Og Linda 108

6350 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor

Literare şi Editurilor din România (APLER) şi Associazione della Stampa Estera din Italia, membru fondator al Asociaţiei Revistelor şi

Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: George Anca, Gheorghe Istrate, Laurian Stănchescu, Liviu Comşia, Florentin Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Leo Butnaru, Theodor Codreanu, Liviu Pendefunda.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Angela Baciu, Virgil Panait, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Armanda Filipine, Stănică Budeanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei, Laurenţiu Măgureanu.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian Mirodone; Culegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi citişi descărca de pe site-ul www.oglindaliterara.ro

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail:[email protected]

Corectura nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl.

8, ap. 6, Focşani, jud. Vrancea

Mobil: 0722-284430

Revista se află la chioşcul Muzeului Literaturii Române, Reţeaua COMPRES

şi la sediile filialelorUniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adalbert GyurisAdina RomanescuAdrian Dinu

RachieruAlexandru CazacuAlexandru JurcanAlexandru MilosAna HancuAngela BaciuAngela BaciuAngela FurtunăAngela FurtunăArmanda FilipineAura ChristiAura ComoraşuBogdan Constantin

DogaruBogdan UlmuBoris MarianBoris MarianBruno ŞtefanCarmen Tania

GrigoreCezarina AdamescuConstantin

CiubotaruConstantin MiuConstantin TănaseCoriolan PăunescuCorneliu DănilăCorneliu FloreaCristian NeaguCristina Nicoleta

SprînceanăDan BrudaşcuDaniel Ionuţ VasileDaniel StuparuDemi PerparimDenise IdelDorel SchorDragomir MarianEcaterina BarganElena BuicăElena HanganuElisabeta IsanosEugen Stroe-NachtFlorica BudFlorin CiurumeleaFlorin ContreaGabriel FunicaGeorge AncaGeorge Liviu

TeleoacăGeorge PetrovaiGheorghe BudeanuGheorghe Istrate

Gheorghe PostelnicuI. PuturiIancu GramaIoan Dumitru DenciuIoan St. LazărIon FilipciucIon LazuIon Pachia-

TatomirescuIon RotaruIonel NeculaIonuţ CarageaIosif PopaIrina PetraşIsabela Vasiliu-

ScrabaIulian BitoleanuLeo ButnaruLia LunguLiviu ComşiaLiviu PendefundaLoredana IonaşMagdalena AlbuMariana VârtosuMarius Andu

ConstantinMarius ChelaruMihai Batog-BujeniţăMircea Radu IacobanMirel HorodiMonica MureşanNicolaie BalasaNicolaie IoniţăOana DuganPelea OanaPetre FluerasuRadu ComanescuRaul BasteanSadik KrasniqiStan BrebenelStan BrebenelŞtefania OproescuTanase VictoriaTatiana Scurtu-

MunteanuTheodor CodreanuTheodor CodreanuTiberiu CosovanTudor Arghezi Tudor CicuVasile BuneaVasile MenzelVasilica PînteaVioleta IonVirginia BogdanVlad Paslaru

Coperta: Diplome papale

6351www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

O revistă literară, indiferent de

locul apariţiei, adună, în primul rînd, oamenii cu

preocupări variate literar artistic.Cum s-ar spune, are un

spectru mai larg de acţiune, mai

direct în ceea ce priveşte desenarea unui relief cultural, în măsura în care

iniţiatorii ei reuşesc să pună o amprentă

distictă, să o particularizeze atît ca formă dar şi în

conţinut.Primordial pentru revista

care se editează în provincie

este să evite provincialismul

tradus prin amatorism,

automulţumire, inerţie.

Poate nu-i prea exagerat spunînd că înseşi începuturile culturii române moderne de datorează, în bună măsură, unei reviste din provincie.Mă gîndesc, desigur, la „Convorbiri literare” care îşi va face apariţia la Iaşi începînd cu 1 martie 1867 şi care îşi propune, programatic, „de a reproduce şi răspândi tot ce intră în cercul ocupaţiunilor literare şi ştiinţifice; de a supune unei critici severe operele ce apar din orice ramură a ştiinţei, de a da seamă despre activitatea şi producerile societăţilor literare, în special a celei din Iaşi, şi de a servi ca punct de întîlnire şi înfrăţire pentru autorii naţionali”.Mai mult, membrii „Junimii” îşi pun problema elaborării unei ortografii a limbii române ca instrument principal al culturii.Citîndu-i pe Eminescu, Creangă, Caragiale şi Slavici, după şase decenii de existenţă, Liviu Rebreanu spunea în 1927: „Stîlpii Convorbirilor Literare sînt înşişi stîlpii literaturii române”.Toate acestea, bineînţeles, cu contribuţia substanţială, ideologică, a lui Titu Maiorescu.Aici îşi publică Mihai Eminescu poeziile şi tot aici publică pentru prima dată Ion Creangă.În 1894 şi 1895 Duiliu Zamfirescu publică „Viaţa la ţară” şi „Tănase Scatiu”.Revista „Familia” fondată în 1865 de Iosif Vulcan, ce apare întîi la Pesta şi din 1880 la Oradea, va face cunoscute operele lui Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu.Importantă mai ales pentru faptul că tipăreşte primele poezii scrise de Eminescu(„De-aş avea”, 1866).Iosif Vulcan este cel care schimbă numele Eminovici în Eminescu.La Sibiu, Ioan Slavici şi George Coşbuc scot începînd cu aprilie 1894 „Tribuna”, cotidian politic şi literar al românilor din Transilvania.Publicaţia îşi propune să susţină o literatură inspirată din realităţile naţionale, folosirea unei limbi literare pe înţelesul tuturor cu aplicarea normelor ortografiei fonetice stabilite în 1880 de Academia Română.Sub directoratul lui Nicolae Iorga şi cumva în siajul revistei „Sămănătorul”, tinerii C.Ş. Făgeţel, D. Tomescu şi N. Bănescu,

fondează la Craiova în 1905 revista literară „Ramuri” în paginile căreia vor semna Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Emil Gârleanu, Gr. Alexandrescu, B.P. Hasdeu, St. O. Iosif, I.L. Caragiale, Iosif Vulcan.Ba chiar la Sibiu apărea între 1932-1934 o revistă intitulată „Provincia literară”, ce se va impune prin activitatea lui Al. Dima care afirma:”Provincia nu este numai un organ de asimilare a valorilor produse în marile centre ale vieţii culturale, ci trebuie să devină, în acelaşi timp, un semeţ focar al creaţiei”.Am selectat cu ajutorul „Dicţionarului presei literare româneşti 1790-2000” de Ion Hangiu câteva din cele mai proeminente reviste literare din provincie ce şi-au păstrat longevitatea, fie şi cu întreruperi sau mutări dintr-un oraş în altul (cazul „Convorbirilor literare”), pînă la noi cei de astăzi, care au descoperit, au atras şi au valorificat un potenţial creator al locului, au oferit şansa afirmării unor nume importante din literatura română.O revistă literară, indiferent de locul apariţiei, adună, în primul rînd, oamenii cu preocupări variate literar artistic.Cum s-ar spune, are un spectru mai larg de acţiune, mai direct în ceea ce priveşte desenarea unui relief cultural, în măsura în care iniţiatorii ei reuşesc să pună o amprentă distictă, să o particularizeze atît ca formă dar şi în conţinut.Primordial pentru revista care se editează în provincie este să evite provincialismul tradus prin amatorism, automulţumire, inerţie.Nu există standarde sau graniţe precis trasate între revista „centrală” şi cea „provincială”Poţi la fel de bine întîlni reviste „centrale” cu un pronunţat aer provincial după cum sînt reviste din provincie absolut impecabile.Nu cred că rostul şi rolul unei reviste din provincie este să ajungă, neapărat, vedetă naţională.Dacă se întîmplă şi acest lucru cu atît mai bine.Potrivit ar fi să se ia în serios, să devină „centrală” acolo unde, prin jocul întîmplării, i-a fost hărăzit să apară.Să aspire, să cultive şi să promoveze valorile locale.Atîtea cîte sînt.

Revista literara de provincie in cultura nationala

Cam despre asta ar fi trebuit să vorbesc pe 28.09.2010 în cadrul „Colcviile de Marţi”, întîlnire găzduită de Primăria Sectorului 2 sub amfitrionatul direct al d-lui George Anca.Vedeta zilei fiind „Oglinda literară” cu prilejul împlinirii celor zece ani de existenţă.Din motive personale n-am putut să ajung.Am ratat o atmosferă destinsă şi i-am privat pe organizatori de prezenţa mea, unii zic, agreabilă.Îmi cer scuze.Voi încerca mai jos să recuperez, consolator, cîte ceva din ceea ce, probabil, aş fi spus atunci.

Gabriel Funica


î

ponderea cade asupra istoriei medievale, până în secolul al XVIII-lea, spaţiu în care documentarea şi valorificarea bibliografiei tind către exhaustiv, o atenţie specială acordând autorul consemnărilor despre Huşi ale unor călători şi autori străini, de la Georg Reicherstorffer şi John Newberie la Marco Bandini şi Moreau de Brasey. Este adevărat că Vasile Calestru nu-şi propune să schimbe radical perspectiva asupra unor probleme controversate ale istoriei Huşilor, dar el trece cu onestitate în revistă ipoteze şi opinii, optând pentru teza care s-a impus prin argumentele cele mai puternice, ca în cazul toponimiei centrale şi colaterale, sau cele privind vechimea localităţii. Un subcapitol special este dedicat Ţinutului Fălciu – elemente de toponimie. Ipoteze cu privire la numele şi vechimea oraşului Huşi. Astfel, prima ipoteză a numelui Huşi este emisă de adepţii lui Jan Hus care s-ar fi stabilit în zonă şi ar fi dat toponimul. Ipoteza a fost lansată în 1559 de Sézkely Istvan în Cronica ungară şi susţinută de călătorul misionar Marco Bandini (1646). În realitate, „husiţii” s-au stabilit în fostul sat Corni, alipit la târg mai târziu şi sunt… catolici, nu protestanţi. Se vorbeşte, ce-i drept, de convertirea lor, după un veac, la catolicism. Dincolo de alte ipoteze, cei mai de seamă istorici care s-au ocupat de chestiune au ajuns la concluzia că Huşul moşteneşte numele de la un proprietar al locului, Husea, Husul. Cel dintâi care a combătut, cu argumente, teoria husită a fost episcopul şi istoricul Melchisedec Ştefănescu, autorul primei monografii despre Huşi: Chronica Huşilor şi a episcopiei cu aseminea numire (1869). O teorie dintre cele mai îndrăzneţe a propus, în 1965, preotul Anton I. Popescu, autor al cărţii, rămase în manuscris, Huşii. Contribuţie la cunoaşterea istoriei oraşului Huşi. El opta pentru vechimea antică a numelui localităţii, de provenienţă greco-dacică, aidoma numelui râului Prut din apropiere. Preotul cărturar ajunsese aici după ce demonstrase şubrezenia tuturor celolalte ipoteze. E păcat că Vasile Calestru a omis-o din sinteza lui, cu atât mai mult, cu cât ajunge la concluzia că „istoricii nu au găsit încă o explicaţie finală” (p. 52). În total, s-au emis despre toponimicul Huşi nu mai puţin de douăsprezece ipoteze, cea din urmă fiind a lui Anton I- Popescu. Ea ar merita serios discutată, cu atât mai mult, cu cât există încă incertitudini cu privire la provenienţa toponimului. Altminteri, în Istoria Huşilor (1995), am prezentat-o pe larg în paginile 51-56.

Cât priveşte atestarea documentară a localităţii, şi aici sunt controverse. În documentele interne, prima menţionare sigură aparţine perioadei lui Ştefan cel Mare, la 17 decembrie 1487, într-o scrisoare trimisă de domnitor braşovenilor, redactată fiind chiar „in Huschy”. Într-un document extern însă, a cărui existenţă este semnalată de Ştefan Bârsănescu, într-o lucrare din 1910, aparţinând cercetătorului polonez Antoni Karbowiack, se vorbeşte de prezenţa la universitatea iagellonică, în 1441, a unui student din Huşi, pe nume Ioan Matei (Johannes Mathie). Autenticitatea informaţiei ar trebui verificată în arhivele Universităţii din Cracovia, ceea ce nici un huşean nu s-a încumetat să facă până azi. În consecinţă, prima atestare documentară sigură trebuie acreditată cea din 1487.

O altă chestiune controversată în istoriografia huşeană este cea legată de locul de naştere a domnitorului Alexandru I. Cuza, în pofida credinţei bârlădenilor că problema a fost tranşată definitiv în favoarea urbei lor (A.D. Xenopol, Constantin C. Giurescu, Dumitru Ivănescu), prin două documente: diploma de bacalaureat (Paris) şi actul de deces (Heidelberg). Varianta huşeană a naşterii domnitorului (în strada I.G. Duca, nr. 58) a dobândit prestigiu prin Nicolae Iorga (susţinută de Ion Lupaşcu într-un studiu din Convorbiri literare, 1939, apoi şi de Lucia Borş

Theodor Codreanu

ISTORIOGRAFIE HUŞEANĂ

E S E U

Am remarcat în mai multe rânduri, pe urmele lui Nicolae Iorga, cât de importantă este istoriografia locală pentru elaborarea marilor sinteze de istorie naţională. Asta cu stringenta condiţie a profesionalizării monografilor care abordează istoria satelor şi oraşelor. Din păcate, sunt prea multe încropiri diletante păguboase, care deservesc bunele intenţii ale autorilor, fie din insuficienta cercetare a izvoarelor, fie din necunoaşterea alfabetului cercetării ştiinţifice, fie dintr-o precară familiarizare cu normele limbii literare. Un caz fericit este al profesorului huşean Vasile Calestru, istoric care-şi merită pe deplin numele şi care îmbină în chip fericit viziunea istoriei locale cu cea generală. Autorul a început, cu mulţi ani în urmă, cu articole şi studii privitoare la istoria Huşilor şi a ţinutului Fălciu, colaborând, între altele, la volumul aniversar Din lumina unui veac, dedicat împlinirii centenarului Liceului „Cuza Vodă” (trecut printr-o perioadă de gimnaziu între 1889-1918), apoi devenind coautor la Istoria Huşilor (Editura Porto-Franco, Galaţi, 1995), după care s-a angajat în opere de autor, domeniu în care a păşit cu profesionalism prin Martiraj în Bărăgan. Lăteşti (Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2006, 380 p.) şi Huşii de ieri şi de azi (Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2010, 418 p.). Ambele cărţi beneficiază de prefeţe ale unuia dintre cei mai de seamă istorici contemporani, Gh. Buzatu, semn al recunoaşterii superlative a profesionalismului despre care vorbeam. Totodată, trebuie remarcat profesionalismul editorial al doamnei Alexandrina Ioniţă, care semnează, la ultima carte, şi Indicele general.

Monografia despre Lăteşti, sat astăzi dispărut ca pentru a şterge urmele memoriei, este o premieră în istoriografia naţională postdecembristă, având ca obiect fenomenul deportărilor în Bărăgan din anii ’50-’60, oglindă a adevăratei istorii a comunismului din România. S-au întâlnit la Lăteşti oameni politici, scriitori etc. precum Constantin Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu, văduva Mareşalului, fosta soţie a lui Corneliu Zelea Codreanu, Elena/ Lilica (recăsătorită cu colonelul Praporgescu), ajunsă femeie de serviciu la şcoala din Lăteşti, şi mulţi alţii. Cartea lui Vasile Calestru e scrisă cu tensiune emoţională, având şi caracter memorialistic, fiindcă autorul, copil, a cunoscut experienţa deportării în Bărăgan împreună cu familia. Totodată, istoricul ştie să se detaşeze de subiectivitate, printr-o bogată documentare, adoptând tonul impersonal al omului de ştiinţă. Ca semn al importanţei unei astfel de apariţii, istoricul Gh. Buzatu a propus-o la premiul Academiei, chiar dacă propunerea nu s-a finalizat decât ca nominalizare.

Huşii de ieri şi de azi vine în continuarea preocupărilor din capitolele semnate în Istoria Huşilor. Într-un Cuvânt înainte, autorul exprimă intenţiile cărţii astfel: „Propunându-şi nu elaborarea unor teorii noi sau rezolvarea celor contradictorii, volumul de faţă aduce la zi informaţia cu privire la istoria zonei huşene, o sistematizează într-o manieră nouă şi o prezintă cititorului interesat de viaţa predecesorilor, dintre care s-au remarcat personalităţi ca Ştefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, generalul Gheorghe Telemen, Alexandru Ioan Cuza. În concluzie, cartea aceasta se doreşte doar o prezentare generală a vieţii vechilor locuitori ai târgului Huşi”. (p. 12). Istoricul Gh. Buzatu crede că autorul şi-a împlinit cu asupra de măsură intenţiile, dând un model de monografie a unei localităţi: „În context, reţinem în chip special originalitatea Istoriei, faptul că volumul, redactat într-un stil ales şi plăcut, incluzând bogate comentarii şi ilustraţii şi o bibliografie completă, este destinat, fără exagerări de ocazie, unei cariere ştiinţifice aparte şi de lungă durată. Şi, mai mult decât atât, Istoria de faţă se recomandă de la sine drept un model, aşa cum ar fi de preferat să avem pentru toate localităţile însemnate, ce acoperă din belşug harta Ţării Româneşti, tot astfel precum dispunem în cazurile Iaşilor şi Bucureştilor, Braşovului şi Clujului, Craiovei şi Constanţei, Focşanilor şi Chişinăului, Bârladului şi Sucevei, iar, nu în cele din urmă, Turnului Severin şi ilustrei Alba Iulia”. (Prefaţă, p. 9).

Şi aici, comparativ cu paginile din mai vechea Istoria Huşilor,


în bucătărie.Dupa ce am închis uşa i-am dat drumul.S-a repezit la uşă.În farfuria ei eu am rupt o felie de pâine în bucăţi şi am turnat lapte peste.Pisica la început a ezitat,apoi s-a apucat să înfulece cu poftă şi aşa eu am ieşit din nou în curte.

M-am dus lângă zid unde era pasărea cea mică şi neajutorată.Am luat-o în mâini,inima îi bătea tare tare. M-am dus lângă atelierul tatălui meu şi am pus pasărea pe acoperiş.La poartă a venit tanti Aurica,vecină cu noi şi m-a strigat.Am întrebat:,,Ce s-a intamplat ?” M-a rugat să o ajut.Săraca avea un handicap la picioare.M-am dus şi dintr-o debara am scos un săculeţ cu porumb pentru găini.

Când am ieşit în stradă m-am întâlnit cu Viorel,mai mare cu un an ca mine.El stătea la a treia casă mai sus de mine,lângă fântână şi a fost după cumpărături.Era prietenul meu cel mai bun de joacă.Am stat de vorbă în stradă.După un timp el s-a dus acasă şi urma ca după masă să jucăm un meci de fotbal cu băieţii de pe strada noastră.Am fost băieţi pentru două echipe.

Am intrat în curte şi mi-am văzut cartea lăsată pe leagăn.M-am aşezat la locul meu şi am început să citesc.

După câteva cuvinte citite m-am oprit pentru că în jurul meu,în aer au zburat mai multe păsări scoţând triluri deosebite.Atunci mi-am adus aminte de păsărica căzută şi am înţeles mesajul neamurilor ei.Mi-au cântat mie drept mulţumire că le-am salvat pe cineva drag lor.

Din ziua aceea am aruncat praştia şi n-am mai vânat păsărele.

Apoi de câte ori treceam pe sub un pom unde erau păsărele parcă îmi cântau doar mie.

Chiar daca sunt mulţi ani de atunci şi azi aud trilurile acelea minunate.

Adalbert Gyuris

C R O C H I U

în monografia închinată Elenei Cuza, în 1940) şi aşa a şi intrat în unele enciclopedii, până ce a învins varianta Bârlad. Pentru Huşi, au optat şi Ioan Scurtu şi Dumitru Almaş. De asemenea, istoricul şi arheologul huşean, fost director al Muzeului de Istorie, Gheorghe Melinte. La Huşi, actualmente, ipoteza contrarie este susţinută, cu noi argumente, de profesorul Costin Clit. El demonstrează că documentele care indică locul naşterii lui Cuza sunt falsuri. Vasile Calestru (din patriotism local?), a adoptat soluţia în subcapitolul Domnul Unirii şi oraşul Huşi din capitolul Oraşul în epoca modernă. Totuşi, el are abilitatea de a lăsa deschisă controversa. (pp. 242-250). Într-o manieră apropiată procedează şi atunci când simte că subiectul se prezintă prea vast pentru dimensiunile sintezei sale, ca în cazul istoricului Episcopiei, înfiinţate sub domnia lui Ieremia Movilă şi sub păstoria mitropolitului Gheorghe Movilă, în 1598. În consecinţă, optează pentru un capitol (Toleranţă religioasă: ortodocşi şi catolici huşeni), în care se ocupă îndeobşte de importanţa Episcopiei în această parte de ţară, în coexistenţă cu comunitatea catolică de aici. Pentru organicitatea lucrării, ar fi fost totuşi necesară istoria Episcopiei.

Contribuţii remarcabile aduce Vasile Calestru în elucidarea participării huşenilor la cele trei mari evenimente istorice din secolul al XIX-lea: revoluţia de la 1848, Unirea şi Războiul de Independenţă. Pentru ultimele două evenimente, îl ajută şi faptul că din Huşi s-au desprins personalităţi eminente care au participat la militantismul unionist (Anastasie Panu), iar de Războiul pentru Neatârnare este legat şi numele eroului de la Smârdan, care a fost maiorul Gheorghe Teleman, avansat la gradul de colonel la 10 mai 1878, devenit, ulterior, general de brigadă (10 mai 1885) şi general de divizie (10 mai 1890), manifestându-se şi ca om politic în calitate de deputat, senator, prefect al judeţului Fălciu şi şef al Partidului Conservator din acelaşi judeţ.

Capitolul al II-lea este Evoluţia populaţiei Huşilor, unul dintre cele mai documentate ale cărţii. Autorul conchide că „Huşii au fost o vatră a convergenţelor etnice”, începând cu colonizarea greacă din secolele VIII-VI î. Hr. (iată un argument pentru confirmarea teoriei toponimice a preotului Anton I.

Popescu!) şi până în zilele noastre, elementul autohton, fie dacic, fie românesc, predominând întotdeauna. Explicaţia, care s-a mai dat, vine din aceea că Huşul s-a aflat la întretăierea marilor drumuri comerciale, fiind spaţiu al transhumanţei. (p. 21). La aceasta, se adaugă şi faptul că Episcopia şi domnii, care au avut aici permanent curte domnească, au adus, adesea, străini ca mână de lucru, ceea ce a şi determinat încropirea comunităţii de catolici, cândva vorbitori de maghiară, dar şi bulgari, care au dezvoltat, în zonă, grădinăritul.

Autorul acordă suficient spaţiu şi perioadei comuniste şi celei postdecembriste, deşi aici, paradoxal, documentaţia este mai dificilă, ca şi interpretarea evenimentelor. În orice caz, pierderea pentru a doua oară a Basarabiei întregi a condus la marginalizarea şi decăderea economică a urbei. Totuşi, politica de industrializare a regimului comunist a avut urmări şi în dezvoltarea oraşului, chiar dacă procesul s-a realizat, adesea, în chip artificial, ceea ce a rezonat negativ în perioada imediat următoare a căderii Ceauşeştilor. Prin Legea nr. 11 din ianuarie 1995, oraşul a devenit municipiu. În acelaşi an, s-au sărbătorit 500 de ani de la ctitorirea Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (devenită catedrală episcopală) de către Ştefan cel Mare, după care, la insistenţele unor intelectuali ai locului, s-a reînfiinţat Episcopia Huşilor, care fusese suprimată în 1949. Optimismul autorului încheie lucrarea, plonjând liric în viitor, deşi prezentul economic şi politic al ţării e mai degrabă sumbru: „Chiar dacă procesul de modernizare s-a desfăşurat lent în actualul municipiu Huşi, aşezat într-un cadru natural de o neasemuită frumuseţe, care i-a susţinut statornicia, hrănindu-i sufletul şi trupul de-a lungul veacurilor, poate deveni în vremea ce va să vină un oraş demn de istoria strămoşilor, dar şi de noul mileniu, prin adăugarea unor însemnate coordonate de civilizaţie şi frumuseţe”. (p. 313).

Final de povestire, fiindcă ce altceva este istoria dacă nu o depănare de poveşti menite să mângâie existenţa trudnică a popoarelor şi populaţiilor? Vorba lui Eminescu: Cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme…Ce alt elogiu mai omenesc i se poate aduce unui istoric, după o salahorică viaţă printre cărţi şi documente?

A fost în vacanţa de vară.Eram la şcoală încă,destul de măricel.Vremea era tare frumoasă.Eu stăteam in curtea casei,pe leaganul făcut de tatal meu si citeam o carte.Lângă mine,jos pe pământ,pisica ,,torcea”. Nu departe dormea şi Rexi,căţelul şoricar ce semăna tare bine cu o vulpe.

Florile miroseau şi din când în când,din cauza vântului,din grădină răzbea un miros de fructe şi legume.

Era plăcut şi liniştitor.Pe stradă trecea câte o maşină la intervale destul de mari.Tot aşa se auzeau şi oameni vorbind.Mai departe în vecini se auzeau câini lătrând.

Cartea avea un conţinut interesant.Uneori mă opream din citit şi priveam în gol,mă gândeam la acţiunea cărţii sau pur şi simplu visam... cu ochii deschişi.

La un moment dat am auzit o pasăre scoţând sunete ciudate.M-am uitat în direcţia aceea şi am văzut nu departe de mine pe gardul de la stradă,un zid gros ca la o cetate,o pasăre frumos colorată.

N-am înţeles la început ce sunt cu acele sunete. Pasărea insista.M-am uitat mai atent şi am descoperit jos lângă poartă o păsărică.

Pisica a ridicat şi ea capul,semn că a auzit ,,strigătele” de disperare scoase de pasăre.

Păsărica a fost poate la primul ei zbor şi a căzut pe pământ.Mama ei a intrat în panică,văzând mai ales pisica şi aşa s-a dat de gol.

Acum pisica s-a ridicat în picioare şi s-a întors către pasăre.S-a uitat şi în timp destul de scurt a văzut ce se petrece.S-a făcut parcă şi mai mică,alungindu-se şi apropiindu-şi corpul de pământ.Era pregătită de atac.

Pasărea de pe gard a zburat în spatele nostru şi continua să scoată sunete deosebite.Pisica nu lăsa ,,pasărea de pe gard...”

Am apucat pisica de gât,era tare supărată,mai mai să mă atace ca o adevărată ...felină.O ţineam strânsă şi m-am dus cu ea

Strigătul de disperare


(L)ATITUDINI

„Ploaia colorează pavajulCu un rouă ciudată.

……………..Ziua îmbracă străzileÎn ecouri şi lumină.

Viaţa trece din mână în mânăŞi se oferă ca un refren.

Patricia Elias, Parfumul străzilor

Scriam în revistele „Poezia” şi „Bucovina literară” (numărul 6-7/ 2010) despre Maggy de Coster, născută în Haiti (la Jérémia – Jeremi în creola haitiană), cu rădăcini cubaneze, prin bunica din partea mamei. Aminteam că este jurnalistă cu profil polivalent, că locuieşte Franţa (unde şi-a continuat pregătirea profesională), lângă Paris. Este unul dintre numele cele mai des întâlnite, legat de comunitatea haitiană din Franţa, una destul de numeroasă şi activă1. A fondat, în anul 2000, revista semestrială „Le Manoir des poetes”/ „Conacul poeţilor”, „de vocaţie poetică, culturală şi literară”, dedicată mai ales promovării valorilor culturale haitiene, dar care „găzduieşte” creatori şi din afara acestei comunităţi. În iunie 2010 „Le Manoir de Poets”, (nr. 18, a.c.) a fost dedicat aniversării a 10 ani de la înfiinţarea acestei reviste (şi pe care l-am amintit în „Poezia” ).

Am asistat la un spectacol aniversar interesant şi plin de culoare, cu oaspeţi haitieni (Maggy de Coster, Guy Cétoute, cantautorul Bob Bovano, aidoma unui trubadur, cu o ţinută venită parcă din altă lume şi alte timpuri, cu vocea lui gravă, de o sonoritate aparte, Jacques Saint-Surin) africani (între care Ngombulu Ya Sangui Ya Mina Bantu Lascony, poet, muzician de jazz, şi exuberanta cameruneză Jeanne-Louise Djanga), argentinieni, croaţi (între care Ivanka Paul), francezi, între care Nicole Barriere, care diriguieşte o colecţie de poezie la prestigioasa editură l’Harmattan, Osama Khalil, filosof, poet de origine egipteană, fondatorul unui „spaţiu cultural” deosebit, „Le Scribe Harmattan”. Şi, desigur, români – Marilena Lică Massala, rezidentă la Paris, membră în colegiul de redacţie al revistei Poezia, soprana lirică Daniela Rada, şi subsemnatul. Am prezentat şi revistele ieşene „Poezia” şi „Convorbiri literare”, dar şi „Bucovina literară” celor de faţă. Şi am primit şi un volum intitulat Le chant des villes. Cartea este o antologie care reuneşte cincizeci de poeţi publicaţi în „Le Manoir des poetes”, din mai multe ţări, de pe mai multe continente, editată sub sigla „Primăverii Poeţilor”, în anul 2006.

Este dificil de caracterizat în câteva cuvinte o antologie care reuneşte autori cu stiluri atât de diverse, proveniţi din culturi/ mentalităţi diferite, cu profesiuni dintr-un spectru larg, de la Maggy de Coster ori Marie Ketline Adodo, din Haiti, la jurnalista şi poeta argentiniană Cristina Castello, Poeta, eseista Claude Ber, Laureată a

Marius Chelaru

Cântecul oraşelorAcademiei de Ştiinţe, de Litere şi Arte din Marsilia, Raoul Pouilly, secretar şi membru în Comitetul director al „Société des Poètes Français”, catalanul Xavier Diaz, licenţiat în filozofie, litere şi pedagogie terapeutică, Velia Lechuga Rez, născută la havana, Cuba, vieţuind actualmente în Italia, la tunisianul Jalel El Gharbi, universitar, poet, critic literar, sau la sengaleza Marie-Louise Diouf-Sall, egiptolog, Vital Heurtebize, preşedinte al Societăţii Poeţilor Francezi, laureat al premiului Paul Verlaine al Academiei Franceze, antropologul francez Elvire Maorouard, la libaneza, născută în Senegal, Patricia Elias, togoleza Ghisalin Johnson ş.a. Sau poemele de sorginte orientală, renga / haiku, semnate

de Georges Friedenkraft ori Sylvain Josserand.

Toţi aceştia sunt reuniţi sub semnul poeziei şi al oraşului care, scrie în prefaţă Michel Bénard, laureat al Academiei Franceze, „a fost marcat dintotdeauna de pecetea ambiguităţii, ambivalenţei, de pecetea unei stranii seducţii care se apropie puţin de cea a femeilor fatale sau de cântecele sirenelor[…] Oraşul este în mod egal lumină şi tenebre, parfum şi otravă, iluzie şi realitate implacabilă”. Şi, desigur, sub sigla „Conacului poeţilor”, a Parisului şi a multiculturalităţii. Din aceste puncte de vedere, dar mai ales al poeziei, este o lectură interesantă această antologie, acest „Cântec al oraşelor” interpretat pe cincizeci de voci.

Le chant des villes, Anthologie du „Manoir des poetes”, îngrijire şi

cuvânt înainte: Maggy de Coster, cu o prefaţă de Michel Bénard, Editions

Dianoia, Chennevieres-sur-Marne, Colecţia Scribes d’ici, Scribes d’ailleurs, publicată sub egida festivalului

„Printemps des Poètes”, 2006, 150 p.

______________________

1. De altfel, mai are şi alte reviste la Paris, în afară de „Le Manoir des poètes” – exemplu: „Pour Haïti”, un buletin trimestrial editat de Association Culturelle Franco-Haïtienne. 2. În numărul de toamnă, 2010, la Biblioteca haiku; am amintit un articol, sub semnătura lui Sylvain Josserand, intitulat Historique des Haïkus; autorul îşi expune viziunea despre istoricul haiku, amintind despre tanka, senryu, unele aspecte formale, câteva nume începând cu Bashō, Issa, Taigi, unii autori francezi, fără a trece însă dincolo de câteva consideraţii de bază. Apoi, în câteva rânduri, discută, între altele, despre ceea ce numeşte „haïku rimat” ş.a.


IN MEMORIAMAzi, 5 noiembrie 2010,

este ziua de naştere a părintelui arhimandrit Mina Dobzeu (n. la Grozeşti, jud. Lăpuşna, Basarabia, 1921), marele duhovnic care l-a încreştinat, în închisoare, pe Nicolae Steinhardt, cu jumătate de secol în urmă, la 15 martie 1960. Mă pregăteam, aşadar, să merg la Episcopia Huşilor spre a-i ura La mulţi ani!, când aflu vestea morţii lui Adrian Păunescu. Ştiam din ziua anterioară că medicii făcuseră tot ce este omeneşte posibil. Şi totuşi…

L-am întâlnit ultima oară la Chişinău, în ziua când Academia de Ştiinţe din Basarabia l-a învrednicit cu titlul de membru de onoare. De ce nu şi Academia Română? Aceasta este o întrebare foarte spinoasă, care ne-ar duce pe un teren minat şi care ar exploda devastator dacă am călca pe acest teritoriu contaminat de ideologia political correctness, vrednica urmaşă a marxismului cultural, dar erijată, viclean, în „anticomunism”. Adrian Păunescu nu arăta bine nici la Chişinău, însă energia lui hugoliană încă ştia să producă efecte miraculoase, iar discursul de recepţie, închinat limbii române, ca problemă spinoasă a Basarabiei, a produs o impresie profundă, urmată de o vizită de vreo două ore la preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, alături de Mihai Cimpoi, unde poetul a făcut o analiză lucidă a situaţiei politice din Basarabia, în context românesc şi european. Că a iubit ca nimeni altul Basarabia, aşa cum şi-a iubit Ţara, nu trebuie să mai fie o taină pentru nimeni, precum n-a fost nici pentru înverşunaţii săi duşmani timp de peste două decenii. Poate de asta nici nu au fost capabili de toleranţă, dacă nu de iertare, infirmitate a celor apostaţi întru creştinism şi captivi în fariseism.

Acum, când fiinţa biologică a poetului nu mai este printre noi, vezi o mulţime de asemenea specimene cum se lamentează, în mass-media, că Adrian Păunescu n-a fost suficient preţuit câtă vreme s-a aflat printre noi. Şi iată, „descoperă” ei, ce mare poet a fost Adrian Păunescu! Şi, în incapacitatea de a-şi ascunde natura fariseică, deplâng faptul că, în aceşti douăzeci de ani, noi l-am judecat pe politician, iar nu pe poet. Ce vrea să spună asta? Că politicianul Adrian Păunescu a fost repugnabil, un fel de „urmaş” al etichetei poet de curte? În realitate, dominanta spirituală şi doctrinară a acestui om a fost un profund ataşament la valorile naţiunii româneşti. Scriam altădată că dacă Adrian Păunescu s-ar fi lepădat, imediat după 1989, de credinţa lui în fiinţa naţională, pe care a slujit-o mai ales prin poezie, dar şi prin Cenaclul „Flacăra”, fenomen unic după Al Doilea Război Mondial în fostul lagăr socialist, el ar fi devenit un privilegiat al cercurilor zise „anticomuniste”. Însă „vina” capitală, neprescrisă, a fost că nu s-a lepădat de sentimentul naţional într-o vreme când acesta ajunsese suprema ruşine în ochii falşilor „europenişti”. Resentimentele au fost atât de puternice în parveniţii şi în profitorii „disidenţei autocronice” (cum a numit-o Paul Goma), încât s-au răsfrânt şi asupra celor care nu au trecut în tabăra mânjitorilor cu noroi ai lui Adrian Păunescu. Aşa s-a întâmplat că un alt mare poet naţional, Grigore Vieru, a suportat tirurile mizerabile nu doar din partea comuniştilor slavofili de la Chişinău, ci şi a campionilor „anticomunişti” de la Bucureşti. Nu-i aceasta o

situaţie de-a dreptul grotescă? Vreţi o probă de control că am dreptate? Aceasta este chiar Paul Goma, cel imposibil a putea fi bănuit că a slujit regimul Ceauşescu. Deosebirea dintre Paul Goma şi „disidenţa” autocronică” profitoare este aceeaşi probă a „naţionalismului”. Pedepsirea lui Paul Goma pentru că se deosebeşte de „anticomuniştii” de paradă printr-o eminesciană iubire de patrie, este izolarea lui

departe de ţară, asociată cu etichetări mizerabile, demne de anii cominternismului, încât nici după douăzeci de ani de la prăbuşirea regimului comunist el nu şi-a redobândit drepturile elementare furate de partid: cetăţenia, bunurile materiale, calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor. Iar acum, când Chişinăul a pornit să-i acorde cetăţenia şi să-i confere, ca şi lui Adrian Păunescu, titlul de membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, aceiaşi „disidenţi autocronici” insinuează că Paul Goma nu are ce căuta în aula academică în care a stat şi Adrian Păunescu. Are, pentru că, în pofida prăpastiei care i-a despărţit, amândoi s-au născut pe pământul Basarabiei pe

care au iubit-o cu o tărie mai mare decât ura adversarilor.

Mărturisesc că, în anii comunismului, nu l-am agreat pe Adrian Păunescu. N-am scris despre el decât o recenzie la un volum de poezie, pentru că era chiar poezie. În însemnările mele de jurnal, mai multe note îi sunt defavorabile. Însă după 1989, nu puteam să nu văd că i se face o mare nedreptate, tocmai când Păunescu regăsise matca unei naţionalităţi expurgate de ceea ce putea fi numit „naţional-comunism”. Fireşte, pentru că am publicat în revistele pe care le-a editat, am primit sancţiuni drastice. Oamenii aceia nu puteau înţelege că, mai presus de veleităţile lor personale, este Ţara căzută sub un regim violent cleptocrat şi antinaţional. Iar politicianul Adrian Păunescu a fost

o voce de prim-plan în a se împotrivi dezastrului care ne păştea dinăuntru, mai ales, decât din afară. Că n-a reuşit prea mult, este adevărat, cum adevărat e că a fost simţit ca „primejdios” de vreme ce n-a mai avut acces la ultimul mandat de senator.

Am sub ochi una dintre ultimele sale cărţi, Încă viu (2008). Fireşte că Adrian Păunescu a fost un om „dificil”, complexitatea lui umană şi artistică fiind construită din contraste greu de suportat chiar şi de cei foarte apropiaţi, trecând de la o generozitate debordantă, în stare să cuprindă întreaga umanitate, la o duritate strivitoare, ţâşnind din supradimensionarea eului. Dar câţi dintre noi erau capabili să sară în ajutorul atâtor oameni simpli, atâtor personalităţi aflate la ananghie, atât sub comunism, cât şi sub capitalismul nostru balcanic? La noi, fără o asemenea „asprime” a forţei spirituale, aproape că nu poţi face nici politică în interesul naţiunii. Iar Adrian Păunescu era croit pentru aceasta, nelipsindu-i diplomaţia necesară în marile bătălii din Parlamentul ţării şi din Europa. E umilinţă creştină şi multă ironie amară în concentrata poemă titulară Încă viu: „Iertaţi-mă/ Că mai trăiesc/ Şi mai iubesc/ Şi mai scriu,/ Iertaţi-mă/ Că sunt/ Încă/ Viu”. Citesc asemenea versuri ca pe un testament tragic adresat unei naţiuni care nu ştie să-şi preţuiască valorile, fiindcă ea însăşi e dispreţuită de pseudoelitele care ajung s-o cârmuiască. Timp de două decenii Adrian Păunescu nu a fost iertat. Pentru că a fost încă viu. Marele incomod.

Theodor Codreanu

TRECEREA MARELUI INCOMOD


CONSEMNĂRI

rămân mereu deschise şi primitoare pentru cei care se întorc din “povârnirea pierzării într-o cale nouă, calea mântuirii”. Aici Părintele Arsenie Boca întâi face o paralelă între corabia Bisericii plutind peste puhoaiele pierzării şi arca lui Noe închisă pe dinafară de Dumnezeu. Apoi, pornind de la premiza că “Mântuitorul nostru a întemeiat şi are numai o Biserică”, distinge corabia salvării celei adevărate de sutele de ambarcaţiuni plutitoare pe care le constituie feluritele secte “nesigure în adevăr, dar sigure în înşelăciune”. Dincolo de imaginea celor care încearcă să se agaţe de indiferent ce ambarcaţiune pentru a nu mai fi duşi de valuri, ar fi puhoaiele de oameni care nu încearcă să se salveze. Ei alcătuiesc “turma oamenilor necredincioşi”, gura satului sau, mai cum scrie Părintele Arsenie “gura vecinului care orice ticăloşie îţi iartă, dar nu te iartă nicidecum dacă le-o iei un pas înainte şi te faci mai bun. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase, ba că te mândreşti, ba şi alte ponoase îţi mai aduc” (Părintele Arsenie Boca, Lupta mântuirii, în vol. Cărarea împărăţiei).

Presimţind prigoana pe care avea s-o îndure din partea acestei categorii de oameni, Părintele Arsenie spunea într-una din predicile sale că în toate vremurile, mereu au fost împrejurări în care “a spune adevărul şi a propăvădui îndreptarea îţi pot pune viaţa în primejdie de moarte”. Drept exemplu i-au venit în minte zilele Sfântului Ioan Botezătorul şi ale lui Irod. Si tocmai acest sfânt începe cu povestea vieţii sale “predicile vii” pictate pe pereţii Bisericii de la Drăgănescu.

Isabela Vasiliu-Scraba

După marturiile d-lui Dan Lucinescu (autorul cărţii Părintele Arsenie Boca –un sfânt al zilelor noastre, Bucureşti, 2009) în vara anilor 1946 şi 1947 în jurul stareţului de la M-rea Sâmbăta de Sus se strânseseră sute de studenţi si studente veniţi din toate centrele universitare să-l asculte vorbind despre trăirea învăţăturii creştin-ortodoxe. Spusele sale de atunci aveau să formeze volumul Cărarea împărăţiei. Primele patru capitole se configuraseră înainte de 13 iunie 1946, dată la care Părintele Arsenie Boca le oferea în manuscris preotului Nistor din Braşov, spre a le salva de mercenarii ocupantului sovietic. “Din noaptea neştiinţei şi a lipsei de sfat vin toate relele care chinuiesc pe oameni, întunecă vremile şi cruntă pământul” avea să scrie Părintele Arsenie Boca, în prefaţa Cărării pe care părintele Serafim Popescu a copiat-o cu adâncă veneraţie.

Cea dintâi dintre legile veacului acesta care se regăseşte prin urmările sale şi în veacul viitor apare sub forma primului titlu: “de cârma minţii atârnă” să rotunjim Calea. De unde am plecat, acolo să ne străduim a ne întoarce, căci, după duh, omul este făptură cerească. El poate primi darul dumnezeiesc al mântuirii care însă trebuie să fie şi “roada cunoştinţei, voinţei, ostenelii şi dragostei sale”.

Despre a doua lege a veacului viitor am putea spune că este apriori, în accepţiunea sugerată de Kant. Ea ar fi condiţia de posibilitate a primei legi, întrucât nimeni nu poate urma singur Cărarea împărăţiei. Pe calea rotunjită prin care ne întoarcem Acasă nu este posibil a se ajunge fără Călăuză, fără “mâna nevăzută a Mântuitorului” care ne îndrumă prin preoţi, “ucenicii săi văzuţi, trimişi de el în fiecare rând de oameni”.

Iată cât de sintetic exprimă Părintele Arsenie Boca această lege: “Fiul (a doua faţă a lui Dumnezeu) s-a făcut om desăvârşit –afară de păcat – şi ne-a arătat cărarea. Calea mântuirii e chiar cărarea pe care a mers Dumnezeu însuşi ca om adevărat, făcându-ni - Se pildă întru toate …mergând cu noi, cu fiecare dintre noi, în toate zilele noastre. Căci Dumnezeu însuşi şi cu sfinţii săi îi întovărăşeşte nevăzut pe oameni”.

După cea de-a treia lege, porţile Bisericii lui Hristos

Legile Părintelui Arsenie Boca, legile veacului viitor

SEMNAL EDITORIAL: «VIAŢA COTIDIANĂ ÎN ORADEA INTERBELICĂ»

Loredana Ionaş

La Editura Primus din Oradea, a apărut recent cartea „Viaţa cotidiană în Oradea interbelică”, semnată de conf. univ. dr. Corneliu Crăciun, tipărită cu sprijinul financiar al Consiliului local al municipiului Oradea. O lucrare impresionantă, despre un oraş şi oamenii lui, despre care se spune - unanim - că au fost... O mică greşeală: ei sunt! Lansarea va avea loc în viitorul apropiat, cel mai probabil în sala mare a Primăriei Oradea, ocazie cu care volumul va putea fi achiziţionat.

„Oraşul timpului acestuia îmi e bine cunoscut, de parcă m-am plimbat pe străzile lui, am urcat în trăsurile de lângă gară sau de lângă Teatru, am înghiţit praful şi m-am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca şi ceilalţi, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi ştiu străzile drepte şi ulicioarele

dosnice, palatele şi magherniţele, parcurile şi apa Crişului Repede, tulbure ori palidă, legănată între maluri sau îngustându-se la vremi de secetă”, mărturiseşte autorul în preambulul cărţii.

Cititorii sunt invitaţi la această călătorie în timp, deschizând pe rând filele fiecărui capitol: „Sufletul oraşului”, „Populaţia”, „Mijloacele de transport”, „Localuri”, „Cultura”, „Alimentaţia”, „Lectura”, „Înalta societate a Oradiei”, „Copiii” etc. La final, este reprodusă o hartă din 1931, cu noile denumiri ale străzilor, hartă care există la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale - Bihor.

„Prin intermediul documentelor de arhivă şi a materialelor de presă, am încercat să refac atmosfera, sensibilităţile şi culorile prin care s-a definit Oradea şi oamenii ei în perioada interbelică”, ne-a declarat Corneliu Crăciun.


LICEENII

Evenimentul a început cu un moment de reculegere. ,,Salonul scriitorilor vrînceni de pretutindenim,, - ori Şezătoarea literară de la Mărăşeşti m-a îndreptăţit să folosesc acest titlu, fără să fiu obligată să-l explic.Pentru că, dacă zici Mărăşeşti, zici Constantin Ghiniţă.Şi dacă zici Constantin Ghiniţă, înnobilezi! Iar el, POETUL a făcut acest lucru , nu numai pentru membrii familiei sale, ci şi pentru noi, toţi prietenii lui.Anul acesta, graţie dlui Virgil Răileanu, Salonul scriitorilor vrînceni a fost o reuşită. Dens, cu un program complex, extrem de bine organizat.O reuşită, dar nu una deplină.Familia poetului comemorat a lipsit de la eveniment.Motive? Destule, sau…nu demne de a fi întors spatele prieteniei, iubirii şi iertării. Reprezentanţi de la Bucureşti, Iaşi, Buzău, Tecuci, Galaţi şi, Asociaţia Culturală Duiliu Zamfirescu de la Focşani cu toţi membrii ei au venit să-l comemoreze pe poetul CONSTANTIN GHINIŢĂ.Cel mai ,,norocos,, dintre cei dispăruţi.Deschiderea a revenit Marianei Vicky Vârtosu cu un eseu despre ,,Iubire şi iertare,, - stări transmise de poezia lui Constantin Ghiniţă.Eseul poetului Adrian Botez, despre viaţa şi opera lui

Constantin Ghiniţă, a fost ascultat cu mare atenţie, a emoţionat. Niciunul dintre cei care nu mai sunt în viaţă n-au avut parte de o asemenea manifestare:discursuri, muzică, recitări…Şi toate aceste şi după doi ani. A urmat alt moment de reculegere, deja ora 13 fix, moment cînd poetul Adrian Păunescu trecea dincolo. Liviu Ioan Stoiciu ! Unul dintre cei mai vechi prieteni ai poetului… Dezamăgit, după ce a aflat că Salonul Scriitorilor de la Mărăşeşti îl va prelua Adjudul, Liviu Ioan Stoiciu a sugert înfiinţarea unui festival care să-i poarte numele; pe un ton trist, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu a punctat unele din nemulţumirile generale, dar şi pe cea mai mare cu care se confruntă scriitorul de azi, nepăsarea şi indiferenţa oficialităţilor!

( indiferenţa, cea mai aprigă durere, e în post!). Nostalgic, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu a relatat amintiri despre omul şi poetul Constantin Ghiniţă. Nici tirul epigramiştilor, Adrian Grăjdeanu, Georgică Pătrăşcanu(şi muzica lui) Virgil Lovin, Gheorghe Suchoverschi n-au fost de neglijat. Şi cele cîteva

întîmplări hazlii relatate de regizorul Aurel Dumitraşcu au captat atenţia. Lansările de carte, din partea a doua a colocviului au fost binevenite. Deosebite mi s-au părut toate cărţile prezentate, speciale ,,Copiii în istorie,,- semnată Aurel Neculai şi, poate, cea prezentată de medicul Alexandru Paul - ,,Cunoaşterea şi natura umană,,. Mulţumim lui Virgil Panait pentru poezia inedită;lui Gheorghe Suchoverschi pentru dedicaţia specială; elevilor recitatori, care, iată îl clasează pe Constantin Ghiniţă printre ,,norocoşi ,,- cum a zis LIS, prin recitarea lor asigurîndu-i-se poetului posteritatea de după doi ani de la moarte; şi, mai ales mulţumim organizatorilor.Nu-i vom uita pe cei doi prieteni de suflet, Virgil Răileanu şi Otilia Gogu, cărora le mulţumim special.Mulţumim vremii că a fost de partea noastră.Şi dlui director Florin Iliescu îi mulţumim, pentru discurs şi mai ales, pentru că este cu noi! Cît priveşte curiozitatea Ştefaniei Oproescu, cea referitoare la absenţa familiei, cine poate să-i

răspundă? Propuneri, promisiuni…Poate, propunerea anului trecut, transformată-n promisiunea anului ce va să vie! - va evapora supărări şi, poate, la anul, o stradă, ori o şcoală vor purta numele poetului ce a înnobilat oraşul prin generoasa lui jertfire pe altarul ARTEI! Mărăşeşti, deschizătorul săptămînii culturale vrîncene, şi-a făcut pe deplin datoria.Şi-a împlinit menirea.Despre ctitorirea ,,Muzeului veteranului român,, - ce să zic? Istoria a fost prezentată de dl.general Nichita. Cele două reviste de cultură şi atitudine, Oglinda literară şi Salonul literar, prin directorii lor, Gheorghe Andrei Neagu şi Ioan Culiţă Uşurelu au fost prezentate, oferite, celor prezenţi. Iar Istoria Culturii vrîncene, prin această zi, îşi mai scrie o pagină.

Mariana V. Vârtosu

DUREREA A INTRAT ÎN POST

În ziua de 17 noiembrie 2010, la orele 13,00, la sediul Filialei, s-au aordat premiile pentru anul 2009 ale Filialei Iaşi a USR. Juriul format din Constantin Dram (preşedinte), Lucian Alecsa, Marius Chelaru, Nichita Danilov, Nicolae Sava a acordat următoarele premii:

Premiul pentru Poezie – Gellu Dorian – Alungând tristeţea, ca Paganini, Editura Brumar, Timişoara

Premiul Special „Mihai Urscahi” – Carmelia Leonte – Graţia viespilor, Editura Junimea, Iaşi

Premiul Special „Cezar Ivănescu” – Valentin Talpalaru – Ultimul vorbitor de umbră, Editura Opera Magna, Iaşi

Premiul pentru Proză – Dan Lungu – Cum să uiţi o femeie, Editura Polirom, Iaşi

Premiile Filialei Iaşi a USR pentru anul 2009Premiul pentru Critică şi istorie literară ex aequo– Florin Faifer – Dramaturgi români, Editura

Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi– Constantin Coroiu – Lecturi Subiective, Editura

Edict Production, Iaşi

Premiul pentru Eseu şi hermeneutică – Liviu Pendefunda – Al treilea clopot, Editura Timpul, Iaşi

Premiul pentru Traduceri – Dan Doboş – Tunele 3 – În cădere liberă, Editura Corint Junior, Bucureşti

Comitetul Filialei, în şedinţa din 20 octombrie 2010, a hotărât ca Premiul de Excelenţă, domnilor Adi Cristi şi Nicolae Sava iar Premiul Opera Omnia să-i fie acordat domnului Alexandru Călinescu.


CONSEMNĂRI

Dolarul e hârtie igienică. Îi dai în cap, chemi salvarea. Ortodoxia. Fiţi creatori şi economi în micul spaţiu individual. Arunca-v-aţi de pe stauia libertăţii. Nostalgici ai comunismului şi consumismului. Se pune jar în palmă. Ca şi democraţia, rusaliile sunt o sărbătoare a nimănui. Stai în pytulice. L’avenir du crime. Etnosociologia excluderii imaginare. Violenţa contagioasă. Violenţa de sine, violenţa celorlalţi. Wolfgang Doeblin. Să moară satanele. Patroană de bordel reproşându-le angajatelor că nu sunt virgine. Se laudă cu beţia ca alţii cu două facultăţi.

Ura şi la Melbourne. Waltzing Matilda. Alertă de tsunami în Pacific. 35 de ore pe drum, în paşii lui nea Romică. Ne blindăm cu declaraţii. Trebuie mers la Chişinău. Vezi ce faci cu pizdele, pizda de la nevastă e cea mai bună. Etnologie recroi-vom începând de Sânziene. Voi aşterne liber ce să cern la întors, şi mirări regizabile. Numai în Australia nu fusesem. Aerofagia antropologia. La întoarcere mă ia Costică. Rusu şi Cârligeanu pentru Air Moldova. Acum Ardelean şi Maximilenzio. Se apropie plecarea din ţară.

Din Austria în Australia. Cloudy day în Viena. Ai dreptate cu Măiastra. Căderea în etnologie în locul turbulenţelor. Comandantul Gavril. Star alliance. Vom vorbi mai mult la întors despre ce ne va înfrumuseţa bătrâneţele sau tinereţea despărţirii. Oaia mea era Gilda, a ta, Pitulicea, Matilda să nu fi fost a lui taică-meu. Fierarul îi punea potcoave la gât, tâmplarul, de-al lui Isus, tot waltzing. Greu de ajuns la sinucidere prin părţile noastre altfel decât să te laşi omorât. Şi ăl înecat, preţ să nu se dea viu, cum le-ar fi oferit tot moartea. Matilda – viaţa – tuckerbag, sinuciderea – billabong, descântată-neuciderea. Ţi-ai furat mâncarea morţii. Înecaţi la mâna Vienei în sânge iobag mieluşel. Glob valseze-ne oceanul cum s-a născut lumea din coral.

Înecul, formă de acces la profunzime. Ajungem noi în Gallipoli. Enjoy rotary, Gheorghiţă. Lions Club Caritas. Valsă, valsă, moş Martine, că-ţi dau canguri cu măsline foarte eucaliptine, bumeranguri, guri de mine şi de cine ne pe şine. Cristina, Ionică, Maria canceroşi lângă billabong. Valţurile morii, moira muririi. Hai, Vlade, în golfurile sudului, să ne împăcăm. Meals prepared according to Islamic principles.

În moschee, citate din nobilul Coran, ceas-calendar, orarul zborurilor. Rugaţi-vă, nu dormiţi. Rugăciuni militante. Poate mai mormăiţi budhiştii prin toată Nirvana, plus Eminescu. Orice rugător se clatină şi desfiinţează spre a fi reconstruit din credinţă. Ascultând, la plecare, The Band Played Waltzing Matilda, am pantomimat tăierea ambelor picioare. Ci mergem la Melbourne, la antipod, ne vor legăna turbulenţele ca ursitorile. Rase amestecate în aeroporturi. Se umple şi se goleşte moscheea aeroportului din Doha. Umbrele reflectate în peretele de sticlă îndesesc rugătorii la răsăritul invizibilităţii dumnezeeşti. Care în costum, care în courta, care cu copilul, care hindi între arabă, femei în negru împingând copii. Scris de Apolodor, nisipul se luminase slăvind peninsula. Mă dau antropolog zero în materia islamică, de-am iubit Coranul nu o dată. Şi câţi fac trimitere la sufişti. Din adâncul Arabiei respir Bucovina, discursul etnic, moscheea neoprind respectul efemerului ultim, spor sper. Confund lungul drum cu întâlnirea de sine, altfel pierdere în deşert ajuns oceanului cenuşă

Nu mai scriu, văd filme indiene şi chinezeşti peste americane. Benjamine ages backward. She Bungs the Drums. Ghost Town. Did you miss 2010. Catedrala ortodoxă în fostă biserică anglicană, cumpărată. Cor femeiesc. Aprind lumânări. Intru în filmul lui Benedictus. Tatăl nostru cântat. Praznicul tuturor sfinţilor, mucenicie şi sânge, duhul se coboară în chipul focului. Petromanuanţu din Petroma. Mormintele eroilor fugiţi. Nu ştiai că lumânările se aprind separat la vii şi la morţi. Şi lui Eminescu. Două nunţi, două botezuri, un invitat,eu. Am zis de sfântul voevod Constantin Brâncoveanu, de sfânta Filofteia şi de Eminescu, de victimele puşcăriilor comuniste şi ale emigrării forţate. Popa, că părul meu plin.

Grija chinezească de român. Southern Cross. Indiae imperatrix died 1901. De ce ai mâna tăiată? Heracles & Apollo. Dodiile sunt surori cu probabilităţile, Harry, vezi şi cartea lui Puşi, Einstein şi îngerul contabil.

Mai toţi cu puşcării de transfugi în ideala Australie cu gratuite cursuri de engleză şi altele, trăitori din real estate. Sudură 30 de ani, cu banii – film şi radio. Pastorul pe camion. Poetul în oţelărie. Imnul l-a făcut un ceh, nu ştie nimeni decât refrenul şi prima strofă. Ming Ming nu condusese două luni în Shanghai şi tocmai la venirea mea a ciocnit o maşină, fără persoană, o să repare. Cui oi fi purtând şi eu noroc, cine mi-o fi purtând şi mie.

Euphemisms, how not to say what you mean. Aaron’s rod the penis, zoo a brothel, academy idem, Acapulco gold marijuana, Acteon one who cuckolds another, visible minority a black, Vatican method contraception, scalp to kill te scalpez la Găeşti, sauna parlour sapphic, peace a preparation for violence, in Abraham’s bossom dead. Fratricid adultery incest in exile. Only a stranger can reveal who we really are. A world where the wolf is always at the door.

Iunie 2010Nu mă prinse Maria de pe urmă. Pe tine te apără

Magdalena pe Swan Street. N-o fi să ne întâlnim. Aşteptare românească. Şi cerşetorul. Flux de pe Collins spre Little Lonsdale. Îţi spusesem de vineri. Maria la euthanasie. Îţi cumperi blugi. Murise Maria când v-aţi mutat vizavi de oficiul primilui ministru. Cercul protestului împotriva morţii calului, pentru interzicerea curselor. Ai vrut să-mi plăteşti cărţile lui Puşi Dinulescu. Slujită cenuşa Mariei şi aici şi la Stâlpu.

