OPERA ÎN BAROC

Colegiul Național ”Dragoș Vodă”

Sighetu-MarmațieiProf. Petrovan Lenuța12.04.2011

Apariția și dezvoltarea operei în sec. XVII - XVIII

Opera italiană. În jurul anului 1580, Vincenzo Galilei, Ottavio Rinuccini, Giullio Caccini, Jacopo Peri și alții, conduși de Giovanni Bardi, au pus bazele reuniunii intelectuale umaniste denumite Camerata Florentină, a cărei activitate muzical-teoretică și creatoare se desfășura la Florența.

Grupul de intelectuali ce activau în cadrul Cameratei Florentine dezbătea diferite probleme culturale ale epocii, între care, la loc de frunte era problema înnoirii concepțiilor estetice și a manierelor stilistic-compoziționale muzicale. În acest context grupul a militat pentru cultivarea monodiei acompaniate armonic cu discreție, care să fie strict subordonată textului poetic.

Vincenzo Galilei

1520 - 1591

O nouă etapă în istoria Cameratei Florentine începe odată cu plecarea lui Bardi la Roma și cu mutarea întrunirilor în casa lui Jaccomo Corsi. Grupării inițiale i s-a alăturat și Emilio de Cavalieri, Caccini, Jacopo Perri, Ottavio Rinuccini, Claudio Monteverdi și Torquatto Tasso.

Jacopo Peri 1561 - 1633

Ottavio Rinuccini1562 - 1621

Claudio Monteverdi1567 - 1643

Spre sfârșitul sec. al XVI-lea au fost scrise primele opere, care însă nu s-au mai păstrat. Este vorba despre opera Daphne pe libretul lui Rinuccini, având muzica lui Jaccomo Corsi. Prima operă care s-a păstrat în întregime este Euridice compusă în 1600 de Jacopo Peri pe un libret tot de Rinuccini.

Această lucrare reconstituie tragedia antică cu același nume. Spectacolul era realizat cu mai multe personaje, cântând textul acompaniat de o mică orchestră, într-un cadru scenic organizat. Acesta avea să devină actul de naștere al noului gen muzical – opera.

Prima operă care corespundea ideii de spectacol muzical prin dramatismul recitativelor, inspirația melodică, folosirea cu ingeniozitate a resurselor orchestrale, a corului și a baletului a fost Orfeu de Claudio Monteverdi, reprezentată în 1607, la Roma.

Creația lui Monteverdi mai cuprinde operele: Ariana – în care se aflăCelebrul ”Lamento” Lasciate mi morire, apoi And one, Reîntoarcerea lui Ulisse în patrie (1641), Încoronarea Popeei (1642) – lucrare în care este concentrată întreaga sa experiență artistică și vocație dramaturgică.

Opera franceză Opera franceză se naște odată cu creația

compozitorului Jean Baptiste Lully, creatorul stilului francez al genului, în care baletul avea un loc aparte. Libretele erau fie antice, fie scrise de Moliere (Amorul Doctor, Domnul de Pourceaugnac, Psyche, Acis și Galathea).

Jean Philippe Rameau

Jean Baptiste Lully

În sec. XVIII , urmașul lui Lully la Versailles a fost Jean Philippe Rameau, care îmbogățește sonoritățile orchestrale, folosind armonii noi. Dintre cele mai cunoscute opere ale lui Rameau enumerăm: Hippolyte et Aricie, Indiile Galante, Castor și Polux, Dardanus.

Opera germană Opera germană este legată de numele compozitorilor Domenico Scarlatti (1685 – 1757) și Georg Friedrich Häendel (1685 – 1759).

În 1705 are loc prezentarea operei Nero scrisă de Georg Friedrich Häendel , operă ce nu s-a bucurat de succes.

În 1712 după ce s-a stabilit la Londra a compus opera Rinaldo, care are un caracter de opera seria. Următoarele opere compuse în perioada londoneză au subiecte istorice.

Georg Friedrich Häendel 1685 – 1759

Opera buffă (opera comică) are originea în intermezzo-urile operelor seria (serioase). Foarte muzicale, pline de umor și de fantezie, operele buffe exercitau o adevărată atracție pentru publicul sec. al XVIII-lea.

Prima operă buffă reprezentată a fost La serva padrona compusă de Pergolesi, a cărei premieră s-a produs la Paris, în 1752.

În Germania, opera comică își are originile în cântecul popular, denumit singspiel

Giovanni Battista Pergolesi 1710 - 1736

Opera Buffă