operator

Suport Curs

COD NC: 4133.2.1

Suport Curs Operator introducere,validare i prelucrare șdate

CuprinsIntroducere.................................................................................................................................................2

Capitolul 1: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă și în domeniul situațiilor de urgență...................................................................................................................................3

1.1.Transpunerea în practică a prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă.....3

1.2.Reducerea factorilor de risc. Respectarea procedurilor de urgență și de evacuare........................10

Capitolul 2: Aplicarea normelor de protecție a mediului..........................................................................18

2.1 Transpunerea în practică a normelor de protecție a mediului. Acționarea pentru diminuarea riscurilor de mediu................................................................................................................................18

Capitolul 3: Aplicarea procedurilo de calitate...........................................................................................36

3.1 Identificarea cerințelor de calitate specifice...................................................................................36

Capitolul 4: Gestionarea suporturilor/dispozitivelor de stocare a datelor/documentelor.......................42

4.1 Identificarea suporturilor/dispozitivelor de stocare. Înregistrarea documentelor primare și a documentelor procesate și listate.........................................................................................................42

Capitolul 5: Organizarea activității proprii................................................................................................48

5.1 Identificarea obiectivelor lucrării și stabilirea ordinii derulării activităților.....................................48

5.2 Alocarea resurselor.........................................................................................................................50

Capitolul 6: Utilizarea echipamentelor periferice.....................................................................................53

6.1 Utilizarea echipamentelor periferice. Testarea și funcționarea echipamentelor............................53

Capitolul 7: Asigurarea securității datelor/documentelor........................................................................62

7.1 Asigurarea securității datelor și a documentelor............................................................................62

7.2 Asigurarea protecției antivirus........................................................................................................65

Capitolul 8: Introducerea prelucrarea și validarea datelor.......................................................................68

8.1 Efectuarea de calcule pe baza datelor introduce............................................................................68

8.1.1 Realizarea unei baze de date....................................................................................................82

8.2 Prelucrarea datelor introduce.........................................................................................................93

Capitolul 9: Transpunerea datelor pe suport..........................................................................................110

9.1 Pregătirea documentului pentru transpunere. Listarea datelor/documentelor..........................110

Capitolul 10: Competențe informatice...................................................................................................118

10.1 Gestionarea sistemului de operare Windows............................................................................118

10.2 Navigarea pe internet.................................................................................................................128

1


Bibliografie.............................................................................................................................................138

Introducere

Operatorul introducere, validare şi prelucrare date are atribuţii referitoare la introducerea

pe suport electronic a datelor necesare prelucrărilor electronice. În acest scop, el efectuează o

serie de activităţi importante pentru susţinerea procesului de prelucrare electronica a datelor, din

care se pot menţiona:

- introduce şi validează date pe suport electronic

- gestionează suporţii electronici de date

- asigură conformitatea datelor introduse cu documentele primare

- salvează periodic datelor introduse

- restaurează la nevoie datele salvate

- recuperează informaţii pentru utilizatori, la cererea acestora

- păstrează copiile de siguranţă ale datelor salvate pe suport electronic.

Procesul de lucru în cazul unui operator introducere, validare şi prelucrare date este

corespunzător activităţilor pe care le desfăşoară şi care sunt descrise în cadrul competenţelor

specifice ocupaţiei. Principalele funcţii îndeplinite sunt următoarele:

- gestionarea suporturilor/ dispozitivelor de stocare a datelor/ documentelor

- organizarea activităţii proprii

- utilizarea echipamentelor periferice

- asigurarea securităţii datelor/ documentelor

- introducerea şi validarea datelor

- prelucrarea datelor

- transpunerea datelor pe suport

Ocupaţia implică capabilităţi de comunicare eficientă cu beneficiarii, analiştii,

programatorii, ceilalţi specialişti IT, precum şi cu persoanele din structurile ierarhice de

conducere a le organizaţiei. De asemenea, trebuie respectate atât standardele de protecţie a

mediului şi de securitate şi sănătate în muncă, a normelor generale de protecţia muncii, precum

şi aplicarea procedurilor de calitate, necesare pentru îndeplinirea cu succes a activităţilor.

2


Capitolul 1: Aplicarea prevederilor legale referitoare la sănătatea i șsecuritatea în muncă i în domeniul situa iilor de urgen ăș ț ț

1.1. Transpunerea în practică a prevederilor legale referitoare la sănătatea i șsecuritatea în muncă

Normele generale de protecţie a muncii cuprind principalele măsuri de prevenire a

accidentelor de muncă şi bolilor profesionale general valabile pentru orice activitate. Măsurile de

prevenire au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăviri

profesionale existenţi în sistemul de muncă.

Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia

acută profesională care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de

serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau

deces. Pentru a fi calificat drept accident de muncă, accidentul trebuie să se producă într-un moment

şi într-un loc în care activitatea persoanei încadrate în muncă să se încadreze în exercitarea

atributelor prevăzute în Contractul de muncă. Persoana accidentată trebuie să execute o sarcină de

muncă, reprezentând, fie obligaţia principală, fie activităţi secundare referitoare la pregătirea

uneltelor, curăţarea maşinilor şi a locului de muncă. De asemenea, se consideră accidente de muncă

şi accidentele produse în următoarele împrejurări:

Accidentul suferit de elevi, studenţi sau ucenici în timpul efectuării practicii profesionale;

Accidentul suferit de cei care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în

cadrul unor activităţi culturale, sportive, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

Accidentul suferit de orice persoană ca urmare a unei acţiuni din proprie iniţiativă pentru

prevenirea sau înlăturarea unui pericol ce ameninţă avutul public sau pentru salvarea de vieţi

omeneşti;

Accidentul suferit de persoane încadrate în muncă în timpul şi pe traseul normal deplasării

de la locul de muncă la domiciliu şi invers;

3


Accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produc la

sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, ori în alt loc de muncă organizat de

acestea în timpul programului de muncă.

Refacerile politice, sociale, economice din ultimii ani din tara noastra au determinat si

reevaluarea domeniului securitatii si sanatatii in munca pentru care s-a creat o noua legislatie,

armonizata cu directivele europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei Mondiale a

Muncii. Noua legislatie: Legea 53 / 2003 – Codul Muncii; Legea 319 / 2006 – a securitatii si

sanatatii in munca; H.G. nr. 1425 / 2006 privind aprobarea Normei metodologice de aplicare a

prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319 / 2006; Ordinul nr. 754 / 2006 al

Ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei pentru constituirea comisiilor de abilitare a

serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de

informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca; Legea 108 / 1999 – pentru

infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii si H.G. nr. 767 / 1999 pentru aplicarea Legii 108 / 1999

etc. a introdus sau a dezvoltat concepte care asigura schimbarea modului de abordare a aspectelor

referitoare la asigurarea securitatii si sanatatii in munca. Dintre trasaturile esentiale care

caracterizeaza noua legislatie se pot enunta: intarirea obligatiei angajatorilor de a asigura securitatea

si sanatatea angajatilor prin masuri care iau in consideratie principiile generale de prevenire;

dezvoltarea la nivel national si la nivel de unitate economica a unor politici de prevenire care sa

trateze sanatatea si securitatea angajatilor in munca, luand in considerare tehnologiile, organizarea

muncii, mediul de munca si nu in ultimul rand executantul cu toate cerintele sale; instruirea,

formarea si perfectionarea angajatilor in corelatie cu sarcinile de munca si cu riscurile la care pot fi

expusi; prioritatea masurilor de protectie intrinseca si colectiva fata de cele individuale; instituirea

responsabilitatilor angajatilor fata de propria securitate si sanatate; dezvoltarea capacitatii

institutionale a unor organisme de control si de indrumare a activitatii de prevenire ale statului, care

sa dispuna de mijloace juridice, tehnice, financiare etc. eficace.

Altfel spus, noua legislatie impune intensificarea preocuparilor pentru calitatea de securitate

a echipamentelor tehnice, pentru inlocuirea sau chiar eliminarea substantelor si produselor

periculoase, pentru organizarea ergonomica a locului de munca, pentru cresterea nivelului de

pregatire a lucratorilor si asigurarea participarii acestora la elaborarea si luarea deciziei in domeniul

protectiei muncii si pentru supravegherea sanatatii lucratorilor in munca.

4


Aceste preocupari sunt sustinute de contextul economic actual marcat de cresterea

importantei calitatilor produselor care implica si calitatea de securitate a acestora si face sa creasca

numarul de organizatii si societati preocupate sa conceapa si sa utilizeze tehnici si instrumente,

metode si proceduri care sa faciliteze imbunatatirea continua a calitatii si metode de evaluare a

nivelului de securitate.

Sistemul de reglementari din Romania privind cerintele esentiale de securitate si sanatate ale

echipamentelor tehnice, respectiv cerintele minime de securitate si sanatate la locul de munca a

impus si alinierea practicilor noilor organisme create cu cele ale organismelor europene in materie

de securitate si sanatate.

Activitatea de protectie a muncii in Romania urmareste eleborarea si aplicarea unui

ansamblu de masuri menite sa asigure, in toate domeniile de activitate, indeplinirea sarcinilor in

conditii normale de munca fara accidente si imbolnaviri profesionale. Importanta care se acorda

protectiei muncii este relevanta de faptul ca, chiar in Constitutie sunt stabilite principiile de baza ale

protectiei angajatilor, principii care sunt dezvoltate apoi in Legea 319 / 2006 ( legea cadru ).

Legea 319 / 2006 – a securitatii si sanatatii in munca stabileste principiile generale

referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor,

eliminarea factorilor de risc si accidente, informarea, consultarea, participarea echilibrata, instruirea

lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor

principii.

Ea se aplica in toate sectoarele de activitate atat publice cat si private, angajatorilor,

lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor, facand exceptie de la aceste prevederi, cazurile in care

particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice din serviciile publice, cum ar fi fortele

armate sau politia, precum si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de

protectie civila, vin in contradictie cu prezenta lege.

Pentru intelegerea si aplicarea corecta a acestei legi se impune sa se inteleaga corect

termenii si expresiile de baza referitoare la securitatea si sanatatea in munca astfel:

a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii in

perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca,

cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;

5


b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in raporturi de munca ori de serviciu cu

lucratorul respectiv si care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;

c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate in intreprindere si/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului, in perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale in

vederea angajarii, persoane care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de

voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane

care nu au contract individual de munca incheiat in forma scrisa si pentru care se poate face dovada

prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii

lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile

legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si

sanatatii lucratorilor in munca;

e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute in toate etapele procesului de

munca, in scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;

f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs in timpul

procesului de munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta

sau accidentul de traseu ori de circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane angajate,

incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta

profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu

si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori

deces;

h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii,

cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de

suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca;

i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita in munca;

j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un

lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol

securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a

indeplini acest obiectiv;

6


k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau

unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau unitatii la care lucratorul are acces in

cadrul desfasurarii activitatii;

l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar

prilejul declansator pentru a produce un accident in orice moment;

m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii in care

se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii in perioada de reconversie profesionala;

n) securitate si sanatate in munca - ansamblul de activitati institutionalizate avand ca scop

asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii

fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca;

o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul

tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament

de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar

fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube

materiale;

p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii, abilitate sa

presteze servicii de protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conform

legii;

q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai

acordarea primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3

zile;

r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori

determinanti sunt de natura profesionala.

In Romania activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este reglementata de Legea

307 / 2006 – Legea privind apararea impotriva incendiilor. De asemenea a fost emisa H.G. nr.

51/1992 care reglementeaza conditiile tehnice de acordare a autorizatieie de prevenire si stingere

a incendiilor la darea in exploatare cladirilor, precum si constatarea si sanctionarea

contraventiilor la normele de prevenire si stingere a incendiilor.

7


Potrivit Legii, apararea de incendii a vietii si proprietatii in Romania este o problema de

interes national la care participa administratia publica centrla de specialitate, administratia publica

locala, agentii economic, institutiile publice, celelalte persoane juridice si fizice.

Activitatea de aparare impotriva incendiilor constituie o componenta esentiala a functiei de

conducere in orice unitate economica sau sociala si se desfasoara in conditiile prevazute de lege.

Apararea impotriva incendiilor se realizeaza printr-un ansamblu unitar de masuri, structuri,

reglementari, masuri tehnice si organizatorice, precum si de activitati specifice, destinate prevenirii,

limitarii consecintelor si stingerii incendiilor. Coordonarea, controlul si indrumarea activitatii

privind apararea impotriva incendiilor pe intreg teritoriul Romaniei este incredintata I.S.V., organ

de specialitate al M.A.I. Resursele umane, materiale si financiare necesare pentru apararea

impotriva incendiilor se prevad si se asigura potrivit legii. Obligatia de a asigura masurile de

aparare impotriva incendiilor revin proprietarului ori persoanei careia i se incredinteaza potrivit

legii spre administrare sau folosire, bunuri apartinand proprietatii publice sau private.

Persoanele fizice si juridice raspund de toate situatiile care pun in pericol viata, integritatea

fizica sau bunurile unei persoane, precum si urmarile negative care decurg din existenta si

functionarea unitatii pe care o detin sau administreaza precum si din activitatea desfasurata ori in

legatura cu aceasta.

Obligatiile persoanelor juridice: sa stabileasca prin dispozitii scrise (hotarare, regulament),

regulile generale si masurile organizatorice referitoare la protectia salariatilor ori a publicului

impotriva pericolelor de incendiu, sa le aduca la cunostinta angajatilor sai si sa le actualizeze ori de

cate ori situatia o impune; sa evalueze riscurile de incendiu si sa decida masurile ce se impun pentru

diminuarea pericolului si limitarea la minimum a consecintelor posibile; sa se asigure ca atat

salariatii sai cat si ai altor unitati angajate in lucrari, primesc instructiunile necesare referitoare la

pericolele existente si la masurile de aparare impotriva incendiilor; sa se asigure ca salariatii sunt

apti sa-si asigure protectia lor sau a altor persoane si sa actioneze corespunzator, in cazul unui

incendiu ori altui eveniment negativ; sa stabileasca si sa asigure salariatii necesari si serviciul de

pompieri pentru punerea in aplicare, controlul si supravegherea masurilor si actiunilor impotriva

incendiilor, precum si mijloacele tehnice specifice de interventie, corelat cu marimea si natura

riscurilor; sa asigure emiterea instructiunilor de prevenire si stingere a incendiilor specifice

activitatilor pe care le organizeaza sau desfasoara, precum si a permiselor prevazute de

8


reglementarile referitoare la apararea impotriva incendiilor; sa asigure existenta si mentinerea libera

si practicabila a cailor de evacuare, salvare, circulatie si de acces; sa asigure elaborarea planurilor

de actiune si de interventie in caz de incendiu precum si conditiile ca acestea sa fie operabile in

orice moment; sa asigure alarmarea, concentrarea fortelor si mijloacelor proprii, precum si a

serviciilor de pompieri, in caz de incendiu; sa creeze persoanelor imputernicite interventiei

conditiile necesare pentru inspectarea unitatii, pregatirea interventiei, coordonarea si realizarea

actiunilor si masurilor de interventie in caz de incendiu; sa asigure si sa puna la dispozitia fortelor

de interventie chemate in caz de incendiu sau explozie, acele mijloace tehnice si echipamente de

protectie individuala care sunt specifice conditiilor si riscurilor unitatii sale; sa anunte si sa declare

incendiile la unitatile de pompieri militare si sa puna la dispozitia acestora datele si informatiile in

legatura cu evenimentele produse.

Obligatiile salariatilor: sa-si insuseasca si sa respecte regulile si masurile de prevenire si

stingere a incendiilor care le-au fost prezentate; sa utilizeze corect utilajele, masinile, aparatura,

echipamentele, eneltele si substantele periculoase; sa mentina in stare normala de functionare

dispozitivele de protectie si sa nu efectueze schimbari, manevre sau modoficari arbitrare ale

acestora; sa comunice imediat sefilorsau persoanelor din serviciul de pompieri orice situatie despre

care are motive sa o considere un pericol, precum si orice defectiune a sistemelor de protectie,

prevenire si stingerea incendiilor; sa cunoasca modul de utilizare a mijloacelor si instalatiilor de

prevenire si stingere a incendiilor existente la locul de munca; sa verifice zona de responsabilitate la

terminarea programului de lucru si sa inlature eventualele surse de incendiu depistate; sa actioneze

in caz de incendiu potrivit atributiilor stabilite; sa dea dovada de solicitudine la cererea oricarei

persoane imputernicita cu prevenirea si stingerea incendiilor; sa acorde ajutor oricarui salariat aflat

in situatii de pericol, functie de imprejurare si capacitatile sale.

Obligațiile persoanelor fizice: sa respecte reglementarile de aparare impotriva incendiilor

care i-au fost aduse la cunostinta, iar prin actiunile intreprinse sa nu primejduiasca integritatea

fizica, viata oamenilor, precum si bunurile publice sau private; sa sesizeze autoritatile competente

cand iau cunostinta de existenta unor imprejurari de natura sa provoace incendii; sa anunte

pompierii, in caz de incendiu, sa intervina pentru a acorda ajutor persoanelor aflate in situatii de

pericol si sa contribuie cu posibilitatile si mijloacele de care dispun la limitarea si stingerea

incendiilor.

9


Importante sunt cunoașterea și folosirea mijloacelor P.S.I

a) Stingatoarele:

- Stingatoare portabile cu pulbere presurizate permanent

- Stingatoare portabile cu spuma mecanica presurizate permanent

- Stingatoare portabile cu dioxid de carbon

- Stingatoare transportabile cu pulbere presurizate permanent

- Stingatoare transportabile cu spuma mecanica presurizate permanent

- Stingatoare transportabile cu dioxid de carbon

b) Racorduri, tevi de refulare si accesorii P.S.I.

c) Costume anticalonice aluminizate

d) Sisteme antiincendiu

- detectoare optice de fum

- detectoare de temperatura

In raport de clasa de incendiu se folosesc urmatoarele stingatoare:

- pentru clasa de incendiu A (materiale solide – hirtie, lemn, textile, cauciuc, paie etc.) – se

folosesc stingatoare cu pulbere si spuma

- pentru clasa de incendiu B (materiale lichide – benzina, petrol, ulei, alcool, vopsea etc.) – se

folosesc stingatoare cu pulbere, dioxid de carbon si spuma

- pentru clasa de incendiu C (gaze: metan, hidrogen, propan, acetilina etc.) – se folosesc

stingatoare cu pulbere si dioxid de carbon

- pentru clasa de incendiu D (metale: litiu, aluminiu, potasiu, sodiu, magneziu etc.) – se

folosesc numai stingatoare cu pulbere

- pentru clasa de incendiu E (instalatii electrice, intrerupatoare, motoare, transportatoare) – se

folosesc stingatoare cu pulbere si dioxid de carbon

Stingatoarele – sunt recipiente din tabla de otel prevazute cu robinet din alama, cu maner de

sustinere, brat declansator si manometru – indicator de presiune (de lucru = 14 bar; de proba = 25

bar).

- Agentul se stingere – in functie de clasa de incendiu

- Gazul propulsor – azotul – gaz ecologic fara variatii de presiune la variatiile de temperatura

10


Verificarea stingatorului se face cel putin odata la 30 zile, iar prezenta acului indicator al

manometrului in zona verde confirma functionalitatea acestuia.

1.2. Reducerea factorilor de risc. Respectarea procedurilor de urgen ă i de ț șevacuare.

Accidentele de munca sunt accidentele care provoaca vatamarea violenta a organismului,

precum si intoxicarea acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in

indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitatea temporara de munca cel putin

3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Accidentul de munca inseamna suferinte fizice si psihice, pierderi de venituri etc., iar

pentru cei implicati – victime, familie, prieteni, dar si o pierdere de timp de munca pentru firma

in care are loc evenimentul si pentru societate. La nivel mondial, investigatiile facute de B.i.M.

(Biroul International al Muncii) indica un cost direct al accidentelor si bolilor profesionale de

aproximativ 1% din P.I.B. (produsul National Brut), in timp ce pierderile totale datorate acestor

evenimente totalizeaza in tarile dezvoltate 2-4% din P.I.B.

Prevenirea eficienta a accidentelor si a bolilor profesionale se poate realiza numai printr-

o politica adecvata care sa aiba in vedere imbunatatirea continua a performantei si integrarea

managementului de securitate si sanatate in munca in managementul strategic al firmei.

“Omul este masura tuturor lucrurilor “ spunea PROTAGORAS – protejarea fortei de

munca, indiferent de reglementarile legale, trebuie sa fie considerata drept principiu de baza in

activitatea firmei si un obiectiv la fel de important ca si profitul. O asemenea politica trebuie sa

transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii in munca intr-o actiune

voluntara, intr-o asemenea vointa a responsabilitatii pentru conditiile de munca a salariatilor.

Criteriul de securitate a muncii trebuie sa apara, cel putin tot atat de important ca si criteriul

economic, conjugat si nu subordonat acestuia.

In sensul prevederilor Legii 319/2006 este considerat accident de munca:

a) accidentul suferit de persoane aflate in vizita in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea

angajatorului;

11


b) accidentul suferit de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public,

inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in tara sau in afara granitelor tarii, in timpul

si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit in cadrul activitatilor culturalsportive organizate, in timpul si din cauza

indeplinirii acestor activitati;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie

initiativa pentru salvarea de vieti omenesti;

e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie

initiativa pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public si privat;

f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca se produce la

sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de

munca organizat de acestia, in timpul programului de munca, si nu se datoreaza culpei exclusive

a accidentatului;

g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut in timpul si pe traseul normal de la domiciliul

lucratorului la locul de munca organizat de angajator si invers;

h) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru indeplinirea unei

sarcini de munca;

i) accidentul suferit in timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de

acestea, la o alta persoana juridica sau fizica, pentru indeplinirea sarcinilor de munca, pe durata

normala de deplasare;

j) accidentul suferit inainte sau dupa incetarea lucrului, daca victima prelua sau preda uneltele

de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, daca schimba imbracamintea personala,

echipamentul individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie de angajator, daca

se afla in baie ori in spalator sau daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din intreprindere

sau unitate si invers;

k) accidentul suferit in timpul pauzelor regulamentare, daca acesta a avut loc in locuri

organizate de angajator, precum si in timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;

12


l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegati

pentru indeplinirea indatoririlor de serviciu in afara granitelor tarii, pe durata si traseul prevazute

in documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari si servicii pe teritoriul altor

tari, in baza unor contracte, conventii sau in alte conditii prevazute de lege, incheiate de persoane

juridice romane cu parteneri straini, in timpul si din cauza indeplinirii indatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare sau perfectionare a

pregatirii profesionale, in timpul si din cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de

practica;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol,

cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet (electrocutare), daca victima se afla in timpul

procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu;

p) disparitia unei persoane, in conditiile unui accident de munca si in imprejurari care

indreptatesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoana aflata in indeplinirea atributiilor de serviciu, ca urmare a

unei agresiuni.

Clasificarea accidentelor de muncăIn conformitate cu Legea 319/2006 – Legea securitatii si sanatatii in munca, accidentele

de munca se clasifica in raport de urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate in:

a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;

b) accidente care produc invaliditate;

c) accidente mortale;

d) accidente colective – cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din

acceasi cauza.

a. ACCIDENTE CARE PRODUC INCAPACITATE TEMPORARA DE MUNCA ( ITM )

Accidentul care produce incapacitate temporara de munca determina intreruperea

activitatii lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice

consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs. Perioada

de I.T.M. se calculeaza prin insumarea numarului de zile calendaristice consecutive, acordat

13


imediat dupa producerea accidentului prin certificatul/certificatele medicale, inceput cu prima zi

si terminand cu ultima zi inscrisa in acestea. In cazul in care accidentatul si-a reluat activitatea

dupa o perioada de I.T.M. si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin

act medical, ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia in continuare de

drepturile ce decurg dintr-un accident de munca.

b. ACCIDENTUL CARE A PRODUS INVALIDITATEA

Accidentul care produce invaliditatea determina pierderea totala sau partiala a capacitatii

de munca, confirmata prin decizie de incadrare intr-un grad de invaliditate, emisa de organele

medicale in drept. In situatia in care, la momentul producerii accidentului consecinta acestuia

este o infirmitate evidenta ( de exemplu – un brat smuls din umar ) evenimetul va fi declarat ca

accident cu urmari de invaliditate numai dupa emiterea deciziei de invaliditate de catre organele

medicale.

c. ACCIDENTUL MORTAL

Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa un

interval de timp, daca acesta este confirmat in baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a

accidentului suferit.

d. ACCIDENTUL COLECTIV

Daca au fost accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceleasi cauze, in

cadrul aceluiasi eveniment.

Raportarea pericolelor care apar la locul de muncăOrice eveniment va fi comunicat de indata angajatorului, de catre conducatorul locului de

munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia. Angajatorul are

obligatia sa comunice evenimentele, de indata, dupa cum urmeaza:

a) inspectoratelor teritoriale de munca;

14


b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si

boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate

temporara de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;

c) organelor de urmarire penala, dupa caz.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) de catre angajator, in cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca;

b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, in cazul evenimentelor care au produs

invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente colective, incidente periculoase, in cazul

evenimentelor care au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii

persoane fizice, precum si in situatiile cu persoane date disparute;

c) de catre Inspectia Muncii, in cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente

deosebite, precum avariile sau exploziile.

Baza legalăAsigurarea pentru accidentele de munca si boli profesionale se face in baza legii 346/5

iunie 2002 modificata prin O.G. 107/24.10.2003 si face parte din sistemul de asigurari sociale,

garantate de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala impotriva

urmatoarelor categorii de riscuri: pierderea, diminuarea capacitatii de munca si decesul ca

urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Asigurarea pentru accidentele de munca se fundamenteaza pe urmatoarele principii:

a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract

individual de munca;

b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;

c) fondul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale se constituie din

contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care

incheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi;

d) cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor de

munca si al bolilor profesionale;

e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de

munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru

prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;

15


f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege;

g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;

h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru

accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.

Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, raspunderea civila a

persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in lege si pentru care s-a platit

contributia de asigurare este preluata de asigurator.

Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii:

a) persoanele care desfasoara activitati pe baza unui contract individual de munca, indiferent

de durata acestuia, inclusiv functionarii publici;

b) persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul

autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii

cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt

asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la lit. a);

c) somerii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate

potrivit legii;

d) persoanele care desfasoara activitati exclusiv pe baza de conventii civile de prestari de

servicii si care realizeaza un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin 3 salarii medii

brute pe economia nationala;

e) ucenicii, elevii si studentii, pe toata durata efectuarii practicii profesionale.

Instruirea angajatului în domeniul sănăta ii i securită ii în muncăț ș țPotrivit Legii 319/2006 ( a securitatii si sanatatii in munca ), angajatorul trebuie sa

asigure conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in

domeniul securitatii si sanatatii in munca, in special sub forma de informatii si instructiuni de

lucru specifice locului de munca si postului sau:

a) la angajare

b) la schimbarea locului de munca sau la transfer

c) la introducerea unui nou echipament de munca

d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru

e) la executarea unor lucrari speciale.

16


Instruirea trebuie sa fie:

- adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri

- periodic si ori de cate ori este necesar.

Angajatorul se va asigura ca lucratorii care desfasoara activitati in intreprinderea

(unitatea) proprie au primit instructiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate si

sanatate in munca, pe durata desfasurarii activitatilor.

Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul sanatatii si securitatii in

munca au dreptul la instruire corespunzatoare, instruire care trebuie sa se faca in timpul

programului de lucru, fie in interiorul, fie in afara intreprinderii (unitatii).