Pe Bourke, we want justice, a resolution to fight is undertaken. George Gallaway. Free Palestina. Libertate australiană. A fiasco, virtues of pessimism, blame game, leg-pull, anglosphere, xenotext. Ăştia abia aşteaptă să fie împuşcaţi. Toată pleava la uraniu. Unu-i făcea nevesti-sii pizda cu creion chimic şi cauta pe toţi la pule să vadă care sunt scrişi. Pricess Highway. Maşină de generat hidrogen. Toţi lucrează în ascuns. Roboţi pentru Ford Nissam Toyota. Feldioara. Philip Adams.

Vă insuflaţi hormonul ori chiar amiciţie. De ce nu-ţi electrizezi salteaua. Business la golf. Suflet peste roboţi selfmade necomercializabili. Pui piesa şi se sudează singură. Ţi-ai scos ochelarii, nu ochii. Profilul plat, clapele degetelor în dans, ghilotina verticală. Din faţă, vrăjitoare. Fâşii de patimă a ne mai vedea. Urcă treptele râzând. Prima nevastă îţi semăna cu Michelle Pfeipfere, s-a sinucis din amor. Uniţi în dispariţie. Genii sfărâmicioase. Uite cine vine la şcoală. Mulţi greci, italieni, puţini români.

Wurudjeri people of the Kulin nations, the traditional owners of the land on which the university stands. Cate din Sydney, well, George, you did almost everything. Faraday Street. Ce zi frumoasă să mori. Imax. Carici pe varză. Femeia nu ştia şah, mutase totuşi o piesă, i-am aratăta L, pentru cal, iar ea, la picturi, s-a oprit la tabloul cailor. Interesat în trecerea zilelor mai scurte de la sud. Ai dreptate, în scris nu sunt de pe pământ. Îmi uit visele, nu numai paşii. Mi se apropie bumerangul. Azi de-aş fi de-o zi acasă aici aş muri nenăscut.

Graţiile urâţeniei, altfel copilăroasă. The Troat by John Montague. Say your salam to the prophet. Hai, irlandezule! Her tender robe touch. Urlet. Epilepticul căzuse în timp ce irlandezul îşi recita coma (la mine, minute înainte, coma oceanului). Mai apoi, Nino, cu l’alba che muore un piccolo fiore. Puşi, Ezra ţi-e Ivănceanu.

CE-AM CĂUTAT ÎN AUSTRALIA

George Anca

(urmare din numărul anterior)

(continuare în nr. viitor)


î

INTERVIU„vindeca” de oameni, în perioade pe care nu le putem preconiza.

MÜLLER: În 1982 aţi constatat deja trist: „Nimicirea umanităţii a început deja.“

GRASS: Asta s-a petrecut cu ocazia decernării premiului Feltrinelli la Roma. Acolo s-a întâmplat ceva foarte interesant. Pe unul din scaunele din faţă stătea preşedintele Italiei, Pertini, pe care îl preţuiam în mod aparte. Se ţinuseră nenumărate discursuri în acea zi, iar el adormise. Apoi a venit rândul meu să vorbesc. Secretarul lui îi traducea vorbele mele şi dintr-o dată el s-a trezit şi a devenit atent; ulterior a venit să mă îmbrăţişeze.

MÜLLER: Are însă un politician, care ar trebui să ofere soluţii, dreptul să îşi manifeste pesimismul?

GRASS: N-aş vrea să numiţi asta pesimism. Prognozarea sfârşitului omenirii este o introspecţie realistă şi umilă a realităţilor care decurg direct din comportamentul nostru. Am devenit capabili de orice, cu o viteză de necrezut. Invenţii ştiinţifice pe care nu le putem controla dau peste noi. Legislaţia e rămasă în urmă, şchioapătă. Încă nu am învăţat să spunem nu, în baza raţiunii, anumitora din nenumăratele lucruri pe care le putem face. Recunoaşterea faptului că totul se sfârşeşte poate fi asociată dorinţei de a lăsa globul pământesc în condiţii acceptabile, atunci când îl părăsim.

MÜLLER: Cu demnitate. GRASS: Da, cu decenţă, cu mai puţină mizerie, fără trupuri

radiante, fără moşteniri de genul ăsta, care vor avea un efect chiar mai distructiv atunci când vom fi demult plecaţi.

MÜLLER: La urma urmei nu sunt şi operele de artă tot gunoi? Aceste grămezi de cărţi, picturi şi sculpturi sau edificii conceptuale?

GRASS: N-aş zice asta. MÜLLER: Şi care este salvarea? GRASS: Asta nu mai ştiu. MÜLLER: Joseph Beuys, pe care nu îl

apreciaţi foarte tare, a numit gândirea pură o formă de artă.

GRASS: Ce înseamnă gândire pură? Nimic nu e pur pe lumea asta. Am descris asta în romanul meu, Ani de câine. Sarea nu e pură. Zăpada nu e pură. Nici lumina nu e pură. Nu există doar alb şi negru. Există doar tonuri de gri. Acesta este secretul graficii mele.

MÜLLER: Da, numai că eu vorbesc despre gândire, care nu se materializează într-o operă anume, şi de aceea nu lasă nici un fel de urme.

GRASS: Doar cu gânditul nu merge. Beuys i-a declarat pe toţi artişti. Aşa că toţi se apucă de

artă, deşi nu au nici un pic de talent, iar acum avem aceste lucruri absolut inutile, pe care le vedeţi peste tot.

MÜLLER: Aveţi vreo utopie? GRASS: Nu, dar sunt totuşi nebun după viitor, după toate

aceste lucruri încă posibile. MÜLLER: Aţi afirmat undeva: „Literatura trăieşte din

crize. Ea prinde viaţă printre ruine. Aude pulsul viermelui... Noi, scriitorii, suntem jefuitori de morminte. Trăim din lucruri găsite, din moştenirea ruginită a războiului.“ Cu alte cuvinte: sursa de inspiraţie a materialului dv. literar vine din catastrofe.

GRASS: Dacă tot vorbiţi de catastrofe, atunci mă gândesc printre altele la toată această văicăreală - justificată, de altfel - cu privire la marea criză financiară, care e de fapt o criză a sistemului şi la consecinţele acesteia la nivel social, care sunt groaznice. Cu toate astea sunt convins că artele vor profita de pe urma acestui lucru.

MÜLLER: Tocmai. GRASS: Dacă ar fi să ne raportăm la literatură ca formă

de artă, atunci am putea spune că această criză va redirecţiona literatura, care se rezumă la această scriitură mediocră ce proliferează în prezent, o literatură meschină, centrată în jurul eului, în cadrul căreia doar capriciul personal şi amorul propriu joacă vreun rol.

MÜLLER: Nu e cinic să spui că scriitorului îi foloseşte de fapt răul din lume, în măsura în care dă aripi artei sale?

GRASS: De ce ar fi asta cinic? E un avantaj, dacă o criză poate da naştere măcar la atâta lucru.

MÜLLER: Aţi renunţa la artă de dragul unei lumi mai bune? GRASS: Nu înţeleg la ce vă referiţi. MÜLLER: Dacă lumea ar fi în regulă, arta ar deveni

superfluă, în baza tezei dv. GRASS: Dar nu am susţinut niciodată că lumea ar putea fi

vreodată în regulă. MÜLLER: Acest lucru nu ar corespunde planului divin.

Interviu cu Günter Grass (1 iulie 2009)

ANDRÉ MÜLLER: La toamnă veţi împlini optzecişidoi de ani. Puterea dv. de creaţie este neostoită.

GÜNTER GRASS: Da, în ciuda tuturor adversităţilor. MÜLLER: În romanul dv. autobiografic, Cutia, copiii dv. se

miră, citez, „cum a reuşit de fiecare dată să scrie bestseller după bestseller, indiferent ce aveau de reproşat cârcotaşii, slujbaşi cu simbrie pe la te miri ce ziar“. Copiii dv. însă nu au o explicaţie pentru acest lucru.

GRASS: Nici eu nu am vreo explicaţie. Sunt la rândul meu uimit, dar şi recunoscător. La lecturile mele publice sunt trei generaţii de cititori în sală, lucru care mă bucură. Fiii şi fiicele mele, care între timp au devenit adulţi, dau uneori dezaprobator din cap, pentru că eu nu renunţ şi continui să scriu. Ei cred că treptat ar trebui să mă retrag, să devin mai discret şi să mă bucur de bătrâneţe. Dar nimic nu ajută. Nu am cum să nu scriu.

MÜLLER: Atunci când aţi început să lucraţi la primul şi până azi cel mai celebru roman al dv., Toba de tinichea, apărut acum 50 de ani, „limbajul v-a surprins”, citez, „ca diareea”.

GRASS: Da, şi diareea continuă, dacă preferaţi această formulare. Eşti uimit şi îngrozit deopotrivă, ca autor, atunci când la masa de scris te simţi dintr-o dată un instrument. Personajele dobândesc o anumită autonomie şi îţi dai seama că literatura are o viaţă a ei.

MÜLLER: Mai dansaţi? GRASS: Da, încă dansez şi intenţionez

să dansez în continuare. Cu statul în cap e mai greu. Aveam obiceiul să fac asta la fiecare cinci ani, cu ocazia zilei mele de naştere, în sânul familiei. Lucrul ăsta nu l-am mai făcut când am împlinit optzeci de ani, la rugămintea copiilor. Mi s-a interzis din raţiuni legate de sănătate, de teamă că mi s-ar putea întâmpla ceva. La şaptezecişicinci de ani încă mai făceam lucrul acesta – e-adevărat că nu mai stăteam chiar drept, dar încă mergea.

MÜLLER: Suferiţi din pricina vârstei? GRASS: Mă rog, mai scârţâie câte ceva pe ici, pe colo.

Am câte un bypass în fiecare picior, dar nu mă vait. Avantajul bătrâneţii ar fi faptul că multe din lucrurile care treceau înainte pe lângă mine oarecum firesc, ca de la sine înţelese, cum ar fi trecerea anotimpurilor, acum le percep mai acut.

MÜLLER: Vă gândiţi că ar putea fi pentru ultima oară. GRASS: Exact. MÜLLER: În volumul dv. de poeme apărut în 2003, Cele

din urmă dansuri, celebraţi potenţa dv. sexuală. Un poem este intitulat Lovituri puternice. În altul stă scris: „Vino, aşează-te lângă mine, câtă vreme odorul încă se mai ţine pe picioare...“

GRASS: E vorba de gratitudine faţă de faptul că la vârsta mea acest lucru încă e posibil.

MÜLLER: Faţă de cine? GRASS: Mă rog, faţă de cel care se ţine încă pe picioare. MÜLLER: Deci dacă veţi avea probleme cu erecţia,

înseamnă că s-a cam terminat totul? GRASS: Nu asta vreau să spun. Aş constata cu mâhnire

acest lucru, dar cu siguranţă aş continua să scriu. MÜLLER: Nu vi se pare oribil faptul că trebuie să murim? GRASS: Nu, deloc! Dimpotrivă, un scenariu de coşmar îmi

pare mai degrabă a fi căutarea nemuririi, a unei vieţi asigurate veşnic prin medicină. Lumea nu ar mai consta decât din moşnegi. Vedeţi dv., de la romanul meu Şobolanul - care a fost făcut praf de critică, lucru care s-a accentuat de altfel la cărţile ulterioare - mi-a devenit foarte clară perspectiva sfârşitului nostru ca indivizi, şi chiar al omenirii în ansamblu, pe acest pământ. Omul este aici, în raport cu existenţa pământului, doar un oaspete trecător. Suntem aici pentru a ne pregăti propria nimicire. Dar există posibilitatea ca anumite organisme mai rezistente să reuşească să supravieţuiască declinului nostru, aşa încât planeta se va

Vinovat de iubireDaniel Stuparu


î

INTERVIUGRASS: În primul rând asta, în al doilea evocarea scopului

final al unei lumi ideale, fericite, aşa cum apare acest lucru în mai toate ideologiile, este întotdeauna asociată cu frică şi oroare. Fiecare utopie subîntinde această coerciţiune către fericire ca ţel. Refuz acest tip de abordare. Prefer să rămân alături de Kant, care observă că omul e o bucată strâmbă de lemn, din care nu poţi face ceva drept. Altfel se rupe.

MÜLLER: Luptaţi pentru o lume mai bună , dar de fapt nu credeţi că e cu adevărat posibilă.

GRASS: Pornesc de la ideea că lumea în care trăim e un haos. Dar trăiesc totuşi cu plăcere, iubesc viaţa. Am călătorit mult în Asia. Am trăit o vreme cu soţia mea în Calcuta. Acolo, unde am întâlnit oameni care radiau de vitalitate, deşi trăiau în sărăcie şi mizerie, pot spune că am învăţat ceva despre viaţă.

MÜLLER: Mai exact? GRASS: Faptul de a rămâne senin, de a-ţi păstra buna

dispoziţie, chiar şi în vid. Nu trebuie să îţi doreşti prea multe. Îmi doresc un haos cu proiecte şi execuţie ceva mai bune. Aşa m-am exprimat cândva. Un politician trebuie să acţioneze pragmatic.

MÜLLER: Sunteţi totuşi un artist. GRASS: Scuzaţi-mă, dar sunt şi cetăţean în acelaşi timp. E

o situaţie schizoidă, dacă vreţi. Ştiam încă de la paisprezece ani că vreau să devin artist, dar aparţin încă generaţiei care a trebuit să se întrebe printre altele cum s-a putut ajunge la colapsul Republicii Weimar, ca premiză pentru tot ce a urmat. Atunci când scriu un poem, nu trebuie să fac nici un fel de compromis; dar atunci când sunt activ la nivel social, trăiesc practic din compromisuri. E o lecţie pe care am învăţat-o demult.

MÜLLER: Veţi face şi anul acesta propagandă pentru Partidul Social Democrat în campania electorală.

GRASS: Voi vorbi în cadrul anumitor cercuri de votanţi din estul Germaniei, în Uckermark, Stralsund, în circumscripţia electorală a cancelarului federal, în Berlin, Halle şi Dresda. Acolo susţinerea SPD-ului este foarte scăzută. Obiectivul minim pe care ni-l propunem este acela de a împiedica o coaliţie negru-galbenă cu Partidul Democrat Liberal, pentru că acest partid promovează un tip de neoliberalism care e de fapt responsabil pentru dezastrul ecomnomic cu care avem în prezent de a face.

MÜLLER: Această coaliţie se va impune însă. GRASS: Ce înseamnă că se va impune? O să îmi aduc

şi eu mica contribuţie, pentru ca acest lucru să nu se întâmple. MÜLLER: O să eşuaţi. GRASS: În viaţa politică am avut parte de victorii şi evident

şi de o serie întreagă de înfrângeri, dar rămân la convingerea că social-democraţia, cel mai vechi partid democrat, rămâne cel mai de încredere garant că diferenţele sociale care devin tot mai acute - pentru că astăzi trăim din nou într-o societate bazată pe clase - vor fi atenuate.

MÜLLER: Îmi daţi voie să îl citez pe Ernst Jünger, un autor pe care l-aţi evitat dintotdeauna în mod instinctiv?

GRASS: Cu Ernst Jünger nu m-am întâlnit decât indirect la un moment dat, atunci când a apărut romanul meu Câmp întins, iar Marcel Reich-Ranicki şi toţi ceilalţi au tăbărât pe această carte, conştienţi totuşi că fac o greşeală. Atunci a fost întrebat şi Jünger ce părere are despre carte, iar el a răspuns că e scrisă foarte bine.

MÜLLER: În cartea La zidul timpului Jünger scrie: „Lumea e plină de înţelepţi care îşi reproşează unul altuia lipsa de măsură. Lucrurile îşi urmează cu toate astea cursul firesc, şi anume evident cu totul altul decât cel preconizat de toţi ceilalţi. Cel care observă cu atenţie acest lucru este mai aproape de surse decât ar fi dacă ar aparţine vreunui partid sau altuia.“

GRASS: Ăsta e un punct de vedere foarte elitist şi detaşat. MÜLLER: Nu vă simţiţi uneori neputincios cu privire la

evenimentele şi mersul lumii? GRASS: Apelaţi prea uşor la cuvinte precum „neputinţă”.

Am să vă dau un exemplu: în 1969 social-democratul Gustav Heinemann, care era pe atunci ministrul justiţiei, într-o coaliţie cu Uniunea Creştin Democrată, a reuşit să promulge o lege cu privire la egalitatea în drepturi a copiilor nelegitimi în cazul unei moşteniri, care fusese ani de zile dezbătută. Acolo a fost vorba de neputinţă, şi închipuiţi-vă că acest lucru încă mă bucură şi astăzi.

MÜLLER: Sunt profund mişcat! GRASS: Nu e vorba de sentimentalism! Sunt acum ca şi

înainte de părere că scriitorul nu are voie să se retragă, în sensul lui Jünger, deasupra contingentului, ci că apartenenţa politică este la rândul ei unul din lucrurile care definesc o democraţie articulată în partide politice. Artistul care nu vrea să aibă de a

face cu aceste lucruri care ne înconjoară, cu această abundenţă de fapte contradictorii, cu viaţa reală, acela nu poate aparţine acelui grup din care se constituie arta în primul rând. Romanele lui Fontane sau cele ale iubitului meu Döblin, ale lui Zola în Franţa vieţuiesc din contemplarea realităţii. Sau citiţi-l pe Heine, care şi-a încercat condeiul în politica zilei, de unde au luat naştere cele mai grozave poeme, sau pe Gottfried Keller! Datorită experienţelor acumulate de mine încă din tinereţe, nu am putut alege acest drum elitist al autorecluziunii. Dar accept şi ideea că pot exista şi astfel de scriitori, precum Stefan George sau Durs Grünbein, genul de oameni care se desprind şi ameninţă să se piardă într-o supraproducţie de metafore.

MÜLLER: Ce consideraţi a fi marile dv. succese politice? GRASS: Sunt în anumite limite bucuros ca am putut

ajuta succesul politicii de est a lui Willy Brandt, pe care am recunoscut-o ca fiind corectă, şi care a creat treapta preliminară a unităţii germane.

MÜLLER: Vreţi să spuneţi că fără Brandt Germania nu ar fi reunificată?

GRASS: Cu siguranţă! Helmut Kohl a zidit cu viclenie pe politica lui Brandt, care fusese impusă anterior prin eforturi uriaşe împotriva opoziţiei, inclusiv din partea lui Kohl. Calomniile la care a fost supus Brandt de către opoziţie, care l-a ocărât făcându-l bastard, comunist şi trădător de ţară sunt incredibile.

MÜLLER: Dar şi Kohl a fost făcut în fel şi chip: obtuz, prost, a fost numit „pară“.

GRASS: Asta e din cale-afară…! MÜLLER: Acum o să vă enervaţi. GRASS: Da, pentru că nu poţi compara mere cu pere.

Unitatea germană, aşa cum a fost ea realizată de Kohl, a fost o mare greşeală. Din raţiuni electorale şi împotriva tuturor avertismentelor, chiar din partea unor specialişti, s-a introdus marca germană în Est, fapt prin care valoarea fiecărui produs din DDR a fost redusă la zero peste noapte. Asta a dus totul la ruină. Înţeleg dorinţa oamenilor de a avea o monedă oficială puternică, dar găsesc iresponsabilă atitudinea politicienilor care nu atrag atenţia asupra consecinţelor. Oamenii au fost duşi cu vorba, iar apoi li s-a reproşat tot lor acest lucru, atunci când au vrut să dea repede banii pe o excursie în insula Ischia sau în Mallorca.

MÜLLER: După ani de zile de izolare completă şi-au dorit şi ei să ajungă în sfârşit acolo.

GRASS: Da, evident. Dar trebuia să li se explice în egală măsură şi unde va duce asta. Eu critic ceea ce s-a prăbuşit. Asta nu a fost unificare, ci anexare, şi asta ignorându-se cu bună ştiinţă legea fundamentală în care stă scris că în cazul unificării, poporul german ar avea nevoie de o nouă constituţie, aşa încât şaptesprezece milioane de germani din Est să aibă şansa de a se integra... Dar văd că gesticulaţi deja plictisit. Aceste lucruri nu vă interesează.

MÜLLER: Am auzit şi citit opinia dv. pe această temă de nenumărate ori. Punctul dv. de vedere în această privinţă este cunoscut.

GRASS: În regulă. V-aţi pregătit. Un lucru destul de rar printre jurnalişti.

MÜLLER: Mă deranjează siguranţa dv. de sine. GRASS: N-aş zice că sunt sigur de sine în absolut toate

privinţele. MÜLLER: Cum îl consolaţi pe cel care, copleşit de îndoială,

îşi doreşte, după cum spunea deja Sofocle, „să nu se fi născut”? GRASS: Înclinaţi către această opinie? Îmi faceţi o impresie

disperată. Dar e totuşi furmos că v-aţi născut. Găsesc dialogul nostru foarte amuzant. Vorbesc cu plăcere cu dv. Mai rezistaţi puţin, nu abdicaţi încă!

MÜLLER: Cum aţi reacţiona dacă reunificarea germană, în ciuda prognozei dv., ar duce totuşi la un final fericit?

GRASS: Aş găsi acest lucru remarcabil. Dar acest lucru nu va reuşi decât dacă dacă omul e pregătit să înveţe ceva din greşelile de până acum. În Est a avut loc o expropriere fără precedent în istoria Germaniei, iar acest lucru se moşteneşte şi nu va înceta niciodată.

MÜLLER: Care a fost cea mai mare nefericire de până acum din viaţa dv?

GRASS (se gândeşte îndelung): Moartea mamei mele. Avea doar cincizecişişapte de anui când a murit de cancer.

MÜLLER: La înmormântarea ei nu aţi plâns, aţi scris undeva, dar după aceea da.

GRASS: Încă mai plâng. Dar admit că durerea mea are de a face şi cu o anume doză de amor propriu. Nu îmi pot ierta faptul că nu am reuşit să îi arăt că speranţele pe care şi


INTERVIUle pusese în mine s-au confirmat. Ea a susţinut planul nebun al puberului imberb de a deveni artist, dar nu a mai apucat să savureze alături de mine succesul. Singurul luru pe care am apucat să i-l prezint a fost o sculptură subţire a unei fecioare, care a fost reprodusă în Raportul Anual al Academiei pentru Arte din Düsseldorf, unde studiam. Apoi a murit. Ea a crezut în mine într-un mod fervent, aproape romantic, spre deosebire de tatăl meu, care era de părere că băiatul e cam dus de-acasă, şi voia să mă impulsioneze mai degrabă spre ştiinţele administrative, ceea ce pot înţelege în retrospectivă, judecând după sărăcia şi strâmtoarea care domnea pe atunci.

MÜLLER: Suferiţi deci de un complex matern. GRASS: Corect. Din punct de vedere religios nu sunt

credincios. În locul lui Dumnezeu am pus-o pe mama. Mi s-a propus ocazional să fiu psihanalizat, dar nu m-am aşezat încă pe canapea. Pe piatra mea funerară are să scrie: „Aici odihneşte Günter Grass cu complexul său matern, nerezolvat.“

MÜLLER: Vă urâţi sexul? GRASS: Nu, dar resping felul în care mânuiesc bărbaţii

puterea. Nu sunt un feminist. Sexele există, e o realitate pe care trebuie să ne-o asumăm. Acum ar trebui să încercăm să punem puterea în mâna femeilor, atâta timp cât nu încep şi ele să se comporte ca bărbaţii. În prezent avem de a face cu o situaţie ciudată: puterea este exercitată de persoane aflate în umbră, care nici măcar nu sunt alese, de lobby-işti, care însă sunt foarte influenţi, până la a ajunge să modifice legislaţia. Asta numesc abuz de putere, ceea ce are drept consecinţă faptul că cetăţenii nu mai merg la vot, pentru că simt că oamenii pe care îi aleg nu au nimic de zis până la urmă. În sistemul de sănătate, politicienii nu mai au de mult nici un cuvânt de zis, ci asociaţiile de medici, de farmacişti, industria farmaceutică... Dar văd că vă plictisesc aceste lucruri. Recunoaşteţi!

MÜLLER: Nu, evident că nu recunosc. GRASS: Ce vreţi de fapt să spuneţi? MÜLLER: În romanul dv. Calcanul stă scris: „Pentru că

bărbaţii nu pot procrea pe cale naturală... trebuie să recurgă la artefacturi spirituale, trebuie să se caţere pe versanţi nordici de gheaţă şi să rupă bariera sunetului... trebuie să pună mereu prin imagini, cuvinte sau sunete întrebarea cu privire la eu, la fiinţă, la sens, la de ce, pentru ce şi încotro.“

GRASS: Da, aceste lucruri se nasc în cap. MÜLLER: Aţi prefera să fiţi femeie? GRASS: N-aş merge chiar atât de departe, dar am

suficiente calităţi feminine care nu îmi permit să exercit puterea la un mod masculin. La începutul romanului meu Calcanul se punea printre altele şi întrebarea, de ce foametea din lume ia proporţii, în ciuda unei superproducţii alimentare la nivel mondial şi aşa m-am întors la istoria acestui fenomen şi am constatat că în scrierea istoriei contribuţia femeilor nu e pomenită deloc. Au existat femei care din necesitate au inventat reţete noi, găluşte, tăiţei, paste făinoase, din care a luat naştere şi impulsul de a căuta alte tipuri de alimente. Cartoful a jucat un rol mult mai important în istoria umanităţii decât Războiul de Şapte Ani.

MÜLLER: Dar acum avem totuşi un cancelar federal femeie.

GRASS: Cu singura rezervă că nu e în partidul potrivit. MÜLLER: „Bărbaţii se tutuiesc cu moartea“, aţi scris

undeva. GRASS: Da, ei sunt cei ce duc războaiele. M-aţi întrebat

de ce succese politice sunt mândru. În acest sens aş vrea să vă mărturisesc că sunt mândru şi de faptul că Gerhard Schröder, în ciuda tuturor criticilor aduse perioadei sale ca şi cancelar federal în alte domenii, a ţinut cont de sfatul meu şi s-a ţinut deoparte de războiul din Irak. Era capabil de un lucru de care şi Willy Brandt era în stare: să asculte.

MÜLLER: Dragă Günter Grass, discuţia noastră nu poate sfârşi fără a menţiona rumoarea creată acum trei ani, atunci când a apărut autobiografia dv. Decojind ceapa, în care aţi admis, prea târziu spun unii, că aţi aparţinut grupării Waffen-SS. Nu am decât o singură întrebare: a fost vorba de calcul, faptul de a aştepta şaizeci de ani până la această mărturisire?

GRASS: Nu. MÜLLER: Dacă aţi fi vorbit mai devreme despre asta, e

foarte posibil să nu mai fi primit premiul Nobel. GRASS: Aud prima oară acest lucru. Cunosc doar

o explicaţia oficială a Academiei Suedeze, conform căreia decernarea premiului Nobel nu depinde de astfel de lucruri. Nu am nici o influenţă asupra lucrurilor care se scriu într-o redacţie sau alta, care servesc o anumită direcţie politică sau alta. Cu

asta trebuie să trăiesc. Nu am contestat niciodată faptul că resimt vinovăţie şi jenă şi că întâmplarea zilei mele de naştere, care m-a împiedicat să comit atrocităţi, nu este o scuză. Nu am împuşcat nici un om, dar ăsta iarăşi nu este vreun merit deosebit. Germania era deja în retragere. Nu am avut deci ocazia sau ghinionul de a trage asupra cuiva. Cu toate astea a rămas un sentiment de ruşine şi o povară pe care o cari toată viaţa după tine.

MÜLLER: Într-un interviu televizat cu Ulrich Wickert aţi afirmat că apartenenţa dv. la SS a dat naştere unei presiuni care a devenit inspiraţie pentru primele dv. romane, care v-au adus succesul.

GRASS: În parte. MÜLLER: Dacă aţi fi admis implicarea dv. mai devreme,

poate că nu aţi mai fi scris aceste cărţi. GRASS: Există în cazul fiecărui autor epic o serie de

factori motivaţionali, ambiţie, nevoia de bani, tot ce doriţi, şi evident că şi pretenţia egocentristă de a crea ceva care îşi caută aproapele. Când m-am apucat eu de scris, în Germania exista acest concept al literaturii austere, cu alte cuvinte se scria foarte atent, pentru că limba germană era considerată vătămată prin intermediul perioadei naziste. Acestui curent am încercat eu să mă opun, spunând că nu putem privi limba germană, adică tot ce avem noi mai de preţ, în toată bogăţia ei, dintr-o dată drept inadecvată, căci acesta ar fi fost de fapt un trimuf tardiv al domnului Hitler. De aceea în primele mele romane exista impulsul de a da un exemplu contrar şi de a mă raporta la toate registrele care îmi stăteau la dispoziţie.

MÜLLER: Aţi citi interviul revistei Spiegel cu managerul general al Băncii Germane, Josef Ackermann, pe care l-aţi atacat dur?

GRASS: Nu. MÜLLER: Ar exista, spune Ackermann, “poeţi şi gânditori,

care în ciuda unui trecut îndoielnic se erijează în autorităţi morale şi îi numesc pe manageri la întamplare asociali... acest lucru nu trebue să îl tolerăm.”

GRASS: Nu îmi e cunoscut acest fapt. Dar îmi susţin în continuare punctul de vedere, cum că şi băncile, până la domnul Ackermann, sunt responsabile pentru faptul că acest capitalism sălbatic a cauzat şi criza actuală. Dacă lucrurile continuă astfel, lumea nu va fi în regulă.

MÜLLER: Nu va fi niciodată. GRASS: Evident că nu, dar spre deosebire de dv. eu

nu am tendinţa de a mă resemna, nu voi înceta niciodată să spun lucrurilor pe nume şi m-aş bucura dacă m-aţi susţine în eforturile mele, în loc să vă înconjuraţi cu acest zid al disperării, care nu e decât un produs al gândirii dv. Căci altfel nu veţi rămâne în viaţă. Lucrurile vor fi groaznice pentru dv. când veţi ajunge la vârsta mea.

MÜLLER: Îmi daţi voie să schimbăm locurile? GRASS: Nu, vă indic doar cu toată prietenia faptul că

dacă veţi continua aşa nu o să sfârşiţi bine. MÜLLER: Atunci când Marcel Reich-Ranicki l-a întrebat

peWolfgang Koeppen: “Când aţi fost fericit?”, Koeppen a dat răspunsul celebru: „Nicicând.”

GRASS: Credeţi cumva că eu sunt incapabil de suferinţă sau de nefericire? Mă subestimaţi. Nu poţi fi decât pentru un scurt timp fericit, când îţi reuşeşte o frază, un desen, o sculptură, când dintr-o dată totul pare să se potrivească şi plasticitatea prinde viaţă. Nu există stare permanentă de fericire. Au existat în viaţa mea chiar şi situaţii în care m-am gândit la sinucidere; atunci când eram pe front, când am învăţat să mă tem şi a trebuit, la vârsta de şaptesprezece ani, să văd cum în foarte scurt timp tineri înzestraţi, de aceeaşi vârstă cu mine, erau sfâşiaţi, zdrobiţi şi măturaţi. Pe atunci m-am gândit nu o dată să termin cu toate. Nu a devenit nicicând faptă, ceea ce însă nu exclude această posibilitate.

MÜLLER: Ce posibilitate? GRASS: Sunt foarte sensibil la dureri. Dacă mi s-ar pune

diagnosticul că sunt bolnav incurabil şi dacă acest lucru ar fi legat de dureri fizice, probabil că aş încerca să găsesc o cale de a scurta această suferinţă, de dragul meu şi al celor din jur. Am discutat cu soţia mea deja despre asta. Dar încă nu e momentul.

Interviu realizat de André Müller Publicat la 2 august 2009 în Frankfurter Rundschau şi în

Berliner Zeitung, la 14 august 2009 în Falter din Vienaşi la 10 septembrie 2009 în Weltwoche din Zürich

Publicat de Daniel Stuparu


î

INTERVIU

Toamna anului 2006. Romancierul Nicolae Breban şi subsemnata am fost invitaţi la Senat de către preşedintele Comisiei pentru Cultură şi Mass Media a Senatului, domnul Adrian Păunescu. Într-o sală de şedinţe, cu un mobilier de un grena plăcut, aveam să-l văd pentru prima dată in vivo pe poetul-legendă, autorul extrem de originalului volum Mieii primi, pe care, da, nu puteai să-l confunzi cu nimeni. Era unic. Vulcanic. De o forţă tunătoare. Inegalabilă. În toamna acelui an, lansasem pe circuitul mass media „scandalosul” Apel pentru salvarea culturii române vii, care adunase circa 900 de semnături, Apel – cred că e cazul să fac public acest detaliu – scris de subsemnata şi publicat de Sorin Roşca Stănescu, director onorific, în cotidianul Ziua. Acuzele din Apel, argumentate cu asupra de măsură prin cifre, fapte, culminau cu o expresie care a făcut înconjurul presei naţionale, fiind preluat de ulterior şi de agenţii de presă din străinătate: genocid cultural. Romancierul Breban a vorbit atunci, la senat, despre incredibila marginalizare a scriitorului român, statutul scriitorului român viu decăzând în anii postrevoluţionari sub orice nivel, sub orice critică, adevăr cu atât mai dramatic cu cât o seamă de scriitori şi boieri luminaţi, cu vobele autorului Animalelor bolnave, au fondat România de azi, România modernă. Ţin minte felul în care a roşit domnul Adrian Iorgulescu, ministru al culturii, convocat şi el la Senatul ţării, şi dojenit de Adrian Păunescu. În scoica urechilor şi acum îmi răsună vocea blândă şi fermă, afundă a autorului Istoriei unei secunde, unul dintre cei mai iubiţi şi contestaţi poeţi dăruiţi României.

Iată ce scrie, de pildă, crispant de incomodul Eugen Negrici, neobosit în pledoaria sa pentru „trezirea din amorţire a spiritului critic” autohton: „I se reproşa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însuşirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa verbală, răsfăţul imagistic etc., pentru ca, imediat, aproape toată lumea, direct sau implicit, să-i recomande tânărului foarte talentat mai multă claritate, ordine şi, bineînţeles, precizie. (…) S-a întâmplat că Adrian Păunescu nu a devenit, după prescripţiile criticii, mai limpezit, mai ordonat, iar poezia lui a continuat să şocheze ca un ţipăt necontrolat, dar viu. Şi Adrian Păunescu a reuşit să convingă, a învins prin perseverenţă şi prin înfricoşarea pe care o răspândeşte răsuflarea sa ciclopică. Şi critica literară a acceptat, copleşită, această prezenţă bubuitoare”.

Paul Cernat se referă, cu ochiul rece, şi la vocaţia de jurnalist a autorului Fântânei somnambule, vocaţie care nu este de neglijat: „Ca poet, cred că a fost cel mai prolific din literatura română. Rămân destule poezii, chiar volume întregi, şi e greu de făcut o selecţie în câteva cuvinte. Cele mai puternice rămân acelea despre părinţi şi despre universul poeziei. A fost un poet industrios, cu o personalitate torenţială, care, alături de mult material steril, a produs şi minereu autentic. Ar merita reevaluat şi ca poet, şi ca gazetar, căci a marcat decenii întregi de presă”.

L-am iubit înainte de a-l cunoaşte atunci, la senat. Da. La epoca cenaclului Flacăra – ascultat la radio ani în şir – mă refer, instituţie care pentru românii din Basarabia, locul în care m-am născut şi mi-am petrecut prima tinereţe, constituia o oază de conservare a identităţii naţionale, pe când aceasta risca să fie strivită sub cizmele ocupaţiei sovietice. Îi ştiam poeme întregi pe de rost, mai ales, din primele volume. Zeci de cântece, urmărite, silabisite din rărunchii inimii odată cu Alifantis, Hruşcă, Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

După incomoda discuţie de la senat, Păunescu ne-a invitat la d-sa în birou. Era luminat. Da. O lumină intensă îi făcea chipul frumos. Radia. Pur şi simplu. Mă urmărea amuzat şi, se vedea, plăcut surprins, spunându-mi: „Straniu, credeam că sunteţi... nu ştiu cum să spun...” Nu ştiu cum credea că sunt în realitate până să mă vadă; de obicei, am înţeles în timp asta, cei care nu m-au văzut niciodată şi mă cunosc, văd prima dată, sunt oarecum... dezamăgiţi de faptul că, fizic vorbind – cum să spun ca să nu pară că mă flatez? – sunt un fel de umbră, un ghem de om, ca să citez un prieten apropiat. L-am invitat, apoi, ani de-a rândul să-mi spună pe numele mic. „Nu pot, repeta. Nu-mi pot permite.” Într-un târziu, după „negocieri”, discuţii, începuse să-mi spună „doamna Aura”. Atunci, la senat, muntele de om din faţa mea şi a lui Nicolae (Breban) se uita ba la mine, ba la Nicolae, şi zâmbea, zâmbea, de parcă îngerii şi demonii mieilor primi sau

VULCANUL ADRIAN PĂUNESCU

Aura Christi

ai fântânilor somnambule se adunaseră grămadă în acel zâmbet transparent, de un farmec copleşitor.

Pe Adrian Păunescu l-am „moştenit” de la Nicolae Breban; prietenii se moştenesc, se dăruiesc între ei. Au fost prieteni apropiaţi în prima lor tinereţe. Păunescu, Breban, Nichita Stănescu. E suficient să (re)citeşti tetralogia memorialistică brebaniană Sensul vieţii sau Trădarea criticii sau Spiritul românesc în faţa unei dictaturi, ca să admiri atmosfera de atelier renascentist caracteristică vârfurilor aşa-zisei generaţii şaizeci: cu lecturile, cenaclurile de atunci, cu discuţiile, polemicile aprinse, cu geloziile şi competiţiile iscate între autorii tineri, inflamaţi mereu, entuziaşti, visând gloria şi construindu-şi, milimetru de milimetru, Destinul, proiectându-şi geniul, răbdarea pentru reluarea neobosită, de la capăt mereu, a jurămintelor de sărăcie, castitate şi supunere. Da. Ca la templieri. Ca la templierii de litere, care se pregăteau să se înzidească în Vocaţie definitiv.

Apoi, gloria, succesele i-au despărţit pe unii dintre membrii „tribului” de litere aşa-zis şaizecist. Nicolae (Breban) i-a reproşat lui Adrian Păunescu, atunci, la senat, faptul că s-a apropiat de dictator. Apoi... că, la o răscruce, n-a fost la nivelul aşteptărilor. Cel ce a scris Mieii primi nu comenta. Îi vorbea, de bună seamă, un vechi prieten; un mare romancier, rămas în adâncurile sufletului prieten. Păunescu asculta. Da. Ştia să asculte; era mereu atent la tot ce spunea autorul Buneivestiri, de care – se vedea asta, evident, din gesturi, priviri – era fascinat.

Orice funcţie, oricât de înaltă, a deţinut, Păunescu tot timpul îmi răspundea la telefon; şi, recunosc, da, că am apelat la d-sa, răstimp de circa douăzeci de ani, nu o dată. A sprijinit Contemporanul, făcând nu o dată intervenţii pentru această veche şi prestigioasă publicaţie, lăsată în voia sorţii. A sprijinit Apelul pentru salvarea culturii române vii. A intervenit prompt, la solicitarea lui Nicolae Breban şi Eugen Uricaru, atunci când Uniunea Scriitorilor


INTERVIUdin România risca să piardă Casa Vernescu, terenul de sub aceasta aparţinând, pare-se, Poştei Române; pierderea Casei Vernescu, care aduce (şi în ziua de azi!) singurul venit USR-ului, fiind închiriată unui cazino, ar fi însemnat, ar însemna, în continuare, dispariţia Uniunii Scriitorilor. A făcut demersuri peste demersuri – şi acest detaliu este public, de altfel – pentru a adopta o lege specială (Legea nr. 118/2002), prin care vârfurile intelectualităţii acestei ţări (muzicieni, poeţi, romancieri, sculptori, graficieni, sportivi) beneficiază de indemnizaţii de merit, greu de neglijat în contextul în care artiştii români nu rareori sunt la limita subzistenţei, cultura română vie fiind dispreţuită, spuneam şi cu alte prilejuri, de circa douăzeci de ani, în ţara ei!, acasă, la modul suicidar, inexplicabil, scandalos. Dintre membrii Uniunii Scriitorilor din România circa 100 beneficiază de această indemnizaţie de merit. Între aceştia şi un poet, care ne făcuse, acum câţiva ani, o vizită la redacţie.

- Ce ticălos e Păunescu, spunea poetul.- Da? replicasem eu întrebător, un pic uimită. Primiţi lunar indemnizaţia pentru care

Păunescu a luptat, dacă nu mă trage pe sfoară memoria, răstimp de doi ani.- Da, aşa e, urmase răspunsul.- De ce nu renunţaţi la ea, dacă aveţi o părere atât de proastă despre creatorul legii

prin care indemnizaţia pe care o primiţi a devenit posibilă?- A, asta e altceva.„Mama ei de nemernicie românească” ar fi spus Constantin Noica. Ce să te mai

mire, când în România anului 2009 – an în care este încheiată opera de incredibilă „conservare”, editare a manuscriselor eminesciene (e vorba de 38 de volume!!), aflate într-un stadiu avansat de degradare; la originea acestei fapte de ctitorie culturală stă marele critic şi istoric literar Eugen Simion şi excepţionalul grafician Mircia Dumitrescu, sprijiniţi, în primii ani, puternic, din forurile de conducere ale ţării, de Adrian Păunescu – ce să te mire, aşadar, dacă Eminescu şi Eugen Simion, în anul de graţie 2009, sunt... daţi pe mâna DNA-ului?! Ce să te mai mire?

Adrian Păunescu a fost unul dintre oamenii politici, care – în ultimii douăzeci de ani – au făcut enorm de mult bine scriitorilor, artiştilor. Nici unul dintre colegii de breaslă care au trecut prin senat, guvern, prin alte instituţii ale statului, n-a egalat binele făcut de Adrian Păunescu artiştilor, colegilor d-sale: scriitorii. Nici unul dintre colegii scriitori (Manolescu, Paleologu, Ştefan Augustin Doinaş ş.a.) care s-au perindat pe scena politică postdecembristă, deţinând funcţii, demnităţi, n-a egalat binele făcut, după 1989, de Adrian Păunescu. Nici unul dintre ei n-a foct atacat, injuriat, aşa cum a fost Păunescu.

Repet. Nici unul. Nu. Nu judec. Încerc să înţeleg, scriind; scrisul, da, e un mod de a te apropia de

înţelegere, de a încerca să înţelegi. După ce l-a sunat, în restaurantul USR de la Casa Monteoru – între timp, „mormântul tinereţilor noastre” a fost pierdut definitiv în instanţă, după un proces cel puţin straniu – pe ministrul Nica, pentru a păstra Casa Vernescu, Adrian Păunescu i-a mărturisit autorului Buneivestiri că din 1975... n-a păşit pragul USR-ului. Adică de aproape o jumătate de secol. În primăvara acestui an, Păunescu, la rugămintea mea, publica, în serial, articolul meu despre pierderea Casei Monteoru, regretând că nu poate face mai mult. Era grav bolnav.

Casa Monteoru este pierdută, spuneam, definitiv. Cu câteva luni înainte de evacuarea USR-ului... adăposteşte trupul neînsufleţit al poetului Adrian Păunescu, transformându-se în loc de pelerinaj pentru admiratorii autorului Mieilor primi.

Evident e că poetul Adrian Păunescu este extrem de inegal. Nu cred însă că din miile de versuri scrise de mâna lui, posteritatea nu va reţine 100 de poeme frumoase, care ar onora oricare dintre literaturile lumii. Adrian Păunescu rămâne a fi unul dintre poeţii de o originalitate unică. Un poet vulcanic, pe care, uneori-adeseori, eram tentată să-l compar cu tunătorul Maiakovski. Apoi cu Evtuşenko cel ce adună şi în zilele de azi, în Rusia, stadioane de mii, sute de mii de iubitori de poezie, transformând poezia într-un spectacol demn de aezii, servii lirei rătăcind înfăşuraţi în hlamidele-i vii, fluturânde pe lângă poalele templului lui Apollo sau pe scena ţinută în palme de zei a teatrului lui Dionysos. Dar nu. Adrian Păunescu rămâne a fi unic. De o energie copleşitoare, debordantă, vulcanică. Împrăştiind în patru vânturi: cărţi de poeme, fapte culturale, iubire de literatură, iubire de ţară. Şi primind, în schimb, conform tradiţiilor primitive ale locului: injurii, incriminări, atacuri la persoană, judecăţi ultime, ca şi când scriitorul, poetul, romancierul român, care lasă o operă, e musai să fie supus unei judecăţi nedrepte, blasfemiei, oprobriului public aici, acum. Ca şi când cei care împroşcau în maestru cu pietre... erau curaţi ca lacrima şi îşi puteau măsura faptele, urma cu faptele, urmele lăsate de autorul Mieilor primi. Eugen Simion are dreptate. Păunescu fusese transformat într-un soi de... ţap ispăşitor.

Probabil, acum, fiind acolo, sus, printre îngerii şi demonii liricii pure, Adrian Păunescu surâde plin, cu o seninătate deconcertantă (ca atunci, la senat, în toamna anului 2006, toamna Apelului pentru salvarea culturii române vii), un pic întristat de spectacolul dezamăgitor, nu rareori, penibil, care a urmat după stingerea din viaţă a d-sale: toate canalele TV au fost peste noapte transformate în scena unui parastas, uneori-adeseori, trist, penibil.

De ce o ţară a poeţilor mari, cum e România, nu învaţă să-şi preţuiască valorile atâta timp cât ele sunt vii? De ce le împroaşcă cu noroi, ridicându-le statui a doua zi după moarte? E vorba de primitivism? Cineva spunea că o ţară e tratată în lume exact aşa cum îşi tratează ea însăşi oamenii mari. România are în lume imaginea pe care o merită;

şi-a construit-o pas cu pas, milimetru cu milimetru, batjocorindu-şi oamenii mari.

Noapte bună, Maestre! De aici încolo veţi avea liniştea de

care n-aţi avut parte aici, în marea trecere. Să vă lumineze îngerii şi să vă dea linişte. Linişte, înainte de toate.

Fotografii copyright Aura Christi (Revista Contemporanul)


ZIUA ÎNTâI (13 IUNIE 2007)

Misiunea mea a început. La circa 8 şi un sfert, Monica şi mama-soacră (85 de ani) s-au îmbarcat într-un microbus al firmei Atlassib, spre a ajunge la Lugoj, unde urmează să urce în autocarul de München (acolo să se transbordeze pentru Zürich). Să le dea Domnul şi Sf. Fecioară tăria să reziste, inimă şi suflet să se bucure şi mai ales să le ducă la destinaţie cu bine şi sănătate.

Mi s-a lăsat în grijă, cu oarecare neîncredere, toată gospodăria asta complicată. Ştiu că mă voi descurca, strălucit chiar, deci nu am emoţii. Simt uşurarea de a fi autonom şi responsabil, liber să-mi fac un program de lucru armonios, sperând să fie fructuos şi din punct de vedere intelectual. Fiindcă acesta e de fapt marele pariu: să văd că mă pot adapta şi spiritual aici.

Calm şi limpede deocamdată. Linişte în jur, la ora aceasta (9 şi ceva). Scriu la masa din curte, la umbra unui nuc şi a unui păr. Aer curat şi racoare încă; peste zi va fi probabil arşiţă. Am de gând ca în zilele următoare să mă scol la 6 – odată cu motanul birmanez, împreună cu care voi dormi –, pe la 6,30-7 să mă apuc de muncă fizică în grădină, iar de la 9,30 la 12 să-mi frec meningele şi să-mi cultiv spiritul, scriind, citind, traducând din şi în italiană. Apoi...

Cred că acum îmi voi traduce ‘Prima mea rugăciune`.

Am şi făcut-o. Cât o fi de corectă, de reuşită? Va binevoi Ger. să mi-o înţeleagă şi stilizeze? Dacă la toamnă voi merge la el (şi la ceilalţi amici), îi voi supune atenţiei mai multe asemenea producte. Să le transpun şi în franceză, după obicei?

Tentat să abuzez de tutun şi cafea, am întrerupt vreme de un ceas treaba intelectului. Am tuns duzii din gardul de la stradă, am udat florile umbrite şi ofilite dinafară, am sădit în grădina mică din faţa casei trei flori (vor fi galbene) dăruite de vecina din dreapta.

Bună, alternanţa de ocupaţii.Îmi voi permite mai târziu, înainte de

masa de prânz, o ţuiculiţă, producţie proprie de anul trecut. Mai cu seamă că au început să cadă corcoduşele (les mirabelles), ca pentru o nouă valorificare.

Pe unde vor fi ajuns cocoanele mele?

ZIUA A DOUA

Aşadar, funcţionează. Am săpat un rând la vie, am udat salata (prăpădită deja), sfecla roşie, usturoiul, morcovii... Totul a durat circa 2 ore, până spre 9, timp în care n-am fumat şi am simţit aer curat în plămâni. Acum beau prima cafea şi mi se pare cu alt gust, mai bună, mai consistentă.

Deşi motanul mi-a cam făcut probleme ieri după-amiaza şi azi-noapte – se tânguie după soacră-mea – nu-s obosit. Poate fiindcă sunt mulţumit sufleteşte.

Doamnele trebuie să fie acum prin Austria. Pe la 17 se vor afla în autocarul de Zürich?

Aseară am luat din cuibar un singur ou – din trei posibile –, unul mic de tot, ca de bibilică. Găina care a căzut în călduri se încăpăţânează să clocească pământul de sub nişte ouă imaginare.

Dacă şi astăzi reuşesc să-mi păstrez echilibrul şi să fiu creativ, sunt cineva!

Mi-am tradus încă două poezii. Par să sune uneori mai interesant decât în română. Mai neruginit.

Am compus şi o poemă direct în italiană. Omagiu credinţei monoteiste, unei treimi de prieteni şi poate unei eternităţi... amicale.

Să nu uit două „expresii” ale birmanezului Tomiţă: o privire plină de recunoştinţă, că l-am mângâiat, în prima zi a venirii mele la B. şi o linsătură pe mână ieri, când, stăpâna lipsind, l-am certat, apoi tapotat, palpat, masat.

Posibil titlu italian, deci, pentru ceva poetic: Per un’eternità amichevole.

Înainte de a ne „invada” umanizii asiatici, ne familiarizăm cu animăluţele lor: câini pechinezi, pisici birmaneze etc. Mai bine decât cu invazia furnicilor şi omizilor autohtone şi... rrome.

Animalele de casă au plictiseli, nostalgii, spleen.

În momentul acesta intră Tomiţă, miaunând, în încăperea unde tot vin de la masă pentru a nota astea, şi parcă zice: Ce faci, nu vii să ne odihnim după prânz în camera noastră? Stai – îi răspund – să termin de mâncat şi să hrănesc băştinaşii ăştia, asemănători totuşi ţie.

Într-adevăr, se poate vorbi cu animalele. Pechinezul (Tim) nu vrea sa mănânce.

Pare să facă grevă: 1) am servit pisicile înaintea lui, 2) lipseşte „mama” care-l răsfaţă, 3) n-o fi având apetit, dată fiind arşiţa.

ZIUA A TREIA

La a treia încercare, minunatul meu program scârţâie. E consecinţa dupa-amiezii de ieri, când n-am îndrăznit să lucrez în grădină, n-am reuşit să-mi fac siesta – din cauza căldurii şi a birmanezului (care dormise toata dimineaţa), am stat pe lângă telefon – aşteptand veşti de la voiajoare – şi m-am enervat din pricina bandei de copii ce băteau mingea în stradă, lovind poarta, aţâţând câinii, ba şi scăpând „bâşica” peste gard. Le-am înapoiat-o o dată şi mi-am permis o glumă: le-am spus că a doua oară le-o tai bucăţele-bucăţele şi le-o dau aşa. Ceea ce mi-a atras numaidecat pedeapsa, o maimuţăreala a cuvintelor mele. Sper să nu ajung la conflict cu ei. Sunt în stare de orice, nemaiavând demult nici un control, ruşinea necunoscând-o şi liberi fiind de orice obligaţii (şcolare, familiale). Deja teroarea copiilor, adolescenţilor, tinerilor e în floare nu numai în marile oraşe, ci şi în cele mici, chiar la ţară, în sate şi cătune – asta potrivit televiziunilor şi poliţiei. De, globalizare plus corectitudine politică!

Drept urmare, azi m-am sculat târziu, la 7, vreme de o oră luptând buimac cu motanul ce mi se agita pe la nas ca gimnastică de dimineaţa, dându-l laoparte cu dosul palmei. M-am bărbierit – trebuie să merg să cumpar pâine şi un spray contra furnicilor cu aripi care s-au infiltrat în dormitor (efectul turbulenţei atmosferice din ajun, de pe la orele 18?). Am gustat ceva: o cană de Sana, încălcând postul cuvenit într-o zi de vineri. Mi-am permis o ţigară (caz de urgenţă!), observând cum mă ameţeşte. În fine, m-am dus în grădină, unde m-am reabilitat puţin, săpând două rânduri de vie în loc de unul.

Acum, accelerat, mă aflu la a treia cafea în circa jumătate de oră şi la a şasea ţigară. Din păcate, nu mai am tutun de pipă, ca să mai atenuez inhalarea de...

Doar nu era să fie totul perfect! Unde şi cine mă credeam că sunt: omul primordial în raiul lipsei de condiţionări ecosistemice şi istorice?! Între timp s-a inventat crucea şi alunecarea pe braţele ei când la stânga, când la dreapta şi mai ales în jos, unde ţi se

bat piroane în ţurloaie!

D u p ă ce mă întorc de la pâine, voi încerca să mă „reproduc” intelectual cu febrilitatea de ieri şi alaltăieri. Mare Sine, fereşte-mă de excesele pe care le presimt în frecuşul m e n i n g e l u i şi folosirea „drogurilor”.

ZIUA A PATRA

Reiau „ritualul”. Activitatea fizică de dimineaţă e acum terminată: două rânduri la vie, câteva stropitori de apă la morcovi şi usturoi, apoi la florile din faţă. Ce surâzătoare erau roşiile udate aseară! Ieri pe la 4 d. a. arătau ofilite – mă temeam că le pierd – şi fără îndoială azi se vor pleoşti la fel. Mă lupt cu seceta cât pot. Ar fi suficiente 2-3 grade în plus şi ar arde totul. Seara, s-a facut iar că plouă. Şi probabil că a şi plouat undeva spre sud, la numai câţiva kilometri: tunete, fulgere, trasnete... Păreau atât de aproape încat am scos electrocasnicele din priză, ca şi alaltăieri, când groaza venea din nord. Aici norii eficienţi vin de obicei dinspre est. Dar Doamne fereşte de grindină!

Am mai găsit nişte firicele de tutun pe fundul unui pachet, umplu cu ele jumătate de pipă şi mi se par delicioase. Mâine o să mă uit prin orăşelul ăsta, dacă nu cumva, printr-o minune, se comercializează şi acest produs. La Craiova o fi ajuns, ca la Focşani, însă cine mă duce până acolo sau de ce să mă duc? Să aflu că este extrem de scump şi nu-mi pot permite să-l cumpăr? În Elveţia şi Italia un pachet (care mă ţine o săptămână) se vinde la echivalentul a două pachete de ţigări (pe care le-aş fuma în maximum două zile).

Notez fără tragere de inimă toate astea. De fapt, exersez în gol, în aşteptarea unui Godot al inspiraţiei. Care, în caz că soseşte, poate să nu aibă chef să vorbească, prin mine, şi pentru alţii. Cu atât mai puţin unor subiecţi de peste ani şi ani, postumi mitologiei lui şi poliloghiei mele. Mă întreb dacă urmaşii noştri ceva mai îndepărtaţi vor mai şti măcar să citească.

Iată că ploaia cade aici şi dinspre nord (ora 4,30 p. m.). Nu e cu „piatră”, slavă Cerului! Dar s-ar putea să măneze.

Ploaia venea din Făgăraş şi Bucegi, unde a avut loc o rupere de nori... – au zis la TV.

Acum plouă a doua oară, mai serios, mai „aşezat”. Însă n-am apucat să dau de mâncare la câini şi pisici. Şi e ora 20.

*De conspectat un articol din ziarul

Gândul de azi (16.06.2007) despre viaţa „socială” a plantelor şi instinctul lor de „rudenie”.

*A prinde din ce-i trecător în simţire ceea

ce e durabil în suflet.

JURNAL NECONVENŢIONAL

Ioan Dumitru Denciu

GRĂDINA INCANDESCENTĂ (I)


NOTE DE LECTURĂMIERE NELINIŞTITĂAveam onoarea să prezint un scriitor din alt

oraş, care sosea la filiala noastră ca invitat. Eram considerat un critic literar serios, necruţător, rafinat. În ziua respectivă m-am trezit devreme, să termin cartea aceea ticăloasă, penibilă. Soţia mea m-a rugat să trec până la sora ei să-i duc un borcan de castraveţi. L-am pus în rucsac, alături de cărţi şi alte manuscrise. Când m-am uitat la ceas, mi-am dat seama că trebuia să ajung la lansare cât mai urgent. În taxi am simţit mirosul perfid de castraveţi muraţi. Când am coborât în centrul oraşului, din rucsac picura lichidul nestăvilit şi ruşinos. Lângă o pubelă, am scos tacticos cărţile umede, foile lipite, acre, pătrunzătoare. Am golit zeama din borcan. Mi-am şters mâinile cu şerveţele parfumate. Cu un zâmbet demonic şi măsluit am intrat la Uniunea Scriitorilor. În timp ce-l lăudam pe bietul grafoman, cei prezenţi afişau expresii schimonosite, reticente, spulberate. Cu cât îmi îndulceam critica posibilă, cu atât feţele celorlalţi se acreau vizibil. Când am ajuns, în sfârşit, la sora soţiei mele, în borcan era … vă jur pe ce vreţi! … era miere neliniştită şi zbuciumată.

ULTIMA ŢIGARĂAutocarul RTL 17 trebuia să ajungă în Franţa. Noaptea

s-a lăsat peste călătorii obosiţi, invadaţi de bagaje. Se auzea zgomot de pungi, de sticle desfăcute. Şoferul nu reuşea să oprească în vreun fel căldura. Radiatoarele laterale emanau lavă încinsă. Femeile şi-au ridicat rochiile până dincolo de genunchi. Bărbaţii au rămas în maieuri transpirate. Prima lichefiere s-a produs spre ora patru a dimineţii. Rămăşiţele fierbinţi ale

Alexandru Jurcan

doamnei grase au fost măturate de şoferul de rezervă. A urmat lichefierea unui bătrân reumatic, după care autocarul a oprit într-o benzinărie din Germania, unde se sărbătorea apariţia unei reviste de publicitate. Toţi călătorii au fost obligaţi să danseze acolo în faţa unui restaurant, împinşi de la spate de nişte măscărici-animatori. Cineva a uitat că se afla într-o benzinărie şi a aruncat o ţigara aprinsă.

VIS DE STICLĂMurise un profesor valoros şi important.

Zăpezile oraşului nu mai conteneau. Capela se afla dincolo de linia ferată. Înmormântarea a început la amiază. Familia şi rudele mortului încăpuseră în capelă, însă afară, sub ninsoare,

stăteau încremeniţi oamenii cu sutele.- Eu sunt oaia rătăcită, Doamne! – se auzi vocea preotului,

multiplicată în difuzoare ninse.Soţia mortului era sprijinită de două prietene. Nu mai

avea aer, de atâta plâns. Afară, zăpezile ajunseră la gleznele oamenilor. Predica primului preot se sfârşise. Când vorbi al patrulea preot, zăpezile urcară spre genunchii mulţimii. La al nouălea preot, albul cuceri totul. Oamenii dispărură complet sub pătura de un alb fosforescent.

