Batalia Greciei (cunoscuta ?i ca Opera?iunea Mari?a, germana: Unternehmen Marita)[9] a fost una dintre bataliile celui de-al Doilea Razboi Mondial ce s-a desfa?urat pe teritoriul Greciei continentale ?i n sudul Albaniei. Par?ile combatante au fost Regatul Greciei ?i Commonwealthul Britanic (facnd parte din rndul Alia?ilor din cel de-al Doilea Razboi Mondial) pe de-o parte ?i Germania Nazista, Italia Fascista ?i Bulgaria (Puterile Axei) n tabara opusa. mpreuna cu Batalia din Creta ?i ac?iunile navale din Marea Egee, Batalia Greciei este considerata parte a mai vastei Campanii din Balcani din cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial.De obicei, Batalia Greciei este privita ca o continuare a razboiului greco-italian, care a nceput odata cu atacul lansat de Italia de la bazele din Albania mpotriva Greciei pe 28 octombrie 1940. n numai cteva saptamni, for?ele italiene au fost respinse din Grecia de for?ele elene, iar mai apoi tot acestea au reu?it sa ocupe o buna parte a sudului Albaniei. n martie 1941, grecii au respins un contraatac major al italienilor, iar germanii au fost for?a?i sa vina n sprijinul alia?ilor lor. Opera?iunea Mari?a a nceput pe 6 aprilie 1941, trupele germane traversnd grani?a bulgaro-elena. For?ele combinate greco-britanice au luptat cu mare tenacitate, dar au fost depa?ite numeric ?i au fost obligate sa se retraga. Atena a fost cucerita de germani pe 27 aprilie. Britanicii au reu?it sa evacueze aproximativ 50.000 de solda?i.[10] Campania din Grecia s-a ncheiat cu o victorie rapida (24 de zile) ?i completa odata cu ocuparea portului Kalamata din Peloponez.Exista o serie de istorici care socotesc campania din Grecia decisiva pentru deznodamntul conflagra?iei mondiale. Astfel, ntrzierea provocata de campania din Grecia avea sa provoace e?ecul germanilor n fa?a Moscovei ?i mai apoi seria de nfrngeri de pe frontul de rasarit. Exista ?i pareri conform carora invazia din Grecia nu a avut nicio influen?a asupra datei de declan?are a Opera?iunii Barbarossa. Mai mult, interven?ia britanica n sprijinul elenilor a fost caracterizata de ace?ti din urma comentatori ca fiind o ac?iune inutila, o decizie politica ?i sentimentala sau chiar o gafa strategica.Cuprins [ascunde] 1 mprejurari1.1 Razboiul greco-italian1.2 Decizia lui Hitler de a ataca Grecia2 Pregatirile militare2.1 Terenul2.2 Factori strategici2.3 For?ele din defensiva ?i din atac2.4 Planul german de atac3 Invazia germana3.1 Atacul din Iugoslavia ?i naintarea spre Salonic3.2 Linia Metaxas3.3 Capitularea Armatei a II-a elene3.4 Strapungerea spre Kozani3.5 Pasurile Olimp ?i Servia3.6 Retragerea ?i capitularea Armatei I elene3.7 Defensiva de la Termopile3.8 Asaltul german mpotriva Atenei3.9 Evacuarea for?elor Commonwealthului4 Urmari4.1 Ocuparea Greciei de catre Puterile Axei4.2 Batalia din Creta5 Evaluari critice6 Recunoa?terea meritelor armatei ?i poporului Greciei7 Note8 Bibliografie9 Bibliografie suplimentara10 Legaturi externemprejurari[modificare | modificare sursa]Razboiul greco-italian[modificare | modificare sursa]Articol principal: Razboiul greco-italian .Hitler m-a pus ntotdeauna n fa?a faptului mplinit. De data asta, am de gnd sa-i platesc cu propria moneda. Va afla din ziare ca eu am ocupat Grecia.[11]Benito Mussolini adresndu-se lui Galeazzo Cianon momentul izbucnirii razboiului, premierul elen Ioannis Metaxas a cautat sa men?ina statutul de neutralitate al ?arii sale. Cu toate acestea, Grecia era ?inta unor continue presiuni din partea Italiei, care au culminat cu torpilarea cruci?atorului elen Elli pe 15 august 1940 de catre submarinul Delfino.[12] Mussolini[13] era iritat de faptul ca liderul german Adolf Hitler nu-l consultase n niciuna dintre problemele razboiului ?i dorea ca prin ocuparea Greciei, o ?ara care parea u?or de nvins, sa ob?ina o victorie comparabila cu cele ale germanilor.[14] Pe 15 octombrie 1940, Mussolini ?i consilierii sai au decis sa atace Grecia.[15] n diminea?a zilei de 28 octombrie, ambasadorul italian Emmanuel Grazzi i-a prezentat lui Metaxas un ultimatum, prin care erau pretinse dreptul la libera trecere a trupelor italiene ?i ocuparea unor obiective strategice nespecificate de pe teritoriul Greciei.[16] Metaxas a respins ultimatumul (refuzul este sarbatorit pna n zilele noastre ca Ziua Ohi). Chiar nainte de expirarea termenului ultimatumului, trupele italiene au invadat Grecia, atacnd din bazele aflate pe teritoriul Albaniei.[17] Principalul atac a fost direc?ionat spre ora?ul Ioannina, italienii nregistrnd ini?ial un numar de succese locale. Ace?tia au traversat rul Thyamis (Kalamas), dar n scurta vreme au fost respin?i ?i alunga?i spre bazele de pornire din Albania.[18] Dupa trei saptamni de lupte, to?i invadatorii fusesera alunga?i din Grecia, elenii reu?ind sa organizeze un contraatac ncununat de succes.[19] Mai multe localita?i rurale albaneze au fost ocupate de for?ele elene, dar nici schimbarea comandantului, nici sosirea unor puternice ntariri nu i-au ajutat pe italieni sa schimbe cursul luptelor.[20]GreekItalianinitialItal.JPGGreekItalianGreekCounter.JPGGreekItalian2ndItal.JPGPrima ofensiva italiana28 octombrie 13 noiembrie 1940. Contraofensiva elena14 noiembrie 1940 martie 1941. A doua ofensiva italiana9 martie 23 aprilie 1941Dupa mai multe saptamni de razboi pe timp de iarna, cu rezultate neconcludente, italienii au lansat pe 9 martie 1941 un contraatac la scara mare pe ntreg frontul. n ciuda superiorita?ii for?elor armate italiene, atacul s-a ncheiat nsa cu un e?ec. Dupa o saptamna de lupte ?i pierderea a 12.000 de oameni, Mussolini a oprit atacul ?i a parasit Albania dupa 12 zile.