Fiecare lucrator trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate cu pregatirea si

instruirea sa, precum si cu instructiunile primite din partea angajatorului, astfel incat sa nu

expuna la pericol de accidente sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si alte

persoane, care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca. In

acest sens, lucratorii au urmatoarele obligatii:

- sa utilizeze corect masurile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de

transport si alte mijloace de productie;

- sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat si, dupa utilizare, sa-l inapoieze

sau sa il puna la locul destinat pentru pastrare;

- sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea sau inlaturarea arbitrara a

dispozitivelor de securitate proprie, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor

tehnice si cladirilor si sa utilizeze corect aceste dispozitive;

- sa comunice imediat angajatorului sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care

are motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,

precum si orice deficienta a sistemului de protectie;

- sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca sau angajatorului accidentele suferite de

propria persoana;

- sa coopereze cu angajatorul sau lucratorii desemnati, atat timp cat este necesar, pentru a face

posibila realizarea oricaror masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii

sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;

17


- sa coopereze, atat cat este necesar, cu angajatorul sau lucratorii desemnati, pentru a permite

angajatorului sa se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si fara riscuri

pentru securitate si sanatate, in domeniul sau de activitate;

- sa isi insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei in domeniul securitatii si sanatatii in munca

si masurile de aplicare a acestora;

- sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitari.

Acordarea primului ajutorCunoasterea notiunilor elementare de acordare a primului ajutor medical constituie atat o

obligatie morala cat si o necesitate.

Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii evidentiaza faptul ca 25-30% din totalul

deceselor survenite ca urmare accidentelor rutiere, la locul de munca, pe malul unei ape, in

aglomeratie, etc., se datoreaza nu atat gravitatii leziunilor, cat lipsei unui prim ajutor corect

acordat sau transportului necorespunzator care agraveaza adeseori starea ranitului.

Eficienta primului ajutor acordat se apreciaza nu dupa graba cu care este evacuata

victima de la locul accidentului, ci dupa urgenta si competenta cu care s-a intervenit pentru

realizarea unor conditii care sa contribuie la salvarea sanatatii si vietii, aplicarea masurilor de

reanimare, protejarea leziunilor si solicitarea echipei de salvare.

Numai cazurile usoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de ocazie, cele

severe fiind evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabila sa asigure o asistenta

terapeutica si preventiva calificata.

Algoritmul de baza al acordarii primului ajutor

1. Oricat de impresionant s-ar infatisa tabloul unui accident, personalul de paza nu are voie

sa-si piarda cumpatul;

2. Evaluarea rapid a situatiei ( natura accidentului si numarul victimelor ) si luarea masurilor

de oprire a extinderii agresiunii primare ( explozie, incendiu, inec etc. );

3. Trierea rapida a victimelor, in functie de gravitatea leziunilor si a perturbarilor functionale

pe care le prezinta. De cele mai multe ori victimele unui accident prezinta afectiuni mixte:

lezionale ( plagi, fracturi, hemoragii etc ) si tulburari functinale ( coma, soc etc);

4. La nevoie, victimele se scot cu grija din locul accidentului;

18


5. Se acorda primele masuri de ajutor, in ordinea: prevenirea asfixiei, combaterea sincopiei

cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei si imobilizarea provizorie a fracturilor. Nici un accident,

cu exceptia celor cu hemoragi interne, nu se evacueaza de la locul accidentului inainte de a i se

echilibra functiile vitale (respiratia si circulatia sangvina).

Capitolul 2: Aplicarea normelor de protec ie a mediuluiț

2.1 Transpunerea în practică a normelor de protec ie a mediului. Ac ionarea ț țpentru diminuarea riscurilor de mediu

- acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile de realizare a unui

proiect sau a unei activitati din punct de vedere al impactului asupra mediului;

- arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau in procent ridicat,

desemnata sau reglementata si gospodarita in sensul atingerii unor obiective specifice de

conservare; cuprinde parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii ale biosferei, monumente

ale naturii si altele;

- atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon;

- autorizatie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite conditiile si parametrii de

functionare, pentru activitatile existente si pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;

- autorizatie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta

de reglementare autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze,

sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primeasca, sa

localizeze, sa puna in functiune, sa posede, sa foloseasca, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze

si sa dispuna de orice sursa de radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru

gospodarirea deseurilor radioactive;

- bilant de mediu - procedura de a obtine informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor

negative cumulate, anterioare si anticipate, care face parte din actiunea de evaluare a impactului

asupra mediului;

- biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice si

terestre, precum si dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea

19


din interiorul speciilor, dintre specii si intre diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si

intre ecosisteme;

- biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii,

componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee

cu folosinta specifica;

- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizicochimice si structurale ale

componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a

ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si al calitatii vietii cauzate,

in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si

valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;

- deseuri - substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi

folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;

- deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive

sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu, pot dauna acestuia, plantelor, animalelor sau

omului;

- dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite

posibilitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;

- echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui

sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica armonioasa a

acestuia;

- ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale si micoorganisme si mediul lor

lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate functionala;

- ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protectie a mediului;

- efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin

scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;

- emisii - poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice si

ionizante, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din sursa;

- evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activitatii umane si a

proceselor naturale asupra mediului, a sanatatii si securitatii omului, precum si a bunurilor de

orice fel;

20


- habitat - locul sau tipul de loc in care un organism sau o populatie exista in mod natural;

- mediu - ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate

straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele

naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si

spirituale;

- monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare si interventie, care are

in vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, in

scopul cunoasterii starii de calitate si semnificatiei ecologice a acestora, evolutiei si implicatiilor

sociale ale schimbarilor produse, urmate de masuri care se impun;

- monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni

si structuri geologice de interes stiintific sau peisagistic;

- poluant - orice substanta solida, lichida, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie

(radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu,

modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor

materiale;

- prejudiciu - efect cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau

mediului provocat de poluanti, activitati daunatoare sau dezastre;

- program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etape care trebuie parcurse in

intervale precizate prin prevederile autorizatiei de mediu, de catre autoritatea competenta, in

scopul respectarii reglementarilor privind protectia mediului;

- resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea

umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol,

flora, fauna salbatica - si permanente - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;

- risc ecologic potential - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care

pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;

- substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau

conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile

materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene,

radioactive;

21


- sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei

activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de

substante radioactive;

- titularul proiectului sau al activitatii - persoana fizica sau juridica, care propune, detine

si/sau gospodareste o activitate economica sau sociala;

- utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca

la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si

aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;

- zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane,

estuare si lagune.

Surse de poluare cu praf, cenu ă i fumș șExista, in principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenusa si fum, in atmosfera:

surse artificiale si surse naturale.

Sursele artificiale generatoare de praf, cenusa si fum cuprind, in general, toate activitatile

omenesti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi.

Sursele artificiale pot fi grupate in doua mari categorii:

- surse bazate pe arderea combustibililor in scop industrial; - surse bazate pe arderea combustibililor in scop domestic.

O importanta sursa industriala, in special de praf, o reprezinta industria materialelor de

constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile, calcar, magnezit, ghips

etc.).

Din cadrul larg al industriei materialelor de constructii se detaseaza, sub aspectul

impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de baza, care

intra in fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt

cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:

- procedeul uscat, in care materiile prime sunt deshidratate, faramitate in mori speciale si

trecute apoi in cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi inalte;

- procedeul umed, in care materiile prime se amesteca cu apa, apoi in stare umeda se macina in

mori speciale, dupa care, partea rezultata este trecuta la randul ei in cuptoare rotative, unde

procesul este acelasi ca la procedeul uscat.

22


Temperaturile din cuptoare determina mai intai faramitarea materialului, cu formare de

clincher iar apoi, prin macinare, se obtin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-

zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitati mari de praf, in toate verigile lantului

tehnologic: uscatoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscatoare se

elimina in atmosfera aproximativ 10% din cantitatea introdusa, in mori, 1-3% din cantitatea

prelucrata, in cuptoarele rotative, 10%, iar in procesele intermediare, intre 2 şi 4%. In total se

pierde intre 20 si 25% din materia prima prelucrata la procedeul uscat şi 1045% la procedeul

umed. Praful rezultat din industria cimentului este imprastiat pana la distanta de peste 3 km fata

de sursa, concentratia acestuia in apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul

constituie partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor industriale si

este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi (carbune, hidrocarburi, gudroane

etc.) si alte impuritati inglobate si eliberate cu ocazia arderii.

Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este completa. Culoarea neagra indica o

ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum si prezentei in cantitate mare a carbunelui si a

funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine

fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice (< 0,075m). Cenusa

este rezultata in exclusivitate din combustibili solizi. Proportia sa variaza intre 5-15% la antracit

(carbune superior, deci cu ardere mai completa) si 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba,

etc.). Cenusa se compune din: compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In aceasta

categorie sunt cuprinsii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S; impuritati (cenusa mecanica) provenite

din roca in care se afla inglobat zacamantul.Cenusa ramane in cea mai mare parte in focar si este

indepartata prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre

puternicul curent de aer format in camera de ardere. In marile centrale termoelectrice, la trecerea

prin cos, cenusa este captata aproape in totalitate.

O alta sursa importanta generatoare, in special, de fum si cenusa, este arderea

combustibililor solizi, lichizi şi gazosi in scop domestic. Astazi, in multe tari in curs de

dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar ca pret, in unele locuri,

inregistreaza un ritm de crestere mult mai mare decat la alimente. Cauza cresterii zi de zi a

pretului este restrangerea suprafetelor de padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de

produse forestiere au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de regenerarea

23


fondului forestier. In SUA şi India se ard anual circa 130 milioane de tone de lemn de foc; in

SUA aceasta cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceeasi

cantitate asigura circa 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul de foc

constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru tarile

in curs de dezvoltare consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au

ca obiectiv, in politica lor economica, reducerea consumului de petrol si, in compensatie,

cresterea contributiei energetice a lemnului de foc. Chiar in SUA, acolo unde pretul altor surse

de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa catre folosirea lemnelor de

foc. Se apreciaza, de exemplu, ca in SUA dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in

sectorul casnic, a sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de

noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea

locuintelor cu lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastra-fumurie si contine o

cantitate insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi toxice si cancerigene. Tot in

scop domestic se ard astazi, in lume, cantitati enorme de carbuni, petrol si gaze naturale.

Substan e i de euri periculoaseț ș ș- Poluantii Organici Persistenti (POP) sunt substante chimice care persista în mediul

înconjurator, se bioacumuleaza în organismele vii si prezinta riscul de a cauza efecte adeverse

asupra sanatatii umane si mediului. Aceste substante intra în mediul înconjurator ca rezultat al

unei activitati antropice.

- Cercetarile stiintifice evidentiaza faptul ca POP cauzeaza efecte daunatoare seminificative

asupra sanatatii umane si mediului înconjurator. Un aspect unic al POP este ca aceste patrund în

lantul alimentar uman, având posibilitatea de a trece de la mama la copil prin placenta si laptele

matern.

- Cele mai importante categorii de POP sunt:

Pesticidele: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex si toxafen

Substantele chimice industriale: hexaclorbenzen, bifenilipoliclorurati

Produsele secundare: dioxinele si furanii.

Radia iile i sursele de radia iiț ș țMateria se compune din elemente, iar elementele se compun din atomi. Atomii contin un

nucleu si un numar oarecare de electroni care au sarcina electrica negativa. Nucleul contine

24


protoni, cu sarcina electrica pozitiva, si neutroni, fara sarcina electrica. Numarul protonilor este

egal cu numarul electronilor si este numit numar atomic (de exemplu oxigenul are numarul

atomic 8). Masa atomului este practic concentrata in nucleu, numarul de protoni plus neutroni

din acesta se numeste numar de masa. In aceste conditii, speciile de atomi sunt diferentiate dupa

numarul atomic si numarul de masa, sau mai simplu, dupa numele elementului si numarul de

masa. Astfel caracterizati, atomii se numesc nuclizi. De exemplu, Carbonul-12 este un nuclid cu

6 protoni si 6 neutroni, Plurnbul-208 este un nuclid cu 82 protoni si 126 neutroni.

Nuclizii unui element care au numere diferite de neutroni se numesc izotopi (deci

izotopul nu este un sinonim al nuclidului). Hidrogenul, de exemplu, are 3 izotopi: hidrogen-1,

hidrogen-2 numit si deuteriu si hidrogen-3, numit si tritiu. Nuclizii pot fi stabili sau instabili. Din

cei circa 1700 nuclizi cunoscuti, aproximativ 280 sunt stabili, restul se transforma in mod

spontan in nuclizii altui element iar in timpul transformarii emit radiatie. Aceasta proprietate se

numeste radioactivitate, transformarea se numeste dezintegrare, iar nuclidul spunem ca este un

radionuclid. De exemplu, Carbonul-14 este un radionuclid care se dezintegreaza in Azot-14, care

este stabil, iar Bariul-140 se dezintegreaza in radionuclidul Lantan-140 iar acesta, la randul sau,

in nuclidul stabil Ceriu-140.

Radiatiile emise de radionuclizi sunt: particule a, particule b si fotoni g. Un alt tip de

radiatie este si radiatia X, care se produce in urma bombardari cu electroni a unei tinte metalice

aflate in vid. Radiatule X au proprietati similare cu radiatiile Y.

Tot in categoria radiatiilor mai pot fi inscrise radiatiile cu neutroni. Neutronii sunt

eliberati de nuclizi, de obicei, in urma bombardarii cu particule a sau b.

Surse de poluare radioactiva Sursele de radioactivitate se pot grupa in doua categorii:

a. surse artificiale;

b. surse naturale. 32364gnr86rcq2h

a) Principalele surse artificiale de poluare radioactiva sunt urmatoarele:

a.10. accidentele si deseurile de la reactoarele nucleare;

a.20. tratamentele medicale ce utilizeaza radiatii sau radionuclizi

a.30. diferite activitati profesionale.

25


a.10. Reactorii nucleari au fost folositi pentru producerea energiei inca din anii '50.

Exista, practic, doua tipuri de reactori : reactori termici si reactori rapizi. In reactorii termici

frecvent utilizati - se fo1oseste uraniu, care este alcatuit din nucleele a doi izotopi: uraniu-235

(0,7%) Si uniniu-238 (99,3%). Cand Un neutron termic patrunde intr-un nucleu de uraniu-235 se

produce fisiunea acestuia din urma cu o mare eliberare de energie, de alti neutroni 5i de radiatii 7.

Neutronii rezultati din fisiune sunt rapizi Si nu sunt tot atat de capabili de a produce noi fisiuni.

Din acest motiv, neutronii emisi in urma fisiunii uraniului-235 sunt incetiniti, facandu-i sa

semnat Ia Moscova tratatul de interzicere a experientelor cu arma nucleara, cu exceptia celor

subterane, marile puteri an efectuat circa 510 teste nucleare in atmosfera: circa 300 S.U.A., 180

fosta URSS, 25 Marea Britanie si 4 Franta. Pana in anii 1985, Franta si China, singurele

nesemnatare ale tratatului, au mai explodat in atmosfera 40 si respectiv 25 bombe nucleare.

Energia eliberata in testele efectuate pana in 1963 a fost de cateva ori mai mare decat a

tuturor explozivilor folositi in al doilea razboi mondial, sau a 20-a parte din puterea exploziva

nucleara acumulata in arsenalele americane si sovietice in 1981 (exprimata in combustibil

exploziv conventional aceasta putere a fost de 600 megatone). In acelasi timp, aproximativ 10 t

plutoniu ,,neexplodat" s-a vaporizat si dispersat in atmosfera.

Exploziile nucleare sovietice, desi mai putine, au avut o putere dubla fata de cele

americane (450 megatone fata de 150), cea mai teribila bomba sovietica fund de aproximativ 4

000 de ori mai puternica decat ,,Little boy", folosita impotriva Japoniei.

Dupa 1963, testele cu arme nucleare an continuat in subteran. Din 1963 pana in 1980, Statele

Unite au mai efectuat cam 400 teste subterane cu bombe atomice, iar fosta Uniune Sovietica 300,

dar cu o putere exploziva mult mai mare.

La nivelul anului 1963 se apreciaza ca radionuclizii, proveniti de la testele cu arme

nucleare, au produs o iradiere suplimentara anuala de 430 mSv pe individ, in aproape intreaga

emisfera nordica (majoritatea exploziilor au fost efectuate in aceasta emisfera). Dupa acest an,

valoarea iradierii suplimentare a scazut substantial, pana la momentul Cernobal.

a.20. In clinici si spitale radiatiile sunt folosite:

- la radiografii;

- in scop terapeutic;

- in scopuri de investigatie.

26


La radiografii se folosesc, in special, radiatiile X (Rontgen). o radiografie a toracelui va

transfera plamanului un echivalent al dozei de 20 mSv. In scop terapeutic se utilizeaza iradierea

pentru distrugerea tesuturilor tumorale maligne. Frecvent folosite sunt radiatule X de mare

energie sau radiatule gama date de sursele Cobalt-60. In scop terapeutic sunt necesare valori ale

dozei absorbite foarte mari, ajungand pana la cativa zeci de gray. Se mai folosesc fascicule de

neutroni si radiatiile ionizante.

a.30. Radiatia artificiala este folosita in multe ramuri ale activitatii omenesti. De exemplu,

in industrie este folosita pentru controlul proceselor si a calitatii produselor, iar in scop de studiu,

este folosita in institute de cercetare si invatamant superior. Tot aici trebuie inclusa si activitatea

medicilor sau a personalului sanitar care lucreaza cu radiatii. La acestea trebuie adaugate dozele

pe care le primeste omul Si de la ceasurile luminate cu substante radioactive sau de la televizoare

(televizoarele moderne sunt bine ecranate).

b) Problema radiatiilor nu este numai o consecinta a progresului tehnic-stiintific al

omului modern. Radiatia a existat intotdeauna in natura. Dupa opinia unor oameni de stiinta,

radiatia cosmica a avut o mare importanta in evolutia vietii pe Pamant. Astfel, aparitia reptilelor

gigantice precum 5i evolutia ulterioara a speciilor animale Si vegetale este pusa, de multi

cercetatori, sub semnul influentei exercitate de radiatia cosmica primita de pamant, din univers.

Practic, exista doua componente ale iradierii naturale: o componenta cosmica si una telurica.

Originea radiatiei cosmice este inca neclara. Unii specialisti sunt de parere ca ar veni din

galaxia noastra, a1si ca ar veni din afara ci. Soarele contribuie mai ales in perioadele de eruptii

solare.

Radiatia cosmica patrunde in cantitate mai mare pe la poli decat pe la ecuator. De

asemene, oamenii si animalele care traiesc in munti, la mari altitudini, sunt mai expusi la acest

tip de radiatie decat cei aflati Ia nivelul mani.

Radiatia telurica provine din faptul ca toate materialele din scoarta pamantului sunt

radioactive. Se crede ca miscarile scoartei sunt cauzate 5i de radioactivitatea naturala. Cele mai

raspandite elemente radioactive din sol si roci sunt: uraniul, toriul si potasiul-40.

Actiunea fiziologica a radiatiilor

In general, efectele vatamatoare ale radiatiilor se impart in:

10. efecte somatice, care pot la randul lor fi: imediate, cronice Si intarziate;

27


20. efecte genetice.

Efectele somatice dau asa-numita boala de iradiere care se manifesta prin urmatoarele

sindroame imediate:

- sindromul gastro-intestinal, manifestat prin greata, vomitari, diaree.

Intre efectele somatice cronice se inscriu: depresiuni hematopoetice, sterilitate, tulburarea

vederii (cataracte), alopecia (caderea parului). Ca efecte intarziate se releva: scurtarea vietii si

aparitia neoplasmelor in diferite forme (frecvent cancer epiteliar si pulmonar).

Gravitatea bolii de iradiere depinde de echivalentul dozei.

Tinand cont ca un mediu sanatos este esential pentru asigurarea prosperitatii si calitatii

vietii si de realitatea ca daunele si costurile produse de poluare si schimbari climatice sunt

considerabile, Guvernul Romaniei promoveaza conceptul de de-cuplare a impactului si

degradarii mediului de cresterea economica prin promovarea eco-eficientei si prin interpretarea

standardelor ridicate de protectia mediului ca o provocare spre inovatie, crearea de noi piete si

oportunitati de afaceri.

Avand ca obiective principale intarirea structurilor administrative, ca element de baza

pentru construirea unui sistem solid de management de mediu si contributia la dezvoltarea

durabila, activitatea Guvernului Romaniei in acest domeniu se va concentra pe urmatoarele

prioritati: integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si

regionale; evaluarea starii actuale a factorilor de mediu si fundamentarea unei strategii de

dezvoltare pe termen lung in domeniul mediului, al resurselor regenerabile si neregenerabile;

Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului; Ameliorarea calitatii factorilor de mediu

in zonele urbane si rurale; Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale,

reabilitarea infrastructurii costiere a litoralului romanesc, redimensionarea ecologica si

economica a Deltei Dunarii; Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile

similare din alte tari in scopul monitorizarii stadiului de implementare a intelegerilor

internationale; Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor naturale,

accidentelor ecologice si expunerii in zone cu risc ecologic; Intarirea parteneriatului cu

organizatiile neguvernamentale in procesul de elaborare si aplicare a politicilor publice in

domeniu. Pentru protejarea si exploatarea echilibrata a resurselor mediului, Guvernul Romaniei

va actiona pe urmatoarele directii:

28


1. Integrarea politicii de mediu in elaborarea si aplicarea politicilor sectoriale si

regionale, prin:

– statuarea Ministerului si a Agentiei Nationale de Mediu intr-o pozitie de decizie care sa

intersecteze orizontal toate politicile sectoriale (industrie, energie, transporturi, agricultura,

turism, politici regionale, administratie locala, sanatate);

– introducerea efectiva a evaluarii de mediu ca mecanism de integrare pentru politicile nou

formulate si formularea unor indicatori de masurare efectiva a progreselor inregistrate in cazul

strategiilor si politicilor existente;

– intensificarea actiunilor de integrare a politicii de mediu in cinci sectoare prioritare cu impact

semnificativ asupra mediului, respectiv: industrie, energie, transport, agricultura si turism, prin:

· aplicarea standardelor comunitare privind procesele de productie si produsele;

· intarirea dialogului cu agentii economici din industrie si incurajarea promovarii de catre acestia

a schemelor voluntare de management de mediu si a altor forme de auto-reglementare;

· imbunatatirea managementului resurselor, in vederea reducerii utilizarii acestora si cresterii

competitivitatii produselor pe piata;

· imbunatatirea eficientei energetice si promovarea utilizarii energiilor regenerabile;

· imbunatatirea planificarii, managementului si utilizarii infrastructurilor si facilitatilor de

transport, prin includerea costurilor reale legate de infrastructura si mediu in politicile de

investitii, pe de o parte si in costurile pentru utilizatori, pe de alta parte;

· dezvoltarea transportului public si imbunatatirea competitivitatii acestuia;

· innoirea parcului auto si incurajarea utilizarii combustibililor mai putin poluanti;

· utilizarea durabila a resurselor naturale si promovarea unei agriculturi si dezvoltari rurale

durabile;

– asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de Mediu, pentru realizarea

investitiilor de mediu necesare indeplinirii angajamentelor asumate de Romania in procesul de

negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, in special pentru implementarea directivelor

UE costisitoare, legate de controlul poluarii industriale, calitatea apei, managementul deseurilor,

calitatea aerului;

– promovarea progresiva a instrumentelor economice pentru implementarea politicilor de mediu.

29


2. Evaluarea starii actuale a factorilor ecologici si fundamentarea unei strategii de

dezvoltare pe termen lung in domeniul mediului, al resurselor regenerabile si

neregenerabile, prin:

– elaborarea in cadrul unui Program National a parametrilor de evaluare a starii factorilor

ecologici la nivelul existent in prezent (pe baza studiilor generale de incarcare a factorilor de

mediu: aer, apa, sol, vegetatie, fauna);

– elaborarea si aplicarea unei strategii sustenabile in domeniul calitatii mediului.

3. Intarirea capacitatii institutionale in domeniul mediului, prin:

– asigurarea resurselor financiare si umane la nivelul autoritatilor centrale, regionale si locale de

mediu, conform obligatiilor asumate in cadrul negocierilor cu CE a Capitolului 22 – Mediu;

– reunificarea Garzii de Mediu cu Agentiile de Mediu, pastrandu-se caracterul deconcentrat al

acesteia;

– asigurarea necesitatilor de instruire a personalului autoritatilor centrale, regionale si locale de

mediu in vederea asigurarii implementarii si controlului eficient al conformarii cu legislatia de

mediu;

– utilizarea transparenta a fondurilor de preaderare acordate de UE prin programele PHARE,

ISPA şi SAPARD, concomitent cu accelerarea ritmului de absorbtie a acestor fonduri;

– asigurarea resurselor financiare si umane pentru dezvoltarea autoritatii de management a

fondurilor structurale si de coeziune la nivel central si a structurilor intermediare la nivel

regional, pentru programul operational de mediu;

– asigurarea capacitatii de atragere si utilizare a fondurilor structurale si de coeziune dupa 2007,

prin dezvoltarea pana la acea data a unui portofoliu de proiecte in pregatire.

4. Ameliorarea calitatii factorilor de mediu in zonele urbane si rurale, privind:

· Imbunatatirea calitatii aerului prin:

- punerea in aplicare a Strategiei si a Planului de actiune pentru protectia atmosferei si sistemelor

de monitorizare in sectorul calitatii aerului;

30


- realizarea evaluarilor preliminare privind calitatea aerului la nivel regional si pe baza acestora a

programelor/planurilor de imbunatatire a calitatii aerului;

- finalizarea transpunerii legislative in domeniu instalatiilor mari de ardere si promovarea

legislatiei privind stabilirea plafoanelor nationale de emisie pentru anumiti poluanti;

- implementarea masurilor prevazute in Programul National de Reducere a Emisiilor provenite

de la instalatiile mari de ardere;

- dezvoltarea Sistemului National de Monitorizare a Calitatii Aerului si a Sistemului National de

Inventariere a Emisiilor de Poluanti in Aer;

- asigurarea calitatii corespunzatoare a benzinei si motorinei si operationalizarea sistemului de

monitorizare calitativa si cantitativa pentru benzina si motorina;

Imbunatatirea si implementarea programului national de management al deseurilor, prin:

- dezvoltarea unui sistem integrat de management al deseurilor solide in localitatile urbane si

rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colecta selectiva si valorificare a deseurilorsi

ambalajelor la nivelul persoanelor fizice si a agentilor economici;

- constituirea parteneriatelor de tip public-privat in ceea ce priveste reducerea, refolosirea si

reciclarea deseurilor, tratarea corespunzatoare a deseurilor periculoase (incinerare, depozitare);

- elaborarea planurilor regionale de gestionare a deseurilor, inclusiv evaluarea situatiei actuale,

elaborarea prognozelor pasive si a obiectivelor generale si specifice pentru fiecare regiune,

stratificarea hartilor prin care sa se identifice viitoarele locatii posibile ale facilitatilor de

gestionare a deseurilor;

- infiintarea Laboratorului National de Referinta pentru deseuri si a laboratoarelor regionale

pentru analiza deseurilor;

- finalizarea transpunerii reglementarilor comunitare privind depozitarea si incinerarea

deseurilor;

- completarea cadrului legislativ privind deseurile din industria dioxidului de titan, a vehiculelor

uzate si a echipamentelor electrice si electronice, precum si a substantelor periculoase din

acestea;

· Managementul resurselor de apa, in conformitate cu regimul impus de Acordurile, Protocoalele

si Conventiile la care Romania este parte si a rezultatelor negocierilor cu CE. Aceasta se va

realiza prin:

31


- elaborarea Programului de reactualizare a standardelor si reglementarilor tehnice privind

constructia si exploatarea sistemelor de colectare si a statiilor de epurare a apelor uzate

orasenesti;

- elaborarea planurilor de management a bazinelor hidrografice pe baza caracteristicilor acestora,

impactul activitatii umane asupra starii apelor, analiza economica a utilizarii apelor, calitatea

apei potabile si a apei de imbaiere;

- amendarea legislatiei privind condiţiile de descarcare in mediul acvatic a apelor uzate;

- stabilirea obiectivelor de calitate aplicabile apelor marine;

- identificarea, catalogarea si monitorizarea apelor salmonicole;

- asigurarea alimentarii cu apa a localitatilor urbane si rurale la standarde europene, prin

realizarea lucrărilor de distributie a apei si/sau modernizare a celor existente si a statiilor de

tratare aferente;

- contractarea, implementarea si finalizarea proiectelor de alimentare cu apa, reabilitare a

sistemelor de canalizare si punere in functiune a statiilor de epurare finantate din fonduri ISPA

(Bacau, Brasov, Bucuresti, Buzau, Piatra Neamt, Pitesti, Sibiu, Satu-Mare);

- pregatirea unui portofoliu de proiecte, asigurand documentatiile si studiile necesare, pentru

modernizarea si constructia sistemelor de alimentare cu apa, a statiilor de tratare, sistemelor de

canalizare si a statiilor de epurare pentru localitatile urbane eligibile a fi finantate din fondurile

ISPA si SAMTID si a celor rurale din SAPARD, in vederea asigurarii capacitatii de absorbtie a

fondurilor respective;

· Controlul poluarii industriale prin:

- infiintarea centrului de coordonare, informare si reactualizare a documentelor BAT (cele mai

bune tehnici disponibile) pe sectoare de activitate;

- realizarea si/sau reactualizarea inventarelor nationale, regionale si locale ale instalatiilor care

intra sub incidenta, prevenirea si controlul integrat al poluarii;

- realizarea Registrului de Poluanti Emisi (EPER) la nivel national, regional si local, in

conformitate cu cerintele UE;

- elaborarea si aprobarea programelor de reducere progresiva a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi

de azot si pulberi in vederea atingerii valorilor limita de emisie stabilite de standardele UE;

32


- finalizarea transpunerii si accelerarea implementarii legislatiei privind limitarea emisiilor de

compusi organici volatili provenite din utilizarea solventilor organici in anumite activitati si

instalatii;

- controlul accidentelor majore care implica substante periculoase;

- accelerarea procesului de introducere a etichetelor ecologice si incurajarea sectorului privat

privind introducerea sistemelor de management de mediu si a auto-monitorizarii emisiilor.