Ieşind din capelă, bărbaţii ce purtau sicriul au păşit în vidul făinos. Sicriul a dispărut cu totul. Văduva s-a trezit singură pe terasa de ciment. În jur, un alb dureros, purtat de ici-acolo. Nimeni. Poate că moartea soţului a fost un vis, îşi spuse ea în gând. Ori poate că era efectul calmantelor. Vântul începu să spulbere zăpada. Deodată … soţia zări capacul sicriului, care fu repede smuls de vijelie. Capul soţului se desenă în imacularea mişcătoare. Femeia leşină uşor şi se prăbuşi ca într-un vis de sticlă.

De remarcat la Passionaria Stoicescu, autoarea noului volum de poezie intitulat „Celălalt soare”, apărut la Ed. Litera, 2010, e clocotul sufletesc dintotdeauna, această stare focalizată în planul existenţei (deopotrivă materie lirică şi subiect de meditaţie dinaintea cititorului căruia i se adresează). Descifrăm în sintagma titlului ales de autoare, prin ridicarea cortinei asupra versului încheietor de poem, ceva din sclipirea unei raze care să lumineze taina: „cântul ştie/răscrucile şi tainele luminii…”. În poemele cărţii de faţă, simţurile se deschid spre taine iar gândurile risipite între „carte şi viaţă”, cască un vid sub sufletul cu care poeta reazemă cerurile rostirii sale. În cartea de faţă, versul e personal şi greu de substanţă, – dicţiunea rostirii în frază e sigură şi relevantă, şi versul ridică sentimentul la proporţii de sfinţenie a rostirii; de aici o posibilă interpretare a candorii în care se lasă cuprins cititorul, şi nu ceea ce îi transmite din capul locului cea care îşi aruncă povaţa. Şi de aici… tristeţea fiecăruia. Aleg la întâmplare poemul „Sfânta Vineri” (citit de autoare la o întrunire de taină cu scriitorii de pretutindeni, undeva la Râmnicu-Sărat): ”Îngădui să fiu vânată,/dar sângele poemelor mele/nu e sărat ci amar,/fiara care e poetul/n-are nimic preţios/pentru vânătorii de rând,/pentru crescătorii de de toate -/pielea lui e de fosfor,/carnea lui de pucioasă,/urletul neomenesc…”. Dar oare, bulgărele de lumină al minţii nu-i la rându-i, tot un Eldorado al închipuirii noastre? Ce să căutăm noi prin acest labirint sfielnic al gândurilor sale, dacă „celălalt soare” nu-i decât tot o aură înstelată a gândului şi aplecarea poetei către visare/rostire; nu-i decât fântâna spre care ne „manevrează uşor/cu câte o cină/cu-n mic dejun/de-nfoiate gogoşi…” cum spune într-un poem în care radiografiază şi societatea din când în când? Ni se propune – altundeva – a afla formula basmului cu „a fost odată ca niciodată”, ca ţel (şi inspiraţie) că nu numai Şeherezada avea interesul să-şi ţină treaz auditoriul şi să-şi vegheze adevărurile: „<Niciodată> e un cuvânt prăpastie/

În galaxia celuilalt soareTudor Cicu

în care au căzut/Vecia,/Credinţa şi/Adevărul…/<Odată> e un cuvânt pisc/în care mă suie zilnic Moartea/şi mă tot coboară/pe funia Speranţei/ce se subţiază-n neştire… Expresia directă din versul scris o avantajează pe autoare pentru că sinceritatea este aici o calitate a poeziei, iar glasul său poetic se materializează la umbra cărţilor care i-au înflorit viaţa. Passionaria Stoicescu, chiar ştie să facă din poemul firescului, un eveniment care se întâmplă ori de câte ori suntem spectatorii vreunei scrieri ale domniei sale: „sunt spectator -/privesc înlăuntrul meu/acel spectacol devastator/şi mă bucur…” (Spectator). Asta i se întâmplă – sugestia vine din partea autoarei – şi omului care uită că e muritor şi scrie poeme cu care va încerca să treacă fluviul cel mare cândva. Când se autoexilează în copilărie, ca în poemul scris cu multă candoare „Strada Milcov”: „… furişul/în curte la Dica ţiganca/sub banca/

unde legănam păpuşi/din porumb verde/cu păr de mătase…” şi „glasuri prăvălite/ca-ntr-o fântână/limbi amestecate/toate/pe strada Milcov/care nici măcar nu era/strada mea/dar numele ei însemna hotarul/dintre zbor şi colivie”. De cele mai multe ori, pentru fiecare dintre noi, strada copilăriei e tărâmul de unde începe basmul, iar zarea de dincolo de ea, tărâmul spre care s-a grăbit şi Oedip să-şi încerce tăria cugetării. Fără poezie realitatea ar fi un minus în viaţa autoarei, precum condurul Cenuşăresei: „Toţi purtăm în noi câte un orb, puţini însă doresc să vadă, să descopere cu adevărat Lumina” – mai spune Passionaria Stoicescu într-un interviu. Unul dintre cele mai sincere crezuri ale autoarei chiar poate fi rostit/scris (de aceea) cu literă bold în poem: „Când am iubit – am scris,/ când am urât – am scris,/m-am pierdut,/m-am găsit/doar în Vers!” (Treime). Cartea îşi aşteaptă în continuare criticul care să-i descifreze pe mai departe „vârful şi prăpastia sub care/curgea apa sâmbetei/spre nici o zare?” (din „Nerecunoştinţă”), pentru că e aici, în această frumoasă carte de poezie, şi pariul autoarei cu

poezia: „din bietul unui înalt de gând”. Universul poemelor e restructurat şi rostuit în virtutea unei gândiri poetice mature, iar unele versuri (de ex. „De-a Noiembrie”), par scrise letopiseţ de clare: „întru împăcare/cu celălalt soare”, şi fost-au scrise la anul… douămiişizece, aceste cuvinte pentru împăcarea lumii care nu-i aparţine dar e îmbrăţişată cu toate trăirile de lumea ei interioară.


PROZA

Chiar daca traim niste vremuri tulburi, chiar daca vedem in jurul nostru drama, tragedie si tristete,crize, probleme, politica,indiferent de timpurile pe care le traim avem nevoie de arta, avem nevoie de poezie, de teatru, pictura, muzica si de tot ce ne poate bucura sufletul. Spre teatru ne indeamna si ne cheama si in acest an 2010 Teatrul Dramatic “Fani Tardini” din Galati si ne invita la Festivalul National de Comedie. “Teatrul Dramatic “Fani Tardini” a fost primul teatru din ţară care a organizat un Festival al Comediei în 1976. El a reprezentat un nou prilej de deschidere şi, de ce nu, un start pentru competiţia care a făcut în scurt timp ca Galaţiul să devină CAPITALA COMEDIEI. Era una din cele mai importante manifestări care aduna la un loc pe cei mai renumiţi critici, dramaturgi, regizori, directori de teatre, actori, etc, pentru a savura plăcerea oferită de regalul spectacolelor de comedie din întreaga ţară. Tradiţia a continuat şi după 1990, când, sub direcţia lui Adrian Lupu, festivalul a primit o nouă denumire: FESTINGAL (Festivalul Internaţional de Teatru - Galaţi). Şi interesul a sporit. Pentru eveniment, ce a devenit o emblemă a oraşului, şi pentru dorinţa noastră de a menţine ştacheta valorilor cât mai sus. N-a fost nici uşor, nici greu – a fost viaţă adevărată dăruită teatrului.” citez din site-ul teatrului. Continuandu-se minunata traditie si astazi sub conducerea actorului Vlad Vasiliu si a intregii echipe din teatru vom vedea in aceasta saptamana spectacole de suflet, invitati din tara, mari actori si regizori. Felicit organizatorii, intreaga echipa de actori, regizori, tehnicieni, departamentele PR caci au depus o munca enorma pentru acest festival si ne ofera, ca de fiecare data, un minunat dar de suflet pentru noi galatenii si pentru toti ce ce trec prin orasul nostru, tuturor felicitari. Dupa spectacolul aniversar “55 ani de la infiintare” ce a avut ca invitati speciali pe: Alexandru Jula, Maria Craciun, Florina Cercel, Emil Hossu (regia Catalin Vasiliu) - un spectacol extrem de reusit din prima seara a festivalului, a urmat un spectacol nou al actorilor galateni, chiar o premiera, echipa galateana deschizand practic festivalul cu spectacolul “Hora iubirilor” a dramaturgului austriac Arthur Schnitzler. De fapt, acest spectacol face parte dintr-un proiect mai amplu cultural motiv pentru care l-a adus la Galati pentru scurt timp chiar pe ambasadorul Austriei, proiectul intitulandu-se “Sinapse Dunarene”, o idée gandita pentru “exportul si importul” de productie de dramaturgie si teatru.

A fost o seara sublime, piesa fiind foarte frumoasa, cu o tem ace te pune pe ganduri, un amestec de iubire, relatii intre oameni, disperare, singuratate, speranta, putina nebunie, indiferenta, cinism pe alocuri, dar totul pus in scena atat de real, dureros de real. Nu as zice ca este o piesa indrazneata, ci foarte actuala, directa, cu toate aluziile sexuale aproape ca nici nu asculti si nu vezi acest lucru, urmaresti cu mare interes replicile, grimasa, tristetea, suferinta de pe chipurile personajelor, dezamagirea , dar si naivitatea, dorinta de a iubi frumos si sincer : “Scriu despre dragoste si moarte. Ce alte subiecte exista?” spunea intr-un interviu candva insusi autorul. Spectacolul are cinci personaje – adica cinci femei uluitoare, cinci caractere in cinci ipostaze diferite, fiecare femeie traind viata cu un gust amar, tragic, dureros, uneori umilitor, pe fondul unui cinism, uneori chiar traind anumite clipe cu umor, cu ras. In viziunea regizorului Geirun Tino, toate cele cinci femei au fost jucate doar de una: minunata si frumoasa actrita Oana Preda Gheorghe – ea este tanara prostituata care isi duce viata in statia unei gari, pe strada, pe rand ea isi consuma tineretea “dandu-se” pe nimic, de pomana unui tanar soldat in trecere printr-o gara (actorul Ciprian Brasoveanu – ce a jucat minunat), este apoi un fel de femeie-naiva-proasta-victima pacalita de escrocul sentimental (jucat perfect cu maturitate si intelepciune de actorul Stelian Stancu), se transforma apoi dintr-o tanara ingénue intr-o femeie deschisa, coapta,

experimentata in fata unui tanar mai timid, complexat (jucat atat de bine de actorul Gabriel Constantinescu), apoi devine o femeie curioasa, banuitoare, ce incearca sa devina mai buna, mai toleranta cu un sot gelos (actorul Dan Capatana), o vedem sip e prostituata atat de singura, suferinda, total dezamagita de contele mai in varsta (rafinat, elegant actorul Vlad Vasiliu).

Toti actorii au jucat minunat, fiecare personaj a adus in sufletele noastre o lectie de viata, un gand, o clipa, o parere, iar fiecare actor ne-a daruit acea magie de neuitat . S-a tinut cont de fiecare element in parte: foarte buna idea cu “scena rotativa”, puteam vedea chipurile si expresiile actorilor din toate unghiurile si a dat si energie spectacolului, decorul deosebit, atmosfera frumoasa specifica timpurilor, muzica bine aleasa, iar orologul cel mare, ce ne arata mereu trecerea timpului, fuga permanenta, spaima personajelor de a pastra putin din clipa, de a nu pierde totul, a facut ca totul sa functioneze atat de bine, un spectacol ce merita vazut.

Festivalul National de Comedie s-a continuat in urmatoarea seara cu un alt spectacol foarte reusit: “Natura moarta cu nepot obez” o piesa scrisa si regizata de un apropiat prieten al galatenilor, cunoscutul regizor Ion Sapdar jucata in festival de actorii de la Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi.

O poveste scrisa cu mult umor, vesela, ritmata, colorata as zice. Actorii ‘s-au jucat” precum niste copii, dandu-si replici deschise, vesele, aproape ca iti doreai sa intri si tu in jocul lor, sa intri chiar in dialog. Talentatii actori din Iasi – pe care i-am vazut

de curand intr-un alt spectacol chiar la Iasi – ne-au transmis o stare de veselie, dar si un mesaj despre diferentele dintre generatii, dar si despre intelegere, comunicare si iubire. Textul este foarte modern, adus la zi, cu elemente comice,dar si tragice.

Ni se spune o poveste despre trei matusi, batrane si urate cum spun ele, care il iubesc exagerat de mult si il coplesesc cu o grija maternala iesita din comun pe unicul lor nepot, un barbat de aproape treizeci de ani si 150 de kilograme, obezitatea dandu-i ostare permanenta de teama, spaima celor din jur, interiorizare, complexe. Chiar din copilarie, matusile au incercat sa fie adevarate mame

pentru nepotelul lor, fiindu-I tot timpul in preajma si nelasandu-l sa isi faca propriul univers, relatii de colegialitate, de prietenie si chiar de iubire, ajungand un barbat singur si inchis in sine. Totusi, vazandu-I singuratatea, matusile incercand sa isi dovedeasca iubirea fara de margini, pe langa vorbele de alint (Pompilica, Pompi, Pompita – diminutive pe care le ura nepotul) si gatitul de placinte, pirosti si snitele, batranelor le vine o idée salvatoare.

Astfel, hotarasc sa angajeze o prostituata care sa se apropie si sufleteste si trupeste de

nepotul lor. Femeia este tanara, frumoasa, foarte directa, vesela, uneori prea vesela (din cand in cand o apuca un ras isteric!), dar venirea acesteia in casa batranelor incurca foarte mult situatia. Batranele mor una cate una, in situatii tragic-comice, iar nepotul supraponderal nu scapa de ele nici dupa moartea acestora, fantomele lor bantuindu-l tot timpul.

Este vorba despre o poveste de dragoste imposibila dintre tanara prostituata si barbatul gras, iar actorii Teatrului National “Vasile Alecsandri” din Iasi: Volin Costin, Irina Radutu Codreanu, Georgeta Burdujan, Anne Marie Chertic, Catinca Tudose ne-au aratat inca o data cat de talentati si profesionisti sunt, un joc de exceptie, un spectacol plin de energie, veselie, umor, chiar daca am simtit si tristete pe alocuri. Decorul a fost foarte reusit realizat de Gelu Risca, iar costumele foarte potrivite si moderne au fost realizate de Alina Dinca Puscasu.

Un spectacol ce merita vazut! Au mai fost, asa cum reiese si din programul festivalului si

alte spectacole bune, din pacate a trebuit sa particip la un alt festival si nu le-am putut viziona.

S-a incheiat si editia din acest an a Festivalului de Comedie de la Galati, o editie frumoasa, reusita, cu multe spectacole bune, s-a ras mult, publicul s-a simtit bine, ne-am bucurat sa vedem si in acest an atat de multe spectacole, atat de la Galati, cat si din tara, tuturor organizatorilor, tuturor acelora care au muncit atat de mult la realizarea acestei editii ii felicit pentru tot ce au facut.

Ne revedem la urmatoarea editie din...2011!

Festivalul National de Comedie “Fani Tardini”,

Galati, ed. XXII-a, 3 – 9 octombrie 2010

Angela Baciu


CENACLU

Era o seară când stelele sclipeau mai frumos ca oricând… Priveam spre cer şi încercam să-mi descătuşez sufletul, să-mi las florile iubirii să zboare pe aripile binecuvântate ale vântului… Iubirea mea era atât de profundă! Simţeam cum îmi mângâie lin tâmplele, cum îmi alină inima ce tremura cuprinsă de fiori, cum transforma lacrimile ochilor mei în strălucire.

Priveam din ce în ce mai sus, sufletului meu îi creşteau aripi. Dorea să cuprindă cu dragostea lui întreaga existenţă, căci dorurile lui, deşi erau aproape, păreau atât de greu de alinat. Vântul trăgăna cu atâta jale, frunza de fag se legăna uşor, lăsându-se cuprinsă de fiorul profund al doinelor lumii. Sufletul meu şuiera si el, îşi plângea dorurile lui, iar lumina ochilor mei, lumina aceea, îmi ardea inima. Cum nu le-aş fi dat tristeţea mea frunzelor să o legene, să o aline, să o facă mai uşor de suportat! Aveam, însă uneori senzaţia că şi ele erau supărate, fiorii mei le-au cutremurat şi pe ele. Le iubeam atât de tare, uneori erau îngerii care-mi ’stâmpărau amarul şi-mi dădeau forţa de a merge mai departe, de a transforma durerea mea în sentimente pure şi poate chiar înălţătoare.

Trecusem prin multe lucruri până atunci, dar dorul acela neînţeles, dorul acela unic ce a luat naştere din cea mai profundă iubire pe care sufletul meu putea s-o elibereze, acela era deosebit. Simţeam că era o forţă, pe care o puteam îndrepta în ce parte doream. Puteam s-o las să-mi răpească fiecare stea luminoasă a fericirii, să-mi lase inima pustie, tristă, fără speranţă, s-o transforme într-o toamnă veşnică. Puteam să-mi distrug astfel simţirea, să mă distrug pe dinăuntru; nu aveam însă puterea să fac asta… Mă iubeam prea mult, căci din iubire mea de sine s-a născut iubirea pentru întreaga realitate. Cu toate astea, am uitat, cu timpul, că trebuie să-mi iubesc sufletul ca pe cea mai frumoasă comoară pe care o pot deţine. Iubeam din necesitatea de a fi umană, dar iubirea de absolut devenea pe zi ce trecea mai puternică, mai puternică. Iubirea mea profundă a pătruns în fundamentul lumii, era ca o doină prin care încercam să-mi invoc un viitor binecuvântat. Astfel, iubirea mea a atras spre mine atâta dragoste. Am ajuns atunci să îmi intensific iubirea de sine pentru că ştiam că eram iubită şi ştiam că le făceam un rău celor dragi dacă mi-aş fi pierdut speranţa.

Puteam, totuşi, să-mi reneg dorurile, să-mi impun să nu le simt, să nu le mai las să mă afecteze. Uitam atunci de iubirea pentru anumite realităţi, scoteam farmecul din sufletul meu şi uitam de fericirea pe care mi-au dăruit-o. Aş fi avut forţa necesară să fac acest lucru. Dar, ar fi fost, oare, corect? Cum să uit o fiinţă pe care o iubesc doar pentru că mă temeam să n-o pierd într-un fel sau altul… Dorul e o forţă, eu n-aş fi profitat astfel de ea; aş fi lăsat-o să se piardă.

Dragostea şi dorul sunt daruri divine. Ştiam că le pot folosi şi într-un scop bun…Credeam în Dumnezeu, ştiam că m-ar putea ajuta, dar felul în care o făceam nu cred că era

tocmai cel mai potrivit. Vedeam o situaţie pe care toată lumea o caracteriza ca fiind negativă. O credeam şi eu un lucru tragic, deşi finalul ei nu era evident, putea fi doar anticipat.

Greşeam atât de mult, lăsam raţiunea să mă conducă. Îl rugam pe Dumnezeu să îmi ajute să pot schimba situaţii, să facă lucrurile să decurgă exact aşa cum îmi doream, dar cu toate acestea, sufletul meu continua să-şi cearnă norii aprinşi ai dorului, continua să sufere. El implora milă, într-un fel credea în minuni, dar totuşi continua să plângă… Credeam în Dumnezeu, credeam profund, Îl iubeam din toată fiinţa mea, dar nu L-am iubit şi nu am crezut în El atât cât trebuie.

Consideram că Îl iubesc enorm, dar nu observam minunile pe care le-a făcut în viaţa mea, în lumea mea, în sufletul meu… Îl vedeam, oarecum, ca pe o variantă alternativă, deşi în sinea mea nu realizam sau nu doream să realizez asta. Îl rugam să facă unele lucruri fiindcă aveam impresia că asta e datoria mea de creştin. Îl rugam să ne scape de la multe rele, poate de toate pe care le puteam anticipa. Cu toate acestea, credeam că de cele mai rele lucruri nici El nu ne putea salva.

Priveam adesea spre cer şi mă simţeam atât de neputincioasă, uneori aveam senzaţia că sunt un peşte pe uscat, dar cu toate acestea vrea să zboare, să cucerească înalturile, să cunoască absolutul, chiar dacă eram atât de nevrednică.

Privirea mea urca din ce în ce mai sus, se pierdea printre sclipirile diamantelor cereşti, dragostea mea continua să mângâie întreaga realitate. Un vers din doina lumii, însă, mi-a arătat cum să-mi transform dorul într-o dragoste infinită, într-o dragoste salvatoare… Profunzimea divină a cântecului m-a ajutat să cred din răsputeri în Dumnezeu, să cred că va putea să-mi îndeplinească dorinţa, trimiţând dorurile mele pe cărări binecuvântate. Dragostea aceasta n-a fost pentru mine o pedeapsă, a fost o modalitate prin care Dumnezeu m-a ajutat să pot să sper, să pot să-mi binedispun fiecare clipă şi să transform tristeţea în fericire. Astfel credinţa pe care o am şi iubirea enormă în divin, mi-au salvat zâmbetul. Rugăciunea şi încrederea au fost cele care mi-au îndrumat dorurile pe cărările Sfinte, care le-au transformat în binecuvântare şi mi-au dat viaţa pe care mi-o doresc.

Eu nu-mi aparţin, căci sufletul meu e a al tuturor celor pe care-i iubesc şi mă iubesc. Astfel, am reuşit să conştientizez că sunt un capăt al Curcubeului care uneşte Cerul cu Pământul. Dumnezeu e sus, în lumea îngerilor, de unde ne iubeşte, ne veghează şi ne poartă de grijă. Eu sunt aici, jos, aici unde dragostea lui eternă se oglindeşte. Sufletul meu e legătura dintre mine şi El, e un Curcubeu înfiorat de iubire, o cunună cu flori înmiresmate, care mă ajută să simt şi să fac ceea ce trebuie.

Astfel, cea mai mare datorie a mea, faţă e mine, dar de fapt faţă de întreaga realitate este a iubi, a crede, a mulţumi, a spera şi a găsi mereu echilibrul şi pacea atât în sinea mea, cât şi în întreaga realitate care mă înconjoară.

Dumnezeu ne iubeşte pe toţi şi vrea să fi mereu fericiţi, dar uneori ne mai încearcă credinţa. Trebuie să-L iubim şi să avem mereu încredere absolută în sprijinul său, căci fiecare încercare pe care ne-o trimite e o oportunitate prin care putem să-L cunoaştem, putem să dobândim înţelepciune, bunătate, pace şi speranţă.

Doar prin noi Cerul poate coborî pe Pământ! Doar prin noi lumea poate fi aşa cum Dumnezeu îşi doreşte! Doar datorită Lui, lumea noastră poate fi aşa cum ne dorim!

Doar prin dragostea Lui unită cu forţa noastră interioară putem să cuprindem lumea cu fericire şi să facem tristeţea să dispară! E datoria noastră să sper că vom putea…

PUTEREA DRAGOSTEI ŞI A CREDINŢEI...

PELEA Oana, scriitor debutant, poet, eseist. Născută la 4 februarie 1994, la Oradea. Elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Oradea. Diploma de merit acordată de Primaria Municipiului Oradea pentru rezultate deosebite obţinute la concursurile şcolare de nivel naţional în anul şcolar 2007- 2008. Premiul special acordat de Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu” din Oradea.

Premii literare:2006-2007•Concurs judeţean de poezie „Copiii României creează”- locul I • Olimpiada de Limbă şi Literatură Română - etapa judeţeană - premiul III • Concursul judeţean de poezie - locul III2007-2008•Concursul epistolar cu tema „De ce are lumea nevoie de toleranţă” - etapa judeţeana - locul II/ judeţ • Concursul epistolar cu tema „De ce are lumea nevoie de toleranţă”- etapa regională - locul I/ reg. Cluj2008-2009•Concursul epistolar cu tema „un loc de munca decent, o viaţă mai bună” • Concursul judeţean de istorie „Avram Iancu în conştiinţa neamului”- locul I - cu echipa • Olimpiada la limbă română - etapa judeţeană- locul II • Olimpiada la limbă română - etapa naţională - Premiul Gojdu, locul I – cu echipa • Concursul judeţean de creaţie literară şi religioasă „Anul jubiliar al al Sfintei Scripturi si al Sfintei Liturghii”- locul ILucrări publicate:*Poeme de Oana Pelea („Copilaria”, „Iarna”, „Mama”(1) - Revista Bisericeasca a Protopopiatului Ortodox Roman Beiuş, Anul XIII, Nr. 2, ianuarie-februarie 2005*Poeme de Oana Pelea („Primul ghiocel”, „Mama mea”) Revista Bisericeasca a P.O.R. Beiuş, Anul XIII, Nr. 3, martie 2005*Oana Pelea, Volumul de poezii „Poezii de suflet pentru copii”, Editura BunaVestire, Beiuş, 2005*Poezia „Mama”(2) - Revista Bisericeasca a P.O.R. Beius, Anul XV, Nr. 4, aprilie 2007Poezia „Rugaciune”- Revista Bisericeasca a P.O.R. Beius, Anul XV, Nr. 5, mai 2007


î

de acasă”, cea despre actorul ales pentru rolul principal din piesa „Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, tocmai el care avea platfus, tovarăşi. Ca să nu mai vorbim despre faptul că era prima oară, când se pomenea public despre postul de radio „Europa liberă”. Au rămas în folclor zicerile despre şopârle şi „şopârliţa liberă”. Ca şi multe altele de mai târziu ca: „N-am găsit altă rimă”, „Shopul scuză mijloacele”, „Aşa e în tenis” etc.

Când vi s-a alăturat Octavian Sava şi aţi format „Tripleta de Aur”?

Mai târziu, când apariţiile lui Toma pe micul ecran au devenit adevărate bombe cu ceas, ni s-a alăturat, mie şi lui Grigore, colegul Octav Sava.

Dorinţa lui Toma a fost ca eu să-i regizez toate aceste apariţii de senzaţie la TVR. Nu vroia să filmeze decât de trei ori pe an. O dată primăvara, apoi prin vară şi la revelion. Îmi spunea: „În loc să zică lumea: Iar ăsta? Mai bine să se întrebe de ce apar aşa de rar”. Cu excepţia câtorva momente, mai mult sau mai puţin vesele, am fost regizorul lui preferat, pentru divertisment la televiziune. Mi-a explicat că eu, fiind şi autor, ştiu exact cum trebuie să interpreteze el. Apogeul a fost atins cu show-ul „Toate glumele duc la…Toma!”, în care am distribuit alături de el, pe Anda Călugăreanu, Aura Urziceanu, Marina Voica, Paula Rădulescu, Marieta Luca, Mariela Petrescu, Mircea Diaconu, Paul Sava, Adina Popescu, Marius Pepino, Anca Turianu, Mişu Stoenescu, Niculescu-Cadet şi 40 de balerini, în coregrafia lui Cornel Patrichi, toate înregistrările muzicale fiind asigurate de Titus Munteanu. Ar fi nedrept să n-o amintesc pe cea care a stat întotdeauna cu mine la pupitrul regiei de emisie, pe Sanda Balaban. Apoi pe scenograful Zamfir Pasula, operatorii Ortansa Lebădaru, Ştefan Mărăscu, Nicolae Modreanu, maestrul de sunet, Dan Cristian şi mulţi alţii, cărora le cer iertare că nu i-am menţionat aici.

Cum se lucra cu Toma Caragiu? Se lucra greu cu Tomiţă, într-o instituţie precar dotată,

aproape artizanală. El venea cu textul aşezat temeinic pe rafturile inteligenţei sale excepţionale, nuanţat, cu virgule derutante, pauze insinuante, paranteze surprinzătoare, aluzii însoţite cu grimase de mare fineţe, sublinieri ale textului cu o mişcare a sprâncenelor, cu priviri elocvente, cu dozarea uluitoare a cuvintelor. Şi atunci, era normal să pretindă la filmare linişte desăvârşită, profesionalism, respect pentru munca actorului. Când cineva se abătea de la regulă, îl auzeam strigând: „Mihăescu, ţine de ei!”

Din nefericire, multe din creaţiile sale s-au şters, benzile fiind necesare, în anii lumină, trăiţi pe întuneric, să ducă în eternitate „Omagiul ţării, conducătorului iubit”. S-a şters sceneta „Căldură mare”, jucată magistral împreună cu Marin Moraru, nu mai sunt monoloagele „N-ai pe cineva, undeva”, „Un alpinist convins”, „Iepuraşul Socrate”, „Toma şi sfinţii”,


INTERVIU

”După câte drumuri am făcut eu prin CV-ul dvs., cam aceasta ar fi perioada când s-a născut prietenia, dar şi colaborarea glorioasă, cu Toma Caragiu. Nu?

Aşa e, drumurile tale au fost cu folos. Întotdeauna când trebuie să scriu sau să vorbesc despre prietenia mea irepetabilă cu marele actor, mi-e frig! Îmi apare chipul lui pe o coală imaculată, îi citesc zâmbetul mirat, cumva ironic, şi îi presimt o exprimare de genul: „Dacă ai o apăsare, deschide ventilul şi să auzim vorbele!” Cine a fost el, ce a însemnat, mă tem că n-am destul har s-o spun. Tomiţă mi s-a părut întotdeauna o pasăre măiastră, ce zboară mai sus de locul până unde poate ridica braţele un om ca mine. Dar pot să mă fălesc, că ne-am dăruit reciproc cele mai bune sentimente, că ne-am însoţit o vreme paşii pe străzi pavate cu gândurile noastre, că am lucrat mult pentru el, ocrotit de prietenia lui atât de fără asemănare.

Cum a început totul? Prin 1966, mie, redactor de divertisment la Televiziune

şi lui Grigore Pop - având aceeaşi funcţie la Radio - ni s-a părut că se crapă un pic uşa prin care să-şi facă loc şi o dâră de satiră pe lângă umorul cu „înlocuitori” ce se practica în epocă. Ne-am hotărât să comitem nişte monoloage satirice, mai îndrăzneţe şi ne-am pomenit că n-avem omul care să le pună în circulaţie, girate cu talentul şi personalitatea lui. Până în ziua când a apărut la televizor un actor de la Ploieşti, ce corespundea intenţiilor noastre. L-am abordat, propunându-i să facem „echipă”. Ne-a măsurat cu ochi-cântar şi a fost de părere să discutăm cu textele pe masă. Primul monolog, pe care i l-am propus, a fost „N-ai pe cineva, undeva?”, prezentat într-un spectacol cu public de la Sala Radio. Mai am textul. Înregistrarea s-a şters, ca atâtea alte materiale cu valoare inestimabilă din arhivă, după evenimentele din decembrie 1989.

Cauzele?Neglijenţă, inconştienţă, haos, furt şi lipsa oricăror

sancţiuni pentru cei care au făcut să dispară asemenea pelicule cu valoare de tezaur.

Dat fiind succesul pe care l-a avut Toma cu acest material, au urmat „Ai nai, pleci, n-ai nai, stai!” şi celebra „Şopârliţă”. Am şi acum manuscrisul pe care un fost vicepreşedinte al televiziunii a notat că materialul este cumplit de vulgar şi cerea, pur şi simplu, să fiu dat afară. O vreme nu am mai semnat pe micul ecran, şi Tudor Vornicu mi-a cerut să filmez materialul, într-o noapte, discret şi să-l ţin în sertar pentru timpuri mai bune.

De fapt, cenzura a fost supărată pe termeni ca „şopârla dosaris”, „şopârlele de sus în jos, mai periculoase decât cele de jos în sus”, apoi turnătoriile la organe, exemplificate cu păţania celui căruia i s-a anulat paşaportul, fiindcă a împrumutat de la biblioteca de cartier volumul: „Unde fugim

Annie Muscă(Annie Muscă s-a născut la 16 noiembrie 1970, în Odobeştii Vrancei. A studiat limba franceză în Ţara Cantoanelor. Revine din Fribourg-ul helvet cu nostalgia anilor 70 şi lansează un original proiect de biografii. În 2008 a publicat prima biografie autorizată a omului de televiziune, Tudor Vornicu şi pregăteşte pentru 2011 o carte în dialog cu criticul de cinema, Irina Margareta Nistor.)

Jurnalist şi autor de literatură poliţistă la începutul carierei sale, scenarist şi regizor tv., scriitor umorist şi autorul celor mai de succes scheciuri rostite de cei mai preţioşi actori români de comedie, Dan Mihăescu a fost „Magicianul din spatele actorilor pe platoul de filmare”, aşa cum afirmă Annie Muscă, în titlul unui capitol din cartea Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist, aflată sub tipar la Ed. Terra din Focşani. Autoarea a realizat o impresionantă biografie în dialog cu inconfundabilul om de televiziune, din care prezentăm un scurt fragment. (Gh. Andrei Neagu)

Spovedania unui umorist


INTERVIU„Şarpele Costică”, „Schimbul de locuinţă” şi altele. Au fost şi unele respinse la data filmării lor şi difuzate abia după decembrie ’89, ca de exemplu „Toma, trapezist la circ”.

Ce s-a întâmplat în 1988? În 1988 am fost îndepărat din instituţie, spunându-se de

către un ştab cretin, că nu mai este nevoie de umorişti. Pentru că benzile cu emisiuni de divertisment se ştergeau în mod iresponsabil, cu scuza că nu mai există valută pentru importarea unor benzi originale, Tudor Vornicu mi-a asigurat, în secret, un spaţiu de montaj, unde să copiez momentele care au mai rămas cu Toma. Am montat, noaptea, o bandă de 108 minute. Ca să nu fie ştearsă, am scris mare, cu carioca pe cutie: „Vizita de lucru a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în judeţul Alba”. După vodevilul din decembrie ’89, foştii mei colegi au dat năvală să şteargă emisiunile pupincuriste, pe care erau semnaţi. Banda cu Toma era în mare pericol. Vornicu nu mai trăia, doar eu şi o monteuză ştiam de conţinutul real al benzii cu „vizita de lucru”. Am dat fuga la televiziune şi am salvat-o.

Toma Caragiu devenise un actor extrem de popular. Cum se comporta cu cei din jurul său, cu admiratorii?

În legătură cu popularitatea lui Toma Caragiu (astăzi ar fi numit, pe drept, megastar, că „vedete” sunt pârâte acum, toate jagardelele), mi s-a părut semnificativă o întâmplare măruntă. El nu conducea, mă lua de multe ori noaptea să-l plimb cu maşina mea şi dacă treceam de 40 la oră, se enerva şi imediat îl auzeam: „Ce faci, mă, eşti la raliu?” Odată ne-am oprit, în zori, pe lângă Ploieşti, la o brutărie din şosea. „Te cinstesc cu pâine caldă!” mi-a zis Toma. În faţa brutăriei mai trăseseră nişte căruţe amărâte, de ţigani nomazi, pe care nu-i puteai bănui că stau toată ziua lângă radio sau televizor şi nici că se înghesuie la filmele româneşti. Şi totuşi, când maestrul a apărut în drum, s-a auzit în cor: „Uite-l, bă, pe nea Tomiţă!” Pe el îl mai lua noaptea la plimbare un Mercedes de lux, Ion Gheorghe Maurer, prim ministru la vremea aceea. Îi plăcea să conducă şi să aibă alături actori pe care îi admira. Într-o seară, Tomiţă mi-a propus să merg cu ei, fiindcă „şeful mare” vroia să-l cunoască pe autorul şi regizorul lui Toma, de la TVR. Am mers către Ploieşti şi, pe la Snagov, ne-a oprit un miliţian. A venit la geamul şoferului, cu „Vă rog, actele la control!” Maurer a scos buletinul, carnetul şi a aprins o plafonieră. Cartaboiul a deschis buletinul şi a citit cu voce tare: „Ion Gheorghe Ma…(s-a sufocat) Ion Gheorghe Ma…măăăă! Mamă! Mă scuzaţi, tovarăşe prim ministru!”

Mai aveţi şi alte păţanii cu Tomiţă?Da. L-am convins să meargă la Vaslui, pentru premiera

filmului „Actorul şi sălbaticii”, în care el îl interpreta pe Constantin Tănase, moldovean de prin partea locului. Toma s-a lăsat greu, dar l-am ademenit, jurându-mă fals, că, de la bufetul judeţenei de partid, putem cumpăra, cu preţuri minime, ţigări „Dunhill”, care-i plăceau lui şi whisky „Chivas Regal”, care ne plăcea nouă. Cantităţi nelimitate. Ajunşi la bufetul partidului, o cantină obişnuită (nici vorbă de ţigări sau băuturi străine). În faţa unei ciorbe acre de cartofi, cu care am fost trataţi, Toma m-a întrebat maliţios: „Mă, tu eşti sigur că n-am greşit bufetul?” „Nu, am protestat eu. Cred că am greşit partidul!” A râs şi mi-a zis: „Te-ai scos!”

La vremea când telefoanele erau ascultate, iar „prietenii” erau nişte turnători notorii, cum dialogaţi vis-

a-vis de textele care urmau a fi transmise pe postul tv? Odată m-au cutremurat nişte vorbe rostite la supărare

de genialul actor. Avusesem vizionare, la nivel înalt, cu nişte materiale ale lui şi vroia să ştie observaţiile şefilor. M-am temut să i le spun la telefon, a luat un taxi şi ne-am întâlnit pe străduţa de la intrarea dinspre Dorobanţi. I-am spus ce s-a criticat dur şi ce s-a scos. El se uita în sus, spre turnul televiziunii şi părea că nu mă ascultă. Când am tăcut, cu o tristeţe pe care nu i-o ştiam, mi-a spus: „Ascultându-te, am avut senzaţia că la noi, Hristos a fost răstignit pe o antenă de televiziune…”

Să afirm că lumea era mai frumoasă cu Tomiţă, ar fi un truism. Într-un interviu, în care am vorbit despre el şi alţi mari actori români de comedie, prematur şi nedrept dispăruţi, am emis părerea că Dumnezeu ia uneori, de pe pământ, nişte oameni cu totul şi cu totul deosebiţi, pentru a înlocui cu ei stelele care au obosit. Cred că aşa ceva s-a întâmplat şi cu prietenul meu, Toma Caragiu.

Spuneţi-ne ceva legat de ultimile întrevederi cu cel care se născuse într-o familie de aromâni.

Într-o seară din luna februarie 1977, l-am invitat la „Capşa”, să serbăm apariţia unei cărţi de umor, în care am inclus şi două materiale scrise pentru el. Mi-a spus, printre

altele, că ţine la mine, că sunt talentat şi muncitor. Am dat-o pe glumă: „Mersi, Tomiţă, ce bei, ce mănânci?” Am adăugat apoi, că avem o singură fotografie împreună, de la filmarea cu „Şarpele Costică”, apărută într-o revistă, năclăită cu tuş tipografic. N-am şi eu o poză ca lumea, o dovadă că sunt prietenul lui, pe care s-o arăt la lume şi să mă dau foarte important. Cu un aer grav, autentic, nu jucat, a scos staniolul de la pachetul de ţigări „Dunhill” de pe masă şi a scris: „Dacă posteritatea se va întreba cine a fost cel mai iubit dintre prietenii mei, te rog să fii amabil, să arăţi hârtia aceasta. T. Caragiu”.

L-am sărutat, drept mulţumire şi i-am spus că până la posteritatea lui, e cale lungă. Machedonii trăiesc mult. A rămas grav şi mi-a explicat: „S-ar putea să plec mai repede, Dane”. După două săptămâni, la cutremurul catastrofal din 4 martie, Tomiţă a plecat de tot, şi-a asumat posteritatea, s-a stabilit în nemurire.

De fiecare dată când mă uit la biletul scris de el, văd totul multiplicat, cu irizări confuze, ca printr-o prismă de cristal sau ca prin lacrimă.

Biletul stă în ramă, suplinind o fotografie care nu există…

Cu Tomiţă am filmat ore întregi la TVR, dar nu-mi explic de ce n-am imortalizat acele momente.

V-aţi făcut vreo socoteală? Care ar fi cel mai privilegiat actor, privind interpretarea textelor semnate de dumneavoastră?

Nu există un actor în România care să nu fi jucat într-o emisiune făcută de mine. Am făcut profesia asta timp de 50 de ani şi n-ar fi corect să spun că eu l-aş fi lansat pe cutare. E drept că am deschis o uşă, în spatele căreia se afla publicul. Acolo actorul rămâne singur. Dacă primeşte aplauze, înseamnă că trebuie să rămână pe scenă! Nu ştiu de ce, dar numele meu este asociat cel mai adesea cu monologurile lui Toma Caragiu. Doar am scris (mult) şi pentru alţii. Uluitor cât de iubit a fost acest mare om şi cât de prezent este în conştiinţa oamenilor şi acum la 33 de ani, după moarte.”


caut să mănânc în grabă şi cad mort de oboseală. Odată, două săptămâni de zile n-am reuşit să mă spăl, şi ca o ironie a sorţii, ne trece apa pe la nas. Ţâşnesc atâtea izvoare în jurul tău şi tu, ca Tantal din povestea greacă, stai cu picioarele în apă şi te usuci de sete. Curioasă fiinţă mai e şi omul.

Dar hai să revenim acasă. Îţi trimit o reţetă a medicului. Sunt medicamentele de care, doctorul crede că am nevoie. Ţi-am mai scris despre ele. Nu ştiu dacă ai primit.

Aş avea nevoie de o pastă, un săpun, dacă se poate, cafea de orz, antinevralgice, un caiet gros de aritmetică şi unul de dictando, lame de ras şi o pensulă de bărbierit.

Ţi-aş scrie mai mult, dar abia am venit de la lucru şi simt că oboseala mă doboară.

1 martie 1942

P.S. azi e întâi martie. Cândva îmi cereai să-ţi cumpăr un mărţişor. Nu ţi-am cumpărat, fiindcă consideram aceasta o prejudecată. Astăzi ţi-aş fi cumpărat, nu făcând o concesie prejudecăţii, ci înlăturând o manifestare sectară. Ştii că azi, printr-o strategie, am reuşit să-mi fac o baie,deşi numai cu 3-4 kg. apă într-un lighean; să nu crezi că e păcăleală, fiindcă nu e 1 aprilie, ci 1 martie.

Valea Jiului 4 martie 1942

… Nu trebuie să te indispună faptul că mi-ai trimis cojocul fără mâneci. E destul de bun şi aşa. Când l-am primit era un ger năprasnic.

Până acum câteva zile lucram la tunelul Diniş. Apoi am fost scos, în urma unei neînţelegeri cu un antreprenor italian şi trimis la câţiva kilometri depărtare de cantonament, într-o echipă cu Vidraşcu, Mircea şi Dumitrache despre care ţi-am mai scris, după câte îmi aduc aminte.

Ni s-a dat să săpăm o groapă de 4 pe 5 şi adâncă de câţiva metri, în care trebuia aşezat în bazin cu o capacitate de câteva vagoane, pentru depozitat motorină. E multă nevoie de motorină pe aici. Treaba nu era uşoară. Pământul era îngheţat tun. Mircea al nostru, priceput la toate şi tare în viclenii, a sugerat şefului de echipă care conducea lucrarea, c-ar fi mai potrivit dacă am săpa groapa chiar lângă linia ferată, fiindcă aceasta ar uşura descărcarea motorinei direct din vagon, fără să mai fie nevoie de alt efort de muncă.

Şefului i-a surâs sugestia… şi ne-a indicat locul pentru groapă lângă terasamentul liniei ferate, aproape de gară…

Cum linia ferată fusese însă construită abia în Toamnă, pământul fiind afânat, îngheţase destul de adânc.

Târnăcopul scotea scântei de parcă se izbea de un bloc de fier, nu de pământ.

Mult timp n-am reuşit să săpăm o palmă de pământ. Meşterul, deşi ocupat să ţină de urât soţiei antreprenorului, care însoţea transportarea rezervorului la Bumbeşti spre Meri, da semne de enervare, ieşind din casă şi îndemnându-ne la muncă.

- Nu putem face nimic nene, îi spuse Mircea. E pământul îngheţat şi nu se poate săpa, am o idee însă… Şeful de echipă a holbat ochii la el, pe jumătate supărat, pe jumătate curios.

- Să facem focul pe o vatră mare, să dezgheţăm pământul şi-o să ai groapă la timp, îşi dezvoltă ideea, Mircea.

Ideea plăcu meşterului, care-şi potoli supărarea şi încuviinţându-se să facem focul după inima noastră, a zbughit-o alături de Dulcineea lui.

Cald îmi era în cojocelul tău, chiar fără mâneci, dar la focul trântit de Mircea, drept să-ţi spun puteai să te mişti şi-n cămaşă. A târât năzdrăvanul de el, ajutat de ceilalţi prieteni din echipă, grinzi solide de brad pentru construcţii; a turnat deasupra câteva căldări de motorină pe care Vidraşcu le-ar fi dorit să le aibă mai degrabă pentru dezinfectarea cantonamentului şi le-a dat foc. Aveai impresia unui incendiu.

În felul acesta focul a mai fost aprins de câteva ori fiindcă pământul rămânea îngheţat, cum curăţai noroiul lipit de deasupra.

Spre seară însă, trecând pe lângă noi un cantonier de la C.F.R., s-a apucat să ne facă proces de intenţie că uneltim să surpăm linia ferată făcând groapă pe un terasament fragil.

Spui că ţi-ai pierdut răbdarea, asta e lucru grav. Închipuie-ţi că un marinar apucat de furtună în mijlocul mării din motive ca ale tale şi-ar pierde firea. Fără îndoială că s-ar duce la fund…

Cine pierde răbdarea, pierde busola vieţii şi se pierde şi pe el.

Îţi redădusem acum o săptămână rândurile din scrisoarea soţiei unui prieten, care spunea că şi-a pierdut răbdarea aşteptându-l, ca apoi să-l anunţe că şi-a „cumpărat pantofi noi şi rochie frumoasă”. Credea bietul om că soţia lui, pierzându-şi răbdarea aşteptându-l, îşi va pune capăt zilelor, sau mai ştiu ce rău îşi va mai pricinui… pe când ea înţelesese prin pierderea răbdării graba de a-şi croi alt drum în viaţa cea de toate zilele şi de aceea şi graba de a-şi arunca vechiturile de pe ea înlocuindu-le cu altele mai noi, şi aşa mai departe, cum zici tu…

Eu am primit şi cojocul şi mandatul poştal. Toate sunt lucruri bune şi atât de necesare pentru mine. Îţi rămân foarte îndatorat pentru fiecare lucru pe care-l primesc; mă gândesc că n-am făcut cât puteam face pentru tine. Mult m-aş bucura să ştiu dacă mama ta a primit scrisorile tale. Ea cunoaşte Bucureştii şi va trebui probabil să cumpănească mult între avantajele de acolo şi dezavantajele de aici.

P.S. : Recitind scrisoarea ta după câteva zile am gustat-o cu aceiaşi plăcere ca şi la început. Am reţinut încă odată dorinţa de a face noi încercări ca să mă poţi vedea, dorinţă ce m-a bucurat mult, dar m-a pus pe gânduri completarea: „Vreau să văd cum arăţi”. E un drept legitim pentru orice soţie care se respectă. Presupunând că reuşeşti să mă vezi, încerc să te previn de unele schimbări probabil destul de evidente: Munca istovitoare şi hrana rea nu reconfortează corpul, ci-l îmbătrânesc. E greu să-ţi ţii tenul cu 25 lei pe zi, când e 30 lei kg. de mălai. Şi foamea te roade ca un cancer. Apoi închipuie-ţi şi tu, cum poate arăta un om care, nu din fudulie şi-a schimbat măselele şi unghiile picioarelor la Iaşi şi continuă acum pe Valea Jiului aceeaşi operaţie, luptându-se cu munţii şi răutatea oamenilor.

Valea Jiului25 februarie 2010

….După cum ţi-am scris, am primit toate lucrurile pe care mi le-ai trimis, sau le-a adus personal. Toate îmi sunt de mare trebuinţă. Când am pus azi în cutia în care păstrez scrisorile tale, ultimele două pe care le-am primit, am dat în valiză peste faţa de pernă pe care mi-ai trimis-o în coletul de Crăciun. De mult doream să am o pernă moale pe care să pot dormi. Mi s-a tăbăcit pielea tot dormind pe scândura goală. Închipuie-ţi ce a fost pe mine pe când am dat peste ea. Nu mă aşteptam ca sub pernă să-i găsesc şi faţa curată, albă ca zăpada. Cât mă muncesc să ţin un pat curat, dar niciodată nu pot reuşi.

Paturile în baracă sunt suprapuse. Eu stau jos; deasupra mea stă un cetăţean care-şi curăţă bocancii de noroi. De nevoie, mai tace şi pe cizmarul, şi când nu-şi instalează în pat atelierul de cizmărie să-şi repare încălţămintea, brumându-mă cu glod, îşi cheamă „judeţii” şi eu ca cel de la „parter”, trebuie să ies până ce-i pleacă musafirii. Nu-ţi mai spun că 120 oameni într-o baracă, prin felul cum trăiesc, cum mănâncă fiecare, cum îşi atârnă bocancii şi-şi aşază hainele pe stănoage, sau îşi scutură boarfele de praf în nasul tău atâta spaţiu au – la dispoziţie – dau un aspect dezgustător.

De aceea, faţa ta de pernă albă şi curată m-a făcut pentru prima oară să mă uit lung la patul meu comun care mi-a devenit aşa de obişnuit.

E păcat, am spus prietenilor mei, să întind o asemenea albitură pe un astfel de pat. Nu e pentru locul acesta; îi stă mai bine în valiză. Şi sub privirea înţelegătoare a lor, am chitit-o frumos şi-am pus-o la loc pentru vremuri mai bune.

Sunt unele lucruri pe care omul liber cu greu le înţelege. Îmi aduc aminte cât ţineam la curăţenie, şi astăzi, nu reuşesc niciodată să spăl şi eu lingura ca lumea. O spăl pe jumătate,

SCRISORI DIN LAGĂRSimiloi – V. Jiului

15 decembrie 1941

I. PUTURI

REMEMBER




Observăm că Dumnezeu într-o forma sau alta este o denumire naţională a divinităţii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri până azi. Spunem aceasta cu atât mai mult cu cât Iisus în Evanghelii apare şi cu denumirea de Mesia, iar zona din sudul Dunării locuită de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus ca Iisus era de origine dacică iar formarea sa spirituală s-a desavârşit aici. Mai trebuie amintit şi faptul că numele lui Zamolxe ca părinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.

Cel mai des întâlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus, este „Tatăl” care, aflăm tot de la Densuşianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op. cit, p. 208-210). De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate ca locuri de cult şi închinăciune vârfurile munţilor, pe teritoriul actualei Românii existând numeroase înălţimi ce poarta denumirea de tartar, tatăl sau tătar (op. cit., p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atenţia asupra unui fapt şi anume acela că Iisus în toate momentele principale ale vieţii sale pământeşti a fost legat de munte: Schimbarea la faţă se petrece pe munte, moartea sa se petrece pe munte, naşterea lasă de bănuit că s-ar fi petrecut tot pe munte, într-o peşteră.

Una dintre cele mai frecvente denumiri pe care şi le dădea sieşi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate că această denumire e cea mai misterioasă din tot cuprinsul Noului Testament, cu referire la Iisus. Cine era acest om? În nici un caz denumirea nu se referă la Iosif – logodnicul Mariei, ci mai degrabă la aceea fiinţă celestă la care face referire Daniel: „M-am uitat în timpul viziunilor nopţii şi iată, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului” (7:13). Pentru a ne lămuri mai bine, este cazul să amintim încă un nume sub care Iisus apare în Evanghelii: „Fiul lui David” ca şi precizarea lui Marcu referitoare la acesta titulatură: „Şi învăţând în Templu, Iisus zicea: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale”. Deci, însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este Fiul lui”. (Marcu 12:35-37). Ciudat nu?

Permiteţi-ne să facem o mică divagaţie, pentru a afla cine este acest David despre care vorbeşte Isus. Urmărind puţin mersul istoriei vedem că aceasta nu a confirmat niciodată existenţa regelui David! Ba mai mult, cartea Psalmilor, atribuită lui David în Vechiul Testament, face notă discordantă cu întreg conţinutul Vechiului Testament având mai degrabă un caracter esenian. Numai că…. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au „încăpăţânat” să rămână la tradiţia primordială din Carpaţi, ai dacilor care în calitate de locuitori ai davelor se numeau „davi”. Şi iată cum o singura literă poate schimba o întreagă istorie!

Acum să revenim şi să vedem de ce însuşi Iisus îşi spunea „Fiul Omului”. Densuşianu vine şi ne lămureşte şi în această privinţă: „Cuvântul Om reprezenta în antichitate o înaltă putere divină” (op. cit., p. 255, nota 2). Şi mai departe tot el ne lamureste spunând: „Vârfurile cele mai înalte ale acestui munte (Bucegi – n.n) poartă azi numele, unul de Caraiman şi altul de Omul, şi amândouă au fost odată consacrate divinităţilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus şi altul lui Saturn, numit Omul” (op. cit., p. 226). Numai că Densuşianu face greşeala de a nu-şi da seama că cele doua zeităţi sunt una si aceeaşi mare divinitate a preistoriei – Zamolxe, căreia i se închina şi Iisus.

Concluzia care se impune alăturând cele două atribute ale lui Iisus, Fiul Omului şi Fiul lui David ar fi o dublă legitimare a acestuia: Iisus, Fiul Daviei (Daciei) (care) se închină lui Zamolxe, Tatăl, zeul dacilor. Mai mult, această denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica şi ce anume a făcut Iisus în perioada aşa numită „albă” a vieţii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani în care nu se ştie nimic despre el. Urmărind cele spuse pană acum, precum şi alte informaţii ale istoriei sacre, vom vedea că în această perioadă Iisus şi-a desăvârşit formarea spirituală de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe, în Dacia, mai exact pe Vârful Omu şi în peştera Ialomicioara, peştera marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru că … geografia sacră a antichităţii se reduce la… Dacia, iar momentele naşterii lui Christos şi a morţii lui Iisus sunt legate de o peşteră… peşteră care peste tot este legată de iniţierile misterice. Mai mult, moartea lui se petrece pe cruce şi are o dimensiune mistică pronunţată, cruce care, ne spune Eliade, devine Axis Mundi – axa lumii. Numai că pentru antici, Axa Lumii se afla în regiunea polului getic, în Hiperboreea dacică, ţara lui Zamolxe.»

În perioada blancă din viaţa lui Iisus, s-a emis ipoteza că acesta şi-ar fi desăvârşit viaţa spirituală la „şcoala preoţilor” esenieni. În acest sens, Alexandru Doboş aduce câteva argumente, în cartea sa Dacia – izvorul neamurilor (Editura Obiectiv, Craiova, 2006): „Hipolit (scriitor ecleziastic, care a trăit prin anii 170-230 d. Cr), în lucrarea sa intitulată Respingerea tuturor ereziilor, reliefa viaţa plină de evlavie, iubire pentru semeni, dar şi de cumpătare, dusă de essenieni (…) Subliniază (…) problema celibatului, (…) tot el adaugă că nu s-a înregistrat vreun caz de essenian căsătorit (…) Hipolit menţionează că cel primit printre essenieni trebuia să-şi vândă averea, iar banii obţinuţi să-i predea essenienilor, pentru a fi împărţiţi şi consumaţi de către ei, egal.” (p. 77-78). După cum se poate vedea din citatul reprodus mai sus, trăsăturile specifice esenienilor sunt recognoscibile în persoana lui Iisus, inclusiv celibatul şi îndemnul adresat tânărului bogat de a-şi vinde averea şi de a-L urma (cf. Marcu, 10:21).

În linii mari doctrina zamolxiană avea următoarele principii: nemurirea sau imortalitatea sufletului (Herodot); vindecarea prin corelaţia trup-spirit ceea ce indica omul integral (Platon); ascetismul – urmărind să nu folosească nimic viu în hrană; predicarea curajului (Strabon); cunoaşterea astrelor (Iordanes); morala dreptăţii şi a cinstei (Herodot). Trăsăturile subliniate de noi sunt menţionate de Alexandru Doboş în cartea amintită, unde se vorbeşte pe larg de faptul că essenienii ar fi de fapt vechi terapeuţi geto-daci, iar „luptătorii essenieni = luptători daci”. Ei „surâdeau în timpul torturilor cumplite şi îşi băteau joc de călăi, căci, după cum afirmau cu temei, pe ei îi aştepta Viaţa veşnică…” (op. cit., p. 75). Flavius Josepus asemăna pe esenieni cu „organizaţia” călugărilor geto-daci, considerând că aceasta era mai bine cunoscută, ceea

ce dovedeşte vechimea şi seriozitatea acestei „instituţii” a călugărilor amintiţi. Numele acestor călugări erau, la geţii din dreapta Dunării ctistai (să fie doar simplă asemănare fonică între „cristai” şi „creştini”?!), iar la cei din stânga Dunarii, pleistai. Vasile Pârvan punea ctistai în legătură cu ktistis – „fondator” în limba greacă (oare nu au fost „fondatori” ai noii religii primii creştini, în frunte cu apostolii?!) – şi pleistai cu polistis – fondator de cetăţi. Învăţătura iniţiaţilor geţi se referea, ca şi la orfici, la pythagoreici, precum şi la druizi, la cunoaşterea unei lumi divine, de care omul s-a rupt, concentrându-şi atenţia numai asupra lumii fizice. Orice iniţiere era precedată de probe de admitere, în măsură să certifice că neofitul putea să facă faţă practicilor de iniţiere ce urmau, fără să-şi rişte sănătatea sau să aibă accese de nebunie. Se ştie că orice iniţiere are două faze: pregătirea şi iluminarea (trezirea). Din relatările anticilor asupra călugărilor geţi (cf. Alexandru Doboş, op. cit.), reiese că pregătirea nu se făcea prin serbări orgiastice sau consum de droguri care să rupă legătura cu lumea reală, ci prin purificări, asceză şi viaţă neprihănită, departe de lume şi de preocupările ei. Prin aceste pregătiri se dezvoltau calităţile spiritului, partea eternă, divină a omului, astfel încât sa poată domina partea din om legată de lumea fizică/ reală. Se spune că spiritul nu a pierdut legătura cu sacrul, căruia îi aparţine, dar că aceasta o face doar în starea de somn şi, la trezire, omul nu mai ştie nimic, fiindcă nu s-a înregistrat în memoria fizicului. Iluminarea (trezirea) spiritului se produce atunci când neofitul a realizat o legătură conştientă cu sacrul şi astfel are dovada existenţei acelei lumi, printr-o experienţa trăită. Ei bine, aşa cum preciza Alexandru Doboş, ca să fie primit în rândul esenienilor, neofitul trebuia să aibă parte de unele privaţiuni, să fie supus la unele încercări de natură fizică şi fiziologică, iar cele 40 de zile petrecute de Iisus în pustiu (cf. Luca, 4: 1-2) sunt tot o formă a privaţiunilor şi ispitirilor la care era supus neofitul ce aspira să intre în „casta” eseniană.