[21] Anali?tii din zilele noastre cred ca e?ecul italienilor a fost cauzat de faptul ca Mussolini ?i generalii sai au alocat prea pu?ine resurse militare campaniei (doar 55.000 de oameni),[22] nu au luat n considerare condi?iile meteorologice din toamna ?i au lansat un atac fara avantajul surprizei ?i fara sprijinul bulgarilor.[23] Nu au fost luate n considerare pregatirile elementare, precum procurarea echipamentului de iarna.[24] Mai mult, Mussolini nu a ?inut seama de recomandarile Comisiei Italiene a Produc?iei de Razboi, care avertizase asupra faptului ca economia italiana nu era capabila sa sus?ina efortul nentrerupt de razboi dect ncepnd cu 1949.[25]n cele ?ase luni de lupta mpotriva Italiei, armata elena a ob?inut mai multe succese locale prin eliminarea pozi?iilor avansate ale inamicilor. Trebuie spus ca Grecia nu avea o industrie militara puternica ?i armata elena a fost obligata sa se bazeze pe armele ?i muni?iile capturate de britanici n Africa de Nord. Pentru a sus?ine luptele din Albania, comandamentul grec a fost for?at sa retraga unita?i militare din Macedonia rasariteana ?i Tracia apuseana. n condi?iile unui atac iminent din partea Germaniei, era imperios necesara redistribuirea trupelor. For?ele de care dispunea Grecia facea imposibila rezisten?a pe doua fronturi. Comandamentul elen a luat hotarrea sa apere cuceririle din Albania, indiferent de ceea ce avea sa se ntmple n cazul unui atac german dinspre Bulgaria.[26]Decizia lui Hitler de a ataca Grecia[modificare | modificare sursa]Doream, nainte de toate, sa te rog sa amni opera?iunea pna la instalarea unui sezon mai favorabil, n orice caz pna dupa alegerile preziden?iale din America. De asemenea, doream sa te rog sa nu treci la ac?iune pna nu ai ntreprins o opera?iune blitzkrieg n Creta. Pentru acest scop inten?ionam sa fac sugestii practice privind folosirea unei divizii de para?uti?ti ?i a uneia aeropurtate.Dintr-o scrisoare a lui Adolf Hitler adresata lui Mussolini pe 20 noiembrie 1940[27]Hitler a intervenit pe 4 noiembrie 1940, la patru zile dupa ce britanicii au ocupat Creta ?i Lemnos. Fhrerul a ordonat Statului Major sa pregateasca invazia n Grecia prin Romnia ?i Bulgaria. Acest atac a fost parte a unui plan mai amplu care prevedea preluarea controlului asupra bazelor britanice din Marea Mediterana.[28] Pe 12 noiembrie, naltul Comandament al For?elor Armate Germane a emis directiva 18, prin care programa opera?iuni simultane mpotriva Gibraltarului ?i Greciei n ianuarie 1941. Pna la urma, n decembrie 1940, planurile germane n Mediterana au fost modificate serios dupa ce dictatorul spaniolilor, Francisco Franco, a refuzat sa participe la un atac mpotriva Gibraltarului.[29] Drept urmare, ofensiva germana n Europa de Sud a trebuit sa se limiteze la atacul mpotriva Greciei. naltul Comandament German a emis directiva 20 pe 13 decembrie 1940 prin care ordona declan?area Opera?iunii Mari?a invazia din Grecia care avea ca principal obiectiv cucerirea ?armului nordic al Marii Egee pna n martie 1944. Restul teritoriului elen trebuia ocupat n masura n care se dovedea necesar din punct de vedere militar.[30] Dupa ?edin?a convocata n graba de Hitler ca urmare a loviturii de stat de la Belgrad, au fost lansate pe 27 martie ordine pentru o campanie militara mpotriva Regatului Iugoslaviei, care au schimbat planurile cu privire la Grecia. Astfel, pe 6 aprilie urmau sa fie atacate ambele state balcanice.[31]Lovitura de stat iugoslava a venit de nicaieri. Cnd am fost n?tiin?at de aceasta n diminea?a zilei de 27 am crezut ca era o gluma.[32].Hitler adresndu-se comandan?ilor saiSoldati australieni mbarcndu-se n Alexandria (Egipt) cu destinatia Grecia.Regatul Unit trebuia sa ajute Grecia dupa declara?ia din 1939, prin care afirma ca, n cazul unui atac mpotriva Greciei sau Romniei, se va sim?i obligat sa asigure guvernului elen sau romn tot sprijinul de care era n stare.[33] Prima ac?iune britanica a fost deplasarea n noiembrie 1940 n Grecia a escadrilelor RAF comandate de John d'Albiac.[34] Avnd consim?amntul guvernului de la Atena, britanicii au trimis trupe n Creta pe 31 octombrie, ceea ce a permis grecilor sa-?i aduca pe continent Divizia a 5-a de infanterie.[35]Pe 17 noiembrie 1940, Metaxas a propus britanicilor declan?area unei ofensive comune n Balcani, pornind de la bazele de?inute de eleni n Albania de sud. Britanicii nu s-au aratat dornici sa discute propunerea lui Metaxas, pentru ca o asemenea ofensiva ar fi trebuit sa fie dusa la ndeplinire cu ajutorul transferului de trupe ale Commonwealthului, care erau deja implicate n luptele din Africa de Nord.[36] n timpul unei ntlniri eleno-britanice ?inute la Atena pe 13 ianuarie 1941, generalul grec Alexandros Papagos, comandantul suprem al for?elor armate elene, a cerut britanicilor sprijinul a noua divizii de infanterie complet echipate, cu for?ele aeriene corespunzatoare. Britanicii au raspuns ca, din cauza luptelor din Africa de Nord, tot ceea ce pot face este trimiterea unui mic corp expedi?ionar, cu un efectiv de cel mult o divizie. Grecii au respins o asemenea oferta, temndu-se ca sosirea unor trupe britanice att de nensemnate din punct de vedere numeric nu ar fi facut dect sa precipite atacul german, fara a asigura un ajutor serios punctelor de aparare.[37][38] Ajutorul britanic avea sa fie cerut doar daca ?i cnd germanii ar fi traversat Dunarea din Romnia n Bulgaria.