională şi are suficient personal. Operaţiunea a început în octombrie 2007 şi nu toate subansamblurile sunt la moment operaţionale (ex. Informaţia despre sănătatea animală şi controlul identificării). Înregistrarea obigtorie a întreprinderilor comerciale şi necomerciale este nesesară în conformitate cu cerinţele legislaţiei naţionale. Înregistrarea întreprinderilor de creştere a bovinelor şi ovinelor progresează rapid şi aproximativ 100 000 de întreprinderi au fost înregistrate. Careva incomodităţi au fost observate în timpul introducerii datelor în registru datorită vitezei mici a internetului ofetit de providerii din Moldova. Treninguri pentru personal referitor la operaţiunea de înregitrare au fost efectuate la nivel central şi raional. Campania referitor la informaţia pentru fermieri a început în prima jumătate a anului 2008, sarcina ei principală fiind întreprinderile necomerciale. Referitor la întreprinderile comerciale de păsări, nu sunt înregistrate în baza de date, dar sunt autorizate şi înregistrate la nivel raional în caz de export.

106

La SVR vizitate au fost prezentate liste cu scris de mînă a gospodăriilor ţărăneşti de găini vaccinate împortiva BN. 5.2.2 Identificarea animalelor Identificarea bovinelor şi ovinelor cu crotale la virsta de 20 de zile sau înainte de prima mişcare este compulsivă şi crotalierea progresează. În conformitate cu datele de la ACC aproximativ 90% din animale au fost crotaliate. La întreprinderile vizitate animalele adulte erau crotaliate cu 2 crotale, iar crotalierea viţeilor a fost în general întîrziată. 5.2.3 Controlul mişcării animalelor Toate animalele identificate beneficiază de un paşaport pentru animale care este printat la SVR. Paşapoartele sunt printate pe foi neprotejate. Înregistrarea mişcării în registrele fermei şi raportarea la nivel central sunt la stadiu de iniţiere şi certificatele veterinare necesită a fi completate de MVO înainte de fiecare mişcare înafara întreprinderii, aceasta rămîne baza principală pentru a garanta trasabilitatea animalelor. 5.3 CONTROLUL SĂNĂTĂŢII ANIMALE Monitorizarea bolilor epizootice este efectuată în cadrul programului naţional strategic aprobat prin Ordin de Minister pentru anii 2006-2010. Numărul de teste şi vaccinarea în plus sunt amendate anual. Tendere pentru procurarea tuberculinei şi kiturilor pentru diagnostic sunt anunţate în fiecare an, aceasta a cauzat o problemă anul trecut cînd diferite tipuri de tuberculină au fost folosite în raione în dependenţă de stoc. Mai mult ca atît testarea pentru LEB o fost completată doar parţial datorită stocării de antigen pentru testele AGID. Testele de rutină şi vaccinările sunt efectuate de veterinari de la nivelul CSV. În conformitate cu rezutatele prezentate de ACC programul din 2007 nu a fost completat după plan (TB, bruceloza aproximativ 70%, LEB 50%). Discrepanţele au fost observate în prezentarea datelor de analiză a probelor la SVR şi laboratoare. ACC este informată lunar de SVR despre progrese dar nici o evidenţă nu a fost observată că aceste rezultate sunt analizate şi transmise mai sus. Au fost decise obiective strategice de a modifica regimul de testare în contextul unei posibile eradicări. Directiva 64/432/CEE a fost transpusă în legislaţia naţională în 2006 de Norma sanitar veterinară Nr. 158 /2006. De atunci nici un progres nu a fost înregistrat în clasificarea efectivelor şi teritoriilor în succesiunea de a stabili statutul de sănătate animală în vederea unui posibil export către UE. 5.3.1. Boli epizootice Procedura UE de notificare specificată în Directiva Consiliului 82/894/CEE a fost transpusă în legislaţia naţională în 2006. Situaţia referitoare la bolile enumerate în vechea listă „A” a OIE este favorabilă şi în conformitate cu statisticile OIE nu au fost înregistrate cazuri de boală din 2002. Ţara a fost recunoscută ca liberă de pesta bovină.

107

Progrese recente au fost înregistrate în aplicarea lor de a fi recunoscuţi liberi de FA. Supravegherea serologică la FA este aplicată pentru animale importate şi animale suspecte în regiunile de la frontieră cu aproximativ 4000 probe de singe recoltate de la bovine, ovine, porcine în 2007. Toate porcinele din întreprinderi sunt la moment vaccinate de PPC cu vaccină vie produsă în România şi eficienţa vaccinei se monitorizează. Nici o modificare în legislaţia naţională nu a fost făcută pentru a interzice utilizarea deşeurilor menagere. În conformitate cu datele ACC cazuri clinice de bluetangue nu au fost înregistrate. Controlul populaţiei de Culicoide şi supravegherea serologică nu au fost performate şi laboratorul central nu este echipat pentru astfel de sacini. În ceea ce priveşte gripa aviară (GA), nici un caz de pozitiv de boală nu a fost confirmat de ACC. Norma sanitar veterinară 239/2005 prevede legislaţia pentru GA. Recoltarea probelor pentru supravegherea serologică este efectuată de MVO (20 probe pentru fiecare fermă comercială sau pentru gospodărie ţărănească din un raion) de patru ori pe an. În caz de suspiciune cadavrele se transmit la CRDV pentru examene de laborator. Nu există un monitoring sistematic pentru păsări sălbatice la gripa aviară. Medicul veterinar de la SVR vizitat a participat la un trening special pentru GA şi deasemenea a fost în deplasare de serviciu pentru 2 săptămîni în Polonia. BN este o boală de notificare obigatorie. Ultimul caz a BN a fost înregistrat în 1993. Măsurile de control a BN sunt prevăzute în Norma sanitar veterinară Nr. 164/2006 care transpune în legislaţia naţională Direciva Consiliului 92/66/CEE. Vaccinarea pentru BN este obligatorie pentru toate păsările. Păsăile din gospodăriile ţărăneşti trebuie să fie vaccinate de 4 ori pe an. Toate păsările din întreprinderile industriale trebuie să fie vaccinate regulat pentru a asigura imunitatea continuă, care este controlată prin testarea serologică. La un SVR vizitat MVO nu a fost în stare să evalueze rezultatele obţinute de la CRDV. 5.3.2 Tuberculoza, leucoza, bruceloza bovina Situaţia referitoare la bruceloza bovină şi ovină(B. Melitensis) este favorabilă şi din 1980 nici un caz nu a fost raportat. Nici o reacţie neconcludentă după testul Roz bengal nu a fost înregistrată în laboratoarele vizitate. Raporatrea obligatorie a cazurilor de avorturi nu este clar stipulată în legislaţia naţională şi nu este impusă. În 2007 mai puţin de 100 de probe din un număr limitat de raioane au fost transportate la laborator şi au fost testate negativ. În conformitate cu ACC şi statisticile OIE tuberculoza bovină clinică nu a fost confirmată din 2000. Toate bovinele cu o vîrstă mai mare de 3 săptămîni trebuie să fie testate de 4 ori pe an. Aceasta nu a fost întotdeauna în vigoare ca deobicei era diferită de la 1 la 4 ori pe an în diferite raioane vizitate. Alte incoincidenţe au fost observate în executatarea tuberculinării (tuberculina folosită, evaluarea reacţiilor pozitive înepănd de la 2 sau 3 mm deparazitarea a fost efectuată între touă teste). Testarea caprinelor care sunt întreţinute în întreprinderi cu bovinele nu este solicitată. În conformitate cu instrucţiunile utilizate de ACC în ianuarie 2007 toate animalele testate pozitiv de 2 ori cu tuberculină bovină trebuie să fie abatorizate. Pentru confirmarea TB este prescrisă examinatea în laborator a nodulolor limfatici utilizînd cultivarea şi testul de bioprobă pe soricei. De facto abatorizarea obligatorie nu a fost efectuată întotdeauna şi din toate probele recoltate de la abator nu au fost rezultate pozitive din 2000. Toate aceste cazuri, inclusiv acele în care leziunile microscopice au fost detectate în timpul examenului post mortem, au fost diagnosticate în laboratorul central ca rezultat fals pozitiv sau reacţii algice cauzate de echinococi. Evident progresul a fost văzut în reducerea acestor cazuri de la 240 în 2004 la 65 în 2007.