ESEU

Constantin Miu


DOCTRINA ZALMOXIANĂA LUI IISUS



POEZIE ALBANEZĂDIN GERMANIA

SADIK KRASNIQI

AŞTEPTARE UMEDĂ În această aşteptare umedă Dacă nu-mi înlături grija Simte-mi cel puţin oftatul Pentru semn de durere în faţa ta Suferinţa o voi atârna în colţ de stea În timp ce din irişi va picura dor

IZVORUL CEAMURLIEI Picură lacrima pietrei Peste ochiul acoperit Pupilei îi dă verdeaţa Şi răsare lumina pe lac Picură sufletul osului Vulturul îşi ia zborul Trecând dincolo de curcubeu Aruncând căciuli peste leagăn Picură luciul peste pleoapă Cu sărutări fecioara acoperă soarele Umbrele măsoară lungimea zilei Prin tremurul lunii speriate În sânge pură durerea Câmpiile se umplu cu maci Stelele coboară peste lanurile Kosovei Când oftatul reânvie răsuflarea

OCHII ACELEI FETE Din sprâncene în ochi Se desprinde praf de stele Genele Plopi albaştri pe cer gri Umbresc frăgezimea cu prudenţă Ce frumuseţe În ochii Legaţi În frângie sprâncenată Să nu cadă nicicând lacrima neagră În acei ochi Nicicând să nu se ardă Acea frumuseţe

ULCHINEANCA În acea albăstrime Fusta ta înflăcărată Devine pescăruş alb Peste valuri Iar tu, sare crăpată În sărut

VIZUALE În palmă Ţine apă cu cer Te sărută Cu soare Mângâe Cu primăvară În vârful degetelor ţine steaua

Ca să a aflu despre sufletul sângelui În acea flacără ce mă ardea de viu

URNA LÂNGĂ RÂU Sunt urna găsită lângă râu Plin cu durere cu mireasmă de os Oful meu tremură O frunză verde pe valuri În gâvanele ochilor Vâd cerul înfinit Ca o picătură neagră pe aripi Ieşită din pupilele dorului Şi după două mii de ani Aripa rândunicii Cu zborul gri drept spre primăvara Cenuşii mele face umbră

OFTATUL DEVINE FLUTURE (Recviem pentru scrierile arse unde exista câte ceva din sufletul, ochii şi buzele tale) Pentru acel suflet ars Oftatul devine fluture În primăvara gri Lasând durere pe florile cenuşii Pentru acei ochi secaţi Lacrima devine stea Şi cade lumină Pe mormintele ochilor deschişi Pentru acele buze cenuşii Sărutul devine mierlă Fălfăitul aripilor albe Tremură luniţa lacului Cu valuri umplute cu dor TREI MINIATURI PENTRU KOSOVA

(Tri miniatura për Kosovën) (Numele) Dacă din nou mă botează Cine îmi va ţine minte Numele meu vechi Se va scrie Adevărul pe piatra rece (Casa) Dacă mi se năruie pereţii Voi găsi din nou În vatră Şarpele casei (Limba) Dacă îmi vor seca marea Cu ce să tulbur Scalda copiilor În basmul despre lupul şi mielul... Aprilie ‘88

Seara să-ţi lumineze ochiul Cu luna pe sprânceană Ascunde marea la subţioară

DELIR VERDE La acest sfânt izvor Cu sete nepotolită Apa celor trei sute de primăveri beau Rănile mi se înverzesc Vârtejului îi împrăştii spuma Şi găsesc venele umede Ale unei sălcii albastre Cu umbra plină de rouă Din ochi întorc cursul apei În mreaja acvatică Şi devin păianjen În apa sărată a vârtejului Cu picături pe buze Mă prind frisoanele Zânei Trei sute de ani aştept un fulger Să-mi scoată din pupile deliriul verde

NU VOI IERTA SINEI MELE Nu voi ierta sinei mele De ce n-am îmbătrănit Umbra unui plop Până s-ar zgâria luna pe ram Ca să învăţ durerea nopţii De ce n-am răcorit piatra Pentru a-i amorţi şarpelui Dintele cu venin De ce nu am furat Ora soarelui din clepsidră Ca să aflu răutăţile vremii De ce nu am scos cuvintelor oasele

În traducerea lui Baki Ymeri


CRONICAR

Când am pornit în periplul meu prin ţară, în scopuri literare, nu am crezut că voi ajunge la reprezentaţia piesei lui Horia Gârbea, intitulată: Cine l-a ucis pe Marx? Ador aceste titluri provocatoare şi în acelaşi timp ascunse, ca nişte femei îmbrăcate decent, drapate de sus până jos în voaluri negre, cu obrajii acoperiţi, cărora li se văd doar ochii... furibunzi. De ce furibunzi şi nu arzători sau ademenitori? – vă veţi întreba. Aveţi răbdare, Boiernaşi Dumneavoastră!

Aceste titluri ce mă ademenesc sunt asemănătoare unor arăboaice care, neavând voie să îşi arate nici un milimetru din pielea lor preţioasă, îşi concentrează toată feminitatea şi focul pasiunii reprimate... în privirea grea de... promisiuni. Îmi fac semnul crucii, bucuroasă că totuşi nu m-am născut un biet bărbat, ca să pot deveni... ţinta lor. Norocul îngenunchiaţilor înşiraţi pe sfoară constă în faptul că noi muritorii avem numai doi ochi. Altfel, dacă aceste diavoliţe ar fi plurivăzătoare aerul ar lua foc, mistuind totul în jurul lor, ca pe nişte baxuri de vată hidrofilă. Această piesă are un nume ce mă provocă să răspund pe negândite: Eu l-am ucis pe domnul Marx în ziua când m-am născut sau... L-am ucis pe Marx când jucam şotron sau... L-am ucis pe Marx ţintuindu-l între două orânduiri sau... poate aş fi dispusă a exclama, chiar printr-o greşeală de exprimare: El s-a autoucis prinzându-şi urechile în clemele socialismului ştiinţific!

Piesa lui Horia Gârbea urma să se joace la teatrul Odeon din Bucureşti, sâmbată 5 iunie, la ora şapte seara. Iar duminică, 6 iunie, o zi care îi succeda cuminte acelei sâmbete tensionate, urma să pornim spre mare, ca fericiţi participanţi ai Festivalului Nopţi şi zile de literatură, Neptun 2010. Dacă Doamne-Doamne vrea să se întâmple un lucru – eu am primit nu o dată atenţionare celestă – desigur se va întâmpla, împotriva voinţei noastre şi în ciuda Vrăjitoarelor Rele Capsate cu Ţinte De Cremene. Dar să descâlcim firul poveştii, cu răbdare.

Am plecat, deşi plec din ce în ce mai greu de acasă, de parcă mi-ar fi crescut nişte rădăcini de nuc. Spun nuc, fiindcă el dezvoltă unele din cele mai laborioase rădăcini, ce pot ridica garduri ori colţuri de casă. M-am urnit, mai bine spus, într-o sfântă zi de vineri, din Baia Mare spre Târgu Jiu. Mă grăbeam să îi întâlnesc pe prietenii din acele meleaguri poetice şi, de asemenea, pe scriitorii veniţi din alte zone, cu ocazia celei de a treizecea ediţii a Festivalului de Poezie Tudor Arghezi. Urma să particip, cu volumele de poeme, la lansarea colectivă, organizată cu acest prilej. Dar ţinta mea finală era staţiunea Neptun, cu oprire la Slatina şi Bucureşti şi abia apoi acasă la... Ovidius.

Din păcate, mi-am pierdut la Târgu Jiu văcuţa Milka, în care huzurea celularul meu şi odată cu el agenda telefonică. Dar i-am întânit pe Gabriela şi Gheorghe Grigurcu, pe Gabriel Chifu şi pe tatăl uciderii lui Marx, Horia Gârbea. La festivitatea de decernare a premiilor de la Tg Cărbuneşti au fost premiaţi cu Premiul Opera Omnia criticul Gabriel Dimisianu, academicianul Mihai Cimpoi şi l-am cunoscut pe poetul Ion Horea, premiat şi domnia sa. Domnul Ion Horea a făcut un gest deosebit, neaşteptat din partea unei persoane cu care am schimbat doar două vorbe în viaţă. După ce i-am oferit distinsului poet un volum şi o carte de vizită, mi-a spus: Vă voi trimite şi eu o carte. Când m-am întors după câteva zile acasă, mă aştepta... cartea respectivă. A fost cea mai plăcută surpriză a acestui an!

La Târgu Jiu am reîntâlnit cunoştinţe vechi şi mi-am făcut altele noi. Spre regretul meu, prietena mea

Texte cu nume - Horia GârbeaFlorica Bud

Cristina Niculescu era plecată din localitate. Şi din lipsa telefonului nu am putut să îmi invit foştii colegi de facultate la activitatea desfăşurată în Sala Maură a Primăriei. Dar... despre vizita mea pe melegurile olteneşti voi mai scrie.

Am plecat mai departe, cu familia Grigurcu, dar fără doamna Alexandra Andrei, inimoasa directoare a Bibliotecii Judeţene din Târgu Jiu, spre Slatina, unde fusesem şi anul trecut, tot la Festivalul Ion Minulescu. Gazdă amabilă, dr. Paul Matiu, directorul Bibliotecii Judeţene ne-a pregătit nişte întâlniri de neuitat. Am participat la sesiunea de referate şi am lansat cărţi. Am cunoscut şi aici oameni noi, cum ar fi scriitorul Ion Georgescu. Ne-am simţit minunat la Slatina şi apoi am plecat la Caracal, unde s-a răsturnat carul cu ploşti şi nu cu... proşti, aşa cum afirmă unii contemporani invidioşi că ei nu au picat din vreun car istoric. În grandioasa clădire a teatrului din Caracal l-am reîntâlnit pe neobositul critic Paul Aretzu şi am cunoscut-o pe inimoasa directoare a Bibliotecii Virgil Carianopol , Bebica Deac.

Nu am mai ajuns la Bucureşti la lansarea cărţii de bucate Mâncăruri de altădată, semnată Dan-Silviu Boerescu, Cătălin Panduru, Florica Bud, pentru că s-a amânat. În schimb, am ajuns la şapte şi zece minute la Teatrul Odeon, la prima reprezentaţie pe o scenă bucureşteană a piesei lui Horia Gârbea. Premiera avusese loc cu câteva zile înainte la Ploieşti. Am dus cu mine şi două tinere fan Horia, pe Anca şi pe Roxana-Maria, nora, respectiv fiica mea. Ruxandra, soţia lui Horia, când l-a luat de bărbat, l-a luat cu Club-Fan cu tot. Aşa cum îmi spune fiică-mea, Horia are o aură care interferează şi atrage multă lume în jur. Ruxandra şi Horia sunt lei-lei, deşi se poartă în România post-decembristă mai mult euro!

Cu toate că am întârziat, am văzut piesa de la început. Am zărit în sală pe criticul Alex Ştefănescu, pe criticul Gabriel Dimisianu, pe poetul Mihail Gălăţanu cu Nicole, soţia sa, şi multă, multă lume bună, căci sala a fost arhiplină. Am venit pornită să plec la pauză, deoarece drumul lung parcurs până la Bucureşti şi grija călătoriei ce urma să o fac spre Neptun, în dimineaţa următoare, mă apăsau.

Odată intrată în atmosfera piesei, nu m-am mai dezlipit de pe scaun. După cum promite titlul ei incitant, acţiunea a fost pe gustul meu, adică electrizantă, cu scene ce se schimbau frenetic, trecând cu uşurinţă dintr-un registru în altul, menţinând intelectul treaz. Eroii se teleportau cu dezinvoltură din prezent în trecut şi viceversa, vorba lui Caragiale. Exact la timp erupeau pe scenă dansatorii, ce îşi cunoşteau bine meseria. Nu mă erijez în critic de teatru, aşadar nu vă aşteptaţi să emit păreri de specialitate. Sunt doar un cititor înrăit şi un consumator de teatru sporadic, dar fără îndoială piesa şi regizarea ei m-a captivat. Horia Gârbea – tatăl lui Hupy, Horia argintul viu al generaţiei noastre, Horia pe care ne permitem să-l supărăm când avem noi poftă şi să îl stoarcem de energie cu cererile mai mult sau mai puţin absurde, ca apoi să-l asaltăm cu ale nostre cărţi pentru a ne scrie cronici, dacă se poate cât mai bune – demonstrează că rămâne unul dintre dramaturgii contemporani care nu se dezminte.

Mi-am luat fetele, băieţii erau la pescuit şi am plecat spre casă. Eram mai uşoară şi bucuroasă că Horia Gârbea şi-a pus la bătaie tot arsenalul său scriitoricesc şi... nu l-a ucis pe Marx. Şi totuşi Cine l-a ucis pe Marx? mă veţi întreba ca nişte copii obraznici intrând în rolul unor cerşetori culturali. Ei bine, voi l-aţi ucis!... lipsind de la piesa lui. Dar... timpul nu este pierdut!


LECTOR

Cu mult înainte de sfârşitul revoluţiei şi a visului de libertate al ungurilor, în acele vremuri, George Pomuţ ajunge căpitan de honvezi, păstrându-şi funcţia de şef al poliţiei, de-a lungul întregii campanii. Dar, odată învinşi de austrieci, ajutaţi de armatele lui Nicolae I al Rusiei, mulţi dintre revoluţionarii unguri, ptintre care George Pomuţ, împreună cu principalii săi comandanţii, vor emigra în SUA, ca urmare a actului de capitulare (12 august 1849) semnat la Ineu de generalul Georgey Artur, în faţa generalului rus I.F. Paskievici. Îmbarcarea către America va avea loc în 1850, la 15 februarie, pe vasul Monstuart Elphinstone.

Aşadar, Ungaria rămânea mai departe în braţele de caracatiţă ale imperiului, iar în Transilvania, românii aveau să cunoască “biciul răzbunător al austriecilor, sub cele mai crude şi mai diverse forme”. Şi, autorul adaugă: ”Nimeni nu ştia când va mai apărea la orizonturi astrul vestitor de primăvăratice anotimpuri (...)”.

Inspirat, dar mai ales realist - şi în deplin acord cu spiritul românesc - este subintitulată partea a treia a lucrării: “Nu există o Ţară a Făgăduinţei, ci numai locuri pe care le sfinţesc oamenii...“. Într-adevăr, George Pomuţ va sfinţi, pe pământ străin, locurile pe unde a trecut: adică, prin sudul statului Iowa, unde, alături de cei debarcaţi peste ocean, va întemeia o localitate nouă şi o casă proprie, în care nu va cunoaşte liniştea, ci doar trădarea femeii iubite (Ildiko, căreia îi mai iertase odată infidelitatea ,n.n.); prin Keokok, dar şi prin alte oraşe, pe unde şi-a exercitat, cu rezultate remarcabile, profesia de avocat. Urmează, desigur, participarea la războiul de secesiune, la început cu gradul de căpitan, pentru ca, în final, acoperit de glorie şi de respectul camarazilor de arme, de la soldat la ofiţer, să fie avansat, mai întâi la gradul de locotenent -colonel al armatei nordiste şi, mai apoi, la cel de colonel, comandant al Regimentului 15 Iowa. Toate acestea sunt redate, de autor, în pagini vibrante, pline de naturaleţe, vrednice de pana marilor maeştri, chiar dacă, In calea vânturilor, aşa cum precizează autorul este doar: Viaţa romanţată a generalului american de origine română George POMUŢ.

Citind această carte simţi, pur şi simplu, presiunea personajelor din interior, care se vor nuanţate, scoase la cât mai multă lumină. I-aş propune autorului ca la o viitoare ediţie lucrarea să cuprindă cel puţin două volume, dezvoltând poate capitolul care se referă la Avram Iancu şi, evident, la revoluţia din 1848 în Ţările Române. Pentru că George Pomuţ nu este doar un desăvârşit intelectual român, un mare revoluţionar, un mare comandat militar în slujba unei cauze nobile, cum ar fi abolirea sclaviei în SUA. Dimpotrivă, el este prezentat ca un român, un diplomat cu înaintate vederi politice, preocupat mereu de soarta Transilvaniei, inclusiv prin prisma Revoluţiei de la 1848, care avea să schimbe mult din destinul ţărilor noastre. Este, prin urmare, nu numai omul/românul providenţial, care a ştiut să negeocieze, cu Ţarul Rusiei, evident în calitate de consul general al SUA la Sankt Petersburg cumpărarea Alaskăi de la ruşi (eveniment pecetluit la 30 martie 1867), ci cu mult mai mult în primul rând pentru România. Pentru că el, George Pomuţ, simţind pururi româneşte, a fost europeanul care, atunci, poate şi din raţiuni pacifiste, a făcut posibilă trecerea acestui ţinut miraculos, deosebit de bogat în zăcăminte petrolifere, în mâinile americanilor. Asta înseamnă că vederile sale au fost cu mult mai largi şi, fără îndoială, mai pătrunse de românismul acelor vremi, vizavi de Transilvania, ca pământ pururi românesc. Iar lucrul acesta trebuie să-l spunem pe o mai mare întindere. Şi mai trebuie spus, că George Pomuţ a fost şi un mare, foarte mare nedreptăţit, precum ţara lui în mai toate timpurile. Ba, chiar subiectul unei mari şi nemeritate tragedii. Omul asupra căruia, imediat ce şi-a încheiat misiunea de negociator, au căzut valuri de nedreptate, fireşte în binecunoscutul stil al celor mari şi tari, trăitori pe planetă. Totul a început prin revocarea consulului general de la postul din Sankt - Petersburg de către guvernul SUA, prin semnătura preşedintelui pe care George Pomuţ îl venera, în urma unor intrigi ţesute de maghiarul Francisc Varga, personaj nesemnificativ în esenţă, care, pentru succesele obţinute, inclusiv pe frontul diplomatic, l-a urmărit pe George Pomuţ întreaga sa viaţă, prin intrigi insidioase, necavalereşti. Autorul, în lucrarea sa, îi acordă acestuia - şi bine face - un rol episodic, plasându-l în contextul tradiţionalei “prietenii” româno-maghiare, care, nu-i aşa, continuă şi astăzi, la umbra guvernelor noastre de papură, iresponsabile şi prea tolerante, parcă aservite unor cauze străine, ignobile.

Cartea aceasta, În calea vânturilor, semnată, ţineţi minte, de românul Constantin CLISU (la Edmonton, în Canada), reprezintă un mare câştig pentru

Un român tratat precum România în ansamblul ei*

Coriolan Păunescu


România acestor vremuri. Terminându-se, aşa cum anunţam deja, trist, nedrept de trist. În calea vânturilor ne arată ce roluri ni se rezervă nouă, românilor, pe pământ. Şi, încă ceva: cartea aceasta mai arată că, în ecuaţia lumii întregi. românii reprezintă totuşi un anumit termen, a cărei valoare noi o vom cunoaşte ultimii, dar cu siguranţa o vom cunoaşte la timp.

În cartea scriitorului Constantin Clisu, George Pomuţ, dar şi în realitate, va muri precum un sfânt: nedreptăţit şi, o vreme, în totrală uitare. Viaţa lui sfârşeşte ca viaţa atâtor români de geniu, care şi-au servit nu numai ţara şi poporul, ci chiar omenirea în ansamblul ei. Mai mult, George Pomuţ moare singur, după ce a slujit, exemplar, pe unul dintre cele mai mari popoare ale lumii, la Sankt Petersburg. Şi, pentru aceasta, el va fi îngropat, ca un sărac anonim, în cimitirul Smolensk,

În adnotările sale, Constantin CLISU precizează: “În Journal de Petersburg se anunţa că în dimineaţa de 12 octombrie 1882 George Pomuţ,

cel care fusese, vreme de 12 ani mai întâi consul şi apoi consul general al SUA la Sankt Petersburg, încetase din viaţă. În necrolog erau evidenţiate meritele excepţionale ale fostului consul general, calităţile sale de intelectual de înaltă clasă şi că George Pomuţ a fost îngropat în cimitirul Smolensk, pe un ostrov al Nevei, în zona rezervată săracilor. Cheltuielile au fost suportate de americanii de origine română existenţi în capitala Rusiei, pe baza unor liste de subscripţie.

Auzind despre amănuntele morţii şi înmormântării lui Pomuţ, generalul Belknap şi unii ofiţeri au trimis sume importante de bani pentru ca osemintele lui să fie mutate în zona protestantă a cimitirului Smolensk, dar şi pentru ca mormântul să-i fie însemnat cu un frumos monument (...). Cineva, în trecere (...), a adaugat pe acesta: român”.

Iată, pe scurt, aşadar, subiectul acestei cărţi minunate, semnată de Constantin CLISU, care, prin documentarea sa, şi, evident, prin talentul său de excelent narator, ni l-a restituit, aproape in integrum, pe George Pomuţ. unul dintre marii noştri compatrioţi. Stilul alert, fraza scurtă, clară, uneori de-a dreptul incisivă, au făcut din această viaţă romanţată a generalului un adevărat roman istoric, scris de un român pe teritorii străine.

Şi, astfel, se dovedeşte, încă o dată, dacă mai era nevoie, că recunoştinţa, la unele neamuri, este mereu o dezamăgire. Un lucru la care nu trebuie să te aştepţi vreodată.


De la Anna Karenina porneşte totul. Am citit de mult timp romanul, avea ceva emoţionant şi excitant. Amanta, femeia /mamă, rebela, geloasa, neputincioasă în faţa Legii kafkiene, dar deasupra tuturor IUBIREA, strălucirea de foc a unui astru pe care unii nu-l văd într-o viaţă. Deşi nu este în stil rusesc, recomand varianta americană cu Jacqueline Bisset. Filmul cu Tatiana Samoilova, poate mai fidel, era mai dulceag. Lev Tolstoi ar fi putut mărturisi într-un cerc restrâns că „Anna Karenina c”est moi”. Părea un tip robust, dar nu era, dovadă şi condiţiile în care a murit.

Acum pornind de la acest film am dat peste remarca unui june, legat de ceea ce am scris undeva că înţeleptul se remarcă prin ceea ce nu face, nu spune ( este din învăţătura DAO). Junele confrate întreba - a tăcea sub dictatură, a fi comod şi liniştit este bine?. Grea întrebare. O iau invers. Ce se întâmplă acum este sub raportul logicii istoriei este o involuţie. Domnia tot mai neruşinată a omului cu bani, dar nu bani „curaţi” ( există bani curaţi), ci bani furaţi, bani murdari este mai bună decât bâlba, demagogia inconştientă a unui decrepit ca Nicolae C. ? Presiunea extraordinară, în special psihică prin care regimul PCR-PMR-PCR ( şi-a schimbat de două ori numele) s-a impus asupra unei populaţii care abia învăţa ce înseamnă liberalism, proprietate privată, abia ieşită la lumina unei Europe moderne, după Primul Război Mondial,apoi împinsă în al Doilea Război Mondial, este greu de înţeles de către un om născut după 1970. O spun în cunoştinţă de cauză. Fiul meu s-a născut în 1966, acum este american, slavă Domnului. Dar putea populaţia României „să se mute în altă ţară”? Iar el a plecat după 1989, simţind că răii dinainte vor deveni beneficiarii noii cotituri. Aşa a fost. Aşa este. Eu m-am certat cu un secretar de raion şi am primit toate voturile de blam posibile, doar că nu m-au dat afară din serviciu, că şomeri nu „ezistau” în socialismul multilateral nedezvoltat. Erai ori la lucru ori la pârnaie.

Acum vine Herta Muller şi cu un tupeu pe care eu, fără a-l fi citit pe Cărtărescu cu toată atenţia, îl constat cu multă silă şi ne dă lecţii de curaj cu ce au făcut ungurii, polonezii, nemţi, cehii. Cu ce drept? Nu apartenenţa la etnia germană mă poate supăra, dimpotrivă, germanii au suferit şi ei enorm, o dată din partea paranoicului Hitler, apoi din cauza ocupaţiei sovietice.

Intelectualii au fost ca ... Anna Karenina. Unii vor râde. Mă explic. O mică parte dintre intelectualii care s-au opus regimului au „fugit” în Vest (aşa se spunea), unii au intrat la pârnaie, de unde au ieşit bătuţi, obligaţi să mai semneze şi angajamente cu Secu, alţii au scris ce se putea scrie şi publica, iar o bună parte au devenit susţinători ai unui regim care părea solid ca un Reich

de o mie de ani. Să-mi spună mie cineva că a visat înainte de 1989, ce se va întâmpla la finele acelui an. Când un inginer ca Gh. Ursu, un om paşnic, cunoscut doar de prieteni, este arestat şi bătut până la moarte numai pentru că a scris un jurnal pe care l-a ţinut în sertar, cum poţi vorbi de o rezistenţă activă?

Sânge fierbinte şi curaj postbelic dovedesc unii în a-şi judeca părinţii şi bunicii. Să mori fără nici un rost, aruncat într-o groapă comună nu este o perspectivă fericită. Viaţa este dată să o trăieşti, iar dacă mai publici o proză , o poezie nepolitizată, mai mergi la un cenaclu, mai asculţi un banc politic, merge. Când sărăcia şi frigul au lovit în mase mari de oameni, când Vestul s-a simţit interesat într-o schimbare, atunci roata s-a pus în mişcare. Fără sprijin occidental, o spun cu toată convingerea, NC ar fi murit în scaun. Ştia el ce era cu „agenturili”. Iar Moscova şi-a făcut jocul pe seama României şi a altor state, foste satelite. Îmi amintesc că am scris un poem numit MARELE CASTRAT. Nu ştiu ce mi-a venit şi m-am dus cu el la poetul Florin Mugur. Urma să scot un volum la Ed. Cartea Românească. L-a citit şi a tăcut. Apoi a spus - schimbă titlul! Apoi a recitit, a zis, scoate jumătate, apoi s-a enervat , deşi îi venea să râdă şi să plângă totodată şi a spus - arunc-o în Dâmboviţa, să n-o vadă nimeni. Aşa am făcut. Nu era o poezie bună, dar îl uram pe NC la fel ca mulţi alţii. Aveam multe motive . Deci, intelectualii îşi iubeau mediul, limba, ştiinţa, literatura, urau lipsa de libertate a expresiei, dar nu puteau pleca toţi din ţară, nici nu era posibil, nici nu era drept. Unde s-a văzut o ţară să se golească de intelectuali? Acum, da, se vede, am ajuns unde nu s-a ajuns sub regimul comunist – tinerii intelectuali pleacă din ţară. Nu se luptă aici pentru o ţară normală, ei pleacă. Înainte de 1989 plecai fie înot peste Dunăre, fie fugind într-o deplasare oficială, turistică, fie dacă erai german sau evreu, atât.

Ce a făcut Karenina? S-a aruncat sub tren. Intelectualii trebuiau să se arunce sub trenuri sau să accepte situaţia de prizonieri ai unor legi. Acesta este răspunsul meu dat unui tânăr confrate.

NOTES

Vasile Ghinea este un poet cu vechi state de serviciu însă puţin cunoscut datorită firii sale silenţioase. A rămas ataşat de oraşul care l-a adoptat cu mulţi ani în urmă şi de valorile acestuia, Rm. Sărat, şi cu greu se lasă plecat din el. De aceea este nevoie de câteva repere bibliografice. A publicat până acum următoarele volume: „Echilibru precar”, 1998 (versuri), „Ochiul din umbră”, 2004 (versuri), „Pariu pe o lacrimă”, 2005 (in memoriam Valeriu Sterian, fiind coautor) şi a fost inclus în antologia lirică, „Vitralii”, a poeţilor râmniceni, din 2005. Vasile Ghinea este un neobosit activist cultural. Conduce cenaclul literar”Alexandru Sihleanu”, de pe lângă Casa de cultură municipală „Florica Cristoforeanu” şi este realizatorul şi moderatorul unei emisiuni culturale săptămânale la un post TV local. Volumul pe care îl prezentăm astăzi, „Lacrima din ochiul singurătăţii”, a apărut în acest an la editura Rafet într-o ediţie bilingvă, româno-franceză, traducerea fiind asigurată de Ştefania Pavelescu iar grafica este semnată de Laurenţiu Mateş. Spuneam că nu a făcut eforturi prea mari ca să fie cunoscut şi remarcat. Totuşi, în primăvara acestui an şi-a luat inima în dinţi şi câţiva prieteni şi a „atacat” capitala. Parte din poemele publicate în acest volum au fost citite în şedinţa cenaclului „Literatorul”, cenaclu condus de regretatul scriitor Mircea Micu. Iată câteva opinii din acea şedinţă. Ion C. Ştefan: „poemele sunt rotunde, bune, ca

Anna Karenina şi... tăcerea intelectualilor

Boris Marian

LACRIMA DIN OCHIUL SINGURATAŢII

nişte perle iar poetul este unul cultivat, citit, are practica poeziei, care este subtilă, delicată şi sinceră; Paula Romanescu: „poezia lui Vasile Ghinea are sare”; Emil Lungeanu: „impresia generală se bazează pe enigmă, penumbră şi autoscopie”; Iulian Neacşu: „poezia lui Vasile Ghinea este una metaforică”. Şi îi dă şi un sfat: „Dacă va fi mai puţin dispus să se autoadmire, mai puţin narcisist, atunci va fi foarte bine”; Mircea Micu: „poezia ascultată îşi face loc în literatură fiindcă merită. E originală şi, în general, o poezie frumoasă. Oricum nu scrie o poezie provincială”. Sunt opinii la care subscriem. Revenind la volumul de faţă se cuvine să spunem că poezia lui Vasile Ghinea este o poezie scurtă, apropiindu-se de haiku. Cuvintele folosite, puţine ca număr, sunt alese cu mare grijă în aşa fel încât să exprime ceea ce îşi doreşte: „Mi-am uitat în oglindă / umbra / şi de atunci / ne potrivim la întâlnire / lacrima / din ochiul singurătăţii” (Soliloc). Opera lui de până acum este una unitară, arcuindu-se în jurul a două elemente primordiale pentru el: ochiul, cu tot ce derivă, şi umbra. Asta nu înseamnă că nu ar trata

temele majore, clasice. Titlurile volumelor publicate sunt convingătoare în susţinerea acestei idei. Ca orice autor care se respectă şi Vasile Ghinea are nişte obsesii. Şi bine face că le are. Pare că este obsedat de aceste teme literare care te pot duce la concluzii eronate. Ai putea crede că este un observator rece, distant, fără sentimente şi fără trăiri, că umbrele pot să reprezinte anumite capcane. Nimic mai fals. Poezia lui este caldă, este sentimentală, adică este umană. Exemplificăm cu câteva strofe din poeme diferite: „Dimineţile calc petale de rouă / într-o fugă de Bach. / Securea războiului / a rămas închisă într-o lacrimă” (Chihlimbar) sau „Mi-am închis gândurile / într-o lehamite imensă /…/ Mi-e dor de metafora / unei zile de vară / vrăjită de copilăria pădurii” (De dor). Poetul are şi o ironie fină. Este şi autoironic. Fără această ironie (şi autoironie) ar trece mai greu peste unele stări negative. Iată un exemplu: „Moartea / ne umanizează / şi viermii / ne gîdilă orgoliile” (Remediu). Iar pentru cei care îi citesc poezia are un mesaj clar: „A venit criticul / să-mi dea peste literă. / Maestre… / Literatura nu este / spital de urgenţă!”. La finalul acestor note se cuvine să mai spunem că poetul crede că: „la naşterea mea / câinii lătrau creşterea ierbii / ursitoarele au lipsit…” (Umbra din lună). Noi credem că nu au lipsit, ci, dimpotrivă, şi-au făcu datoria. I-a dat câte ceva din toate: talent şi prieteni.

Stan Brebenel


derutată că nu ştie de la cine şi de ce trebuie să se emancipeze ruşii, mai adăugând, ca o addenda, că, sub aspect genealogic, de fapt dânsa se trage din tătari, ucraineni, ruşi. nu mai ţine minte ce alte seminţii, şi nu poate fi considerată o şovină, o rusofilă, o naţionalistă, o... O, ce mai! Poveste veche, – dar nu doar cu prăjina, ci şi cu dârjala...

E drept că, strâmb interpretată, intenţia mea de ieri m-a costat astăzi. Înainte de începerea şedinţei acestor „Rencontres europeenes” ni se înmânează nişte teze referitoare la bilingvism şi coabitare a comunităţilor lingvistice, la îmbogăţirea mutuală şi dificultăţile care apar în diverse cazuri. Un timp, preţ de câteva minute, studiem cele ce ne sunt propuse. Nu e greu să constaţi că oferirea unor atare „teze” ţine de asemenea de manipulare. Pentru că, mai mulţi, ne mirăm de tendiţiozitatea cu care sunt decretate, din oficiu, anumite chestiuni dubioase. Prima ia cuvântul reprezentanta Lituaniei, dna Laima, dându-se cu părerea că cei care au ticluit-înşiruit atare teze nu au nici strop de dreptate referitor la minorităţile din Ţările Baltice. Ce aş mai zice eu, dacă „păcatele” bilingvismului încep a fi derulate în fiţuica în cauză chiar aşa: „C’est le cas dans l’espace post-sovietique, notemennt en Moldavie et dans les Pays Baltes”. Adică, noi chiar deschidem parada! Noi, cei pe care imperialismul ruso-sovietic ne considera oarecum loiali, oarecum docili, de la care nu se aştepta să crâcnim, adică... Etc. Iau cuvântul, pentru a-mi expune părerile şi nedumeririle. Dar... stop! Doamna moderatoare la colocviu, Amber Bousoglou, zice că eu aş putea participa doar cu statut de observator, fără a interveni în discuţii. Trag prima concluzie: acest festival dedicat Moldovei, în opinia moderatoarei, ar fi fost bine să se desfăşoare fără participare... moldovenilor. Cel puţin, a celor „crâcnitori”. Unul dintre care, eu, adică, „observatorul”, întreb, totuşi: „De ce, doamnă?” „Fiindcă am luat act că dumneavoastră aţi participat la Salonul de Carte şi nu v-aţi înscris pentru colocviu”. (Uite, musiu, poliţia secretă în acţiune...) „Pardon, doamnă, dar vă rog să vă amintiţi că, ieri, m-am apropiat de dvs., solcitându-vă un dosar cu materialele colocviului şi mai rugându-vă să mă înscrieţi în atelierul pe care îl moderaţi. L-aţi invitat pe un domn organizator, dându-i indicaţii – faţă de mine! – să-mi ofere un dosar şi să mă înscrie ca participant”. „Da, dar nu puteţi participa decât cu statut de observator”, insistă moderatoarea în încăpăţânarea-i euroasiată sau invers – asiatăeuro. Dna Bousoglou, de la Paris, de la ziarul „Le Monde”. (Ştim noi că e cam de stânga publicaţia, adică – ceva prorusă, dar, ne gândeam, mă gândeam că... nu chiar aşa!) Alţi participanţi la colocviu prind a-şi arăta mirarea faţă de atare interpretare şi decizie arbitrară a respectivei madame. Dl Victor Bârsan din Bucureşti zice: „Dar nu mi se pare corect un atare tratament a celui ce vrea să participe la colocviu”. Altcineva cere statutul, regulamentul în baza căruia dna „Le Monde”-istă acţionează aşa cum... reacţonează: bizar până la ridicol (în bazar). Bineînţeles că nu există nici un fel de regulament euroasiat care ar cere să mi se interzică a-mi exprima opiniile la colocviul atât de liberal intitulat „Întâlniri europene”, pe care madama îl transformă în „Despărţiri europene”. Dna Bousoglou, care e de altă părere. Nu-mă rămâne decât să mă ridic

• Pe un teren anume amenajat, un grup de bătrâni, cam la vreo 30, împărţiţi în echipe, sunt antrenaţi într-o competiţie de aruncat bile. Grele, de metal. Aflu că jocul s-ar numi „petanque”. Bilele trebuie aruncate cât mai aproape de ţintă, de o mică bilă de lemn colorată, numită şi „cochonnet” (purceluş)... Sigur, e altceva decât jocul nostru „de-a poarca”, pe care îl practicam noi, copii fiind. Aici joacă poate că cei căzuţi în mintea copiilor (cu simpatie fie spus, pentru că toţi suntem egali în faţa Domnului şi a vârstelor şi nu se ştie, dacă nu ne va plăcea, pe la 70-80 de ani, să ne mai re-copilărim...).

• Cu părere de rău, obsesia politicului în discuţiile demarate, parcă în baza literaturii... pure, a poeziei, nu lasă loc pentru răspunsuri (da, ar putea fi mai multe posibile) la întrebarea în ce măsură creaţia autorilor tineri şi relativ tineri din Moldova, România sau Ungaria atestă prezenţa de spirit elevat şi vitalitatea necesară pentru a combate aşa-zisa criză care ameninţă literatura, chir până în... pânzele negre ale acestui fenomen: „moartea literaturii”; în ce măsură este prezentă diversitatea, originalitatea, energia novatoare, cota valorică non-provincială etc?

25 septembrie

• Ieri au debutat „Întâlnirile europene” (ediţia a VII-a), având ca temă de dezbatere problemele minorităţilor de pe continentul nostru. La precedentele, s-a discutat despre aspectele stângii în Europa Centrală şi Orientală; ale naţionalităţii şi naţionalismului; ale societăţii civile; ale memoriei popoarelor şi necesităţii de a deveni european în spirit; ale trecerii de la o democraţie populră la una liberală... Asta e, europenii vestici şi estici discută. Însă mi s-a creat impresia că dânşii fac schimb de opinii nu chiar aşa, cum ar fi să fie firesc şi cum ar fi în stare să o facă, ci mai curând conform unor scenarii întocmite de altcineva, care vrea să se discute anume cum crede de cuviinţă el, măria sa, atoateştiutorul... Prin urmare, ieri, intru la unul din cele două colocvii. Tocmai vorbea Aida Moseika din Moscova, tezele căreia sunau cam astfel: atât în timpul fostei Uniuni Sovietice, cât şi după destrămarea acesteia, cei mai asupriţi, cei mai nedreptăţiţi, cei mai marginalizaţi au fost... ruşii şi cultura lor. (Auzi-o, Doamne!) După care, fără pic de jenă, vorbitoarea încheie pogramatic: „Este necesar ca ruşii să se elibereze, să se emancipeze”. Pauză aproape penibilă. În gândul meu, vine expresia cu cea care apucă prima prăjina... Ce obrăznicie din partea ex-„surorii mai mari”!

După un şir de clipe stingheritoare, întreb: „Stimată domană, dar de cine şi de ce trebuie să se emancipeze ruşii? Spuneţi-ne şi nouă, că poate venim în Rusia şi vă ajutăm cumva în această nobilă intenţie...” Aida Moseika strânge di umeri, apoi zice

JURNAL DIEZ

şi să întreb: „Dar, madame, oare asta e faimoasa democraţie occidentală în acţiune, să-ţi interzică dreptul la opnie?” Bousoglou o ţine morţiş, ienicereşte: aveţi doar statut de observator.

Spunându-i bătrânei monde-iste că un gen similar de „democraţie” îmi este cunoscut încă de pe timpurile sovieticilor, părăsesc sala. Merg spre celălalt atelier de discuţie, unde moderează dl Frans Timmermans, consilier pe lângă înalta Comisie a OSCE. Aici e cu mult mai multă lume. Se discută cu adevărat în spirit liber, democratic. Abia aici îmi amintesc că ieri, după intervenţia mea, dna Bousoglou îşi etala cunoştinţele de limba rusă într-o conversaţie cu dna moscovită care se plângea că cei mai asupriţi rămân a fi ruşii.

Însă conflictul trebuia aplanat şi, în timpul prânzuli, de masa noastră se apropie unul dintre diriguitorii „rencontres”-urilor şi prinde a mă convinge că nu avui dreptate în cele ce am spus la colocviu. „Dar ce am spus, domnule?” „Păi intenţionaţi să luaţi cuvântul şi...” „Cum adică, trageţi concluzia că nu am avut dreptate fără să-mi fi oferit şansa de a-mi exprima opiniile?” Mai pugilăm ce mai boxăm verbalistic, pentru ca, până la urmă, să-i satisfac curiozitatea respectivului băgător de seamă, spunându-i: „Văd că v-aţi asumat benevol misiunea de intermediar şi îndrăznesc a vă ruga să-i transmiteţi dnei moderator unul din gândurile ce mă frământă, şi anume: e de mare mirare că, în timp ce discuţiile sunt abil orientate spre a „depista” nereguli şi catastrofe în problema minorităţiilor din Moldova, Ţările Baltice, România, până şi în Cehia şi Slovacia, se trece completamente sub tăcere genocidul din Cecenia. La sfârşit de secol este nimicit un întreg popor, însă dna Bousoglou, dimpreună cu, aproape, întregul Occident, păstrează tăcerea. În Rusia au dispărut popoare întregi, au fost asimilate, nimicite, au dispărut şi dispar limbi ale unor minorităţi. Însă Occidentul menajează poltron ursul nordic. Şi v-aş ruga să-i transmiteţi că democraţie a la Bousoglou eu am cunoscut timp de trei decenii şi ceva. Au revoir!”

Despre acest caz s-a mai discutat. Pentru că nu li s-a acordat cuvântul şi altor reprezentanţi, inclusiv celor aromâni. Nu e nimic de făcut, când cineva gen dna monde-istă vine cu teze inspirate din minţi expirate, de prin tainice birouri, având stricta misiune de a le promova doar pe acestea, indiferent de ce parte e adevărul... Poate că chiar contraplată...

Leo Butnaru



DIEZ


Este bine ştiut că postura de artist a fost deseori controversată. Gauguin însuşi a servit şicane de la Strindberg, cum că se erijase în Dumnezeu, recreând-o pe Eva în păgânul paradis polinezian.

Dar asta era nimic. Vine din urmă Biotehnologia care dă năvală in artă, ADN-ul, clonarea, genetica.

Velázquez se răsuceşte probabil în mormânt de ciudă că nu a avut el iniţiativa de a fi făcut un iepure să strălucească. Câinele lui moţăia în prim plan, lângă micuţa infantă & company, lăsând cuplul regal în surdină… Iată un concept.

Insă conceptul bioartei mă cam depăşeşte. E adevărat că noul sperie. Nudurile fără echivoc ale lui Modigliani au lezat atunci pudoarea lumii bune. Van Gogh a îndurat umilinţe pentru că preaslăvea soarele şi pomii înfloriţi, Goya se zbătea în Casa Surdului, învingându-şi înfrângerea…

Pe când bioarta se leagă de ADN-ul bietei meduze, „transgresându-l” într-un organism gazdă.

ADN-ul folosit de artistii primitivi, alde Ucello, Mantegna etc., era însuşi pigmentul de rocă. Ce depăşit ! Nu ?

Dar în mileniul trei cine se mai ocupă de raporturi de formă şi culoare, cine mai are timp să mediteze la o altă dimensiune a fiinţei, cum făcea Baba ? Cine mai despică

Bioarta versus ARTAdrama în mii de fâşii, chinuind paleta ? Nu mai e timp de introspecţie, ne distrăm doar, ce naiba? Şi luăm în serios ceea ce Huxley prezisese cu fiori pe şira spinării.

Nu vă imaginaţi că artiştii minunatei lumi noi nu ştiu să facă un studiu în cărbune, sau că nu stăpânesc regulile c o m p o z i ţ i e i plastice, nu, ei ştiu, au toate acestea la degetul mic! Dar s-au plictisit. Au devenit oameni de ştiinţă. Bernini vorbea cu îngerii, Rembrandt îşi diseca lucid chipul răvăşit de viaţă, iar noi manipulăm animalele transgenice.

Dacă arta este regăsire şi balsam pentru suflet, astăzi doar living tissue şi arta calculatoarelor mai pot răspunde cerinţelor.

Astfel, omul de rând va scăpa de complexe şi se va simţi pe val în domeniul artei.

REALITY STORY

Adina Romanescu

Florentin Popescu:… cu pălărie pe cap - din Obor, nu florentină! -,

cultivă cuvinte pe ogorul tăcerii, prăşeşte frazele, smulge din rădăcină cuvintele pompoase, prost şi deştept. Lup singuratic, botează mieii, sărută căprioarele, potcoveşte măgarii iar seara adună ouăle din cuibar şi le vinde la piaţă, încondeiate. Dacă te laudă, să te laşi de scris!...

Baki Ymeri:… îndrăgostit de Cosânzenele noastre, îi place

ciorba de burtă şi tot pe burtă le sărută. Fluture de zi şi noapte, „Zboară printre cuvinte”. Odihnite-n poemă, ele devin antologii româno-albaneze.

Monica Mureşan: … a scris volumul de versuri „Trecere de pietoni”.

Zi de zi, cu poala plină de melci, se opreşte la semafor şi-i învaţă să treacă strada. Normal să fie amendată/pe trecerea de pietoni:/fusta o avea crăpată/bluza nu avea butoni…

Mihai Antonescu: … staroste peste cuvinte, doarme cu hangerul la

sân. El are doi Dumnezei, pe mata tălică, şi pe Tudor Vladimirescu şi susţine sus şi tare că apa Iordanului e matcă a Jiului şi zaibărul e mai bun decât Lacrima lui Hristos. Scrie proză noaptea, dimineaţa – poezie şi-n zile de post – cronici literare.

Florian Huţanu: … când nu desenează mesteceni, aşteaptă rătăcit

printre trestii să plouă cu stele şi cuvinte învelite-n uitare. Zugrav şi poet, zâmbeşte cu viclenie când se nasc fecioarele dăruindu-le câte-o oglindă. Pe peronul gării aşteaptă marfarul cu amintiri, maci, castani înfloriţi, vise

prăfuite. Timpul bătrân rostogolit peste amintiri, buletin de ştiri: prietenii s-au rătăcit la marginea cuvintelor. Nimeni nu mai înţelege nimic; nedumerit în echilibru, râsul deretică insomnia poetului.

Ana Hâncu: … rămâne mireasa cuvintelor. Ana de Bretania

căsătorindu-se cu Louis al XII-lea în 1499, se spune că e prima femeie ce-a îmbrăcat rochia de mireasă. Ea o-mbracă în fiecare zi, muşcă din „Fructul oprit” fără teama de „Obsesia unui proces” cu Adam, neinvitat la nunta cuvintelor.

Ion Iancu Vale:… doarme cu sâneaţa-n pod şi butoiaşul cu praf de

puşcă, a rămas haiduc. Urmărit o viaţă de băieţii cu ochi albaştri, acum se teme şi de cei cu ochi căprui ce vorbesc ondulat şi îşi pun părul pe moaţe. Cum păcatul rămâne păcat, iubirea – iubire, revista „CLIMATE LITERARE” e copilul lui! Născut sărac, el e mai bogat decât noi toţi, el are ce mulţi nu au (articol lipsă!): cuvânt, respect, toleranţă ridicată la rang de iubire. Şi crede că marea e o mare lacrimă. Nu mă trăsni, Doamne, nu vezi ce de cuiburi sunt în frunzişul meu?!!

Grigore Grigore: … să nu vă cruciţi, dar în fiecare noapte el urcă în

Turnul Chindiei cu un ulcior din roua dimineţii şi aprinde o lumânare să vadă cum cântă greierii pe-o singură coardă „Noaptea miracolelor”. Cu îngerul lui păzitor stă de vorbă, îi sărută mâna, fericit că beau din acelaşi pahar. Îndrăgostiţi, acum fac nebunii ce nu le-au făcut când erau copii.

Ora de rugăciunePuiu Moiceanu


EVENIMENT

Ar fi trebuit să fie publicat acum câteva decenii în urmă, când era programat cu titlul “Soarele tuturor”…, ni s-a confesat profesorul Nicolae Ungureanu în seara de 14 octombrie, la Muzeul Brăilei, când şi-a lansat volumul de debut cu poezii. Intitulat acum “Soarele nimănui” şi publicat întro formulă elegantă la Editura Istros, a muzeului gazdă (editură care are în palmares premii naţionale de prestigiu şi care a lansat, între altele, o colecţie dedicată doctoratelor brăilenilor şi nu numai), volumul cuprinde şi poeme mai recente, toate având structură clasică, rimă şi ritm, dar mai cu seamă un farmec deosebit conferit atât de talentul “versificatorului” – nu prea vrea să fie numit poet… - cât şi de

cultura sa prodigioasă (n. aut. Cultură pe care o recunosc, de generaţii, colegii de breaslă din catedrele brăilene de limba şi literatura română şi, deopotrivă, mai noii colegi din Cenaclul literar “Mihail Sebastian” unde s-a dovedit un critic extrem de abil, capabil să demonstreze cu argumente viabile un punct de vedere ori altul; de altfel, tinerii din sala muzeală sunt elevi la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” şi au fost invitaţi de o colegă de cenaclu a autorului, Luminiţa Dascălu, şi ea scriind poezii).

Un debut, iată, întârziat, aşa cum ne-a dezvăluit Nicolae Ungureanu pe parcursul interesantei întâlniri – plină de amănunte extrem

de şocante pentru urechile tinerilor, din care aceştia au aflat cum funcţiona cenzura comunistă în domeniul umanist, cum ”trebuia” (ghilimelele sunt utile aici pentru selecţia aşa-ziselor norme ale regimului de tristă amintire în care nimeni nu avea voie să fie decât în ton cu preletcultismul, doctrina vremii).

Cu respectul de rigoare, şi subliniind fără mărinimie de salon, ci cu reală admiraţie, produsul literar astfel adus în faţa publicului a fost prezentat de Ionel Cândea – directorul Muzeului Brăilei – care i-a fost elev la Liceul nr. 3 (actualul Liceu theoretic “N. Iorga”), de Zamfir Bălan – director adjunct al aceluiaşi Muzeu, dar şi de profesorii şi publiciştii Dumitru Anghel, Ioan Vasile Zbarcea.

De asemenea, în final au rostit urale… epigramiste Păun Condruţ, Vasile Mandric, Ionel Negruţ şi Stela Şerbu Răducanu – membrii ai Cenaclului Umoriştilor Brăileni “Ştefan Tropcea”.

Coleg de generaţie cu un alt Nicolae, celebru, şi anume Labiş, autorul nostru este un produs al Şcolii de literatură ce fiinţa în anii 1950 şi a dat nume precum Radu Cosaşu, Ion Gheorghe, Doina Sălăjan – aceasta din urmă, dar nu doar ea, suferind rigorile legii (închisoarea) în perioada de tristă amintire. Nicolae Ungureanu ne-a oferit, de altfel, la lansare suficiente amănunte din vremurile tinereţii, tulburi datorită comunismului “tăietor” de aripi pentru artiştii care nu se aliniau ingerinţelor… Excelentă lecţie, repet, despre o istorie recentă, mai ales pentru tinerii care nu au cum să înveţe aceste aspecte la şcoală pentru că nu fac încă parte din manuale şi nici de acasă, pentru că adulţii familiei sunt ori foarte ocupaţi ori nu au îndrăzneala să spună lucrurilor pe nume despre acea perioadă.

Ca să vă faceţi o idée despre cuprins, ofer aici spre

exemplificare versurile aşezate pe coperta IV: “De te-ar vedea, ţi-ar admira oricine/ Făptura fără seamăn, statuară,/ Aşa cum vii în orişicare seară/ Cu ochii-aprinşi privind în timp şi-n tine.// Chiar Prahiteles de-ar putea s-apară/ Cu dalta aspră-n mâinele-I divine,/ El ani şi ani s-ar strădui să-mbine/ Icoana ta şi visu-n arta-i rară.// Mi-aduci în vară năvăliri de stele/ Şi clocotul izvoarelor, fierbinte,/ Cu floarea ierbii aromind în ele.// Şi împreună stăm în ere sfinte/ Şi făurim poemele rebele/ Din marmură de gând şi de cuvinte” – poemul “De te-ar vedea”.

Al. Philippide şi alţi iluştrii reprezentanţi ai literelor i-au fost mentori, l-au încurajat pe Nicolae Ungureanu, dascăl l-a avut pe Garabet Ibrăileanu, a publicat în reviste de prestigiu în anii tinereţii. Nicolae Ungureanu este un intelectual autentic, iar memoriile sale – dacă le va scrie – ar face un pic mai multă lumină în epoca predecembristă atât de încâlcită din care abia răzbat, încet-încet, fîşii de adevăr.

Zamfir Bălan, de asemenea absolvent de litere cu doctorat în sfera scrierilor lui Panait Istrati, ne-a prezentat cu profesionalism – rar avem ocazia la Brăila să asistăm la astfel de discurs la o lansare de carte, realmente critic şi fără cuvinte de umplutură – volumul, subliniind câteva caracteristici: rigoare pentru cizelarea formei, considerată de bază, apoi tonul grav al poemelor şi de aici un plan intim al reflecţiei, diversitatea registrelor poetice, uneori teme recurente care încearcă – sigur! - să ocolească severitatea cenzurii vremii.

Apropierea de Gheorghe Tomozei, în calitate şi de coleg de bancă, a autorului, cerbicia cu care îşi forma colecţia de volume rare, de proză ori de versuri, care îl face deja celebru încă din primii ani de profesorat la Brăila, dar şi prezenţa – se pare, în rândul unei minorităţi – a unor pagini de literatură “de sertar” sunt doar câteva din ideile abordate de Dumitru Anghel în prezentarea sa.

Pe de altă parte, Ioan Vasile Zbarcea a adus în faţa auditorului discursul colegului de breaslă – dascăl de litere şi domnia sa – care împărtăşeşte întrutotul rigorile formei şi sensului la care aspiră autorul: “Profesorul poet Ungureanu este din cei care aleargă după cuvinte, le hăituieşte până-l găseşte pe cel dorit (…) Între scoarţele acestei cărţi nu găsim versurile zgomotoase ori de un simplism dezarmant care se regăsesc în inflaţia de publicaţii postdecembriste (...) Tonul poemelor trădează convulsiile unui suflet delicat, mai sunt doi poeţi brăileni aidoma, aici de faţă – Constantin Gherghinoiu şi Maria Mogoşanu”.

Cum deja am lungit – nepermis, aţi zice... în condiţiile de azi – povestea unei lansări (atât de reuşite!), din discursul autorului am să redau doar începutul: „Erau atunci nişte vremuri crâncene. Era sărăcie, cozi mari, nu se găsea pâine, la magazine se vindeau produsele pe cartelă. Vă daţi seama că în aceste condiţii eu scriam poezii...”.

Dar ce poezii! Merită din plin să le (re)citiţi.

“Soarele nimănui”,volum de versuri în stil clasic semnate

Nicolae Ungureanu lansat la Muzeul Brăilei

Armanda Filipine


POEZIE

ALEXANDRU MILOS

DRAGOMIR MARIAN

GHEORGHE ISTRATE

POEME SPAŢIALE

PROIECT PENTRU STATUIA

PARADOXULUI

Statuia Libertăţii tânără la cap şi bătrână la picioare.Am gândit, imaginat şi realizat cel mai bizar şi paradoxal proiect-Proiect pentru Statuia Paradoxului! Proiect şoc!Statuia Libertăţii cu cap de tânăr şi picioare de bătrânDar timpul pavajului de pietre al drumului istoriei e mult mai încetDecât timpul gândului, timpul ideii-căci în apropierea pământului,A masei, crescând gravitaţia, timpul curge încetinit astfel că defaptPicioarele noastre şi implicit ale Statuii Libertăţii sunt multMai tinere decât capul nostru. Şi totuşi, poet fiind sfidez aceastăDeformare a timpului şi a spaţiului.Aşez Statuia Libertăţii inversO dau peste cap şi peste ochi şi peste inimă, spre a mă cunoaşte,A mă avea. A mă da. A o avea. Între a fi şi a nu fi Steaua Paradoxului!A fi un Om Matematic! Cu cap mereu tânăr şi picioare mereu bătrâne.Ca şi lumea ce a înălţat-o. Ca şi omul ce şi-a făcut o casă, masă şi zbor în stele.Istoria ascunsă a omului e veche ca şi picioarele ei, iar capul mereu tânărCa şi linia schimbătoare a orizonturilor.Toate drumurile, fie şi cele spre stele, pleacă din cap şi sfârşesc în picioare.Înălţând capul, prelungind picioarele.Schimb viteza timpului şi a luminii, opresc timpul şi lumina,Fără a-i modifica viteza. Am prins lumina în capcana ei Şi am numit-o Gaură Neagră. Einstein spunea că nu sunt găuri negre în Univers.Există locuri, găuri albe în care timpul poate să meargă mai lent?Poate chiar acum, scriind acest poem, pe această albastră filă!

Ritual(Ruga pentru Maria)

Maria – Maria , marmura alba , Maria-Maria ,marmura calda,

pune-ti urechea in centrul luminii si aduna-i din plete Domnului spinii,

spala-i cu degete ninse picioarele si leaga-I numele si oscioarele ,

spune-I sa vina in gandul meu greu ca si eu sunt ruda cu Dumnezeu…

Sunt ranit de o raza bolnava Maria – Maria , fata mea grava,

invata-L sa-mi ceara mereu rugaciunea de vineri si sambata pana lunea,

spune-I ca vorbele Lui mi-s bucatele , ca de atata Cruce ma dor suspinul si spatele,

du-te si-I du cheita sufletului meu care incuie si descuie Cerul mereu

dar nu stiu sa raman in Icoana sa-mi fac din durere coroana ;

vino-n ferestre si sparge lumina care imi arde albastru retina ,

alba – Marie , marmura calda, calda – Marie , marmura alba…

Poţiunea

Eu vând iubire.... Vrei să cumperi? tu râzi de mine... cum poţi să vinzi culoare? În sticluţe Pot să-ţi dau. Nu-ti fă griji de bani Iubirea-i gratis. de unde stiu că nu-i otravă ascunsă în suspendare? Nu stii. Iubire-i izolare. Fii curajos, riscă putin Cumpără ceva ce-i septic. Ia o picatură Şi simţi efectul! am să cumpăr! nu mi-a lipsit curajul! de ce să beau o picatură? de ce sa nu beau cupid pe toată? Prea multa căldura te sufocă Prea multa lumina te orbeşte Imaginează-ţi ce-ai să păţeşti De la prea multă iubire. deşi am visat iubirea n-am crezut că e aşa. era perfectă!era a altcuiva...

am făcut un pas în spate şi mi-am văzut de viaţă.

Muza

Nu-i lesne a scrie stihuri îţi trebuie o muză... durere ori plăcere, coşmar ori feerie. Chip inefabil splendid noaptea lumineză surâsvânt purtat de frunză.

De-aş întâlni o muză aş săgeta un soare... aş fi un trucla Mecca cea de sus.

Seara de CrăciunE seara-n care icoanele tresar...Vor prinde rădăcina lumii-n ramă.Colidători iau frigul de la porţi,Cerând nesomnul nostru vamă.

Pe omătul mesei, sub obraji de pâine,Se toarnă-n blide abur de iubire.Mâini se-nmlădie-n aerul de mir.Steaua poartă-n colţuri preamărire.

Cel ce vrea să-i fim şi zori şi ziuă,Agale-ntinde pe nămeţi pruncieŞi ne împarte merele luminii,Miez din Înainte de Vecie...

Adoarme Prunc în turtă dulce...Cămaşa-i se destramă în ninsori.Se-nchide rană-n ape fără mâluri,În rai de vorbe..., pân’ la cântători.

valentin marica


SEMNALE

Azi, beneficiem, însă, de o extraordinară perfecţionare a tehnologiilor pentru realizarea reproducerile de artă, de la cele tipografice la cele digitale, ceea ce permite ca prin studiu comparativ să recuperăm semnificaţia originară.

Cheia pentru înţelegerea corectă a mesajului pe care îl poartă peste milenii Lupoaica de pe Capitoliu o găsim la Th. Mommsen, care în Istoria romană Vol.I, p.523 consemnează că una din scrierile lui Nevius s-a intitulat Educaţia lui Romulus şi Remus sau Lupul, de unde rezultă fără echivoc că în asocierea sa cu gemenii Romulus şi Remus Lupul, aici în chip de Lupoaică, reprezintă un reper spiritual. Şi sculptura originală pune în evidenţă valoarea ei spirituală, tocmai prin faptul că pentru gemenii redaţi prin atitudini de oameni maturi stând pe un genunchi, Lupoaica se arcuieşte deasupra lor ca cerul, tot aşa după cum Nut, zeiţa recunoscută a cerului în mitologia egipteană se arcuişte deasupra lumii, iar succesiunea celor patru reproduceri ne scutesc de alte comentarii, analogia cu frecventa metaforă plastică egipteană multimilenară fiind evidentă.