Managementul substantelor chimice si monitorizarea organismelor modificate genetic si

interzicerea folosirii pe teritoriul Romaniei a celor periculoase pentru sanatatea populatiei, prin:

- transpunerea si implementarea legislatiei privind evaluarea si controlul riscului chimicalelor

periculoase pentru sanatatea umana si mediu;

- dezvoltarea cadrului national de biosecuritate pentru implementarea Protocolului de la

Cartagena (Legea nr. 59/2003);

- reactualizarea inventarului substantelor active utilizate in produsele biocide existente plasate pe

piata in Romania;

- implementarea Planului National de Management al Halonilor;

- dezvoltarea laboratoarelor autoritatilor locale/regionale de mediu pentru determinarea

continutului de asbest din efluenti lichizi si gazosi in zonele in care exista agenti economici care

utilizeaza asbestul in procesul de productie;

- asigurarea cadrului legislativ privind transportul peste frontiera a modificate genetic, urmarirea

si etichetarea acestora si a produselor alimentare si furajelor produse din organisme modificate

genetic;

- constituirea unui Catalog national al organismelor modificate genetic acceptate pe teritoriul

Romaniei, accesibil populatiei;

- crearea si dezvoltarea laboratoarelor specializate in detectarea organismelor modificate genetic;

- participarea la Mecanismul Privind Schimbul de Informatii in Domeniul Biosecuritatii

(Biosafety Clearing House);

· Schimbarile Climatice prin:

- elaborarea Strategiei Nationale si a Planului National de Actiune in domeniul schimbarilor

climatice;

33


- asigurarea capacitatii institutionale prin infiintarea la nivelul autoritatii centrale de mediu a

Unitatii de Schimbari Climatice pentru dezvoltarea reglementarilor specifice necesare

implementarii strategiei si planului de actiune in domeniu, conform obligatiilor asumate in

procesul de negociere cu CE;

- evaluarea impactului transpunerii in legislatia nationala a reglementarilor comunitare privind

comercializarea permiselor de emisii de gaze cu efect de sera asupra sectorului industrial, in

principal a celui energetic, dupa 2007, in vederea asigurarii statului de participant real pe Piata

Europeana de Carbon a Romaniei;

- infiintarea Sistemului National pentru estimarea emisiilor antropice la surse si a retinerilor prin

absorbtie a gazelor cu efect de sera;

- elaborarea Registrului National de emisii de gaze cu efect de sera;

- estimarea emisiilor viitoare de gaze cu efect de sera;

- dezvoltarea proiectelor de tip “implementare in comun” care sa vizeze reducerea emisiilor de

gaze cu efect de sera, prin imbunatatirea eficientei energetice in producerea de energie si caldura

si transformarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili, in utilizatoare de biomasa,

utilizarea altor surse de energie regenerabila;

- realizarea Programului National de prevenire si combatere a eroziunii solului, instituirea

sistemului de protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor si monitorizarea zonelor

afectate de seceta si desertificare, in conditiile schimbarilor climatice – adoptarea unei noi legi.

5. Extinderea retelei nationale de arii protejate si rezervatii naturale, reabilitarea

infrastructurii costiere a litoralului romanesc, redimensionarea ecologica si economica a

Deltei Dunarii, prin:

– modificarea Anexei la Legea nr. 462/2001 privind regimul ariilor protejate, conservarea

habitatelor naturale a florei si faunei salbatice;

– asigurarea unui management performant la nivelul cerintelor UE si al conventiilor la care

Romania este parte, a retelei nationale de arii protejate;

– finalizarea cadastrului tuturor ariilor protejate si utilizarea acestor date in inventarierea siturilor

Natura 2000 in Romania;

34


– realizarea bazelor de date privind speciile de flora si fauna salbatica si habitatele naturale de

interes comunitar existente in Romania;

– pregatirea listei cu situri propuse sa faca parte din reteaua Natura 2000, de interes comunitar, si

desemnarea zonelor special protejate;

– extinderea ariilor naturale declarate arii speciale de conservare si infiintarea de noi arii

protejate pe ecosisteme in principalele zone bioclimatice;

– protectia ecosistemului Dunare-Delta Dunarii-zona teritoriala a Marii Negre, prin crearea unei

infrastructuri la nivelul cerintelor UE privind folosirea ecosistemelor, monitorizarea riguroasa a

surselor de poluare si masuri pentru diminuarea acestora;

– redimensionarea ecologica si economica a Deltei Dunarii, in scopul protectiei pe termen lung a

acestui ecosistem si a dezvoltarii economice si sociale in conformitate cu Conventia

Internationala a Deltei Dunarii.

6. Intarirea parteneriatului transfrontalier si international cu institutiile similare

din alte tari in scopul monitorizarii stadiului de implementare a intelegerilor

internationale, prin:

– realizarea de Conventii, Acorduri si Cooperari Bilaterale si Multilaterale in domeniul

Protectiei Mediului la nivel european si mondial in vederea valorificarii oportunitatilor si

facilitatilor de asistenta tehnico-financiara institutionala si stiintifica si identificarii unor

posibilitati de finantare a proiectelor de refacere a mediului;

– respectarea cerintelor de nortificare, raportare asumate de Romania ca Parte in diferite

Conventii, Protocoale si Acorduri internationale;

– asigurarea cadrului institutional stabilit prin diferite acorduri bilaterale si multilaterale in

vederea asigurarii respectarii implementarii conventiilor care reglementeaza poluarea

transfrontiera, prevenirea si reducerea acesteia (Conventia de la Espoo privind evaluarea

impactului asupra mediului in context transfrontiera, Conventia de la Aarhus privind accesul la

informatie, participarea publica la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu,

Conventia de la Helsinki privind accidentele industriale cu impact semnificativ asupra mediului

in context transfrontiera).

35


7. Elaborarea strategiilor de protejare a cetatenilor impotriva calamitatilor

naturale, accidentelor ecologice si expunerii in zone cu risc ecologic, prin:

– adoptarea de urgenta a noii legi a protectiei civile;

– implementarea sistemului CECIS (Sistem Comunitar de Comunicatii si Informatii de Urgenta)

prin operationalizarea si functionarea Centrului National de Informare si Comunicare pe linie de

protectie civila, care sa asigure sistemul de comunicatii precum si alarmarea populatiei in caz de

dezastru;

– operationalizarea echipelor nationale de protectie civila;

– Program National de impadurire a minimum 1% din Fondul Forestier National pe perioada

2005-2008, pentru extinderea suprafetei de paduri, combaterea eroziunii solului, diminuarea

riscului de inundatii si ameliorarea climatului;

– Program National de creare a perdelelor de protectie a campului, a cailor de comunicatie si a

asezarilor umane (infiintarea a minim 500 de km/an perdele forestiere);

– amenajarea bazinelor hidrografice in scopul diminuarii inundatiilor;

– elaborarea de norme stricte in ceea ce priveste amenajarile pentru construirea sau protejarea

haldelor (de cenusa, steril), a batalurilor (reziduuri petroliere, reziduuri provenite de la industria

neferoasa) si a standardelor ecosistemelor similare pe plan mondial.

8. Intarirea parteneriatului cu organizatiile neguvernamentale in procesul de

elaborare si aplicare a politicilor publice in domeniu, prin:

– acordarea unei atentii prioritare educarii ecologice a populatiei prin conceperea si

implementarea unui plan national de actiuni pentru sensibilizarea si constientizarea publicului

fata de problematica protectiei mediului;

– implementarea cerintelor Conventiei de la Aarhus cu privire la accesul la informatie,

participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu, prin

definitivarea cadrului legislativ, introducerea unui sistem informatizat la nivel central, regional si

local privind gestionarea informatiei de mediu.

36


Capitolul 3: Aplicarea procedurilo de calitate

3.1 Identificarea cerin elor de calitate specificeț

Cultura calitatii în societatea contemporana a determinat aparitia unor modele de

management corespunzatoare. Managementul calitatii este parte componenta a stiintei

managementului dar si a managementului operational al firmelor si organizatiilor.

Introducerea în practica a tehnicilor managementului calitatii produce modificari în

cadrul organizatiilor, atât în ceea ce priveste organizarea procesuala si structurala

(compartimentele de asigurare a calitatii ce au aparut pe lânga controlul tehnic de calitate,

cercurile calitatii, servicii de audit si controlling, echipe transfunctionale) cât si în ceea ce

priveste mentalitatile managerilor si executantilor, pozitia clientilor, pozitia proceselor unul fata

de altul, etc. Calitatea nu mai trebuie doar verificata, ci produsa.

Calitatea produselor software – particularitati

Daca societatea contemporana este o societate a calitatii, atunci ea este, în aceeasi

masura, o societate a informatiei si a thenologiei informatiei. În industria de software, întâlnim

aceeasi concentrare pe produs a conceptiei, executiei, asigurarii si verificarii calitatii, ca în faza

preindustriala, dar, pe de alta parte, datorita complexitatii produsului rezultat, exista grupul de

executanti, împartit în colective sau indivizi specializati, care actioneaza pe parcursul unor

înlantuiri de faze (ciclu de viata). Modelul de productie în industria software este un model de

“productie a proiectelor”. Particularitatea consta în faptul ca activitatile desfasurate pot fi

specifice unei anumite faze a ciclului de viata, sau pot fi independente de fazele ciclului de viata

[ISO2].

Importanta calitatii produselor software rezida în cel putin trei aspecte: erorile din

programele de aplicatie pot fi fatale în anumite domenii unde vietile oamenilor depind de

acestea; aceste erori pot provoca pierderi financiare, materiale si tot felul de alte tipuri de

insatisfactii sau pierderi; daca în domeniul produselor hardware costurile au o tendinta generala

de scadere, în domeniul dezvoltarii de software, desi productivitatea a crescut substantial, nu se

înregistreaza si o scadere a costurilor care sa duca la aceeasi tendinta. Acest ultim aspect se

37


datoreaza particularitatilor prin care calitatea se manifesta în domeniul produselor software, asa

cum sunt ele relevate în [BARO1]:

- comportamentul instructiunilor nu se deterioreaza în timp;

- erorile sunt provocate de folosirea sau combinarea incorecta a componentelor elementare, si nu

de aceste componente în sine;

- interactiunile dintre componentele unui program sunt, mai complexe, mai ales daca acestea

ruleaza în cadrul unor aplicatii complexe;

- erorile exista deja în program, ele sunt eliminate cu timpul, prin depanare, deci programul se

îmbunatateste prin trecerea timpului;

- eliminarea unei erori nu da siguranta ca sa diminuat numarul total de erori cu o unitate;

- non-calitatea programelor poate fi atribuita în întregime greselilor umane, de proiectare,

conceptie, programare, documentare.

Un manager preocupat de calitatea produselor software trebuie sa posede, conform

[WEI2], anumite abilitati speciale si chiar calitati native, cum ar fi: sa observe ce se întâmpla si

sa înteleaga semnificatia propriilor observatii; sa se poata comporta si sa poata actiona congruent

în situatii interpersonale dificile, chiar si când este derutat, suparat sau speriat; sa poata întelege

situatiile complexe. Aceasta ultima abilitate permite sa se poata planifica un proiect si apoi sa se

observe si sa se actioneze astfel încât proiectul sa decurga conform planului sau sa poata fi

modificat conform cerintelor si schimbarilor aparute pe parcurs.

Calitatea produselor software este definita în [BARO3] ca masura în care acestea satisfac

cerintele utilizatorilor prin caracteristici tehnice, economice si psiho-sociale.

Aceasta definitie se bazeaza pe doua concepte care, puse în legatura, dau masura calitatii

unui produs software, si anume cerintele utilizatorilor si caracteristicile produsului.

Principii de proiectare a proceselor de dezvoltare software

Masura fundamentala a oricarui proces cu feedback controlat este posibilitatea de a

compara ceea ce a fost planificat a se realiza, cu ceea ce s-a realizat în fapt. Proiectarea

proceselor de dezvoltare software are la baza doua activitati:

A. analiza riguroasa a cerintelor si specificatiilor, fara de care nu se poate face o evaluare asupra

dimensiunilor, efortului de realizare si a obiectivelor privind calitatea;

38


B. planificarea masurabilitatii proceselor si produselor software intermediare si finale, fara de

care nu se poate asigura nici gestiunea si nici managementul operational al calitatii. Desi

evolutiile lumii reale determina modificarea continua a cerintelor chiar si în timpul procesului de

realizare a proiectului, ceea ce conduce, la un dialog permanent între producatorul de software si

beneficiar, procesul iterativ de aproximare a cerintelor trebuie sa îngusteze aceasta tendinta si sa

o îndrepte catre ceva ce se poate finaliza si pune în opera.

Asa cum se arata în [ZUL1], clientii cumpara sau accepta produsele software atât timp

cât: 1. îi ajuta în rezolvarea problemelor; 2. îi ajuta în sesizarea oportunitatilor de îmbunatatire a

propriei activitati; 3. le ofera o imagine buna pe piata, în fata clientilor lor cei mai semnificativi;

4. le usureaza munca si contribuie la îmbunatatirea comfortului acesteia. Aceste elemente

constituie motive puternice pentru focalizarea atentiei echipei de dezvoltare software în directia

sesizarii corecte a problemelor si oportunitatilor clientului. În cadrul managementului calitatii

totale, în vederea livrarii catre clienti a unor produse de valoare, s-a dezvoltat în Japonia,

metodologia desfasurarii (explicitarii) functiei calitatii - Quality Function Deployment - QFD -

ca o structura sofisticata, cu mai multe subsisteme. Instrumentele si tehnicile acestei metodologii

sunt aplicate în prezent în proiectele de dezvoltare de hardware, servicii si software.

Planificarea masurabilitatii si a ceea ce se va masura pentru managementul calitatii este

un element esential al proiectarii gestiunii calitatii, în cadrul oricarui proiect de dezvoltare de

software. Aceasta presupune desfasurarea unui set minimal de activitati care sa puna bazele unui

management de calitate si ale producerii de software de calitate. Premisele realizarii unui proiect

masurabil sunt, dupa opinia exprimata în [WEI1]:

· compunerea proiectului din procese masurabile;

· un sistem de creare si întretinere a unei vederi globale publice (rapoarte, scheme, reprezentari

grafice) asupra progresului realizat în domeniul calitatii proiectului;

· un sistem de cerinte bine întocmite, care documenteaza tot ceea ce furnizorul si beneficiarul

înteleg - de comun acord - prin calitatea produsului software;

· un sistem de revizii si inspectii care sa masoare orice evolutie a calitatii proiectului.

Realizarea oricarui proiect presupune mutatia unui sistem dintr-o stare A (initiala), într-o

stare B (starea finala dorita). O asemenea transformare nu poate fi facuta fara perceperea exacta

a starii A, cunoasterea cerintelor pentru starea finala B si cunoasterea realitatilor starilor A si B.

39


Gerald Weinberg recomanda în [WEI1] urmatorii pasi pentru proiectarea generala a unui sistem

de procese care sa duca la realizarea cu succes a unui proiect masurabil de dezvoltare de

software si sa permita totodata managementul calitatii:

a) Pregatirea pentru o succesiune de procese iterative. Odata cu definirea completa, fara

ambiguitati si corecta a proiectului, orice manager trebuie sa fie pregatit (cel putin psihologic)

pentru viitoarele rafinari si redefiniri;

b) Identificarea clientilor si valorizarea optiunilor acestora. Începând proiectul cu clientii si

valorizându-le corespunzator optiunile si cerintele, aceasta presupune deja plasarea problemei

calitatii pe “creasta valului”;

c) Selectarea obiectivelor posibile de atins. Formularea obiectivelor trebuie sa fie clara si,

exprimata în termeni nenegativi. De exemplu, în locul formulei: “Proiectul nu va putea sa

depaseasca bugetul alocat”, se poate opta pentru formula: “Proiectul va avea un buget si un set

de cerinte stabilite, de comun acord, de managerii organizatiei si de managerii proiectului,

înainte de începerea acestuia. Proiectul se va executa în conditiile îndeplinirii setului de cerinte

si în limita bugetului aprobat”.

d) Stabilirea obiectivelor într-o maniera masurabila. Stabilirea în acest mod a obiectivelor

presupune existenta unui raspuns clar la orice întrebare de genul: “Cum se poate dovedi ca

obiectivul X a fost atins?”. De aceea, în formularea obiectivelor trebuie evitate fraze cu un

înteles vag precum: “Se va actiona în directia cresterii calitatii si productivitatii”.

e) Stabilirea obiectivelor trebuie facuta cu constrângeri minime asupra proiectului. Se recomanda

evitarea formularii unor obiective de genul: “Testarea produsului software se va face pe 100

statii de lucru IBM, care vor fi instalate pâna la data de 20 martie”. O alternativa care duce la

minimizarea presiunilor asupra proiectului poate fi: “Produsul software va fi testat pe 80 pâna la

100 statii de lucru. Toate statiile de lucru vor fi identice, iar configuratia aleasa trebuie sa fie cea

recomandata de furnizorii urmatoarelor produse software.

f) Verificarea posibilelor obstacole. Trebuie sa se alcatuiasca o lista care sa cuprinda cât mai

multe posibile obstacole ce pot sta în calea realizarii obiectivelor. Ulterior, fiecare posibil

obstacol va fi analizat si se va stabili daca poate fi într-adevar un obstacol, precum si posibile cai

de depasire a acestuia.

40


g) Verificarea resurselor. Acesta este un pas peste care multi manageri de proiect trec cu

usurinta, având în vedere faptul ca resursele umane, financiare si materiale, sunt cuprinse în

planurile proiectului. De exemplu, daca clientul face urmatoarea afirmatie: “Doresc o interfata

utilizator foarte prietenoasa, care sa faciliteze operarea”, dar la întrebarea producatorului “Cât

timp puteti aloca pentru a defini exact cerintele dumneavoastra în ceea ce priveste aceasta

interfata prietenoasa”, clientul raspunde: ”Sunt prea ocupat pentru a face acest lucru. Voi faceti

interfata si apoi voi fi mai explicit când voi vedea rezulatul”, acest raspuns releva cel putin doua

aspecte: pe de o parte interesul clientului în realizarea interfetei respective nu este prea “arzator”,

iar, pe de alta parte, clientul nu poate fi luat în considerare ca o resursa pentru proiect (ceea ce

este mai grav).

h) Planificarea inversa. Pentru a putea planifica invers, este necesar ca, mai întâi, sa existe o

imagine clara a starii B (starea finala dorita). Pornind înapoi câtre starea initiala A, se identifica

o stare intermediara C, din care starea B este cel mai probabil de atins, si asa mai departe: A ® E

® D ® C ® B. Desigur ca nici un plan real nu poate fi liniar. Planificarea inversa poate fi

eficienta în conditiile în care:

· lungimea grafului este suficient de mica, astfel încât elermentele de incertitudine sa fie

diminuate;

· planificarea trebuie sa fie incrementala, în pasi realisti, astfel încât, daca sistemul nu a atins

starea intermediara dorita, sa poata fi corectat în pasul urmator.

Conceptul de software corespunzator pentru utilizare

Fiecare client are preferinte individuale, care pot fi satisfacute prin caracteristici de

calitate diferite. Aceasta relatie se reflecta puternic în industria de software. Astfel, alaturi de

unii factori ai caracteristicii de flexibilitate, se afirma tot mai mult posibilitatea de personalizare

a produselor software, ca o caracteristica de calitate tot mai apreciata.

41


Pentru satisfacerea cerintelor, este important ca relatia calitate-cumparator sa fie puternic

reflectata nu numai în definirea calitatii, dar si în managementul si gestiunea acesteia, deoarece

cumparatorul hotaraste, în final, ce este calitatea. Astfel, specificatiile, ca reflectari ale cerintelor

identificate si definite ale beneficiarilor, nu reprezinta criterii de calitate absolute, ci numai

mijloace necesare pentru satisfacerea asteptarilor.

În cazul managementului total al calitatii, relatia client-furnizor este generalizata prin

internalizarea ei. Trecerea de la un proces la altul, de la o etapa la alta, este abordata conform

principiului “urmatorul proces este clientul”. Cele trei componente ale managementului calitatii

totale sunt îmbunatatirea continua; satisfacerea utilizatorilor si avansul organizatiei. Tehnicile

manageriale pentru realizarea lor sunt controlul statistic al proceselor (Statistical Process

Control-SPC), desfasurarea functiilor calitatii (Quality Function DeploymentQFD) si

explicitarea politicii (Policy Deployment- PD).

Concluzii

În pofida timpului scurt scurs de la nasterea industriei de software, se apreciaza ca fiecare

sablon al acestei culturi organizationale evolutive, descrise prin nivelele de maturitate ale

modelului Maturitate/Capabilitate dezvoltat la Software Engineering Institute - S.U.A., a avut

propria contributie la dezvoltarea industriei software - de la a face calculatoarele mai putin

înspaimântatoare pentru publicul larg, pâna la a oferi modalitati de dezvoltare si tinere sub

control a unor proiecte de dimensiuni mari. Asa cum se prezinta în [BAL1], începând cu anul

1998, evaluarea si certificarea produselor software va beneficia de doua noi serii de standarde, -

ISO 9126 si ISO 14598:

42


Dincolo de modelele oferite de literatura de specialitate, de diferite institute si

organizatii (ISO, SEI, IEC), rezulta ca managementul calitatii este principalul factor care

contribuie la statuarea meta-modelului calitatii software, aplicabil nu atât la nivelul organizatiilor

producatoare de software, cât la nivelul întregii industrii. Acest meta-model al calitatii software

nu reprezinta doar îmbunatatirile incrementale ce apar de la luna la luna sau de la an la an în

domeniul analizat, ci consta în acumularea solida a micilor pasi ce construiesc drumul

îmbunatatirii calitatii, de-a lungul istoriei acestei industrii.

Indiferent de definirea si operationalizarea managementului calitatii, asa cum se arata

în [BAL1], “productia de software si furnizarea de servicii informatice asociate depind în mare

masura de managementul efectiv al efortului intelectual”, si “nici o natiune nu-si poate permite

sa aiba o industrie de software care sa produca altceva decât software de calitate”.

Capitolul 4: Gestionarea suporturilor/dispozitivelor de stocare a datelor/documentelor

4.1 Identificarea suporturilor/dispozitivelor de stocare. Înregistrarea documentelor primare i a documentelor procesate i listate.ș ș

Pentru pastrarea datelor exista doua tipuri de dispozitive:

Dispozitive de stocare temporara (dispozitive primare)

Dispozitive de stocare permanenta (dispozitive secundare)

Diferentele dintre dispozitivele de stocare primare si cele secundare:

dispozitivele primare sunt volatile in timp ce cele secundare pastreaza informatia permanent;

dispozitivele primare sunt limitate ca dimensiuni in timp ce cele secundare sunt practic

infinite;

timpii de acces ai datelor (timpii necesari pentru citirea sau scrierea datelor) sunt mult mai

mici la dispozitive primare;

costul dispozitivelor secundare este mult mai mic.

Stocarea permanenta a datelor, a aplicatiilor software si a fisierelor sistemului de operare

se face pe discuri. In timp ce in "antichitate" (la inceputul erei calculatoarelor) forma principala

de stocare era banda magnetica in prezent sunt utilizate medii ce folosesc discuri magnetice.

43


Motivele pentru utilizarea discurilor sunt:

descresterea costurilor

fiabilitate

reducerea timpului de acces

rate de transfer mai ridicate

reducerea dimensiunilor si a cerintelor de alimentare

cresterea capacitatii de stocare

In prezent tendinta este de a utiliza CDROM-urile si mediul de stocare optic. Pentru

stocare permanentă sunt utilizate mai multe tipuri de discuri:

dischete (floppy disk)

Hard disk

discuri optice

Dischetele

Dischetele sunt unitati mobile de stocare a datelor (cea mai simpla definitie). Sunt create

din material plastic si contin un disc magnetic protejat de o caseta protectoare de plastic. Asa

cum au evoluat calculatoarele (tinta fiind reducerea dimensiunilor) si dischetele au "suferit"

modificari de-a lungul timpului. Initial ele aveau dimensiunea de 5.25 inch dar cele din prezent

au 3.25 inch. Dischetele din ziua de azi pot stoca pana la 1,44 MB de informatie. Desi au

avantajul ca sunt ieftine si relativ usor de utilizat au marele dezavantaj (simtit destul de repede)

ca sunt extrem de usor de deteriorat. Incercati sa tineti un telefon celular langa o discheta ce

contine date si apoi veti avea fericita placere sa nu mai puteti citi informatia de pe discheta.

Pentru a citi sau scrie datele pe o discheta aceasta este introdusa in Floppy drive. Acest

dispozitiv roteste discul dischetei cu o viteza de 360 rpm (rotatii pe minut) si scrie / citeste

discheta prin intermediul unui cap de citire / scriere care ruleaza pe suprafata discului.

Hard disk-ul

Alta modalitate de stocare a datelor, de data aceasta pe perioade mai mari de timp, este

data de stocarea pe hard disk. Hard disk-urile au fost inventate in 1950 si initial puteau stoca

cativa megabytes. Erau numite "discuri fixe" (sau Winchester) iar ulterior au dost denumite

"hard disk-uri" pentru a fi diferentiate de dischete ("floppy disk"). Spre deosebire de dischete,

44


hard disk-ul contine platane cu medii magnetice si nu discuri de plastic. Cutia care protejeaza

hard disk-urile se numeste hard drive.

Datele sunt pastrate pe suprafata platanului, aceasta suprafata fiind compusa din piste iar

acestea din sectoare. Perfomanta unui hard disk este data de rapiditatea cu care sunt scrise / citite

informatiile pe hard disk. Criteriile care definesc performanta unui hard disk sunt:

timpul mediu de access: intervalul de timp care trece din momentul in care s-a primit comanda

de scriere/citire si momentul in care capul de citire/scriere ajunge la sectorul in care se afla

informatia.

viteza de transmitere a informatiilor: rata de transfer a datelor (cantitatea de informatie ce

poate fi transmisa intr-o secunda).

Viteza de rotatie (3600-7200 rpm)

Timpul de comutare a capetelor

Timpul de comutare a cilindrilor

Timpii de acces a datelor

Latenta rotationala

Cache-ul hard drive-ului

Organizarea datelor

Rata de transfer

Tipul de interfata

Capacitatile de stocare ale hard disk-urilor cresc din ce in ce mai mult ajungand acum

(anul 2002) la 120 GB (gigabytes). Datele stocate pe hard disk sunt inlaturate de cele mai multe

ori la interventia utilizatorului.

Tipuri de hard-disk

In momentul de fata exista urmatoarele tipuri de hard disk-uri:

1. IDE (Integrated Disk Electronics)

cel mai utilizat tip de drive-uri 10GB – 40 GB;

timpi de acces de cca 20ms;

rate de transfer relativ mici;

controllerul nu poate controla decat unul maxim doua drive-uri;

45


suficient de ieftine.