108

Mai mult ca atît seropozitivitatea în întreprinderi pentru LEB a scăzut de la 15% în 2004 la 10% în 2007. Oricum, LEB mai rămîne o problemă pentru întreprinderi comerciale cu o seropozitivitate în jurul a 40%. La fermele pozitive vizitate nu au fost întreprinse măsuri pentru izolarea animalelor pozitive. Alte boli ESB În conformitate cu clasificarea OIE, Moldova este o ţară cu un risc nederminat. Furajarea rumegătoarelor cu proteine provenite de la mamifere a fost intezis din 2001(Hotărîrea de Guvern 1031 din 2001). Testarea animalelor importate (inclusiv a urmaşilor) a fost obligatorie din 2007. Controlul bovinelor la ESB nu a fost efectuat nici în cazul rezultatelor de laborator negative la rabie. Monitorizarea ordinară a animalelor abatorizate mai mari de 24 de luni a fost implementată de laboratorul central în 4 abatoare la moment abrobat pentru export către Federaţia Rusă. În 2007, 220 probe au fost testate. Rabia Numărul cazurilor de rabie confirmate din 2005 a crescut şi arată că boala se răspîndeşte. În 2007, majoritatea raioanelor au fost afectate şi 65 de cazuri au fost confirmate, în comparaţie cu 44 de cazuri raportate în 2006. În ultimii 3 ani în jurul a jumătate din cazuri raportate au fost întîlnite la animale domestice. Vaccinarea oficială a cîinilor este obligatorie dar nu se aplică la populaţiile de cîini vagabonzi în localităţi care se preconizează a fi de 300000 animale. Vaccinarea orală a vulpilor care a reînceput în 2005 a continuat în anii următori cu o densitate de 1-2 momele pe 1km2 folosint distribuirea manuală. Datorită restricţiilor bugetare numărul momelelor plănuite pentru 2008 a fost redus pînă la 50% în compataţie cu anul 2006. Antraxul Cazuri sporadice (1-4 cazuri) sunt raportate la bovine şi porcine în fiecare an în ciuda vaccinărilor anuale. Un nivel înalt de cunoştinţă a fost demonstrat în toate SVR vizitate. Boli parazitare Prevalenţa stadiului de larve sistice a echinococului la bovine abatorizate este foarte înalt şi în conformitate cu laboratorul central, este considerat ca factor principal în cauzarea reacţiilor alergice nespecifice după testul de tuberculinizare în aproximativ o jumătate de probe supuse examenului de laborator. În o serie de întrepridneri alimentare şi ferme cîinii inclusiv turme de cîini vagabonzi, au fost prezenţi şi aveau acces liber la produsele de origine animală. 5.3.3 Exportul de animale Ca răspuns la recomandarea Nr.3 a misiunii precedente, autorităţile Moldovei şi-au angajamentul în Planul de Acţiuni de a elabora şi aproba pîna la finele lunii aprilie 2006 procedura şi cerinţe veterinare pentru autorizarea staţiunilor de carantină pentru exportul de animale în conformitate cu Acquisul Veterinaire al UE.

109

Constatări: Autorizarea centrelor de carantină pentru export în ţările terţe este reeliberat de ACC la cererea AESA. În conformitate cu ACC 3 centre de carantină au fost autorizate pentru exportul bovinelor, ovinelor animale ce sunt supravegheate de SVR. Cerinţele UE aplicate pentru exportul animalelor nu au fost pereluate excepţie o fac cabalinele. Centrele de carantină ce au fost propuse de ACC pentru vizită au fost inspectate de grupul de lucru a FVO în 2005. Autorizarea lor pentru export a expirat la finele lunii februarie 2008 şi nu a fost reînnoită. Nici un progres nu a fost făcut în vederea modernizării încăperilor şi doar un progres mic a fost demonstrat în domeniul completării documentelor. Menţinerea încăperilor, igiena operaţiunii şi trasabilitatea animalelor nu pot fi considerate în conformitate cu cerinţele întrunite a centrelor aprobate pentru export către UE ca fiind menţionate în anexa I, Partea B a Deciziei Consiliului 79/542/CEE, în particular clădirile nu au fost dedicate exclusiv pentru întreţinene ( după cum animalele petrec cîteva luni în încăperi, la fel erau prezente şi vaci parturiente) nu a fost efectuată dezinfecţia înaintea utilizării încăperilor, a fost prezentat echipamentul necorespunzător pentru dezinfecţia transportului, ia îngrădirile externe erau deteriorate în cîteva locuri. Crotalierea a majorităţii bovinelor întreţinute în centru de carantină se efectuază după sosirea în combinaţie cu vaccinarea contra antraxului, deparazitarea, tuberculinizarea şi recoltarea probelor de sînge. Cîteva animale au fost acceptate în centru de carantină cu semne clinice de tricofitie şi chear după o lună de tratament cîteva din ele mai prezentau semne clinice a bolii. Registru de tratamente nu era la îndemînă şi în conformitate u legislaţia în vigoare nu este obligatoriu. Registru întreprinderii şi paşaportul erau întreţinute dar nu erau completate şi lipsea informaţia care ar demonstra originea şi vîrsta animalelor şi perioada de întreţinere a animalelor în centrul de carantină. De exemplu, multe vaci parturiente erau întreţinute împreună cu viţeii în grajduri utilizate de centru de carantină fără de informaţie care ar demonstra originea lor. Multe certificate de sănătate erau incomplete şi nu puteau dovedi statutul de sănătate a efectivului şi a teritoriului pentru toate bolile infecţioase cerute de a fi certificate pentru export de animale către UE. Testul de tuberculinare aplicat la centrul de carantină nu este în conformitate cu standardele OIE pentru comerţ internaţional din cauza aplicării tehnicii incorecte (injecţia în jet a tuberculinei este în loc de ace intradermale) şi doza de 0,2 ml de tuberculină conţine 10 000 UI (numărul de unităţi recomandate de OIE este de 5000 UI). Cunoştinţele generale a MVO despre condiţiile pentru autorizarea centrului de carantină pentru export în UE au fost limitate şi nu a fost făcut nici un progres de ACC în pregtirea înstrucţiunilor din 2005. 5.3.4 Planurile de contingenţă Ca răspuns la recomandarea Nr. 11 a misiunii precedente autorităţile Moldovei şi-au luat angajamentul în Planul de Acţiuni de a elabora pînă la finele anului 2006 cel tîrziu de a elabora planurile de contingenţă pentru GA, FA, BN, PPC şi PPA. Constatări La moment, planurile de contingenţă pentru GA, FA, PPC au fost elaborate şi implementarea a fost vazută în planul GA. Nu au fost elaborate planuri de contingenţă pentru BN, PPA. Planuile de contingenţă pentru FA şi PPC- au fost aprobate de minster în februarie 2008 ele conţin prevederi

110

legale referitor la compensarea din fondul rezervelor de stat pentru proprietarul animalului pentru cheltuielile referitoare la eradicare. Planul de contingenţă pentru PPA nu a fost elaborat. Planurile nu erau la îndemînă la toate SVR vizitate şi lucrul asupra manualului operaţional şi amendamentele care ar reflecta condiţiile locale nu a începu la moment. Cunoştinţele generale despre echipamentul şi măsurile necesare în caz de notificare de suspiciune, recoltare de probe, eradicarea cazurilor de FA au fost la nivel jos în toate SVR vizitate. În conformitate cu ACC, un exerciţiu de simulare cu participarea FAO trebuie să aiba loc în mai 2008. În conformitate cu planul trebuie sa fie facută confirmarea virusologică a FA. Totuşi nici un laborator nu a fost specificat pentru îndeplinirea acestor testări şi recoltarea de probe potrivită, echipamentul de transport nu a fost păstrat pentru acest scop în laboratoarele din SVR vizitate. Proiectul bazei de date centrale permite posibilitatea de a efectua trasabilitatea adecvată a animalelor în caz de boală în viitorul apropiat, utilizînd mijloacele disponibile de căutare. Deprinderile practice au demonstrat că utilizarea bazei de date la un SVR nu era suficient dar grupul de lucru FVO a fost informat că treningul pentru mijloacele de căutare pentru toţi utilizatorii este planificată pentru a doua jumătate a anului 2008. 5.4 REŢEAUA DE LABORATOARE Ca răspuns la recomandările Nr. 7 a misiunii autorităţile Moldovei şi-au luat angajamentul:

• De a evalua şi îmbunătăţi reţeaua laboratoarelor veterinare de stat, • De a restructura şi moderniza CRDV, • De a elabora şi implementa măsuri de asigurare a calităţii la CRDV, • Depunerea cererii pentru acreditarea CRDV în conformitate cu ISO 17025.