Nici metafora plastică, care sugerează că regele dobândeşte demnitate divină şi investire divină nutrit prin alăptare cu înţelepciunea zeilor, nu este singulară. Figura alăturată, care este însoţită de următorul text: „Regele alăptat de Isis, reprezentată sub forma unui arbore sacru. Hipogeul lui Tutmes al III-lea, Valea Regilor”, reprezintă în mod evident felul în care trebuie înţeleasă alăptarea de către Lupoaică a celor doi gemeni născuţi din zei.

Pentru deplina echivalenţa Lup-Lupoaică, mitologia romană a moştenit din vremuri imemoriale zeiţa numită Lup-Erca alături de zeul Lup-Ercus, pereche sărbătorită printr-un ritual special în ziua de 15(17) februarie până târziu în perioada primelor secole de creştinism (Th. Mommsen, Istoria Romană, Vol.I, p.42).

Remarcabil este faptul că în varianta sa masculină Lupul apare şi pe Columna lui Traian ca semn pentru o mare zeitate. În scena XXIV din tratatul lui Conrad Cichorius (anul 1895), faţă în faţă şi la acelaşi nivel cu bustul lui Jupiter (Zeus) se află bustul Lupului, ceea ce arată în limbaj plastic că şi Lupul desemnează un Dumnezeu al Dumnezeilor ca şi Zeus, numit la

romani Jupiter. Dar plasat pe Columna Traiană, Lupul nu mai este un lup oarecare, ci Lupul Stindardului Dacic, adică este simbolul tutelar al ţinuturilor de la Dunărea de Jos, vatra băştinaşilor Europei cum o numeşte în concluziile sale marele arheolog Marjia Gimbutas. La câţiva ani după ce Marjia Gimbutas a ajuns la concluziile sale, Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapelele lumii, nu va ezita să afirme în tratatul său de vexologie, că sub semnul Stindardului Dacic, s-a făcut istoria lumii timp de peste 2500 de ani, din Persia până în Bretania lui Richard al III-lea, după ce fusese purtat şi în cruciade.

Prin aprofundarea cercetărilor de lingvistică religioasă se arată apoi că hieroglifa-fonogramă numită Stindardul Dacic ilustrează sintagma teonimică arhetipală, care se citeşte tot aşa cum se citeşte tetragrama sacră,

fapt care şi explică rolul imens pe care l-a avut Stindardul Dacic, numit şi Dragon, în edificarea civilizaţiei umane, începând din antichitatea îndepărtată şi până către începuturile Renaşterii.

Dispunem, aşadar, de suficiente mărturii care probează că în ţinuturile de la Dunărea de Jos, la care face referire şi New York Times, a luat naştere acel căutat Ur-Monotheismus, de la care ne-a rămas arhetipul dumnezeiesc pentru religiile lumii. El incumbă esenţa şi ca orice esenţă este menit să resoarbă antinomiile individualizărilor sale, iar generalizarea cunoaşterii lui se cere a fi un prim obiectiv pentru orice canonizare.

Este evident faptul că înainte de apariţia religiei şi a mitului a trebuit să existe bine constituit graiul uman articulat, despre care se recunoaşte că nu este doar unul dintre factorii care au determinat saltul de la animalitate la umanitate, ci factorul decisiv. Dat fiind rolul antropogenetic al limbajului, toţi marii gânditori ai lumii au depus efoturi remarcabile în răstimpul a cel puţin 2500 de ani pentru a ajunge la originea lui.

S-au acumulat enorm de multe date referitoare la faptele de limbă

ARHETIPUL CA TEMEI AL ORICĂRUI CANON

observate şi s-au formulat câteva postulate, prin a căror valorificare mai mulţi savanţi, printre care finlandezul Valentin Kiparski, francezul Jacques Goudet sau englezul Martin Maiden, au ajuns la conluzia că din punct de vedere lingvistic limba română este cea mai importantă din Europa. Iar suedezul Alf Lombard ca foarte bun cunoscător al limbii române consideră că nu numai pe continent, dar poate nici în lumea întreagă nu există o altă limbă a cărei istorie să prezinte aceleaşi probleme de importnţă fundamentală pentru lingvistica generală.

Formulate în mod tranşant, aceste conluzii se cer a fi luate în considerare, iar pentru a susţine odată în plus generalizarea cunoaşterii lor prin canonizare mai adăugăm, pe baza cercetărilor proprii, că unele reguli de gramatică universală a limbilor se regăsesc în toponimia românească de vecinătate, tot aşa după cum în anumite cazuri s-a putut reconstitui originea valahică a unor cuvinte folosite şi astăzi pe larga arie indo-europeană. Aşa sunt de exemplu cuvintele grupate în tabel, generate prin metaforizarea cuvintelor româneşti cloambă sau climbuciu, două arhaisme pentru acelaşi concept de creangă.

Considerată nucleu al ştiinţelor culturii, lingvistica trebuie să devină un alt obiectiv major al canonului cu scopul promovării prin învăţământ, în toate ţările din Uniunea Europeană, a acestor descoperiri recente, ţinând cont de faptul că numai reala cunoaştere reciprocă poate susţine criteriul ontologic pentru depăşirea feudalismului etno-lingvistic

pe care îl moştenim.Referitor la „entropia crescîndă,

socială şi intelectuală” invocată de domunul Mircea Martin în finalul articolului său, vom spune că studiile de specialitate afirmă ca anti-entropice cunoaşterea şi religia. De aici şi convingerea personală că primul lucru care trebuie canonizat este cunoaşterea începând cu reperele imuabile numite ARHETIP, în raport cu care se resorb şi aparentele contradicţii dintre un fundamentalism estetic dorit de autor şi fundamentalismul religios dezavuat de autor.

Nu se poate încheia fără să optăm pentru suspendarea proiectului de a promova prin şcoală un aşa zis „fundamentalism estetic”, care va deveni prin pârghiile de comandă ale instutuţiei mult mai restrictiv decât orice alt fundamentalism. Canoanele trebuie să rămână acolo unde au apărut, în domenul curentelor artistice, multe dintre ele decadente şi perimate. Dar, omul nu de decadenţă are nevoie, ci de desăvârşirea ale cărei repere imuabile rămân arhetipurile sale. Or, tocmai fiindcă sunt imuabile, cunoaşterea lor se cere a fi generalizată, fie chiar şi prin dispoziţie de tip canon.

George Liviu Teleoacă


ESEU

î

În 1986, Artur Silvestri considera exegeza poeziei lui Zaharia Stancu inegală şi monotonă, monotonia venind din lipsa de pătrundere şi din gustul apologetic practicat până la moartea marelui scriitor (1974). După 1989, bibliografia s-a îmbogăţit prin studii mai ample şi prin lucrări cu caracter monografic care oferă îndrumări generale asupra operei. Cartea la care ne referim („Revolta fondului neconsumat. Cazul Zaharia Stancu”) a fost scrisă în 1987 din dorinţa de a servi o operă evaluată până atunci mai mult conjunctural şi festivist. Născut în 1902, Z. Stancu a deţinut în timpul regimului comunist demnităţi înalte, precum redactor şef al unor publicaţii, director al Teatrului Naţional, membru al Consiliului de Stat, preşedinte al USR, academician. Ov. S. Crohmălniceanu îl consideră, alături de Adrian Maniu şi de Ion Pillat, un poet al sevelor pământului natal, cu o carieră literară gorkiană. Ca director al revistei „Azi” a adunat în jurul său generaţia tânără, ajutându-l să scoată în 1934 o „Antologie a poeţilor tineri”. A tradus din Serghei Esenin, uşurând percepţia poetului rus de către scriitorii români. A făcut jurnalism de stânga, ceea ce l-a dus în lagărul de la Târgu Jiu. Marian Popa a remarcat (în 1977) „înclinaţia păgână, de rit autohton, către comuniunea totală cu natura, pentru contactul primitiv cu realitatea”.

Adăugând prefeţei din 1986 şi o sinteză de referinţe critice, A. Silvestri afirmă că ce se spusese trainic despre poezia lui Z. Stancu o făcuseră George Călinescu, Pompiliu Constantinescu („pasteluri graţioase”), Perpessicius („miniaturi”), Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, înainte de 1941, în formulări fundamentale pe care critica prudentă de după război nu le-a dezvoltat. Când a trebuit să realizeze o antologie esenţială, A. Silvestri a început studiul operei lui Z. Stancu intrând pe poarta prozei, cum obişnuia critica de atunci, deşi era vorba de altă semnificaţie estetică. În spirit călinescian, domnia sa consideră că prezentarea fenomenului literar românesc trebuie concepută în spiritul vechimii şi al continuităţii neîntrerupte, valorificând straturile fundamentele ale culturii noastre: „O critică literară fără dimensiune istorică nu va însemna decât un exerciţiu fără orizont”. Domnia sa propunea, încă din 1986, o viziune enciclopedică al doctrinei literare, care să aibă drept stâlpi de susţinere străvechimea (o Europă a originilor), continuitatea şi universalitatea. Pe această linie, în prima secvenţă a studiului, intitulată „Momentul copernician”, realizează un sumar al apariţiilor editoriale ale clipei aurorale (1919-1930) cu scoaterea la lumină a geografiilor substanţiale, „ca un soi de românitate de penumbră şi de etnicitate de dramă biblică” (ardelenismul, bănăţenismul, forţele culturale din Moldova, Basarabia şi din Balkania aromână), cu toate contribuind la edificarea clipei aurorale. În aproape două

decenii, cultura română se va dezvolta în direcţia resuscitării fondului estetic instinctiv nelatin, ca o revoltă a fondului neconsumat, şi va găsi în Zaharia Stancu pe reprezentantul spiritului său sudic, ilustrând „o civilizaţie a sedentarilor de îndeletnicire agrară”, marcată de trecerea hiperboreenilor spre Grecia şi Egipt „o civilizaţie conservatoare şi deopotrivă absorbantă”.

„Poeme simple” (1925) reprezintă „imaginea unei utopii naturale”. Poemele sunt „retrageri către un cadru fizic liniştitor”, bine reprezentat din punct de vedere etnografic. E cea mai vie analiză a liricii lui Zaharia Stancu, cromatică, armonică, tulburătoare. Criticul extrage din poeme culori, arome, adevărate corespondenţe pastelate ale vegetaţiei unei lumi aflate între câmpie, luncă şi văi, vegetaţie sălbatică, agrară, ca şi păduri, livezi, podgorii. Din universul rural nu lipsesc vieţuitoarele, cele mai multe indispensabile vieţii umane, dar şi insecte şi păsări călătoare. Esteticianul dezvăluie faptul că versurile nu compun ideile, ci transpun o lume care se conduce după calendarul civilizaţiilor străvechi. Într-un cuvânt, poetul înfăţişează „imperisabilul unei populaţii de sedentari”, animată magnetic de ordinea spirituală agrară, deoarece „se închipuie o creatură cu delegaţie eponimă, un soi de ţăran absolut, apt să facă toate cele ale lumii lui şi, de asemenea, să le şi cânte” (pag. 29).

Pe bună dreptate, Artur Silvestri observă că etnograficul rămâne la nivelul de instrument poetic, fără să aglomereze şi să obosească imaginea şi să altereze senzaţiile. Din acest unghi se desfăşoară demonstraţia esteticianului că poemele sunt, cu adevărat, simple, încolţind „dintr-o lirică de jurnal, însemnată pe foaie atunci când evenimentul, aci biografic, aci sufletesc, e consumat de tot” (pag. 33). Eroticul constituie emoţia cea mai înaltă şi vine din ritualurile adolescenţei. Compoziţiile devin scrisori din câmp în care spiritul liric se face una cu pământul, sau rugi pe care eseistul le numeşte psalmi erotici. Maniera a evoluat într-atât încât, în vol. „Scrieri, I” din 1971 „înalţă la poezie ceea ce era până la ele doar un exerciţiu întreprins în marginea anonimatului poporan” (pag. 37). Impresia de erotică argheziană în frecvenţă pillatiană este incontestabilă. Ce mai descoperă subtilul analist? Un Goga de câmpie, năpădit de reverii rustice, jelanii filozofice şi tristeţi, chiar un Blaga misterios prin aluzie ori un Coşbuc înzestrat cu o estetică superioară, dar într-un eclectism al speciilor care împleteşte pastelul cu idila, pastorala, elegia şi miniatura etnografică. Ar rezulta o specie nouă, cântecul, emanaţia unui fond antropologic „atât de vechi încât aproape că nu se întrevede” (pag. 41).

Ca şi în studiile de filozofie socială, Artur Silvestri nu face concesii spiritului critic, ca urmare a faptului că evoluează pe o platformă mult mai înaltă ca alţii,

ARTUR SILVESTRI DESPRE CLASICISMUL PĂGÂN AL LUI

ZAHARIA STANCUGheorghe Postelnicu

cea a istoriei şi a esteticii totodată. Nici în perioada „Luceafărul” (1975-1989) domnia sa nu a realizat critică de divertisment jurnalistic, ci proiecte mari ancorate într-o ideologie bine definită, cu aplicări ştiinţifice la întreaga noastră cultură, cărora le-a adăugat temperamentul artistic de care nu s-a dezis niciodată. În acest fel s-a înscris firesc unei generaţii de savanţi (T. Vianu, M. Dragomirescu, D. Caracostea, N. Iorga, Ov. Densuşianu, E. Lovinescu) pentru care râvna, rigoarea, migala pe text au constituit principalele trăsături caracteristice. Că Artur Silvestri le înmulţeşte şi prin binecunoscutul său inconformism cât priveşte biografiile oarecum clasate, se poate constata din întreaga sa activitate. Îndrăzneală şi independenţă de spirit! „Spirit matein în descendenţă câlinesciană, dezinvolt şi preţios, retoric şi fastuos, graţios şi incisiv – într-un cuvânt, impunătoare alură de critic artist” (N. Ciobanu). Făcând portretul esenian al lui Zaharia Stancu, A. Silvestri parcă are o oglindă în faţă: senzorialitate considerabilă, natură poetică, lirism al memoriei, primitivism de naivităţi, spontaneitate. Traducând din Esenin, poemul simplu al lui Stancu capătă definitiv identitate de cântec, înţeles ca „izbucnire de abisal şi de organic”, în linia romanţei cultivate de melancolia lăutarilor. Analiza poemelor din vol. „Albe” constată omogenizarea cadrelor iniţiale, maturizarea estetică topită în pasteluri de stil nou, „reduse la un desen în peniţă subţire, foarte rafinată” (pag. 46) şi o erotică a maturităţii în care senzualitatea este mai mult o expresie a magiei memoriei. Nu se trece cu vederea exerciţiul poetic pur, fără urmări în câmp estetic, precum şi variaţiunile pe teme biblice, lipsite de fior şi angoasă (pag. 48).

Poezia din „Clopotul de aur” (1939) ţine de un clasicism crepuscular, de un canon de catren „un fel de epigramă de antichitate păgână, pe unde pătrund, ca o notă de culoare, reflexele creştine şi a cărei problemă filozofică nu este Dumnezeu decât în măsura în care natura e divină” (pag. 51). Autorul continuă să caute izvoare şi să clarifice, ajungând de astădată la un horaţianism scitic cu substanţă etnografică originară, susţinut de alegorii „în gustul unui ţărănism cult”, cântece mai perisabile estetic („Pomul roşu”, 1940). Istoricul consemnează momentul ajungerii liricii lui Z. Stancu la o maturitate a creaţiei care revendică îndemnuri noi, poezia fiind înţeleasă ca o… iarbă a fiarelor „deopotrivă agent magic şi vegetal de funcţiune secretă, cu efecte în direcţie erotică” (pag. 57). Gustul romantic se răsfrânge în stări de spirit sălbatice, „ca un nerv atins cu penseta”. „Izvorâtă din memorie şi întemeiată pe ea, lirica lui Z. Stancu începe să fie, o dată cu Iarba fiarelor (1941, n.n), ilustraţia unei absenţe a memoriei, şi declaraţiile de ignorare a vieţii trecute sunt acum peste tot” (pag. 59), invocându-se chiar fiorul arghezian al omului abandonat de divinitate. Teoretic, catrenele au devenit cântece amărui, când şi când dominate de lună, în detrimentul soarelui valah. Câtă subtilitate! „Mai adeseori decât înainte lumea e văzută în amurguri sângerii, în nopţile limpezi care împrăştie sensul volumelor înconjurătoare şi, în această ceaţă, care e a sentimentului, poetul sloboade cântecele lui negre” (pag. 60). Păcat că A. Silvestri nu a rămas doar prizonierul esteticii şi şi-a risipit acest talent în proiecte extraliterare…

La vârsta de 40 de ani, poetul a


complicat, ambiguu, al poemului înaintează, adânceşte semnificaţii, conştient de „zădărnicia” demersului său („Au cine nu ştie că eroul Ulis / a uitat să-şi ascunză auzul / de cântul sirenei din propriu-i vis?”), dar crede cu obstinaţie în, totuşi, superioritatea lui („unde altundeva ca negru diamant scânteie crinul, decât în mijlocul grădinii poeziei suspendate?”).

Rătăcit de bună voie în lumea gureşă născocită de propriul verb, poetul dă cep „banalelor porniri / fapte / cuvinte / nesăbuiri / şi ele de toată minunea înnădite în tâlcuri meşteşugite”. Înţelesuri, mirări, pătimiri, căutări, cânturi, străfunduri, nuanţe, chemări, oglindiri, toate fragede, neştiutor păgâne, îngemănate, colcăie cu o stranie, paradoxală ştiinţă de a sugera limpezimea şi transparenţa. Muzicalitatea prelungă, insinuantă, dar şi dibuitoare de sensuri mai adânci traduce lucrarea, ne-starea, forfota. Virgil Bulat se recunoaşte îmblânzitor de vorbe – „Învăţ cuvintele să zboare / în văzduhuri mult mai subtile decât mireasma zorilor”; „Năluci se-ndeasă ca în Goya / îmbrăcând cuvinte”, amânând ceasul „când toate înaintele scâncesc”…

Draga Virgil... odihnă veşnică! Ai fost un bun prieten, un mare om de litere! Condoleanţe familiei!

(George Roca, redactor şef Romanian VIP)

IN MEMORIAMVIRGIL BULATIN MEMORIAM

Cavaler al Iluziei, fin traducător din literatura franceză, Virgil Bulat este un poet de stirpe macedonskiană („că poţi invulnerabil fi la tot ce te loveşte doar ajungând tot mai sensibil la ceea ce doreşti”), îndrăgostit de marea poezie (biblioteca de suflet a poetului îi număra pe Blaga, Seferis, Elytis sau Saint-John Perse). El degustă, în somptuoase, minuţios textualizate fraze, cu o savuroasă (pedantă uneori) gesticulaţie lirică, atât fulguraţia unei metafore, cât şi dezlănţuirea exaltată a unui poem în proză. Dimensiunea livrescă a poemelor este indiscutabilă. Poezia este invocată ca mijloc de terapie existenţială: „Un cuvânt poate fi crâmpeiul de gând / bucuria de-a reuşi încă o dată / umbrele, strâmbe, să frângi”; „Şi totuşi încă visul / ca armătură lăuntrică realităţii”. Sub semnul „ fărădeseamănulu i hăituit de-atâta emoţie”, mecanismul

Irina Petraş

Uniunea Scriitorilor din România Filiala Cluj anunţă cu durere stingerea

din viaţă a poetului, traducătorului, editorului, publicistului de marcă

Virgil Bulat.

Odihnească-se în pace!

(24 februarie 1940, Răduleni, Basarabia – 20 octombrie 2010, Cluj-Napoca). Poet, traducător, eseist. Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1969). Debut absolut cu poezii în Tribuna (1965). Volume de versuri: Nocturnalia, 1985; Dragonul de ziuă, 1988; Patimile tânărului Ioan în Arcadii, 2000; Mezopunct/Mésopoint, 2002; Metaintarsii in mezopunct, 2005; Metaintarsii, 2005. Traduceri: Anatole France, Revolta îngerilor, Zeilor le e sete, 1978; Ana de Noailles, Umbra zilelor, 1982; Cartea vieţii mele, 1986; Marcel Proust, Scrisori către Anna de Noilles, 1986. Ediţii din N. Steinhardt: Monologul polifonic, 1991; Jurnalul fericirii, 1996.

introdus în versuri teama de senectute şi de sfârşitul iremediabil, nepotrivite cu mitologia ţărănească, urmare a unei drame adânc biografice. Este începutul unor concesii mai vizibile în „Anii de fum” (1944), pe care istoricul nu le poate face nevăzute: „E un lirism crepuscular, inapt să înainteze astfel într-o tonalitate de cântec fără sfârşit, ilustrând, în mişcare, propria mecanică” (pag. 66). Fraza degajată, tonul dizert, sintagmele scrise parcă anume să strălucească au făcut din Artur Silvestri un artist al cuvântului. Ce sunt toate acestea dacă nu desene impresioniste după codul estetismului european al ultimului pătrar al secolului trecut? Ca şi în proză, i-a plăcut să scrie cu delicii lexicale care să-l ţină captiv pe cititor. Aşa arată ţinuta exterioară a criticii sale, ca o scenă pe care cortina cade continuu în faţa furnicarului multicolor din sala de spectacol. E priveliştea unei inteligenţe active şi gata de atac, dar paradoxal sintetică în formulare, înnodând franjurii elementelor aparent eterogene. Mobilitatea observaţiei înviorează lectura. Austeritatea, iezuitismul profesoral, intelectualismul şi tehnicismul nu sporesc întotdeauna impresia de autoritate şi, poate, de aceea metafizica domniei sale s-a ţinut departe de ele.

Din 1948, anul apariţiei romanului „Desculţ” şi până în 1968 („Şatra”), poezia lui Stancu intră definitiv în zodia liricii crepusculare, în care noutatea e reprezentată de civismul efemer, „fără cine ştie ce imaginaţie”. Versurile din „Cântec şoptit” (1970), „Sabia timpului” (1972) şi „Poeme cu lună” (1974) sunt expresia vârstei şi a biografiei, „fabule ale psihologiei senecte şi pilde de bătrâneţe, fără urmări considerabile în domeniul poetic” (pag. 69). Analiza severă şi axiologică pătrunde şi în substanţa acestor volume, fără să se intimideze de statutul politic şi artistic al celui care condusese multă vreme breasla scriitorilor. Cum se mai supără autorii de astăzi, cum îşi întăresc ei mandibulele când

întâlnesc opinii critice referitoare la „capodoperele” lor… Cum le sare ţandăra că nu sunt repede descoperiţi şi ridicaţi pe soclu… Să nu îndrăznească cineva să le găsească filiaţii! Câmpul, pădurea, copacul sunt hieroglife ale unei biografii rustice şi fără vârstă. Proza absorbise cu totul emoţia tremurătoare a poeziei, călătorind liberă „prin toate vasele capilare ale întregului”, „absorbind din poetic ceea ce şi era de trebuinţă spre a se exprima” şi împingând izvorul spre recesiune. „Poetul rămâne un rapsod târziu de comunitate arhaică, al cărui sunet liric, rezultat parcă din instrumente de percuţie” (pag. 83).

Autorul se identifică atât de mult cu fineţea analizei, încât trebuie să inventeze mai multe feluri de evocare şi divagaţie în care se propune pe sine cu un rol mai mic sau mai mare. Autoimplicarea are în vedere mai cu seamă demonstrarea enigmei antropologice şi a primitivităţii moderne prin radicalitate. Pentru a spune, de exemplu, că superbele cântece ale lui Zaharia Stancu sunt o „catagrafie de viaţă curentă de pe Călmăţui”, filozoful culturii convoacă întreaga comunitate de viaţă din stânga Oltului. După prezentarea probelor, vederea devine mai funcţională şi mai neînduplecată şi poate afirma: „În lirica românească, Zaharia Stancu trebuie socotit o expresie a unei poezii agrare de poporaţie străveche, de dinainte de Sumer, trăgând în oralitate hieroglifele de la Tărtăria” (pag. 84). După cum se poate vedea, starea sa naturală e cea a eului revărsat! În totul, Zaharia Stancu rămâne un poet al esenţialului sufletesc, „creând în izbucniri iuţi şi complete”, iar Artur Silvestri un estetician rafinat, contaminat de desfătări de armonie şi culoare, care a deprins meşteşugul cel mai greu, acela de a analiza condensând. A nutrit conştiinţa superiorităţii doctrinei sale şi a purtat harul cu fermitate şi cu dorinţa nestrămutată de a schimba percepţia spiritului românesc în lume.


î

LECTOR

Emil Cioran era de părere că cultura Franţei face parte din familia marilor culturi din toate timpurile. Chiar dacă în spatele acestei afirmaţii se desluşeşte satisfacţia celui ce s-a lăsat absorbit de limba şi cultura franceză într-o asemenea manieră decisivă, încât - pentru a nu-şi altera noul stil eminamente franţuzesc – a refuzat să mai scrie în limba română, totuşi, nu putem să nu fim de acord cu spusa celebrului nostru fost compatriot: Da, spiritul francez a învins întotdeauna sabia, chiar şi atunci când Descartes, acest mare rege al cugetării libere, duela de la mare distanţă cu minţile încătuşate în dogme şi suficienţă. Şi poate că tocmai distanţa statornicită între cele două tabere adverse a contribuit în chip remarcabil la infuzarea cartezianismului cu universalism...

În paranteză fie spus, cu gândirea lucrurile stau aidoma ca şi cu iubirea – amândouă trebuie să fie libere pentru a fi durabile şi eficiente: Că iubirea-i taină sfântă/ ce dezleagă şi-ndulceşte,/ ştim cu toţii şi ne-ncântă/ că iubind taina sporeşte./ Omu-i trestie fragilă,/ zis-a Pascal gânditorul -/ doar iubind poţi fi acvilă/ ce cu-azur îşi stinge dorul.

Pentru a ne convinge de măreţia culturii franceze şi de rolul ei de prim motor ce i-a revenit în derularea culturii universale, n-avem decât să mergem pe firul ei de la primele respiraţii notabile în poezia lirică europeană şi până în zilele noastre.

Lesne vom deduce că primul moment însemnat al culturii medievale franceze îl reprezintă inegalabilul François Villon. Considerat cel mai mare poet medieval francez şi unul din marii poeţi ai tuturor timpurilor, opera lui Villon, la fel ca cea a lui Dante Alighieri şi Geoffry Chaucer, a deschis drumul spre Renaştere. Iar aici lucrurile stau cam în felul următor: După Renaşterea italiană şi momentul de vârf al Renaşterii engleze, datorat monumentalităţii lui William Shakespeare, Renaşterea franceză a contribuit cel mai mult la îmbogăţirea tezaurului cultural al umanităţii prin capodopera Gargantua şi Pantraguel a lui François Rabelais, prin cercul Pleiadei din care făcea parte Pierre de Ronsard, cel mai de seamă poet renascentist francez şi, desigur, prin Michel de Montaigne, cel mai prestigios filosof renascentist francez şi ultimul mare umanist al Renaşterii franceze.

Dar dacă Renaşterea a apărut şi s-a exprimat în forme specifice în cam toate ţările europene – inclusiv la noi prin Nicolaus Olahus, cronicari şi Dimitrie Cantemir, clasicismul se confundă practic cu clasicismul francez, întrucât Franţa a fost ţara care a oferit climatul cel mai favorabil pentru dezvoltarea acestui curent intelectualist prin excelenţă. Genul cultivat cu predilecţie de scriitorii francezi din secolul al XVII-lea a fost teatrul: tragedia clasică este reprezentată cu strălucire de poeţii Pierre Corneille şi Jean Racine, iar comedia dobândeşte un binemeritat prestigiu prin valoroasa operă a lui Molière. Tot în acest curent se încadrează fabulele lui Jean de La Fontaine şi literatura moraliştilor: La Rochefoucauld, Blaise Pascal şi Jean de la Bruyère, ei cu toţii contribuind cu mijloace artistice specifice la realizarea unei adevărate cronice de moravuri.

Iluminismul francez s-a dovedit a fi mult mai nuanţat decât cel englez (reprezentat prin Daniel Defoe, Henry Fielding şi Jonathan Swift), întrucât el a beneficiat de o arie mult mai largă de aprovizionare spirituală: ideile filosofice ale enciclopediştilor, creaţia vijelioasă şi multilaterală a lui Voltaire, comediile lui Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais şi proza literară a lui Jean-Jacques Rosseau, prin care, de altminteri, se face trecerea la preromantism. Cu menţiune că preromantismul francez nu s-a aflat sub tutela exclusivă a lui Rousseau, ci şi sub cea a lui Chateaubriand şi a Doamnei de Staël...

Romantismul, cu predilecţia lui pentru teme de tipul: natura, iubirea, patria, trecutul istoric, moartea, geniul, titanul, demonismul, visul şi reveria, fantasticul şi exaltarea sensibilităţii, melancolia şi solitudinea, revolta şi abuzul de contraste, se caracterizează prin următoarele două însuşiri de ordin general:

a)Este primul curent artistic care depăşeşte limitele continentului nostru; b)Este un curent mai complex ca cele dinainte, deoarece el nu se limitează doar

la literatură şi arte plastice, ci în unele ţări s-a extins şi la domenii precum filosofia, istoria sau estetica.

Ca în atâtea alte curente de care vorbeam mai sus, romantismul francez a fost cu cinste reprezentat de remarcabili artişti, precum Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny şi Alfred de Musset, pentru ca seria impresionantă a romanticilor francezi să fie încoronată de gigantismul lui Victor Hugo.

Dar – după cum spuneam - dacă romantismul, cu preferinţa sa acordată poeziei, apare nu doar în Franţa, ci şi în multe alte ţări ale Europei (Germania, Austria, Anglia, Italia, Rusia, România etc.) şi ale lumii (Edgar Allan Poe în S.U.A.), realismul practic readuce izvoarele literaturii universale în Franţa, ţara unde el s-a născut şi a cunoscut o remarcabilă consacrare prin redutabila triadă: Balzac, Stendhal, Flaubert.

De precizat că în pofida consacrării sale franţuzeşti, marele câştig de sorginte realistă pentru literatura universală vine dinspre Rusia, unde din Mantaua lui Gogol a ieşit o impresionantă serie de scriitori: Ivan Goncearov, Ivan Turgheniev, F.M.Dostoievski, Lev Tolstoi, urmaţi îndeaproape în timp şi spaţiu de geniul dramaturgic şi nuvelistic al lui Anton Cehov, iar mai târziu de Ivan Bunin (ultimul clasic al ruşilor), Maxim Gorki şi Mihail Şolohov.

Cu toate că uriaşa statură de teoretician şi artist a lui Victor Hugo a dominat practic întregul secol XIX (al treilea nod esenţial din cultura universală după cultura clasică greacă şi Renaştere), consider că marele filtru de trecere înspre literatura, implicit spre cultura secolului XX şi mai departe se cheamă Charles Baudelaire, acest straniu şi inconfundabil poet, care aidoma suedezului August Strindberg, nu poate fi încadrat într-un curent anume, cu toate că el a fost salutat de simbolişti ca un maestru venerat, îndată

ALBERT CAMUS ŞI IPOSTAZA SCRIITORULUI

EXILAT ÎN EXISTENŢĂGeorge Petrovai

după apariţia unicului şi incitantului său volum Florile răului.

*Şi iată-ne după acest periplu ajunşi

la cultura de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, o cultură despre care putem afirma fără teama de-a greşi că încă era, dacă nu dominată, măcar controlată de către Franţa, concluzie ce se impune atunci când avem în vedere nume de rezonanţă precum : Anatole France, André Gide, Roger Martin du Gard, Marcel Proust, François Mauriac, André Malraux, Jean-Paul Sartre, Albert Camus.

Demn de reţinut este faptul că şase din cei opt scriitori menţionaţi mai sus sunt laureaţi ai Premiului Nobel, în categoria lor incluzându-l şi pe Jean-Paul Sartre, cu toate că în anul 1964, el – caz unic până în clipa de faţă! – a refuzat acest mult râvnit trofeu literar.

Doar doi dintre ei (Marcel Proust şi André Malraux) nu fac parte din galeria laureaţilor Nobel, încât ajungi să te întrebi cam ce merite literare trebuie să aibă un scriitor pentru a intra în posesia trofeului, dacă doi dintre cei mai de seamă novatori ai romanului secolului 20 – Marcel Proust şi James Joyce, nu l-au primit; sau prin ce anume Albert Camus a înclinat balanţa preferinţelor înspre el, de i s-a decernat în anul 1957 Premiul Nobel, când ştiut este că Malraux nu-i este cu nimic mai prejos ca prozator sau teoretician de artă, în schimb îi este superior nu doar ca vârstă (născut în 1901, Camus în 1913), ci mai ales ca experienţă de viaţă, respectiv ca activitate desfăşurată pe tărâm obştesc: participă la războiul civil chinez la Şanhai, ia parte la războiul civil din Spania, este unul dintre principalii organizatori ai Rezistenţei franceze, iar mai apoi (după eliberare) ministru al afacerilor culturale în Guvernul de Gaulle.

În sfârşit, dacă asta poate fi cât de

cât o consolare pentru cei care se simt nedreptăţiţi pe tărâm literar, putem s-o spunem cu toată certitudinea că criteriile de atribuire a Premiului Nobel sunt tot aşa de obscure pentru cei din afară, precât de obscuri sunt unii dintre băftoşii care hodoronc-tronc se văd cu el în braţe...


LECTORTotuşi, dincolo de caracterul discutabil al distincţiei conferite,

care sunt însuşirile operei lui Albert Camus? Modestă ca întindere (doar trei romane: Străinul, Ciuma şi Căderea, volumul de nuvele Exilul şi împărăţia, cinci drame: Caligula, Neînţelegerea, Starea de asediu, Cei drepţi şi Răscoala din Asturii, respectiv cele două eseuri de mari dimensiuni – Mitul lui Sisif şi Omul revoltat,care se constituie în coloanele ideatice ale prozei camusiene), stilul lui Albert Camus nu poate rivaliza cu desăvârşirea cuceritoare a stilului lui Anatole France sau cu puritatea clasică a lui André Gide, analizele lui nu ţintesc ca cele proustiene înspre atomii psihologiei personajelor, iar gândirea sa nesistematică nu are supleţea necesară pentru a-şi afirma subtilitatea, atâta timp cât autorul însuşi susţine în interviurile acordate că nu este filosof sau existenţialist: “Nici Sartre, nici eu nu credem în Dumnezeu, este adevărat. Şi nu credem nici în raţionalismul absolut.”

După cum corect apreciază Romul Munteanu în Prefaţa la unul din volumele camusiene apărute la prestigioasa editură RAO, “cele două volume de eseuri ale lui Albert Camus enunţă două întrebări: 1)dacă individul are dreptul să se sinucidă (Mitul lui Sisif), 2)dacă omul are dreptul să ucidă pe un altul (Omul revoltat)”.

Iar cele două întrebări simţim cum ne îndreaptă paşii spre existenţa absurdă, care formează însuşi nucleul gândirii şi al literaturii lui Camus. Dar pentru a putea ajunge aici, ceea ce s-ar putea traduce prin “reactualizarea tragicului antic într-o lume modernă” (Irina Mavrodin), trebuie să mergem pe urmele lui Camus, fie şi pentru aceea că el făcuse observaţia că însuşi Codul Penal distinge între crimele pasionale şi crimele logice. Dacă primele sunt destul de rare, fiind de regulă comise de tinerii îndrăgostiţi, celelate sunt înfăptuite de adulţi şi au o frecvenţă mult mai mare. Ori, într-o epocă a expansiunii ideologiilor asasine, aşa ca epoca în care a trăit şi creat scriitorul francez, omul îşi ia libertatea să ucidă, căci nihilismul contemporan acceptă sinuciderea, ba chiar înclină spre justificarea crimei logice, creîndu-şi un şubred alibi din afirmaţia primejdioasă a lui Nietzsche cum că Dumnezeu este mort, prin urmare lumea – curăţată de mila creştină – trebuie să aparţină supraoamenilor, altfel spus celor mai îndrăzneţi şi mai puternici dintre oameni. Iar treaba asta se derulează sub masca democraţiei şi în zilele noastre, în pofida faptului că acuma ştim prea bine ceea ce ilustrul scriitor englez Graham Greene afirma cu toată convingerea încă din anul 1955, an în care i-a apărut romanul Americanul liniştit: “Nu sub ocârmuirea celor mai puternici conducători trăiesc populaţiile cele mai fericite...”

În aceste condiţii merită să ne întrebăm în ce categorie se încadrează crima săvârşită de Meursault, straniul personaj din romanul Străinul, cel care se dovedeşte atât de golit de orice participare afectivă, încât nu ştie şi nici măcar nu se sinchiseşte când i-a murit mama (“Astăzi a murit mama. Sau poate că ieri, nu ştiu.”), necum să plângă la înmormântarea ei. Într-un climat al sensibilităţii absurde, creat prin fraze limpezi şi tăioase, crima lui Meursault nu poate fi considerată pasională sau logică, atâta timp cât scriitorul o încadrează într-o conjunctură nefericită: nisipul era fierbinte, soarele ardea, aerul era încins, iar lama cuţitului ţinut de arab în mână părea un paloş, care – susţine criminalul – “mă lovea în frunte”. Iar Meursault îşi revine din zăpăceala provocată de soare şi sudoare de-abia după ce mai trage patru focuri în trupul inert al arabului: “Şi era ca şi cum aş fi bătut patru bătăi scurte în poarta nenorocirii.”

Poziţia lui Meursault în faţa faptei săvârşite are darul de-a nedumeri şi intriga, căci el intră în închisoare cu gândurile unui om liber. Tocmai de aceea are curajul să afirme că nu simte nevoia să se căiască, fiind doar plictisit de ceea ce s-a întâmplat.

De-abia când este condamnat la moarte, în Meursault se trezeşte starea de revoltă: refuză să primească preotul pe motiv că nu crede în Dumnezeu (dar nici Camus nu credea!) şi doreşte ca în ziua execuţiei spectatorii să-l privească cu ură!

Astfel, ne spune Romul Munteanu, “Albert Camus a conceput un personaj de laborator, ieşit din plămada tezelor sale. Jocul logic este captivant, chiar dacă astăzi pare neverosimil. Dar acest personaj este simbolul absurd al crimelor logice.”

Atenţie, însă! Cu toate inerentele asemănări dintre autor şi unele dintre personajele sale, ştiut fiind că de regulă artistul îşi dezvăluie prin intermediul lor o bună parte din propriile trăiri, dureri şi aspiraţii, trebuie să luăm aminte şi la surprinzătoarea mărturisire inserată de Camus în eseul Enigma: “Operele unui om evocă adeseori istoria nostalgiilor sau a tentaţiilor sale, aproape niciodată propria sa biografie, mai ales atunci când se pretind autobografice. Nici un om n-a îndrăznit vreodată să se zugraăvească aşa cum este (subl. mea, G.P.).”

Romanul Căderea, cu judecătorul-penitent Jean-Baptiste Clamence aflat în prim plan, ne prezintă un alt caz de revoltă individuală împotriva semenilor: o revoltă cu atât mai sterilă, cu cât ea este mai cinică şi mai înverşunată, după cum putem să ne dăm seama din aforismele cu care acest erou lugubru îşi împănează istorisirea: “De obicei îi dispreţuim cel mai mult pe cei pe care-i

ajutăm mai mult”; “Mi-am trăi întreaga viaţă sub semnul duplicităţii”; “Nu avem ţinută, e lucru sigur, murdăria ne ţine ţepeni”; “Adevărul e plictisitor la culme”; “Religia e o mare spălătorie”; “Când vom fi cu toţii vinovaţi, vom avea cu adevărat democraţie” etc.

De-abia în romanul Ciuma, apărut în anul 1947 şi considerat capodopera lui Camus, acesta realizează trecerea de la revolta solitară din Străinul la ideea solidarităţii luptei, văzută ca fiind singura justificare a condiţiei umane. După cum precizează însuşi autorul în Scrisoare către Roland Barthes, “Ciuma, care am vrut să fie citită pe mai multe planuri, are drept conţinut evident lupta rezistenţei europene împotriva nazismului.” Iar în Caiete, sensul celor două romane este înfăţişat de către Albert Camus după cum urmează: “Străinul descrie goliciunea omului în faţa absurdului, Ciuma, echivalenţa desăvârşită a punctelor de vedere individuale în faţa aceluiaşi absurd. E un progres ce se va preciza în alte opere. Dar, în plus, Ciuma demonstrează că absurdul nu ne învaţă nimic. Acesta este progresul definitiv.”

De remarcat că romanul Ciuma aduce cel mai mult cu incitantele scrieri kafkiene, unde, după cum ştim de pildă din nuvela Metamorfoza ori din romanul Procesul, acţiunea demarează brusc. În chip analog, intriga principală din Ciuma debutează cu o surpriză: “În dimineaţa zilei de 16 aprilie, doctorul Bernard Rieux ieşi din cabinetul său şi dădu peste un şobolan mort...” Dar nici pomeneală ca Albert Camus să scrie în umbra lui Franz Kafka, cu toate că – după cum deja m-am exprimat în cartea Literatura perennis – “în jurul anului 1930, adică după efectuarea traducerilor în franceză şi engleză – ceea ce a facilitat circulaţia scrierilor kafkiene pe arii culturale mult mai întinse, opera scriitorului praghez s-a constituit într-o modă literară. Ba mai mult, după al doilea război mondial Franz Kafka ajunge să fie socotit un adevărat profet al ororilor naziste.”

Căci reprezentarea parabolică a realităţii nu doar îi înrudeşte, ci în egală măsură îi diferenţiază pe cei doi reprezentanţi de seamă ai literaturii absurdului: Kafka a construit în mod deliberat o lume ireductibilă la un comentariu raţional, lume pentru care s-a adoptat sintagma de realism magic (rezultatul fuziunii dintre concreteţea descrierii şi straniul întâmplării), pe când la Camus – ne înştiinţează acelaşi Romul Munteanu, “romanul este parabolic şi demonstrativ, iar cele mai multe dintre personaje au un caracter exponenţial”. Întrucât în romanele parabolice planul fictiv este prezentat ca real, “personajele stilizate nu sunt decât mici acte de exagerare în acest sens”.

...Şi astfel, de la o zi la alta se înmulţesc semnele prevestitoare ale catastrofei (după primul şobolan viu sunt găsiţi trei morţi, apoi doctorul observă cum un muncitor aruncă o întreagă ladă de şobolani morţi), semne care încă nu au puterea să-i smulgă pe locuitorii Oranului din preocupările lor cotidiene.

Rând pe rând personajele intră în scenă şi, după ce evidenţa ciumei devine neîndoielnică pentru medici, iar mai apoi pentru autorităţi, începe contraofensiva oamenilor uniţi împotriva suferinţei, morţii şi – de ce nu? – împotriva fricii, până la instaurarea celor mai radicale forme de luptă împotriva flagelului (carantină, izolarea totală a oraşului de exterior, interdicţia categorică de intrare şi ieşire), elemente prin care Camus pune în lumină starea de exil interior.

De unde deducem că starea de exil este inerentă în situaţii limită, îndeosebi pentru spiritele alese, care din totdeauna s-au simţit înstrăinate sau exilate în existenţă şi pentru care – după cum subliniază autorul în Întoarcere la Tipasa, timpul exilului înseamnă “timpul vieţii uscate, al sufletelor moarte”.

Are dreptate Irina Mavrodin atunci când ne invită să stăruim asupra perfectei simetrii a titlurilor primului volum (Faţa şi reversul) şi ultimului volum din opera camusiană (Exilul şi împărăţia), “titluri simbolice, care sunt echivalente”, de parcă ar vrea “să marcheze tocmai această circulară epuizare, atât în planul ideii, cât şi în cel al scriiturii, a unui unic demers”.

Iar acest “unic demers” nu poate fi după părerea Irinei Mavrodin altceva decât unitatea operei camusiene: “Există o unitate a întregii creaţii camusiene – eseuri filosofice, romane şi nuvele, piese de teatru – ce se întemeiază pe aceeaşi conştiinţă sfâşiată de tendinţe contrare, în egală măsură de puternice: gustul pentru acţiune şi totodată pentru contemplare, detaşarea şi pasiunea, nevoia logică de a nu merge până la ultimele consecinţe ale unor premise teoretice şi teama de a depăşi măsura (în sensul în care vechii greci îl dădeau acestui cuvânt), dragostea de viaţă şi obsesia morţii, o senzualitate arzătoare, dar şi o înaltă spiritualitate, atracţia pentru solitudine, dar şi pentru solidaritate, absurdul şi revolta, sensul istoriei, precum şi căutarea unor adevăruri limită, demers ce s-a izbit perpetuu de aceeaşi tragică dificultate”.

Să o spunem pe cea dreaptă: Nici că puteam găsi o mai fericită încheiere a prezentului eseu ca această admirabilă sinteză a operei camusiene!


DEZVĂLUIRI

Anul trecut, adică în 2009, s-au împlinit 60 de ani de la apariţia uneia din cărţile considerate de unii critici literari drept „simbol al prozei realist socialiste”- romanul Mitrea Cocor , dar care, la apariţie, a creat senzaţie şi a stârnit un deosebit interes. Faptul că, în 1950, i s-a decernat Medalia Păcii şi că era ilustrată de nu mai puţin celebrul pictor Corneliu Baba au făcut din ea unul din subiectele destul de intens comentate la apariţie, cât şi mai târziu . Trebuie să arăt, însă, că acest succes se datora şi faptului că autorul ei declarat nu era altul decât Mihail Sadoveanu, personalitate excepţională a prozei române , dar, în acelaşi timp, graţie funcţiilor deţinute în structura de putere a noului regim, şi unul din cei mai puternici şi influenţi oameni din viaţa politică a României post-bellice.

Mihail Sadoveanu, nu doar ca un excepţional prozator şi publicis, domina scena politică românească, fiind unul dintre puţinii care, deşi a deţinut demnităţi publice înainte de 1944, a fost unul dintre cei trei co-preşedinţi ai Marii Adunări Naţionale după abolirea monarhiei şi obligarea nevolnicului Mihai I de Hohenzollern să părăsească ţara. Practic, el a devenit unul dintre şefii noului stat român.

Reamintim pentru cei mai puţin preocupaţi de istoria ţării, că în perioada interbelică Mihail Sadoveanu a fost nu doar unul din cei mai importanţi francmasoni români, singurul care a reuşit unificarea, sub conducerea lui, a tuturor lojilor francmasonice existente, ci şi senator, inclusiv Preşedinte al Senatului României.

Apariţia acestei cărţi, ca şi a volumului de reportaje din URSS, intitulat Lumina vine de la răsărit (1945), precum şi a volumului Păuna (1948) , a surprins pe mulţi din cunoscătorii operei literare sadoveniene.

„Admiratorii prozatorului s-au simţit şocaţi luând cunoştinţă de noul lui mod de a scrie.Nu era vorba numai de o schimbare de atitudine, ci şi de o înlocuire a limbajului somptuos evocator de altădată (sinteza livrescă, de mare rafinament, a trei limbi române: una populară, una arhaică şi una imaginară), cu o variantă a „limbii de lemn”, care, pe lângă stereotipiile lingvistice specifice discursurilor comuniste, păstra şi unele expresii sadoveniene, într-o combinaţie imposibilă” - se spune într-un text nsemnat, postat pe Internet.

Prezentul eseu nu urmăreşte a combate aprecierile critice formulate la adresa lui Mihail Sadoveanu , ca om şi scriitor. Nu ne propunem decât să aducem câteva lămuri cu privire la adevăratul autor al mult discutatului, comentatului, iar în prezent hulitului roman Mitrea Cocor.

Întâi de toate, se impune, credem, să încercăm să explicăm de ce a recurs Sadoveanu la publicarea acelor lucrări, considerate, pe drept, ca aparţinând literaturii protletcultiste româneşti.

Cu toate că Mihail Sadoveanu, din însărcinarea Francmasoneriei, al cărei lider incontestabil era în România (şi a rămas mult timp după fatidicul an 1944), a iniţiat un dialog cu noul regim instalat în România la 6 martie 1945, el era conştient că acesta era, în realitate incapabil de decizii importante, proprii, fiindcă era manipulat şi comandat direct de la Moscova. De aceea, el a sesizat, corect şi realist, că va trebui să stabilească contacte şi relaţii personale cu guvernanţii moscoviţi, cărora, în prealabil, trebuia să le facă dovezi de bunăvoinţă, spre a le câştiga încrederea (şi, implicit, spre a-şi consolida poziţiile proprii şi a evita să fie ţinta unor măsuri dure, luate, aproape zilnic, împotriva fostei elite politice, cultural-artistice şi ştiinţifice româneşti din perioada interbelică, condamnată la ani grei de puşcărie în gulagul comunist) . De aici, voiajul efectuat de el încă înn anul 1945 în URSS, soldat cu apariţia volumului de reportaje

CINE A SCRIS ROMANUL

MITREA COCOR?Dan Brudaşcu

deja citat.El a constatat, însă, curând, că acest compromis nu era

suficient şi că, spre a-şi consolida şi mai mult poziţia, era nevoie de noi dovezi de obedienţă, în plan literar. De aici şi cele două volume de proză.

Sunt convins, însă, că, dată fiind inteligenţa şi abilitatea lui extraordinare , Sadoveanu era convins că noul regim va avea un sfârşit previzibil. Era foarte posibil ca acest sfârşit să se producă încă din timpul vieţii sale. De aceea, cu tactul ce l-a caracterizat toată viaţa, Sadoveanu şi-a lăsat o portiţă de salvare. Pentru o parte din exegeţii grăbiţi şi superficiali care au abordat acest aspect, această portiţă ar fi constituit-o, în primul rând „limba de lemn” la care a recurs în redactarea noilor lucrări literare. Căci, într-un text, nesemnat, postat pe Internet, se spune: „Pentru a salva imaginea „marelui povestitor”, aceşti admiratori (unii dintre ei, critici literari ingenioşi) au lansat ipoteza că Mihail Sadoveanu anume îşi scrie prost textele propagandistice pentru a da de înţeles cititorilor că el nu şi le asumă. Cu alte cuvinte, lipsa de valoare ar constitui un „mesaj secret” adresat publicului şi posterităţii prin care scriitorul îşi declară inaderenţa la ceea ce afirmă. (Unii exegeţi au mers şi mai departe, susţinând că romanul Mitrea Cocor îi este străin la propriu lui Mihail Sadoveanu, având alt autor.) Ar fi frumos dacă ar fi adevărat.”

Într-adevăr, romanul Mitrea Cocor nu a fost scris de Mihail Sadoveanu. Adevăratul său autor este poetul Dumitru Ciurezu. Nume destul de puţin cunoscut de cititorii de azi, Dumitru Ciurezu a fost, în perioada interbelică, o prezenţă activă în viaţa literară, dar şi politică a României.

Dată fiind strânsa lui colaborare cu Octavian Goga, după 1944, Dumitru Ciurezu nu mai găseşte nicăieri un loc de muncă. Dată fiind aprecierile de care s-a bucurat din partea lui Mihail Sadoveanu, potrivit propriilor lui mărturisiri, făcute mie în verile anilor 1966-1969, la Ciucea, Dumitru Ciurezu, vreme de câţiva ani a fost zilnic invitat la masă la Mihail Sadoveanu. El i-a cerut deseori lui Sadoveanu o slujbă, însă acesta nu a dat curs cererii lui.

Aducându-i, disperat, la cunoştinţă starea lui materială şi condiţiile înjositoare în care era nevoit să trăiască şi fiindu-i refuzată, inclusiv de Sadoveanu, posibilitatea de a munci, prozatorul, potrivit mărturisirilor lui, i-ar fi cerut, prin 1945, după instalarea guvernului condus de Petru Groza, dar şi după turneul făcut de Sadoveanu în URSS, să se gândească să scrie o carte despre colectivizare.

În acest scop, potrivit spuselor sale, Ciurezu a plecat din Bucureşti, pentru vreo 2-3 luni în satul natal, unde s-a documentat pentru scrierea respectivului roman. Toate costurile de deplasare şi de întreţinere pe perioada respectivă i-au fost suportate de Mihail Sadoveanu.

I-a fost de real folos în documentarea sa şi întâlnirea cu un fost prieten din copilărie, revenit din prizonieratul său în URSS, care va deveni, de altfel, eroul principal al cărţii.

A finalizat manuscrisul pe la începutul anului 1946 şi i l-a predat lui Mihail Sadoveanu în vederea publicării, conform celor convenite anterior.

După ce l-a citit, Sadoveanu i-ar fi declarat că manuscrisul mai necesită să fie lucrat. Dar, după primirea manuscrisului, având în vedere că situaţia socială – de paria – şi cea materială a lui Dumitru Ciurezu nu se schimbaseră în bine, ci dimpotrivă, Mihail Sadoveanu l-a sfătuit că este de dorit şi în interesul lui personal să plece, cât mai curând, din Capitală, unde nu avea, în viitorul apropiat şi previzibil, vreo şansă să îşi găsească vreun loc de muncă. La recomandarea lui Sadoveanu, în 1946, Ciurezu revine în Ardeal şi se stabileşte, definitiv, la Sibiu. Cu ajutorul lui Mihail Sadoveanu, în acelaşi an, devine redactor al publicaţiei România viitoare, funcţie pe care o deţine până în 1949.

După înfiinţarea, la Sibiu, a unei filiale a Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” al filialei clujene a Academiei Române, Dumitru Ciurezu este angajat, pe un post de cercetător ştiinţific , la filiala sibiană, fiind, cu timpul promovat în funcţia de coordonator al acesteia.

Dumitru Ciurezu a rămas la Sibiu până la sfârşitul vieţii sale, survenit, la data de 5 ianuarie 1978, la vârsta de aproape sau peste 80 de ani .



POEZIE

Tu ai venit

Tu ai venitiarnacand pasarile cerseau azil pe la geamurile cladirilor inaltezapada acoperea sinele ferate ale lumiiiar prin demisoluri lumina scrijelea zidurilecu adevaruri despre marile intalniri ce au loc o singura data

Odata cu ninsorileprin viscolul ce scutura livezile tinerela capatul drumuluidintre speranta si absenta acesteiatu ai venitcand eram pregatitsa fiu singur

Surasul tau

Este atata noiembriein clipele acesteaincat au imbatranit porumbeiice trimeteau lumii ravaseChiciura deseneaza pe arboriarhitecturi goticesi noi ne privim fiecare iubirile lipsa precum Giordano Brunoflacarile

Bulevardele se ingusteazade atata singuratatePrin ochii mei utopiile renunta la a doua sansaUn fel de rugina ni se scurge in priviriiar surasul tau amarrivalizeaza cu un milion de renasteri

ALEXANDRU CAZACU

VLAD PASLARU

ANA HANCU

INCERTITUDINI

Tăcerea ta mi-a îngheţat sub geneo lacrimă...am fruntea foarte lată!Ai spus-o, amândoi o ştim, de asta gemeacum sub valuri mari de lavă, beatăde-atâta luptă: vâlvătaie, sau cenuşă!?Dorinţa bate cu putere încă-n uşă...

O potoleşte sloiul din râul tău albastru...Se arde coarda-ntinsă – prea subţire pod -între lava iubirii şi gândul tău sihastru.Năframa cu iluzii îmi face frunţii nod!Mi-e dor de-nmănuşarea atingerilor tale,Sărutul tău e Viaţă, tăcerea ta e Jale...

Gândul tău ascuns îmi frige fruntea lată,Sub stratul de hermină întrezăresc pământ.În freamăt viu de cetini, de mână laolaltăvisăm: tu - roi de fluturi, eu - drum bătut de vânt!Dorinţa-mi arde trupul, inima-mi stă la uşă...Sărutul tău e Rouă, tăcerea ta-i Cenuşă...

Cînd limpezimea apei se cerne printre stele,se despletesc de frunze ramuri verzi; zdrelităsperanţa este prinsă în şuvoiaie grele,lumina calmă-a lunii, de teamă stă pitită.Mi-e dor de-nmănuşarea atingerilor tale, inima mea ţi-e Casa, iubirea mea ţi-e Cale.

CURCUBEU PIERDUT

Singurătate – otravă peste gând, mărşăluind prin vise cu ascuţiş de coasă,ca un mănunchi de spini în perină,roi de lăcuste în inimă şi casă,stele căzând, gânduri arzând,valuri şi râuri nesecate, munţi de-ngenunchiere în grindină,iluzii şi speranţe ferecate...

M-ai rătăcit iubitule, în Noapte!

În trena tainei desfrunzind de şoaptă,în pomul scuturat de roduri prin livezi,Trifoiul cu Norocul nu-l mai vezi;ulciorul cu-apă vie nu-ţi trece peste pod,se sparge în privirea-mi de ciută speriatăde prea-ncâlcita-ţi vrere încleiatăîn umbre din apusuri şi-n rădăcini amare...

Eu sunt doar Curcubeul pierdut în lunga zare!

Umbrelă pe arşiţă şi pe ploaiemă uiţi în aşteptare în zile de senin; cu braţul frânt de-atâta vânt şi zoaie,cu paratrăznetul înfipt în cupa cu veninmă pierd în curcubeul scurs în mare...Tot căutând nectarul prin multele pocaluri, ambrozia şi gustul vei pierde printre valuri...

Voi dăinui în Curcubeul dintre maluri!

MĂNÂNC / NUMAI PÂINE

OBOSITĂ

DESPĂRŢIRE

Peron şi gară,Cer pierdut în stepa arsă.Şi trenuri pleacă, trenuri vin,În jur – doar mucuri de ţigară.

Peron şi fum.Şi liniştea se spânzură de-o clipă. Din toate – n-a rămas nimică.Doar fum.

Tăcerea se dizolvă în nimicuri, Tăcerea nu mai vrea să tacă: _ Mai cumpărăm odată plicuri, Când cugetul cu noi se-mpacă. Plecăm.Şi drumu-mparte timpu-n jumătate,Sunt toate ieri, iar mâine-i mult,Tăcerea se ascunde iar în roatăŞi drumul iar rămâne mut.

Seara, Când mâinile se ridică spre cer Să şoptească rugăciunea Cea pentru iertare, speranţă, mulţumire şi împăcare, Oboseala le adună-n pumni, Peste care cade împăcată şi supusă Fruntea despletită de emoţii, Cum cade soarele cel roşu Peste zi-n destinul nostru. Noaptea pumni-mpacă perna _

Zbuciumată de nesomn, Mângâindu-i aşteptarea Cu un vis frumos de om. La miezul nopţii Pumnii se dezleagă Să caute în vis Lutul unei zile amare, Iar printre degete Alunecă ţărâna moale. În zori când mă trezesc Mâinile-n câmp le găsesc: Obosite de pernă şi vis, Au fugit în paradis – Unde din zori şi până-n seară Dreptatea mea seamănă şi ară.


PRECIZĂRI

De-a lungul întregii existenţe oamenii au avut, au şi vor avea de îndeplinit în viaţă diferite obiective. Unii l-au fixat pe cel mai înalt: idealul. Pentru îndeplinirea lui au fost capabili de mari sacrificii, mergând până la cel suprem. Primul exemplu vine din mitologia greacă. Toţi cunoaştem mitul lui Icar. Legendarul zburător şi-a dat viaţa arătând că omul poate să-şi îndeplinească un vechi vis, acela de a zbura. Fapta sa, peste veacuri, s-a dovedit a nu fi fost zadarnică.