2. EIDE (Enhanced IDE) - versiunea imbunatatita a IDE.

3. SCSI (Small Computer Systems Interface)

utilizate in prezent atat pentru servere cat si pentru statii de lucru puternice;

au o capacitate de stocare de 10 GB – 40GB;

au timpi de acces foarte mici,

rate de transfer foarte mari (20MB/s pe 8 biti sau 40MB/s pe 16 biti),

un singur controller poate controla 7 drive-uri,

dezavantaj: costa foarte mult.

CD-ROM-UL

Majoritatea computerelor (daca nu toate) ce pot fi achizitionate acum contin o

componenta numita CD-ROM drive. [Figura 1, 2] CD-ROM provine de la Compact Disc –

Read Only Memory iar drive-ul de CD-ROM are rolul de a citi informatia continuta de CD-uri.

CD-urile (Compact Disks) reprezinta un alt mediu de stocare a informatiei (indiferent de

formatul electronic in care sunt acestea). Poate va intrebati care este avantajul oferit de CD-uri si

de se sa le folositi pe acestea in locul dischetelor. In primul rand, un CD poate pastra pana la 700

MB de informatie (cam cat 486 de dischete in conditiile in care pretul unui CD este dublu fata ce

cel al unei dischete). In al doilea rand, pastrarea informatiilor este mult mai sigura in cazul unui

CD comparativ cu pastrarea lor pe dischete. Dezavantajul in cazul CD-urilor este dat de faptul ca

nu este suficient sa ai un CD-ROM drive pentru a scrie informatii pe un CD (in cazul

dischetelor, citirea si scrierea lor se face folosind aceeasi componenta hardware – floppy drive-

ul). Pentru scrierea informatiilor pe un CD este necesara o alta componenta hardware numita

CD-Writer. Aceasta trebuie achizitionata de utilizator, preturile variind intre 100 si

600$. Un alt dezavantaj al CD-urilor este dat de faptul ca, odata inscriptionata, informatia nu mai

poate fi stearsa. In ultima vreme au aparut CD-uri care pot fi "rescrise" (se poate sterge

informatia existenta si scrie alta informatie). Acestea sunt etichetate CD-RW (CD-ReWritable).

Performanta CD-ROM-urilor (si a CD-Writer-elor) este data de viteza de citire (si de scriere in

cazul CD-W). Aceste viteze sunt preconizate atat pe componenta hardware cat si pe CD-uri (veti

vedea scris 2x/4x/8x/16x/24x/48x).

46


DVD-DRIVE

Desi similare CD-ROM-urilor, DVD drive-urile (Digital Versatile Disc) permit citirea

DVD-urilor. De ce a fost necesara crearea unor astfel de componente hardware? Raspunsul poate

veni de la presiunea pe care au realizat-o tehnologiile multimedia asupra lumii computerelor.

DVD drive-urile permit un transfer mult mai mare al datelor in si dinspre computer. Astfel este

posibila vizionarea filmelor aflate pe DVD.

In timp ce un CD poate stoca 700 MB de informatie (si asta folosind numai una din

suprafetele CD-ului) un DVD care stocheaza informatiile doar pe una din suprafetele discului

poate depozita 4,7 GB. Un DVD standard are o capacitate de 8,5 GB ("two-layer DVD") iar un

DVD care poate stoca informatii pe ambele fete ale discului 17 GB (cat 24 de CD-uri sau 11805

dischete).

ZIP FLOPPY DRIVE

Recent au aparut "Zip disk-uri" (versiunea actualizata a floppy-disk-urilor). Aceste

"dischete" au o capacitate de stocare de 250 MB si cum era de asteptat au si o viteza de lucru

marita in comparatie cu "batranele" dischete. Insa, pentru a putea utiliza un astfel de disc

computerul trebuie sa aiba o alta componenta inclusa: zip disk drive-ul.

MEMORIA FLASH

Complexitatea operaţiilor efectuate de un calculator, ca şi viteza sa de calcul, depind – în

principal – de capacitatea, viteza şi organizarea memoriei sale; de fapt istoric vorbind, evoluţia

calculatoarelor electronice, prin cele patru generaţii, a fost determinată în mare măsură de

creşterea capacităţii şi vitezei memoriei lor.Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă

pentru calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o tehnologie care este în

primul rând folositã în cardurile de memorie.Spre deosebire de EEPROM(Electronically

Erasable Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi programată în

blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters

dintr-o dată). Memoria flash costă mai puţin decât EEPROM în consecinţă a devenit tehnologia

dominantă oriunde este nevoie de o cantitate semnificativă, de o categorie solidă de depozitare

non-volatilă.Memoria flash este non-volatilă ceea ce înseamnă că nu are nevoie de energie

pentru a menţine informaţia stocată în cip.În plus memoria flash ofera un timp de acces pentru

citirea datelor foarte rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile.

47


Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii ca de exemplu stocarea pe

dispozitive baterie-putere. O alta ispită a memoriei flash este faptul că este aproape

indistructibilă de un mediu fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă

fiartă.

SMART MEDIA

SmartMedia(numită iniţial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card –

cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele de memorie flash.

Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un circuit de control. Această

simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii de cartele

SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care folosesc memoria SmartMedia.

MULTI MEDIA CARD

MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu memorie

flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv

telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltată în

comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) în noiembrie 1997.

Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi

conţine o memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni

sigure, SecureMultiMediaCard, pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată prin

copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC şi

sprijinirea dezvoltării unor noi produse.

MEMORY STIK

Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate de

aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie flash, numită

Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la ştergere, care

împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei Memory Stick

şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.

48


Capitolul 5: Organizarea activită ii propriiț

5.1 Identificarea obiectivelor lucrării i stabilirea ordinii derulării șactivită ilorț

Organizarea reprezintă stabilirea şi delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală,

a componentelor acestora (mişcări, timpi, operaţii, lucrări, sarcini) precum şi gruparea lor pe

posturi, formaţii de muncă, compartimente, corespunzător anumitor criterii manageriale,

economice, tehnice şi sociale, în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor

previzionate.

Subdiviziuni ale organizării: organizarea ansamblului activităţilor firmei; organizarea

diferitelor activităţi componente (fabricaţie, aprovizionare, desfacere, marketing).

Obiectivele sunt caracterizări cantitative şi calitative ale scopurilor urmărite de firmă şi se

împart în funcţie de sfera de cuprindere şi de importanţă în: obiective fundamentale care exprimă

principalele scopuri urmărite de organizaţie pe un orizont îndepărtat de timp, au caracter sintetic

şi integrator (Ex.: cifra de afaceri anuală de 5 miliarde lei); obiective derivate de gradul I care se

deduc din obiectivele fundamentale şi implică o parte apreciabilă din procesele de muncă

desfăşurate în organizaţie (Ex.: cifra de afaceri va fi asigurată prin introducerea a două noi

produse în fabricaţie); obiective derivate de gradul II care se deduc din obiectivele derivate de

gradul I, se caracterizează printr-o definire mai concretă şi prin implicarea în realizarea lor a

unor procese de muncă restrânse, de regulă cu aceleaşi caracteristici esenţiale (Ex.: asimilarea

unui produs determină o producţie de 500 milioane lei, cu un profit de 25 milioane lei); obiective

49


specifice care sintetizează mobilurile sau utilitatea unor lucrări sau acţiuni care contribuie la

realizarea obiectivelor derivate (Ex.: stabilirea consumului de materii prime şi materiale pentru

produse noi); obiective individuale care concretizează obiectivele specifice la nivelul

persoanelor (Ex.: stabilirea consumurilor de către economistul “X”).

Piramida obiectivelor - (baza piramidei o reprezintă obiectivele individuale iar la vârf se

găsesc obiectivele fundamentale). Organizarea are două forme: organizarea procesuală;

organizarea structurală.

Organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor

necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei, sub forma funcţiunilor, activităţilor,

atribuţiilor şi sarcinilor.

Funcţiunea - ansamblul proceselor de muncă omogene, asemănătoare sau

complementare, care contribuie la realizarea aceluiaşi sau aceloraşi obiective derivate de gradul

I. Există cinci funcţiuni principale: cercetare-dezvoltare; comercială; producţie; financiar-

contabilă; de personal.

Activitatea - ansamblul proceselor omogene sau înrudite care concură nemijlocit la

realizarea aceloraşi obiective derivate de gradul II. Ex.: în funcţiunea comercială există 3

activităţi: marketing, aprovizionare, desfacere. Caracteristicile activităţii: sfera de cuprindere mai

redusă decât funcţiunea; procesul de muncă cu grad de omogenitate (similaritate) mai ridicat;

capacitate de cunoştinţe mai redusă, din domenii limitate; omogenitate mai pronunţată a

pregătirii personalului implicat.

Atribuţia - procesul de muncă bine conturat care se execută periodic şi uneori continuu ce

implică cunoştinţe specializate şi concură la realizarea unui obiectiv specific. Ex.: în activitatea

de aprovizionare avem atribuţia de elaborare a contractelor.

Sarcina - componentă de bază a unui proces de muncă complex sau un proces de muncă

simplu ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual care, de regulă,se atribuie spre

realizare unei singure persoane.

Funcţiunea de producţie - ansamblul proceselor de muncă din cadrul firmei prin care se

transformă obiectele muncii în produse finite, semifabricate şi servicii şi se crează condiţiile

pentru o bună fabricaţie. Procesele de producţie: procese de bază (are loc transformarea

nemijlocită a obiectelor muncii în produs finit); procese auxiliare (contribuie la asigurarea

50


condiţiilor de desfăşurare a proceselor de bază); procese de deservire (contribuie la buna

funcţionare a celorlalte două procese).

Ca activităţi avem : programarea, lansarea şi urmărirea producţiei; fabricaţia sau

exploatarea; controlul tehnic de calitate (CTC); întreţinerea şi repararea utilajelor; producţia

auxiliară.

Programarea, lansarea şi urmărirea producţiei - ansamblul atribuţiilor prin care se

determină cantităţile de produse şi servicii ce trebuie realizate pe perioade scurte de timp, pe

locuri de muncă precum şi comunicarea lor executanţilor şi verificarea realizării acestora.

Ca atribuţii putem menționa: eşalonarea calendaristică a producţiei prevăzută în plan;

repartizarea producţiei pe utilaje şi suprafeţe de producţie; stabilirea sarcinilor pe secţii, ateliere,

brigăzi şi locuri de muncă; elaborarea dispoziţiilor de lucru, a bonurilor şi notelor de materiale;

supravegherea realizării producţiei.

Fabricaţia - executarea produselor şi serviciilor programate conform cerinţelor de

calitate, cantitate şi a termenelor stabilite anterior.

Controlul tehnic de calitate (CTC) - ansamblul proceselor prin care se confruntă sau se

compară caracteristicile calitative ale resurselor materiale şi ale produselor obţinute cu

standardele şi normele de calitate în scopul încadrării în prevederile ultimelor.

Atribuţii ale CTC :

participă la elaborarea politicii şi strategiei firmei;

stabileşte formele şi metodele de control a calităţii;

determină calitatea materiilor prime şi materialelor, a semifabricatelor şi produselor

finite;

stabileşte măsuri de îmbunătăţire a calităţii.

5.2 Alocarea resurselor

a. Obiectul de studiu al organizarii ergonomice a locurilor de munca

Ergonomia muncii se formeaza ca stiinta aparte in anii `50 si prezinta o treapta superioara

a organizarii stiintifice a muncii. Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizarii

51


locurilor de munca din punct de vedere stiintific. Notiunea de ergonomie se traduce din limba

greaca ca "ergos" - munca si "nomos" - legea naturala.

Ergonomia studiaza problemele organizarii locurilor de munca, evidentiind factorul

psiho-social, punand pe prim plan muncitorul cu complexul solicitarilor la locul de munca in

cadrul procesului de productie. Obiectul de studiu al disciplinei este sistemul om-solicitari din

care fac parte motivatia muncii, conditiile de munca si de mediu, relatiile in colectiv, preocupari

personale, etc.

Ergonomia este legata de mai multe stiinte cum ar fi: psihologie, sociologie, medicina

muncii, protectia muncii, igiena muncii, antropometria, fiziologie, stiintele tehnice si economice.

Primatul ergonomiei fata de stiintele participante la constituirea acesteia nu se rezuma la faptul

ca ea s-ar ocupa de un ansamblu format mecanic din parti dispersate si independente, ci la

viziunea unitara si integratoare, organic structurata asupra problematicii omului in contextul

activitatii sale.

Organizarea ergonomica urmareste scopul asigurarii conditiilor necesare in organizarea

procesului de productie in cadrul fiecarui loc de munca in asa fel ca sa se obtina o productivitate

maxima a muncii, respectand principiile economiei miscarii si scutind muncitorul de oboseala

inutila.

b. Locul de munca: notiune si clasificare

Ergonomia locului de munca are, in principal, rolul de a armoniza intr-un tot unitar

elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca) in

vederea asigurarii conditiilor, care sa permita executantului desfasurarea unei activitati bune cu

consum minim de energie si cu senzatia de buna stare fiziologica.

Organizarea locului de munca sta la baza organizarii atelierelor, sectiilor si intreprinderii,

intrucat de aceasta depinde in cea mai mare masura consumul de timp de munca pe fiecare

operatie sau produs, marimea acestuia avand un rol determinant asupra elementelor necesare

organizarii in timp si spatiu a proceselor de productie.

Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care muncitorul sau o echipa de

muncitori actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii in vederea

extragerii sau transformarii lor potrivit scopului urmarit.

Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in:

52


Locuri de munca pentru productia de unicate si de serie mica

Locuri de munca pentru productia de serie mijlocie

Locuri de munca pentru productia de serie mare si de masa

Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, ele sunt:

Locuri de munca cu procese manuale

Locuri de munca cu procese manual-mecanizate

Locuri de munca cu procese mecanizate

Dupa numarul muncitorilor ele sunt: locuri de munca individuale si colective.

Dupa natura activitatii locurile de munca se pot clasifica in: locuri de munca unde se

desfasoara activitati de baza si locuri de munca cu activitatea de servire. Dupa pozitia lor in

spatiu locurile de munca pot fi: fixe si mobile.

c. Etapele si principiile organizarii ergonomice a locurilor de munca

in intreprinderi

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive:

Documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii unui nou loc de munca sau

alegerea locului de munca, care se justifica a fi analizat.

Inregistrarea datelor necesare studiului consta in obtinerea de informatii privind

organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii

si conditiile de mediu).

Examinarea critica a situatiei existente se face cu ajutorul metodei interogative. Se

urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor imbunatatite.

Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor noi

variante pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai

multe avantaje. In cazul acestei etape se disting urmatoarele faze: proiectarea variantelor de

organizare a locului de munca, calculul eficientei economice si alegerea variantei optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de munca, etapa care are drept scop stabilirea

consumului de munca pentru realizarea elementelor procesului de munca.

53


Folosirea calculatorului necesită realizarea unor mişcări stereotipe (mişcări dese ale

gatului, coatelor, etc.), ce pot duce la anumite afecţiuni ale gatului, umeri lor, coloanei

vertebrale, etc. Aceste afecţiuni se datorează mişcărilor repetate, concept ce se numeşte RSI

(Repetitive Strain Injury - Accidentare cauzată de mişcări repetate). Se pot enumera cateva

dintre problemaile de sănătate cauzate de lucrul cu calculatorul:

- Răniri ale ochilor şi slăbirea vederii ;

- Oboseală;

- Probleme cu spatele;

- Dureri de umeri;

- Dureri de cap, etc.

Cateva norme de protecţie, care ajută la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru

utilizatorii de computere sunt:

- Folosirea unei tastaturi detaşa bile pentru a evita durerile în maini şi braţe , etc.;

- Scaunul utilizat să fie reglabil, confortabil , cu un spătar comod.

Capitolul 6: Utilizarea echipamentelor periferice

6.1 Utilizarea echipamentelor periferice. Testarea i func ionarea ș țechipamentelor

Dispozitive de intrareExistă mai multe tipuri de dispozitive de intrare, dintre care amintim: tastatura, mouse-ul,

trackball, trackpad, trackpoint, scanner, ecran tactil (touch screen), camera video/foto digitală,

modem, etc. Tastatura este un dispozitiv de intrare de tip STRING cu ajutorul căreia utilizatorul

transmite comenzi si date calculatorului, sub forma unor siruri de caractere. Fiecare caracter se

generează prin acționarea unei taste electronice, care are ca efect închiderea unui circuit prin

care se generează un cod unic (codul ASCII al caracterului respectiv). Tastatura se conectează la

calculator printr-un port (conector) special.

Tipul tastaturii este definit de primele 6 taste din stânga, din primul rând de taste

alfabetice. Tările anglo-saxone folosesc tastaturi QWERTY, cele francofone tastaturi AZERTY,

iar cele germanice tastaturi QWERTZ. Tastatura standard romănească este o variantă QWERTZ

54


în care s-au stabilit tastele pentru caracterele ”ă î ș ț¸ â” în poziția tastelor ”[ ] ; ’ \ ”. Sistemele de

operare Windows actuale permit reconfigurarea software a tastaturii (de exemplu, utilizarea

aceleia si tastaturi alternativ în standard american si în standard românesc). Tastatura conține în

mod uzual 102 taste plus taste funcționale plus taste/butoane special (Internet, Email, Office,

etc), împărțite în patru blocuri principale:

1. tastatura alfanumerică include tastele pentru cifre, litere mari si mici, semne speciale si bara

de spațiu. De asemenea aici se afla codurile comenzilor de retur de car (carriage return) si salt la

o linie noua (line feed) <ENTER>, tabulare <TAB>, intreruperea unui program <ESC>, tiparirea

ecranului la imprimanta <PRINT SCREEN>, suspendarea temporara a executiei

<PAUSE/BREAK>.

2. tastatura de editare ce contine tastele pentru editarea unui text: <PAGE UP>, <PAGE

DOWN>, <HOME>, <END>, comutare între modul insert si modul suprascriere <INSERT>,

stergere <DELETE>, si <BACKSPACE>.

3. tastatura numerica este destinata introducerii datelor numerice si a operatiilor aritmetice, la

care se adauga separatorul zecimal <.>.

4. tastele functionale contin 12 taste notate cu <F1>, <F2>, ..., <F12> care au atasate diferite

comenzi sau grupuri de comenzi specifice programului care controleaza activitatea

calculatorului.

Tasta calda, prin actionare, genereaza un cod catre calculator, care poate reprezenta un

caracter sau o comanda. Tasta rece nu genereaza cod prin apasare, folosindu-se intotdeauna

impreuna cu o alta tasta pentru a schimba codul acesteia. Tastele reci sunt <SHIFT>, <ALT>,

<CTRL>. Tastele comutator, <CAPS LOCK>, <NUM LOCK>, <INSERT> comuta intre

caractere mici si caractere mari, intre tastatura de editare si tastatura numerica, respectiv intre

corectura cu inserare si corectura cu suprascriere.

55


Tastaturile pot fi, din punctul de vedere al dimensiunii: desktop sau portabila (ultra-

plata). Pot avea forma standard, ergonomica, wireless (cordless - fara fir, cu raze infrarosii sau

unde radio), cu ”palm rest” detasabil, etc.

Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare utilizat in toate aplicatiile care au

interfete cu utilizatorul prin ferestre, casete de dialog, meniuri si obiecte. Pozitia mouse-ului este

in corespondenta cu pozitia unui cursor pe ecranul display-ului, diferit de cursorul text. Cu

ajutorul mouse-ului se pot executa patru operatii:

• operatia de indicare: cursorul de mouse este deplasat pe ecran pentru a indica un anumit obiect;

• operatia click: se apasa scurt un buton al mouse-ului;

• operatia click dublu: se apasa scurt, de doua ori, succesiv, un buton al mouse-ului;

• operatia de glisare (tragere): mouse-ul, avand un buton apasat se deplaseaza intre doua puncte

pe masa de lucru, cauzand deplasarea conforma a cursorului pe ecran.

Exista mai multe tipuri de mouse-uri clasificate dupa:

• numarul de butoane: cu 2, 3 sau 5 butoane si optional o rotita pentru scroll/zoom;

• tipul portului prin care se conecteaza la calculator: serial, paralel, USB;

• cu/fara fir: cordless, wireless, conectare prin infrarosu sau unde radio sau Bluetooth;

• tehnologie: mecanic (cu bila), optic, laser;

• compatibilitate: Microsoft, Genius, Logitech, etc.

Mouse-ul poate fi reconfigurat prin software pentru a putea fi utilizat cu mana dreapta

sau cu mana stanga.

56


Trackball este un dispozitiv de intrare similar unui mouse asezat invers (cu bila în sus).

Acesta nu trebuie deplasat pe masa si se utilizeaza la calculatoarele portabile, fiind integrat in

tastatura.

Trackpad este o suprafata rectangulara plata, plasata pe tastatura. Deplasarea cursorului

se realizeaza prin atingerea suprafetei cu degetul. Se foloseste la calculatoarele portabile sau in

unele tipuri speciale de tastaturi.

Trackpoint este un dispozitiv asemanator cu joystick-ul. Se utilizeaza la notebook-uri,

fiind un mic capacel de cauciuc amplasat intre tastele G, H ¸si B, care prin apasare asigura

deplasarea pe ecran.

Joystick-ul – este o manetă care se mişcă în toate direcţiile, controlând astfel, deplasarea

cursorului. Este asemănător mouse-ului, cu deosebirea că în cazul mouse-ului mişcarea

cursorului încetează odată cu încetarea deplasării, în timp ce, în cazul joystick-ului, cursorul

continuă să se deplaseze în direcţia în care acesta este îndreptat, încetând doar în momentul în

care se revine în poziţia iniţială (de repaos). Este utilizat în special la jocurile pe calculator.

57


Scanner-ul este un dispozitiv de citire optica. Imaginea scanata este digitizata, respectiv

descompusa intr-o matrice de puncte grafice colorate. Fiecare punct colorat este reprezentat

printr-un numar de biti (24 ÷ 48), care se numeste ”adancime de culoare”.

Un scanner are urmatoarele caracteristici:

• rezolutia optica: numarul punctelor grafice per inch (de exemplu: 2400 × 2400 dpi);

• rezolutia interpolata: numarul de puncte grafice pe care scannerul le recunoaste pe o unitate de

suprafata;

• adancimea de culoare: numarul de culori diferite pe care un scanner le recunoaste; se masoara

in numar de biti; de exemplu, adancime de culoare 24 biti inseamna ca sunt recunoscute 224/3 =

28 nuante pentru fiecare dintre cele trei culori de baza: RGB (R = rosu, G = verde, B = albastru);

• formatul: suprafata de scanare; poate fi A3, A4; se masoara in milimetri;

• viteza de scanare: viteza de deplasare a capului de scanare; se masoara in milisecunde/linie;

• modelul: desktop (flatbed - cu capac sau sheet-feed - cu tambur si alimentare automata a foilor)

sau handy (handheld - se deplaseaza manual asupra suprafetei de scanat);

• interfata: modul de conectare la calculator: paralela, USB, SCSI;

• software asociat: OCR: program de recunoastere optica a caracterelor, prin care imaginea

scanata este transformata in text si grafica.

Ecranul tactil (Touch Screen) este un dispozitiv de tip indicare, selectie, lansare in

executie si manipulare informatie de pe ecran, prin atingere cu mana. Poate fi capacitiv, acustic,

rezistiv, cu infrarosii. Se utilizeaza la chioscurile de informare plasate in universitati, magazine,

biblioteci, etc.

58


Camera foto/video digitala este un dispozitiv de preluare date din mediu. Date introduce

sunt imagini foto/video in diferite formate grafice: jpeg, avi, mpeg, tigg, gif. Exista mai multe

modele:

• pentru camere foto:

– mini-camera: 6.3 × 8.9 cm, 16 MB memorie interna, cablu USB pentru conectare la calculator;

– camere normale: memorie interna 8-16 MB, rezolutie pana la 2272 × 1712, ecran LCD TFT,

etc.

• pentru camere video:

– portabila: dimensiune ecran 2.5′′, zoom 25X/700X, diferite facilitati;

– fixa (webcam).

Microfonul este utilizat pentru a introduce comenzi si date pe cale vocala. Sunetele sunt

convertite in unde sonore digitale. Aceste sunete pot fi introduse in documente sau prezentari

multimedia.

Dispozitive de iesire

Ecranul este un dispozitiv de iesire pe care calculatorul scrie rezultatele prelucrarilor,

mesajele pentru utilizator si informatiile despre starea sistemului. Acesta face parte dintr-un

dispozitiv denumit display sau monitor, format si din circuitele necesare obtinerii imaginii pe

ecran. Monitorul este conectat la o placa video (adaptor video), care prelucreaza semnalele

59


primite de la processor pentru a le transforma în imagini grafice. În sistemele de calcul

disponibile în acest moment exista trei tipuri de terminal grafice ce par a fi mai importante:

• tub cu împrospatare prin fascicul direct: folosete metoda vectoriala pentru generarea

imaginii pe ecran; termenul de reîmprospatare se refera la faptul ca imaginea trebuie generata

de mai multe ori pe secunda, deoarece pixelii îsi mentin stralucirea un timp foarte scurt, de

ordinul milisecundelor. O imagine continua se obtine prin reîmprospatarea ecranului de catre

fascicolul direct.

• tub cu stocare directa a imaginii (DVST): genereaza o imagine ce ramane stabila o perioada

de timp nelimitata, pana cand ecranul este sters.

• tub cu stocare raster (TV digital): în acest caz un fascicul de electroni traseaza în zig-zag o

imagine pe ecran. Acest mod de lucru este asemanator televizoarelor. Ecranul cu plasma este

o tehnologie relativ noua; display-urile cu plasma utilizeaza lampi de neon minuscule,

aranjate într-o retea plana, care asigura o rezolutie medie.

Display-urile cu cristale lichide (LCD) sunt terminale pe care imaginea este generata cu

ajutorul diodelor luminiscente (LED). Legatura între magistrala si monitor este realizata prin

intermediul placii video, ce contine doua componente de baza: controlerul video ce are rolul

de a regla imaginea de pe ecran si memoria de regenerare a imaginii (display memory) ce

contine codul imaginii afisate pe ecran.

Monitoarele au urmatoarele caracteristici:

• lungimea diagonalei: exprimata în inch (10÷12, 14÷17, 19÷21, 50 pentru display plasma)

• radiatia ecranului: se recomanda monitoare ”Low-radiation” sau fara radiatii;

• tipul semnalului folosit: analog, digital;

• numarul de dimensiuni folosite pentru afisare: 2D, 3D.

60


• rezolutia: calitatea imaginii = numarul de pixeli Ox X Oy (640 X 480, 1600 X 1200, etc.)

• dot pitch: distanta dintre doua puncte consecutive afisate pe ecran; se exprima în milimetri;

• rata de refresh (rata de reîmprospatare a ecranului): 43 ÷ 78 Hz.

Un alt dispozitiv de iesire este imprimanta. Toate imprimantele au urmatoarele

caracteristici:

• viteza: numarul de caractere pe secunda (cps) sau numarul de pagini pe minut (ppm);

• rezolutia: masurata în dpi (dot per inch);

• zgomotul: masurat în decibeli;

• numarul fonturilor;

• memoria interna;

• formatul hartiei ce poate fi imprimata: A0, A2, A3, A4;

• color sau monocrom;

•sistemul de alimentare cu hartie: sheet-feed/cu hartie continua, cu tractor;

• interfata: paralela, USB, seriala;

• alte optiuni: imprimare fata-verso, gestionarea exemplarelor, etc.

În functie de tehnologia utilizata, imprimantele se clasifica în:

• imprimante cu impact: sunt zgomotoase, relativ lente, robuste, costuri de întretinere mici,

monocrome, cu set limitat de fonturi:

– cu caractere solide:∗ imprimante cu rozeta: tiparesc caracter cu caracter (15 ÷ 20 cps);∗ imprimante cu lant/tambur/cilindru: tiparesc linie cu linie (300 ÷ 3000 lpm).

– cu ace (matriceale): sunt imprimante orientate caracter, caracterele construindu-se cu

ajutorul unei matrice de ace; acul apasa pe o banda tusata si produce tiparirea unui punct;

combinatia mai multor puncte genereaza caracterul sau imaginea de tiparit. Viteza variaza

61


între 100 si 800 cps, în functie de model. Permit imprimarea foilor în format A4 sau A3.