Toate aceste activităţi trebuie completate cel tîrziu pînă la finele anului 2006. ACC a informat grupul de lucru despre strategia de îmbunătăţire a reţelei de laboratoare. Aceasta trebuie să fie alcătuită din 6 unităţi de laboratoare: 4 regionale, 2 în Cahul în sudul ţării pentru siguranţa alimentară şi sănătate animală şi 2 în nordul ţării- unitatea pentru sănătatea animală în Drochia şi unitatea pentru siguranţa alimentelor în Donduşeni. Mai mult ca atît vor fi 2 în Chişinău, în cadrul CRDV – o unitate pentru siguranţa alimentară şi una pentru sănătatea animală.

Cele 37 de laboratoare raionale existente sunt considerate necorespunzătoare pentru modernizare şi vor fi închise şi transformate în centre pentru colectarea probelor în cîteva luni după adoptarea noii Legi privind activitatea sanitar-veterinară şi crearea Agenţiei. Între timp, situaţia în aceste laboratoare, care la moment are 600 de salariaţi nu s-a schimbat. Constatări În timpul vizitei la CRDV în Chişinău, ACC a specificat că 3 laboratoare din cele 6 sunt în regim de expluatare. Laboratoarele din Cahul şi Drochia sunt în aşteptarea tenderului şi v-or fi reconstruite. Laboratorul din Dondusheni, locat într-o cladire veche defectată este în funcţiune după o reparaţie moderată. În laboratorul pentru sănătatea animală la CRDV, Secţia Virusologie a fost reconstruită şi reutilată. O secţie nouă pentru PCR (GA) a fost deschisă în februarie 2008, echipat propriu-zis şi cu un proiect bun. Personalul este calificat. După cum a fost notat în 2005, nici o izolare de virus nu este interpretată în laborator şi nu există nici un contact pentru transmiterea probelor peste hotare. În 2005 grupul de lucru a fost informat de director precum ca există un acord pentru expedierea probelor la laboratorul veterinar în Moscova. Aceasta oricum nu a putut fi confirmat în timpul vizitei curente. Laboratorul pentru siguranţa alimentelor a fost mutat la finele lui februarie 2008 în un laborator modern nou construit pentru acesta.

111

Oricum, la momentul vizitării de grupul de lucru laboratorul nu era totalmente operaţional, majoritatea din echipamentul nou de marcă nu era în funcţiune şi cîteva modele sunt încă în fixare şi la prima testare. Acest laborator este responsabil de planul naţional de monitorizare a reziduurilor (vezi secţiunea 5.5.1). În ambele laboratoare au fost notate probleme cu aprovizionarea cu kituri şi reagenţi, periclitînd continuitatea testărilor de rutină şi astfel urmărirea proprie a rezultatelor pozitive. Secţiile rămase- patologie, histologie, bacteriologie, serologie şi parazitologie- îşi continuă lucru în spaţii defectate cu echipament vechi şi situaţia nu s-a schimbat de la momentul ultimei vizite a misiunii în mai 2005, după cum este descris în raportul precedent al misiunii. În particular a fost notat ca camera de necropsie, unde materialul animal de înalt patogenitate este manipulat, inclusiv extragerea de creer suspectat de a fi infectat de rabie, cele mai de bază aptitudini de biosecuritate (astfel ca vestiare, şi instalaţii pentru dezinfecţie) lipsesc. Fluxul materialului infecţios vis a vis de clădire nu este satisfăcător. Personalul care nu este vaccinat de rabie, prezintă o conştientizare redusă a măsurilor de protecţie individuală. Confirmarea posibilor rezultate pozitive pentru Trichinella se fac după metoda compresiei. Reconstrucţia altor părţi a clădirii sunt planuite după cum şi mutarea unor secţii în încăperile rămase după mutarea secţiilor pentru siguranţa alimentară. La moment CRDV nu este acreditat, dar o procedură generală în ceea ce priveşte organizarea şi fluxul de lucru a fost ca obiectiv pentru certificarea de organul naţional de acreditare. Manualul calităţii care a fost prezentat grupului de lucru conţinea doar prevederi generale referitor la clădiri, proceduri şi lista instrucţiunilor şi metodelor. Un capitol special ce se referă la prelucrarea probelor nu era disponibil în manual. Tot lucrul care se referă la descrierea metodelor, instrucţiunile în draft şi alte documente ale calităţii au fost descrise ca fiind în progres. Anonimitatea probelor care sunt prelucrate este garantată prin acordarea unui cod la recepţie. Numărul de personal la CRDV la moment e de 54, şi sunt posturi vacante care este foarte dificil de a le împlini (vezi secţiunea 5.1.1). Pentru implementarea adecvată a planului de monitorizare a reziduurilor laboratorul ar necesita 10 angajaţi pentru chimie, toxicologie şi încă 2 pentru microbiologie. Grupul de lucru a vizitat 2 laboratoare veterinare raionale şi a găsit situaţia duă cum a fost descrisă în raportul precedent al misiunii: laboratoarele sunt situate în cladiri vechi, dotate cu echipament de bază vechi şi în condiţii insuficiente. Unu din ele situat in Anenii Noi, are 6 angajaţi inclusiv 3 veterinari din secţii: bacteriologie, serologie şi chimie. Laboratorul execută testarea serologică de rutină în conformitate cu Planul Naţional Anual de control şi eradicare a bolilor la animale pentru bruceloza ovină şi bovină şi leucoza bovină. La fel laboratorul mai execută examinări bacteriologice de rutină a furajelor, apei la ferme, controlul eficienţei dezinfecţiei şi testarea pentru bolile păsărilor(pasteureloza, colibacterioză, salmoneloză şi pseudomonoza) după necesitate. A fost depus un efort considerabil pentru a menţine starea clădirii şi întreţinerea era bună, cu toate că opinia grupul de lucru a fost că aceasta nu poate fi considerat ca o modernizare.

În timpul misiunii la unul din laboratoare, grupul de lucru a văzul o vulpe rănită, suspectă a fi infectată de rabie, care a fost adusă din o ogradă vecină, unde s-a bătut cu un cîine. Vultea a fost lăsată să moară în ograda laboratorului după care personalul a secţionat capul in situ, pentru a fi expediat la CRDV. Nu erau dovezi că camera pentru necropsie care era foarte dărăpănată(ferestre sparte) nu avea elemente pentru biosecuritate de bază, nici măcar apă curgătoare, nu a fost folosită pentru acest scop.

În o cameră separată în aceast laborator a fost păstrat echipament pentru urgenţe în caz de boală, în particular GA: încălţăminte, îmbrăcăminte specială, maşti şi ochelari de protecţie. Echipamentul pentru uciderea şi recoltarea de probe nu era disponibil. După cum a fost indicat în raportul

112

precedent al misiunii, personalul din laborator a fost regulat implicat în cursuri de trening dar nu a participat în teste de experienţă deoarece acestea nu au fost organizate de CRDV.