Cel mai cutremurător exemplu de sacrificiu suprem, din câte au existat şi vor mai exista vreodată, este cel al Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Mesia s-a sacrificat pentru mântuirea omenirii.

Unele dintre cele mai mari personalităţi din istoria României au avut acelaşi destin tragic. Fie că au fost oameni politici şi conducători de stat, monahi, scriitori, militari sau simpli cetăţeni, aceştia s-au jertfit în numele unor idealuri. Aplecarea spre jerfă este ilustrată deosebit de sugestiv, de marele autor anonim, în creaţiile populare româneşti cum ar fi balada Mioriţa şi legenda Meşterului Manole.

Decebal, măritul rege dac, ar fi un prim exemplu ilustru. Acesta s-a sinucis pentru a nu cădea de viu în mâinile cuceritorilor romani. Prin gestul său nu a vrut să legitimeze cucerirea Daciei de către Traian şi nici să fie umilit de învingători. Demnitatea era mai presus de orice. Ca Decebal au fost mulţi domnitori şi conducători ai statului: Mihai Viteazu, Vlad Ţepeş, Ioan Vodă cel Cumplit, Alexandru Lăpuşneanu, Constantin Brâncoveanu cu cei 4 fii, Alexandru Ioan Cuza, mareşalul Ion Antonescu, ca să dăm numai câteva exemple din foarte multele ce le-a reţinut istoria naţională.

Şi în rândul oamenilor simpli s-a aflat această componentă a existenţei umane: tragicul. Exemple sunt multe însă vom enumera numai câteva: Gheorghe Doja, Horea, Cloşca, Crişan, Tudor Vladimirescu, Pintea Haiducul, Iancu Jianu Zapciu, Ana Ipătescu, Ecaterina Teodoroiu. Tot aici trebuie să vorbim despre nenumăraţii anonimi: voluntarii ce s-au înrolat pe timpul marilor bătălii pentru apărarea vetrei strămoşeşti, haiducii şi răsculaţii ce s-au ridicat împotriva regimurilor opresoare. Toţi aceştia au avut în frunte mari exemple.

Unii dintre aceşti oameni simpli, prin sacrificiul suprem de care au dat dovadă, au fost canonizaţi intrând în rândul sfinţilor martiri ai credinţei creştine. Astfel, în 12 aprilie se prăznuieşte Sfântul Mucenic Sava de la Buzău iar pe 4 iunie sfinţii martiri Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, judeţul Tulcea. Dacă am urmări calendarul creştin am vedea că sunt cu mult mai mulţi. Vom detalia jertfa lui Sava de la Buzău.

Sfântul Sava de la Buzău, cunoscut şi ca Sava Gotul, este unul dintre cei mai vechi sfinţi şi este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română. Sava Gotul s-a născut, cu aproximaţie, în anul 334 într-un sat de lângă Buzău, într-o familie nevoiaşă, din părinţi creştini care i-au asigurat o educaţie duhovnicească. Despre el se spune că era un om credincios, smerit, cucernic, blând şi liniştit. A fost îndrumat pe calea credinţei creştine de preotul din sat, Sansala, cel care i-a devenit duhovnic, şi de preotul Gutticas, dintr-o cetate apropiată, ajungând de tânăr cântăreţ bisericesc. După ce s-a călugărit, Sava şi preotul Sansala au convertit la creştinsim pe numeroşi daco-romani, goţi şi barbari din comnuitatea monahală a Munţilor Buzăului. În perioada 369 - 372 regele got Atanaric a dezlănţuit o cumplită prigoană împotriva creştinilor. În urma acestor acţiuni mulţi creştini au avut de suferit, fiind prinşi, bătuşi şi arşi de vii. Alţii, au scăpat refugiindu-se în sudul Dunării. Acestei prigoane i-a căzut victimă şi Sava, în a treia zi a sărbătorilor Sfintelor Paşti, când a fost ridicat din propria casă. Potrivit Actului Martiric acesta s-a săvârşit din viaţă, după ce a îndurat chinuri groaznice, în data de 12 aprilie 372, fiind înecat în râul Mousaios (Buzău), refuzând cu

Stan Brebenelîndârjire să renunţe la credinţa creştină.

Puţinele date păstrate despre el se referă la ultimele sale zile de viaţă. Ostaşii lui Atanaric i-a prins pe Sava şi pe preotul Sansala, i-a legat şi bătut, producându-le multe răni timp de mai multe zile la rând. Rănile provocate peste zi se vindecau noaptea iar a doua zi pe trupul lui Sava nu mai era nici o vătămare. Supliciul era reluat a doua zi cu mai multă înverşunare. Refuzând cu îndârjire să se închine idolilor sau să mănânce „mâncare spurcată”, Sava a fost condamnat la moarte. Mai multe tentative au eşuat şi s-a hotărât să fie omorât prin înecare, legându-i-se un lemn greu de gât după care l-au aruncat în apele reci ale râului Mousaios(Buzău). Ostaţilor cărora li s-a poruncit să execute sentinţa, la un moment dat, li s-a făcut milă şi au vrut să-l facă scăpat, Sava le-a grăit aşa: „împliniţi porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu ceea ce voi nu puteţi vedea. Văd pe cei care aşteaptă să ia sufletul meu şi să-l ducă în lăcaşul slavei lui Dumnezeu...”. După ce a murit, trupul i-a fost scos din apă şi lăsat neîngropat. Moaştele Sfântului Sava au fost recuperate de preotul Sansala şi câţiva creştini, constatându-se că nici fiarele sălbatice, nici păsările de pradă nu s-au atins de ele, fiind apoi îngropate într-un loc tainic. După un timp au ajuns în loc sigur, la Tesalonic. Ele au fost trimise în anul 374 în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare. Acestea au fost însoţite de o scrisoare întocmită de un preot din Dacia, probabil episcopul Tomisului, Bretanion, scrisoare ce poartă titlul „Epistolă a Bisericii lui Dumnezeu din Goţia (Dacia) către Biserica lui Dumnezeu ce se găseşte în Capadocia şi către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici Universale”, cunoscută sub denumirea de „Actul martiric”. Scrisoarea a fost redactată în limba greacă şi este cunoscută până astăzi drept prima lucrare scrisă cunoscută până astăzi pe teritoriul României. Marele ierarh al Cezareei capadociei a mulţumit prin două scrisori unde spune că Sfântul Sava este un „atlet al lui Hristos”, „un martir al adevărului care a luat cununa dreptăţii”. Din anul 1996 Sfântul Mucenic Sava a devenit patronul spiritual al oraşului Buzău.

Au mai fost şi alte personalităţi.Unele dintre ele, adevărate voci ale conţiinţei naţionale, au avut parte de acelaşi destin tragic. Nicolae Bălcescu, Nicolae Iorga şi Mihai Eminescu sunt numai câteva. Considerat pe bună dreptate fondatorul doctrinei naţionale româneşti, Eminescu a fost asasinat datorită activităţii sale gazetăreşti, ce s-a întins pe durata a şapte ani, la ziarul Timpul. Multe informaţii asupra modului cum a fost asasinat le găsim în volumul „CARTEA TRECERII – Boala şi moartea lui Eminescu” a cunoscutului eminescolog şi om de cultură Nicolae Georgescu. Despre aceasta, într-un număr viitor.

Aceste idealuri nu au fost egoiste, meschine, mercantile. Ele au fost măreţe, fundamentale şi de aceea au reverberat, peste veacuri, devenind exemple puternice de urmat.

Unele întrebări şi constatări se nasc din aceste relatări succinte. Era posibil ca viaţa să le fi hărăzit un alt destin? Răspunsul este, cu certitudine, Da! Dacă nu exista trădarea unora şi laşitatea mulţimii destinul lor era altul. Fiecare mare personalitate a avut pe lângă el cel puţin un Iuda autohton, gen Ieremia Golia care s-a dat de partea acelora ce le-au dorit moartea, aproape întotdeauna străini. De câţiva ani buni, de vreo douăzeci, se pare că nu ar mai exista persoane care să accepte, benevol, acest destin. Şi totuşi, există cineva, care nu şi l-a asumat, dar l-a acceptat. Acest cineva este, fatalmente, poporul român. Elitele nu se mai sacrifică pentru binele naţiunii, ci naţiunea se sacrifică (este sacrificată) pentru (de) elite. Naţiunea este personajul colectiv cu destin tragic. Până când? În fine, sacrificiul suprem al marilor personalităţi, al sfinţilor ca urmaşilor să le fie mai bine, material şi spiritual, să fi fost zadarnic? Este posibil ca în douăzeci de ani de anarhie să anulăm milenii de moralitate şi sfinţenie?

TRAGICUL CA DESTIN AL MARILOR PERSONALITĂŢI ROMÂNEŞTI


NOTE DE LECTURĂPăstrează sonorităţile (muzicalitatea deplină a versului popular) ca şi Eminescu, de pildă, dar în structură şi-n esenţă se exprimă poetul Andrei Patraş. Creaţia poetului anonim îşi găseşte astfel semnătura, iar oralitatea se scurge în grafia cuvântului. Este aceeaşi muzicalitate din poezia lui Goethe, Coleridge sau Shelley şi-n partiturile lirice semnate Patraş. (De altfel, poetul nu-şi ascunde niciodată intenţia!). Motivele sunt ocrotite şi revigorate în forme pe care, cu modestie, le numeşte variante. „Se tot pleacă la pământ/ codrul fără de veşmânt,/ c-a rămas uitat şi gol,/ păsări sure-i dau ocol/ şi nu-i nimeni să învie/ a lui inimă pustie”. Sau: „Am plecat în pribegie/ c-am slujit fără simbrie,/ numai pentru mândra mea,/ dar m-am străinat de ea./ În pustiuri duce-m-aş/ Cu tot dorul pătimaş./ Cât m-oi duce mi-e totuna,/ că-mi trecu rându’ de-acum…”.

În al patrulea rând, reimpunerea genurilor clasice, în special, balada şi cântecul, cu rădăcina în creaţia populară

pe care poeţii europeni mai ales au izbutit să-i confere strălucire, cum Michelangelo, Petrarca şi apoi Shakespeare au desăvârşit sonetul. Dar de luat aminte este rescierea celor două poeme despre fondarea neamului românesc, Mioriţa şi Meşterul Manole. Spiritul poetic al lui Andrei Patraş recompune Mioriţa: „Pe line coline trec în înserare, /sângerând prin spaţii, stelare mioare./ Către ţarcul lunii lunecă prin văi,/ latră peste hăuri nevăzuţi dulăi.// La răscruci albastre-n noapte lăcrimând,/ ciobănaşul cheamă mioarele-n gând./ Semn prin cea mai dragă i-a fost dat de ştire/ că vândut el fi-va în straie de mire”. Şi Meşterul Manole: „De plumb tâmple grele apasă./ Tu nu mai ajungi, nenuntită mireasă./ Pe drumuri de dor de-i veni,/ zidi-te-voi, Ană, în zorii de zi.// Apoi, eu cădea-voi în hău/ şi fi-voi izvor dezmierdând trupul tău…/Drumeţii găsi-vor o cană/ din lut zămislită, din trupul tău,

Ană…”.În al cincilea rând, volumul se termină cu o variantă

a celebrului poem „Corbul” de E.A. Poe. Pare nefiresc ca un volum de versuri să se încheie cu un asemenea text (ca o concluzie?) Ei bine, după ce am comparat poemul în varianta lui Emil Gulian cu cea a lui Andrei Patraş am avut impresia că ni se spune că traducerea însăşi este creaţie în care sensibilitatea, tehnica şi concepţia artistică pot reîncadra creaţia iniţială în dimensiunile subiective ale noii forme, traducătorul devenind al doilea autor (Umberto Eco)

Aşadar, întregul scenariu liric al lui Andrei Patraş se sprijină pe un neoromantism viguros, cu vocabular specific, construcţie. Demonstraţia lui Andrei Patraş este strălucită: valoarea canonului clasic continuă să promoveze expresia spiritului etern. Pe această cale talentul poetic indiscutabil a lui Andrei Patraş poate redirecţiona creaţia lirică contemporană!

Liviu Comşia

De ceva vreme, în scrisul poetic românesc, postmodernismul, care dusese poezia în stradă, urmând viaţa cotidiană şi exilând metafora, se apropie de stingerea strălucirii sale. Pare a-şi fi epuizat resursele lirice sau cel puţin simte nevoia reînnoirii sale canonice. Dar nu aici se manifestă spectaculosul, ci în tendinţa de-a se reîntoarce spre temele şi tehnicile generice ale genului liric. Cu alte cuvinte, în căutarea unei forme de expresie, s-a preferat, cel puţin în acest moment, canonul clasic. Surprinzător, nu-i aşa?

Reîntoarcerea s-a produs lent şi încă este în curs de consolidare. Reinstaurarea metaforei şi a funcţiilor ei a fost primul pas. E drept, chiar şi postmoderniştii pătimaşi au recurs la serviciile metaforei după ce au reevaluat-o. Dar când o carte întreagă reîntregeşte canonul clasic, sprijinindu-se pe celebre creaţii consacrate în mentalul colectiv, redirecţionându-le ideatic şi tehnic spre sensibilitatea omului modern, atunci, cu siguranţă, pare a fi fost un paradox strălucitor! Cum este volumul „Vis” (Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2009) semnat de Andre Patraş, care rescrie canonul clasic, folosind, pe de-o parte, concepţia despre lume şi viaţă consacrată, iar de alta o adaptează sensibilităţii omului modern. Poetul nu se sfieşte să urmeze îndeaproape pe Eminescu, Pillat sau poezia populară, evitând cu rafinament pastişa sau parodia. Nici nu poate fi vorba despre aşa ceva! Este o demonstraţie viguroasă a unei reevaluări a liricii clasice, dacă vreţi, o rescriere a acelor teme care au provocat, în orizontul facerii lumii, fixarea spirtului uman în cuvânt. Dar să ne apropiem de construcţia pe care ne-o propune Andrei Patraş:

În primul rând, instituirea unor variante pe seama tematicii poetice în tiparul consacrat de Eminescu în celebrele-i scrisori. Pesimismul dezvoltat de gândirea filosofică germană de la Fichte la Schelling şi Schopenhauer devine şi suportul său existenţial: „Ea ca piatra va rămâne şi degeaba îi vei spune/ că fără a ei iubire totul e deşertăciune,/ cum că viaţa-i o părere şi că lumea-i trecătoare”. Sau: „c-o vei duce-n veşnicie dintr-o lume efemeră/ cu-a ta artă, cu-al tău suflet ce la nemurire speră”. Imaginea femeii, iniţiatoarea păcatului, nu poate înţelege nici măcar iubirea cea care pune în mişcare universul.

În al doilea rând, poemul într-un vers, folosit de Andrei Patraş drept contrapunct marilor teme universale prin particularizarea lor, adaptarea lor la condiţia contemporană, dar fără a păstra rigoarea genului inspirat de Pillat. Altfel spus, sunt şi poeme în două sau în trei versuri, apropiindu-se mai curând de varianta japoneză a liricii de acest fel. Într-o formulare sintetică extremă, Andrei Patraş îşi dezvăluie credinţele, idealurile, năzuinţele spirituale, iubirile omului de la început de mileniu: „Mergeam pe un câmp/ în noapte/ spre a doua zi”. Şi: „De-atâtea ori câmpul a ars în fiecare vară,/ de-atâtea ori s-a prefăcut în scrum câte-o iubire,/ dar tainic, într-o ultimă zvâcnire,/ presimt cum ierburi mari or să răsară…”. Sau: „Ca nebunii fac în van frânghii de nisip”. Sau: „Îmi pare că-altă viaţă cu tine am trăit”. Şi. „Te-aşteaptă în colibe săraci plini de iubire”.

În al treilea rând, reîntoarcerea spre poetica populară pe care o restructurează şi o include liricii culte.

Mirabila întoarcere


ARTE

lingvistică: ADAM=OM) bărbat în putere cu o familie frumoasă, cu o soţie iubitoare şi doi copii minunaţi. Mai are însă, prin jocul sorţii şi o iubită (femeie a nopţii, cum o denumeşte M.D.). Are şi cu ea un copil, iar el, om de caracter nu se dezminte de nici unii. Munceşte mult pentru a asigura o viaţă cel puţin decentă tuturor. Totul pare banal, întrucât lipsesc scandalurile, păruielile sau şantajul cu care suntem obişnuiţi în asemenea situaţii. Credem că nimeni nu ştie adevărul şi asta ar explica totul. Dar ADAM moare şi aflăm cu surprindere că soţia ştia. Într-un fel extrem de decent autoarea ne scoate iar din cotidianul vulgar şi parcă ne duce către scripturile care prezintă vieţile patriarhilor biblici dar, mai ales, la înţelepciunea soţiilor din acele vremuri uitate. Sigur, văduva are şi un moment de răzvrătire care însă nu depăşeşte nici un milimetru bunul simţ şi buna educaţie. Este oare posibil aşa ceva? Modul în care M.D. scrie povestea ne confirmă faptul că: DA, se poate! Şi că adevăratele valori familiale ar trebui puse întotdeauna deasupra unor patimi trecătoare din care numai avocaţii au de câştigat.

Dar cea mai dezbătută temă a scrierilor este plecarea (mai ales în Paradisul rătăciţilor). Nu o numesc dezrădăcinare pentru că niciuna din poveştile scrise de M.D. nu are, niciodată, caracteristicile acesteia. Aşa cum am spus anterior, oamenii pleacă din locurile natale din diferite motive. O adolescentă derutată de o iubire fără sens pleacă într-o aventură cu riscuri maxime în căutarea libertăţii (aşa cum o înţelege ea). Poate chiar o găseşte, cutreierând lumea cu grupuri de hippy-es dar plata este cumplită. Va muri pe la douăzeci de ani dependentă de droguri. Tot într-un chibuţ.

Două fetiţe, una din U.R.S.S alta din ROMâNIA, plecate cu familiile, se întâlnesc în S.U.A. Adaptarea nu este chiar un lucru uşor pentru adulţi însă fetiţele, devenite prietene, o fac mult mai uşor. Cu o superbă maliţie autoarea spune prin glasul uneia din fete: Am devenit repede americance. Ne îmbrăcam cu blugi, purtam tricouri largi şi mâncam hamburger cu Coca-Cola în timp ce în frigidere stătea mâncarea tradiţională pregătită de mama (citat prelucrat). Aparent constatarea destul de superficială a unei tinere. În fond o ironie adâncă.

Şi mai sunt şi alte destine care rătăcesc o vreme prin lume iar la sfârşit poveştile vieţilor se intersectează în ISRAEL. De ce tocmai aici şi nu în altă parte? Fără a deveni, nici o secundă, patetică M.D. consideră sosirea în acest „paradis al rătăciţilor” adevăratul scop, neconştientizat iniţial, al tuturor peregrinărilor. Pentru că, prin toată istoria sa multimilenară, acest pământ devine făgăduinţa împlinirilor prin înţelepciune şi bună înţelegere. Şi, ştiind eu că acolo este locul unde coexistă toate marile religii ale lumii, nu pot să nu-i dau dreptate.

Înclin să cred că generaţia din care fac parte nu are mari personalităţi politice, sociale, culturale sau economice. Poate şi pentru faptul că ea a dus greaua cruce a revenirii dintr-o lume sălbăticită de războaie, revenire care, să fim sinceri, este încă departe de ceea ce am vrea să fie. Sau poate din alte cauze. Sau poate sunt şi nu le ştiu eu. Oricum pentru că am citit câteva cărţi care mi-au îmbogăţit sufletul nu pot spune decât: Mulţumesc MADELEINE!

IN CAUTAREA COMORILOR MADELEINEI DAVIDSOHN*

Elementele de proză fantastică apar destul de frecvent în scrierile doamnei M.D., însă eu aş denumi acest fapt mai mult ca un recurs la miracol. Pentru că, despre miracole este vorba, adică un fenomen în care personajul intră însă la ieşire este mult schimbat. Exemple sunt multe: o tânără femeie descoperă că are o boală incurabilă şi simte nevoia unei călătorii însă pe timpul acesteia, ajunsă la un lac, se scaldă iar când iese din apă maladia dispăruse. Lacul fiind mai mult o metaforă a unui alt sistem spaţio-temporar. Un tânăr aflat în excursie la Machu-Pichu intră de asemenea într-un vortex energetic şi se vindecă de o afonie traumatică. Dar mai sunt şi altele. Însă, de departe, cel mai interesant miracol este vindecarea unei fetiţe surdo-mută prin grija şi dragostea cu care a fost înconjurată de oamenii dintr-un chibuţ. Ce ar fi miraculos totuşi aici când este vorba, aparent, doar de priceperea acelor oameni? Mmmm, iar suntem prizonierii cinematografului unde miracolele se produc numai într-o lumină strălucitoare din care o voce foarte gravă ne spune unde sunt ascunşi banii bunicului. Pentru că, textul autoarei ne reţine atenţia cu faptul că numai în colectivităţi umane adevărate omul îşi poate descoperi adevăratele limite. Un atac subtil dar ferm la adresa aglomerărilor urbane unde alienarea şi egoismul sunt la ele acasă şi unde omul tinde să creadă că televizorul îi este cel mai bun prieten. M.D. nu face apologia chibuţului, ba chiar ne spune, şi nu este singura, că acolo viaţa nu este deloc uşoară, că oamenii muncesc şi poate nu au deloc lejerităţile dintr-un oraş. Da, dar toţi regretă atunci când pleacă din acea colectivitate sau când chibuţul este transformată într-un loc de agrement. De ce oare? Să fie înţelegerea faptului că acesta este locul unor posibile miracole sau că este marea şansă de a fi cu adevărat printre oameni, cu bunele şi relele lor desigur, însă cu acea căldură specifică relaţiei cu adevărat umane şi nu a unui surogat bazat pe interese sau amabilităţi sterile.

Tema iubirii este prezentă pe întreg parcursul lecturilor. Sub diferite forme, dar repet, niciodată vulgarizată. Interesantă este povestea unui bărbat, ADAM (o subtilă şi rafinată sugestie

Mihai Batog-Bujeniţă

* MADELEINE DAVIDSHON

Membru al: Uniunii Scriitorilor din România; Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Israel; Asociaţiei Medicilor Scriitori din România

Cărţi publicate: Intrarea liberă; 1999 Întinde mâna zilei care vine; ed. Libra, 1999 Al cincilea anotimp; ed. Libra, 2003 Femeile nopţii; ed.Libra, 2006 Paradisul rătăciţilor; ed. Libra, 2008

Premii obţinute:Premiul Fundaţiei Ianculovici-Haifa; 1999Premiul revistei Agero din Stuttgart; 2004

Referinţe critice:Alexandru Mirodan, Tania Lovinescu, Ioan

Cristofor, George Bălăiţă, Romul Munteanu, Aura Cristi

Colaborări periodice şi permanente la reviste din Israel, România, Canada, Germania, etc.

Prezentă în culegeri, antologii şi dicţionare de literatură din Israel şi România



ESEU

Floarea mi se părea un glonţ al singurătăţii pândind aerul.O refuză zâmbind şi mi se păru că-l aud: „A mirosi o floare

este un fapt de mare ruşine… E ca şi cum de propria ta mamă ţi-ai apropia nările…”

Cineva îl îmbrăcase frumos ca pe un ginere pregătit pentru o tainică şi îndelung râvnită ceremonie.

Un zâmbet secret, o sfidare ironic-miloasă mă prefăcu într-o sabie de gheaţă. Şi floarea îşi desfăcu brusc bobocul explodând în spaţiul de clor al acelei camere neutre de spital.

„Niciodată n-am să învăţ că el a murit”…Dar, „Poeme pentru mama” – mi-au despicat sufletul în

zeci de aşchii, pentru că mi-am amintit că aceasta fusese cartea care-i plăcuse şi mamei mele, Arionda, alături de „Patima”; şi le alesese din miile de volume din raft, nici acum nu ştiu prin ce minune. „FANTEZIE CU MAMA: Mamă, eu te-am visat trecând / Pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare / Firavu-ţi trup amestecând / Cu zbor de păsări călătoare / Mamă, eu te-am strigat să stai, / Era un drum ciudat, de spume / Unde plecai, de ce plecai / Spre care început de lume? / Erai frumoasă şi aveai / Aripi de înger, albe, mamă / Şi te strigam şi n-auzeai / Sau nu vroiai şi mi-era teamă. / Acele păsări argintii / Mi te duceau din vis, uşoare, / În drumul lor spre veşnicii / Tăcute şi n e p ă s ă t o a r e…”

De aceea l-am păstrat cu atâta sfinţenie, pentru că au fost atinse de mâinile mamei mele şi au fost un timp, sub ochii ei. Atâta nostalgie se degajă din aceste scrieri, atâta gingăşie şi tristeţe!...”Să nu adormi / Prea mult / Să nu / Laşi iarba fiarelor / Să crească. / Încet / Ca un veşmânt de fum / Pe carnea ta / Nepământească...”

Aceste poeme sunt poate, cele mai frumoase din lirica dedicată mamei, care pot fi aşezate alături de cele ale lui Grigore Vieru. „ÎN GRĂDINA CâT O BATISTĂ: Mama sapă-n gradina lată cât o batistă, / Exista şi hârleţe şi mame mai există / Ele se-nchină noaptea icoanelor de lemn / Şi cer din depărtare copiilor un semn./ Mama sapă-n gradină deşi abia o ţin / Încheieturi bătrâne în trupul său puţin./ Mama îşi taie lemne să iasă fum pe horn / Pruncul în capitală e ocupat si domn. / Se scoală-n crucea nopţii şi jură că-n curând / Îi va trimite dafin, boia, piper şi unt. / Şi trece lungă iarna cu mari zăpezi ce mint, / Mama la soba veche îngână un colind. / Şi vine primavera în miezul ei ceresc / Şi mama sapă morcovi şi morcovii chiar cresc. / Mama îşi coase haine de moarte şi de omn, / Pruncul în capitală e ocupat şi domn / Se scoală-n crucea nopţii şi jură trist ca Nero / Că-i va trimite sare şi biscuiţi şi Dero / Şi vine iute vara cu valul ei de foc, / Vara a fost bogată, grădina cu noroc. / Mama dezgroapă morcovi şi-i curăţă oftând / Să nu mai aibă dânşii nici urmă de pământ / Apoi îi rânduieşte-n cutia de carton / Şi desenează adresa cu chimicul creion. / Mama duce la poştă cutia, un trofeu / Plătind integritatea transportului la leu. / Pruncul, în capitală, trezit de domn poştaş / Poartă cutia simplă cu jenă prin oraş / Şi jură-n timp ce trece de duioşii sedus: / Mâine-i trimit chibrituri şi gem cu preţ redus…/ Mama sapă-n grădina lată cât o batistă, / Exista si harlete si mame mai exista.”

Şi iată cum m-am procopsit şi azi cu o batistă de lacrimi!Parcă-l aud pe baritonul Dan Iordăchescu cântând „A venit

aseară mama/ din sătucu-i de departe/ să-l mai vadă pe feciorul / astăzi domn cu multă carte”.

Mama bate întotdeauna „sfios la poartă” şi calcă „doar alături de covoare”. Însă are în coşul de nuiele, „vreo zece ouă”, purtate cu grijă, să nu le spargă, alături de „niscai nuci, vreo două kile” pâine dulce şi bună, aşa cum numai mama ştie să frământe.

Lirica dedicată icoanei mamei e fundamentală în creaţia acestui poet. Nu se poate face abstracţie de ea şi, din cele peste 35 de volume publicate, ea are locul său predilect, în inimile cititorilor. Din totdeauna. Fie şi pentru simplul fapt că am avut cu toţii o mamă. „RESEMNARE: Când vine seara, mama mă aşteaptă / În faţa porţii tânără şi dreaptă / Uşoara şi sfioasă.

BOEMUL TRIST CARE SURÂDE. MIRCEA MICU ŞI ALE SALE ÎNTÂMPLĂRI CU

SCRIITORI

Ca o şoaptă… / Ultimul tren se-aude fluierând. / Vin cei plecaţi. Mai vin din când în când. / Mama priveşte luna surâzând. / Din cer, cade o frunză ca un gând…” Am simţit nevoia să le împărtăşesc şi altora. Nu se cade să le ţin doar pentru mine.

„ÎMI SCRIE MAMA: Îmi scrie mama: ”ţi-am făcut mormânt, / Că nu se ştie ce şi cum şi când… / Tu chiar dacă trăieşti în Bucureşti / Ştiu eu cât de străin şi singur eşti. / Are gărduţ de fier ce ne desparte / Dar vom fi mai aproape după moarte. / E din beton. Să nu fii supărat / Dar toţi vecinii s-au asigurat / Ţi-am pus compot de vişini şi gutui / Şi dacă vrei să ţi-l trimit să-mi spui. / A venit toamna. Vremea e ploioasă / Şi poate n-ai să poţi veni acasă. / Să nu te culci târziu. Ştiu eu cum eşti / Şi să te îmbraci mai gros, să nu răceşti. / Noroc şi sănătate, dragul meu. / Mormântul de beton l-am plătit eu”…

Când am primit de la Asociaţia Română pentru Patrimoniu, vestea trecerii sale spre eternitate, n-am putut să nu mă întreb ce sa va întâmpla cu mormântul de beton, cu gărduţ de fier, plătit de mama, după ce trupul său neînsufleţit va fi incinerat la Crematoriul Vitan Bârzeşti? Dar imediat mi-am alungat gândul, sperând ca măcar sufletele celor doi, mamă şi fiu, să se afle în veşnicie, aproape unul de celălalt...

La împlinirea vârstei de 70 de ani, în data de 1 februarie 2008, cărturarul Artur Silvestri i-a făcut lui Mircea Micu o Laudaţio impresionantă:

„UN CLASICPentru cei ce privesc literatura din plăcerea lecturii şi nu au

dioptriile înceţoşate de prejudecăţi stupide şi de ură inexplicabilă, opera lui Mircea Micu (n. 31 Ianuarie 1937) rămâne un izvor de emoţii şi, adeseori, de învăţăminte. A scris şi mult şi puţin: mult - pentru că, faţă de cei ce au puteri limitate şi o cunoaştere a vieţii redusă şi superficială , avea ce spune şi, deci, ce împărtăşi : puţin – fiindcă, desi impunătoare, bibliografia lasă întotdeauna loc de adaosuri şi orice creaţie nouă ne dă, şi azi, sentimentul unei prospeţimi impresionante. În fond, scriitorul nu are vârstă căci, în vremea tinereţelor dădea sentimentul unui echilibru ce aparţinea unei vârste lipsite de imprudenţe şi prea repezi consumpţiuni iar astăzi, când, după datele exterioare ar fi trebuit să atingă o senectute de atitudini calme şi poate resemnate, exuberanţa şi curiozitatea intelectuală veşnic vie arată o tinereţe ce nu se opreşte din cursul ei de râu impetuos şi spectacular. Impresionantă este la el emoţia genuină, comunicarea de strat adânc şi, la drept vorbind, o simplitate împăcată ce aparţine unui popor vechi ce nu se încurcă decât prin accident cu vorbirile complicate şi “spusa în dodii “. În felul lui, şi la proporţiile unei literaturi ce îşi va curma destrăbălările sterile descoperind cândva formele de relief stabile şi proporţiile de valori, Mircea Micu este ” un clasic“ şi al cărui clasicism esenţial aparţine lumii ce l-a făcut posibil, o lume de Românie de vest, dintr-o margine de şes de ”Moară cu noroc” şi de Banat pe unde s-a auzit de Eminescu şi se aude şi azi; şi se va auzi mereu. Artur Silvestri”.

Într-un interviu, Veronica Marinescu îl situa pe Mircea Micu „Între iubirea de literatură şi revolta îmotriva violenţei.”

Dar există şi un Mircea Micu pe care oamenii nu-l prea cunosc, acela din însemnările intime. Şi acesta este, cred, adevăratul Mircea Micu, sensibil şi delicat, timid şi îndrăzneţ, sentimental şi distant, tandru, sublim în vers, cu sufletul harcea-parcea din pricina pierderii unui prieten, ori prea puţin dispus să se apropie. Şi iată-l în opt ipostaze diferite în notele care poartă titlul unui cântec în vogă pe versurile lui George Ţărnea: „Valul care-a plâns pe glezna ta…“:

1. Îmi amintesc o seara de iulie când gleznele subţiri ale unei fete pornită benevol să încerce temperatura apei mării au fost înconjurate de ciocurile unui stol de pescăruşi care erau gata s-o ridice în slava cerului închipuind un colan de mărgean.

2. Avea o gleznă atât de transparentă încât prin rotundul ocheanului ei puteai vedea răsărind luna pe malurile miraculosului Bosfor.

Cezarina Adamescu




ESEUCÂND O POVESTE DE DRAGOSTE SCHIMBĂ DESTINUL UNEI LUMI*

aria doctrinară iau înfăţişări oarecum asemănătoare după fiecare nouă schimbare politico-socială majoră, întrucât impulsul protector şi cel compensator, precum şi miturile activate, de fiecare dată, de către acestea, distorsionează demersul interpretativ şi tind să structureze similar procesul creator.

În viziunea criticului, sentimentul românesc difuz al primejdiei şi sentimentul vacuităţii şi al frustrării domină mentalul românesc. Rezultă, din aceste confluenţe, obsesii tematice, motive, atitudini tradiţionaliste, ideologii literare, pulsiuni stilistic novatoare, apetit modernist şi avangardist, acestea din urmă derivând din sentimentul românesc al retardării. Atitudini paseiste, accelerări de ritm, modernizări rapide, imitaţii superficiale, fiţe de tot soiul ce dau încropeli, spiritul critic sub anestezie...

La români, diagnostichează Negrici, mişcările ideo-literare de tip sămănătorist şi protocronist par durabile, fiind motivate direct de împrejurările dezvoltării societăţii româneşti. Ele revin şi azi, fiind generate de traumele şi complexele ce se menţin în literatura română.

La români, demersul istoriografic şi discursul ideo-politic sunt structurante şi distorsionate de mitul „Cetăţii asediate”, în timp ce pandantul şi omologul acestuia în literatură este “Paradisul pierdut”. Amândouă aparţin constelaţiei de mituri ale primejdiei care au reuşit să producă mentalitate. Mentalul românesc a fost modelat de miturile literaturii. Roger Bastide spunea că miturile sunt ecrane pe care se proiectează angoasele colective. România este un tren extraordinar al mitogenezei. Cu apocalispe vesele şi triste. Miturile se reactivează în momente de dezordine şi suferinţă –ca sublimări ale unor manifestări nevrotice - rezultă că fabrica de iluzii

de după 1990 a duduit de mituri reactivate sau in statu nascendi.Eugen Negrici se îndoieşte de însemnătatea universală

a literaturii române contemporane (el, care nu a scris decât despre literatura română, îi reproşează Nicolae Manolescu). După părerea lui, noi, românii, ne-am fi făcut un mit (adică o iluzie sistematică) dintr-o literatură în fond mediocră. Nu e nicio îndoială că am avut momentele noastre de pierdere a uzului raţiunii critice. Manolescu le exemplifică ilustru citând cazurile lui Iorga şi al protocroniştilor.

Nicolae Manolescu atrage atenţia asupra faptului că valoarea unei literaturi naţionale nu se măsoară ci se trăieşte.

Între Sadoveanu, de ex., pentru români, şi Shakespeare, de ex., pentru anglosaxoni, nu universalitatea operelor îi separă, ci circulaţia universală.

Revenind la obsesia lui Sin: dacă ne întrebăm de ce întârzie să apară azi în literatura română marile teme romaneşti, şi dacă recurgem la o psihanaliză de rutină, găsim un răspuns

onest (singurul, din păcate!, şi atât de lipsit de speranţă): societatea românească este actualmente încă măcinată de barocul fascisto-comunist (intuit cândva de Monica Lovinescu şi definit magistral de Vladimir Tismăneanu), acest baroc nu este deloc amiabil cu normalitatea, cu existenţa firească a individului, cu dezvoltarea armonioasă a minţii-sufletului omenesc.

Asupra romanului românesc actual

Cartea lui Constantin Severin apare într-un timp incert. Ea vine cu o revelaţie a esteticului, într-o vreme când eticul derapează, când fascismul şi intoleranta urcă, în România, mai întâi prin intoleranţa intelectualilor. Valorile sunt distruse de impostori, meritocraţia decade, politicul intoxică, media corup conştiinţe.

În Ştiinţa nouă, Giambattista Vico susţinea existenţa unui ciclu evolutiv cu trei faze: teocratică, aristocratică, democratică, urmat de o perioadă de haos, după care, finalmente, se va naşte un nou stadiu teocratic. Ceva asemănător ca destructurare ni se întâmpla nouă, astăzi, prin acest haos insidios care ne mixează într-un bestiariu social-politic: aici se dezagregă democraţia fragilă şi sunt readuse în funcţie tonul, temele şi soluţiile anilor 30 sau ai celor stalinişti şi ceauşişti. România nu trece numai printr-o criză morală, ci şi prin una economică şi una de comunicare, dar în care societatea civilă a grav bolnavă şi, din lipsă de anticorpi, ne se poate nici apăra şi nici salva.

Apariţia unei cărţi de proză, cum e aceea semnată la debutul său de prozator de Constantin Severin, incită către o discuţie despre proza română de astăzi, despre canon, despre ce mai face proza românească în general.

O primă observaţie: după 1990, filmul românesc realizat pe teme româneşti a crescut foarte mult, dar literatura scrisă în ţară şi pe teme româneşti nu.

Părerile asupra cauzelor acestui fenomen sunt împărţite, iar pesimiştii par mai convingători decât cei optimişti. În orice caz, literatura contemporană e forfecată în dezbateri profesionale şi publice aprige, dar nu întotdeauna binevoitoare cu adevărul.

Anul 2008 a marcat totuşi o cotitură remarcabilă a acestor discuţii. După 2008, avem deja nişte repere coerente. Astfel, un prozator respectabil, ca Mihai Sin, vorbind despre proză în cartea sa Marea miză (Ed. Nemira, 2008), îl însoţeşte pe Eugen Negrici, cel din Iluziile literaturii române (Ed. Cartea românească, 2008). Cumva, cei doi ajung, deşi pe căi diferite, la concluzii similare. Mihai Sin spune că : „După ’90, cu foarte puţine excepţii, am asistat, în proză, la o invazie a grotescului, a ironismului şi a parodicului, a romanului «decoltat» şi «foarte decoltat», a scabrosului, şi toate acestea într-o epocă totuşi tragică“. Care ar trebui să fie, după autorul în discuţie, temele de „mare miză“ ale romanului românesc actual: „Atitudinea faţă de fiinţa naţională şi faţă de «problema naţională», faţă de destinul României şi, de ce nu, al Europei, faţă de ticăloşirea individului apăsat de mizerie şi de o istorie recentă pe care nu o mai înţelege, condiţia umană la sfârşitul mileniului al II-lea“...Dar aceste teme întârzie să fie abordate. Mai mult, după temperatura noilor producţii literare, se vede treaba că aceste teme ce ţin de realităţile româneşti vor mai întârzia cel puţin pe durata unei generaţii.

Ca şi Mihai Sin, Eugen Negrici, tot în 2008, în cartea Iluziile literaturii române, revizitase cu acribie legile ce guvernează probabilitatea apariţiei unor fenomene ale prozei: câmpul literaturii, aria hermeneutică,

------------------------------------*Severin Constantin, Iubita lui

Esto, Ed. Curtea Veche, 2010

Angela Furtună


NOTES

Loong Boonmee raleuk chat, proaspătul cîştigător al premiului Palme d’Or, e un film aparte care vorbeşte într-un mod delicat şi straniu despre o familie care trăieşte la graniţa dintre cele două lumi, lumea viilor şi lumea morţilor. Unchiul Boonmee îşi trăieşte ultimele zile într-o casă de la marginea junglei, alături de cumnata şi de nepotul lui. Într-o seară are doi vizitatori neobişnuiţi:soţia moartă, care vine sub formă de fantomă şi fiul său dispărut de ceva vreme în junglă, sub formă de maimuţă. Apariţia lor e destul de spectaculoasă dacă ţii cont de faptul că nimic nu le anunţă apariţia – un om bolnav care trebuie să-şi dreneze rinichiul, ajutat de nepot şi de cumnată, într-un spaţiu liniştit, cu gesturile de rutină caracteristice omului suferind care trebuie în mod inevitabil să se repete – dar ca o ceaţă care se întinde cu repeziciune, firescul absoarbe şi această parte a întîlnirii dintre vii şi morţi.

In film, comunicarea cu fantomele nu e ceva nou sub soare – există o industrie de gen -, impresionantă e delicateţea cu care membrii familiei răsfoiesc albumul cu poze şi felul în care îşi comunică lucruri pe care le-ar fi vrut spuse la un moment dat. Totul la foc mic, domol. Faptul că nu doar omul pe moarte poate să vadă fantoma ci şi cei care au legături sufleteşti strînse cu ea, cum e sora moartei sau nepotul, dau o notă de autenticitate filmului. În plus, singura reacţie a nepotului e să se ridice de pe scaun, prevăzător, şi să se aşeze iar atunci cînd se convinge de faptul că vizitatorii sînt paşnici.

Bun, cînd fantoma femeii moarte, atît de fragilă şi de blîndă, vorbeşte cu soţul ei, parcă toarnă linişte şi în inima noastră, e ceva ce ne-am dori şi noi, să putem vorbi astfel cu un om drag care a murit, să ne împărtăşim ce simţim, ce s-a mai întîmplat cu noi. Dar cînd în cadrul ăsta apare şi o maimuţă uriaşă care urcă scările, în întuneric, cu ochii roşii scînteind, nu se rupe “vraja”? Aici regizorul (Apichatpong Weerasethakul) îşi anunţă

Legături fireştidin plin intenţiile, el iese din cadrul clasic al nemuritoarei poveşti cu o fantomă care vine să-şi ajute soţul să treacă “dincolo”, trebuie să simţi că ai intrat într-un spaţiu privilegiat. O astfel de secvenţă, la începutul filmului, face trecerea firească la secvenţa de la sfîrşit în care tînărul dornic să se facă călugăr, fugind acasă pentru că vrea un duş cu apă caldă şi o masă mai pe gustul lui, practic se dedublează, rămîne aşezat pe pat, în faţa televizorului dar se află şi într-un local, împreună cu mătuşa lui. Secvenţa e de o frumuseţe stranie şi impresionează prin simplitate şi joc de imagini.

Această spiritualitate care emană din personaje nu este anunţată pompos de regizor, ea nu este prezentă prin meditaţii şi beţişoare aromate, ea coexistă cu intenţia personajelor de a se simţi cît mai confortabil, cu mîncarea bună, cu televizorul, cu muzica pop, cu telefonul mobil, cu calculatorul. Scenariul îţi lasă libertatea de a te simţi bine ca spectator, prin impresia pe care ţi-o dă despre oamenii simpli, oameni ca şi tine care nu se lasă descurajaţi de formele de comunicare, fizice, culturale sau religioase. Ei pot fi speciali, aceşti oameni cu suflete curate şi blînde şi chiar şi ei îşi pot trăi angoasa morţii ca toţi ceilalţi.

Trebuie să ai răbdare ca să vezi acest film sau cum să zic?, mai degrabă disponibilitatea de a îngădui sufletului tău să mai creadă în ceva.

Violeta Ion

Cartea în original a fost publicată în limba engleză de Editura InterVarsity Press, în anul 1998, cu titlul original „Loving Monday: Succeeding in Business Without Selling Your Soul”, şi conţine relatarea domnului Beckett despre modul în care a căutat să-şi integreze în mod practic credinţa în activitatea sa profesională. În prezent, ea este disponibilă în 17 limbi.

JOHN BECKETT A LANSAT O CARTE LA ORADEA

Iosif POPA

Marţi, 26 octombrie, în sala mare a Primăriei Oradea, John Beckett a lansat cartea „De ce îmi place ziua de luni – cum să reuşeşti în afaceri fără să-ţi vinzi sufletul”. Evenimentul

a fost organizat de Editura Scriptum, în colaborare cu Asociaţia Integra România şi Primăria Municipiului Oradea.

Prezentarea căţii a fost făcută de Dacian Palladi.John D. Beckett, licenţiat în ştiinţe

economice şi inginerie mecanică, a profesat ca inginer în industria aerospaţială. Începând din anul 1963, a lucrat împreună cu tatăl său în cadrul micii fabrici a familiei, iar după doi ani a devenit directorul acesteia, în urma decesului tatălui său. În prezent este preşedintele companiei şi a contribuit la avansarea afacerii, care acum deţine primul loc în

lume la producţia şi vânzarea de componente pentru sisteme de încălzire cu combustibil lichid.

Autorul a prezentat motivele care au stat la baza scrierii acestei cărţi: „Porneşti cu greu lunea spre serviciu? Ţi-e groază de o nouă săptămână de muncă, de program supraîncărcat, de angajaţi refractari, de facturi, impozite şi taxe cu termen scadent, de clienţi rău-platnici?

- Când ne gândim la prima zi de lucru din săptămână, cei mai mulţi dintre noi suntem cuprinşi de un sentiment de depresie, şi asta pentru că munca a devenit un termen perimat în cultura noastră. Am ajuns să o asociem nu cu demnitatea şi împlinirea, ci cu efortul inutil şi corvoada. Şi munca devine cu atât mai istovitoare, cu cât ne desparte adesea de familie şi ne răpeşte orice fărâmă de timp liber, dacă nu ştim să o gestionăm eficient“ spunea John Beckett, prezent ieri la Oradea.

John Beckett susţine că a învăţat să se bucure de munca lui încă de când a decis să preia afacerea familiei şi să o conducă după principiile instituite de Dumnezeu. Cheia succesului său constă în integrarea convingerilor, a vieţii de credinţă, în activitatea sa profesională. Aşa au ajuns să se dezvolte şi una, şi cealaltă – odată cu entuziasmul său pentru ziua de luni.

„Este esenţial ca succesul în afaceri să nu fie obţinut în detrimentul sufletului nostru – sunt multe alte chestiuni care trebuie luate în considerare dincolo de bilanţul contabil”, a spus autorul.


LECTOR

Scriitor prolific, Toader T Ungureanu se găseşte la cea de a 16-lea carte, de data asta un roman de dragoste, pe lângă cărţile sale de poezie sensibilă, pe care le-a editat, la care la una dintre ele am avut onoarea de-a semna prefaţa.

Pornind de la o idee, o întrebare primită la o întâlnire cu deţinuţii din Penitenciarul Gherla, adică ce înseamnă în viziunea sa Iadul şi Raiul, prin anologie şi oniric, binele şi răul explicat filozofic, ajunge încet şi sigur la comportamentul uman.

Structurat pe 6 capitole, dintre care unul a şi dat titlul romanului, el începe practic cu o scenă de sfârşit, când bătrânul Şerban adoarme cu o sticlă sub perna sa, aici intervenind ca la velelalte naraţiuni ale lui Toader Ungureanu, oniricul, un fel de vis fantomatic între mreajele unui vis real şi realitatea socială.

Metoda, este la Toader Ungureanu o statagemă. El te plimbă când sus, când jos, când la dreapta când la stânga, când azi, când ieri sau mai demult, prin scene trăite de el cândva, văzute şi consumate caatare, din care şi-a selectat cu grijă personajele, dealtfel oameni obişnuiţi ai locului din zona Bucovinei, sau lait motive transilvane.

Viaţa l-a adus la Gherla în tinereţe, aici s-a maturizat formându-şi o familie, aici a mai învăţat ce nu ştia încă, aici a început să încărunţească, dar nu se fereşte parcă dinadins să cuprindă şi plaiuri transilvane, destul de comune nouă, în spaţiul Bucovinean şi invers, crestând adânc în conştiinţa lectorului cărţii, similitudini de netăgăduit ale poporului român.

Unii pot spune că este o virtute, eu în schimb, amabil şi vizat, voi afirma că metoda este profesionistă, întâlnită uneori la scriitorii optecişti, dar parcurgând Istoria Literaturii Române, o găsim şi la Liviu Rebreanu, la Ion Agârbiceanu, la Mihail Sadoveanu chiar, de regulă la scriitorii care au schimbat locurile de baştină, cu locurile de veţuire familială.

Aduce în prim plan Iezerul, poarta de trecere spre alte lumi paralele, aşa cum va spune el, pune un accent deosebit pe personajul Moş Toader, de fapt sfătuitorul, îndrumătorul paşilor tânărului Toader Ungureanu, căutătorii de comori, în fapt grupul de arheologi, sosiţi aici, pe plaiurile Bucovinei, pentru a descoperi şi a adăuga încă ceva istoriei.

Şi totuşi acest roman este un reuşit roman de dragoste! lecturarea sa te invită la reflexii dureroase, pe cât de clarvăzătoare, despre: specia umană, naşterea, dragostea,, moartea şi dacă vreţi dvs, despre metemsihoza viţii în general, învăţându-ne că suntem trecători pe acest pământ, într-un univers vast, nedefinit, noi cei ce poposim precum un tren personal într-o gară comună.

Până la a desluşi mai jos tainele noului său roman, voi parafraza în

De dragul ochilor tăi...

continuare o afirmaţie aparţinând lui Tudor Arghezii, despre patriotism:

Patriotismul nu-i brăţară, papion sau pălărie,

Să-l suporţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie.

Te naşti cu el. Ţi-e datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine.

Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine.

Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi.E un fel de suferinţă crestată dureros

pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă.Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o

silă ancestrală.Plâng de ruşine c-am fost dac şi

c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbită a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte până şi poezia.

Fac această afirmaţie cu scopul de-a scoate în relief că o asemenea comportare faţă de ţara în care te-ai născut, neamul şi ţinutul ancestral al Bucovinei sau Transilvaniei, dragostea şi dorul de acestea, nasc iubiri mari, ori cât am căuta noi să fim de europeni. Dar atenţie: ele nu trebuie să fie neapărat fizice!

Şi totuşi: Dragostea, acest sentiment

nedesluşit, precum tainele morţii, joacă în acest roman ca şi în altele, un rol important în creaţia lui Toader Ungureanu.

Autorul devine analitic prin experienţa acumulată, descrie infiriparea unei iubiri, care deşi pare a fi neelaborată şi fără de succes, poate claca..

Aşa este şi-n cazul lui Doru Dorneanu, un absolvent de facultate şi

Vasile Bunea

Joca...De aici autorul desprinde o învăţătură

formidabilă, confirmată de viaţă, aceea că o dragoste se poate uita, doar înlocuind-o cu o alta mai puternică...

Naratorul nu face nici o abstinenţă a-şi folosi personajele copilăriei sale. Aici introduce un personaj nou, pe Şol, un evreu cu ramele ochelarilor groase, dar pâinea lui Dumnezeu de bun, aşa cum spune autorul, cel care era un şef de secţie la Combinatul forestier Bernath Andrei.

Acesta joacă un rol important în formarea unor tineri, este ba model de subiect de discuţie între aceştia, ca în spatele acestei pânze rare, să se cerană şi consume scene de iubire pătimaşă...

Nu voi desconspira întreg subiectul romanului, las cititorii să se bucure de acest privilegiu, deoarece sunt sigur că mulţi se vor regăsi fie în personajele principale, fie în cele episodice, fie întâmplările decsrise cu atâta măiestrie.

Revenirea sacadată şi ciclică la povestirile lui Moş Toader, combinare acestora cu alte lumi şi alte scene, duc spre marele succes al scriitorului, care cu timpul ce trece, se poziţionează serios pe ascedenţă, transcede în real din ireal, cu umbre fine de ironie faţă de unele aspecte sociale, dealtfel reale, care ne trezesc că noi suntem, şi mai avem de poposit pe acest pământ încă o vreme.

Pot să afirm, că şi ielele din mitologia populară, i-au invadat uneori gândirea-i frumoasă, care au dus la un discurs liber, la exemplificări simple şi doveditoare, despre noi, despre unele faze ale conştiinţei umane, prin care am trecut, trecem sau urmează, ca un simplu exerciţiu de algebră, pe care o ştim bine, dar, nu o înţelegem pe deplin.!

Oare şi viaţa nu este aşa, o algebră cu una sau mai multe necunoscute?

Gh. Neagu, Dan Puric şi Florentin Popescu la Mizil, la Festivalul Agatha Bacovia


YU LAN HUA

Joi, 23 octombrie

La English Corner vedem varianta Muppets a Poveştii de Crăciun, Made in Hollywood. Mare veselie printre studenţii chinezi. L-au receptat şi l-au înţeles mult mai bine decât pelicula de acum două seri. E mai pe înţelesul copiilor, deci şi a adolescenţei lor prelungite până la 28 – 30 de ani. Pentru mai buna înţelegere a scenariului, Oana le-a dat explicaţii despre geneza cărţii, despre actori, scenarii, făcând paralele între cele două filme şi carte. Aceştia au rămas uimiţi de cât de multe cunoaşte Oana. De unde vine Oana, cum de ştie atât de multe lucruri? Nimeni, niciodată nu le-a spus atâtea despre vreo operă literară sau despre încrengăturile de fenomene culturale precursoare unui film sau unei cărţi. Din ce ţară vine? România? Unde vine România pe glob? Ah, Europa? Numai Germania se află pe harta Europei! În ce parte a Europei? Şi cine a selectat-o să predea engleza în China? America? Dar ce relaţii sunt între cele două ţări? E România o colonie a Americei? Oana le dă detalii cu privire la tradiţionalele relaţii dintre China şi România. Le povesteşte cum această insignifiantă şi necunoscută ţară din puţin cunoscuta Europă a fost cea care le-a intermediat relaţiile cu Rusia, prin secolul al XVII-lea, şi cum, au ajuns la relaţii amiabile cu Ţara Minune de peste Ocean tot datorită României şi preşedintelui acesteia din 1979. Cei de un leat cu mine, şi chiar şi ceva mai tineri îşi amintesc că învăţau la Maoism despre relaţiile frăţeşti dintre Tovarăşul Ceauşescu şi Chairman Mao. Un val de aplauze furtunoase inundă sala de conferinţe.

Vineri, 24 octombrie

Ora 11 dimineaţa. Sună telefonul. Azi Oana nu are ore de dimineaţă. Oare Mangusta doreşte vreo întrunire spontană pentru a vedea cum stă cu piesa? Răspunde Oana şi, surpriză, o aud din bucătărie, unde am gătit clătite cu miere şi banane, cum că deodată o schimbă pe franţuzeşte. Tocmai a telefonat profesorul de franceză din campus şi Oana îmi transmite că acesta şi-a şi anunţat vizita, desigur, dacă acest lucru nu ne deranjează. După nici un sfert de oră, M le Professeur Lu sună la uşă. E un chinez înalt, chiar foarte înalt pentru talia medie din Sud. Aflăm că e originar din Shanghai, şi e foarte mândru, (i se citeşte pe faţă), aş spune narcisistic de mândru de remarca Oanei privind dimensiunile sale în înălţime. Chiar ne-a impresionat să vedem un bărbat mai înalt de 1,75m, căci de când am venit, nu ni s-a dat ocazia... E cam moşulică, însă. Oana face ceai şi pune ceştile pe măsuţa din living room. Professeur Lu n-a venit cu mâna goală. De altfel, am observat de când am venit aici că nici un chinez nu-ţi intră în casă cu mâna goală. Ne-a adus o floare într-un superb vas de porţelan stil Dinastia Ming şi Oana se arată extrem de încântată. Multe apartamente au balcoanele pline de flori şi multe blocuri au adevărate grădini pe terasa de pe acoperiş. Ne doream de mult o floare în casă, cu atât mai mult cu cât am lăsat la Galaţi, un apartament plin de flori. Aici, apartamentul nostru pare cel mai mare dintre toate, căci avem puţine lucruri, n-avem cărţi şi pare gol şi dezbrăcat, mai ales că din cauza umezelii ridicate din atmosfera tropicală nu există obiceiul covoarelor. Cu toate acestea Oana, din primul salariu, a cumpărat patru rogojini din pai de orez, din acelea pe care acasă le folosim la plajă, şi le-am întins pe jos în sufragerie şi în living. Toţi care ne vizitează, ne întreabă dacă dormim pe jos, căci ei sunt obişnuiţi să vadă aceste rogojini în pat şi nu pe pardoseală. Chiar Professeur Lu a căzut în această capcană şi şi-a exprimat mirarea cum de nu ne e frig să dormim pe jos. I-am explicat că le folosim pe post de covoare şi cu oarecare scop estetic, căci pardoseala e nelustruită şi cam neplăcută vederii. A înţeles motivul, dar pare că el ar fi putut supravieţui şi fără „ornamente” pe podea.

Professeur Lu a studiat în Franţa, la Paris, din 1962 până în 1967. Urma liceul la Shanghai, era fiu de negustor, de la prima nevastă a acestuia, lucru de care e foarte mândru, şi a fost selectat într-o zi să plece în Franţa. Nu ştie cum s-a petrecut


acest lucru, căci el nu-şi dorise asta niciodată. Studia la liceul comercial şi i-ar fi urmat tatălui ca negustor. Dar într-o zi directorul liceului l-a anunţat că a fost selectat pentru a pleca la studii în Franţa pentru capacitatea sa de a pronunţa corect în franceză. Partidul Comunist Chinez şi Guomindang-ul aşteaptă de la el să-şi servească astfel patria. Din păcate, odată cu începutul revoluţiei Culturale a fost nevoit să se întoarcă în China, deşi nu şi-a desăvârşit studiile lingvistice. Lu vorbeşte o franceză impecabilă, aşa cum vorbeşte orice chinez orice limbă străină pe care a învăţat-o în mediu şi nu în China. Îmi amintesc de chinezii care veneau şi învăţau româneşte la perfecţie în mai puţin de şase luni când eram eu studentă. Au o capacitate imitativă extraordinară. Aşa se explică de ce în mediu învaţă o limbă la perfecţie şi acasă nu. Colegii Oanei care predau engleza abia o bâiguie şi vorbesc chiar foarte prost gramatical, lucru de care sunt conştienţi şi se scuză că au învăţat limba în China şi nu în America sau Anglia.

Elizabeth îi vorbise Oanei de existenţa profesorului de franceză în campus dar îi dăduse amănunte cum că accentul lui franţuzesc lasă mult de dorit. Mă întreb cum de ştia oare acest lucru, având în vedere că ea însăşi nu vorbeşte mai mult de Americana din Sud. Observ, însă, cu oarecare deliciu, că omul, auzind franceza impecabilă a Oanei, se străduieşte să pronunţe cât mai corect şi mai clar cu putinţă. Din acest motiv, buzele i se lungesc până aproape de mastoid atunci articulează cuvinte ca merci, madame, mademoiselle şi nu numai.

Aflăm şi misterul vârstei sale înaintate, deşi părul e negru ca pana corbului, cu doar, unul, două fire albe. E diabetic şi boala e destul de avansată. Tine un regim alimentar foarte strict şi deşi a fost un om înalt şi solid, a slăbit peste patruzeci de kg. E mai mult o arătare decât un om. Ni se plânge cum că ori el, ori soţia lui trebuie să gătească acasă, lucru destul de neobişnuit pentru o familie de chinezi, tocmai pentru a evita cantităţile substanţiale de zahăr din bucătăria chineză din Sud. Îşi monitorizează zilnic glicemia în urină şi săptămânal în sânge, face sport mult, însă boala şi-a lăsat deja urmele pe piele sub forma petelor maronii grena, semn că afecţiunea metabolică a atins şi alte aparate, nu numai pe cel digestiv. Nu mănâncă nici peşte, nici carne prea multă, căci îi creşte acidul uric. Ne explică că e foarte greu pentru el să ajungă la un echilibru, şi-l înţelegem perfect. Cu această ocazie, venind vorba de zahărul din produse care şi pe noi ne-a terminat, aflăm că există lapte fără adaos de zahăr în comerţ, şi drăguţ, ia telefonul şi cu oarecare emoţie (probabil datorită faptului că am acceptat să se facă util) ne comandă un bax cu 6 cutii de lapte pasteurizat, produs în Mongolia Interioară, „păşunea” Regatului de Mijloc. Acesta soseşte într-o secundă cu băiatul de prăvălie care livrează marfa acasă, transportând-o cu bicicleta. Totul numai ca să facă bani, nu ca la noi, când stai şi aştepţi să fii servit ore în şir în faţa vreunui galantar...