[39]Nu ?tiam pe atunci ca el [Hitler] era att de adnc concentrat pe gigantica sa invazie a Rusiei. Daca ?tiam, ar fi trebuit sa ne sim?im mai ncrezatori n succesul politicii noastre. Ar fi trebuit sa vedem ca el risca sa cada ntre doua scaune ?i ?i-ar fi subminat cu u?urin?a suprema sa ntreprindere de dragul uneia preliminare n Balcani. Exact a?a s-a ?i ntmplat, nsa nu puteam ?ti la acel moment. Unii pot crede ca am construit corect; cel pu?in am construit mai bine dect ?tiam la acea vreme. Era scopul nostru sa animam ?i sa combinam puterile Iugoslaviei, Greciei ?i Turciei. Datoria noastra posibila pna atunci era sa-i ajutam pe greci.Winston Churchill[40]Churchill ?inea cu tot dinadinsul sa creeze un front balcanic care trebuia sa cuprinda Iugoslavia, Grecia ?i Turcia, ?i le-a ordonat lui Anthony Eden ?i lui John Dill sa reia negocierile cu Grecia. La ntlnirea de la Atena din 22 februarie au participat Eden ?i conducerea elena, inclusiv regele George al II-lea, premierul Alexandros Koryzissuccesorul lui Metaxas, care murise pe 29 ianuarie 1941 ?i Papagos. Aici s-a luat decizia trimiterii n Grecia a unei for?e expedi?ionare a Commonwealthului.[41] ntre timp, trupele germane erau masate n Romnia, iar, pe 1 martie 1941, for?ele Wehrmachtului au nceput deplasarea n Bulgaria. n acela?i timp, Bulgaria ?i-a mobilizat trupele ?i le-a pozi?ionat de-a lungul frontierei cu Grecia.[40] Pe 2 martie s-a declan?at Opera?iunea Lustre, transportarea trupelor britanice spre Grecia. 26 de transportoare de trupe au ancorat n portul Piraeus.[42] Pe 3 aprilie, n timpul unei ntlniri a reprezentan?ilor britanici, iugoslavi ?i greci, iugoslavii au promis sa blocheze valea rului Struma n cazul n care aveau sa fie ataca?i de germani.[43] n timpul acestei ntlniri, Papagos a subliniat importan?a unei ofensive comune iugoslavo-elene mpotriva italienilor imediat dupa declan?area atacului german.[44][45] Pna pe 14 aprilie, mai mult de 62.000 de solda?i ai Commonwealthului (britanici, australieni, neozeelandezi, palestinieni ?i ciprio?i) fusesera trimi?i n Grecia.[46] Aceste forma?iuni militare aveau sa devina cunoscute ca For?a W, dupa numele comandantului lor, Henry Maitland Wilson.[47][48]Pregatirile militare[modificare | modificare sursa]Terenul[modificare | modificare sursa]Pentru a ataca Grecia prin nord, armata germana era obligata sa parcurga Mun?ii Rodopi, care sunt traversa?i de doar cteva vai de ruri sau pasuri prin care sa fie posibila mi?carea unor unita?i militare mari. Germanii au stabilit doua rute de deplasare pe la vest de Kiustendil ?i o a treia de-a lungul vaii rului Struma ?i a frontierei iugoslavo-bulgare. Fortifica?iile elene de frontiera fusesera adaptate terenului ?i cele cteva drumuri de acces posibile erau acoperite de lucrari defensive impresionante. Vaile rurilor Struma ?i Nestos, care traversau frontiera greco-bulgara, erau protejate de fortifica?ii puternice, parte a mai amplei Linii Metaxas. Aceste sisteme de bunkere din beton armat ?i tran?ee fusesera construite de-a lungul frontierei bulgare la sfr?itul deceniului al patrulea, ?i aveau ca model Linia Maginot. Dar principala calitate a lucrarilor defensive era data de pozi?ionarea lor n loca?ii greu accesibile, ceea ce facea apararea mai u?oara.[49]Factori strategici[modificare | modificare sursa]Terenul muntos al Greciei favoriza apararea, lan?urile muntoase Rodopi, Pind ?i Olimp oferind numeroase posibilita?i de organizare a unei defensive eficiente. For?ele invadatoare care ac?ionau din Albania au putut fi oprite cu for?e relativ reduse din punct de vedere numeric, pozi?ionate n regiunile nalte ale Pindului, n schimb zona din nord-est a Greciei era mai greu de aparat.[50]Ca urmare a conferin?ei de la Atena din martie, comandamentul britanic a luat n considera?ie o ac?iune comuna anglo-elena pentru ocuparea liniei Haliacmon un front scurt pozi?ionat la nord-vest, de-a lungul culmilor mun?ilor Vermion ?i cursului inferior al rului Haliacmon. Papagos a?tepta clarificari de la guvernul iugoslav, iar mai trziu a propus o rezisten?a ferma pe linia Metaxas care era considerata de majoritatea grecilor garantul securita?ii na?ionale fara retragerea unita?ilor care ocupau sudul Albaniei.[51] El considera ca orice retragere din Albania era de neconceput, ea putnd fi considerata o victorie de catre italieni. Prin aceasta abordare a apararii, importantul port Salonic ramnea practic neaparat, iar transportul trupelor spre ?i dinspre port devenea primejdios.[52] Papagos a propus ca apararea sa utilizeze la maxim facilita?ile oferite de terenul accidentat ?i sa se construiasca fortifica?ii care ar fi ajutat ?i la apararea Salonicului.Generalul Dill a descris atitudinea lui Papagos ca fiind incomoda ?i defetista,[53] premierul elen nelund n seama faptul ca artileria ?i infanteria proprie nu sunt capabile sa opuna o rezisten?a de durata n nord-vestul ?arii. Britanicii considerau ca rivalitatea greco-bulgara linia Metaxas fusese construita anume mpotriva unui atac bulgaresc ct ?i bunele rela?ii greco-iugoslave, lasasera frontiera nord-vestica aproape neaparata.[54] Britanicii au cedat n cele din urma n fa?a grecilor, n ciuda vulnerabilita?ii frontului de nord-vest. Pe 4 martie, generalul Dill a acceptat planul apararii pe linia Metaxas, iar pe 7 martie planul a fost aprobat de guvernul regal britanic.[55] Comanda suprema a fost asumata de Papagos, iar comandan?ii greci ?i britanici s-au resemnat sa organizeze lupte de ntrziere a naintarii inamicilor din nord-estul ?arii.[50] Britanicii nu ?i-au transferat trupele pe frontul de nord-vest, generalul Wilson apreciind ca nu are destui oameni sa apere un front larg. n schimb, el ?i-a plasat oamenii pe o pozi?ie la cam 70 de kilometri vest de Axios, de-a curmezi?ul liniei Haliacmon.