5.5. CONTROLUL SIGURANŢEI ALIMENTARE Autorităţile Moldoveneşti au indicat în total 15 unităţi (4 de carne şi 4 unităţi de prelucrare a laptelui, restul fiind întreprinderi avicole, de prelucrare a peştelui şi a mierii) ca unităţi interesate în potenţialul export a produselor lor către UE. Autoritatea Centrală Competentă nu a indicat înainte de începutul misiunii dacă aceste unităţi sunt considerate conforme cu cerinţele UE. Trei unităţi de prelucrare a cărnii şi două unităţie de prelucrare a laptelui au fost vizitate în timpul misiunii (a patra întreprindere de prelucrare a cărnii a refuzat vizita misiunii). La momentul desfăşurării misiunii nu au fost efectuate acţiuni pentru garantarea că numai materia brută, eligibilă conform criteriilor UE (inclusiv importurile) vor fi utilizate pentru produsele destinate exportului în UE. Autorităţile Moldovene s-au angajat, în Planul de Acţiune DG SANCO, să elaboreze şi implementeze pînă la sfîrşitul anului 2006, Ghidurile pe Bunele Practici pe igienă şi industria alimentară, ghidurile pe principiile HACCP, ghidurile specifice pe igienă în industria alimentară, Sistemul de Controale Oficiale Veterinare şi instrucţiunile pentru unităţile de producere a produselor de origine animalieră. 5.5.1. Planul de monitorizare a rezidurilor În prezent Moldova are numai un singur plan aprobat de UE – Planul de Control al Rezidurilor în miere, în baza căruia aproximativ 210 tone de miere au fost exportate în UE în 2007. Implementarea a Planului de Control al Rezidurilor este în responsabilitatea compartimentului pe Siguranţa Alimentară a CRDV în Chişinău. Constatări: În fiecare an Laboratorul Naţional de Referinţă expediază o scrisoare către Oficiile Veterinare Raionale recomandînd colectarea probelor de miere: 5 probe de miere pentru fiecare raion, în principiu să fie colectate de la albinari ce produc mai mult de 500 kg. Conform documentaţiei puse la dispoziţie, în 2006, s-au efectuat în total 156 de analize diferite pe grupe de substanţe: probe pozitive au fost detectate în ceea ce priveşte cloramfenicolul (CAF) (35%), tetraciclina (20%), streptomicina (30%) şi sulfonamidele (10%). Rezultatele planului de testare pe anul 2007 (124 de probe din 120 planificate) au fost de asemenea arătate misiunii, cu rezultate pozitive pentru tetraciclină (25%), pentru streptomicină (35%), pentru CAF (30%) şi pentru metaboliţii nitrofuranilor (75). Tetraciclina, streptomicina, CAF şi metaboliţii nitrofuranilor sînt testaţi cu kituri ELISA, metalele grele prin absorbţia atomică şi pesticidele cu TLC. Limitele legale pentru probele pozitive sunt determinate la 10 ppm pentru Tetraciclină şi streptomicină, şi la 3 ppm pentru CAF. Rezultatele finale sînt calculate manual din diluţiile folosite, controalele pozitive şi negative nu sînt folosite (pentru compararea rezultatelor obţinute cu probele ce au o concentraţie cunoscută) şi nu s-au făcut ring-testuri pînă acum cu alte laboratoare pentru evaluarea fiabilităţii testurilor. Valoarea limită pentru identificarea rezultatelor din limitele statistice acceptabile (pentru a repeta testul) nu este folosită. Cu toate acestea, „teste paralele”, numai a 12 probe au fost efectuate în 2006 şi 2007 cu alt laborator pe PCB şi pesticide. Nu au fost aduse dovezi echipei misiunii de aplicare a unor acţiuni de răspuns bazate pe rezultatele de monitorizare pentru 2006, nici la nivel de Autoritate Competentă Centrală nici la nivel raional. Rezultatele planului pe 2007 încă nu au fost expediate la Oficiile Veterinare Raionale implicate,

113

deoarece unele probe au fost primite la sfîrşitul lunii februarie 2008, şi din motive bugetare, procurarea mai multor kituri pentru completarea planului a fost posibilă numai în ianuarie 2008. Pentru alte mărfuri, Planul de Control al Rezidurilor pe anul 2007 nu a fost implementat, şi primele prelevări de probe sînt planificate pe luna Martie 2008. Unele încercări au fost efectuate pentru a aprecia metodologia, şi a avut loc seminarul de informare cu participarea medicilor veterinari din Oficiile Veterinare Raionale. Cu toate acestea, laboratorul are insuficienţă de personal, cu un număr limitat de substanţe ce pot fi testate (de exemplu, în ceea ce priveşte antibioticele în lapte – numai CAF, streptomicina şi penicilina; pentru carne – numai CAF, zinc bacitracina şi grizina); Autoritatea Competentă a afirmat că, pentru implementarea corectă a tuturor obligaţiunilor în ceea ce ţine de Planul de Control al Rezidurilor, mai este nevoie de 10 persoane (chimişti). Personalul a accentuat dificultăţile generale în procurarea chiturilor şi reagenţilor, din motive bugetare reduse. 5.5.2. Planul de monitorizare a întreprinderilor Ca răspuns la recomandarea nr. 6 a misiunii, Autorităţile moldoveneşti în Planul lor de Acţiuni şi-au luat responsabilitatea de a realiza, a dezvolta şi aproba pînă la sfîrşitul anului 2006:

• Un plan de restructurare şi modernizare a întreprinderilor din industria alimentară, • O strategie de conformare a întreprinderilor la cerinţele Europene, • O analiză a situaţiei curente la întreprinderile din industria alimentară şi discuţii cu

asociaţiile profesionale şi direcţiile specializate din cadrul MAIA, • O evaluare a întreprinderilor şi elaborarea planurilor individuale de modernizare.

Echipei de inspecţie i-a fost prezentată o notă de serviciu din 20 iulie 2006, ca fiind bază legală pentru activitatea de progres. În această notă, responsabilitatea primordială pentru activitatea de renovarea era pusă pe seama Serviciilor Veterinare Raionale. Pragramul naţinal era descris în anexa la acea notă. El este constituit din două pagini şi exprimă clar, că de la 1 iunie 2006, serviciile veterinare (centrale) şi Serviciul Veterinar Raional se obligă să identifice, verifice şi să evaluieze întreprinderile ce doresc să exporte în Uniunea Europeană, şi să monitorizeze procesul de restructurare anual. Întreprinderile erau obligate să elaboreze planuri individuale de modernizare în cooperare cu Asociaţiile profesionale, începînd cu luna februarie 2006. Planurile individuale de monitorizare trebuiau să fie periodic actualizate în cooperare cu asociaţiile profesionale şi sub supravegherea autorităţilor veterinare. Întreprinderile enumerate pentru modernizare au fost evaluate de Autoritatea Centrală Competentă în septembrie 2006. Fişa de evaluare a uneia din ele – întreprindere de producere a mezelurilor – a fost prezentată echipei de inspecţie. Ea conţine informaţie generală despre întreprindere ce reflectă Anexa A din Capitolul I şi Anexa 1, Capitolul 1 a Directivei Consiliului 77/99 (abrogată din 01.01.2006), i. e. cerinţe structurale. Adiţional, ea cuprinde şi condiţiile de igienă şi documentaţia disponibilă, conform principiilor „da, nu, nu se aplică”. Acest tip de fişă nu permite evaluarea exactă a locului unde anume în întreprindere s-au înregistrat aceste deficienţe şi cît de importante sînt ele. Nu există nici o dovadă despre fezabilitatea renovării, dăţile limită sau finanţare. După o astfel de evaluare, dosarele erau expediate la Oficiile Veterinare Raionale pentru monitorizarea ulterioară. Nu era nici o davădă referitor la ghiduri sau instrucţiuni pentru staful Serviciul Veterinar Raional despre cum să efectuieze monitorizarea şi supravegherea progresului. În timpul vizitei la faţa locului, cu o singură excepţie, nu a fost prezentat nici un plan individual de monitorizare a întreprinderii de către AESA sau orice altă dovadă referitor la o monitorizare structurată a progresului de către SVR (Serviciul Veterinar Raional).