Acestea sunt singurele imprimante ce permit utilizarea unei hartii în mai multe exemplare.

• imprimante fara impact: silentioase, cu viteza mare, cost mediu-mare, calitate foarte buna a

imprimarii si numar mare de fonturi.

– imprimante cu jet de cerneala (InkJet, DeskJet, Foto): sunt imprimante orientate caracter;

tiparesc prin pulverizarea picaturilor de cerneala, sub forma de jet, printr-o serie de duze

foarte fine; folosesc cartus de cerneala. Viteza de imprimare este medie: 3 – 16 ppm. Au

rezolutie grafica mare (600 ÷ 1200 dpi), pot avea memorie proprie (10 – 256 kB).

– imprimante Laser: sunt imprimante orientate pe pagina (scriu cate o pagina odata);

functioneaza ca un copiator: razele laser magnetizeaza particulele aflate pe un cilindru

(tambur), creand pe acesta o copie a paginii de tiparit; particulele atrag magnetic un praf de

cerneala (toner) pulverizata, iar atunci cand hartia traverseaza imprimanta, prin caldura si

presiune se fixeaza tonerul pe hartie. Au cea mai buna calitate a imprimarii si cea mai mare

viteza de imprimare. Dispun de memorie locala: 1 ÷ 64 MB si permit numeroase prelucrari:

scriere fata-verso, scriere în oglinda, sortare de exemplare.

Plotter-ul este un periferic de iesire care tipareste informatiile grafice pe hartie. Se

utilizeaza în geografie, geologie, proiectare, pentru desene, schite, relevee.

Plotter-ul are urmatoarele caracteristici:

• format: A3, A1, A0;

• monocrom sau color;

• cu jet de cerneala;

• memorie interna 4-36MB;

• pana la 1.2 Mculori;

62


• viteza: 10 ppm alb/negru sau 4 ppm (A3); 1.5 min/pag alb/negru sau 4 min/pag color (A1,

A0).

Difuzoarele sunt dispozitive de redare a sunetului. Sunt incinte acustice pentru redarea

profesionala a sunetului. Au urmatoarele caracteristici:

• putere (RMS = putere la iesire): 0.8 - 16 W;

• numar boxe: 2 - 6 (incluzand subwoofer, sateliti);

• format si dimensiune boxe: slim, 3” - 7”;

• raspuns în frecventa: 20 Hz - 250 KHz;

• facilitati: reglaj volum/bas/înalte, amplificator, etc.

Capitolul 7: Asigurarea securită ii datelor/documentelorț

7.1 Asigurarea securită ii datelor i a documentelorț ș

Securitatea datelor este un element cheie atunci când se lucrează cu informaţii foarte

importante. De aceea, persoanele care, prin natura funcţiilor pe care le ocupă, ajung în contact cu

aceste date, trebuie să fie instruite asupra modului în care trebuie manipulate aceste date pentru a

nu aduce atingere intereselor firmei sau organizaţiei prin publicarea lor neintenţionată. Astfel,

managementul unei firme sau organizaţii este dator, printre altele, să definească şi cadrul în care

63


se utilizează datele datele secrete ale firmei, precum şi o serie de politici de asigurare a

securităţii datelor.

Metode de asigurare a securităţii datelor :

restricţionarea accesului fizic la calculator (incinte închise, utilizarea cheilor)

restricţionarea accesului logic la date printr-un sistem de drepturi şi de parole specific fiecărui

utilizator

protejarea serverelor şi staţiilor prin firewall, atunci când este vorba despre lucrul în reţea

realizarea copiilor de siguranţă (back-up)

criptarea fişierelor importante

utilizarea sistematică a programelor antivirus

folosirea sistemelor de alimentare UPS(Uninterruptible Supply) ce asigură, în cazul căderilor

de tensiune, o continuitate de aproximativ 5-30 minute, timp în care se pot salva datele şi se

poate opri corect calculatorul.

Back-up

Back-up = copie de siguranţă a datelor importante pe un suport de memorare (discheta,

CD, DVD, memorii flash). Se obişnuieşte şi efectuarea de back-up-uri ale sistemului, ceea ce

constă în copierea fişierelor de pe dispozitivul de stocare al sistemului (hard disc), în ideea de a

avea copii în caz de defectare a acestuia. Copierea poate fi făcută săptămânal, zilnic sau chiar de

mai multe ori pe zi, în funcţie de importanţa şi dinamica datelor respective.

Copyright-ul (dreptul de autor)

Copyright-ul reprezintă modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare,

ştiinţifice, artistice sau de orice altă natură, publicate sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă

o formă tangibilă.

Protejarea datelor în legislaţia românescă – extrase din Legea nr. 8/1996 privind Drepturile

de Autor şi Drepturile Conexe.

Este o lege care reglementează, în România, într-un spirit apropiat de abordările altor legi

similare din ţările europene, modul de manifestare a proprietăţii intelectuale şi a drepturilor ce

decurg din aceasta. În industria soft-ului principala problemă care trebuie să fie reglementată şi

cunoscută de către utilizatorii de produse informatice este problema dreptului de autor.

Art. 30, cap. 5

64


Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului,

iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de

50 de ani.

Art. 72, cap. 9

(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui

program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în

cod sursă sau cod obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.

(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la

baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza

interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 73, cap. 9

Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile

prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a

realiza şi de a autoriza :

a) Reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc

şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinate de încărcarea, afişarea,

transmiterea sau stocarea programului pe calculator

b) Traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru

calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicial drepturile

persoanei care transformă programul pentru calculator

c) Difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă, inclusiv

prin închiriere.

Art. 74, cap. 9

În lipsa unor convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru

calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau

după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

Art. 75, cap. 9

65


În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator

se prezumă că :

a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator

b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru

calculator

c) cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferal

dreptului de autor asupra acestuia.

Art. 76, cap. 9

În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele

prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să

utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusive

corectarea erorilor.

Art. 77, cap. 9

a) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea autorului,

o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea

utilizării programului.

b) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea

titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program,

în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu

ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie, transmitere sau

stocare a programului, operaşiuni pe care este în drept să le efectueze.

c) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.

Art. 78, cap. 9

Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau

traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare

interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programme pentru calculator, dacă

sunt îndeplinite următoarele condiţii :

a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul de

utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele

celei dintâi, fiind abilitată în acest scop

66


b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute

al lit. a) a prezentului articol

c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare

interoperabilităţii.

Art. 79, cap. 9

Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:

a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru

calculator, creat independent

b) nu pot fi comunicate altor personae, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte

necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent

c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru

calculator, a cărui expresie este fundamental similară sau pentru orice alt act ce aduce atingere

drepturilor autorului.

Art. 80, cap. 9

Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de

autor sau exploatării normale a programului pentru calculator. Conform Art. 142 din prezenta

lege, reproducerea şi utilizarea neutorizată de programe constituie infracţiune şi se pedepseşte

cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu

constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care nu a avut consimţământul titularului

drepturilor recunoscute prin prezenta lege.

7.2 Asigurarea protec iei antivirusțViruşii calculatoarelor sunt programe create de oameni cu scopul de a provoca disfuncţii

în procesul de utilizare a calculatoarelor. Pe lângă capacitatea de a provoca aceste disfuncţii

(care merg de la îngreunarea funcţionării unui calculator până la aducerea acestuia în starea în

care nu mai poate fi utilizat), viruşii mai au şi capacitateade a se replica (clona) cu mare

rapiditate.

Viruşii pot provoca „infectarea” unui calculator, folosindu-se în acest scop de capacitatea

lor de a folosi alte programe executabile sau sectorul de boot al sistemului, ca rampă de

încărcare în memorie, cu scopul de a infecta toate programele încărcate în memorie ulterior.

67


Viruşii pot provoca: anomalii în funcţionarea programelor utilizator, anomalii în

funcţionarea sistemului de operare, distrugeri de fişiere, corupere de documente sau baze de date

etc. Viruşii pot ajunge într-un calculator în diverse moduri : de pe dischete, CD-uri sau alte

dispozitive de stocare ce pot conţine programe deja virusate sau prin descărcarea diverselor

programme sau fişiere din Internet.

Viermele este un program ce isi declanseaza propria rulare. O data ajuns in calculator, el

se autoapeleaza si produce pagube. In general viermele afecteaza serverele si alte calculatoare

conectate in retea, dar pot infecta si PC-uri.

Calul Troian pare sa fie un program benign, dar in realitate poate fi destul de distructiv.

Ca si un virus, un cal troian nu poate produce pagube decat daca este deschis, dar de foarte multe

ori utilizatorii il executa, deoarece pare sa fie altceva.

Toti acestia pot fi raspanditi prin intermediul disketelor, site-urilor web sau a

programelor descarcate, a mesajelor chat. Totusi, mijlocul cel mai comun de raspandire este prin

intermediul e-mail-ului. Programul de mail poate fi configurat astfel incat sa nu deschida

automat fisierele atasate, insa o cale mai sigura este sa nu deschideti mesaje ale caror expeditor

nu-l cunoasteti. In ziua de azi insa, sunt frecvente cazurile in care virusii se autoexpediaza

automat spre adresele de e-mail aflate in agenda de adrese a programului de posta electronica

utilizat. Prin urmare puteti primi un virus si de la o persoana cunoscuta. Cea mai buna practica

este sa nu deschideti aceste mesaje (sau atasamentele) daca nu sunteti sigur ca acel mesaj este

unul valid, asteptat. Exista multe programe ce pot ajuta la detectarea si eliminarea virusilor de pe

calculator. Principalele companii producatoare de programe anti-virus sunt Norton, McAfee, iar

în Romania BitDefender. De asemenea exista si programe gratuite: NAV, AVG, etc. O data

instalat un program anti-virus, acesta trebuie actualizat in mod permanent.

Se recomandă ca sistemul să fie prevăzut cu un program antivirus; programele antivirus

detectează programele sau documentele virusate, atenţionând utilizatorul de prezenţa lor şi

lăsându-l pe acesta să decidă într-o astfel de situaţie (distrugerea programului sau documentului

descărcat şi virusat, dezinfectarea programului sau documentului, atunci când programul

antivirus este capabil să facă acest lucru).

Pentru a evita contaminarea cu viruşi, se recomandă:

68


instalarea unui program antivirus eficient şi cât mai recent, cu ajutorul căruia se pot depista şi

elimina tentativele de virusare

procurarea sistematică a ultimei versiuni a programului antivirus pentru o mai bună protecţie

împotriva viruşilor

scanarea sistematică a fişierelor sistemului

scanarea tuturor dischetelor, CD-urilor, fişierelor primite prin e-mail înainte de utilizare

evitarea executării programelor necunoscute

Programaile de arhivare (comprimare) sunt unele dintre cele mai utilizate programe

utilitate, alături de editoarele de texte, antiviruşi şi programaile de navigare pe Internet.

Cele mai importante motive care obligă utilizarea lor sunt:

- Dimensiunea prea mare a unor fişiere care ingreunează sau fac imposibile unele operaţii cum ar

fi copierea pe o dischetă sau CD, transmiterea prin E-mail sau in reţea;

- Necesitarea divizării unui fişier mare in bucăţi mai mici care să incapă pe dischete, de

exemplu.

- Scăderea dimensiunii unor fişiere fără o utilizare imediată pentru a elibera spaţiu pe discuri.

Există multe utilitare de acest gen pentru Windows, cele mai importante fiind: Winzip, Winrar şi

Winace. Toate au mai multe variante cu diverse interfeţe şi opţiune, dar toate pun la dispoziţie

cele mai importante facilităţi ale unui utilitar de arhivare / dezarhivare: crearea de volume de o

anumită mărime pentru impărţirea fişierelor mari, alegerea calităţii compresiei, crearea de arhive

care să se extragă singure (Selfextract), etc.

O arhiva este formata din date si informatii, indiferent de suportul pe care se afla, care

trebuiesc protejate si conservate în vederea consultarii ulterioare pe criterii istorice, culturale sau

juridice. Chiar si în ziua de astazi cea mai mare parte a informatiei se afla înregistrata pe hârtie

ceea ce necesita un spatiu mare de stocare si este foarte vulnerabil a la conditiile de mediu ca

umiditate, foc, aciditate, etc. Concluzionând, poate deveni foarte dificil de organizat si conservat

în bune conditii informatia existenta într-o arhiva. Solutia la aceste probleme este transferul in

formatiilor existente pe suporti de memorare mai putin vulnerabili si care sa ocupe spatiu fizic

de stocare cât mai mic.

69


Capitolul 8: Introducerea prelucrarea i validarea datelorș

8.1 Efectuarea de calcule pe baza datelor introduce

Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este un

program specializat în prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi oferite de

aplicaţia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau automat (preluate

dintr-un fişier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt efectuate cu uşurinţă,

datele pot fi reprezentate sub formă grafică.

Un document Excel este un caiet cu foi de calcul (WorkBook), acre conţine mai multe foi

de calcul (Sheet), prima dintre ele fiind activă la lansarea aplicaţiei. O foaie de calcul este un

tabel în care se pot introduce şi manipula date de natură diferită: text, valori numerice, formule

matematice, reprezentări grafice.

Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar

fiecare linie prin numere, începând cu 1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o celulă

a cărei adresă este dată de litera coloanei şi numărul liniei (exemplu: A3, H5, B20).

Lansarea aplicaţiei

Click pe butonul Start → All Programs → Microsoft Office 2010 →Microsoft Excel 2010

70


Introducerea datelor

Click asupra celulei în care se vor introduce datele (text sau valori numerice) → seintroduc datele → click în altă celulă sau se apasă tasta Enter.

Salvarea unui document Excel (WorkBook)

Meniul File → Save → se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în) →click pe butonul Save (Salvare).

71


Deschiderea unui document existent

Meniul File → Open → în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul în care a fost salvat → se selectează fişierul → click pe butonul Open (Deschidere).

Selectarea datelor

Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup → se ţine butonul

mouse-ului apăsat → se deplasează mouse-ul spre ultima celulă din grup → se eliberează butonul

mouse-ului.

72


Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei.

Selectarea unei linii: click pe numărul liniei.

Selectarea unei foi de calcul: click în colţul stânga sus (vezi figura).

Copierea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul

sau în altă foaie de calcul

Se selectează grupul de celule → click dreapta pe selecţie → Copy → se selectează foaia

de calcul în care se va face copierea → se selectează grupul de celule destinaţie → click dreapta

pe selecţie → Paste.

Obs. Se poate folosi orice metodă de copiere studiată anterior.

Mutarea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau

în altă foaie de calcul

Se selectează grupul de celule → click dreapta pe selecţie → Cut → se selectează foaia

de calcul în care se va face mutarea → se selectează grupul de celule destinaţie → click dreapta

pe selecţie → Paste.

Obs. Se poate folosi orice metodă de mutare studiată anterior.

Ştergerea conţinutului unei celule/grup de celule

73


celule → Se selectează celula/grupul de se apasă tasta Delete.

Ştergerea unei celule

Click dreapta pe celulă → Delete.

Ştergerea unei linii

Click dreapta pe numărul liniei → Delete.

Ştergerea unei coloane

Click dreapta pe litera coloanei → Delete.

Inserarea unei linii

Click dreapta pe numărul liniei unde va fi inserată noua linie → Insert.

Inserarea unei linii

Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserată noua coloană → Insert.

Modificarea dimensiunilor unei coloane/linii

74


Click pe marginea dreaptă a coloanei → se ţine butonul mouse-ului apăsat → se

deplasează mouse-ul spre dreapta (pentru mărire) sau spre stânga (pentru micşorare) până se

ajunge la dimensiunea dorită → se eliberează butonul mouse-ului.

Click pe marginea de jos a liniei → se ţine butonul mouse-ului apăsat → se deplasează

mouse ul în jos (pentru mărire) sau în sus (pentru micşorare) până se ajunge la dimensiunea

dorită → se eliberează butonul mouse-ului.

Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii

Se selectează datele care vor fi sortate → meniul Data → Sort → se specifică criteriile

de sortare (coloanele după care se va face sortarea) în secţiunile Sort By şi precum şi ordinea de

sortare (ascendent sau descendent) → click pe butonul OK.

75


Filtrarea datelor

Filtrarea datelor = afişarea doar a datelor care îndeplinesc anumite condiţii.

Click pe litera coloanei în care se va face filtrarea → meniul Date → Filter → AutoFilter.

Introducerea unei formule simple într-o celulă

Formulele permit efectuarea calculelor în cadrul foii de calcul. Când se folosesc formule,

Excel va recalcula automat rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care participă la

respectivul calcul.

Paşii necesari pentru introducerea unei formule:

1. se selectează celula în care se va scrie formula.

2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea formulei.

3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celulă cu mouse-ul.

4. se introduce operatorul .

5. se introduc coordonatele următoarei celule implicate în calcul sau click pe celulă cu mouse-

ul.

6. se repetă paşii 4 şi 5 de câte ori este necesar.

76


7. se apasă tasta Enter.

Operatori matematici:

Operator Operaţia

+ Adunare

- Scădere

* Înmulţire

/ Împărţire

^ Ridicare la putere

Formulele se pot scrie în zona de formule sau în celula respectivă. Dacă formula se scrie

în zona pentru formule: se selectează celula în care se doreşte afişarea rezultatului → se mută

cursorul în zona de formule ( fx ) → se scrie formula → se apasă Enter sau click pe butonul .

După apăsarea tastei Enter, în celula în care a fost scrisă formula, va apărea rezultatul:

Funcţiile aplicaţiei Excel sunt instrumente încorporate de calcul care pot efectua

calcule complexe din diverse domenii (baze de date, statistic, matematic, financiar,

analitic, etc.).

Orice funcţie este compusă din denumirea funcţiei şi argumentele funcţiei,

precizate între paranteze rotunde. Există şi funcţii de tip volatil, fără argumente, dar

chiar şi în cazul lor, după denumirea funcţiei apar două paranteze rotunde ().

nume_funcţie (argumente)

77


Multe dintre funcţii au mai multe

argumente, constituite într-o listă de

argumente. Separatorul de listă este punct şi

virgulă (;) pentru setul de opţiuni regionale

româneşti.

Funcţiile sunt formule predefinite care

efectuează anumie operaţii (suma, maximul, media

mai multor valori).

Introducerea unei funcţii într-o celulă

1. se selectează celula în care va fi scrisă funcţia.

2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea funcţiei.

3. se scrie numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă.

4. se selectează grupul de celule.

5. se închide paranteza (opţional).

6. se apasă tasta Enter.

OBS. Funcţiile pot fi scrise, la fel ca şi formulele, în zona de formule.

Funcţii

Funcţia Operaţia

sum Suma valorilor din celulele selectate

product Produsul valorilor din celulele selectate

max Maximul valorilor din celulele selectate

min Minimul valorilor din celulele selectate

average Media aritmetică a valorilor din celulele selectate

Introducerea funcţiei pentru calculul mediei

Copierea formulelor/funcţiilor

Selectaţi celula care conţine formula →

click pe punctul de selectare (colţul dreapta jos al

celulei) până când cursorul mouse-ului ia forma +

→ se ţine butonul mouse-ului apăsat → se

78


deplasează mouse-ul până când se acoperă întregul grup de celule → se eliberează butonul

mouse-ului:

Funcţiile din categoria Matematice şi trigonometrice se întind de la simple formule

pentru efectuarea unor calcule elementare până la funcţii complexe, mai degrabă utile unui

matematician decât utilizatorului mediu al aplicaţiei Excel.

SUM

Funcţia SUM adună valorile precizate

drept argumente.

Sintaxa: SUM (număr1; număr 2; ...)

unde număr 1, număr 2, ... sunt de la 1 la

30 de argumente pentru care se va obţine

însumarea.

Exemple: SUM(A2:A8) SUM(3;5)

SUM(B2:B7;23)

Observaţie: Funcţia SUM poate fi apelată printr-o facilitate suplimentară oferită de

utilizarea butonului Sum de pe bara de formule. Există două variante, în funcţie de poziţia celulei

rezultat relativ la zona argumentelor, şi anume:

79


a) dacă celula rezultat este adiacentă blocului de argumente (dedesubtul sau la dreapta acestuia),

atunci se selectează celula rezultat, se apasă butonul Sum şi se confirmă introducerea formulei cu

tasta Enter.

b) dacă celula rezultat nu este adiacentă argumentelor, se apasă butonul Sum, se precizează între

parantezele funcţiei argumentele (prin tastare sau prin selectare), apoi se confirmă introducerea

formulei cu tasta Enter.

SUMIF

Funcţia SUMIF adună argumentele specificate printr-un criteriu dat.

Sintaxa: SUMIF(zonă;criterii;zonă_sumă), unde:

-zona reprezintă celulele ce vor fi evaluate de criteriul dat criterii reprezintă criteriul, sub forma

unui număr, expresie sau text, care stabileşte care celule vor intra în adunare

-zonă_sumă reprezintă celulele supuse operaţiei de adunare

Observaţii: 1) vor fi adunate doar acele celule din zona zonă_sumă al căror corespondent din

zona zonă îndeplinesc criteriul specificat;

2) dacă se omite argumentul zonă_sumă, atunci vor fi supuse adunării celulele din zona aleasă;

Exemplu:

Suma acelor valori vândute ale căror adaosuri sunt mai

mari decât 1 000 000

=SUMIF(B2:B5;”>1000000”;A2:A5) = 14 000 000

Suma adaosurilor mai mari de 1 000 000

=SUMIF(B2:B5;”>1000000”) = 2 800 000

COUNTIF

Funcţia COUNTIF numără, dintr-o zonă de celule, doar pe acelea care îndeplinesc un

criteriu dat.

Sintaxa: COUNTIF(zonă;criteriu) unde zonă reprezintă zona în care se va face numărarea

criteriu reprezintă un criteriu de selectare, sub formă de număr, expresie sau text.

Exemplu: Numărul elevilor cu numele Vlad

80


=COUNTIF(A13:B16;”vlad”) = 2

Numărul elevilor cu nota mai mică decât 5

=COUNTIF(A13:B16;”<5”) = 2

ROUND

Funcţia ROUND rotunjeşte un număr la numărul specificat de zecimale

Sintaxa: ROUND(număr,număr zecimale), unde număr este numărul ce se va rotunji

număr zecimale reprezintă numărul de zecimale la care va fi rotunjit numărul (opţional)

Observaţii:

1) dacă număr zecimale este 0 sau se omite, numărul va fi rotunjit la cel mai apropiat întreg;

2) dacă număr zecimale este mai mic ca 0, numărul este rotunjit către stânga separatorului de

zecimală.

INT

Funcţia INT rotunjeşte în jos un număr până la cel mai apropiat întreg (furnizează drept rezultat

partea întreagă a unui număr). Sintaxa: INT (număr)

Exemple: INT(3,85) = 3 INT(-3,85) = -4

Între funcţiile din categoria Statistical se regăsesc atât funcţii simple, pentru returnarea mediei

aritmetice, minimului, maximului unui domeniu, numărare (AVERAGE, MIN, MAX, COUNT),

dar şi funcţii statistice mai complexe, cum ar fi cele pentru calculul abaterilor absolute şi

standard sau a diverselor tipuri de distribuţii sau de probabilităţi.

MAX

Funcţia MAX calculează maximul valorilor de tip numeric referite într-o listă de argumente

Sintaxa: MAX(număr 1;număr 2;...)

unde număr 1; număr 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi diverse

tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula maximul doar al celor de tip numeric.

Exemplu: Cea mai mare notă din listă =MAX(B13:B16) = 9

81


MIN

Funcţia MIN calculează minimul valorilor de tip numeric referite într-o listă de argumente

Sintaxa: MIN(număr 1;număr 2;...)

unde număr 1; număr 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi

diverse tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula minimul doar al celor de tip numeric.

AVERAGE

Funcţia AVERAGE calculează media aritmetică valorilor de tip numeric referite într-o listă de

argumente

Sintaxa: AVERAGE(număr 1;număr 2;...)

unde număr 1; număr 2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi

diverse tipuri de informaţii, dintre care însă se va calcula media aritmetică doar pentru cele de tip

numeric.

COUNT

Funcţia COUNT numără celulele ce conţin informaţii de tip numeric şi numerele introduse

într-o listă de argumente.

Sintaxa: COUNT(valoare1;valoare2;...)

unde valoare1; valoare2;…sunt între 1 şi 30 de argumente ce pot conţine sau pot referi

diverse tipuri de informaţii, dintre care însă vor fi numărate doar cele de tip numeric.

Observaţie: Funcţiile MAX, MIN, AVERAGE, COUNT, dar şi SUM, pot fi apelate, pe

lângă metodele generale enunţate anterior, şi prin selectarea lor din lista derulantă a casetei

Name Box din parte stângă a barei de formule, dacă în celula destinată rezultatului se tastează în

prealabil semnul „=”, urmând apoi să se specifice argumentele şi să se confirme introducerea

formulei cu Enter.

82


Funcţia logică IF

Funcţia IF, din categoria Logice, testează o condiţie şi returnează o valoare dacă condiţia

precizată este adevărată (îndeplinită) şi o altă valoare dacă condiţia este falsă (nu este

îndeplinită).

Pentru evaluarea condiţiei logice la adevărat sau fals se utilizează operatori relaţionali (=,

<>, <, >, <=, >=).

Sintaxa: IF(Test;atunci_valoare;altfel_valoare), unde

Test reprezintă condiţia, testul, şi este orice expresie ce poate fi evaluată ca adevărată sau

falsă atunci_valoare reprezintă rezultatul pentru condiţie adevărată (îndeplinită): dacă este

omisă, rezultatul pentru condiţie îndeplinită va fi valoare logică ADEVĂRAT

altfel_valoare reprezintă rezultatul pentru condiţie falsă (neîndeplinită); dacă este omisă,

rezultatul pentru condiţie neîndeplinită va fi valoarea logică FALS

Observaţie:

1) Pot fi încapsulate până la 7 funcţii IF ca argumente ale testării unei condiţii mai elaborate.

2) Constantele logice sunt TRUE (ADEVĂRAT) şi FALSE (FALS) preiau varianta în limba

engleză/ română în funcţie de versiunea engleză/română a sistemului de operare instalat.

Exemple:

1) In celula C2 se va obţine Observaţia pentru primul elev după formula:

Dacă Nota >=5, atunci „Promovat”, altfel „Respins”.

2) În tabelul următor, Sporul se va calcula după formula:

Dacă vechimea < 3 ani → 1%*Salariu 3<

vechimea<= 5 → 3%*Salariu

vechimea >5 ani → 5%*Salariu

Pentru salariatul Popa formula poate fi:=IF(C2<3;B2*1%;IF(C2<=5;B2*3%;B2*5%)

83


8.1.1 Realizarea unei baze de date

O baza de date reprezinta un ansamblu de fisiere de date organizate in principal ca tabele,

formulare, rapoarte, interogari etc. O tabela este denumita si entitate si este formata din

atribute(campuri) care reprezinta de fapt coloanele tabelei si din instante(inregistrari) care

reprezinta de fapt liniile tabelei. Orice tabela trebuie sa aiba un atribut denumit cheie primara

care va identifica in mod unic fiecare instanta a unui entitati. De exemplu fie entitate(tabela)

ELEV cu atributele Nr. matricol, Nume, Clasa, Data nasterii, instantele acestei tabele sunt

elevii introdusi in tabela iar atributul Nr. matricol este cheie primara pentru aceasta tabela

deoarece identifica in mod unic fiecare instanta(elev) a entitatii (nu pot exista 2 elevi cu aceasi

numar matricol).

1. Deschiderea aplicaţiei ACCESS: Start->All Programs->Microsoft Office-> Microsoft

Office Access

2. Deschiderea, modificarea, salvarea şi inchiderea unei baze de date existente: Meniul File-

>Open->Se selectează baza de date care se doreşte a fi deschisă ->Open, File-Save, clic pe

butonul , sau File-Exit.

3. Folosirea funcţiei „ajutor”: Meniul Help->Microsoft Office Access Help F1.

4. Moduri de vizualizare: din meniul View putem selecta preferinta pentru modul de

vizualizare si anume:

Database Objects- Afisarea in fereastra bazei de date a obiectelor de un anumit tip, pe care l-am

selectat

Large icons- Afisarea obiectelor sub forma unor pictograme marite.