[56] Principalele considerente pentru stabilirea acestei pozi?ii erau pe de-o parte men?inerea legaturii cu Armata I elena din Albania ?i pe de alta, blocarea accesului germanilor catre Grecia centrala. Aceasta pozi?ie avea avantajul de avea nevoie de o for?a mai mica dect alte op?iuni, dar necesita destul de mult timp pentru pregatire. n acela?i timp, aceasta pozi?ie presupunea abandonarea ntregii regiuni nordice a Greciei ?i era inacceptabila din punct de vedere politic ?i psihologic pentru greci. Mai mult chiar, flancul stng britanic parea sensibil, fiind posibila ocolirea prin flanc de catre germani a zonei aparate, care ar fi folosit pentru deplasare zona Monastir din Iugoslavia.[57] Totu?i, nici grecii ?i nici britanicii nu luau n considera?ie un eventual colaps al for?elor iugoslave ?i naintarea germana n spatele pozi?iilor aliate de la Vermion.[50]Strategia germana era bazata pe utilizarea tacticilor blitzkriegului, care se dovedisera potrivite n campania din Europa Apuseana. Aceasta strategie s-a dovedit victorioasa n campania din Iugoslavia. Comandamentul german a facut planuri pentru declan?area unor atacuri ale infanteriei ?i tancurilor, sprijinite de for?ele aeriene, care trebuiau sa duca la naintari rapide n adncimea teritoriului inamic. Dupa ocuparea Salonicului, Atena ?i portul Pireu aveau sa devina urmatoarele ?inte. Ca urmare a capturarii portului Pireu ?i a Istmului Corint de catre germani, retragerea ?i evacuarea for?elor britanice ?i elene ar fi fost compromise n mod iremediabil.[50]For?ele din defensiva ?i din atac[modificare | modificare sursa]Generalul locotenent Thomas Blamey, comandantul Corpului I australian, generalul locotenent Henry Maitland Wilson, comandantul fortei W si generalul maior Bernard Freyberg, comandantul diviziei a 2-a neozeelandeze din GreciaArmata a 5-a iugoslava a avut responsabilitatea apararii grani?ei de sud-est a ?arii, de la Kriva Palanka pna la frontiera elena. n momentul n care germanii au declan?at atacul, armata iugoslava nu era complet mobilizata. n plus, iugoslavii nu aveau suficient armament modern. Dupa intrarea for?elor germane n Bulgaria, majoritatea trupelor elene au fost evacuate din Tracia apuseana. n acel moment, efectivele elene care aparau frontiera cu Bulgaria erau de aproximativ 70.000 de oameni. Restul trupelor elene 14 divizii luptau n Albania.[58]Pe 28 martie, cele doua divizii elene din Macedonia centrala au fost trecute sub comanda generalului britanic Wilson, care ?i-a stabilit cartierul general la nord-vest de Larissa. Divizia neozeelandeza a ocupat pozi?ii la nord de Muntele Olimp, iar australienii au blocat valea Haliacmon pna la lan?ul muntos Vermion. Royal Air Force a continuat sa opereze de pe aeroporturile din Grecia centrala ?i de sud. Trebuie spus nsa ca britanicii au putut sa deplaseze n Grecia un numar relativ redus de aparate de zbor. For?ele britanice erau motorizate aproape n totalitate, dar echipamentele lor militare erau mai potrivite pentru razboiul n de?ert, nu pentru drumurile muntoase accidentate ale Greciei. De asemenea, britanicii aveau un numar redus de tancuri ?i tunuri antiaeriene, iar liniile de transport maritime din Mediterana erau vulnerabile, convoaiele fiind obligate sa se deplaseze prin apropierea insulelor controlate de Axa. Problemele logistice erau agravate de capacitatea limitata de ncarcare-descarcare a instala?iilor portuare elene.[59]Armata a 12-a germana, sub comanda mare?alului Wilhelm List, a fost desemnata pentru executarea Opera?iunii Mari?a. n componen?a for?elor germane intrau unita?i de infanterie, vnatori de munte ?i tancuri. O divizie de tancuri fusese deplasata la grani?a bulgaro-turca, pentru a face fa?a unui eventual atac din partea Turciei.[60]Planul german de atac[modificare | modificare sursa]Planul german de atac se baza pe experien?a c?tigata n timpul luptelor din Fran?a. Germanii urmareau sa creeze o diversiune printr-o campanie n Albania, ceea ce ar fi produs concentrarea for?elor elene n regiunea frontierei cu Albania ?i Iugoslavia. Principalul asalt urma sa fie efectuat de coloanele blindate mpotriva punctelor slabe ale apararii. Printr-un astfel de atac, vehiculele aveau asigurata o naintare rapida n teritoriul inamic, fara sa fie constrnse de naintarea mai nceata a infanteriei. Dupa depa?irea liniilor slabe de aparare din sudul Iugoslaviei, linia fortificata Metaxas urma sa fie ocolita de for?ele armate germane mobile, iar naintarea lor urma sa fie direc?ionata spre sud. Din acest motiv, cucerirea ora?ului Monastir ?i a vaii Axios (care ducea spre Salonic) erau obiective prioritare pentru succesul manevrei de nvaluire a liniei Metaxas.[61]Lovitura de stat din Iugoslavia a dus la o schimbare brusca a planului de atac, punnd n fa?a Armatei a 12-a o serie de probleme de rezolvat. n directiva nr. 25 din 28 martie, se ordona Armatei a 12-a sa-?i regrupeze for?ele de a?a maniera, nct sa se organizeze o for?a mobila pentru atacarea ora?ului Belgrad prin Ni. Cu doar noua zile pna la Ziua Z, timpul a devenit extrem de pre?ios. Pna n dupa amiaza zilei de 5 aprilie, toate coloanele care trebuiau sa atace Iugoslavia ?i Grecia fusesera reorganizate.