Oana îi propune profesorului Lu organizarea de activităţi francofone. Acesta refuză, însă, spre surprinderea noastră. Nu e lucru de lepădat să intri într-un program francofon, să-ţi faci relaţii în Franţa, etc. E prea bătrân, spune. Are 58 de ani, şi peste doi ani iese la pensie. Nu-l mai interesează. Oana îşi cam muşcă buzele. O va susţine, însă, în faţa conducerii Universităţii, dacă într-adevăr doreşte să se implice în aşa ceva. El e prea bolnav ca să se streseze prea mult. 10 ore pe săptămână îi ajung, iar salariul de aproape 1000 de dolari americani îi este prea suficient. Acum nu mai doreşte decât să-şi vadă tihnit de ultimii ani de activitate şi să iasă la pensie liniştit, să se bucure de compania lui Bobie (căţelul primit în dar acum 12 ani de la fiii săi, căci şi el şi soţia sunt născuţi în Anul Câinelui...) Apropo, Bobie are 12 ani şi e încă vierge. Oana înnebuneşte! Ea dorea acţiuni francofone, şi Professeur Lu o întreabă cum să facă s-o lase pe Bobie la montă. Oare va mai face pui? E totuşi destul de bătrână. Oana îl încurajează s-o lase să guste fericirea mariajului...

Viaţa în campus, Shantou University, 2003-2004


Oana Dugan

JURNAL CHINA


PROZĂ

Miros de toamnă aburindă zgândăreşte nările tinerei. A trecut mai bine de o oră de când nu-şi ridică ochii din cartea aceea strânsă în coperţi grosolane de pe vremea lui D. Cantemir.

Nori cenuşii caută să-şi odihnească oboseala zilei deasupra parcului ameninţând cu prăvăliri de lacrime sufletele strânse grămadă sub semnul plimbării de seară.

Ea nu remarcă urma lăsată de soarele apus cum pare să nu fie deranjată nici de haosul ce-l provoacă trăsura proorocului Ilie care sfidează moliciunea norilor. Absorbită de vraja cuvintelor culese cu grijă şi minuţios alineate pe paginile unsuroase, Codrina respinge larma provocată de copilaşi, la maşinuţe.

Acolo- la maşinuţe- doi inşi robuşti, rupţi parcă din misiunile S.P.P., antrenează într-o cursă de maşini un grup de copii însoţiţi de părinţi. Zvăpăiaţi, copiii provoacă tăria văzduhului cu strigătele lor.

Deşi mai toţi curioşii de prin parc se strâng în jurul participanţilor la concursul de maşinuţe realizat ad-hoc, tânăra rămâne fermă precum statuile lipsite de graţia mişcării.

Ea nu a fost copil niciodată…sau, dacă a fost, nu-şi aminteşte. Ştie doar că detestă basmele à la H.C. Andersen- care va să zică, poveştile de legănat visele copiilor.

A realizat că nu este copil de pe vremea când s-a trezit singură într-o dimineaţă în casa bunicilor; bunici care s-au dovedit a avea mai multă nevoie de îngrijire decât fetiţa blândă lăsată drept “cadou” în noaptea de Crăciun…de tinerii căsătoriţi care veniseră acasă pentru vacanţa de iarnă.

Despre părinţi nu i-a vorbit nimeni iar ea a încetat să mai adreseze întrebări. Din greutăţi în greutăţi – ăsta fiind sportul ce-l practica nonstop – crescuse mare…devenise tânără.

Între timp se aude o voce, diversă de vocea copiilor din parc…cineva o striga pe nume:

- Codrina! Codrina mă auzi? întrebă Nadia, prietena de suflet a tinerei.Codrina se simţea adormită, suspendată într-un hazard universal atemporal.- Domnule doctor de ce nu se trezeşte?chestionă Nadia imaginea unui

medic grijuliu cocoşat de volumul de cunoştinţe şi experienţa căpătată de-a lungul anilor.

- Aveţi un pic de răbdare! Efectul anesteziei va trece; când se va trezi va fi destul de angoşată şi confuză, drept urmare v-aş ruga să nu o tulburaţi! replică medicul.

Simţea un parfum cunoscut dar întâlnit sporadic, precum mirosul lăcrămioarelor împrăştiat de roua unei dimineţi de primăvară.

Încercă în diverse rânduri să deschidă ochii dar pleoapele refuzau cu îndârjire să mânuiască lupta cu lumina albă…generată probabil de o lampă ecologică.

Din nou vocea Nadiei o cheamă- întâi puternic, apoi glasul devine stins, mai stins decât atingerea unul fulg. Receptorii fiinţei sale refuză să acţioneze; impulsurile sunt parcă pierdute, delirul gândurilor răvăşite persistă.

Nadia îi simte mâna firavă tentând o mişcare şi strigă către cele patru vânturi după un medic. Din paloarea sufletului aşezat sub cearşaful alb se întrevăd mişcări de gene obosite.

- Uşurel Cody! Nu te grăbi! îi şopti Nadia repezindu-se ca un lup hulpav către ea.

După câteva minute parcurse mână în mână cu discursul prietenei sale, Codrina refăcu pictura tabloului acelei zile: coperţile groase ale cărţii lui Baudelaire, grupul de copii zbenguiţi la maşinuţe, părăsirea ei în noaptea de Crăciun la bunici, miros de înserare şi, bineînţeles, tipul ţâfnos cu rolele sale. Acesta din urmă pare că îşi fixase o întâlnire prematură cu banca pe care se odihnea tânăra; într-un avânt de vitezoman zburase peste gardul viu de-o şchioapă lovind-o pe Codrina atât de puternic încât aceasta să plonjeze cu capul de ciment:

“Oare cum de s-au gândit oamenii ăştia să planteze alei de ciment în parc când, de fapt, verdeaţa ar trebui să predomine în acest loc?!”

- Au găsit numărul meu de telefon la primul număr apelat, de aceea m-au chemat pe mine când te-au adus la spital, întrerupse Nadia toarcerea firului gândurilor Codrinei.

“Care va să zică, din parc …la spital! Ce zi!” conchise tânăra discursul lăuntric în vreme ce Nadia o bombarda- ca de obicei- cu ultimele bârfe din cotidianitatea studenţească.

*O privea atent pe Nadia…se înăbuşea în căldura propriului trup…o studia

aşa cum pictorul studiază peisajul înainte de a-l aşeza pe pânză; se simţea fără suflu- într-o tentativă de efort duse mâna la inimă…dar nu reuşi…mâna nu–i asculta porunca; nu ştia dacă e vie, dacă respiră sau trăieşte o secvenţă temporală halucinantă.

Ar fi vrut să se pişte ca atunci când visa şi făcea acest gest ca să se

Elena Hanganu

Abandon de Crăciun

trezească…dar corpul ei era în altă parte.

Nadia continua să vorbească “ca o moară hodorogită”. Pe ici colo, Codrina îi mai arunca câte o replică însă sufletul ei rămânea mut:

“Cum este posibil să vorbesc cu Nadia?! Unde sunt? De ce nu mă aude nimeni decât ea?! Ea! Aceeaşi ea- Nadia- prietena mea din facultate…moartă în urmă cu doi ani!

Nu poate fi ea…Nadia a murit în accidentul ăla stupid! Dar eu ce caut aici?! O, Doamne spune-mi tu ce e cu mine!”

Atunci sufletul se aşeză lângă ea şi o strânse în braţe…aşa cum o strângeau părinţii în noaptea de Crăciun…când au plecat şi nu s-au mai întors.


ŢARA LUI ŞORIC

”Da’-mi iau nevastă, să fie-a mea, Nu ca tramvaiul, s-o ia cine vrea, Că este unii dom’ne, care netoţi

Îşi ia nevastă biblioteca pentru toţi” (Mihai Mărgineanu – Mă iubeşte femeile)

Prin anii 2006-2008 colaboram cu o farmacie. În toată perioada cât am colaborat au fost patru asistente

de farmacie angajate. A doua şi ultima asistentă de farmacie care am angajat-o aveau ceva deosebit în felul lor de a fi. Prima din cele două asistente avea obsesia vrăjilor şi a persecuţiei. Era slabă şi avea o faţă ascuţită ca lupta de clasă, însă ce frapa la ea era privirea. Nu te privea niciodată în ochi, iar când reuşeai să i-o prinzi vedeai frică, teroare… o privire de om hăituit. Avea un fix: i se părea că toată lumea face cu ea psihologie inversă şi că toţi oamenii sunt sub influienţa unei foste colege de a ei (cea care a început să-i facă chipurile vrăji)…

A doua asistentă era opusul primei: volubilă, te privea în ochi, avea păreri propii, ştia să se facă plăcută de către clienţi şi doctoriţele de la dispensarul din comună. A… încă ceva era, mă rog încă este, grasă. O grăsime dată de sarcină şi alimentaţia de genul: mult şi prost.

Mi-a povestit despre ea, despre familia ei, soţ, copiii… Da, copiii… A avut o sarcină grea. Toţi cei trei copiii ai ei proveneau dintr-o singură sarcină. Adică doamna era fericita posesoare a unor tripleţi. A fost ceva unicat la vremea aceea în Iaşi. Au scris ziarele, era un fel de vedetă. A umblat femeia cu jalba în proţap pe la primărie şi Simirad i-a dat un fel de ajutor suplimentar. Cel puţin aşa am înţeles. Ajutor care a fost preluat şi de următorul primar.

Într-o zi când am dus-o acasă, m-a invitat să-i cunosc fetele… da… era mândra posesoare a trei fete cucuiete. Fete care în 2008 erau în clasa a douăsprezecea şi se pregăteau de bac. Au venit sfioase, sau aşa mi s-a părut mie… dar aveau ceva în privire… ceva ce nu ştiam de unde să iau pe vremea aceea sau mai bine zis mintea mea refuza să creadă în perversitate la o vârstă care ar fi trebuit să fie încă ingenuă…

- Ce vor să facă în continuare, am întrebat-o. - Domnu` Cornel, una vrea să meargă la relaţii

internaţionale… una la limbi străine, iar a treia ar vrea să urmeze medicina…

Mândria din vocea ei era cât Casa Poporului… îi vedeam fericirea în ochii ei de mamă… gândul că fetele ei se vor realiza o excita, pur şi simplu radia…

- Să vă ajute Cel de sus să le vedeţi unde vă doriţi. Scanez fetele, frumuşele… dar după prima naştere vor

ajunge asemeni mamei lor… grase… dacă nu se vor întreţine un pic… gena, maică, gena bat-o vina…

18 ani ce vârstă frumoasă… Aveau un nume de familie interesant Calum. În 2008,

am întrerupt colaborarea cu firma respectivă, iar de doamna respectivă nu am mai auzit până anul acesta. Întâmplător în primăvară m-am întâlnit cu mama şi una din fete, le-am salutat şi atât… nu ştiu dacă mă mai ţineau minte…

Acum vreo două săptămâni citind presa pe net, îmi sare în ochi o ştiire legată de Iaşi: ”Porno tripetele fac show pe net”. Nu ştiam că Iaşul are aşa vedete, iar singurele triplete de care ştiam erau cele trei de mai sus, dar nu am făcut legătura cu ele. Dau clik pe linkul respectiv să vad unele din adevăratele valori care fac cinste Iaşilor… primele rânduri mă lămuresc: sunt fetele lui madam Calum. Mai răsfoiesc puţin netul, văd că fetele respective nu sunt la primul articol de popularizare. Explică

articolele respective cam cât câştigă, cum fac showurile între ele (adică sex, cred că e un fel de incest dacă şi-o pun între ele), cu angajaţii… ce mai, tot tacâmul… Iar un filmuleţ postat pe net mi-a spulberat îndoielile că ar fi o confuzie datorată numelui… sunt fetele pe care le-am văzut în 2008.

M-am întrebat ce s-a ales din visurile lor şi ale părinţilor…

Relaţii internaţionale: toate conversaţiile cu amatorii de sex virtual sunt cu persoane din afara României, serverele pe care sunt postate site-ul lor nu poate fi accesat din ţară. Privind din acest punct de vedere putem spune ca fetele lucrează în relaţii internaţionale. Ca să fie tacâmul complet aduc şi valută forte în ţară (că doară fraieri plătesc în euro, dolari…)!

Limbi străine: toate conversaţiile le poartă în limba engleză. Bingo, şi acest punct a fost atins.

Medicină, aici situaţia e un pic mai complicată… Dar dacă privim faptul că-şi explorează cavităţile una la alta cu diverse obiecte… jucării sexuale… că îşi analizează reacţiile , putem spune că studiază medicina.

Şi ca bonus: fetele au devenit investitoare în imobiliare, au angajaţi… ce mai femei de afaceri…

Relaţii internaţionale... limbi străine… medicină… targetul a fost atins, toată lumea e fericită: copiii şi-au atins ţinta… părinţii ar trebui să fie mândri… Dar sunt?

Oare cum se simt părinţii, când îşi văd fetele aratându-şi nurii şi toate cele la întreaga lume…

Cum le încurajează când trec printr-un moment dificil? Ce sfat le pot da? Le spun ceva de genul: - Dragele mamei, eu cred că poziţia în care v-aţi pus-o nu

este prea explicită, părerea mea este că ar fi trebuit să staţi în poziţia asta… sau mai bine hai să vă arate mama cu tata…

Cel puţin atunci când i-am cunoscut păreau oameni cu frica lui Dumnezeu. De certaţi părinţii cu fetele nu sunt, pentru că prin primăvară când m-am întâlnit întâmplător erau vesele (poate venise la mamă cu extrasul de cont)… euro… dolari… teancuri… teancuri…

Cum se simt când se întâlnesc cu rude, cunoştinţe? Îi pot privi în ochi?

Oare ce pot să răspundă la o întrebare de genul: - Măi, Pandele… am văzut-o pe fiică-ta în film… cu mine

nu vrea? Tripetele îşi vor putea privi copiii (care îi vor avea) în ochi,

atunci când o vor fi întrebate de către aceştia: - Mama, da` de ce erai în puţa goală pe net cu mătuşile? Ce le vor explica? Nebunia tinereţii? Intrarea pe mâna unor

samsari de suflete? Vor mai avea vreo autoritate morală în faţa lor? Greu de spus şi mai ales de răspuns…

Ca o ultimă precizare: nu am nimic cu video chatul (pentru că asta fac stimabilele domnişoare) deşi nu agreez ideea, dar fiecare este răspunzător pentru drumul care îl urmează şi alegerile care le face. Ce am este cu prostia… cu ieşitul ca păduchele în frunte… cu promovatul…

Este o vorbă la noi: prostul nu e prost destul, dacă nu e şi fudul...

Dar nu contează, targetul a fost atins: relaţii internaţionale... limbi străine… medicină…

Corneliu Dănilă

Relaţii internaţionale… limbi străine… medicină…


fonduri sa termine Gh. Pastia mai face cateva donatii aproximativ de 300.000lei pentru as putea vedea visul cu ochi.

La 21 noiembrie1913 in prezenta autoritatilor locale, a donatorului si a unor artisti din aceea perioada are loc inaugurarea edificiului cu specacolul Fantana Blanduzianei,de Vasile Alecsandri in montarea Teartului National din Iasi aflat sub conducerea lui M.Sadoveanu

Primaria Veche a Focsanului

Reprezinta una din constructiile de referinta a orasului.

Desfasurata pe trei nivele: demisol, parter si etaj. Cele peste 80 de incaperi, printre care si 2 Sali de sedinte,au adapostit pana la revolutie doua mari institutii cu rol administrativ ale targului de peste Milcov.

La inceput in acest edificiu au functionat prefecture tinutuli Putna, apoi prefectura Vrancea iar din 1977 primaria Focsani. De la Nicolae Iorga pana la Nicolae Titulescu ,toate marile personalitatii politice culturale si de conducere si-au adus aportul la imbogatirea reputatiei si istoriei acestei cladiri.

In ceea ce priveste a r h i t a c t u r a a c e s t e i c l a d i r i , p u t e m spune ca este vorba despre stilul Traditional R o m a n e s c , specific cladirilor ridicate in secolul xx

Cum se poate vedea si in fatada din spre bulevard toate detaliile si arcele specifice neoromanesti.Poate cea mai atragatoare si mai interesant element de constructie este desenul de pe tigla acoperisului,realizat dupa un model de la manastirile din Suceava.

Nu v-am prezentat casa lui Mos Ion Roata ca nu o stiati ,nu vam prezentat prefectura sau teatrul ca nu la-ti fi vazut,vi le-am prezentat ca doar doar cineva isi va aminti de vremurile acelea cand traditia ,cultura si bunul gust erau la loc cu cinste.

Astazi din pacate arhitecti vremurilor noastre sunt niste negustori speculanti ,in lumea lor totul se rezuma la bani, vorba aia! `Bani sa iasa`. Orice este posibil Oare nu va-ti intrebat dece nu se mai fac acele cladiri fastuoase a secolelor trecute ? Va spun eu lumea nu mai are tendinta de a evolua, pe zi ce trece este mai trist cand vezi tineri plini de znobism care traiesc intro agonie numita alcool ,tigari si internet. Cu siguranta 70% din tineri de astazi nu au auzit de poeti celebri,nu stiu o frantura din poezia lui Eminescu,nu mai vorbim de arhitecti.

Ce este mai pacat ca in Romania in fiecare zi se pierd valori cu voia sau fara voie/In fiecare zi de demoleaza cate o cladire plina de valoare arhitecturala in loc sa se consolideze,iar in locul lor apar tot felul de monstri de sticla fara nici un dumnezeu. Sau se duc in nefiinta poeti,actori ai marii scene romane ,oameni care au scris istorie. Din pacate auzim mai multe lucruri dupa ce mor ,cat sunt in viata sunt uitati.

Sunt o persoana cumplita pentru varsta mea, uni ma considera dobitoc,de alti sunt apreciat. Poate ca-mi doresc lucruri care nu mi se cuvin dar sunt lucruri pe care mi le doreasc. Imi doresc ca portul,cantecul intr-un cuvat traditiile,arta si bunul simt fie din acolo unde le este locul.

Calatorul care strabate prin Câmpul Focsanilor drumul cel mare ce leaga din timpuri imemoriale Moldova de Tara Româneasca, cu greu poate banui ca dincolo de Magura cea cu o mie de fete a Odobestilor se desfasoara, într-o revarsare panoramica de plaiuri întinse catre muntii de la apus si înspre miazazi, legendara Tara a Vrancei. Gura de rai, leagan al Mioritei tara de piatra a Moldovei, Vrancea, cu nume sonor ca un sunet de trâmbita ascunde, dincolo de metafore si frumuseti naturale, o adevarata si tulburatoare icoana a unitatii neamului nostru. Vrancea acest pamant imbibat cu bogatiile trecutului ne arata si partea sa legata de arhitectura/de la casa legendarului Ion Roata la cladiri adevarate opera de arta facute de arhitecti consacrati.

CASA MEMORIALA MOS ION ROATA

Casa lui Mos Ion Roata, monument istoric reprezinta o casa taraneasca de sfârsit de secol XIX. Aici s-a amenajat o expozitie in memoria celui care a reprezentat judetul Putna în calitate de deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei .

Transformarea casei fostului deputat în Casa Memoriala în anul 1959, cu ocazia centenarului Unirii Principatelor Române, este “un gând curat de recunostinta si veneratie pentru unul din românii adevarati pentru care idea de dreptate si cinste, dragoste de neam, au fost mai presus de orice”.

Teatrul Maior Gheorghe Pastia

A fost construit din initiativa Mr. Gh. Pastia urmas a unei famili instarite din Focsani,care doneaza suma de 300.000lei necesara construirii unui local de teatru.

Actul de donatie a fost autentificat la 8 aprilie 1908 la tribunalul Putna,comisia de concurs pentru alegerea proiectului era alcatuita din maestrul Constantin Nottara,ing Ion Mincu si Gh. Baicoianu au retinut din cele 4 proiecte lucrarea ing.arh. Constantin Ciugolea.

La 11 septembrie 1909 se pune piatra de temelie a constructiei teatrului in prezenta ; primului ministru,ministrul justitiei. Cu acceasta ocazie a fost emisa o medalie jubiliara pe care era inscris numele donatorului Maior Gh. Pastia al primarului orasului I..G.Poenaru,al ing. Constructor Ciugolea si a antrepenorului arh.S.Vasilescu.

La terminarea celor 300.000 lei, si primaria ne avand

Marius Andu Constantin

CULTURAArhitectura vrânceană


Alta: Jucau şah, de data asta H. era mai beat decât NV, de obicei era invers. H. mută cu tura lui V, ăla îi zice: Eşti beat, boule, nu vezi că ai mutat cu tura mea? La care Hagiu: Lasă, mă, Nicule, că nu ne vede nimeni, suntem între noi... Ar fi trebuit să o întreb dacă n-am fost cumva colegi de studenţie. Prin 60 la alegeri a apărut în Viaţa studenţească un articol „Nu fii tristă Lala”, apoi cineva mi-a arătat-o în grupul de demonstranţi: o copilandră candidă, cu ochi râzători, comunicativă...

Promite că va obţine aprobarea de la colocatari. Foto în faţa scării. A lucrat la MLR, toate doamnele de acolo i-au fost colege, prietene. Acum are mari probleme de sănătate. Tensiunea sau tiroida sau...

Plecăm împreună, mă duc cu maşina până spre Televiziune, cobor şi găsesc Heleşteului 30, aici o grădiniţă, iar pe peretele marii vile, ultima pe colţul spre lac, basorelieful şi placa lui Zaharia Stancu („Aici a trăit şi a creat în ultimii ani ai vieţii scriitorul Z.S. 1902-1974”). Fac poze de aproape, de la poartă şi de pe trotuarul de vis-a-vis. Apoi ajung în Piaţa De Gaule, ocolesc prin spate, unde e strada Gr. Mora, dau repede de vila lui Eugen Jebeleanu, imobil ce pare după mari renovări. Sun şi iese un domn tânăr încă, spun că vin de la USR, punem plăci etc., e de acord să se pună, este chiar onorant, îi cer telefonul; se dovedeşte a fi Victor O. Îi spun că-l cunosc din politică, adică de la televizor. Se poartă cu mult tact, ins urban. Înalt, roşcovan. Două fotografii. Promit să nu punem placa spre intrare, să nu deranjeze, ci către mijlocul faţadei.

Încă din prima fază de întocmire a listei, l-am trecut şi pe Jebeleanu. Dar de la cine să-i aflu adresa? Pe cât era de intangibil la Uniune, îl zăream pe vremea tinereţii mele în zona Statuii Aviatorilor, însoţit uneori de Vlaicu Bârna, de nu mă înşel. Îmi vine gândul cel fast: să-l chestionez pe Mircea Micu, multe ştiind şi domnia sa, de pe la Uniune, de pe la Asociaţie... Da, domnule, e o întreagă poveste, cam ciudată. S-a făcut o placă memorială, inclusiv cu basoreliefuri, pentru Eugen Jebeleanu şi pentru soţia sa, Florica Cordescu... Graficiana, zic. Însă eu am plecat de la Inspectorat, am predat tot, e chestiune de ani buni de-atunci, nu ştiu ce s-a mai întâmplat. Ar trebui să te interesezi la fosta casă de creaţie, în Piaţa Lahovari. Sau la fiul poetului. Dau telefon la fiul poetului, în mod firesc. Da, există o placă memorială, dar nu s-a mai pus, el a trebuit să se mute de la adresă, sora chiar a plecat în străinătate şi lucrurile au rămas în suspensie... Dau telefon la Casa de creaţie din Al Lahovari, placa se află în depozit. Iar despre lupta neobosită a urmaşilor pentru a menţine vie amintirea părinţilor, nu mai am nimic de adăugat.

Trec bul. Aviatorilor şi iute pic în Popa Savu, iar pe colţ cu C. Turzii, la nr. 50, dau de vila unde a locuit Laurenţiu Fulga, vicele Uniunii. Lacăt mare cu lanţ la poarta de fier, ruginit, În cealaltă latură a vilei, coborârea spre garaj, loc plin acum de gunoaie. Unii se plasaseră în cartiere selecte. Exista deci şi o nomenclatură scriioricească. Stancu, Jebeleanu, Fulga, iar alţii stăteau pe la mansarde, prin subsoluri; eu chiar pe această stradă... Mă interesez la băcănia de alături, cei doi patroni-vânzători, tată/fiu nu au auzit de Fulga, s-o întreb pe doamna de pe trotuar. O întreb. Reiese că e proprietăreasa imobilului. Cam dărăpănate, şi una şi alta. Reiese că vila lui Fulga e a unuia Rotaru, care a revendicat-o, apoi a vândut-o cu 240.000 euro, acela a revândut-o peste 2-3 ani cu preţ de 3 ori mai mare. Numai ea nu are talent la de-astea... Nu ştie telefonul ultimului proprietar. Iar despre placa lui Ion Popescu Gopo, vecinul meu de pe vremuri, aflu că noul proprietar, un cunoscut fane îmbogăţit şi politician spoitor a da-o jos. Îi întrebasem pe cei doi de Ion Popescu Gopo. N-au auzit nici de el. Cum? Cu desenele animate, omuleţul, premii la Cannes. Merg pe Popa Savu la nr. 50, unde a trăit prof. univ. Ion Rotaru, pe care l-am şi vizitat aici, căci s-a arătat interesat de cărţile mele, considerându-mă un romancier talentat, bun povestitor, vroia să mă treacă în noua ediţie a istoriei sale. N-a mai apucat. Îmi citise cele câteva cărţi, mi-a mărturisit că are o metodă de citire rapidă şi nu-i scapă nimic. O discuţie mai amestecată, poate am

AMPRENTEOdiseea plăcilor

memoriale

Ion Lazu



relatat-o altundeva. Strig şi bat mereu în lemnul porţii, dar nu apare nimeni, aşa că fac două poze şi plec, hotărât să încerc seara, la telefon. Oricum, pe chiţimia lui I.R nu se poate pune o placă de marmoră, ar fi împotriva firii, o coşmelie la parter şi o suprastructură din bârne, unde se urcă pe un plan înclinat, un fel de scară de ciment, improvizată, fără măcar trepte, probabil periculoasă iarna. Sus, fiind vară în toi, profesorul stătea gol până la brâu, într-un pantalon scurt, pe o căldură de cuptor. La parter, unde am ajuns în final, o cameră simplă, cu covor fain moldovenesc pe pat. Istoricul era din Valea lui Ion, Blăgeşti, lângă Bacău, pe unde şi eu am hălăduit ca geolog. Aşa că trebuie să tratez cu cei din cealaltă casă, cu care îmi pare că avea telefon comun. Drum înapoi şi iau metroul de la Televiziune, ajungând acasă după 5-6 ore de alergătură, gândindu-mă la biata breaslă a scriitorilor. E ditamai fractura între statutul ce s-ar zice că l-a avut la noi scriitorul şi condiţiile pe care societatea multilateral dezvoltată i le-a oferit.

Azi, fiind sâmbăta mare, nu mă mai duc „pe teren”, cu o expresie ce aparţine fostei mele profesiuni, ci stau acasă, dar tot cu mintea la plăci, la scriitorii duşi, la... şi între timp completez tabelul, caut în cartea de telefon şi-mi extrag numerele necesare pentru a lua legătura cu familiile Marianei Marin, Cristian Popescu, ca să nu cârtească noile generaţii că i-am discriminat; apoi Chimet, Naum, Mazilescu şi toţi de pe listă. Cu gând să-l întreb pe Nicolae Georgescu despre adresele unor scriitori de demult.

5 aprilie, joi. Azi înainte de 10:00 plec la atac, pe vreme cam rece şi cu vânt. Ies din metrou la Unirii, şi luînd-o pe Bibescu Vodă dinspre D. Cantemir, la primul bloc dau de numărul 5. Unde ar fi numărul 1? Văd o femeie spălând cu furtunul nişte preşuri în spatele blocului, o întreb, ea lucrează la o firmă de pe D. Cantemir. Derută. Merg mai departe, atent pe partea dreaptă, unde cresc numerele fără soţ şi brusc dau de nr. 19, cel în care se pare că a locuit Florin Mugur. Neştiind interfonul, aştept să iasă/să intre cineva şi mi se spune să urc la etajul 3, apartamentul 10; urc, sun, nu răspunde nimeni; uşi masive, de burghezie bogată, vetustă. De la celălalt etaj o doamnă îmi spune că acum colo locuieşte Jurcă Emil, red şef adjunct de la Libertatea. Crede că Florin Mugur a locuit în bloc încă de pe vremea războiului, cu părinţii. Obţin telefonul preşedintei comitetului de locatari: B. Elena. Sun de pe mobil, nu răspunde. Ies, de pe celălalt trotuar fac două poze, în timp ce foile de pe cartonul pus cam unde va fi placa flutură în bătaia vântului.

Acum să mă ocup de Dan Laurenţiu, la numărul 1. merg înapoi pe unde venisem, trec bulevardul D, Cantemir, caut numere, întreb. Nişte muncitori în construcţii îmi spun că aici suntem deja pe str. Negru Vodă; trec din nou bulevardul, întreb la o firmă, mi se spune că nr. 1 e în capătul dinspre Patriarhie al străzii, oricât ar părea de ciudat acolo este nr. 1, toată lumea se miră...Am ajuns la blocul P4, dar îmi dau seama că aici este scara 3. Unde să fie însă scara 2 şi apoi 1? Neapărat la acelaşi bloc... deduc că se află către rondul dinspre Piaţa Unirii. Când ajung la următoarea scară, după multe magazine, văd că e scara 2, înseamnă că scara 1 pe care o caut e cea din colţul spre metrou. Intru fără dificultăţi, aici e altă regulă, iar la parter nu e nici un apartament; urc pe scări şi constat că nici la etajele I şi II nu se află intrări. Probabil etajele corespund magazinelor din dreapta şi stânga. Abia la III sunt apartamente, Sun la prima uşă, nr 10 şi nu răspunde. Sun la 11 şi, surpriză, îmi deschide LIS, care aflând ce vânt mă aduce, mă invită, dar se scuză că e pe plecare, se duce să facă gimnastică de recuperare pentru piciorul lui rănit. Camere mari. Mă invită, mă îmbie cu alune sărate, îl previn să nu mănânce decât câte puţin, ficatul omului nu poate procesa mai mult de 100 grame, mi-a confirmat şi C., a păţit-o un prieten de-al meu, a ajuns la Urgenţă cu icter mecanic...


EVENIMENT

Si in acest an a avut loc la Tecuci FESTIVALUL NATIONAL DE POEZIE “COSTACHE CONACHI”, Editia a XVIII-a in zilele de1-2 oct.2010, intr-o toamna sublima, in frumoasa si romantica sala “Ion Petrovici” la Casa de Cultura din Tecuci.

Au fost prezenti numerosi scriitori, redactori de reviste, presa locala si din orasele invecinate – ziare si televiziuni, TVR Cultural – reprezentata de prietena noastra d-ra Clara Margineanu, tineri, elevi, si, in special concurentii festivalului.

Si in acest an juriul a cuprins mari personalitati, daca anul trecut presedintele juriului a fost poetul Gellu Dorian si acum doua editii regretatul poet Cezar Ivanescu (n.1941 – dec.2008) in acest an 2010 juriul a fost prezidat de scriitorul si traducatorul Leo Butnaru. Din juriu au mai facut parte: poetul Lucian Vasiliu – redactor sef “Dacia literara”, scriitorul Dionisie Duma, poetul Cassian Maria Spiridon – redactor sef “Convorbiri literare” si “Poezia”, (din pacate era plecat la un alt eveniment in straintate sin nu a putut fi present, dar a trimis un salut de prietenie), poeta Florina Zaharia – redactor sef “Dunarea de Jos” si scriitoarea Clara Margineanu.

In prima parte a festivalului conform programului stabilit au avut loc: un excelent recital de muzica clasica (lauta renanscentista) sustinut de Constantin Lazar(Iasi), lansarea cartilor: “Fuga in rosu” autor Sandel Stamate – prezentata de Dionisie Duma, “Meandre” autor Mihai Stefaniu – prezentata de Viorel Burlacu si “Poeme liturgice” autor Petru Dinvale – prezentata de Paul Sanpetru si un minunat recital poetic din creatia scriitorilor prezenti, a fost o mare bucurie sa ascultam poezie….la Tecuci si sa sarbatorim astfel majoratul festivalului, cum bine a precizat cineva, aflandu-ne la a VIII-a editie a acestuia.

In partea a doua a festivalului, intr-o atmosfera deosebit de calda , D-ul Viorel Burlacu – Directorul Casei de Cultura din Tecuci si organizatorul evenimentului a multumit tuturor celor prezenti pentru sprijin, implicare si prietenie. Mai intai, a luat cuvantul poeta Florina Zaharia prezentand volumul “Poeti la castel” – cu laureatii editiei 2009, a felicitat concurentii din acest an, a vorbit despre revista “Dunarea de Jos” din cadrul Centrului Cultural “Dunarea De Jos” si a prezentat publicului larg cartile postale editate de institutia amintita. A urmat un recital muzical sustinut de talentatii elevi din corul de copii “Angelli” impreuna cu d-ul Mircea Caloianu creand o atmosfera veche plina de nostalgii si amintiri.. A urmat lansarea unor alte carti: “Amiaza omului cu felinar” autor Dan Bistricean – a prezentat Cristian Robu Corcan, “Tubaj cu sarpe” autor Diana Corcan – a prezentat Cristian Robu Corcan., urmat de scurte discursuri ale autorilor.

In timpul evenimentului, redactorii de reviste prezenti au oferit iubitorilor de arta reviste: Dunarea de Jos – redactor sef Florina Zaharia, Tecuciul Literar si Artistic – redactor sef Eleonora Stamate, Porto Franco – redactor sef Sterian Vicol si, nu in ultimul rand Oglinda literara – venit special de la Focsani redactorul sef Gheorghe Neagu.

Festivalul s-a incheiat cu doua momente asteptate de toti. Scriitorul si traducatorul Leo Butnaru (Chisinau) – invitatul de onoare al festivalului – a primit

Despre FESTIVALUL NATIONAL DE POEZIE

“COSTACHE CONACHI”

Diploma de Excelenta din partea organizatorilor pentru intreaga cariera, tot Domnia Sa a primit si o Diploma de Excelenta pentru intreaga contributie la dezvoltarea culturii romanesti si la pastrarea spiritului ei autentic oferita de Casa de Cultura a Sindicatelor Galati si “Atelierele de lectura ale poetei Angela Baciu” inmanata chiar de subsemnata, nu inainte de a prezenta un laudatio, vorbind despre inceputurile poetice, cariera, cartile, interviurile si intreaga cariera a scriitorului Leo Butnaru. Cu aceasta ocazie, invitatului i s-au mai acordat o Diploma de Merit din partea Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National si daruri sfinte de suflet oferite de Parintele Protopop Gheorghe Joghiu.

In acest an, diplomele au fost inmanate concurentilor chiar de presedintele juriului d-ul Leo Butnaru si de Viorel Burlacu – directorul Casei de Cultura Tecuci – acesta din urma primind si o Diploma de Merit pentru realizarea noii editii a festivalului din partea colegilor

de la Casa de Cultura a Sindicatelor din Galati inmanata de Angela Baciu.

Organizatorii din acest an: Ministerul Culturii si Cultelor Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Galati, Consiliul Judetului Galati, Centrul Cultural “Dunarea de Jos” Galati, Primaria Municipiului Tecuci si Casa de Cultura Tecuci au acordat urmatoarele premii (in ordine):

Marele premiu – Denise Otai (Suceava)Premiul I – Andreea Teliban (Suceava)Premiul II – Roxana Baltaru si Adelina Dozescu (Timis)Premiul III – George Chiriac (Bacau) si Irina Roxana Georgescu (Constanta)Mentiune – Andrei Velea (Galati)Premiul revistei “Dacia Literara” – Denise Otai (Suceava) Premiul Cenaclului literar “Calistrat Hogas” – George Chiriac (Bacau)Premiul revistei “Porto Franco” : Maria Farama si Irina Roxana GeorgescuPremiul societatii scriitorilor “Costache Negri” – Sabina Daniela NegruPremiul revistei “Axe” – Nicoleta DonosPremiul publicatiei “Convorbiri literare” – Aurelian IliePremiul “Ioanide Romanescu” – Andrei Velea (Galati)Premiul revistei “Dunarea de Jos” – Irina Roxana GeorgescuPremiul revistei “Poezia” – Diana BaltaruPremiul “Mihai Ursacu” – Adelina DozescuPremiul “Cezar Ivanescu” – Andreea Terevan

Cele 16 premii au fost oferite unor tineri creatori extrem de talentati si ii felicit pentru reusitele lor, iar celor ce vor participa la urmatoarea editie le urez mult success.

Ne revedem la Tecuci in…2011 !

“Omule, slaba fiinta, si la patimi cu plecare,Unde ti-I intelepciunea, unde ti-I mintea cea mare?...De te-nalti si zbori cu mintea la tronul Dumnezeirii,De masori pamant si ceruri si patrunzi tainele firii, -Nut e-ngamfa, ca esti tarna pe care o poarta vantul,Cit e plange ca in patimi tu singur iti sapi mormantul” Costache Conachi

(fragment extras din pliantul festivalului)

Angela Baciu

Tecuci, 1-2 oct.2010, Romania Editia a XVIII-a


AESOTERICAE

În jurul roşului apus, ziua se separă de noapteŞi fiecare îşi recunoaşte natura şi puterea.

Fără dezvăluirea contrariilor nimic nu existăFerestrele nu mai arată durerea

Iar paginile nu mai au cum fi întunecate.

Mult timp s’a acreditat ideea aspectului sacru al poesiei. Această experienţă a spaţiului profan include valori ce se pot datora localizării mnemice relevate teologic. Tot spaţial şi neurologul aşează creaţia Cuvântului uman în hemisfera nedomninantă, cea dreaptă, aflată în relaţie directă cu abilităţile muzicale şi de limbaj, relaţie desemnată şi din perspectivă filosofică. Autori precum Ernst Kris sau Lowerence Kubie descriu conceptul de preconştienţă, simbolică şi non-verbală sub mirajul artei aflată prin regresie în slujba propriului Eu. Modificarea conceptelor freudiene cu ingerinţă a conştientului şi inconştientului sub determinare a preconştienţei, cea care este de fapt alegorică, simbolică şi care acţionează ca o răspântie esenţială între primele două, iată semnalul codat al tâlcului primordial ce devine esenţa creaţiei. Kris arată că halucinaţiile sunt procese primare, gândirea noastră logică e un proces secundar, iar combinaţia dintre acestea două, combinând raţionalul cu iraţionalul este geneza artei, un proces mnemic terţiar. Şi atunci cine conduce abilitatea talentului şi facilitează creaţia poetică ?

Realitatea este o sinteză a minţii nostre, a creierului nostru, o sinteză individuală care ne permite să înţelegem lumea înconjurătoare. Asta nu înseamnă că mai mulţi nu pot avea aceeaşi imagine a realităţii. Având aceeaşi imagine a realităţii putem să avem, fiecare din noi, mici sau mai mari diferenţe în a cunoşte aceeaşi realitate. Doi oameni pot vedea un şarpe dar fiecare îl poate vedea altfel. Ei apreciază şarpele, roşu cu inserţii portocalii, numai că unul poate fi încântat şi obişnuit cu reptilele, altul oripilat şi fricos. Fiecare, vazând acelaşi şarpe îl vede altfel. Dacă fiecare dintre noi are o imagine diferită, asta nu demonstrează inexistenţa şarpelui. Înseamnă că şarpele este real, există în faţa noastră. Numai că imaginea pe care ne-o formăm, imagine vizuală, auditivă, senzorială ca să vorbim în general, poate fi diferită de la un om la altul. Realitatea fiind aceeaşi poate fi şi diferită. Situaţia poate părea bizară, dar reflectă structura funcţiilor minţii noastre, de punctul de vedere al lui Lucian Blaga. El ne propune, pe lângă categoriile înţelegerii, ce sunt folosite de cele mai multe ori conştient sau la limita dintre conştient şi inconştient, şi nişte categorii ale inconştientului care pot şi ele ajuta la individualizarea persoanei. Toate aceste categorii împreună, ale conştientului şi ale inconştientului, formează Matricea Stilistică care pare să fie o structură ce corespunde atât speciei cât şi individului. Prin categoriile conştientului şi ale inconştientului fiecare fiinţă umană se deosebeşte de cealaltă, de toate celelalte, fiind totuşi aceeaşi pentru toate fiinţele umane.

Experienţele neurofiziologiei contemporane, la care Blaga nu avea cum să aibă acces, îi confirmă supoziţia că prin structura sa mentală omului i s-a oferit universalul (pe care Blaga îl numea transcendent, Marele Anonim) rămânând o fiinţă singulară. Neurofiziologia ne demonstrează că avem arii specializate în cortex, cum este cea optică, preponderent localizată în regiunea occipitală sau cum sunt ariile limbajului din câmpurile lui Wernike şi ale lui Broca. Este adevărat că acum mai ştim, datorită SPECT-ului care înregistrează în dinamică ariile active ale cortexului în raport cu stimulii pe care-i dăm, că ariile vizuale ca şi cele legate de vorbire, sunt mult mai răspândite pe cortex decât se credea şi anumite arii sunt mult mai specializate. Studiindu-se maimuţe care au reuşit să înveţe să comunice cu experimentatorul (un subiect a învăţat în jur de 200 de simboluri pe care le folosea), maimuţe care n’au vorbirea pentru că nu au un aparat fonic, anatomic nu sunt dotate cu aşa ceva, s’a constatat că utilizarea simbolurilor nu era legată de regiunea temporo-parietală stânga, ca la om. Maimuţa localizează răspândit pe tot cortexul funcţia ei de comunicare simbolică. Aceasta o face mai puţin vulnerabilă posibilelor accidente cerebrale. La om localizarea stângă a ariei vorbirii cu toate dimensiunile ei, sunt de părere specialiştii, reprezină un câştig al evoluţiei, o mai mare eficienţă, asociată unei mari vulnerabilităţi în situaţia unor accidente cerebrale. O specializare asemănătoare cu cea a limbajului, pentru om, o are câinele în zona olfactivă. Câinele are o sensibilitate olfactivă

care o depăşeşte cu aproximativ şaptesprezece ori pe cea a omului. Aria lui corticală oftalmică este foarte dezvoltată comparativ cu creierul. Câinele poate mirosi doar câteva molecule dintr-o substanţă având un univers al mirosurilor nebănuit pentru noi. La om funcţia limbajului, în situaţiile de care am vorbit, de accidente cerebrale în hemisfera stângă, poate fi preluată de alte zone răspândite pe cortex şi, după cum vom vedea, nu mai au fineţea limbajului articulat, asociind de pildă, comunicarea extraverbală, prin semne, gesturi sau prin arătarea obiectelor. Pe corticala creierului nostru sunt zone specializate nu numai pentru limbaj ci şi pentru recunoaşterea figurilor, a diferitelor obiecte uzuale, sau a altor obiecte, zone care pot fi regăsite la toţi membrii speciei, sau la majoritatea, dar sunt şi zone care se dezvoltă, prin experienţă şi prin învăţare şi care sunt ale individului. În noi, în Matricea Stlistică pe care o purtăm se întâlneşte individualul cu generalul speciei şi cu universalul, cu transcendentul.

Dacă mulţi autori găsesc asocieri majore între schizofrenie şi creativitate, înseamnă că o anumită modificare biochimică este favorizantă pentru un creier capabil să reflecte o intensă activitate dintre afectiv şi sacru, între percepţiile senzoriale şi noetice. Leonardo da Vinci, Michelangelo, Blake sau Wagner sunt personalităţi multilaterale şi în mare parte excepţii. Poeţii ar putea fi genii în arta lor dar nu ca şi arhitecţi sau cercetători într’un domeniu ştiinţific. Şi totuşi nu există legături între activitatea de creaţie şi starea sufletească. Maladiile psihice severe sunt însă incompatibile cu creaţia poetică. Ele pot determina tulburări de vorbire, de inspiraţie, cuvântul este vidat de conţinut, metaforele se concretizează, expresiile se aplatizează. Nimic nu e romantic sau creativ în schizofrenie ori epilepsie. Subtilele armonii ale minţii cedează tulburărilor şocante, distorsiunilor, lipsei de coeziune a versurilor.

Ceea ce este interesant este faptul că multe poeme reflectă o gândire ce depăşeşte tâlcul semantic al minţii omenerşti. La acest nivel se poate vorbi despre intervenţia zeilor, cum ar fi de exemplu în Iliada lui Homer. Suntem conştienţi de ceea ce gândim, de faptul că toată percepţia asupra lumii şi elaborarea limbajului este predominant realizată de hemisfera cerebrală dominantă. Înseamnă că cealaltă, în subconştientul nostru este rezervată comunicării noetice. Limbajul divin, decodat cerebral devine parte şi poruncă pentru creaţia poetică. La începuturi ambele hemisfere elaborau versul, acesta aparţinând zeilor. Poate că limba străveche era o exprimare lirică, globală a tuturor oamenilor şi fără tăgadă ea era apropiată cântecului. Cercetătorii afirmă că partea posterioară a lobului temporal drept, nedominant este aria de creaţie poetică. Tranferul informaţiei spre ariile motorii de exprimare ale hemisferei stângi se face prin corpul calos, pe care Carl Sagan îl consideră responsabil de cultura şi civilizaţia omului. Conştienţa precede vorbirea filo şi ontogenetic, iar scrisul simplifică experienţa vieţii.

Pe de altă parte există o corelaţie pe care o întâlnim în viaţa cotidiană şi o considerăm normală, aceea dintre necesitastea ascultării muzicii, a poesiei, a incantaţiilor religioase şi schimbările fiziologice asociate lacrimilor. Substratul neurologic este reprezentarea lumii interioare şi a celei exterioare într’un proces mnemic ale lobului limbic. Aceasta este partea ai cărei neuroni integrează şi identifică afectivitatea şi personalitatea sinelui cu mediul înconjurător. Originea vorbirii dintru început este mai mult decât o relaţie de comunicare mamă-copil, de combinaţii vocale-consoane. Sunetul primar, strigătul de separare trece în timp sub control cortical şi elaborarea elementelor de prosodie în care corzile vocale, gura, laringele şi limba cooperează cu respiraţia, bătăile inimii, dezvoltarea sexuală şi activitatea sistemului nervos vegetativ. Ritmul, volumul, tonul, muzicalitatea sunt dominate de circuitele cortico-limbice din hemisfera nedominantă şi apoi transmise ariilor ce controlează nucleii nervilor cranieni din trunchiul cerebral. Saturarea limbajului cu metafore, crearea altor lumi cu înţelesuri alternative antrenează întotdeauna un ritual. Faptul că alegoria s’a transformat din preistorie în piese de teatru, legendele şi miturile demonstrându-se în faţa spectatorilor, aspecte educative păstrate mai ales pentru cei mici, relevă că acest pas de cultură, ca centru de activitate socială este esenţial în dezvoltarea omenirii, în viaţa prezentului şi viitorului. Alegoria este în faţa noastră, permanent, mai ales când spiritul urmăreşte treptele de exaltare în teatru, expoziţii, sală de concerte, templu,

Lumină şi întuneric în lirica creierului

Liviu Pendefunda


IN MEMORIAM

biserică, în noi.Istoria poesiei şi a muzicii din festivalurile lui Dionysos este

prezentă prin tragediile antice jucate atunci şi acum, cele care prin ritual provoacă un adevărat catarsis al emoţiilor. Tragedia e să vezi o povestire,/ o veche carte ce-aminteşte/ celui care’n studiu prinde ştire/ că din înalt se prăbuşeşte,/ epavă devenind în nesfârşire. Şi tu, cititorule, devii un participant la illuminare prin câştigarea suferinţei şi atingerea înţelepciunii. Cheia interpretării tragice, anagnorisis, este parte din recunoaşterea şi asimilarea alegoriei propriei vulnerabilităţi în faţa morţii. Aceste tensiuni între contrarii, subliniate încă de la Aristotel conduc la sublima durere estetică, combinaţie dintre teamă şi extaz. În Naşterea Tragediei a lui Nietzsche, el însuşi îşi descrie suferinţa raportând-o la arta elenă. Miturile şi comunicările simbolice dintre zei şi oamenii obişnuiţi permutează destinul în contrariile vieţii şi morţii, ale clipei şi eternităţii. Înţelesul alegoriilor străvechi este mult mai adânc decât cogito, ergo sum şi totul se transmite prin limbaj, de la om la oameni, din cuvântul străvechi, ancestral în zilele noastre. Iluziile, pasiunile sunt la fel de reale precum lumea pe care o percepem. Arcurile reflexe descrise de noi se încrâncenează, se armonizează şi realizează ceea ce suntem. Şi dacă harul divin care antrenează zestrea noastră genetică ne îngăduie să creăm, arta ne scaldă viaţa spirituală.

Nimeni nu a putut identifica un centru specific din creier căruia să’i atribuim sufletului hălăduirea ori lui Dumnezeu locuirea. Şi totuşi religia, poesia, muzica îşi găsesc în creier loc de răspântie. Credinţa poate fi o reflecţie a funcţiei hemisferei nedominante, fiind un dat abilităţilor preverbale, prosodice şi ritmice, nu în esenţa ei ci ca substrat anatomic. Ceremoniile religioase, dansul, expresiile şi simţămintele emoţionale însoţesc muzica, cea de-a doua importantă funcţie a cestor structuri. Iar

a treia nu pooate fi decât poesia ce ne conduce pe o altă treaptă şi o altă reprezentare cerebrală raportată la proză. În afazii şi disprosodii, la scriitorii ce dezvoltă maladii neuropsihice, leziunile apărute la acest nivel duc la modificări ale creativităţii. Asociaţiile biologice explică de ce muzica şi poesia sunt mereu împreună cu arta religioasă şi conduc la acte de inspiraţie, minunatul creier realizând menirea sa intelectuală supremă.

Nepăsător să fi fost când eram o floare/ sau un grăunte de nisip/ şi să nu’mi bucur existenţa,/ cu’n dans,/ cu o mişcare vibrând/ cuvântul sfânt/ ci să nu’mi conştientizez prezenţa/ nu ar fi fost nimic şi nu aş fi ştiut/ necunoscându-te pe tine, Dumnezeu/ cât am pierdut.// Dar acum ştiu/ şi cine sunt şi cine-am fost/ căci toate au un rost: / în tine sunt şi eu.

Singura problemă care se pune este ordinea aceasta dintre credinţă, muzică şi poesie. Deşi toate sunt în noi, au apărut odată definindu-ne personalitatea, dar le-am conştientizat separat. Viaţa revine pe urma morţii aşa cum lumina revine în urma nopţii.

_________________________1. G.Gichtel2. Lucian Blaga, Trilogia culturii3. Simple Photon Emition Computer Tomography4. Geo Săvulescu, Realitatea şi imaginaţia, Contact

international, în lucru5. Chauser (traducere Liviu Pendefunda)6. Filosoful a murit în urma unor suferiţe atroce

neurologice de sifilis terţiar.7. Descartes8. Liviu Pendefunda, Pelerin în Catharsis, Falii 99. Bernard de Clairvaux

timpului, vom realiza că România îi datorează cu mult mai mult lui Păunescu, decât îi datorează Păunescu României. La fel de mult îi datorează lui Păunescu şi Basarabia. Mişcarea de eliberare naţională din anii ‘90 ai secolului trecut este opera lui Păunescu, el a pregătit-o: cât timp a funcţionat cenaclul „Flacăra”, moldovenii, în fiecare joi, luau lecţii de patriotism şi libertate de la el, de la Păunescu. Prin eforturile personale ale lui Adrian Păunescu, la Chişinău au pătruns cântecele de libertate ale lui Vasile Şeicaru şi colindele româneşti ale lui Ştefan Hruşcă. Nimeni nu a făcut mai mult ca să ne simţim acelaşi neam, după decenii lungi de despărţire, decât galbena gutuie de la geam a lui Păunescu. Atunci, galbena gutuie a lui Păunescu s-a dovedit a fi mai importantă şi mai puternică decât Armata a 14-a a lui Lebedi.

Odată cu dispariţia lui Păunescu a dispărut o epocă, dar o epocă născătoare de altă epocă. În toiul discuţiilor despre dezgroparea ceauşeştilor, Păunescu a formulat un îndemn cu valoare testamentară: „Încetaţi să vă mai ocupaţi cu dezgroparea trecutului, haideţi să ne dezgropăm viitorul”. Anume în acest sens am spus mai sus că Păunescu este o epocă ce a dispărut, dar a dispărut născând altă epocă. Ca un adevărat lampagiu, care arde, luminându-le altora calea, Păunescu, pe patul de spital, în ultima sa poezie, s-a gândit la România: „Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani/ Şi ţării mele minimă dreptate!”. Aflat în „pragul iernii absolute”, Păunescu nu a îndrăznit să ceară pentru ţara sa „maximă dreptate”, ci măcar „minimă...”. Sunt sigur că Dumnezeu l-a auzit, iată de ce noi, cei care am rămas, l-am petrecut cu certitudinea că mâine se va înălţa o nouă Românie, o Românie în care există „minimă dreptate” şi în care poetul Adrian Păunescu va avea o viaţă postumă lungă - mai lungă şi mai liniştită decât cea antumă. Aşa se va întâmpla în România reală de mâine, în pofida chiţcăirilor jalnice ale batalioanelor de şobolani anonimi de pe frontul on-line, care n-au ezitat să-l atace pe Păunescu şi în catafalc.

Ultima dată m-am întâlnit cu Păunescu acum vreo doi ani, la Mangalia, unde participam la o manifestare culturală. Lua masa singur la terasa restaurantului. Când m-a văzut, s-a ridicat, mi-a întins mâna şi, fără alte „introduceri”, a intrat direct în subiect: ce nu puteţi voi acolo împărţi cu Vieru?! Şi, fără să aştepte răspunsul, a „decretat”, cu vocea lui inconfundabilă: „Apreciez mult faptul că dumneata nu ai răspuns la mizeria lansată de X”. Din explicaţiile ce au urmat am înţeles că cineva de la Chişinău, printre care şi X (nu vreau să-i dau numele), avea grijă să-l „informeze” zilnic pe Păunescu cu cele ce se întâmplau în jungla noastră scriitoricească, picurând otravă unde era nevoie. Presupun ca acest „cineva” e unul dintre acei „prieteni” ai lui Vieru, care aveau grijă ca, în fiecare dimineaţă, să-i ducă poetului la spital ziarele în care ticăloşii îl atacau cu cruzime. Sunt convins că şi viaţa lui Păunescu a fost scurtată de astfel de „prieteni” care mişunau în umbra lui.

...Păunescu a plecat, plătind toate datoriile. Cu scurgerea

România nu l-a iertat pe Adrian Păunescu - asta ar fi concluzia, dacă am judeca

după reacţiile mercenarilor anonimi de pe frontul on-line, care atacă paginile web

ale ziarelor precum gândacii de Colorado planta cartofului. Nu ei însă reprezintă

adevărata Românie, cea reală, de astăzi. Adevărata Românie e cea care l-a plâns

creştineşte pe cel mai iubit şi cel mai huiduit poet român al secolului XX...

Constantin TĂNASE

CEL MAI IUBIT ŞI CEL MAI HUIDUIT DINTRE

PĂMÂNTENI


Dar printr-o astfel de propagandă, fasciştii şi guvernanţii de pe atunci nu urmăreau decât să pregătească terenul pentru agresiunea antisovietică şi, în acest scop, ei aveau nevoie de anumite justificări, menite să mascheze intenţiile lor criminale.

În prezentarea ritualurilor şi a organizării francmasoneriei, se pune accentul, mai ales, pe structurarea ierarhica a lojilor şi pe centralismul ce ar fi caracterizat luarea deciziilor in cadrul organizaţiei. Toate ritualurile de iniţiere, sistemul de organizare al lojilor, colectele etc., nu ar avea alt scop decât sa-i „sperie” pe începători şi să trezească la toţi membrii organizaţiei respectul bazat pe teamă faţă de francmasonerie, determinându-i să urmeze pe conducători fără nici un fel de împotrivire. În final, francmasoneria ajunge să prezinte o asemănare frapantă cu o anumită filială a Cominternului din anii ilegalităţii:

În rândurile membrilor organizaţiilor francmasonice domneşte principiul disciplinei oarbe, inferiorii supunându-se întru totul hotărârilor şi ordinelor primite de la francmasonii cu munci de răspundere. Francmasoneria merge până acolo încât încearcă să „lichideze” în cadrul şedinţelor lojilor chiar certurile dintre diferiţi francmasonici care fac parte din partide politice deosebite.[…] Însuşi principiul de a nu recunoaşte altă putere decât cea a francmasoneriei, dovedeşte disciplina şi supunerea oarbă care se cere membrilor din această organizaţie. Cel care nu se supune disciplinei masonice si nu-şi respectă testamentul moral, suportă pedepsele respective.

Organizarea, scopurile şi caracterul francmasoneriei, precum şi originea socială a membrilor acesteia justificau, în concluzie, atenţia pe care trebuia să i-o acorde organele Securităţii Statului :

În ţara noastră, organizaţia francmasonică – prin membrii săi – a desfăşurat şi desfăşoară o activitate cu caracter contrarevoluţionar, încercând să se opună din răsputeri cuceririlor şi realizărilor oamenilor muncii pe drumul construirii unei vieţi libere şi fericite. Pericolul pe care îl prezintă pentru securitatea statului nostru existenţa organizaţiilor francmasonice şi activitatea desfăşurată de acestea este cu atât mai mare, cu cât, în activitatea lor criminală, francmasonii sunt sprijiniţi, pe de o parte, de elementele exploatatoare doborâte de la putere, iar pe de altă parte, de către organizaţiile francmasonice din statele imperialiste.

Această imagine a francmasoneriei conturată de documentele Securităţii din anii `50 este simplistă, tributară stereotipurilor ideologice ale momentului. Conducerea

Securităţii de atunci nu era interesată de nuanţe şi nici ca ofiţerii din subordine să studieze ritualurile francmasonice şi semnificaţia lor. Tot ce interesa era să se pună la dispoziţia organelor de represiune un instrument de lucru simplu, uşor de înţeles, care să justifice şi, în acelaşi timp, să stimuleze zelul cadrelor din subordine în urmărirea activităţii foştilor francmasoni încă nearestaţi. În fond, tot ceea ce trebuia să se reţină pentru justificarea şi impulsionarea represiunii era constatarea conform căreia, dintre foştii francmasoni, nici unul nu proveneau [sic!] din rândurile muncitorilor, ceea ce dovedeşte cu şi mai multă tărie caracterul strict de clasă al francmasoneriei – organizaţie de clasă a burgheziei.