114

Nu era nici o davadă a vreunui document naţional elaborat pe strategia naţională de modernizare, a vreunei analize a situaţiei actuale şi nici dovezi a discuţiilor cu profesionişti. Şase întreprinder (patru de carne şi două de lapte) sînt enumerate în plan, care a fost pus la dispoziţia misiunii numai în a doua săptămînă a misiunii. Anterior misiunii, Autoritatea Competentă a propus pentru vizitare două întreprinderi de carne şi două de lapte, două ferme de producere a ouălor de consum şi de ambalare a lor, un abator pentru păsări şi o fermă de creştere a broilerilor. Fermele de păsări nu au fost incluse incluse în nici un plan de modernizare. Într-un singur caz, la un abator vizitat de misiune; Autoritatea Competentă Centrală a afirmat ca decizia de a-l include în programul misiunii aparţine AESAului. Proprietarul deja a procurat o linie de abatorizare a suinelor pentru instalare paralel cu linia de abatorizare pentru bovine şi ovine, şi un plan simpul de monitorizare (inclusiv şi un proiec financiar) a fost prezentat pentru anii 2008-2010 ce includea principalele (dar nu toate) deficienţele remarcate de misiune. 5.5.3. Procedura de autorizare Documentaţia de autorizare erau disponibile la toate întreprinderile vizitate. Procedura de autorizare a fost descrisă în raportul misiunii precedente. Certificatul de autorizare este eliberat în baza „referatului tehnic” efectuat de SVR, cu referire la Legea nr. 1538-XII din 23 iunie 1993, dar şi la Normele şi măsurile sanitare veterinare în vigoare. În prezent standartele moldoveneşti existente pentru carnea proaspătă, lapte şi produsele lactate, carnea de pasăre sînt echivalente cu Acquisul Veterinar al Uniunii Europene (pachetul pe igienă), întreprinderile autorizate trebuie să fie în conformitate cu cerinţele structurale ale UE. Dar acesta nu a fost cazul. După cum a fost deja menţionat, în prezent nu există legislaţie naţională, armonizată cu Aqcuisul Veterinar al UE, pentru ouă de consum şi produse din carne. Conform legii naţionale, Autoritatea Centrală trebuie să aloce întreprinderilo numere de autorizare veterinare. Nici una din unităţile vizitate nu avea astfel de număr în certificatul de autorizare. Într-o unitate de lapte, AESA a afirmat că se mai utilizează un număr de autorizare expirat cînd acesta este solicitat de importator. El a explicat că acest număr niciodată nu a fost reînoit de Autoritatea Competentă. Într-o altă unitate de procesare a laptelui vizitată, un număr identic de autorizare a fost eliberat la două unităţi diferite de procesare, chiar dacă acest unităţi erau amplasate în localităţi diferite.

5.5.4. Obligaţiunile AESAului Deoarece încorporarea „Pachetului de Igienă” în legislaţia naţională constituie un proiect de draft, obligaţiunile AESAului referitor la structura şi practicile pe igienă au fost evaluate de misiune numai din punct de vedere unui posibil export a produselor de origine animalieră către UE. 5.5.4.1. Unităţile de lapte Două unităţi de lapte, vizitate în 2005, au fost revizitate în timpul aceste misiuni. Una din ele a fost dărîmată după 2005 şi practic a fost reconstruită din nou, s-a constatat că au fost implementate cîtevai etape. Structura şi utilajul sînt potenţial satisfăcătoare odată cu finisarea reconstrucţiei (sînt plănuite vestiare podele noi). AESAul a investit într-o nouă linie de producţie, vehicole noi, echipament de muls şi răcire pentru ferme şi puncte de colectare a laptelui.

115

Conform planului AESA, unitatea poate să fie gata pentru export în a doua jumătate a a. 2008. Conform echipei de inspecţie, pot să fie necesari doi ani pentru atingerea conformităţii, deoarece programul de autocontrol nu a demarat încă. Deficineţele primordiale sînt legate de calitatea proastă a laptelui crud, depozitarea indadecvată a materialului pentru împachetare, curăţirea lăzilor şi a spaţiului din jurul unităţii. Altă unitate, care s-a dovedit a avea probleme serioase legate de structură, întreţinere şi echipament încă în 2005, a înregistrat un progres limitat în ceea ce priveşte starea de reparaţie (renovarea parţială a pereţilor şi podului, schimbarea ferestrelor într-un compartiment. AESA nu a pregătit nici un plan de modernizare, cu o viziune clară referitor la atingerea conformităţii. Depozitele au fost găsite într-o stare proastă de întreţinere, neîngrjite, expuse la contominanţi (pesticide), erau prezente numeroase păsări ce contaminau ingredientele ce se aflau în depozit. AESA nu avea o viziune corespunzătoare referitor la obligaţiunile sale, în special, nu avea cunoştinţă despre cerinţele UE (deja existente în legislaţia naţională). Două compartimente producătoare de mărfuri ce prezentau interes pentru export, puteau relativ uşor aduse în concordanţă, cu condiţia că problema conformităţii materiei brute şi a camerelor de depozitare va fi rezolvată. Cu toate acestea, AESA a prezentat puţin interes faţă de aceste probleme, sau faţă de autocontroale sau HACCP, care nu au fost implementate. 5.5.4.2. Centrele de colectare a laptelui (CCL) Echipa de inspecţie a vizitat două CCL ce furnizau laptele unităţilor propuse pentru aprobare. Structura şi menţinerea era nesatisfăcătoare (camera de recepţie a laptelui nu era separată de camera de depozitare, nu exită vestiare, vicee, podea şi uşi din exterior avariate). Ambele erau dotate cu rezervoare cu sistem de refrigerare şi utilaj pentru recepţionarea laptelui, dar ambele nu aveau apă potabilă, deoarece unica sursă de apă erau fîntînile amplasate în afară la distanţe diferite. Rapoarte privind analiza apoi nu erau la nici un punct. La unul din CCL documentaţia ce ţine de parametrii de calitate de bază pentru laptle crud era satisfăcătoare, inclusiv temperatura şi starea de sănătate a vacilor mulgătoare (rapoartele de sănătate a fiecăreia erau prezente la faţa locului); o listă a gospodăriilor unde s-a diagnosticată tuberculoza de către serviciile de sănătate, de aceea nu li se permitea să furnizeze lapte crud la CCL, era prezentă, dar nu era reînnoită (lista dată se referea la data de ianuarie 2007). La al doilea CCL vizitat, operatorul nu avea nici un raport pentru a dovedi efectuarea controalelor medicale regulate a TB, nu erau prezente nici rapoarte pentru lapte (e.g. starea de sănătate a animalelor, conformitatea criteriilor pentru laptele proaspăt). Temperatura laptelui ce este adus şi expediat nu se monitorizează şi examinarea parametrilor conform cerinţelor legislaţiei UE nu s-a efectuat. 5.5.4.3. Controlul calităţii laptelui crud Ambele unităţi de procesare a laptelui vizitate dispuneau de laboratoare proprii, numărul total de germeni (NTG), numărul de celule somatice (NCS) şi alţi parametri chimici relevanţi pentru calitatea laptelui crud s-au testat la faţa locului. Nu s-a înregistrat nici un progres de la misiunea precedentă. Cu excepţia unei singure unităţi, NTG este evaluat prin testul cu reductază, care este o metodă semicantitativă, precum şi alţi parametri microbiologici (E. coli, enterobacteriaceae, etc.) sunt evaluate conform metodelor din GOST, după cum este descris în raportul misiunii precedente,