[62]Invazia germana[modificare | modificare sursa]Atacul din Iugoslavia ?i naintarea spre Salonic[modificare | modificare sursa]naintarea germana pna pe 9 aprilie, cnd Divizia a 2-a Panzer a cucerit Saloniculn zorii zilei de 6 aprilie, armatele terestre germane au invadat Grecia, n timp ce Luftwaffe a nceput un bombardament intens mpotriva Belgradului. Corpul al 40-lea Panzer care ar fi trebuit sa atace Grecia din sudul Iugoslaviei ?i-a nceput atacul la ora 5:30 diminea?a. Tancurile germane au traversat frontiera bulgara prin doua puncte distincte. Pna n diminea?a zilei de 8 aprilie, Divizia I SS Adolf Hitler a cucerit Prilep, ntrerupnd linia ferata Belgrad Salonic ?i izolnd Iugoslavia de restul Alia?ilor. Germanii cucerisera o pozi?ie care le permitea continuarea ofensivei pe mai multe direc?ii. n diminea?a zilei de 9 aprilie, generalul Stumme ?i-a deplasat for?ele la nord de Monastir, pregatindu-le pentru for?area grani?ei elene pe direc?ia Florina. O asemenea manevra amenin?a trupele grece?ti din Albania ?i pe cele ale For?ei W din Edessa ?i Katerini cu ncercuirea.[63] n vreme ce deta?amente pu?in numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri mpotriva unui atac iugoslav dinspre centrul ?arii, Divizia a 9-a Panzer a naintat spre vest pentru a face legatura cu italienii la grani?a albaneza.[64]Divizia a 2-a Panzer a intrat n Iugoslavia din est n diminea?a de 6 aprilie ?i a avansat spre apus prin valea rului Struma. Tancurile germane au ntmpinat o rezisten?a redusa, dar naintarea lor a fost ncetinita de dinamitarile drumurilor ?i podurilor, minarea punctelor de trecere ?i de noroi. Cu toate acestea, divizia a reu?it sa ndeplineasca obiectivele primei zile a atacului cucerirea ora?ului Strumica. Pe 7 aprilie, contraatacul iugoslav mpotriva flancului nordic al diviziei a fost respins, iar n ziua urmatoare germanii ?i-au croit drum n for?a prin mun?i, depa?ind Divizia a 19-a motorizata elena sta?ionata la sud de lacul Dojran. n ciuda numeroaselor ntrzieri provocate de drumurile proaste de munte, o unitate avansata a blindatelor germane a intrat n Salonic n diminea?a zilei de 9 aprilie. Cucerirea Salonicului s-a facut fara lupta din cauza colapsului Armatei a 2-a elene.[65]Linia Metaxas[modificare | modificare sursa]Linia Metaxas era aparata de trei divizii elene sub comanda generalului locotenent Konstantinos Bakopoulos. Linia defensiva se ntindea pe aproximativ 170 de kilometri de-a lungul rului Nestos, dupa care urma frontiera bulgara pna n apropierea frontierei iugoslave. Fortifica?iile fusesera proiectate sa gazduiasca peste 200.000 de solda?i, dar n momentul declan?arii razboiului aceasta cifra era mult mai scazuta, de aproximativ 70.000 de oameni.[66]Atacul ini?ial german mpotriva liniei Metaxas a fost executat de o singura unitate de infanterie sprijinita de doua divizii de vnatori de munte. Acest atac a fost ntmpinat de o rezisten?a puternica ?i a avut un succes limitat.[67] Un raport german de la sfr?itul primei zile de lupta amintea de faptul ca Divizia a 5-a vnatori de munte a fost respinsa n Pasul Rupel n ciuda sprijinului aerian puternic ?i ca a suferit pierderi importante.[68] Dintre cele 24 de forturi care formau Linia Metaxas, doar doua au fost cucerite de germani ?i doar dupa ce au fost distruse n ntregime.[69]n cele din urma, Linia Metaxas a fost strapunsa dupa trei zile de lupte intense, n care forturile au fost supuse atacurilor artileriei ?i avioanelor de bombardament n picaj. Meritul victoriei a fost atribuit Diviziei a 6-a vnatori de munte, care a reu?it sa traverseze piscurile nzapezite, nalte de peste 2.100 de metri, printr-un punct considerat pna n acel moment de netrecut. Vnatorii de munte din aceasta for?a germana au atins aliniamentul caii ferate catre Salonic pe 7 aprilie. Restul vnatorilor de munte au naintat cu greu prin zona muntoasa. Divizia a 5-a vnatori de munte ?i Regimentul al 125-lea de infanterie au penetrat defensiva elena pe 7 aprilie ?i au atacat de-a lungul ambelor maluri ale rului Struma, cucerind bunkerele unul cte unul. n timpul naintarii lor, germanii au suferit pierderi att de importante, nct dupa ce ?i-au atins obiectivele ordonate cele doua unita?i au fost retrase n spatele frontului. Divizia a 72-a de infanterie germana a atacat dinspre ora?ul Go?e Delcev, a traversat mun?ii ?i, n ciuda crizei de animale de povara, artilerie de calibru mediu ?i de echipament montan, a reu?it sa strapunga Linia Metaxas n seara zilei de 9 aprilie, cnd a ajuns la nord-est de ora?ul Serres.[70] Chiar ?i dupa ce generalul Bakopoulos, comandantul liniei Metaxas, a capitulat, forturi izolate au continuat lupta mai multe zile ?i nu au fost cucerite dect dupa folosirea mpotriva lor a artileriei grele. Diferite unita?i elene, care erau plasate pe frontiera, au continuat sa lupte, iar unele au reu?it sa se deplaseze spre porturile Marii Egee ?i au fost evacuate pe calea apei.[71]Capitularea Armatei a II-a elene[modificare | modificare sursa]Corpul al 30-lea de infanterie germana de pe flancul stng ?i-a atins obiectivele n diminea?a zilei de 8 aprilie, cnd Divizia a 164-a din componen?a sa a cucerit ora?ul Xanthi. Divizia a 50-a a naintat spre rul Nestos, pe malurile caruia a ajuns mpreuna cu Divizia a 164-a pe 9 aprilie. n aceea?i zi, Armata a II-a elena a capitulat ca urmare a colapsului liniilor defensive grece?ti de la est de rul Axios. Mare?alul german List aprecia n diminea?a zilei de 9 aprilie ca datorita naintarii rapide a unita?ilor sale mobile, Armata a 12-a se afla ntr-o pozi?ie favorabila pentru cucerirea Greciei centrale prin spargerea liniilor elene de pe malul rului Axios. Pentru ndeplinirea acestor obiective, mare?alul a cerut transferul Diviziei a 5-a blindate din cadrul Corpului al 40-a Panzer. El considera ca aceasta divizie de blindate i va asigura o for?a suplimentara de lovire a inamicului prin bre?a de la Monastir. Pentru continuarea atacului, List a format doua grupuri de asalt: unul estic, sub comanda Corpului al 18-lea vnatori de munte ?i unul vestic, condus de Corpul al 40-lea Panzer.