84


Small icons- Afisarea obiectelor sub forma unor pictograme micsorate.

List - Afisarea obiectelor sub forma unei liste.

Details- Afisarea obiectelor sub forma detaliata (descriere, data modificarii, data crearii, tipul).

5. Proiectarea unei baze de date:

Baza de date pe care o realizăm cu Microsoft Access este un fişier ce are extensia .mdb şi

conţine următoarele obiecte: tabele (Tables), interogări (Query), formulare (Forms), rapoarte

(Reports) şi macroinstrucţiuni (Macros). Pentru a creea o bază de date cu Microsoft Access:

File->New->se alege din caseta din dreapta ecranului opţiunea Blank database -> se

alege locaţia unde se va memora baza de date (in secţiunea Save in)->se tastează numele

bazei de date in secţiunea File name a casetei care se deschide - >clic pe butonul Create (sau

se apasă tasta Enter)

6. Crearea unei tabele: crearea unei tabele inseamna doua operatii: definirea structurii si

introducerea inregistrarilor. Definirea structurii presupune stabilirea campurilor tabelei:

denumirea, tipul si proprietatile acestuia.

Pentru aceasta procedam astfel: din fereastra atasata bazei de date alegem optiunea

Tables-Create table in design view, in fereastra aparuta vom trece campurile tabelei, tipul

acestora(text, number, date etc) si alegem atributul ce va devein cheie primara facand clic

dreapta pe acesta si alegand optiunea Primary Key. Dupa ce au fost introduse toate campurile

tabelei si s-a stabilit cheia primara tabela se salveaza (File-Save). Odata salvata aceasta va

aparea alaturi de celelalte obiecte in fereastra bazei de date. Pentru a adauga date in tabela creata,

85


a vizualiza sau modifica datele introduse se apasa dublu clic pe aceasta, iar pentru a modifica

structura tabelei se apasa clic dreapta pe numele acesteia si se alege optiunea Design View.

7. Stabilirea unui index: Indexarea unei tabele reprezinta operatia prin care se ordoneaza logic

inregistrarile acesteia, dupa un anumit atribut (sau ale unui grup de atribute), numit index, in

scopul optimizarii cautarii si localizarii ulterioare a anumitor date. Indexul se defineste la

definirea structurii tabelei. Cheia primara este considerata automat index. Pentru stabili un index

pentru un camp, setam proprietatea Indexed acelui camp (din Field Properties) pe valoarea

Yes(No Duplicates).

8. Adăugarea de inregistrări intr-o bază de date: se realizeaza adaugand noi instante la sfarsitul

tabelei in campurile goale sau se apasa clic dreapta pe marginea uneia dintre linii si se alege

optiunea New Record

9. Ştergerea de inregistrări intr-o bază de date: clic dreapta pe marginea instantei respective-

Delete record

10. Crearea unui formular simplu: Forms-Create form in design view-clic dreapta pe

formular-Properties-eticheta Data-Alegem optiunea Form - adaugam campurile dorite in

formular prin drag&drop(tragerea cu mouse-ul pe suprafata formularului)-se realizeaza

alte formatari optionale asupra formularului -salvare

11. Introducerea datelor in baza de date folosind formulare simple: se deschide formularul prin

dublu clic pe acesta-se execută clic pe butonul , care are ca efect saltul la sfarşitul bazei de

date şi creearea unei inregistrări vide care urmează a fi completată. Operaţia se repetă de

cate ori este necesar.

12. Formatarea textului: se deschide formularul in Design view(Clic dreapta pe numele

formularului-Design view)-se selecteaza eticheta ce trebuie formatata-se formateaza la fel

ca si in celelalte programe din pachetul Office folosind bara de formatare

Formatting(Form/Report) (aceasta se activeaza din meniul View- Toolbars-

Formatting(Form/Report))

86


13. Schimbarea culorii fondului intr-un formular: se deschide formularul in Design view(Clic

dreapta pe numele formularului-Design view)-clic dreapta pe eticheta sau pe fundalul

formularului-Fill/Back color

14. Importul unei imagini sau fişier text intr-un formular: Se selectează pictograma Image de

pe caseta cu instrumente, se trasează o zonă dreptunghiulara cu mouse-ul (drag&drop). La

eliberarea butonului se deschide o fereastră care permite căutarea şi selectarea imaginii

dorite. Se poate redimensiona cu mouse-ul.

15. Modificarea modului de aranjare a obiectelor in formular: se deschide formularul in modul

Design View. Se selectează obiectul cu mouse-ul (executăm clic pe obiect) şi folosind

tehnica drag&drop il plasăm in locul dorit pe formular.

16. Conectarea la o bază de date existentă: Conectarea formularului se va face la o tabelă sau

la o interogare (query) a bazei de date in care se lucrează, in scopul preluării anumitor

campuri ale acesteia, aşa cum a fost precizat la capitolul Crearea formularelor in Design

View:

- Se deschide formularul in modul Design View;

- Se execută clic pe pictograma Properties de pe bara de pictograme (sau clic dreapta intro

zonă liberă din secţiunea Detail si alegem din meniul local Properties);

- in fereastra care se deschide selectăm Form in loc de Detail din lista ascunsă;

De la proprietatea Record Source vom selecta tabela/interogarea pentru care cream

formularul(clic pe sageata de la lista ascunsa). In momentul selectării tabelei/interogării, se va

deschide o casetă ce conţine toate campurile acesteia. Caseta ce conţine campurile

tabelei/interogării se poate deschide şi din meniul View->Field list (avand formularul deschis tot

in modul Design View).

87


17. Căutarea unei inregistrări: deschidem tabelul sau formularul in care dorim sa cautam o

inregistrare facand dublu clic pe acesta-meniul Edit-Find

18. Crearea unor interogări: Interogările reprezintă modalităţi de selecţie şi afişare a

informaţie din unul sau mai multe surse (tabele sau alte interogări), formulate cu ajutorul

unor condiţii logice. Exista urmatoarele tipuri de interogari: interogări simple sau de selecţie

(folosind condiţii logice), interogări pentru actualizare - delete query, update query şi append

query, interogări incrucişate sau bidimensionale.

I. Interogari simple sau de selectie

Pentru a defini o interogare de selecţie selectăm opţiunea Queries din fereastra

Database, apoi butonul Create query in design view.

88


Ca efect, va apărea o fereastra, din care selectăm consecutiv (in orice ordine) tabelele

necesare şi pentru fiecare acţionăm butonul Add. După selectarea tabelelor / interogărilor

acţionăm butonul Close. Odata adaugat un table in fereastra interogarii se vor alege campurile

care se doresc a fi afisate si se stabilesc criteriile pe care trebuie sa le stabileasca datele(conditiile

de selectie). Condiţiile de selecţie sunt expresii logice care vor fi verificate pentru ca articolele

fişierelor sursă să fie trecute in fişierul virtual rezultat al interogării. Operatorii folosiţi sunt cei

de comparare: < (mai mic),<= (mai mic sau egal),> (mai mare), >= (mai mare sau egal),<>

(diferit), = (egal) şi / sau cei logici: And (şi logic) şi Or (sau logic).

Exemple:

Considerăm tabela sursă de mai jos:

1. Dorim să afişăm toate persoanele care au varsta cuprinsă intre 30 şi 40 de ani şi care au studii

universitare:

89


Operatorul And este aplicat la nivel de camp (>=30 And <=40) şi intre campuri

(condiţiile puse asupra campurilor Varsta şi Nivel studii sunt pe aceeaşi linie).

2. Dorim să afişăm toate persoanele care nu au varsta cuprinsă intre 40 şi 50 de ani sau care au

studii Liceale:

Operatorul Or este aplicat la nivel de camp (<=40 Or >=50) şi intre campuri (condiţiile

puse asupra campurilor Varsta şi Nivel studii sunt pe linii diferite).

3. Pentru selectarea unor submulţimi de valori se pot utiliza caracterele de inlocuire: "*" -

inlocuieşte un grup de caractere şi "?" - inlocuieşte un caracter. Dorim să afişăm persoanele care

au telefon fix in reţeaua RDS:

90


Cuvantul Like este asociat automat de sistem la folosirea acestor caractere de inlocuire.

De asemenea, intr-o interogare putem utiliza condiţiile IS NULL şi IS NOT NULL cu

semnificaţia de valori vide, respectiv nevide intr-o coloană. Dacă dorim afişarea persoanelor care

nu au adresă de e-mail:

Interogări de sortare a înregistrărilor

După ce am definit condiţiile de selecţie, putem stabili condiţii de sortare pentru unul sau

mai multe campuri. De exemplu, pentru afişarea persoanelor in ordine alfabetică executăm clic

in randul Sort al casetei, in dreptul campului Nume şi din lista derulantă alegem opţiunea

Ascending.

II. Interogari pentru actualizare - delete query, update query şi append query

Interogari de excludere (ştergere) a unor înregistrări (Delete Query)

91


1. Creăm interogarea in modul Design View: selectăm Query din fereastra Database şi alegem

modul de proiectare Design View.

2. Includem tabela pentru care se execută interogarea.

3. Selectăm Delete Query din meniul Query. Ca rezultat, titlul ferestrei se schimbă in Delete

Query, iar in partea de jos a ferestrei apare randul Delete.

4. Din lista campurilor tabelei, care apare afisată in partea de sus a ferestrei, selectăm campurile

care vor fi afişate in interogare sau pentru care vor fi specificate condiţii de selecţie şi le

"tragem" in celulele respective ale liniei Field din partea de jos. Ca rezultat, in celulele

respective apare automat, pentru fiecare camp, opţiunea Where (din engleza - Unde, in care).

5. Introducem in celulele liniei Criteria condiţiile selecţiei (condiţiile pe care trebuie să le

indeplinească inregistrările care vor fi şterse, in dreptul campului corespunzător).

6. Salvam interogarea.

7. Rulam interogarea facand dublu clic pe aceasta.

8. Deschidem tabela pentru a vedea rezultatul interogarii.

Exemplu:

Pentru tabela următoare:

Eliminarea persoanelor care au studii "Liceale":

Interogări de actualizare a înregistrărilor (Update Query)

Se utilizează in cazul in care este necesară modificarea unui număr mare de inregistrari,

respectand aceeaşi modalitate de modificare. Vom descrie in continuare modul de definire a unei

interogări de actualizare.



92



3. Selectăm Update Query din meniul Query. Ca rezultat, titlul ferestrei se modifică in Update

Query, iar in partea de jos apare randul Update To.

4. Includem (prin “tragere”) in celulele randului Field campurile care dorim să apară in

interogare sau cele pentru care vom stabili criterii de actualizare.

5. Pentru ca anumite campuri ale tabelei să fie afişate in interogarea de actualizare trebuie să

introducem in randul Update To numele campului cuprins intre paranteze drepte, altfel acesta nu

va fi afişat. De asemenea, putem completa automat un camp calculat, care nu a fost completat

initial in tabelă. De exemplu, dacă avem tabela Medii, care are campurile: Numele şi prenumele

elevului, Media sem I, Media Sem II şi Media generală, iar campul Media generală nu a fost

completat iniţial pentru nici o inregistrare, vom trece in dreptul campului Media generală de pe

randul Update: ([Media sem I]+[Media sem II])/2.

6. Introducem in randul Criteria condiţia pe care trebuie să o indeplinească inregistrările care vor

fi modificate.

Interogări de adăugare a înregistrărilor (Append Query)

Se utilizează in cazul in care este necesară adăugareavunui set de inregistrări dintr-o

tabelă in altă tabelă. Aceasta va selecta datele care tebuie adăugate şi le va trimite in campurile

tabelei destinaţie. Vom descrie in continuare modul de definire a unei interogări de adăugare.




3. Includem (prin "tragere") in celulele randului Field campurile care dorim să apară in

interogare sau cele pentru care vom stabili criterii de adăugare.

4. Selectăm Append Query din meniul Query. Indicăm tabela destinaţie.

93


Ca rezultat, titlul ferestrei se modifică in Append Query, iar in partea de jos apare randul

Append To.

5. Introducem in randul Criteria condiţia pe care trebuie să o indeplinească inregistrările care vor

fi preluate.

6. Precizăm pe linia Append To numele campului destinaţie (doar in cazul in care nu au acelaşi

nume)

Modalităţi de filtrare

1) Filter By Selection- cand dorim selectarea articolelor care conţin o anumită valoare pe care

ne-am poziţionat anterior:

- Ne poziţionăm pe valoarea căutată la unul din articole;

- Selectăm Records->Filter->Filter By Selection;

- Repetăm paşii anteriori pană obţinem setul de date dorit.

2) Filter Excluding Selection- cand dorim selectarea articolelor care NU conţin o anumită

valoare:

- Ne poziţionăm pe valoarea căutată la unul din articole;

94


- Selectăm Records->Filter->Filter Excluding Selection;

- Repetăm paşii anteriori pană obţinem setul de date dorit.

3) Advanced Filter/Sort...- cand dorim selectarea articolelor care indeplinesc anumite condiţii:

- Selectăm Records->Filter->Advanced Filter/Sort...;

- Se deschide fereastra Filter care este, de fapt, o fereastră de proiectare a unei interogări, iar

condiţia de filtrare se stabileşte in randul Criteria, aşa cum se procedează la proiectarea unei

interogări simple. Pentru a fi aplicat criteriul de filtrare se selectează Records->Apply Filter/Sort.

Pentru anularea filtrării, se selectează Records->Remove Filter/Sort

Exemplu: Fie tabela următoare:

Pentru a afişa doar medicamentele care sunt produse de SC Prima SRL şi care au

pretul>3 se stabilesc criteriile următoare:

După care se alege Records->Apply Filter/Sort.

20. Crearea unui raport: Un raport reprezinta un mod mai ordonat de prezentarea a datelor ce

poate fi tiparit. Pentru a crea un raport alegem din optiunile bazei de date Reports si la fel ca si

celelalte obiecte ale unei baze de date si un raport poate fi creat fie in modul Design in care il

proiectam manual, fie in modul Wizard in care suntem asistati de catre program in realizarea lui.

95


21. Modificarea unui raport: clic dreapta pe raport creat-Design view si modificam orice obiect

din raport folosind bara de instrumente atasata sau facand clic dreapta pe obiectul ce dorim a fi

modificat si alegem optiunea dorita.

22. Crearea, modificarea unui antet şi subsol: daca antetul sau subsolul unui raport nu este activ

facem clic dreapta pe raport-Report Header/Footer.

8.2 Prelucrarea datelor introduce

Aplicaţia Microsoft Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office, alături

de Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint şi Microsoft Access. Aceste programe pot lucra

independent sau împreună pentru a uşura activitatea utilizatorului. WORD este un puternic

procesor de texte şi are facilităţi încorporate care permit crearea şi salvarea documentelor.

Aplicaţia asigură funcţiile elementare ale unui editor de texte, şi anume: introducerea textului,

stabilirea diferitelor tipuri de caractere, definirea diferitelor tipuri de pagină, alinierea automată a

textului, aranjarea textului în pagină, tipărirea textului. Noile versiuni ale aplicaţiei aduc noutăţi

privind procesul de automatizare a editării (crearea de stiluri, verificarea ortografică şi

gramaticală automată, asistenţi Office.

Assistant care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de

utilizator), modalităţi rapide de trasare şi formatare a tabelelor, posibilităţi suplimentare de

desenare (efecte 3D, umbre şi texturi), suport multilingv pentru editarea de texte în mai multe

limbi europene.

Lansarea aplicaţiei

Click pe butonul Start Programs Microsoft Word

96


Crearea unui document nou

La lansarea Word-ului se deschide fereastra aplicaţiei fereastra conţine un

document necompletat se editează textul dorit se salvează documentul.

Salvarea unui document

Meniul File Save se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume

fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în) click pe butonul Save

(Salvare).

Deschiderea unui document existent

Meniul File Open în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-

ul în care a fost salvat se selectează fişierul click pe butonul Open (Deschidere).

Închiderea unui document

După salvarea documentului, acesta poate fi închis click pe butonul din

partea dreapta-sus a ferestrei.

Selectarea textului

a) cu mouse-ul: click în faţa textului ce va fi selectat se ţine butonul mouse-ului apăsat

se deplasează mouse-ul la sfârşitul textului care se doreşte selectat se eliberează

butonul mouse-ului.

b) cu tastatura: se poziţionează cursorul mouse-ului la începutul textului ce va fi selectat

se ţine tasta Shift apăsată se apasă tasta până când este selectat tot textul dorit.

Pentru a selecta un rând întreg : se poziţionează cursorul mouse-ului la începul rândului

se apasă combinaţia de taste Shift + End.

97


Copierea textului

a) se selectează textul click dreapta pe textul selectat Copy se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi copiat textul click dreapta Paste.

b) se selectează textul se apasă combinaţia de taste CTRL+C se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi copiat textul se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

c) se selectează textul meniul Edit Copy se poziţionează cursorul în poziţia

în care va fi copiat textul meniul Edit Paste.

d) se selectează textul se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul se apasă pe butonul din bara de

instrumente.

Mutarea textului

a) se selectează textul click dreapta pe textul selectat Cut se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi mutat textul click dreapta Paste.

b) se selectează textul se apasă combinaţia de taste CTRL+X se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi mutat textul se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

c) se selectează textul meniul Edit Cut se poziţionează cursorul în poziţia în

care va fi mutat textul meniul Edit Paste.

d) se selectează textul se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat textul se apasă pe butonul

din bara de instrumente.

Ştergerea textului

Se selectează textul se apasă tasta Delete.

Inserarea caracterelor speciale

Caracterele speciale sunt simboluri care nu pot fi introduse cu ajutorul tastaturii.

Se poziţionează cursorul în locul în care va fi introdus simbolul meniul

Insert Symbol se selectează simbolul dorit click pe butonul Insert.

98


Formatarea textului

Formatarea textului se referă atât la alegerea tipului de font, a stilului fontului, a

dimensiunii sau culorii lui, cât şi la alegerea distanţei (spaţierii) dintre caractere. Înainte de a

face orice formatare, textul trebuie selectat. Dacă nu este selectat un text, atunci formatările

stabilite se vor aplica textului care se va introduce începând cu poziţia curentă a cursorului text

(punctului de inserţie).

Formatările se realizează din meniul Pornire secţiunea Font. Aceasta secţiune conţine

butoane şi casete cu comenzile şi selecţiile cele mai uzuale.

Schimbarea tipului de font aplicat textului

1. Se selectează textul ce se doreşte a fi modificat.

2. În secţiunea de formatare se dă clic pe lista cu tipurile de font, din care se alege tipul dorit.

Exemplu: Times New Roman, Arial, Gotic, etc.

Schimbarea dimensiunii (mărimii) fontului aplicat textului:

1. Se selectează textul ce se doreşte a fi modificat.

2. În secţiunea de formatare se selectează dimensiunea din lista Dimensiune Font, sau se tastează

o 0valoare în casetă şi apoi se apasă tasta Enter.

a) tabul Font se alege fontul, dimensiunea caracterelor, stilul caracterelor, culoarea

acestora şi diferite efecte click pe butonul OK.

99


b) tabul Advanced- Caracter Spacingse alege spaţiul dintre caractere (extins,

condensat)

c) tabul Effects se aleg diferite animaţii pentru text.

Folosirea formatării de tip: Aldin (Bold), Cursiv (Italic), Subliniere (Underline)

Secţiunea de instrumente Formatting conţine butoane şi liste derulante care permit

scrierea cu caractere aldine, cursive sau subliniate.

Cum aplicăm formatare de tip Bold (aldină, îngroşată) ?

1. Selectăm textul pe care dorim să-l modificăm.

2. În bara Formatting facem clic pe butonul Bold .

Cum aplicăm formatare de tip Italic (cursivă) ?


2. În bara Formatting facem clic pe butonul Italic .

Notă - Se poate folosi şi caseta de dialog Font pentru a realiza aceste operaţii.

- Pentru a renunţa la formatarea Bold sau Italic, cu textul respectiv selectat, se dezactivează

butonul corespunzător din secţiunea Formatting.

Cum aplicăm formatare de tip Underline (subliniere) ?

100



2. În bara Formatting dăm clic pe butonul Underline. Textul va fi subliniat cu o linie simplă.

Dacă se doreşte o altfel de subliniere atunci cu textul selectat se alege din lista derulantă

asociată butonului de subliniere felul dorit. Din listele Underlining şi Color se pot alege diverse

stiluri şi culori de subliniere.

Pentru a sublinia numai cuvintele nu şi spaţiul dintre cuvinte se alege opţiunea Doar

cuvinte din caseta de dialog Font.

Exemplu:

Din fila Font Effects se pot selecta diverse alte formatări care să fie aplicate textului (text

tăiat cu o linie, culoare text, transformarea literelor în majuscule/ minuscule, scriere în relief,

umbră, blinking etc.).

Notă: Din fila Position a casetei Character se poate modifica spaţiul dintre caractere. Se pot

dispersa sau condensa caracterele unui text selectat, dacă în lista Spacing se alege Expanded

(extinsă) sau Condensed (condensată) iar în caseta by: se introduce distanţa cu care se doreşte să

se extindă sau să se micşoreze spaţierea dintre caractere. Această casetă este inactivă dacă

selectaţi Default în caseta Spacing.

font text îngroşat (Bold)

dimensiune text înclinat (Italic)

culoarea textului text subliniat (Underline)

Modificarea cazului

Modificarea cazului înseamnă transformarea unui text scris într-un anumit fel

(minuscule, majuscule, titlu etc.) într-un text scris în alt fel. De exemplu, transformarea

unui text scris cu minuscule într-un text scris cu majuscule.

Se selectează textul meniul Home font - Change case se alege stilul dorit

click pe butonul OK.

101


Căutarea unui cuvânt sau fraze într-un document

Meniul Edit Find în fereastra ce apare se scrie cuvântul căutat în secţiunea

Find what click pe butonul Find Next.

Înlocuirea unui cuvânt sau fraze într-un document

Meniul Edit Replace în secţiunea Find what se va scrie cuvântul ce va fi înlocuit,

iar în secţiunea Replace with se va scrie cuvântul cu care se va face înlocuirea click pe

butonul Find Next dacă a fost găsit cuvântul/fraza click pe butonul Replace (pentru

înlocuirea primei apariţii) sau pe butonul Replace All (pentru înlocuirea tuturor apariţiilor).

Formatarea paragrafelor

Alinierea textului:la stânga, centru, dreapta, stânga-dreapta (Justified)

Alinierea orizontală a textului dintr-un paragraf determină aspectul marginilor liniilor

paragrafului: aliniere la stânga, aliniere la dreapta, la centru sau aliniere stânga-dreapta.

102


Aliniere la stânga (Align Left) - liniile paragrafului vor fi aliniate în partea stângă.

Aliniere la dreapta (Align Right) - liniile paragrafului vor fi aliniate în partea dreaptă.

La centru (Centered) - liniile paragrafului vor fi centrate.

Stânga-dreapta (Justified) - liniile paragrafului vor fi aliniate atât în partea stângă cât şi în partea

dreaptă (spaţiile dintre cuvintele textului selectat vor fi condensate sau extinse).

Spaţierea rândurilor unui paragraf

Spaţierea rândurilor stabileşte dimensiunea spaţiului vertical dintre liniile textului unui

paragraf. În mod obişnuit liniile de text sunt spaţiate la un rând.

Spaţierea rândurilor unui paragraf se realizează astfel:

1. Se selectează paragraful/paragrafele.

2. Se deschide caseta de dialog Paragraph.

3. Se alege spaţierea Interlinie dintre liniile de text Single (La un rând), Double (La două

rânduri) etc.

4. Se execută clic pe butonul OK pentru a închide caseta.

103


Modificarea stilului listelor

În Word se pot crea automat liste cu marcatori sau liste numerotate în timpul tastării

textului, sau se pot adăuga rapid marcatori sau numere la liniile de text deja introduse. Un

marcator sau o numerotare apare în faţa primului rând din paragraf. Pentru crearea listelor

numerotate sau marcate se poate folosi bara de instrumente Paragraf.

Adăugarea de marcatori sau numerotări la textul existent utilizând bara Formatting

1. Se selectează textul ce urmează a fi marcat sau numerotat.

2. Din secţiunea Paragraf se activează prin clic, butonul Marcatori.

Listele obţinute prin utilizarea acestor butoane conţin un anumit marcator (sau un anumit tip

de numerotare) şi folosesc un spaţiu prestabilit între marcator (sau număr) şi textul care urmează.

Ştergerea (eliminarea) marcatorilor sau a numerotărilor din faţa textului

1. Se selectează paragrafele de la care se doreşte eliminarea marcatorilor sau numerotării.

2. Din secţiunea Paragraf se dezactivează prin clic butonul corespunzător tipului de listă.

Notă: Word oferă posibilitatea de a define noi tipuri de marcatori sau de numerotări.

Adăugarea unui chenar unuia sau mai multor paragrafe

1. Se selectează paragraful (paragrafele) la care se va aplica chenarul.

2. Se dă clic pe butonul Borduri exterioare din secţiunea

Paragraf.

Adăugarea unei culori de fundal unui paragraf

1. Se selectează paragraful sau paragrafele.

2. Se dă clic pe butonul Umbrire din secţiunea Paragraf.

Editorul are anumite valori implicite pentru listele maracte şi cele numerotate. Pentru a

schimba aceste valori: se selectează elementele listei click dreapta Bullets and

Numbering se alege stilul dorit, de unde începe numerotarea (în cazul listelor

numerotate), se poate particulariza lista click pe butonul OK.

104


Formatarea paginilor

Schimbarea dimensiunii paginii, a orientării şi marginilor

Utilizatorul poate stabili dimensiunea foii de hârtie, orientarea paginilor din document,

precum şi marginile libere ce se vor lăsa de la marginea foii fizice până la textul din pagină.

Word utilizează stiluri de pagină pentru a stabili orientarea paginilor în document. Pentru

ca în acelaşi document să aveţi pagini orientate şi Portret şi Vedere trebuie să aveţi definite cel

puţin două stiluri de pagină, unul să utilizeze orientarea portrait şi celălalt orientarea landscape.

Schimbarea mărimii paginii şi a orientării pentru stilul curent de pagină

1. Se alege panglica (ribbon) cu numele Aspect pagină.

2. Se face apoi clic pe butonul pentru deschiderea casetei de dialog

Iniţializare pagină

- Dimensiunea foii de hârtie se alege din lista Dimensiune hârtie, tabul Hârtie. Dimensiunile

foii alese apar în câmpurile Lăţime şi Înălţime. Se poate indica o dimensiune personalizată de

pagină dacă se introduc alte dimensiuni în aceste câmpuri.

- Orientarea paginii se stabileşte în tabul Margini, secţiunea Orientare prin clic pe una dintre

variante, Portret (tip portret) sau Vedere (tip vedere).

- În zona Margini se stabilesc marginile, care se lasă pentru foaia de hârtie, în casetele Sus, Jos,

Stânga, Dreapta.

- În zona Se aplică la se alege, căror pagini li se aplică formatarea;

3. Clic pe butonul OK pentru a închide caseta Iniţializare pagină.

105


Borduri şi umbrire

Editorul permite aplicarea de linii de bordură şi umbrire paragrafelor selectate, celulelor

unui tabel, imaginilor, textelor selectate, paginilor şi diferitelor obiecte.

Se selectează obiectul care va avea bordură meniul Format Borders and Shading

în fereastra Borders and Shading există trei file:

Borders linii de bordură = se aplică la nivel de text, paragraf, celulă a unui tabel,

imagine etc.

Page Borders borduri de pagină = se aplică pentru pagină

Shading umbrire (haşurare) = se stabileşte culoarea din interiorul bordurii.

106


Inserarea întreruperilor de pagină

La introducerea textului, trecerea se face automat, atunci când s-a ajuns la sfârşitul unei

pagini. Uneori, este necesară trecerea la o nouă pagină, chiar dacă precedenta nu a ajuns la

sfârşit.

Se poziţionează cursorul în poziţia în care va începe noua pagină meniul Insert Break

Page Break click pe butonul OK.

Inserarea unei întreruperi de pagină cu ajutorul tastaturii: se apasă combinaţia de taste

CTRL+ENTER.

Ştergerea unei întreruperi de pagină: se selectează întreruperea de pagină se apasă una din

tastele Delete sau Backspace.

