Opera Lui Camil Petrescu

5/12/2018 Opera Lui Camil Petrescu - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/opera-lui-camil-petrescu 1/3

Opera lui Camil Petrescu

Deşi variată ca formă, opera lui Camil Petrescu este unitară prinidei şi atitudine, prin aspiraţie spre autenticitate.

a) Poezia – Ca poet este preocupat de cunoaşterea tanscedentală(„Transcedentalia”), dar şi de experienţe existenţiale limită, provocatede război (“Ciclul morţii”). Poezia are un caracter unitar şi un modaparte de percepere a condiţiei umane şi spectacolului în general. Esteo poezie a experienţelor trăite.

“Ciclul mor ţii ” - înf ăţişează suferinţa fizică şi se defineşte mai alesprin metafore sinestezice care adâncesc durerea organică. O fazăulterioară este eliberarea de obsesia războiului, iar drama biologică se

transformă într-o dramă a cunoaşterii.Concepţia despre poezie şi-a exprimat-o în postfaţa la volumul“Versuri” (1957): “Înainte de zborul, de înlănţuirea ascendentă aimaginilor, care singure pot traduce ceea ce nu se poate nota; vreauun plan realist, o alergare pe pământ, ca aceea a unui avion care cucât e mai puternic şi se înalţă mai sus, cu atât are mai lungă aceastăpornire, după un zbor oricât de lung, va trebui să aterizeze.”

Lirica intimă - imaginea iubitei se conturează din imagini vegetale:obrajii au “miros de fragi şi de fâneţe” şi culoare de “nufăr albplăpând.” Asemenea lui Stendhal, poetul consideră că în sufletulomenesc iubirea e o adevarată alchimie.

Ca şi în activitatea de romancier, filosof, şi în viată, CamilPetrescu este un om ultralucid care îşi analizează trăirile sufleteşti. Eleste un însetat de adevăr, de absolut, de perfecţiune (“Ideea”).

“Eu sunt dintre aceiCu ochi halucinaţi şi mistuiţi lăuntricCu suflet măritCăci am vazut idei.”

b) Proza - A publicat două romane moderne: „Ultima noapte dedragoste, întâia noapte de război” (1930) şi „Patul lui Procust” (1933)şi un roman de factură tradiţională în 3 volume “Un om între oameni”(neterminat, despre personalitatea lui N. Bălcescu)

Proza este dominată de problematica intelectualului, inadaptabil, bolnavde absolut

- romanul “Ultima noapte de dragote, întâia noapte de r ăzboi” (1933) apare ca un jurnal, o monografie a îndoielii, în opoziţie cu literatura “eroică” petema războiului- bazându-se pe autenticitate, Camil Petrescu reface două experienţefundamentale în viaţa eroului – narator: iubirea şi războiul.- romanul “Patul lui Procust” (1933) – se vrea un dosar de existenţe în care:



“povesteşte net, la întâmplare, totul, ca într-un proces verbal.”- romanul “Un om între oameni” (1953) – este un roman istoric de reconstituire

(neterminat), ce se vrea o replică la romanul de evocare sadoveniană.c) Dramaturgia - a teoretizat drama de idei şi a exemplificat-o prin: Jocul

ielelor, Act veneţian, Suflete tari (replică la „Roşu şi negru”, de Stendhal) ,

Danton, Mitică Popescu ( reface atmosfera caragialiană ), comedia: Iat ă femeia pecare o iubesc, Bălcescu, Caragiale în vremea lui, Mioara( premiera în 1926 )

- prezintă drama intelectualului, drama cunoaşteriid) Eseistul se remarcă prin studii ca “Fals tratat pentru uzul autorilor

dramatici”, “Modalitatea estetică a teatrului”, “Teze şi antiteze”, “E.Lovinescu - sub zodia seninătăţii imperturbabile”

e) Lucrări de filosofie: “Husserl” (filosofia fenomenologică), “Doctrinasubstanţei.”

f) Teoreticianul:

1. Pentru Camil Petrescu “arta nu e distracţie, ci mijloc de cunoaştere”,“menirea scriitorului e să sporească prin scrisul lui conştiinţa în lume.