[72]Strapungerea spre Kozani[modificare | modificare sursa]Pna n diminea?a zilei de 10 aprilie, Corpul al 40-lea Panzer ncheiase pregatirile pentru continuarea ofensivei ?i a reluat naintarea n direc?ia Kozani. n ciuda tuturor a?teptarilor, bre?a de la Monastir a ramas deschisa, iar germanii au exploatat aceasta gre?eala tactica. Primul contact cu trupele aliate a aparut la nord de Vevi la ora 11:00. Trupele SS au cucerit Vevi pe 11 aprilie, dar au fost oprite din naintare la sud de ora?, n Pasul Klidi de o for?a anglo-elena. Aceasta for?a trebuia, n conformitate cu ordinele primite de la Wilson, sa opreasca blitzkrieg-ul n valea Florina.[73] n ziua urmatoare, regimentul SS a executat misiuni de cercetare, iar la lasarea serii, a lansat un atac frontal mpotriva trupelor aliate care aparau pasul. Dupa o serie de lupte grele, germanii au reu?it sa nfrnga rezisten?a trupelor din defensiva.[74] Pna n diminea?a zilei de 14 aprilie, elementele avansate ale Diviziei a 9-a Panzer au ajuns la Kozani.Pasurile Olimp ?i Servia[modificare | modificare sursa]Linia frontului pe 15 aprilie 1941Trupele comandate de Wilson erau n pericol sa fie ncercuite de atacul germanilor care naintau dinspre Salonic ?i a blindatelor care naintau dinspre Monastir. Pe 13 aprilie, Wilson a decis sa retraga toate for?ele britanice spre rul Haliacmon ?i spre pasul Termopile.[75] A doua zi, Divizia a 9-a Panzer a cucerit un cap de pod peste rul Haliacmon, dar tentativele de naintare au fost oprite de focul puternic al defensivei aliate. Pozi?ia defensiva avea trei componente principale: tunelul Platamon ?i zona adiacenta dintre Muntele Olimp ?i mare, pasul Olimp ?i pasul Servia spre sud-est. Aceasta era pozi?ia defensiva cea mai u?or de aparat cu for?e limitate. Apararea pasurilor Olimp ?i Servia a fost asigurata de trei brigazi de neozeelandezi ?i australieni. naintarea tancurilor germane a fost oprita pentru urmatoarele trei zile de aparatorii acestor pasuri.[76]Pasul care ducea spre ora?ul Platamon era dominat de o culme muntoasa ?i de ruinele unui castel. n noaptea de 15 aprilie, un batalion de motocicli?ti germani, sprijinit de tancuri, a luat cu asalt culmea muntoasa ?i ruinele, dar a fost respins de neozeelandezi. Germanii au reluat atacul cu blindatele n dupa amiaza zilei, dar au fost din nou respin?i de neozeelandezi. Dupa ce au primit ntariri n noaptea de 15-16 aprilie, germanii au reluat atacul mpotriva pozi?iilor aparate de neozeelandezi cu un batalion de motocicli?ti, unul de infanterie ?i unul de tancuri.[77]Servanti australieni ai tunurilor antitanc, la scurta vreme dupa ce s-au retras din regiunea Vevi.Batalionul de neozeelandezi s-a retras, a traversat rul Pineios ?i, pna seara, a ajuns la extremitatea vestica a cheilor rului Pineios, suferind pierderi minime.[77] Comandantul neozeelandez Mackay a fost informat asupra faptului ca era esen?ial sa interzica accesul inamicului n chei pna pe 19 aprilie, indiferent de pierderi.[78] Neozeelandezii au scufundat barcile de traversare de ndata ce to?i solda?ii au ajuns la capul vestic al cheilor ?i au nceput pregatirile pentru aparare. Batalionul de neozeelandezi a fost ntarit cu doua batalioane de australieni, noua forma?ie fiind denumita For?a Allen, dupa numele comandatului de brigada Arthur Samuel Allen. Alte doua batalioane de infanterie australiene s-au mutat spre regiunea Elatia la sud-vest de chei, avnd ordin sa reziste aici minim trei sau patru zile.[79]Pe 16 aprilie, generalul Wilson s-a ntlnit cu omologul sau elen Papagos la Lamia ?i l-a informat despre decizia de retragere la Termopile. Generalul Blamey a mpar?it responsabilita?ile retragerii ntre generalii Mackay ?i Freyberg. Mackay trebuia sa apere flancurile diviziei de neozeelandezi pna la o linie est-vest care trecea prin Larissa ?i trebuia sa se retraga prin Domokos spre Termopile. Freyberg urma sa conduca retragerea For?ei Allen, care urma sa se deplaseze pe aceea?i ruta cu neozeelandezii. Trupele Commonwealthului au fost supuse atacurilor continue din partea germanilor pe tot timpul retragerii.[80]n diminea?a zilei de 18 aprilie, luptele pentru controlul cheilor rului Pineios s-au ncheiat. Germanii au traversat rul n barci gonflabile ?i au reu?it sa anihileze batalionul neozeelandez. Pe 19 aprilie, avangarda Corpului al 18-lea vnatori de munte germani a intrat n Larissa ?i a ocupat aeroportul. Aici au fost gasite intacte proviziile britanicilor, pe care ace?tia nu apucasera sa le evacueze sau sa le distruga. Capturarea a zece camioane cu ra?ii alimentare ?i combustibil a permis avangardei germane sa-?i continue atacul fara pauza. Portul Volos, care fusese folosit n ultimele zile pentru evacuarea a numeroase trupe, a fost cucerit pe 21 aprilie. Odata cu cucerirea portului, germanii au capturat ?i o mare cantitate de motorina ?i petrol.[81]Retragerea ?i capitularea Armatei I elene[modificare | modificare sursa]n ciuda naintarii germanilor adnc n teritoriul Greciei, Armata I elena, care lupta n Albania, ezita sa se retraga. Generalul Wilson a descris aceasta atitudine ca fiind crezul feti?it conform caruia nici un yard de pamnt nu ar trebui cedat italienilor.[82] De-abia pe 13 aprilie primele subunita?i elene au nceput retragerea spre mun?ii Pindului. Retragerea britanicilor spre Termopile lasase neaparat un drum peste mun?ii Pindului pe care germanii puteau sa-l foloseasca pentru ocolirea prin flanc a grecilor care ncercau sa se retraga din Albania. Un regiment SS a primit sarcina sa taie ruta de retragere a Armatei I elene din Albania printr-o deplasare spre vest catre pasul Metsovon ?i de acolo spre Ioannina.