Antete şi subsoluri

Antetul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt

situate în partea de sus a documentului. Antetul este plasat în zona dintre marginea superioară a

hârtiei şi marginea de sus.

Subsolul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce sunt

situate în partea de jos a documentului. Subsolul este plasat între marginea de jos şi marginea

inferioară a hârtiei.

Meniul Insert Header and Footer zonele în care se vor edita informaţiile pentru

antet şi subsol sunt delimitate de un dreptunghi este afişată şi bara de instrumente Header and

Footer. Textul din antet şi subsol va fi afişat cu litere estompate.

107


Numerotarea paginilor

Meniul Insert Page Numbers se stabilesc: poziţia în care vor fi afişate numerele

de pagină (partea de sus sau partea de jos a paginii), alinierea (stânga, centru,dreapta), se

stabileşte dacă prima pagină va fi sau nu numerotată, se setează formatul afişării numerelor şi

de la ce număr începe numerotarea click pe butonul OK.

Formatarea documentului

Meniul Page Layout Page setup în fereastra Page Setup se stabilesc:

dimensiunea hârtiei, marginile (distanţele între zona de editare a textului şi marginile de sus,

jos, stânga şi dreapta), modul de orientare a paginii (portrait sau landscape) click pe butonul

OK.

TabeleleCrearea tabelelor

Meniul Table Insert Table se specifică numărul de linii şi de coloane ale

tabelului click pe butonul AutoFormat se alege un format pentru tabel click pe butonul

OK click pe butonul OK.

108


Selectarea elementelor dintr-un tabel

Selectarea unei coloane: click cu mouse-ul deasupra primei celule din coloana

respectivă.

Selectarea unei linii: click cu mouse-ul în faţa primei celule din linia respectivă.

Selectarea unui grup de celule: click pe prima celulă din grup se ţine butonul

mouse-ului apăsat se deplasează mouse-ul până la ultima celulă din grup se

eliberează butonul mouse-ului.

Inserarea unei linii într-un tabel

a) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie meniul Table Insert

Rows Above / Rows Below.

b) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie click dreapta pe linia

selectată Insert Row.

c) se poziţionează cursorul la sfârşitul liniei după care va fi inserată noua linie (în afara

tabelului) se apasă tasta Enter.

d) se poziţionează cursorul în ultima celulă din cadrul liniei după care va fi inserată noua

linie se apasă tasta Tab.

109


Inserarea unei coloane într-un tabel

a) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloană meniul Table

Insert Columns to the Left / Columns to the Right.

b) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloana click dreapta pe

coloana selectată Insert Columns.

Ştergerea unei linii

a) se selectează linia care va fi ştearsă meniul Table Delete Rows.

b) se selectează linia care va fi ştearsă click dreapta pe selecţie Delete Rows.

Ştergerea unei coloane

a) se selectează coloana care va fi ştearsă meniul Table Delete Columns.

b) se selectează coloana care va fi ştearsă click dreapta pe selecţie Delete

Columns.

Îmbinarea celulelor

A îmbina două sau mai multe celule = a uni celulele respective.

Se selectează celulele care vor fi îmbinate click dreapta pe selecţie Merge Cells.

Scindarea celulelor

A scinda o celulă = a împărţi o celulă în două sau mai multe celule.

Click în interiorul celulei click dreapta Split Cell se stabileşte numărul de linii şi

de coloane care vor exista în cadrul celulei ce va fi scindată.

Modificarea bordurii tabelului/a unei celule din tabel

Click dreapta în interiorul tabelului Borders and Shading se alege tipul de

bordură dorit, eventual şi culoarea de fundal (fila Shading)se specifică nivelul la care se

aplică bordura aleasă: tabel sau celula selectată click pe OK.

110


Schimbarea direcţiei de scriere a textului

Se selectează liniile/coloanele click pe butonul din bara de instrumente

Ordonarea valorilor dintr-o coloană

Se selectează coloana click pe unul din butoanele din bara de instrumente

(ordonare crescătoare) sau (ordine descrescătoare).

Însumarea automată a valorilor din coloanele numerice

Se adaugă o nouă linie şi în dreptul coloanei respective se poziţionează cursorul mouseului

click pe butonul din bara de instrumente.

Imagini

Inserarea unei imagini

a) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea meniul Insert

Picture From File se caută în structura de foldere imaginea dorită click pe

butonul Insert.

b) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea meniul InsertPicture

Clip Art se caută imaginea dorită din galeria de imagini a aplicaţiei Word sau de pe web

click pe butonul Insert.

111


Redimensionarea unei imagini

Click pe unul din colţurile imaginii se ţine butonul mouse-ului apăsat se deplasează

mouse-ul înspre exterior (pentru mărire) sau înspre interior (pentru micşorare).

Copierea unei imagini

a) se selectează imaginea (click pe imagine) click dreapta pe imaginea selectată

Copy se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imagineaclick dreapta

Paste.

b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+C se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea se apasă combinaţia de taste

CTRL+V.

c) se selectează imaginea meniul Edit Copy se poziţionează cursorul în poziţia în

care va fi copiată imagineameniul Edit Paste.

d) se selectează imaginea se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea se apasă pe butonul din

bara de instrumente.

Mutarea unei imagini

a) se selectează imaginea click dreapta pe imaginea selectată Cut se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea click dreapta Paste.

b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+X se poziţionează

cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginease apasă combinaţia de taste

CTRL+V.

c) se selectează imaginea meniul Edit Cut se poziţionează cursorul în poziţia în

care va fi mutată imagineameniul Edit Paste.

d) se selectează imaginea se apasă pe butonul din bara de instrumente se

poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea se apasă pe butonul din

bara de instrumente.

Ştergerea unei imagini

Se selectează imaginea se apasă tasta Delete.

112


Rotirea unei imagini

Se selectează imaginea click dreapta pe imagine si se selecteaza size and position sau se

roteşte imaginea cu ajutorul mouse-ului din punctul verde.

Imprimarea

Vizualizarea documentului înainte de imprimare

Meniul File Print Preview

Stabilirea opţiunilor de imprimare şi imprimarea documentului

Meniul File Print se alege imprimanta se stabilesc paginile care vor fi imprimate

se stabileşte numărul de exemplare ce vor fi imprimate de la copies se stabilesc

proprietăţi de imprimare: calitatea imprimării, culoarea imprimării (color sau alb/negru)

click pe butonul Print.

Capitolul 9: Transpunerea datelor pe suport

9.1 Pregătirea documentului pentru transpunere. Listarea datelor/documentelor

Pentru imprimarea unui document se poate utiliza unul dintre urmatoarele procedee:

• alegerea optiunii Imprimare (Print) din meniul Fisier (File);

113


• combinatie de taste <Ctrl>+P.

In urma acestor actiuni se deschide fereastra de dialog Imprimare (Print) de unde se poate

opta pentru imprimarea intregului document alegand din sectiunea Sir de pagini (Page range)

optiunea Toate (All), doar pagina curenta (optiunea Pagina curenta (Current Page)) sau anumite

pagini din document (optiunea Pagini (Pages)), urmand a se completa numerele de pagini.

Documentul se poate tipari intr-unul sau in mai multe exemplare (opiunea Numar de copii

(Number of copies)). In cazul imprimarii in mai multe exemplare, se poate bifa optiunea

Asamblare (Collate) pentru tiparirea exemplarelor unul dupa altul. De asemenea, se pot alege

numarul de pagini din document ce vor fi imprimate pe o pagina, prin optiunea Panoramare

(Zoom).

Din butonul Optiuni (Options) se pot stabili anumiti parametri ai imprimarii. Cei mai

importanti sunt urmatorii:

• Iesire schitata (Draft Output): documentul va fi imprimat cu o formatare minimala, pentru a

creste viteza de printare;

• Actualizare campuri (Update fields): toate campurile din document se vor actualiza inainte de

imprimare;

114


• Actualizare legaturi (Update links): toate legaturile din document vor fi actualizate inaintea

tiparirii;

• Permite redimensionarea hartiei A4/letter (Allow A4/Letter paper resizing): permite listarea

unui document creat pe unul dintre cele doua formate fara a afecta formatarea documentului;

• Imprimare in fundal (Background typing): imprimarea documentului se va face in timp ce

utilizatorul continua sa lucreze inWord, fara blocarea procesorului de text in timpul tiparirii;

• Inversare ordine de imprimare (Reverse print order): imprimarea documentului se face

incepand cu ultima pagina (nu cu prima);

• Proprietati document: se imprima si informatiile continute în sectiunea Rezumat (Summary)

din meniul Fisier (File), optiunea Proprietati (Properties);

Prin apasarea butonului Proprietati (Properties) a ferestrei de dialog Imprimare (Print) se

poate alege calitatea imprimarii (Draft, Normal, Best) precum si formatul de pagina (Portrait,

Landscape) precum si alte optiuni ce tin de imprimanta.

Tipuri de imprimante

Imprimanta face parte din categoria perifericelor de ieşire, aceasta fiind utilizată pentru

transpunerea informaţiei din calculator pe hârtie (un document, o poză sau orice altfel

de fişier grafic, un e-mail, un articol etc.).

Imprimantele au fost create odata cu aparitia primelor calculatoare, datorita necesitatilor

de a putea consulta si pastra informatiile si pe hartie, nu doar pe suport electronic. La inceput,

totul a fost rudimentar, insa, cu timpul, s-a inregistrat o evolutie constanta in acest domeniu : au

existat modificari la nivelul metodei de printare si al calitatii, al consumabilelor si al costurilor.

Imprimanta este inclusa in categoria perifericelor de iesire si ea este folosita efectiv pentru

transpunerea datelor din calculator pe hartie (atat documente, cat si poze).

Imprimantele se clasează după mai multe criterii. Caracteristici generale

Atunci cand alegeti o imprimanta, trebuie sa tineti cont de nevoile dumneavoastra, dar si

de caracteristicile acesteia. Imprimantele pot diferi in functie de :

115


- Viteza de imprimare : se ia in considerare numarul de pagini printate pe minut ; trebuie

precizat ca in cazul imprimantelor color, numarul de pagini imprimate pe minut pot varia

in functie de metoda de imprimare : alb negru sau color

- Rezolutia imprimantei : se masoara in puncte de cerneala per inch, denumite si DPI;

trebuie precizat ca in cazul imprimantelor color, rezolutia poate varia in functie de metoda

de imprimare : alb negru sau color

- Memoria imprimantei : masoara cantitatea informatiei care urmeaza sa fie printata pe care

imprimanta o poate pastra in memorie

- Consumabilele : cartuse, hartie (tipul de hartie, modalitatea de alimentare cu hartie)

- Conectivitatea : USB, serial sau paralel, bluetooth , wireless, ethernet

Alte caracteristici: dimensiunea, greutatea, nivelul de zgomot.

Tipuri de imprimante:

Exista mai multe tipuri de imprimante. Astfel, putem clasifica imprimantele in

urmatoarele categorii : imprimante matriceale, imprimante jet de cerneala si imprimante laser.

Imprimante matriceale sau imprimante cu ace. Acestea mai sunt numite si

imprimante de impact. Poarta acest nume pentru ca la imprimare se foloseste o matrice cu ace.

Imprimarea se realizeaza astfel prin lovirea acelor de o banda care este impregnata cu tus. Aceste

imprimante sunt folosite pentru documente de calitate scazuta (facturi fiscale, spre exemplu sau

alte documente tip). Insa, cu toate acestea, imprimantele matriceale sunt singurele care se

folosesc pentru imprimarea simultana cu hartie autocopiativa sau pentru imprimarea pe hartii

speciale cu mai multe sraturi.

Imprimante cu jet de cerneala. Se pare ca aceste imprimante sunt cele mai folosite, in

mare parte pentru ca reprezinta si cea mai accesibila varianta din punct de vedere material.

Tehnologia de imprimare este bazata pe faptul ca un lichid incalzit produce bule. Cel care a

descoperit acest principiu a pus in mod accidental in contact o siringa umpluta cu cerneala si un

fier de sudat, acest lucru a dus la crearea unor bule in siringa si la tasnirea cernelei din aceasta.

Astfel, in cazul imprimantelor cu jet de cerneala, cerneala ajunge pe hartie prin orificiile

capetelor de imprimare, jetul fiind creat prin incalzirea canalelor prin care cerneala ajunge la

capetele de imprimare. Imprimarea poate fi atat alb negru, cat si color, in functie de cerneala

folosita.

116


Imprimante laser. Acestea permit o imprimare de calitate si la un cost scazut si cu o

viteza de imprimare ridicata. Insa trebuie mentionat ca pretul de achizitie pentru o imprimanta

laser este destul de mare ceea ce face ca acest tip de imprimanta sa fie mai mult folosita in

scopuri profesionale. Imprimantele pot fi alb-negru sau color. Imprimantele laser folosesc o

tehnologie care seamana foarte mult cu acea folosita in cazul copiatoarelor. Astfel o imprimanta

laser are in component un cilindru fotosensibil care, incarcat electrostatic, poate descarca tonerul

(in scopul creeri imaginii), acesta fiind transferat pe hartie.

Altă clasificare a tipurilor de imprimante

matriceale (cu ace / calitate scăzută) - folosită pentru documente de calitate scăzută,

facturi fiscale, etc (în general documente tip), singurul model de imprimantă care permite

imprimarea simultană a 2 sau 3 exemplare, folosind hârtie autocopiativă.

cu jet de cerneală - calitate medie înspre ridicată - viteză medie - pentru documente +

poze/fişiere grafice)

laser (viteză rapidă / calitate ridicată/ - folosind un toner)

cu imprimare termică - legitimaţii, carduri etc.

cu matriţă - foloseste o matriţă pentru imprimare

Acestea pot imprima pe hârtie de dimensiuni diferite, de la A0 - numai plottere

(imprimante de dimensiuni mai mari folosite în general de firme pentru scheme CAD, afişe etc)

şi până la plicuri, fotografii etc.

PROCEDEE DE IMPRIMARE

IMPRIMAREA = procesul de reproducere prin care cerneala este aplicata pe suportul de

imprimare in scopul treansmiterii unei informatii.

TIPOGRAFIA = unitatea economica al carei principal obiect de activitate este procesul de

imprimare.

POLIGRAFIA = ramura industriala care cuprinde activitatile deimprimare si finisare sub toate

aspectele.

PROCEDEELE DE IMPRIMARE folosite in prezent se impart in 2 categorii:

I. Procedee de imprimare cu forma de imprimare

II. Procedee de imprimare fara forma de imprimare

I. PROCEDEE DE IMPRIMARE CU FORMA DE IMPRIMARE

117


1. Clasificarea dupa modul de transfer al cernelii:

Cu transfer direct = forma de imprimare intra in contact direct cu suportul de imprimare

si tansmite imaginea / textul de tiparit

- tipar inalt clasic

- flexografia

- tipar plan direct

- tiparul adanc

- tiparul serigrafic

Cu transfer indirect = forma de imprimare transmite imaginea / textul de tiparit unui

element intermediar, care o / il transfera pe suportul de imprimare

- tiparul inalt indirect

- tiparul plan indirect = offset

- tampografia

2. Clasificarea dupa pozitia elementelor tiparitoare fata de elementele netiparitoare:

a. Cu elemente tiparitoare in relief

- tipar inalt clasic

- flexografia

b. Cu elemente tiparitoare si netiparitoare in acelasi plan

- tipar offset

- serigrafia

c. Cu elemente tiparitoare in profunzime fata de cele netiparitoare

- tipar adanc

- tampograf

II. PROCEDEE DE IMPRIMARE FARA FORMA DE IMPRIMARE

Tiparul digital.La reproducerea digitala, forma de tipar este o baza de date care comanda

capetele de scriere, indiferent de natura sau tipul lor;

1. Imaginea se creaza direct în maşina de tipar = DI,(computer-to-press);

2. Tipar din baza de date variabile:

a. Imprimarea laser, unde capul de scriere creeaza o imagine electrostatica ce va atrage

pulberea de tipar (toner);

118


b. Imprimarea cu jet de cerneala sau bule; c. Tiparul termic, unde capul de scriere emana

caldura pentru a imprima pe suporturi de tipar termosensibile;

d. Imprimante matriciale, la care capetele de tipar actioneaza mecanic asupra suportului de tipar.

FORMA DE TIPAR

Este elementul particular pentru fiecare tiparitura, de pe care se obţin elementele grafice

pentru multiplicare prin diverse procedee de tipar. Aceste elemente pot fi transmise direct de pe

forma de tipar pe suportul de imprimare sau pot fi transpuse cu ajutorul unui cilindru de

transpunere.

Forma de tipar are rolul de a delimita elementele imprimabile de elementele

neimprimabile. In industria poligrafica se cunosc 5 tipuri de procedee de tiparire şi pentru

fiecare, diferenţierea dintre elementele imprimabile şi cele neimprimabile se face prin alte

mijloace:

• Tiparul plan- lithographie offset

• Tiparul inalt- letterpress si fexografie

• Tiparul adânc- rotogravura, tampografia

• Tipar serigrafic

• Tipar digital

TIPARUL PLAN

Descoperirea LITHOGRAPHFY-ei o datoram lui Alois Snefelder (originar din Bavaria

si a trait in perioada 1771-1834). In 1798 a scris numele lui pe o piatra cu suprafaţa plana

folosind un creion dintr-o pasta grasa. A umezit apoi toata suprafaţa pietrei cu apa. A aplicat pe

suprafaţa gresata cerneala pasta. A presat apoi hartia peste aceasta forma astfel tratata si a

obtinut o imagine clara si lithographia (scrierea pe piatra) s-a nascut.

Imaginea pozitiva de pe placa este transferata sau “ rasturnata “( OFFSET ) pe suprafaţa

asternutului în negativ; aşternutul transfera imaginea pe suportul de imprimare sprijinit de

cilindrul de presiune în copie pozitiva, lizibila.

119


TIPARUL INALT

Folosit în procesele de tipar letterpress, flexografic, tipar in relief (embosare), tipar folio

sau stampilare;

Diferenţierea elementelor imprimabile de cele neimprimabile se face prin inalţimea celor

2 suprafeţe. Elementele imprimabile sunt sensibil mai înalte faţa de elementele neimprimabile.

TIPARUL ADANC

Este folosit la masinile de tipar prin rotogravura (helio) sau la gravuri executate de artişti

plastici pe diferite tipuri de materiale (lemn, cupru, oţel, linoleum etc) şi tampografie;

Zonele de tipar sunt adâncite (alveole), forma de tipar se acopera cu cerneala, dupa care,

cu o racleta, se elimina cerneala de pe zonele neimprimabile.

TIPAR SERIGRAFIC

Este un procedeu în care forma de tiparire este o sita, la care zonele imprimabile se lasa

libere, iar zonele neimprimabile sunt opturate pentru ca cernelurile sapenetreze sita doar in

zonele imprimabile.

TIPARUL DIGITAL

Este de 2 tipuri:

1. imaginea se creaza direct în maşina de tipar = DI, (computerto-press);

2. tipar din baza de date variabile: - imprimarea laser, unde capul de scriere creeaza o

imagine electrostatica ce va atrage pulberea de tipar (toner);

- imprimarea cu jet de cerneala sau bule;

- tiparul termic, unde capul de scriere emana caldura pentru a imprima pe suporturi de tipar

termosensibile;

- imprimante matriciale, la care capetele de tipar actioneaza mecanic asupra suportului de tipar.

Imprimante 3D

120


Imprimarea 3D este un proces folosit de câteva decenii în industrie, unde mai poartă

numele de "prototipare rapidă". Această tehnologie a apărut în anii '80, fiind folosită iniţial de

companiile cu bugete masive, precum cele din industria aerospaţială, sau de echipele de

Formula1. Acestea funcţionează într-un mod similar imprimantelor obişnuite, folosind în loc de

cerneală diferite materiale (de la plastic la argint sau chiar la titaniu) pe care le «imprimă» în

straturi succesive, construind astfel un obiect.

Imprimantele 3D permit designerilor să producă într-un timp foarte scurt un prototip.

Astfel, acesta poate fi testat şi remodelat rapid, fiind redus considerabil timpul necesar pentru a

trece de la etapa de prototip la cea de produs finit. Spre exemplu, constructorii de maşini de

Formula 1 puteau crea cu ajutorul aparatelor de prototipare rapidă componente cu forme extrem

de precise precum spoilerele. Producţia acestor piese complexe prin metode clasice putea dura

câteva săptămâni, însă folosirea imprimantelor 3D reducea această perioadă la doar 48 de ore.

Astfel, timpul câştigat permitea producătorilor să testeze mai multe variante ale componentelor

şi să ajungă la versiunea finală mult mai repede.

Un alt avantaj al folosirii imprimantelor 3D este capacitatea lor de a produce forme

imposibil de creat cu ajutorul tehnicilor de producţie în masă. Acest lucru permite companiilor

să apeleze la biomimetism, copiind formele prezente în natură pentru a obţine produse mai

eficiente cu costuri mai mici. Un astfel de exemplu vine de la MIT, unde cercetătorii conduşi de

Neri Oxman au folosit o imprimantă 3D pentru realiza cel mai uşor şi totodată cel mai rezistent

stâlp de beton. Pornind de la faptul că tulpina unei plante este formată din filamente verticale de

densităţi diferite, Oxman a folosit o imprimantă 3D pentru a tipări o structură formată din

filamente de beton cu diferite densităţi.

Astăzi, tehnologia este prezentă în majoritatea laboratoarelor de cercetare deţinute de

companiile care produc gadgeturi, fie că este vorba despre aparate de ras, despre cel mai

sofisticat smartphone sau chiar despre componentele complexe ale avioanelor. Imprimantele 3D

pot produce inclusiv obiecte de dimensiuni mari: în 2011, Urbee a devenit primul automobil ale

cărui componente exterioare au fost create integral cu ajutorul unei imprimante 3D.

Tehnologia a progresat enorm în ultimii 20 de ani, astăzi fiind posibilă imprimarea de

modele 3D din 40 de tipuri de materiale. Ca urmare a acestui progres, imprimantele 3D nu mai

sunt folosite doar pentru crearea de prototipuri, ci chiar pentru produsele finite. Obiectele nu sunt

121


singurele creaţii ale imprimantelor 3D. Acestea reprezintă o tehnologie promiţătoare şi pentru

domeniul medicinei, unde sunt deja folosite pentru tipărirea de ţesut uman şi chiar de organe. O

demonstraţie a acestei tehnologii a avut loc anul trecut, pe scena conferinţei TED, ce a avut loc

în California. Dr. Anthony Atala a folosit o imprimantă 3D pentru a tipări un rinichi sub ochii

publicului. Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult, medicina regenerativă devine tot mai

importantă. "În ultimii 10 ani, numărul pacienţilor care necesită un transplant de organe s-a

dublat, însă numărul de organe donate a crescut foarte puţin", a explicat doctorul Atala pe scena

TED. De aceea, imprimantele 3D sunt considerate o potenţială soluţie pentru criza organelor,

una care devine pe zi ce trece tot mai acută.

Momentan, tehnologia este încă în fază incipentă, însă companiile farmaceutice investesc

tot mai mult pentru a o perfecţiona. Unul din motivele pentru care acestea sunt interesate de

imprimantele 3D este potenţialul lor de a uşura procesul de testare a noilor medicamente. Dacă,

spre exemplu, companiile pot tipări un ţesut similar ficatului uman, acest lucru le va permite să

studieze efectele noilor medicamente asupra acestuia. Astfel, efectele nocive ale unui

medicament nou vor putea fi observate mult mai rapid şi cu un cost mult mai redus decât cel al

testărilor clinice actuale.

Capitolul 10: Competen e informaticeț

10.1 Gestionarea sistemului de operare Windows

Pornirea unui calculator se mai numeste si incarcare, datorita faptul ca PC-ul isi incarca

toate instructiunile necesare pentru executarea procesului de pornire, folosind informatiile

incorporate in cipurile sale sau stocate pe hard-disk.

Dupa apasarea butonului de pornire a calculatorului, in timp ce se asteapta aparitia

ecranului de deschidere Windows, calculatorul poate sa afiseze diferite mesaje pe ecran, iar pe

unitatea centrala vor licari leduri. In general acestea pot fi ignorate; totusi, daca sistemul emite

bipuri, este posibil sa doresca un tip de interactiune din partea utilizatorului. Daca se aud unul

sau mai multe bipuri, utilizatorul trebuie sa priveasca ecranul pentru a vedea daca exista un

mesaj care solicita intreprinderea unei actiuni.

122


La sfarsitul procesului de pornire se va vedea suprafata de lucru Windows, ce va fi

descrisa in urmatoarele sectiuni. Pictograma (Icon) - simbol grafic ce poarta un nume dedesubt si

reprezinta documente, programe sau grupuri de aplicatii, care nu sunt deschise.

Zona de lucru - suprafata de lucru utilizata de programul activ la un moment dat.

Utilizarea mouse-ului in mediul Windows

Sistemul de operare Windows, pe langa interfata prietenoasa, ofera si facilitati de lucru

rapid cu ajutorul mouse-ului.

Cele mai importante actiuni ale mouse-ului sunt:

• click simplu pe butonul stanga: are ca efect selectarea unui obiect sau deschiderea unui meniu

asupra caruia s-a efectuat operatia;

• click dublu pe butonul stanga: are ca efect deschiderea, lansarea in executie a unei aplicatii sau

a unei comenzi;

• click pe butonul drept al mouse-ului: are ca efect deschiderea unui meniu contextual, in functie

de obiectul asupra caruia s-a efectuat operatia;

• drag and drop: consta in apasarea butonului stanga a mouse-ului, efectuand un click asupra

unui obiect, mentinerea butonului apasat si tragerea obiectului la o noua locatie dorita, permitand

deplasarea sau redimensionarea obiectelor.

Meniul Start se deschide printr-un click simplu pe butonul Start. Acest meniu poate fi

accesat si prin apasarea simultana a tastelor <Ctrl> si <Esc> sau a tastei dedicate de pe tastatura.

Meniul Start este impartit in doua sectiuni. In stanga se gasesc programele instalate. Unele dintre

ele pot fi enumerate direct pe meniu, dar toate sunt disponibile prin executarea unui click pe

sageata All Programs. In dreapta meniului Start se gasesc programele speciale care controleaza

ferestrele si pictogramele pentru fisierele calculatorului. Ele sunt directoarele My Documents,

My Pictures, My Music, plus o scurtatura catre My Computer si, daca respectivul calculator face

parte dintr-o retea, My Network Places. Mai jos sunt scurtaturile spre Control Panel, Network

Connections, Help and Support, instrumentul Search (cautare) si alte programe. De asemenea

exista optiunile Run, ce permite pornirea unui program in urma identificarii lui (prin apasarea

butonului Browse) si Shut Down - optiune ce permite suspendarea sesiunii de lucru, inchiderea

sau repornirea sistemului.

123


My Documents Pictograma My Documents este o scurtatura catre directorul in care

Windows XP pastreaza fisierele utilizatorului. Multe programe, inclusiv Office XP stocheaza

automat fisierele aici. Fiecare utilizator inregistrat pe sistemul de calcul are propriul director My

Documents. Directorul My Documents cuprinde alte doua directoare, My Music si My Pictures.

In primul dintre ele sunt stocate fisierele audio/video, iar My Pictures este utilizat pentru

stocarea fisierelor de tip imagine. Directorul My Documents este stocat in directorul Documents

and Settings de pe partitia C a hard-disk-ului. Pentru a-l gasi, poate fi utilizat fie My Computer,

fie Windows Explorer, apoi se executa click pe directorul Documents and Settings. My

Computer Executˆand click pe My Computer, directorul se va deschide in propria fereastra si va

arata unele dintre directoarele utilizatorului, partitiile hard-disk-ului si alte unitati de disc

(floppy, cd, dvd, etc.). Atunci cand se executa prima data click pe unitatea de disc C, va fi afisat

un mesaj de avertizare ce precizeaza faptul ca fisierele de pe aceasta partitie sunt

fisiere de sistem si deci, sunt ascunse. Puteti vedea fisierele apasand pe Show the contents of this

drive.

Control Panel. In mod prestabilit, Windows XP prezinta panoul de control organizat pe

categorii. Acestea sunt:

124


• Appearence and Themes: controleaza modul in care arata lucrurile pe ecran: tema suprafetei de

lucru, utilitarul de protectie a ecranului (screen saver), modul in care arata ferestrele, etc.