116

deşi Decizia Comisiei 91/180/EEC (acum abrogată) a fost armonizată în legislaţia naţională în 2006. La o unitate, cifrele legate de calitatea bacteriologică a laptelui crud (NTG) erau disponibile, şi rezultatele erau cu mult mai mari decît limitele Comunitare. Legislaţia naţională (Norma sanitar veterinară nr. 73 din 14. 07.2006) includ cerinţele Comunitare pentru calitatea laptelui crud, cu o derogare pentru intrarea lor în vigoare pînă în 2010. Nici o davadă a vreunei strategii de conformare la nivel local şi naţional în aceşti doi ani rămaşi nu a fost pusă la dispoziţie comisiei de inspecţie. 5.5.4.4. Unităţi de carne roşie Într-un abator vizitat, deficienţe au fost înregistrate cu referire la structură (preţi, podele, uşi, ferestre) şi utilaj (bazine pentru spălare şi sterilizare puţine, echipament ruginit, etc.). Cu toate acestea, AESA a prezentat un plan de modernizare pînă în 2010, parţial finanţat personal, ce includea remedierea majorităţii deficienţelor observate de comisia de inspecţie. El deja procurase o linie nouă pentru abatorizarea suinelor, gata de a fi instalată paralel cu cea existentă pentru abatorizarea bovinelor şi ovinelor. Camera de parcelare şi vestiarele au fost deja modernizate, însă ele mai au unele deficienţe de structură. Utilajul pentru asomare nu era în conformitate cu cerinţele UE şi nici cu cerinţele naţionale (un asomator electric cu un singur electrod, destinat pentru animalele de talie mare, care imobiliza, ci nu asoma). Sursa de apă era reprezentată de fîntîni, care nu erau îngrădite adecvat pentru prevenirea contaminării. Apa, preliminar distribuţiei, era stocată în turnuri, iar clorinarea apei nu se efectua. Abatorul nu funcţiona în timpul vizitei, în pofida solicitării clare a contrariului de către echipa de inspecţie în timpul şedinţei preliminare. Cu toate acestea, pe baza carcaselor contaminate văzute, igiena procesului de abatorizare este nesatisfăcătoare. Una din întreprinderile de procesare a cărnii, vizitat în 2005, şi la care au fost depistate deficienţe structurale la acel moment, a fost revizitată în timpul acestei misiuni. ASEA a elaborat un plan de modernizare ce avea şi dăţi limită pentru diferite etape de implementare. Structura a fost modernizată prin extinderea încăperilor existente, şi construirea unor noi camere, ceea ce a permis şi ameliorarea fluxului de producţie. Cu toate acestea, au ieşit la iveală deficienţe ulterioare, cum ar fi absenţa unui depozit de răcire pentru materia primă livrată (este încheiat un contract cu un depozit de răcire), diviziunea pentru spălarea lăzilor era prea mică şi amplasată necorespunzător, şi nu exista un loc pentru scoaterea cutiilor de carton. Aceste neajunsuri sunt plănuite pentru remediere în timpul prezentei sau următoarei extinderi (depozitul de răcire este planificat pentru 2015). De asemenea, au fost observate neajunsuri legate de curăţenie şi menţinerea acesteia, precum şi condensarea apei pe carnea expusă. 5.5.4.5. Unităţile pentru obţinerea cărnii de pasăre şi a ouălor Un abator pentru păsări a fost vizitat de către comisia de inspecţie. Această unitate, în principiu, avea structură şi echipament satisfăcător, inclusiv o linie modernă pentru abatorizare şi tăiere, cu excepţia secţie de eviscerare. Cu toate aceste, construcţia încăperii nu era încă finisată, cu numeroase detalii absente, ca de exemplu, un perete la locul de încărcare. Numărul lavoarelor pentru mîini era insuficient, iar diviziunea pentru spălarea lăzilor de plastic şi a containerelor nu era amenajată corespunzător. Depozitul frigorific şi depozitul pentru materialele pentru ambalare nu erau întreţinute adecvat. Curăţenia şi igiena operaţiunilor în încăperea pentru parcelare nu erau

117

satisfăcătoare. Linia pentru abatorizare nu era în lucru în timpul vizitei, în pofida solicitării clare a contrariului de către echipa de inspecţie în timpul şedinţei preliminare. Cauza nefuncţionării, conform explicaţiei, a fost din motive tehnice. Cu toate acestea, pe baza activităţilor din sala de tăiere, şi a carcaselor contaminate văzute, igiena abatorizării este nesatisfăcătoare. Păsările erau livrate la unitate în cuşti, într-un camion deschis pe timp rece. Două centre de ambalare a ouălor integrate cu fermele de găini ouătoare au fost vizitate, în pofida faptului că ele aveau construcţie, structură şi utilaj similar, observaţiile de la fiecare fermă erau diferite. La prima unitate, nu au fost notificate schimbări de la construirea ei, 40 de ani în urmă. Menţinerea şi curăţenia erau nesatisfăcătoare, şi mai cu seama, conveierele pentru ouă erau murdare, platourile pentru ouă se aflau pe podea, vestiarele erau delapidate şi murdare. La cealaltă unitate, s-a observat un efor evident pentru păstrarea structurii şi echipamentului într-o condiţie bună, curăţenia era satisfăcătoare. Cu toate acestea, ASEA nu era la curent cu cerinţele europene relevante pentru conformitate unităţii. Numai o unitate dispunea de utilaj pentru marcarea ouălor. În ambele unităţi, ouăle se sortau manual şi nu erau instalate cîntare, deşi standardele naţionale se bazează pe masa ouălor. Nici una din unităţi nu avea un plan de modernizare. În ambele unităţi nu era implementat sistemul HACCP. 5.5.5. Supravegherea de către autoritatea competentă Ca răspuns la recomandarea nr. 9 a misiunii precedente, autorităţile moldoveneşti şi-au luat angajamentul în Planul de Acţiuni să elaboreze şi implementeze, pînă la sfîrşitul anului 2006, ghiduri şi instrucţiuni pentru personalul oficial implicat în controalele în teritoriu din domeniul siguranţei alimentare şi sănătăţii animalelor, luînd în consideraţie cerinţele UE, îndeosebi:

Sistemele de control în unităţile alimentare, Eligibilitatea materiei prime pentru produsele destinate exportului în UE, şi Bunăstarea animalelor la abatorizare.

Constatări: Comisia de inspecţia nu a văzut nici o dovadă a ghidurilor şi instrucţiunilor menţionate mai sus. În Moldova nu se aplică controalele oficiale bazate pe determinarea riscului. În general, unităţile sunt vizitate cel puţin odată pe an şi adiţional conform necesităţilor, de exemplu pentru autorizare. Actele de inspecţie erau prezente în toate unităţile vizitate, dar nu toate inspecţiile sunt documentate. Cu cîtevai excepţii, actele nu au contribuit la progresul modernizării, deoarece nu toate deficienţele erau menţionate în ele. În general, cu excepţia a două SVR vizitate, medicii veterinari oficiali la nivel local şi raional nu cunoşteau legislaţia naţională armonizată cu cerinţele relevante ale UE şi nu au putut contribui la discuţii. Într-un număr de cazuri, ei au participat la perfecţionare şi treningurile organizate de ACC, dar nu s-a văzut aplicarea în practică a cunoştinţelor acumulate la aceste treninguri. Nu era nici o dovadă de monitorizare de către serviciile veterinare a progresului de implementare a planurilor de modernizare (în cîtevai cazuri, unde existau planuri de modernizare). În abatorul pentru păsări vizitat, medicul veterinar oficial a oferit comisiei de inspecţie informaţii incorecte în ceea ce priveşte inspecţia ante-mortem şi post-mortem, şi nu cunoştea cerinţele naţionale şi UE legate de aceasta etapă, sau cerinţele generale pentru export. Într-un caz, SVR a pus la dispoziţie informaţie incorectă referitor la conţinutul raportului său. Competenţele medicului veterinar oficial legate de problemele generale, ce nu au tangenţă la cele ale UE, variază larg între diferite unităţi. Ca exemplu, la un centru de ambalare a ouălor, integrat cu

118

ferma de găini ouătoare, medicul veterinar oficial avea cunoştinţe limitate în ceea ce priveşte regulile, inclusiv biosecuritatea (mergînd în jurul centrului de ambalare şi a fermei în şlapi). În alt centru de ambalare, medicul veterinar oficial avea cunoştinţe bune despre situaţia fermei şi avea registre pentru toate activităţile. Cu toate acestea, aceasta nu poate contribui semnificativ la procesul de modernizare, deoarece activitatea lui era bazată pe cerinţele legislaţiei naţionale. După cum este indicat în compartimentul 5.1.2. ACC nu a armonizat cerinţele relevante ale UE pentru ouăle de consum, nu au fost elaborate şi implementate ghiduri şi instrucţiuni pentru implementarea lor. 5.6. AUTORIZAREA, IMPORTURILE ŞI EXPORTURILE Sistemul de certificare nu este la nivel cu cel prezent în UE. Cîtevai Decizii Comunitare ce ţin de importul produselor de origine animalieră în UE (Deciziile 79/542/CEE, 94/984/CEE – abrogată, 2005/432/CE – abrogată) se află în procesul de transpunere în legislaţia naţională: textul acestor Decizii au fost transpuse, dar modelele de certificate nu au fost transpuse. Implementarea procedurii de certificare a fost verificată din punct de vedere al exportului de carne proaspătă, produse de origine animalieră şi ouă în ţările terţe, şi de asemenea pe exportul mierii în UE. Un Certificat Veterinar este eliberat de către Inspectorul Veterinar de Stat de la nivel de SVR pe baza de prezentării Certificatului de Conformitate pentru produsul destinat exportului (se anexează şi raportul de încercări efectuat de CRDV) şi un Certificat de Calitate, generat de unitatea exportatoare. Autorizaţia finală este eliberată de către ACC ca urmare a verificării pachetului de documente. Inspectarea unităţii de către un Inspector Veterinar de Stat este obligatorie. În prezent procedura de export şi import nu s-a modificat, rămînînd la fel ca cele descrise în raportul precedent. Constatări: Unele certificate necompletate, dar deja semnate de către medicul veterinar oficial, pregătite pentru a fi folosite, au fost găsite la centrul de carantină şi de colectare a animalelor ce au fost vizitate. Mai mult decît atît, certificatele ce au fost prezentate nu aveau nici o legătură cu identificarea animalelor (deoarece acelea mai tîrziu nu au fost identificate), iar informaţia despre starea de sănătate a animalelor era adesea incompletă sau inconsistentă (testele şi rezultatele lor nu erau raportate pentru toate bolile). Într-o unitate vizitată AC a afirmat că nu numai Inspectorul Veterinar de Stat al SVR dar şi medicul veterinar oficial responsabil de supravegherea zilnică, este, de asemenea, responsabil de inspecţia fizică a produsului înainte de încărcare. Examinarea certificatelor pentru exportul de miere a scos la iveală că conformitatea cu cerinţele Directivei 96/23/EC nu era fortificată de garanţiile oferite de Planul de Monitorizare a Reziduurilor pentru acest produs. În plus, majoritatea certificatelor văzute nu erau completate în limba înţeleasă de persoana responsabilă de certificare, ci numai în limba ţării destinatare şi uneori în engleză. 5.7. TRENING În răspunsul la recomandarea misiunii nr. 10, autoritatea moldovenească în Planul de Acţiuni şi-au luat responsabilitatea de a elabora şi aproba pînă la sfîrşitul anului 2006 un program de trening continuu a medicilor veterinari oficiali încadraţi în sistemul sanitar-veterinar. Constatări:

119

Autorităţile moldoveneşti organizează un program de trening anual pentru oficialităţile din sectorul agrar sumat în una sau două săptămîni de cursuri oferite de către Universitatea Agrară din Chişinău. Aici, de asemenea, este inclus şi un program-schiţă pentru medicii veterinari oficiali. Programul pentru medicii veterinari oficiali este aprobat de Ministerul Agriculturii, coordonat cu DMV precum şi cu rectorul Universităţii. În programul pentru 2008 sunt plănuite 60 de ore, inclusiv 6 ore pentru seminare practice, şi teme precum legislaţia veterinară naţională şi armonizarea ei cu cerinţele legislaţiei UE, identificarea şi înregistrarea animalelor, acte normative specifice pentru controlul, monitorizarea şi eradicarea bolilor la animale, recoltarea probelor, declararea şi notificarea bolilor infecţioase, parazitare, patologiilor medicale, tehnici de reproducere, farmacologie veterinară, etc. Din punct de vedere a siguranţei alimentare, unica temă cu tangenţă la acest domeniu este: baza legală în vigoare pentru examinarea produselor de origine animalieră (6 ore, 2 seminare practice). Două treninguri acîte două săptămîni, la care au fost prezenţi 58 de medici veterinari, au avut loc în februarie 2008. Sesiuni similare sunt planificate pentru luna martie şi de două ori în iunie, pentru 75 de participanţi. De asemenea, sunt cursuri pe HACCP planificate pentru experţii din agricultură, armonizarea legislaţiei cu cerinţele UE (martie 2008, 50 de participanţi) şi pentru PVP (septembrie 2008, 100 de participanţi). Suplimentar la aceste activităţi timpurii planificate, o serie de oportunităţi pentru treninguri sunt finanţate de diferite organizaţii naţionale sau internaţionale cu experţi din diferite ţări membre UE, Rusia sau alte ţări. Ca exemplu, Serviciul Veterinar Lituanian a organizat proiectul din 2006 „Siguranţa alimentară şi fortificarea sistemului de control veterinar în Moldova”, finanţat de Ministerul Afacerilor Externe a Lituaniei. Într-o scrisoare din 5 martie 2008, s-au propus activităţi de trening ulterioare conform necesităţilor şi doleanţelor autorităţilor moldoveneşti. În august 2007, Serviciul Veterinar Letonian a organizat un seminar de cinci zile cu tema: „Metode de testare microbiologică şi analiza riscului în conformitate cu cerinţele UE şi standardele internaţionale. Principiile sistemului de asigurare a calităţii.” Seminarul a inclus cerinţele de bază a UE pentru produse alimentare, în deosebi Regulamentul (CE) 2073/2005, în contextul examinărilor de laborator, metodologia de laborator, principiile HACCP şi implementarea lor; la seminar au participat 60 de veterinari, microbiologi şi tehnologi ai AC şi diferite întreprinderi alimentare. Autoritatea română veterinară,în august 2007, de asemenea, a organizat o consultaţie de cinci zile, pentru crearea bazei legislative pentru sectorul avicol (găini ouătoare, ouă de consum): concluziile şi recomandările în legătură cu instruirea personalului conform cerinţelor UE, distribuirea informaţiei, autorizarea fermelor şi unităţilor de producere în acest domeniu au fost prezentate, precum şi o listă a actelor CE ce urmează a fi introdusă sau actualizată, şi ulterior implementată în Moldova a fost pusă la dispoziţie. Nici o dovadă a unei evaluări strategice a necesităţilor de instruire, planificare sau coordonare a activităţilor de instruire nu a fost văzută. 6. CONCLUZII 6.1. AUTORITĂŢILE COMPETENTE Nu au fost făcute schimbări în ceea ce ţine de structură, personalul şi resursele Autorităţii competente, care nu pot pot face faţă eficient eficient cu activitatea ce ţine de exportul-UE. Unele acte legislative armonizate cu Aquis Veterinaire al UE au fost elaborate dar nu au fost implementate. Unele din aceste acte includ cerinţe care erau abrogate pînă la data publicării, ce pune la îndoială calitatea planificării şi coordonării pe care o au Autorităţile Competente.

120

AC din sector au dispun de puţine sau chiar de puţine informaţii despre aceste acte, iar ACC nu a efectuat auditul sau implementarea lor. Legea nouă privind Activitatea Veterinară a fost în final adoptată şi publicată pe 14 martie 2008, întrecînd cu doi ani data limită planificată, acest fapt a fost explicat de către ACC ca motivul principal în frînarea programului de modernizare şi restructurare a AC, incorporarea Pachetului pe Igienă în legislaţia naţională şi implementarea HACCP în unităţi. Cu toate acestea, această amînare nu a împiedicat dezvoltarea şi implementarea în sector a sistemului de identificare a animalelor. Nici o instrucţiune sau ghid cu referire la cerinţele UE şi baza legislativă existentă nu a fost elaborată sau implementată pentru personalul implicat în controalele oficiale. Standarde, instrucţiuni şi metode (GOST) vechi sunt încă folosite. 6.2. ÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDERILOR, IDENTIFICAREA ANIMALELOR ŞI CONTROLUL MIŞCĂRII Un progres semnificativ a fost înregistrat de la ultima vizită a misiunii FVOului. Sistemul naţional elaborat a fost apreciat ca satisfăcător pentru certificarea pe viitor a animalelor vii, dar mai rămîne de a fi implementată. Nu a fost elaborat nici un sistem pentru asigurarea etichetării şi trasabilităţii cărnii proaspete de bovină. 6.3. CONTROLUL SĂNĂTĂŢII ANIMALELOR Planuri noi de contingenţă au fost elaborate pentru unele epizootii majore, în particular pentru Influenţa aviară şi Pesta porcină clasică, cu efectuarea recentă a unor exerciţii de simulare, şi planificarea altora în viitorul apropiat. Cu toate acestea, situaţia curentă referitor la cunoştinţele generale a planurilor, utilajul prezent şi capacitatea laboratorului nu garantează detectarea adecvată a unui agent şi eradicarea rapidă a unui focar. Situaţia sănătăţii animalelor la bovine şi ovine nu s-a schimbat de la ultima misiune FVO şi este considerată satisfăcătoare. Cu toate acestea, tuberculoza la bovine mai este prezentă, iar interpretarea rezultatelor pozitive şi identificarea agentului nu este în concordanţă cu Directiva 64/432/CEE şi legislaţia naţională. Un tendinţă pozitivă a fost înregistrată în reducerea cazurilor de tuberculoză şi leucoză bovină, dar eradicarea este subminată de implementarea inconsistentă a abatorizării animalelor ce au reacţionat, insuficienţa măsurilor aplicate la fermele infectate şi lipsa stipulărilor legale pentru compensarea totală a animalelor reproductive abatorizate. Rezultatele programelor naţionale pentru monitorizarea bolilor nu sunt suficient analizate la nivel central pentru asigurarea implementării uniforme de către toate SVR şi laboratoare. 6.4. REŢEAUA DE LABORATOARE Reţeaua nouă de 6 unităţi de laboratoare regionale a fost doar parţial înfiinţată, din 3 unităţi active în prezent, una funcţionează într-o clădire nouă dar încă nu este complet operaţională, iar celelalte două au trecut printr-o modernizare limitată. Cele 37 de laboratoare raionale continuă să funcţioneze în condiţii foarte primitive. Au fost elaborate măsuri foarte limitate pentru asigurarea calităţii foarte, pentru a asigura veridicitatea testărilor de laborator: metodele folosite nu sunt supuse acreditării, nu a fost elaborat nici un test de eficacitate sau teste inter-laboratoare.