[83] Pe 14 aprilie, au izbucnit lupte grele ntre germanii care blocau pasul Kastoria ?i grecii care se retrageau. Retragerea grecilor a devenit generala pe frontul albanez, italienii ncepnd ac?iuni timide de urmarire.[84]Generalul Papagos a grabit naintarea unita?ilor sale spre pasul Metsovon, unde erau a?teptate lupte cu germanii. Pe 18 aprilie au izbucnit lupte la Grevna ntre mai multe unita?i elene ?i brigada Leibstandarte SS Adolf Hitler.[84] Unita?ilor elene le lipseau echipamentele necesare luptei cu trupele mecanizate inamice ?i din acest motiv au fost rapid ncercuite ?i cople?ite. Germanii au continuat naintarea ?i, pe 19 aprilie, au cucerit Ioannina, ultimul punct de reaprovizionare al Armatei I elene.[85]Pe 20 aprilie, comandantul for?elor elene din Albania, generalul Georgios Tsolakoglou, ?i-a dat seama ca situa?ia trupelor sale este fara ie?ire ?i a declarat ca este gata sa capituleze alaturi de cele 14 divizii de sub comanda sa.[84] Istoricul John Keegan scrie ca Tsolakoglou era a?a de hotart sa [...] refuze italienilor satisfac?ia unei victorii pe care nu o meritasera, nct [...] a deschis negocieri total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fa?a sa, Sepp Dietrich, pentru a aranja capitularea doar n fa?a germanilor.[86] La rndul lor, germanii au primit ordine stricte din partea lui Hitler pentru nen?tiin?area italienilor cu privire la negocieri ?i, n cele din urma, capitularea a fost acceptata.[84] Mussolini a fost scandalizat de aceste decizii ?i a ordonat declan?area de contraatacuri mpotriva for?elor elene, care au fost nsa respinse. A fost nevoie de interven?ia personala a lui Mussolini pe lnga Hitler pentru ca germanii sa accepte ca ?i italienii sa semneze armisti?iul pe data de 23 aprilie.[87] Solda?ii eleni nu au fost trata?i ca prizonieri de razboi ?i li s-a permis sa se ntoarca la casele lor dupa demobilizarea unita?ilor n care fusesera ncorpora?i, iar ofi?erilor li s-a permis sa-?i pastreze armele u?oare personale.[88]Defensiva de la Termopile[modificare | modificare sursa]Pe 16 aprilie, germanii ?i-au dat seama ca britanicii evacueaza corpul expedi?ionar prin porturile Volos ?i Pireu. ntreaga ac?iune se desfa?ura n condi?iile presiunii continue a germanilor. Pentru ace?tia, men?inerea nentrerupta a contactului cu trupele britanice n retragere devenise o sarcina de prima importan?a. Diviziile de infanterie germana au fost retrase din ac?iune din cauza mobilita?ii lor reduse. Urmarirea for?elor aliate n retragere a fost preluata de Divizia a 2-a Panzer, Divizia I de infanterie motorizata SS ?i de cele doua divizii de vnatori de munte.[89]Pentru ca grosul trupelor britanice sa poata fi evacuat, Wilson a ordonat ariergarzii sa organizeze o ultima rezisten?a n regiunea pasului istoric de la Termopile, poarta catre Atena. Generalul Freyberg a primit sarcina organizarii apararii pasului de coasta, n vreme ce Mackay urma sa apere satul Brallos. Dupa lupta, Mackay a declarat: N-am visat la evacuare. Gndeam ca vom rezista doua saptamni ?i vom fi nvin?i de for?ele cople?itoare.[90] Cnd s-a primit ordinul de retragere n diminea?a zilei de 23 aprilie, s-a luat decizia ca fiecare dintre cele doua pozi?ii men?ionate mai sus sa fie aparata doar de cte o brigada. Acestea au fost brigada a 19-a australiana ?i a 6-a neozeelandeza. Germanii au atacat la ora 11:30 a zilei de 24 aprilie. Atacatorii au fost ntmpina?i de o rezisten?a hotarta, au suferit pierderi umane importante ?i au pierdut 15 tancuri.[91] Alia?ii au reu?it sa reziste ntreaga zi la Termopile ?i au nceput sa se retraga spre plajele de evacuare, organiznd o ultima rezisten?a n regiunea Teba.[92] Blindatele germane s-au lansat n urmarirea inamicului, dar au naintat cu mare greutate din cauza drumului cu panta pronun?ata ?i a numeroaselor curbe periculoase.[93]Asaltul german mpotriva Atenei[modificare | modificare sursa]Cearta cu privire la intrarea victorioasa a trupelor n Atena a alcatuit un ntreg capitol: Hitler dorea sa procedeze fara o parada speciala, pentru a evita ranirea orgoliului na?ional al grecilor. Totu?i, Mussolini a insistat sa se organizeze o glorioasa intrare n ora? pentru trupele sale italiene. Fhrerul a cedat cererii italiene, iar trupele germane ?i italiene au mar?aluit n Atena. Acest spectacol jalnic, aranjat de galantul nostru aliat pe care ei l batusera n mod onorabil, trebuie sa fi fost destul de ironic pentru greci.Wilhelm Keitel[94]Dupa abandonarea regiunii Termopile, ariergarzile britanice s-au retras pe ni?te pozi?ii defensive improvizate la sud de Teba, unde s-a organizat un ultim obstacol n fa?a naintarii germane spre Atena. Batalionul de motocicli?ti al Diviziei a 2-a Panzer a primit sarcina ocolirii prin flanc a ariergarzii britanice. Motocicli?tii germani au avut de nfrnt doar o rezisten?a slaba, iar n diminea?a zilei de 27 aprilie 1941, primii germani intrau n Atena. La scurta vreme, n Atena intrau ?i restul trupelor germane tancuri, vehicule blindate ?i infanterie. Germanii au reu?it sa cucereasca o mare cantitate de produse petroliere benzina, ?i?ei ?i lubrifian?i mai multe mii de tone de muni?ie, zece camioane ncarcate cu zahar ?i ceai ?i alte zece camioane cu ra?ii alimentare, plus diferite arme, echipamente militare ?i medicale.