• Network and Internet Connections: in acest meniu puteti modifica sau configura conexiunea la

Internet;

• Add or Remove Programs: se pot instala/dezinstala aplicatii software;

• Sounds, Speech and Audio Devices: se pot controla multe aspecte ale sunetelor calculatorului,

incepand cu volumul si terminand cu dispozitive prestabilite pentru redare si inregistrare; de

asemenea puteti controla de aici schema de sunete, determinand sunetele ce sunt associate unor

actiuni specifice: pornirea/inchiderea sistemului de operare WIndows, inchiderea unui program,

etc. ;

• Performance and Maintenance: aceasta sectiune ofera informatii despre calculator, precum si

instrumente care ajuta la optimizarea sistemului. Puteti vedea informatiile de baza despre

calculator (versiunea sistemului de operare, tipul si viteza procesorului, dimensiunea memoriei

RAM, etc), dispozitivele fizice instalate (in sect¸iunea Hardware), informatii despre frecventa de

actualizare a sistemului de operare (Automatic Updates), se pot controla efectele vizuale,

memoria, configurarile avansate ale suprafetei de lucru, etc. (in sectiunea Advanced).

• Printers and Faxes: se poate modifica modul de operare al imprimantei, daca este una instalata,

se poate configura un fax, etc.

• User Accounts: se pot controla si configura conturile de utilizatori pe respectivul sistem de

calcul. Fiecare utilizator isi poate proteja fisierele, prefeintele de afisare, separa programele

instalate prin crearea/modificarea unui cont de utilizator. Acesta poate sa fie cu atributii limitate

(nu are drept de modificare a fisierelor de sistem, nu are drept de instalare programe, hardware,

de creare a unui cont de utilizator etc.) sau cu atributii nelimitate, numit si cont de administrator.

Conturile pot fi protejate prin parole.

• Date, Time, Language and Regional Options: se poate modifica ora, data si limba pe care le

afiseaza sistemul de operare si de asemenea se pot stabili unele optiuni locale, cum ar fi felului

in care sa fie afisate numerele, datele si valorile valutare.

• Accesibility Options: aceasta sectiune este utila persoanelor cu probleme de vedere sau de alta

natura care au dificultati in utilizarea calculatorului. De exemplu, se poate modifica marimea

125


fontului, se pot stabili optiuni StickyKeys, astfel incat sa nu fie necesara utilizarea ambelor maini

pentru anumite comenzi, etc.

Help and Support Meniul Help and Support ofera multe informatii despre sistemul de

operare Windows XP, inclusiv informatii despre tiparire, faxuri, lucrul in retea si depanari.

Ferestre Windows

Ferestrele reprezinta partea cea mai importanta a sistemului de operare Windows XP. O

clasificare din punct de vedere functional a ferestrelor ar putea fi urmatoarea:

• ferestre de aplicatii

• ferestre de grup: contin pictograme asociate unor obiecte

• ferestre de dialog: apar atunci cand s-a lansat in executie o comanda si este necesara

specificarea unor parametri din partea utilizatorilor. Elementele unei ferestre Windows sunt

urmatoarele, comune oricarui tip de fereastra:

• bara de meniuri: aici se gasesc comenzile diponibile aplicatiei respective;

• bara de titlu: afiseaza numele programului care ruleaza in aceasta fereastra si eventual numele

documentului prelucrat;

• bara de instrumente: contine instrumente pentru comenzile utilizate cel mai des;

• simboluri pentru inchiderea, minimazarea sau maximizarea ferestrei: butonul pentru

maximizare are rolul de a mari pe intreg ecranul sau de a micsora fereastra respectiva; cel pentru

minimizare determina indepartarea ferestrei din zona de lucru, butonul corespunzator aplicatiei

ramanand activ pe bara de programe;

• pictograma pentru modificarea dimensiunii ferestrei: in cazul in care fereastra nu este

maximizata, prin operatia de tragere cu ajutorul mouse-ului se poate modifica dimensiunea

ferestrei;

• bara de stare furnizeaza informatii directe despre documentul prelucrat sau da alte indicatii.

Directoare si fisiere

Informatia de pe calculator este pastrata in fisiere si directoare. Un director poate contine

la randul lui alte fisiere si directoare. Orice unitate de disk (partitie) are un director principal,

denumit director radacina.

Principalele instrumente ce permit gestionarea fisierelor si directoarelor sunt oferite de

aplicatia Windows Explorer. Aceasta poate fi accesata in unul din urmatoarele moduri:

126


• din meniul Start, submeniul Accesories;

• prin click dreapta pe butonul Start si alegerea optiunii Explorer;

Fereastra Windows Explorer prezinta doua parti: in partea stanga este afisata organizarea

structurii informationale accesibile de pe calculator (unitatile de disc, directoarele, alte

calculatoare din retea, etc.), iar in partea dreapta fisierele si directoarele aflate in directorul

curent. Pentru a vizualiza structura corespunzatoare unui director se apasa pe semnul + asociat

directorului respectiv. Pentru a restrange structura asociata unui director, se apasa pe butonul −.

Daca se doreste afisarea continutului unei unitati de disc se executa click pe pictograma unitatii

de disc respective. Continutul obiectului respectiv se va afisa in partea dreapta a ferestrei. In

partea dreapt˘ informatia poate fi reprezentata sub forma de pictograme mari (Large Icons), mici

(Small Icons), lista (List), detalii (Details). Modul de afisarese selecteaza din meniul View

(Vizualizare).

Pentru a afla detalii specifice despre un anumit obiect se selecteaza obiectul si se executa

click dreapta, alegandu-se optiunea Properties. Fisierele Windows au doua nume: numele

propriu-zis si o extensie. In general, extensia se compune din trei litere adaugate la sfarsitul

numelui de fisier, care anunta sistemul de operare despre ce tip de fisier este vorba. Cele doua

nume sunt separate prin punct.

In general, extensiile nu sunt vizibile in fereastra Explorer. Insa fiecare program are

asociata o anumita extensie pentru fisierele create. De exemplu, toate fisierele Word au asociata

extensia doc, fisierele Excel au asociata extensia xls, cele de muzica au extensia mp3, etc.

Atunci cand este instalata o aplicatie software, programul de instalare asociaza in mod

automat respectivul software cu extensiile pe care le deschide. De asemenea, sistemul de operare

asociaza anumite extensii cu programele corespunzatoare in mod automat. De exemplu, fisierele

ce au extensia txt sunt asociate cu NotePad, programul de baza ce insoteste Windows utilizat

perntru editarea documentelor simple.

Pentru a putea vedea extensiile fiecarui fisier, in Windows Explorer se alege meniul

Tools, apoi Folder Options ..., apoi eticheta View. In aceasta fereastra se deruleaza lista pana la

Hide extensions for known file types si se executa click pe casuta corespunzatoare pentru

anularea bifarii. Apoi se executa click pe butonul Apply si pe butonul OK.

127


Un fisier poate fi denumit oricum, insa numele nu trebuie sa aiba mai mult de 256 de

caractere si nu trebuie sa contina urmatoarele caractere interzise:

• \ diagonala la stanga;

• / diagonala la dreapta;

• : doua puncte;

• ∗ asterisc;

• ? semnul intrebarii;

• <> paranteze unghiulare;

• | bara verticala.

Daca se incearca numirea unui fisier utilizand caractere interzise, un mesaj de avertizare

este afisat, ce anunta greseala comisa.

In cadrul sistemului de operare Windows sunt create deja o serie de directoare si fisiere,

cum ar fi: Documents and Settings, Windows (directorul in care sunt stocate fisierele sistemului

de operare), Program Files (directorul in care sunt stocate directoarele asociate aplicatiilor

software instalate), etc. Insa utilizatorul poate crea la randul lui directoare noi, in unitatea de disc

C sau in interiorul altor directoare. Este recomandat insa sa nu se modifice structura

directoarelor.

Windows si Program Files.

128


Pentru a crea un nou director, trebuie sa navigati intr-un director si apoi executati click

dreapta oriunde in interiorul dosarului. In acest fel, apare meniul contextual pentru directoare.

Se selecteaza optiunea New, apoi Folder. Windows va crea un dosar nou numit implicit New

Folder, care se poate redenumi imediat, scriind pur si simplu noul nume, atat timp cat nu s-a

executat un alt click pe butonul mouse-ului. Pentru a redenumi orice director sau fisier se

selcteaza obiectul dorit si se executa click dreapta, alegand optiunea Rename. Un fisier nou

poate fi creat de utilizator folosind o aplicatie specifica tipului de fisier.

De exemplu, pentru a crea un fisier ce contine elementele unui document tiparibil,

sistemul de operare Windows pune la dispozitia utilizatorului aplicatia WordPad care se gaseste

in directorul Accessories.

Toate directoarele au un meniu comun si un mod de comportament comun in Windows.

Ca majoritatea aplicatiilor, directoarele au o serie de meniuri asociate (in Windows Explorer), ce

includ File, Edit, View, Tools, Help.

Meniul File este utilizat pentru crearea unui fisier nou, a unei scurtaturi, pentru a sterge

sau redenumi un fisier.

Meniul Edit este utilizat pentru a copia, muta un fisier intr-un alt director. Pentru aceasta,

trebuie selectat fisierul respectiv, apoi se selecteaza optiunea Copy/Cut pentru copiere/mutare, se

selecteaza directorul destinatie si se selecteaza comanda Paste.

Meniul View afecteaza modul de vizualizare a continutului unui director. Se pot

afisa/ascunde barele cu instrumente ori bara de stare, puteti vizualiza fisierele si directoarele in

diferite modalitati: Thumbnails (previzualizare a obiectelor) Icons (Pictograme), List (afisare sub

forma de lista), Details (se afiseaza si o scurta descriere a obiectelor).

Meniul Tools este utilizat pentru maparea unei unitati de disc din retea, astfel incat sa

apara ca o unitate de disc locala pe calculator. De asemenea se pot modifica optiunile

directoarelor cum ar fi informatiile afisate, partajare, si se pot sincroniza fisierele si directoarele

locale cu corespondentele lor de pe calculatoarele din retea

129


Pictogramele ce contin o sageata mica in partea inferioara se numesc scurtaturi

(shortcut). Acestea au rolul de a indica spre programe sau fisiere des utilizate aflate in alta parte

in calculator. De obicei acestea sunt plasate pe desktop. Stergerea unei scurtaturi nu implica si

stergerea obiectului referit. Se pot crea scurtaturi catre orice pictograma: unitate de disc, director,

fisier, program, etc. Una dintre metodele rapide de a crea o scurtatura este de a executa click

dreapta pe obiectul respectiv si alegerea optiunii Create Shortcut din meniul contextual. In acest

fel se va crea o scurtatura in acelasi director. Pentru a crea o scurtatura pe desktop, se poate alege

aceeasi modalitate ca mai sus, cu alegerea optiunii Send To ... Desktop (Create Shortcut) din

meniul contextual.

O alta modalitate de creare a unei scurtaturi este selectarea obiectului respectiv, apasarea

butonului dreapta a mouse-ului si tragerea obiectului spre noua locatie. La eliberarea butonului

mouse-ului, Windows va intreba daca se doreste mutarea, copierea sau crearea unei scurtaturi

pentru respectivul obiect. Se selecteaza Create Shortcut pentru a se obtine scurtatura catre

obiectul dorit.

Pentru a cauta un fisier se folosete optiunea Search for Files and Folders din meniul Start.

Instrumentul de cautare poate sa examineze toate discurile din calculator si de pe alte

calculatoare din retea. La deschiderea sistemului de cautare va fi afisat un meniu care permite

130


alegerea tipului de fisier cautat. Daca este vorba despre un tip de fisier la care nu se cunoaste

tipul sau acesta nu apare in enumerare, se poate alege optiunea All Files and folders. Dupa

selectarea tipului de fisier, se poate introduce numele complet sau partial al fisierului, ori,

alternativ, un cuvant sau o fraza din documentul respectiv. Apoi se completeaza caseta Look In

cu locatia de cautare. Daca nu se cunoaste locatia fisierului, se poate accelera cautarea,

executand click pe When it was modified (data modificarii), sau What size is it (dimensiune)

pentru a oferi mai multe informatii.

Accesorii Windows XP

Sistemul de operare Windows XP ofera o serie de programe, denumite accesorii, ce

indeplinesc o multime de functii, de la divertisment, la asistenta pentru sarcini esentiale ale

sistemului. Accesoriile sunt stocate in sectiunea Accessories din zona All Programs din meniul

Start. Accesibility ofera utilitare pentru o mai usoara utilizare a calculatorului:

• Accesibility Wizard: un ghid de setare a sistemului de operare pentru persoanele cu deficiente

de aud, vaz, etc;

• Magnifier : ofera o imagine marita a ecranului;

• Narrator : citete cu glas tare in limba engleza;

• OnScreen Keyboard: conceputa pentru utilizatorii cu mobilitate redusa;

• Utility Manager : permite stabilirea caracteristicilor de accesibilitate ce pornesc automat.

131


Communications cuprinde cateva optiuni de retea si utilitarul Hyper Terminal, ce permite

conectarea la un calculator ca si cum s-ar utiliza un terminal neinteligent.

Entertainment contine scurtaturi catre Sound Recorder, Volume Control, Windows

Media Player si alte aplicatii instalate de acest tip.

• Volume Control : permite modificarea volumului difuzoarelor;

• Sound Recorder : permite realizarea de inregistrari audio prin intermediul microfonului;

• Windows Media Player : permite vizionarea de filme in diferite formate, ascultarea de CD-uri

audio, etc.

System Tools :

• Character Map: ajuta la inserarea caracterelor speciale in documente text;

• File Transfer Wizard: permite salvarea si copierea de la un calculator la altul a parametrilor din

Internet Explorer, Outlook Express, alte programe, suprafata de lucru;

• Scheduled Tasks: se poate planifica pornirea automata a anumitor programe sau utilitare de

sistem;

• Disk Cleanup, Disk Defragmenter : utilitare de sistem ce ajuta la stergerea fiierelor ce ocupa

spatiu, compactarea fisierelor pe hard-disk, etc.

• System Restore: restabileste configuratia software-ului din calculator la starea anterioara unei

erori produse. Calculator ofera posibilitatea efectuarii de calcule matematice precum si copierea

132


acestora in fisiere Windows prin meniul Edit. Paint ofera posibilitatea de realizare a unor

imagini (desene) simple, ce pot contine linii, cercuri, poligoane, text, culori. Imaginile pot fi

salvate in diferite formate grafice (bmp, jpg, gif, etc.) si li se pot aplica diverse efecte (rotire,

marire, mic¸sorare, inversiune culori, etc. ).

10.2 Navigarea pe internet

Deschiderea unui program de navigare – Internet Explorer

a) Dublu click pe pictograma Internet Explorer de pe desktop.

b) Butonul Start Programs Internet Explorer

Bara de adresă (Address) în care se va tasta adresa paginii care se va vizualiza

Afişarea unei pagini web într-o fereastră nouă

Uneori se doreşte vizualizarea simultană pe ecran a mai multor pagini web. De exemplu,

se pot afişa rezultatele unei căutari într-o fereastră a navigatorului şi în ferestre

independente ale navigatorului paginile descoperite de un motor de căutare.

Numărul paginilor vizualizate simultan depinde doarde capacitatea de memorie internă a

calculatorului.

Dacă într-o fereastră a navigatorului se indică un hyperlink sau o imagine căreia i s-a

asociat o pagină web şi dacă se efectuează un click dreapta pe elementul indicat, atunci în

meniul local afişat va apare comanda Open in New Window (deschide în fereastră nouă).

Efectuând un click pe această comandă, pagina aferentă elementului indicat se va afişa

într-o fereastră nouă a navigatorului.

133


Oprirea încărcării unei pagini web

Utilizatorul poate opri navigatorul să încarce restul unei pagini, dacă cele afişate deja

conţin informaţii suficiente şi nu se doreşte aşteptarea încărcării unor imagini şi a unor

fragmente de text. În acest scop se va executa un clic pe butonul din bara de instrumente.

Reîmprospătarea (actualizarea) unei pagini web

Dacă încărcarea unei pagini web a fost oprită, atunci pentru reluarea încărcării paginii

web respective, se va acţiona butonul Refresh (reîmprospătare) din bara de instrumente sau se

apasă tasta F5.

Ştergerea istoricului de navigare în web

Programul Internet Explorer creează şi memorează un articol referitor la adresa fiecărei

pagini web vizitată de utilizator, în sesiunea actuală sau în sesiunile anterioare. Aceste informaţii

sunt utilizate pentru a asigura o introducere rapidă a adreselor în bara de adrese şi sunt specifice

fiecărui utilizator al calculatorului. Ele sunt depuse în folderul:

C:\Documents and Settings\NumeUtilizator\Local Settings\History

Pentru a configura modul de utilizare a acestui folder:

Meniul Tools Internet Options General în secţiunea Days to keep pages in history se

stabileşte durata pentru care adresele paginilor vizitate sunt păstrate în folderul History prin

acţionarea butonului de comandă Clear History (şterge istoric) se poate şterge conţinutul

folderului History. Operaţia de ştergere trebuie validată de utilizator.

Accesarea unei pagini web de adresă specificată

Click în bara de adrese a browser-ului se tastează adresa paginii web se apasă tasta

Enter sau se apasă butonul Go.

Activarea unui hyperlink afişat într-o pagină web

Paginile web pot conţine hyperlink-uri, adică legături la alte pagini web. Ele permit

navigarea rapidă între paginile web. Atunci când cursorul mouse-ului este deasupra unui

hyperlink, acesta se transformă în “mânuţă indicatoare”. Dacă se execută click pe hyperlink,

atunci în fereastra browser-ului se va afişa pagina indicată de această legătură. Un hyperlink este

un text subliniat şi colorat.

134


Navigarea înainte şi înapoi între paginile web vizitate

Click pe butonul (înapoi) sau pe butonul (înainte) din bara de instrumente a programului

de navigare.

CĂUTARE PE WEB

Prin motor de căutare se înţelege un program, accesibil în Internet, prin care se pot căuta

pagini web care conţin informaţii referitoare la un subiect specificat de utilizator. Există mai

multe motoare de căutare. Câteva dintre ele sunt menţionate în tabelul de mai jos:

Motor de căutare AdresaGoogle http://www.google.com http://www.google.ro AltaVista http://altavista.digital.com Euroseek http://www.euroseek.com Go http://www.go.com SNAP! http://www.snap.com Excite http://excite.com Infoseek http://infoseek.com

Efectuarea unei căutari utilizând cuvinte, fraze cheie

Motoarele de căutare conţin o cutie text în care se tastează un cuvânt cheie

(reprezentativ) sau o frază care caracterizează subiectul căutat. Cutia text este asociată cu un

buton de comandă Search. Dacă se efectueaza un click pe acest buton se lansează în execuţie

procesul de căutare a paginilor web în care apare subiectul specificat. Rezultatul căutarii este o

listă care conţine adresele paginilor web în care apar informaţii despre subiectul căutat.

135


Copierea textului, imaginilor dintr-o pagină web într-un document

Se selectează textul sau imaginea dorită sau meniul Edit Select All (dacă se doreşte

copierea textului întregii pagini) click dreapta pe selecţie Copy se deschide documentul

destinaţie se poziţionează cursorul în locaţia unde se va face copierea click dreapta

Paste.

Salvarea unei pagini web ca fişier text sau html într-o locaţie pe disc

În fereastra browser-ului meniul File Save As… în fereastra Save Web se

specifică folder-ul în care se va salva pagina, numele paginii şi tipul fişierului click pe butonul

Save.

Descărcarea unui fişier/software dintr-o pagină web într-o locaţie pe disc

Se deschide pagina web de unde se va face descărcarea click pe numele fişierului ce

va fi descărcat sau pe butonul Download, dacă acesta există în fereastra File Download se

apasă butonul Save (sau Run în cazul software-ului, pentru a fi instalat direct de pe web, fără a

salva kit-ul pe disc) în fereastra Save in se stabileşte locaţia pe disc unde va fi salvat fişierul

se va afişa fereastra de descărcare a fişierului în care se poate vedea progresul descărcării,

viteze de transfer etc.

136


Po ta electronicăș

Structura unei adrese de e-mail

O adresă de e-mail se compune din următoarele elemente :

Numele utilizatorului – prin care s-a înregistrat la un calculator server de poştă

Caracterul @ - care este unseparator standardizat ( se citeşte „at” sau „coadă de maimuţă”)

Numele subdomeniului – adică numele calculatorului server de poştă electronică sau numele

furnizorului care administrează cutia poştală sau numele instituţiei

Numele domeniului – profilul organizaţiei sau ţara

Exemple: [email protected], [email protected], [email protected]

Securitate

Conştientizarea posibilităţii de a primi mesaje nesolicitate

Foarte multe firme comerciale, datorită costului mic şi al vitezei mari de transmitere,

folosesc mesajele electronice în scopul de a face reclamă comercială (aceste mesaje se numesc

spam). Există pericolul primirii zilnice a unui număr mare de mesaje inutile. Pentru evitarea

acestei primiri se recomandă să comunicaţi adresa dvs. electronică numai persoanelor de

încredere. Se recomandă utilizarea comenzilor de filtrare a mesajelor precum şi utilizarea

programelor antispam.

Conştientizarea pericolului de infectare a calculatorului cu un virus prin

deschiderea unui mesaj necunoscut, unui fişier ataşat unui mesaj necunoscut

Mesajele primite prin posta electronică sunt asociate deseori cu ataşamente (fişiere

anexate mesajelor). Fişierele ataşate pot conţine viruşi care pot infesta calculatorul

137


destinatarului. Se recomandă ştergerea mesajelor care conţin ataşamente neaşteptate sau primite

de la persoane necunoscute. O mare atenţie trebuie acordată ataşamentelor executabile (fişiere de

extensie .exe, .vbs, .js) care în multe cazuri conţin viruşi.

Simpla descărcare a unui mesaj asociat cu un ataşament încă nu infectează calculatorul.

Doar deschiderea unui ataşament poate infecta calculatorul. Se menţionează că la ora actuală

sunt şi viruşi ascunşi în fişiere de tip document.

Utilizarea serviciului de poştă electronică Yahoo! Mail

Deschiderea căsuţei poştale

În fereastra browser-ului, în bara de adrese se tastează adresa : www.mail.yahoo.com

Enter.

Se introduc datele de identificare : ID-ul (numele prin care s-a înregistrat

utilizatorul) şi parola se apasă Enter sau click pe butonul Sign in se va deschide căsuţa

poştală.

138


Dacă utilizatorul nu are căsuţă poştală, el o poate crea apăsând pe hyperlink-ul Sign Up

va parcurge paşii indicaţi, completând cu datele personale şi alegând un nume de utilizator al

serviciului de poştă (ID) şi o parolă.

Foldere gestionate de Yahoo! Mail

Inbox – conţine mesajele primite de utilizator

Draft – conţine schiţe (mesaje în curs de elaborare)

Sent – conţine copiile mesajelor trimise de utilizator

Bulk – folder în care sunt trimise de către programul antispam Yahoo! mesajele suspectate a fi

spam.

Trash – conţine mesajele care au fost şterse din celelalte foldere.

Citirea unui mesaj

Click pe folder-ul Inbox se afişează o fereastră ce conţine toate mesajele din folder-ul

Inbox.

Mesajele care nu au fost citite sunt scrise cu font bold (îngroşat). Pentru fiecare mesaj se

afişează numele (adresa) expeditorului, subiectul mesajului, data trimiterii şi dimensiunea

mesajului. Atunci când există mesaje necitite, folder-ul Inbox apare cu font bold, iar în

paranteză apare numărul mesajelor necitite.

Atunci când mesajul conţine un fişier ataşat, înaintea subiectului mesajului apare

simbolul .

Pentru citirea unui mesaj : click pe subiectul mesajului se deschide o fereastră în care

este afişat mesajul.

Scrierea unui mesaj

Click pe butonul Compose

139


Se completează astfel :

To (către) : se scrie adresa de e-mail a destinatarului. Dacă se trimite mesajul la mai mulţi

destinatari, atunci în câmpul To se scriu toate adresele acestora separate prin , (virgulă). Dacă

există adresa salvată în agenda de contacte, atunci click pe Insert addresses se bifează

destinatarul click pe butonul Insert Checked Contacts.

Cc = Carbon Copy (copie la indigo) : se scriu adresele persoanelor care vor primi o copie a

scrisorii. Atât persoanele din câmpul To, cât şi persoanele din câmpul Cc vor afla cine sunt

destinatarii mesajului e-mail.

Bcc = Blind Carbon Copy (copie „oarbă” ) : se scriu adresele celorlalţi destinatari care vor primi

o copie a scrisorii. Deosebirea între Cc şi Bcc este urmatoarea: persoanele din To şi Cc nu vor

vedea cine sunt persoanele menţionate în lista secretă Bcc.

Subject : se scrie subiectul mesajului

Printr-un click în zona de editare a textului se poziţionează cursorul şi se poate începe

introducerea mesajului.

Pentru ataşarea unui fişier la mesaj : click pe butonul Attach Files click pe butonul Browse

se caută pe disc fişierul dorit click pe butonul Attach files click pe butonul Continue to

Message.

140


Se fac ultimele verificări (corectitudinea gramaticală şi ortografică a mesajului, adresa

destinatarului) click pe butonul Send.

Răspunsul la un mesaj (Reply)

Mesajelor primite li se poate răspunde imediat sau ulterior. Pentru a răspunde la un mesaj

se parcurg etapele:

Se selectează mesajul primit pentru care se va răspunde se apasă butonul Replay

(răspuns) câmpul To (către) se completează automat cu adresa persoanei respective câmpul

Subject (subiect) se completează cu subiectul mesajului primit (dacă se doreşte, subiectul

mesajului poate fi schimbat) se tasteaza răspunsul se apasă butonul Send (se trimite).

Redirecţionarea unui mesaj (Forward)

Mesajele primite pot fi retransmise (redirecţionate) şi către alte persoane, astfel că

persoanele respective vor primi o copie a originalului.

Se selectează mesajul recepţionat care se va retransmite se apasă butonul Forward

(redirecţionare) al barei de instrumente în câmpul To se va tasta noua adresă se apasă

butonul Send mesajul original este inclus automat în corpul noului mesaj.

Ştergerea mesajelor

se deschide fiecare mesaj click pe butonul Delete

dacă se şterg mai multe mesaje : se selectează mesajele (click pe căsuţele din faţa fiecărui mesaj)

click pe butonul Delete

Salvarea pe disc/deschiderea unui fişier ataşat unui mesaj

Se deschide mesajul respectiv click pe numele fişierului din secţiunea Attachments click

pe butonul Download Attachment click pe butonul Open (pentru deschiderea fişierului)

141


sau pe butonul Save (pentru salvarea pe disc a fişierului) se alege folder-ul în care va fi salvat

fişierulclick pe butonul Save.

Adăugarea unui contact în agendă (Address Book)

Click pe tab-ul Contacts click pe butonul Add Contact se completează datele şi

adresa de mail a contactului şi eventual alte informaţii click pe butonul Save.

Crearea unui folder

Utilizatorul îşi poate crea propriile foldere în care îşi poate organiza mesajele primite.

Click pe hyperlink-ul Add din secţiunea Folders apoi se introduce un nume pentru folder-ul

respectiv click pe butonul OK.

Mutarea unui mesaj într-un folder

Se selectează mesajul (click pe căsuţa din faţa mesajului) click pe butonul Move

se alege folder-ul.

Bibliografie

1. Moisa Nicoleta Catalina, „Tehnologia informatiei si comunicarii”, Editura: Vladimed - Rovimed, 2014

2. Eugen Popescu, Mihaela Codres, Daniel Codres, Marian Vlad, ”Initiere in Excel, Power Point si Access”, Editura: Else, 2010

3. Sorin Matei, Elvira Nicoleta Bazdoaca, Nicu George Bazdoaca, ”Initiere in Word”, Editura: Arves, 2003

4. Ana-Maria Suduc, Mihai Bizoi, Gabriel Gorghiu, ”Tehnici informationale computerizate”, Editura: Bibliotheca, 2008

5. Logica Banica, „Informatica. Notiuni de baza si aplicatii economice”, Editura: Matrixrom, 2008

6. Blajenescu Titu I., Borda Monica E, „Securitatea in informatica si telecomunicatii”, Editura : DACIA

142


143

operator

Documents

Transcript of operator