Aici e puterea lui. Sporind lumina în lume, el izgoneşte răul.”Referindu-se la artă, prin raportare la intuiţionismul lui Bergson, CamilPetrescu afirmă posibilitatea cunoaşterii absolute, care e de natur ăpsihologică.2. Conştient că literatura nu exist ă separat de ştiinţa şi filosofia epocii, el

preciza că “literatura unei epoci e în corelaţie cu psihologia aceleiepoci.”3. Prin înclinaţia spre teoretizare, Camil Petrescu a dat un contur maiclar noţiunii de modernitate, justificând tendinţa şi schiţând liniile ei dedezvoltare. În eseul “Noua structură şi opera lui Marcel Proust” face unexamen critic al vechilor direcţii narative, proza tradiţională fiind

considerată depăşită. Devenirea psihică, mişcarea înlocuiesc în proza modernăstaticul: “Până la Proust, toţi romancierii îşi construiesc cărţilerationalist şi tipizant.”4. Romanul psihologic presupune în viziunea lui Camil Petrescu, probleme de

conştiinţă: „trebuie să ai ca mediu o societate în care problemele deconştiinţă sunt posibile.” Esenţa romanului psihologic trebuie să fie“privirea în noi înşine” - idee preluată de la Bergson şi Husserl.5. Autenticitatea prozei sale e definită în aceeaşi lucrare: “Noua structură şiopera lui Marcel Proust.” Pentru Camil Petrescu prezentareaevenimentelor la persoana a III-a este inacceptabilă pentru că ştirbeşteautenticitatea realităţii originale, care nu poate fi decât realitatea

conştiinţei. Deviza sriitorului era: “Să nu scriu decât ceea ce văd, ceeace aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu.Aceasta este singura realitate pe care o pot povesti. Eu nu pot vorbionest decât la persoana I.” -> propria experienţă = subiectivism

6. Luciditatea – caracteristica esenţială. “Atenţia şi luciditatea nu omoarăvoluptatea reală, ci o sporesc aşa, cum, de altfel, atenţia sporeştedurerea de dinţi.” Susţinând această caracteristică a prozei, CamilPetrescu adaugă: “câtă luciditate, atâta conştiinţă, câtă conştiinţă atâta



pasiune şi deci atâta dramă.”7. Camil Petrescu este primul care discută problema temporalit ăţii reale. Dacăpersoana I devine eroul - narator, timpul naraţiunii este prezent , adecvat

curgerii de gânduri, memoriei involuntare. Pentru el, autorul nu mai imaginează, civede, intră în concret, în fluxul conştiinţei, singura realitate autentică,

esenţială. El nu rememorează, ci trăieşte afectiv şi efectiv amintirileactualizate.Aici Camil Petrescu se diferenţiază de Marcel Proust: la scriitorulfrancez romanul cuprinde lanţul subiectiv şi spontan, nedirijat , al unoramintiri involuntare, pe când la Camil Petrescu fluxul memoriei esteoarecum ghidat spre nişte amintiri anume (memorie afectivă).8. Stilul – anticalofilismul – împotriva scrisului frumos, el propune notarea propriu-zisă,exactă: a povesti “net”, la întâmplare, totul, ca într-un proces verbal.Rememorarea nu e niciodată stingherită de preocupări de ordinstilistic. Camil Petrescu e adeptul stilului “alb”, de fapt, al lipsei depreocupare pentru stil (anticalofilie). Respinge stilul calofil, încărcat de

ornamente, considerând că stilul frumos e opus artei. Pentru el,scriitorul e un om care exprimă în scris ceea ce a simţit, ce a gândit cei s-a întâmplat în viaţă “fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şichiar fără caligrafie”. Stilul calofil devine un impediment pentruliteratura autentică, pentru că nu poate să surprindă realitateaconştiinţei.9. Relativismul – înmulţirea perspectivelor, a punctelor de vedere în jurulaceluiaşi personaj, obiect, acţiune („Patul lui Procust”).

Opera Lui Camil Petrescu

Documents

Transcript of Opera Lui Camil Petrescu