[95] Popula?ia Atenei era pregatita de mai multe zile pentru invazia germana ?i se baricadase n case. Cu o seara mai nainte, Radio Atena emisese urmatorul anun?:Asculta?i vocea Greciei. Greci, ramne?i neclinti?i, mndri ?i demni. Trebuie sa va arata?i vrednici de istoria voastra. Bravura ?i victoria armatei noastre au fost deja recunoscute. Juste?ea cauzei noastre va fi de asemenea recunoscuta. Ne-am facut datoria cu onestitate. Prieteni! Pastra?i Grecia n inimile voastre, trai?i inspira?i de focul ultimului ei triumf ?i de gloria armatei noastre. Grecia va trai din nou ?i va fi marea?a, deoarece ea lupta cinstit pentru o cauza dreapta ?i pentru libertate. Fra?ilor! Ave?i curaj ?i rabdare. Fi?i hotar?i. Vom depa?i aceste greuta?i. Greci! Cu Grecia n min?ile noastre trebuie sa fim mndri ?i demni. Am fost o na?iune cinstita ?i solda?i cinsti?i.[96]Pireu distrugeri provocate de bombardamentele germane, 6 aprilie 1941Germanii au naintat direct spre Acropole ?i au nal?at aici steagul cu svastica nazista. Dupa cum spune tradi?ia, soldatul de garda Konstantinos Koukidis a cobort drapelul na?ional elen, a refuzat sa-l nmneze reprezentan?ilor invadatorilor, s-a nfa?urat cu steagul ?i s-a aruncat de pe stncile Acropolei.[97] Indiferent daca povestea este adevarata sau nu, grecii cred cu tarie ca evenimentele s-au petrecut cu adevarat a?a ?i pe Acropole a fost plasata o placa memoriala n cinstea eroismului aratat de soldat.[92]Evacuarea for?elor Commonwealthului[modificare | modificare sursa]Generalul Archibald Wavell, n timpul vizitei sale n Grecia din 11 13 aprilie, l-a avertizat pe Wilson ca nu trebuie sa se a?tepte sa primeasca ntariri ?i l-a autorizat pe generalul-maior Freddie de Guingand sa discute variante de evacuare cu ofi?erii responsabili. n acea faza a luptelor, britanicii nu puteau face nsa publice planurile de evacuare, fiind a?teptata o ini?iativa n acest sens din partea guvernului grec. n aceea?i perioada, Papagos a luat ini?iativa ?i i-a sugerat lui Wilson sa-?i retraga a?a-numita for?a W. Wilson a informat Cartierul General din Orientul Mijlociu despre aceasta pe 17 aprilie. Pentru pregatirea evacuarii a fost trimis n Grecia contraamiralul H. T. Baillie-Grohman.[98] n aceea?i zi, Wilson s-a dus la Atena la o ntlnire cu regele, Papagos, d'Albiac ?i contraamiralul Turle. Seara, Koryzis, dupa ce i-a marturisit regelui ca se considera vinovat pentru ca nu ?i-a ndeplinit sarcinile ncredin?ate, s-a sinucis.[99] Pe 21 aprilie s-a luat hotarrea definitiva pentru evacuarea for?elor Commonwealthului n Creta ?i Egipt. Wavell i-a transmis lui Wilson ordinele scrise necesare.[100] 5.200 de oameni, dintre care cei mai mul?i solda?i ai Brigazii a 5-a neozeelandeze, au fost evacua?i n noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeza a ramas sa blocheze accesul spre Atena.[101] Pe 25 aprilie, pu?inele escadrile RAF au parasit Grecia. D'Albiac ?i-a stabilit cartierul general la Heraklion, Creta. 10.200 de australieni au fost evacua?i aici din Nauplion ?i Megara.[102] Mai mult de 2.000 de oameni au trebuit sa a?tepte pna pe 27 aprilie din cauza e?uarii lnga Nauplion a vasului de transport Ulster Prince. Evacuarea a continuat prin alte porturi mai mici din estul Peloponezului.[103]Nu putem ramne n Grecia mpotriva dorin?ei comandantului suprem grec ?i astfel sa expunem ?ara devastarii. Wilson sau Palairet ar trebui sa ob?ina aprobarea de catre guvernul grec a cererii lui Papagos. Ca urmare a consim?amntului, evacuarea ar trebui demarata, nsa fara a prejudicia vreo retragere la pozi?ia de la Termopile n cooperare cu armata greaca. Desigur ca va trebui sa ncerca?i sa salva?i ct mai mult material posibil.Raspunsul lui Winston Churchill din 17 aprilie 1941 la propunerea grecilor[104]Pe 25 aprilie, germanii au desfa?urat o opera?iune aeropurtata pentru cucerirea podului de peste Canalul Corint. Opera?iunea avea doua obiective: primul era taierea rutelor de retragere a britanicilor, iar al doilea era cucerirea unor cai sigure de traversare a Istmului Corint. Atacul german a fost un succes par?ial, podul principal de peste canal fiind distrus dupa cucerirea de catre germani de artileria britanica.[105] Regimentul I de infanterie motorizata SS a atacat de la Ioannina de-a lungul pantelor vestice ale Mun?ilor Pindului prin Arta spre Messolonghi ?i a intrat n Peloponez la Patras, ntr-o ncercare de cucerire a istmului dinspre vest. Pe 27 aprilie la ora 17:00, for?ele SS au aflat ca para?uti?tii care atacasera podurile de peste canal facusera deja jonc?iunea cu infanteri?tii care naintau dinspre Atena.[95]For?ele germane au construit un pod temporar peste canalul Corint, folosit de Divizia a 5-a Panzer pentru continuarea urmaririi for?elor Aliate de-a lungul Peloponezului. Blindatele germane au atacat prin Argos spre Kalamata, din care for?ele aliate fusesera evacuate aproape n totalitate, ?i au atins coasta sudica a Egeei pe 29 aprilie, facnd jonc?iunea cu trupele SS care soseau dinspre Pyrgos.[95] Luptele din Peloponez au fost n cea mai mare parte angajamente de mica amploare cu unita?i britanice care nu reu?isera sa fie evacuate la timp. Atacul german a fost executat prea trziu pentru a mai putea taia retragerea grosului for?elor britanice din Grecia centrala, dar a reu?it sa izoleze Brigazile 16 ?i 17 australiene.[106] Pna pe 30 aprilie britanicii au reu?it evacuarea a aproximativ 50.000 de solda?i. Mai multe vase de transport de trupe aliate (cel pu?in 26) au fost scufundate de Luftwaffe. Germanii au capturat 7 8.000 de solda?i ai Commonwealthului (printre care ?i 2.000 de ciprio?i ?i palestinieni) ?i iugoslavi la Kalamata, solda?i pe care britanicii nu au mai reu?it sa-i evacueze. De asemenea, germanii au eliberat mai mul?i prizonieri de razboi italieni din cteva lagare.[107]