121

Planul de monitorizare a reziduurilor pentru miere (unicul produs pentru care ţara este aprobată ca ţară terţă) a fost implementat la un nivel foarte slab, cu 75% din rezultate pentru diferite antibiotice întrecînd limita şi nici o dovadă a vreunei acţiuni luate de către AC. Planurile de monitorizare a reziduurilor pentru alte produse nu au fost încă implementate, şi resurse financiare insuficiente erau disponibile pentru procurarea reagenţilor şi chiturilor. Nivelul general al standardelor de igienă şi biosecuritate în laboratoarele vizitate în ceea ce priveşte colectarea probelor pentru rabie, sunt insuficiente şi prezintă un risc direct pentru sănătatea publică şi animală. 6.5. CONTROLUL SIGURANŢEI ALIMENTARE Planul de modernizare a unităţilor, schiţat la nivel de ACC, este apreciat ca inadecvat. Implementarea practică a măsurilor de implementare este pusă în responsabilitatea SVR, ce nu dispun de cunoştinţe tehnice sau instrucţiuni pentru a înţelege şi completa lista de monitoring. Programele de modernizare nu erau, în general, înregistrate la nivel de unitate; progres a fost înregistrat doar la două unităţi, conform planului de acţiuni prezentat de AESA, întîrzierea reală de la data limită indicată în plan este cel puţin doi ani. 6.6. AUTORIZAREA, IMPORTURILE ŞI EXPORTURILE Certificarea pentru exportul în UE se efectuează doar pentru miere, iar conformitatea cu cerinţele Directivei 96/23/EC nu era fortificată de garanţiile oferite de Planul de Monitorizare a Reziduurilor pentru acest produs. Sistemul de autorizare a animalelor vii şi a produselor, care se aştepta să fie funcţional pînă în iunie 2006, încă nu este conform cu cerinţele UE şi treningul medicilor ce se ocupă cu autorizarea conform standardelor UE nu se efectuiază. Activitatea laboratoarelor pentru sănătatea animalelor nu este suficientă pentru a asigura autorizarea de nădejde a animalelor vii respectînd protocoalele, materialele de standardizare şi procedurile de testare descrise în Decizia 79/542/CEE. Autorizarea produselor de origine animalieră se bazează doar pe examinarea de laborator a fiecărui produs conform standardelor (GOST) şi procedurilor învechite. Unele deficienţe au atras atenţia în procesul general de autorizare folosit pentru exportul în ţările terţe, inclusiv blancuri de certificate deja semnate. Importurile din ţările terţe se bazează pe decizii ad-hoc. 6.7. TRENINGUL Nu există dovezi a unei evaluări strategice şi planificarea treningurilor necesare. În pofida numeroaselor activităţi documentate, nici o dovadă a impactului practic a acestor treninguri nu a fost văzută în teritoriu. 6.8. CONCLUZII GENERALE În concluzie, Moldova în prezent nu este în poziţia de a asigura potenţialul export către UE şi de a efectua toate cerinţele Comunitare relevante şi este nereal de a aştepta ca ei să facă acest lucru în viitorul apropiat.

122

7. ŞEDINŢA FINALĂ Şedinţa finală a avut loc pe data de 14 martie2008 cu participarea Ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi reprezentanţii ACC. În timpul aceste şedinţe, comisia de inspecţie a prezentat cele mai principale constatări şi concluziile preliminare. Ministrul nu a protestat contra constatărilor şi concluziilor prezentate. 8. RECOMANDĂRI Autorităţile Moldovei sunt rugate să pună la dispoziţia serviciilor Comisiei timp de 25 de zile lucrătoare de la primirea raportului draft un plan de acţiuni detaliat cu dăţi limită, conţinînd garanţii satisfăcătoare în ceea ce priveşte constatările şi deficienţele identificate în raport, majoritatea cărora au fost deja menţionate în raportul precedent. Nr. Recomandarea

1 Asigurarea ACC cu structura, personalul şi resursele necesare pentru a face faţă cu lucrul legat de exportul în UE, după cum prevede art. 48.4.b a Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

2 Să continue acţiunea deja iniţiată pentru elaborarea şi implementarea măsurilor legale şi administrative pentru asigurarea exportului în UE a animalelor vii şi produselor de origine animalieră în UE pentru a îndeplini toate cerinţele Comunitare relevante, conform garanţiilor solicitate în art. 48.4.e a Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

3 Să continue acţiunea deja iniţiată pentru implementarea sistemului naţional de identificare, înregistrare a unităţilor şi mişcarea controlului, pentru asigurarea trasabilităţii animalelor vii şi a produselor de origine animalieră destinate exportului în UE, conform cerinţele art. 48.4 a Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

4 Să modifice şi să implementeze planul de monitorizare a reziduurilor şi să-l prezinte Serviciilor Comisiei, conform art. 29 a Directivei Consiliului 96/23/CE.

5 Să se asigure că măsuri corective eficiente au fost aplicate cînd au fost detectate rezultate pozitive în timpul implementării planului de monitorizare a reziduurilor, conform art. 18 a Directivei Consiliului 96/23/CE.

6 Să continue acţiunea deja iniţiată în vederea implementării planului de modernizare a laboratoarelor veterinare pentru a se asigura că ele dispun de resursele financiare, personalul şi utilajele necesare pentru implementarea măsurilor de asigurare a calităţii, conform art. 12 a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 şi art. 18 a Regulamentului (CE) nr. 2076/2004.

7 Să refacă şi implementeze planul naţional de monitorizare a sănătăţii animalelor în contextul obiectivelor strategice şi asigurarea consistenţei testării animalelor vii destinate exportului şi siguranţa rezultatelor de laborator, în conformitate cu cerinţele art. 48.3 şi 48.4.c a Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

8 Să refacă şi implementeze planul de modernizare pentru unităţile ce intenţionează să exporte în UE, inclusiv monitorizarea eficientă a progresului, pentru a se asigura că ele îndeplinesc cerinţele relevante Comunitare, descrise în art. 48.4 a Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

9 Să elaboreze şi implementeze ghiduri şi instrucţiuni pentru personalul oficial implicat în control în domeniul siguranţei alimentare şi sănătăţii animalelor, luînd în consideraţie cerinţele UE descrise în art. 48.4 a Regulamentului (CE) nr. 882/2004, îndeosebi: - sistemul de control în unităţile alimentare, – eligibilitatea materiei prime pentru produsele destinate pentru export în UE, şi – clasificarea efectivelor pentru tuberculoza şi bruceloza bovină şi măsurile de biosecuritate şi control ce urmează a fi aplicate la unităţile infectate, bunăstarea animalelor în timpul abatorizării conform prevederilor art. 4, 5, 6, şi 7 a Directivei Consiliului 93/119/CE.

10 Să elaboreze şi implementeze un program de treninig bine pus la punct pentru medicii veterinari oficiali în ceea ce priveşte cerinţel UE în domeniul lor de activitate, pentru a asigura controale oficiale adecvate după cum este stipulat în art. 48.4.c a Regulamentrului (CE) nr.

123

Nr. Recomandarea

882/2004. 11 Să continue acţiunea deja iniţiată pentru elaborarea şi implementarea planurilor de

contingenţă cu scopul principal de a îmbunătăţi informarea, condiţiile de confirmare a bolii şi asigurarea resurselor necesare pentru eradicarea rapidă a unui focar.

Oportunităţile oferite de Preferinţele Comerciale Autonome şi ...

Documents

Transcript of Oportunităţile oferite de Preferinţele Comerciale Autonome şi ...