O schimbare evidentă în modul de abordare a acestei probleme se face simţită în anii `80. Deşi se persistă în utilizarea unor şabloane ideologice cu ajutorul cărora era definită francmasoneria în perioada de început a regimului comunist, apar o serie de elemente noi, care indică modificarea modului în care era privită această problemă de organele de represiune. Aceste schimbări în modul de percepere a francmasoneriei se datorează, în principal, modificărilor sensibile apărute la nivelul ideologiei oficiale a regimului, care abandonează treptat teoriile „luptei de clasă” şi se orientează spre un tot mai pronunţat naţionalism şi concentrării atenţiei organelor Securităţii în special asupra organizaţiilor francmasonice din exterior (mai ales asupra celor constituite de vechi masoni români emigraţi după 1945) şi mai puţin asupra celor din România unde, de fapt, nu mai activa nici o lojă masonică.

Cea mai importantă noutate în modul în care este definită francmasoneria o reprezintă importanţa mult mai mare acordată influenţei sioniste. Dacă în perioada anterioară nu se pomenea nimic de subordonarea masoneriei intereselor evreilor, după 1981 putem întâlni o adevărată abundenţă de afirmaţii de genul : esenţa scopurilor francmasoneriei rezultă a fi promovarea intereselor sioniste , având forme diferite, dar ilustrând aceeaşi idee, reluată obsesiv : scopul francmasoneriei este creşterea influenţei cercurilor evreieşti pe plan mondial .

Organele Securităţii nu se limitează însă, la a face astfel de afimaţii fără acoperire, ci se documentează de la cele mai bune surse în această privinţă. Şi ce sursă putea fi considerată mai potrivită decât celebrele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului, prezentate într-un documentar intitulat Francmasoneria – organizaţie anticomunistă şi antistatală¸ din anul 1984, drept un document celebru – susţinut de unii, contestat de alţii […] publicat la începutul seculului nostru [ XX – n.a.] în Rusia, discutat şi aprobat la Congresul sionist de la Basel (1897),

un adevărat plan de cucerire a întregii lumi. Autorii documentarului, destinat informării cadrelor Securităţii asupra caracteristicilor francmasoneriei, nu au nici o reţinere în a utiliza un fals celebru, folosit copios anterior de toate mişcările politice antisemite din perioada interbelică, inclusiv de cea nazistă, în Germania, şi de cea legionară, în România, căruia îi dau şi o aparenţă de autenticitate – nici nu se pune la îndoială autenticitatea sa ba, dimpotrivă, este datat cu multă precizie, ca fiind discutat şi aprobat la Congresul de la Basel din 1897 – şi din care citează pentru a-şi susţine propriile teorii :

Francmasoneria exterioară nu serveşte decât să acopere planurile noastre […]Aşteptând venirea noastră la putere, vom crea şi înmulţi lojile masonice în toate ţările lumii, vom atrage în ele pe toţi cei care sunt sau pot deveni agenţii noştri. Aceste loji vor fi principalul nostru birou de informaţii şi instrumentul cel mai influent al activităţii noastre […]Este natural ca noi, evreii, să conducem treburile francmasoneriei, pentru că noi ştim încotro ne îndreptăm, […] pe când creştinii nu cunosc nimic […]. Nu vă închipuiţi cum poţi aduce pe cei mai inteligenţi creştini la o naivitate inconştientă, cu condiţia să-i faci să fie mulţumiţi de ei înşişi.

Citatul de mai sus ilustrează destul de elocvent imaginea pe care şi-o formaseră cadrele Securităţii în anii `80 asupra francmasoneriei, imagine a cărei idee centrală poate fi rezumată şi astfel : francmasoneria a fost şi continuă să fie o organizaţie de inspiraţie evreiască. Asta nu însemna însă, nici pe departe, că francmasoneria nu putea fi, în acelaşi timp, şi antisemită, amintindu-se, în acest sens, legătura strânsă şi conlucrarea existente mult timp, între vârfurile naziste, inclusiv Adolf Hitler, şi unele organizaţii francmasonice germane. Un alt exemplu în acelaşi sens îl constituia şi Garda de Fier, care, potrivit autorilor documentarului amintit mai sus, ar fi fost creată de francmasonerie, dar […] a scăpat de sub controlul acesteia.

Altă trăsătură distinctivă a francmasoneriei ar fi fost, în opinia Securităţii, caracterul supranaţional al acesteia. În rapoartele diverselor Direcţii se accentuează în repetate rânduri ideea conform căreia francmasoneria ar depăşi limitele naţionale, existând clar interferenţe la nivel supranaţional. Se contura astfel imaginea unei organizaţii malefice, care controla toate aspectele vieţii politice şi economice a tuturor statelor lumii:

Dispunând de elita sectoarelor cheie, dispunând de o organizare în care disciplina şi confidenţialitatea sunt aplicate strict, având prestigiu în ambele sensuri , atât al avantajelor create membrilor săi, cât şi al cumplitelor pedepse aplicate <<trădătorilor>>, francmasoneria deturnează, spre interesele şi scopurile sale, eforturile şi acţiunile care sunt iniţiate de state şi guverne. Organizarea şi personalul îi permit obţinerea celor mai secrete informaţii sau documente, devierea tuturor acţiunilor îndreptate împotriva ei, astfel încât, acolo unde influenţa este considerabilă […] organele politice şi guvernmentale acţionează , de fapt, potrivit „directivelor” pe care liderii francmasoneriei le trasează în lojile lor. Apoi, guvernele şi parlamentele execută sarcinile încredinţate de francmasoni.

AESOTERICAEProblema “Oculta”

Securitatea faţă cu francmasoneria în anii `80

Nicolaie Ioniţă




î

LECTOR

Noi nu suntem români!” sau „Don Quijote de la Obcinele

din Bucovina, până la Ciulinii din Bărăgan”

Nici nu ştim exact ce suntem! Nişte ciudăţei, asta pornind chiar de la perioada prenatală a poporului nostru. Nimănui nu i se pare ciudat că atunci când vorbeşte de geneza noastră să afirme că strămoşii noştri au fost Traian şi Decebal. Adică doi bărbaţi? Primul e pomenit Traian. El a venit cu sămânţa, sau Decebal? Ori amândoi şi le-a rodit-o coana Dochia. Sau Dacia?

Decebal, fiul acestor pământuri ne-a apărat ani buni de legionari. Şi ăştia numai de rele s-au ţinut! Se zice că s-au găsit documente (inscripţii săpate în epitaful de pe mormintele lor: Să nu i se ierte acestui Taraboste trădarea şi neam de neamul lui, 333 de generaşii tot asta să facă!) E atestat: 22 dintre sfetnicii lui, tara-boşii din provinciile supuse l-au fi trădat.

Am făcut socoteala. Estimând o generaţie cam la 60 de ani, înseamnă că până în 2016 încă mai avem între noi pe fii taraboşilor trădători! Cică sunt de la sud de Carpaţi, de peste apa Tisei, de la nord de Mureş şi Olt… care au parafat ideea de „specific naţional” prin „Ubi bini, acolo esti di mîni!”. Aceşti bărbaţi biologici şi-au dorit ceea ce au făcut-o urmaşii lor în toată istoria noastră. Şi-au dorit să stea şi ei pe scaunul cel mare. Numai că n-au realizat că pe acel scaun nu puteau să încapă deodată toate şezuturile lor, şi nici că dacă scapă de unul, ceilalţi 21 e posibil să-l aleagă pe un altul.

Al doilea principiu moştenit, sesizat şi astăzi: De ce el şi nu eu?!

Că Traian a revenit chemat de ei şi a reuşit să scape de regele Decebal ajutat de trădători. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu aceştia, nici numele lor, fiindcă n-au avut curajul să-l cioplească pe inscripţIile de la pietrele mortuare, pe care scria: Tarabostes trădător. Dedesubt era numărul. S-au găsit doar 22 de inscripţii. Oare câte au fost în realitate?

Trecem la partea a doua a legendei. Părinţii, adică pe taţii legendari, i-am amintit, au fost atestaţi. Mama noastră cea străbună a fost nevasta lui Decebal care s-a pierdut în munţi cu dacii ei cei născuţi sau care stăteau la rând să vină pe lume, aşa cum spune o a doua legendă. Unul dintre urmaşi a fost fata lui Decebal, Dochia, travestită în ciobăniţă. Dar e posibil ca oricare dăciţă să-fi fost botezată aşa şi Traian, după ani de războaie s-o fi văzut pe-un picior de plai şi să-i fi zis: Hai! Că de nu e vai! Şi i-a dat şi a primit o gură de rai, şi ea, vai, şi el, hai, hai, aşa a venit pe lume Mihai! Sau Niculai…

Care Dochie l-ar fi refuzat pe împărat?

Posibil şi că una să fi fost cea care

s-a rugat de Zamolxes, care a ascultat-o şi pietrificat-o… Şi cu oile a făcut la fel, să ne fie nouă model…dar istoria ne arată că sămânţa latină a fost aruncată şi fecundată, altfel nu se explică cum s-a păstrat limba asta şi obiceiurile în marea baltă de popoare slave din jurul nostru. Şi azi sunt documente care atestă faptul că urmaşii acestor dacoromani au ajuns până pe tronul Romei. Păcat că n-au rămas mai mult timp. Sau au făcut şi ei ca toţi românii ajunşi în vârf, au uitat de unde au plecat.

Am mai auzit o legendă apocrifă, cum că Traian ar fi fost spaniol, deşi ibericii nu se prea laudă cu acest strămoş, ei ştiu mai bine de ce… Istoria ne arată că puteam fi şi slavi, că aproape un sfert din felul nostru de a fi şi simţi nu de la Râm, ci dinspre Soare Răsare ni se trage.

Din această amestecătură de seminţe străbune era normal să se nască şi nişte originali, dintre care cel mai al nostru se numeşte Păcală. Care are un frate, Tândală, de care nu ne prea mândrim, şi aici o cam tândălim…dar el se consideră urmaş a lui bădica Traian. Culmea, am citit un studiu în care personajele cele mai cunoscute şi iubite de spanioli sunt Don Quijote şi Sancho Panza, ambii îşi revendică origine pur latină, traianească. Cocluzia logică? Ei sunt fraţi de tată cu românaşii pe care i-am amintit, nea Păcală şi vărul său, Tândală.

Prima observaţie: Cei doi români nu se dau mari, nobili, după tată, că mama lor de şmecheri, mămuca cea care i-a purtat în burtică şi legănat şi spălat pe cap şi i-a alăptat, apoi le-a tocat mămăli-cu-brân-cu-la, da, nu-i nicăieri strigată după numele de fată sau nevastă. Quijote este un nobil cavaler, iar Sancho un onorabil scutier, probabil nobil scăpătat, care s-a pretat să-l servească pe stăpân, şi aşa nu prea-şi avea un rost pe undeva, Cervantes nu ne spune că a fugit din cauza nevestei în lume, nici dacă a fost însurat. Şi mai interesant ni se pare că nici de Quijote , tânăr bărbat, pe unde a umblat, pe câţi papuaşi a mirut de veci sau i-a creştinat, după ce le-a luat aurul şi ce mai aveau ei şi i-a trimis la Manca să-şi facă acele celebre castele de Spania.

Şi după ce i-a terminat pe mai-aşi, incaşi, papuaşi şi ce-or mai fi fost ei, a constatat că a îmbătrânit şi l-a prins dorul de patria mumă. E posibil, spun unii, să fi fugit de sifilis sau de ciumă, de malarie sau urticarie. Acasă n-a mai avut cu cine să se bată şi cum trebuia să facă ceva, hai, şi-au zis, şi-om simula că ne luptăm, armuri, săbii, cai şi scutieri avem, ce mai vrem?

Numai că domnul nostru a ajuns acasă când cavalerii normali la cap şi-au dat seama că se fac de râs şi s-au dus, vorba lui Sorescu al nostru să „doarmă puţin „ din somnul lor de veci”. Quijote, nu şi nu, că el a citit, că el ştie, a citit ce scrie,

NOI NU SUNTEM ROMÂNI!

pe lume, chiar şi în Mancha sa natală sunt multe nedreptăţi şi e destul înarmat să te arăţi, cu sabia să-i ameninţi şi răii se vor spăimânta, nu vor pleca, dar el îi va spinteca, chiar dacă s-au metamorfozat în oi şi burdufuri de vin şi s-au ascuns în morile de vânt…pe toţi şi pe toate le va da de pământ. L-a luat ca scutier pe Sancho, cel care se pare că este niţel mai raţional, dar să fim serioşi, este frate bun cu Tândală, şi el freca menta, le tândălea, vorba cuiva, dacă i-ar fi plăcut la munca de jos, putea să fie gospodar conştiincios, om la casa lui, nevastă care să-i facă pui, să înjure pervers, de sex, aşa cum fac peizanii spanioli, autentici sau creoli.

La noi, Păcală, alt nebun, care s-a pus cu boierii, le-a mai luat câte un rând de piele, i-a pus să joace pe oile devenite cojoace, i-a aruncat în fântână, să caute aur şi lână, dar degeaba ne-a scăpat de unii, ceilalţi, ca hunii au continuat să se înmulţească, nebunii şi să, bine-mersi, trăiască muncindu-i pe nepoţii lui Păcală, care uneori se mai scoală-n răscoală, dar se ştie că au fost traşi pe roată. Ba au făcut o prostie şi mai mare, s-au aliat cu aşa - zisa clasă muncitoare crezând ca prostul că vor avea de toate, aşa o să-şi găsească şi ei rostul, ca să se trezescă la colectiv, măi vere, că umblă pe câmp cu gumari în picere, de, dacă Partidul le-o cere. Şi iar s-au răsculat, pe cizmar l-au împuşcat şi s-au trezit aşa, cu ochii beliţi în soare, cu pământurile retrocedate, dar fără unelte şi boi, şi mai rău intraţi în nevoi, că li se taie pădurile şi pensiile la cei care şi-au luat lumea-n cap şi s-au recalificat, aiurea-n Europa, Italia, au trecut şi prin Germania, puctul terminus fiind Spania. Cei rămaşi, catâri, tot la coada vacii, cu un cal sau un măgar, scoţând plugul vechi din hambar să are fişteica prin care să aibă pâinea pe care s-o poată întinde în sare. O să mă întrebaţi de Păcală sau vărul său Tândală? Primul s-a făcut activist, apoi securist, acum a devenit bancher, acceptă să i se zică şi lui boier. Tândală şi-a făcut o casă, o fiştecă de vie, vin să fie, şi-a spus „Lasă”, ştiu alţii ce să facă. Se uită la televizor, face politică de cumetrie,


NOTES

ştie acum cine cu cine face alianţă, acceptă orice ordonanţă, se mulţumesşte că are ce mânca. Păstrează vorba, unchiului Tândală major: Ce-a fost, am văzut, hai să fim cu ochii pe viitor! Ura şi la gară zice majoritatea. Căţiva, încă mai au curajul să strige că trebuie să facem ceva. Habar n-au ce, aşa că ajung la bufet şi după câteva halbe sau pahare de vodcă strigă-n gura mare:

„Băga-mi-aş ambele picioare în amărâta asta de viaţă, mai dă una vecine, mi-am băut şi banii de piaţă!”

Cine a citit romanul lui Cervantes îşi poate explica de ce la spanioli altfel e?

Bătrânului cavaler îi vine mintea la cap, se face sănătos, revine acasă. Îşi pune la punct gospodăria, se sfătuieşte cu soţia să-i dea la şcoală pe Quijotei. Aşa se explică de ce acum în Spania găseşti tot ce vrei. Căci Dulcineea asta, adică nevasta, dacă a văzut că grăsanul de Sancho le cam chiuleşte la-a

angajat pe marocan, pe sud-american... Mai apoi pe român la sapă, să culeagă, să adune fân, adică să transpire pentru ca să înţeleagă odată că nimic nu se face, dacă nu pui coadă la sapă şi nu-ţi faci curat în bătătură, alţii îţi dă, ca să ai ce băga în gură, dar cu sudoare. Doare, de măi Tândală, cred c-a venit vremea să-i tai tu acum făşia de piele lui Păcală, dar nu de pe spinare, ci de pe faţă să-i iei îndărăt ceea ce el ţi-a furat, minţindu-te că s-a privatizat. Nae, bre, urmaşul lui Don Quijote, vino niţel pe la noi şi fă puţin pe-a nebunul, poate ne înveţi cumva cum să scăpăm de NeoPăcală pe care l-am pus să ne ajute şi acum constatăm că el ne cântă din nou la fluierul fermecat al democraţiei, că voba noastră de năduf „Băgane-am picioarele în politica lor!”, îi distrează… Ei ştiu ce vor, de noi undeva, chiar acolo-i dor! Aud tot mai des că la anul,pe la noi va veni sfârşitul lumii. Auzi , Don Quijote, de ce la voi zvonul acesta nu prinde?

Poetul focşănean Gheorghe Andrei Neagu a ieşit la rampă în 2010 cu volumul de versuri Nunta Neagră (Ed. Valman, condiţii grafice excelente), un fel de poem lirico-dramatic, cu macrotema – iubirea, căreia i se subordonează fericirea, nunta şi extincţia . Ne distanţăm de eticheta baladă cultă, deoarece autorul nu rămâne captiv trecutului, unui timp mitic, primordial, medieval ; narativul nu se explicitează, iar personajele nu se individualizeză, sunt mai degrabă purtătoare de idei, sugestii, ori măşti lirice .

Practicând cu fervoare descriptivismul magic, eul poetic imaginează un scenariu cu un cuplu erotic, ce s-ar dori armonios, numai că apar unele impedimente :

- ba unul dintre miri aduce a strigoi (p.5) ; - ba modul existenţial specific miresei nu poate fi cel

uman ci doar unul vegetal ;- ba protagonistul a fost eliminat, substituit printr-altul, la

propunerea unui „tribunal” transcedental ....Într-un decor aproape paradisiac („Din pădurea adormită/

Potopind cu aburi zarea/Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri ”, p.5) Se înfiripă motivul (eminescian) aşteptarea : „O aştept ca altădată / Să se nască din copaci ... / Şi cu buze, ochi de maci / Se aprinde iar pădurea ”, p.5, corelat cu antropomorfizarea naturii . Asemenea eroinelor romantice, cea dorită cu înfrigurarea se excepţionalizează prin două trăsături : iluminarea codrului şi semnarea unei coregrafii nelumeşti („Într-un vals nebun ....”) .

Prin adolescentism şi diafanitate, emoţia întâlnirii pare decupată dintr-un pastel sentimental : „O aştept scăldat-n spume ..../Îi văd ochii ca de smoală, / Licăr de petală / Un sărut suav de brumă ... / O aştept în pragul tainei ”, p.6 .

Poetul extrage ce îi convine din erotica universală, cu iz Lamartinian : limbajul indicibil al îndrăgostiţilor, sărutul pătimaş, lacrimile fericirii , cărarea şi fuga dincolo de lumea dezlănţuită : „Ea aleargă-n calea verde / Străjuită de copaci, / Ciută ce se teme ” .

Tehnica poetică şi experienţa îi permit autorului să nu vireze într-o direcţie plauzibilă ; dimpotrivă, dialogul şi metaforele feminităţii fertilizează discursul poetic . Propunerea – ispită „Să fugim ” este brusc respinsă „A fugi nu se cuvine ” (p.7), ceea ce conferă dramatism : „Arde lumea vegetală” (p.9), pe culmile comparaţiei „Cerul, roşu, ca o rană”, domeniul celest accesând nefirescul, anormalul . Luciditatea mirelui se disipează în faţa evenimentelor şi sentimentelor

majore, astfel ca decuplarea devine iminentă : „- Nu te pot lua, rămâi / Fii a lor, Cum ţi-e ursita”, p.8, deşi Nunta intrase pe făgaşul favorabil : „Vin nuntaşi lălăind / Întregind alaiul ”, p.13 . Episodul cel fast nu se derulează în tonuri eminesciene (Călin, file de poveste), nici coşbuciene (Nunta-n codru) ci în manieră funebră, rezumativă, antitetică . Ca în tragediile antice, există o monadă, un for al zeilor, unde se iau decizii capitale . Poetul simulează ludicul nunţial, îşi înşală lectorul, dinamitând supoziţiile inducând elemente – surpriză : „Fata plânge-ncetişor, din pricina lui „cel ce nu a venit ” . Timpul nu mai răspunde la comenzi epicureice, îşi acordă o marjă de eroare şi se tragicizează :” în clipele când se ucid iubiri” . Ambiguitatea atinge cote paroxistice : „Iar mirele e altul ”, spre stupoarea asistenţei, complăcută în desfătări bahice : „- Hai să mai bem cinstiţi meseni ! / Îndeamnă Ura şi Păcatul ” .

Rostirea poetică mixează prozaismul, oralitatea, („Cată”, „la pândă”, „mă-mbie”, „de prisos”), fără a glisa în desuetudine, căci în secunda următoare creatorul aruncă năvodul în ape

metaforico-simbolice. Respingând situaţiile confuze, Areopagul enunţă verdictul : „- Să piară !” (Mirele iniţial – n.n.) . Un altul multiplicat îşi revendică trofeul feminităţii, pe căi agresive : „Sticleşte lama de cuţit / Nesăbuinţa iat-o vine” p.13 . Fericirea filtrată prin eros sângeros („- Aţi ucis.... un glas / Zbor de inimă pură ...”), cu excluderea rivalului, durează cât o pânză de păianjen . În partea finală, se amalgamează deliberat fâlfâiri eminesciene („A fost odată ca-n poveşti” ) cu cele labişiene („La ceas nepotrivit”, p.14, „Şi-aş vrea să plâng” ), bulversând încă o dată orizontul de aşteptare al cititorului ....

Înlăturând crusta erotică, eşti întâmpinat de o constelaţie de simboluri decriptate în diferite coduri – neoromantic, neomodern -, purtătoare ale sigiliului artisticităţii, tălmăcind, teza că Artistul (mirele 2) ar trebui să se dezică de eul social (mirele 1), spre a se logodi cu Poezia (emotiva, lacrimogena mireasă), eveniment cu reacţii diferite,la două paliere : al nuntaşilor (cititorilor obişnuiţi) şi al zeilor (criticilor literari ), influenţabili şi ei, nu o dată, de aparenţe .

Catharsisul nu s-a demonetizat !Nunta neagră reprezintă, de bună seamă, o plachetă

(tradusă în 5 limbi de referinţă) de luat în considerare !

Nunta Neagrăde Gheorghe Andrei Neagu

Iulian Bitoleanu


î

EVENIMENT

Cele mai reusite lucrari literare ale elevilor din judet vor fi rasplatite astazi cu premii Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia” va gazdui astazi, de la ora 13.00, festivitatea de premiere a celor mai buni liceeni la creatie literara, care au participat la „Saptamina culturala vrinceana” sau „Salonul Dragosloveni”.

Evenimentul va cuprinde alocutiuni si lecturi ale participantilor, festivitatea de premiere si apoi o deplasare la Dragosloveni, comuna Dumbraveni, la Casa Memoriala „Alexandru Vlahuta”. In cadrul „Saptaminii culturale” in fiecare liceu din judet a fost organizat cite un concurs literar, cele mai bune lucrari, in aprecierea cadrelor didactice, fiind premiate de scriitori. Salonul literar s-a desfasurat intre 8 si 12 noiembrie, cu cite o etapa in fiecare oras. ”La orele 13 va avea loc Gala Premiilor Concursului de Creatie Literara, aflat la a doua editie, concurs la care au participat elevii institutiilor de invatamint mediu din judet. Dupa fazele locale (Marasesti, Panciu, Odobesti, Adjud, Vidra si Focsani), la Teatrul Muncipal vom premia cistigatorii etapei judetene. In acest an am incercat sa reinventam Salonul Literar Dragosloveni, mergind si invitind liceenii sa participe la

acest concurs. In acelasi timp este si o modalitate de apropiere a scriitorilor consacrati de cei tineri. Prin manifestarile organizate in orasele vrincene intre 8 si 12 noiembrie am vrut sa cream o osmoza intre tinerii care debuteaza in lumea scrisului si scriitorii consacrati”, ne-a declarat

Florin Micu Iliescu, directorul Directiei pentru Cultura Vrancea, principalul organizator al evenimentului, alaturi de Uniunea Scriitorilor filiala Bacau, Inspectoratul Scolar Judetean Vrancea, Asociatia Culturala „Duiliu Zamfirescu” si Liga Scriitorilor din Vrancea. La ”Saptamina culturala vrinceana” a participat cu referate si conferinte Directia Judeteana Vrancea a Arhivelor Nationale prin arhivistul Bogdan Dogaru. (M. B., V. M.)

Manifestarea va avea loc prin intilniri culturale cu elevii in scoli din cinci localitati. „Saptamina Culturii” va include si Salonul Literar Dragosloveni, pentru care Ministerul nu a alocat bani.

Directia pentru Cultura si Patrimoniu National (DCPN) Vrancea in parteneriat cu Asociatia Culturala „Duiliu Zamfirescu” si scriitorii din judet vor organiza in perioada 7-12 noiembrie “Saptamina Culturii Vrincene”. Cu aceasta ocazie mai multi scriitori, pictori, arhivisti, dar si personalitati interesate de acest domeniu, vor participa la dezbateri pe teme culturale cu elevi din mai multe localitati din judet. Asadar, liceenii din Marasesti, Adjud, Panciu, Vidra, Odobesti si Focsani vor putea afla lucruri inedite de la scriitorii vrinceni si de la ceilalti reprezentanti ai spatiului cultural judetean. “Incercam prin aceste activitati sa aducem fata in fata generatia veche de oameni de cultura cu viitoarea generatie de oameni care vor activa in domeniul cultural. Vom sta de vorba cu elevii si vom incerca sa ii atragem catre tot ce tine de cultura”, a declarat Florin Micu Iliescu, directorul Directiei pentru Cultura Vrancea. Acesta a glumit spunind ca ar fi excelent daca in cadrul intilnirilor ce se vor tine in institutiile culturale din cele cinci localitati vor descoperi un nou Nichita Stanescu. Manifestarea culturala va avea si un concurs structurat in patru sectiuni, in care elevii isi vor demonstra dibacia in poezii, proza, eseu si dramaturgie. Se vor acorda diplome si premii constind in reviste si carti pentru cele mai bune trei lucrari din fiecare localitate. La Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia” se va acorda, de asemenea, un premiu pentru cea mai buna lucrare de la nivelul tuturor localitatilor implicate in “Saptamina Culturii Vrincene”.

Săptămîna Culturală Vrânceană

Intregul eveniment cultural este, potrivit lui Florin Micu Iliescu, un alt mod de a organiza Salonul Litera Dragosloveni. “Anul acesta nu numai ca nu am primit bani de la Minister pentru organizarea traditionalul salon literar, dar ni s-au mai si luat. Chiar si in aceste aceste conditii incercam pe cit posibil sa promovam cultura sub toate formele ei”, a mai precizat Micu Iliescu. Nu in ultimul rind, prin aceste activitati se mai urmareste ca tinerii sa stie unde si cui sa se adreseze daca, de exemplu, vor sa publice o carte. Saptamina culturala vrinceana va debuta duminica, la Marasesti. (Sorin TUDOSE)

Săptămâna Culturală Vrînceană, aproape de final

Cele mai bune lucrari semnate de elevii din judet vor fi premiate vineri la Teatrul „Mr. Gh. Pastia” din Focsani

Orasul viilor domnesti va gazdui astazi prima editie a “Saptamînii Culturale Vrîncene”. Inceputa duminica la Marasesti, manifestarea initiata de Directia pentru Cultura Vrancea, în parteneriat cu Inspectoratul Scolar Judetean, urmareste promovarea tinerilor din judet si o apropiere între scriitorii consacrati si tinerii debutanti. “Mîine (astazi, n.r.) vom fi prezenti la Odobesti pentru a premia cîstigatorii etapei odobestene a manifestarii. Mai mult decît atît, intentionam ca în fiecare an sa editam un volum cu lucrarile premiate, pentru a-i promova astfel pe tineri si a le facilita debutul în lumea literelor”, ne-a spus prof. Florin Micu Iliescu, directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Vrancea. Programul manifestarii de la Odobesti cuprinde premierea elevilor cîstigatori la editia locala a concursului de creatie si o prezentare a scriitorilor odobesteni membri ai Uniunii Scriitorilor din Romania. Este vorba despre Gheorghe Mocanu si Ion Culita Usurelu. La eveniment au fost invitati si ceilalti scriitori din Vrancea si elevi de la cele doua institutii de învatamînt din localitate. Manifestarea va începe la orele 13.00 si se va desfasura în foaierul Casei de Cultura din Odobesti. „Saptamina culturala vrinceana” va fi inchis vineri, la Focsani, intr-un cadru festiv la Teatrul Municipal “Mr. Gh. Pastia”. In fiecare liceu din judet a fost organizat cite un concurs literar, cele mai bune lucrari, in aprecierea cadrelor didactice, fiind premiate de scriitori. “Neavind bani si nedorind sa renuntam la Salonul Literar Dragosloveni, anul acesta l-am modificat putin. Colaboram cu elevii de liceu, cautind astfel si tinerele talente”, a spus scriitorul Gheorghe Neagu, reprezentantul scriitorilor vrinceni. Din pacate, la Marasesti, orasul in care a debutat „Saptamina Culturala Vrinceana”, profesorii s-au implicat foarte putin, dovada fiind si faptul ca numai un participant a fost inscris la concurs. In schimb, la Adjud sala a fost plina. Acolo au fost acordate trei premii elevilor de la Liceul “Emil Botta” si unul pentru un adolescent de la Liceul “Emil Bals”. Ieri, Salonul s-a “mutat” la Panciu, iar astazi va fi la Odobesti. Urmeaza Vidra, iar incheierea manifestarii va avea loc la Focsani vineri, cind va fi premiata cea mai buna lucrare din tot judetul. La festivitatea care va avea loc incepind cu orele 11.00 sint invitati sa participe toti elevii care s-au inscris cu lucrari, dar si oamenii de cultura ai Vrancei. (D. GANEA, A. MILCOVEANU)

Premii pentru scriitorii în devenire ai judeţului

La Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia“ au fost premiaţi, ieri, elevii care au participat la cea de-a doua ediţie a concursului de creaţie literară „Salonul Dragosloveni”, din cadrul Săptămânii Culturale Vrâncene. Elena Niculescu, elevă a Colegiului Tehnic „Gh. Balş” din Adjud a reuşit să obţină locul I la secţiunea poezie. Premiul al II-lea la aceeaşi secţiune a fost obţinut de Cristina Stancu, elevă a Colegiului Naţional „Unirea” în vreme ce locul al


LECTOR

În ziua de 2 noiembrie 2010, Juriul pentru decernarea Premiilor Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, filială a Uniunii Scriitorilor din România, compus din: Eugen Simion, Ioana Ieronim, Octavian Soviany, Tudorel Urian şi Radu Voinescu, a hotărât acordarea premiilor anuale ale ASB următoarelor volume apărute în 2009:

PROZĂIoana Drăgan – Mafalda – Ed. AllfaŞerban Tomşa – Gheţarul, Ed. Cartea Românească POEZIELucian Vasilescu – Aproape. Atât de departe. Close.so far

away. Ed. VineaConstantin Abăluţă – Iov în funicular – Ed. Limes DRAMATURGIE Olga Delia Mateescu – Miere şi canapea – Ed Palimpsest CRITICĂ, ISTORIE LITERARĂ, ESEUGelu Negrea – Dicţionarul subiectiv al personajelor lui

Comunicat din partea ASBI.L.Caragiale – Ed. Cartea Românească

PREMIUL SPECIAL - alte genuri –D. Vatamaniuc – pentru contribuţia remarcabilă la

realizarea ediţiilor critice din clasicii literaturii române DEBUT, premiu acordat de revista „Săptămîna

financiară” Laurenţiu Hanganu – „Memoria” ecoului, Studii şi articole

de istorie literară şi literatură comparată, Ed. Saeculum I.O. LITERATURĂ PENTRU COPII ŞI TINERET Nu se acordă TRADUCERINu se acordă PRIMĂRIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI, ÎN CONSENS

CU JURIUL ASB, ACORDĂ PREMIUL „OPERA OMNIA” Doamnei Gabriela Adameşteanu Premiile sînt acordate cu sprijinul Primăriei Sectorului 2

Bucureşti şi al revistei Săptămîna Financiară.Horia Gârbea

III-lea a revenit Cătălinei Ciubotaru, elevă a Grupului Şcolar „G. G. Longinescu” din Focşani. La secţiunea proză, juriul a decis că cea mai bună creaţie îi aparţine Lilianei Dima, elevă a Colegiului Naţional „Al. I. Cuza”, aceasta obţinând premiul I. Premiul al II-lea i-a revenit lui Narcis Rizea, elev al Colegiului Economic „Mihail Kogălniceanu” din Focşani în vreme ce locul al III-lea i-a fost acordat Georgianei Tănase, elevă a Liceului Pedagogic „Spiru Haret” din Focşani. Ultima secţiune din concurs, eseul, a avut-o drept ocupantă a locului I pe Mihaela Anton, de la Colegiul Naţional „Al. I. Cuza”. Poziţia secundă a revenit elevului Răzvan Răduţă. Locul al III-lea la secţiunea eseu a fost ocupat de Irina Lorelai Simion, elevă a Liceului Teoretic „Emil Botta” din Adjud. Festivitatea de premiere a tinerilor scriitori şi poeţi s-a desfăşurat pe scena Teatrului Municipal „Maior Gh. Pastia” iar câştigătorii au primit din partea organizatorilor câte o diplomă şi o excursie în Centrul de Agrement de la Gălăciuc. Alături de adolescenţi, se vor bucura de aerul curat de munte scriitori vrânceni consacraţi. Concursul, realizat cu prilejul Săptămânii Culturale Vrâncene „Salonul Dragosloveni” este organizat de Direcţia de Cultură a Judeţului Vrancea, Gheorghe Neagu, liderul scriitorilor vrânceni şi Inspectoratul Şcolar Vrancea.

Liceenii, îndemnaţi la creaţie literară şi lectură

Importanţa lecturii în formarea şi păstrărea identităţii naţionale a reprezentat tema întâlnirii de zilele trecute dintre scriitorii Gheorghe Neagu, Mariana Vârtosu, Ştefania Oproescu, Ioan Dumitru Denciu şi Ştefan Neagu şi elevii celor două licee din Panciu. Evenimentul, găzduit de sala de spectacole a Casei de Cultură, a fost organizat în cadrul ediţiei I a „Zilelor Culturii Vrâncene”. În deschidere, directorul Direcţiei de Cultură a arătat că întrunirea a urmărit să pună faţă în faţă noua generaţie cu vârfurile culturale ale judeţului, „pentru a căuta un răspuns la întrebarea dacă tinerii mai au nevoie de poezie, de o carte care să-i reprezinte”. „Vedem tot felul de lucruri urâte la televizor sau pe stradă, comportamente deviante. Cred că mi-siunea noastră este de a face ceva, de a atrage atenţia că mai există şi o lume frumoasă, în care trebuie să intrăm cu toţii. Din acest motiv, ar trebui să le acordăm mai multă atenţie scriitorilor şi să-i invităm, cât mai des, alături de noi”, a spus acesta. Ideea a fost susţinută şi de fondatorul şi directorul revistei „Oglinda literară”, scriitorul Gheorghe Neagu, care i-a îndemnat pe elevi să-şi exprime sentimentele frumoase prin intermediul creaţiilor lite-rare. „Dacă sunteţi convinşi că există ceva frumos în inima voastră, înseamnă că me-rită să vă exprimaţi, să le oferiţi şi celorlalţi

din frumuseţea sufletului vostru”, a declarat Gheorghe Neagu, care a subliniat rolul scrisului, al creaţiilor literare, în formarea şi păstrarea identităţii naţionale. „Scrisul şi exprimarea prin cuvânt nu sunt cu nimic mai prejos decât exprimarea prin pictură sau muzică”. „«La început a fost cuvântul» nu este numai un text biblic sau o lo-zincă, ci un adevăr profund filosofic. Fără cuvânt, am fi rămas la un stadiu al primatelor, iar fără limba română, nu ar fi existat naţia română. Limba română ne defineşte ca neam. Dacă vreţi să vă simţiţi cu adevărat români, slujiţi-vă limba. Veţi avea şi o mulţumire sufletească, pentru că, astfel, veţi purta cu voi strămoşii, părinţii, care v-au lăsat moştenire un grai cu care trebuie să vă mândriţi”, a mai spus Gheorghe Neagu. El i-a mai îndemnat pe adolescenţi să pună şi bazele unui cenaclu literar, care să le dea posibilitatea să se exprime frumos, continuând, totodată, munca şi creaţia scriitorilor contemporani. ***

Evenimentul a prilejuit şi audierea unor poezii, create şi recitate de Ştefania Oproescu şi Ioan Dumitru Denciu, dar şi de scriitorii locali, Virgil Ursu şi Georgică Pătrăşcanu. În final, Gheorghe Neagu le-a premiat pe Mihaela Loredana Stoica şi Ioana Miron, câştigătoarele Concursului judeţean de creaţie „Liceenii”, la secţiunile poezie respectiv, proză. De asemenea, toţi cei prezenţi la întâlnirea cu scriitorii vrânceni au primit exemplare ale celui mai recent număr al revistei de cultură, civilizaţie şi atitudine, „Oglinda literară”.

Salonul Literar Dragosloveni si-a desemnat castigatorii

Salonul Literar Dragosloveni si-a inchis astazi portile. Intr-un cadru festiv in sala Teatrului Pastia organizatorii au desemnat castigatorii concursului literar organizat cu aceasta ocazie. Elevi sustinuti de profesori au participat cu sufletul la gura desemnarea celor mai talentati elevi poeti, critici literari sau prozatori. Lucrarile lor in numar mult mai restrans fata de editia de anul trecut au reusit sa impresioneze atat cadrele didactice care au facut selectia lucrarilor cat si reprezentantii Uniunii Scriitorilor FILIALA BACAU. Scriitorul Gheorghe Neagu, presedintele Asociatiei Culturale „Duiliu Zamfirescu” a apreciat talentul acestor mici artisti speraND ca si profesorii care ii indruma sa le transmita imboldul de a scrie. Premiantii concursului literar vor avea posibilitatea de a-si face publice lucrarile in revista” Oglinda Literara”. (C.T.)

Texte preluate din presa locală vrânceană


MIORITICA

Una dintre problemele capitale ale comparatismului – atât în mitologie, cât şi în literatură - este înţelegerea textelor drept echivalente semnului lingvistic sau literar (ca acte de comunicare), de unde derivă necesitatea metodologică de a le investiga la trei nivele succesive:

I - nivelul semnelor şi simbolurilor care le configurează „la suprafaţă”;II - nivelul sensurilor corelative din planul mental „de profunzime” şiIII - nivelul semnificaţiilor contextuale pe care semnele şi sensurile le dobândesc

împreună în diferitele locuri sau perioade ce se iau sub observaţie.Experienţa de peste 500 de ani a comparatismului (dacă e să îl limităm la spaţiul

european şi la epoca modernă, începând cu Renaşterea) este, în mod covârşitor, aplicată la nivelul dintâi, fenomenologic, al semnelor şi simbolurilor încifrate, ceea ce a făcut ca, în planul mitologiei / şi al religiilor să se realizeze o „morfologie” cvasi-completă (v. demersurile lui Mircea Eliade la scara planetară, şi nu numai ale lui), iar, în planul literaturii, să se constituie un tablou „mendeleevic” al analogiilor formale din literatura universală, din capodoperele acesteia.

În schimb, extrem de puţin s-a făcut pentru investigarea mentalului producător (în condiţii anume) al semnelor şi simbolurilor, al „mecanismelor cognitive” care le-au dat naştere şi al circuitului lor antropologic-cultural şi istoric prin „transmisiile cognitive”, aşa cum a propus Ioan Petru Culianu [1] ca să se ducă mai departe înţelegerea fenomenelor în sintaxa lor subiacentă. Nu îndeajuns de mult s-a făcut şi pentru explicitarea asemănărilor şi a diferenţelor în funcţie de contextele spaţio-temporale care valorizează performarea textelor / „fenomenelor” respective, conferindu-le semnificaţii de resort local-istoric.

Nici în demersul de faţă nu adoptăm strict tripticul metodologic menţionat, dar necesitatea lui organică se va putea afirma inerent, pe parcurs. Paginile care urmează implică o formulă proprie, non-identică, dar paralelă cu aceea a lui I. P. Culianu, prin analiza, mai întâi, a semnelor şi, mai apoi, prin „centrarea” investigaţiei comparatiste îndeosebi la nivelul al doilea, intermediar, cel al sensurilor. Textele ce se propun analizei de aici aparţin de culturi diferite, deşi cu rădăcini comune, indo-europene. Bhagavad-Gita (sau Cântarea Preaînţeleptului / Cântarea Preafericitului) este un celebru poem sapienţial (de factură dialogică), inserat în corpusul marii epopei indiene Mahabharata, ca o sinteză post-vedică „între multiple formule filosofice şi soteriologice” şi care „face posibilă o nouă filosofie a actului şi a libertăţii”. [2] Cel de al doilea text, care ar merita să fie, poate, la fel de celebru, Mioriţa, capodoperă a folclorului românesc, implică unul dintre „miturile fundamentale ale literaturii române”[3], un mit plural în procesul de constituire [4], dar şi în cel de exegeză [5], interpretat nu doar în plan literar - ca „una dintre marile creaţii ale literaturii mondiale” (Leo Spitzer) - , ci şi în planul

filosofiei culturii „ca arhetip sau sinteză a spiritualităţii poporului român, ca mod de a fi şi expresie a unui „spaţiu mioritic ... indefinit ondulat” (Lucian Blaga) ş.a.

Desigur, nu complexitatea interpretărilor ce s-au dat celor două texte constituie obiectivul nostru, ci percepţia unor elemente analoge (asemănările, cu deosebirile inerente) care, de la nivelul structurilor de semne, pot configura structuri de sensuri semnificative în planul antropologic-cultural, individual şi social, cu atât mai interesante prin apropierea dintre un text oriental şi unul european.

Rezumând, ne referim, din Bhagavad-Gita, la dialogul dintre eroul Arjuna şi zeul Krşna (deghizat în vizitiul carului său de luptă), iar din Mioriţa, la dialogul dintre mioara năzdrăvană şi ciobanul primejduit de moarte. În primul text, Arjuna, din neamul Pandava, înainte de bătălia cu verii săi din neamul Kaurava, refuză să verse sângele rudelor, instituind un cod etic împotriva codului eroic personal; Krşna, însă, minimalizează criteriile umanului, explicându-i eroului că necesitatea înfăptuirii actului (luptei) este înscrisă în legea universală Dharma: „...nimic nu echivalează, în drumul spre suprema fericire, cu desprinderea de tot ce este material şi contingent. Dar nu este vorba decât de faze tranzitorii: ceea ce există nu poate înceta să existe; sufletul îşi schimbă vechiul corp, aşa cum omul îşi schimbă haina; lupta trebuie să se dea. Acţiunea este superioară inacţiunii. Ai dreptul la acţiune, dar la una detaşată, fără mobil, fără să te gândeşti la fructele ei”. [6]

Fără îndoială, acest limbaj filosofic indian autentic incumbă ca, în raport cu Bhagavad-Gita, textul folcloric românesc al Mioriţei (ajuns la o variantă scrisă reprezentativă, cea a lui V. Alecsandri) să fie perceput şi el drept un mit iniţiatic, înţelegând prin atributul „iniţiatic”, nu conotaţiile etnologice legate de rituri de trecere [7], ci conotaţiile filosofice şi sociale, perceperea treptată a adevărului conform cu treptele de complexitate ale gândirii despre lume şi viaţă.

Într-adevăr, tema dialogului mioritic fiind atitudinea în faţa morţii iminente, textul este construit, ca şi în Bhagavad-Gita, pe o formulă de iniţiere (a unui personaj de către altul, respectiv a mioarei de către stăpânul ei). Mioara, ca o voce a raţiunii practice, dezvăluie ciobanului complotul celor doi tovarăşi ai lui („vor să mi te-omoare”) şi îl sfătuieşte să evite lupta cu ei („Actul” / Karman, în termeni indieni). Păstorul, însă, deşi nu exclude posibilitatea luptei, ia în seamă şi posibilitatea înfrîngerii sale (vezi versul „şi de-o fi să mor”) şi comunică mioarei, ca mesager, testamentul său. Cu „limbă de moarte”, ciobanilor le cere ca, după datină, să-l îngroape (groapa fiind, după înţelesul arhaic, la români, ca şi la egipteni, „camera nupţială”); oiţelor sale le transmite înţelesul că s-a însurat „cu-a lumei mireasă”, într-un ceremonial la care iau parte toate fiinţele naturii „de sus” şi „de jos” (care, astfel, îl iau realmente în „stăpânirea” lor); în sfârşit, mamei lui mioara trebuie să-i dea veste că el s-a însurat „cu-o fată de crai / pe-o gură de rai”, dar să nu-i descrie ceremonialul cosmic cu conotaţiile lui funerare (pe care, spre

BHAGAVAD-GITA ŞI MIORIŢA deosebire de oiţe, mama le-ar percepe tragic...). Trei mesaje diferite, în funcţie de calitatea specifică a celor apropiaţi.

Aşadar, aflat într-o situaţie ontologică posibil liminală, eroul mioritic nu se lamentează, nici nu se resemnează fatalist, nici nu dă curs „raţiunii practice” din Contingent, expusă efemerului; el „ia distanţă” faţă de moment, pentru a adopta, faţă de posibilitatea tragică, o raţiune superioară (de tipul Dharmei?!), cât mai adecvată Transcendentului, eternităţii şi cât mai detaşată faţă de Contingent; fapt

greu de realizat câtă vreme încă este om / „în viaţă”, încât îşi rânduieşte testamentar mesajul către fiinţele apropiate din Contingent, le iniţiază în noi raporturi posibile de acum. Mioriţa este în bună măsură un text iniţiatic în ce priveşte atitudinea în faţa morţii[8] iminente.

Un asemenea text iniţiatic ne-a apărut mitul-baladă românesc Meşterul Manole, în cercetarea lui Mircea Eliade [9], care a pus pune în evidenţă ideea că finalitatea individului uman muritor, la orice nivel bio-social (copilul, Ana-mama, Manole-tatăl), este aceea de a săvîrşi prin auto-sacrificiu un act creator în care rămâne implicat de-a pururi (precum suspinul din zid al Anei şi copilului). Consacrarea Actului creator / a Operei umane se realizează numai prin această implicare, dar se efectuează, de fiecare dată, de către un iniţiat (în ale Creaţiei) de rang superior: mai întâi, Ana, dătătoare de viaţă, purtându-şi copilul spre jertfă în pofida tuturor opreliştilor; apoi, Manole, care, cu potenţialităţile-i creatoare mai bogate (e şi soţ şi tată, e şi meşter „care-i şi întrece” pe ceilalţi, e un ales), o înzideşte pe Ana, transferând asupra zidului potenţialul creativ al acesteia şi al copilului; şi în sfârşit, Suveranul, care, după ce Manole a consacrat ctitoria în spaţiu, îl sacrifică şi pe Meşter, ca şi pe ceilalţi meşteri, pentru a o consacra în timp.

Aceste nivele ierarhice de iniţiere în potenţialităţi creatoare ne-au sugerat analogia cu mitul brahmanic despre conflictul lui Vievakarman, artizanul divin, cu hidra, marele zeu, în legătură cu construcţia palatului zeilor, conflict rezolvat de Brahma printr-o parabolă care-1 determină pe Indra să-şi sacrifice şi el, mental, cerinţa-i exagerată. [10] Concluzia studiului nostru [11] a fost că aceste alte nivele ierarhice de iniţiere în potenţialităţi creatoare (aici, la nivelul zeilor: Brahma, Indra, Vievakarman) nu sunt deloc întâmplătoare, ele pot aparţine, împreună cu cele româneşti, unui mit originar unic, cu două variante de bază; oricum ar fi, ilustrează raportul filozofic recesiv dintre Mare şi Mic, precum şi ideea de valorizare a Actului / Operei creatoare, care se absolutizează în Contingentul uman şi istoric şi se relativizează în Transcendentul divin şi etern.

Acestea ni se par argumente suficiente pentru a susţine că, prin Meşterul Manole, ne aflăm - şi pe teren românesc - în faţa unui text iniţiatic, cu o solidă structură simbolistică, transmis, în forma „sensibilă” a eposului către clasa de jos, a producătorilor (recte, a meşterilor constructori) de către elita religioasă antică înaintea dispariţiei sale din istorie (o teză susţinută, la noi, în consonanţă cu Rene Guenon, de către Vasile Lovinescu, în primul rînd.[12]

Conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr



î

„nimeni”. Totuşi, din mizeria,

exploatarea fără seamăn a ţăranilor „a rezultat şi luxul nechibzuit al proprietarilor, şi înavuţirea nemăsurată a arendaşilor, şi câştigurile enorme ale Băncilor, şi bacşişurile administraţiei publice şi, mai încă, ridicarea mereu crescândă a veniturilor Statului”21, afirmă Caragiale în cunoscutul său articol „1907. Din primăvară până-n toamnă”.

Lipsa de coerenţă, verticalitate şi ipocrizia capătă o valoare paradigmatică, devenind trăsăturile definitorii ale fiecărui exemplar al speciei politice, căreia dramaturgul îi dezminte cu tărie orice motivaţie dezinteresată, nobilă – clasa politică este una eminamente parazitară.

Caragiale nu a dezavuat determinarea pur materialistă a politicianului doar în operele sale dramatice, unde această deficienţă ar putea fi rodul exagerării comice, ci şi în articolele sale politice cele mai cunoscute, unde critica sa este mult mai severă:

„Împărţită în două bande, ce se numesc cu pretenţie «istorice» – liberal şi conservator –, bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenie, fără frică de Dumnezeu – această oligarhie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţiuni numite aci democratice.”22

Politicianul, aşa cum îl creionează Caragiale în acest citat, este nici mai mult, nici mai puţin decât un bandit, dar unul care a conceput cel mai eficient mjiloc de a jefui: guvernarea – care devine astfel o formă superioară de jaf organizat. Tocmai de aceea alegătorul, cetăţeanul, fie el turmentat sau nu, ştie că votul, alegerea sa nu mai este una autentică, deoarece nu poate schimba nimic: între un bandit sau altul, liberal ori conservator, roşu sau alb, nu există nicio diferenţă.

„Eu... pentru cine votez?”23 – întreabă cetăţeanul nedumerit. Caragiale a imortalizat această tagmă infamă a politicienilor,

care, fiind constrânşi să existe numai prin minciună, trădare şi compromisuri, regresează, treptat, către o stare primitivă, informă a intelectului, caracterizată printr-o dezagregare irecuperabilă a structurilor raţionale – în acest stadiu avansat al degradării, funcţionarea lor pare a fi cu totul haotică. Discursul omului politic caragialian relevă o impresionantă capacitate de a articula enunţuri cu desăvârşire incoerente; dezordinea verbală reflectă o gândire aflată în derivă:

„Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să se [sic] zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi... adică nu exageraţiuni!... Într-o chestiune politică... şi care, de la care atrârnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării... să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte... (se încurcă, asudă şi înghite) încât vine aci ocazia să întrebăm pentru ce? da... pentru ce?... Dacă Europa... să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor... şi... idei subversive... (asudă şi se rătăceşte din ce în ce) şi mă-nţelegi, mai în sfârşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact... vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România... (cu tărie) ţara în sfârşit... cu bun simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă... (se încurcă şi asudă mai tare) precum, – daţi-mi voie – (se şterge) precum la 21, daţi-mi voie (se şterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94, şi eţetera, întru cât ne priveşte... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă!”24 – în acest fel perorează Tache Farfuridi, care, atâta cât se poate înţelege din discursul său aberant, argumentează în favoarea grupării conservatoare.

Candidatul „grupului tânăr, inteligent şi independent”, Nae Caţavencu – adeptul ideilor liberale –, „ultra-progresist” şi „liber-schimbist” (?!) îi este întrucâtva superior lui Farfuridi din punctul de vedere al logicii frazelor, dar, cu siguranţă, la fel de corupt sub aspect moral:

NOTES

„În lumea lui Caragiale falsul şi ilicitul capătă autoritate şi sunt autorizate de autorităţile înseşi, convieţuirea în ilegalism şi fraudulos constituind un puternic factor de unitate colectivă şi de armonie socială.”17 Corupţia devine un mod de viaţă, un mediu care generează indivizi atipici, incapabili de a-şi conştientiza decăderea – imoralitatea este tocmai acel factor care asigură coeziunea grupului. Atâta timp cât toţi sunt culpabili şi compromişi, nu poate exista dezbinare sau critică, ci o uniformă şi binevenită „înţelegere reciprocă”; nimeni nu poate arunca piatra.

De pildă, în comedia O scrisoare pierdută, exprimarea defectuoasă a lui Ghiţă Pristanda – poliţistul corupt, declasat –, datorită comicului pe care-l stârneşte, îi conferă acestuia o imagine mai degrabă pozitivă; el pare a fi un individ destul de inofensiv – un biet instrument, el însuşi o victimă a împrejurărilor: „famelie mare... renumeraţie după buget mică...”18 –, într-atât de naiv şi inconştient, încât numai un om deosebit de scrupulos l-ar putea învinovăţi. Şi totuşi Pristanda este, fără îndoială, un ins dăunător, capabil de multe mârşăvii:

„O făcurăm şi p-asta... şi tot degeaba. Am pus mâna pe d. Caţavencu... Când am asmuţit băieţii de l-a umflat, striga cât putea: «Protestez în numele Constituţiei! Asta e violare de domiciliu!» – Zic: «Curat violare de domiciliu! da’ umflaţi-l!» Şi l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întors cu birja acasă la el, am căutat prin toate colţişoarele, am ridicat duşumelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului: peste putinţă să dau de scrisoare. M-am întors la poliţie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e şi nu e. L-am ameninţat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoţii de cai...”19

Personajele caragialiene alcătuiesc o lume a cărei primă caracteristică este vitalitatea debordantă, excesivă, cuprinsă parcă de un adevărat delir verbal; o lume în care se vorbeşte oricum – vulgar sau afectat, insinuant, cu înflăcărare ori indiferent; cu oricine şi oriunde – îndeosebi prin berării şi cafenele –, dar nu despre orice, căci gândurile indivizilor se îndreaptă obsesiv către un singur lucru: politica – „spiritul public se agită asupra atâtor şi atâtor cestiuni, toate «vitale, a căror dezlegare nu mai poate suferi întârziere».”20

Pentru omul caragialian politica este, după caz, fie o profesie – exercitată întotdeauna cu o desăvârşită incompetenţă –, fie o pasiune irepresibilă; ea constituie centrul în jurul căruia gravitează, pradă delirului lor specific, aceste fiinţe incapabile, care încearcă să-şi uite propria nimicnicie ameţindu-se cu bere, idei măreţe, „cestiuni importante” şi propriile cuvinte. Politica este opiumul micului burghez.

Omul politic caragialian devine purtătorul unei anomalii de ordin ideologic, pe care nu pare a o sesiza; el acţionează sistematic împotriva unicului său principiu: patriotismul – afişat în modul cel mai ostentativ, dar reductibil, în esenţă, la necesitatea de a parveni; dobândirea unei funcţii, căpătuiala sunt singurul său deziderat. De fapt, politicianul, în pofida vehemenţei discursurilor sale entuziaste, înflăcărate, dar incoerente şi ridicole, nu ar putea fi capabil nici de cel mai neînsemnat sacrificiu pentru înfăptuirea binelui comun – tocmai prezenţa sa împovărătoare aduce serioase prejudicii comunităţii, care trebuie să susţină un astfel de individ inutil şi duplicitar. Devotamentul său faţă de popor, ale cărui interese pretinde a le sluji, este cât se poate de abstract, pur teoretic – aşa-zisul patriotism, etalat în orice împrejurare, constituie rezultatul unui bizar proces de mimetism: omul politic îşi construieşte imaginea cea mai eficientă pentru a se integra cu succes într-un grup – partid politic – al cărui scop nu este altul decât guvernarea. Însă, condiţia sa de bun cetăţean, interesat în primul rând de progresul şi bunăstarea „ţărişoarei” lui, reprezintă doar una dintre măştile pe care acest parazit şi le confecţionează pentru a putea supravieţui – în lupta pentru existenţă, patritotismul devine acel instrument care, folosit cu îndemânare, poate prilejui ascensiunea în societate. Apoi, întreaga formaţiune politică alcătuită din astfel de indivizi încearcă să se legitimeze, cumva, în faţa cetăţenilor al căror acord trebuie să îl obţină. Numai guvernând grupul îşi poate asigura existenţa economică; bineînţeles, fiind o categorie neproductivă, politicienii apelează la bugetul de stat – banii publici, impersonali –, din care fiecare dintre ei, după nevoi, poate sustrage câte ceva fără a păgubi pe

Criticele operei caragialiene. Paradigma omului politic

Daniel Ionuţ Vasile



CONSEMNĂRI

Tiberiu Cosovan

LA SĂNIUŞ

În zilele de iarnă (şi erau în anii ’50 câteva luni bune de anotimp hibernal), când omătul acoperea urbea cu o plapumă groasă, albă şi strălucitoare, pufoasă şi delicată în zilele blânde şi însorite, dar aspră şi scârţâitoare în cele geroase, ieşeam după-amiază, cu toţii, îmbrăcaţi gros, cu căciulile trase peste urechi, cu fularele înnodate sub guler în jurul gâtului şi cu mănuşi cu un deget împletite din lână, trăgând după noi săniile din lemn „potcovite”, tălpuite cu şine metalice, şi ne împărţeam în grupuri îndreptându-ne fie spre buza Hărbăriei*, de unde drumul cobora în pantă, cotind apoi pe uliţa îngustă şi şerpuitoare a Şeptilicilor, fie spre strada Gheorghe Doroftei, mai largă şi mai puţin înclinată, dar care ne oferea un traseu liniar şi vizibil până la capăt.

Într-o continuă hărmălaie căreia-i ţineau isonul toţi câinii mahalalei (pe care, mai cu voie, mai fără voie din partea părinţilor, îi dezlegam şi-i slobozeam de prin curţi ca să ne însoţească la săniuş, înhămându-i ca să ne tragă săniile la deal, până sus, în capul derdeluşului) porneam într-un iureş chiuitor, parte dintre noi strânşi unii într-alţii, aşezaţi pe spinarea săniilor, parte împingându-le, făcându-le vânt, alergând şi aruncându-ne peste ceilalţi, atunci când sania prindea viteză şi cobora năvalnic făcându-şi loc printre celelalte.

Ne luam la întrecere unii cu alţii, ne ciocneam şi ne răsturnam cu săniile, ne „bulgăream” şi ne îmbrânceam în zăpadă, ne mai luam la sfadă şi la bătaie, dar până la urmă ne împăcam şi ne continuam joaca. O ţineam aşa până pe-nserat, când cerul începea să ne privească prin ochiul rece al lunii, când obosiţi şi îmbujoraţi, dar

niciodată sătui de hârjoană, ne îndreptam către casele noastre. Şi, Doamne, ce bună era seara, lângă soba dogoritoare cu plită de tuci (pe care mama făcea scrijele sărate din cartofi), cana fierbinte de cicoare cu lapte şi felia de pâine cu gem sau cu marmeladă, când ascultam „Povestea serii” la difuzorul din perete.

LA URAT

Imediat după sărbătoarea Crăciunului se închegau grupurile de urători pentru noaptea cumpenei dintre ani. De regulă, ne strângeam cam în aceleaşi formaţii, prieteni şi vecini, de vârste apropiate şi, după ce căutam prin poduri şi prin cămări „recuzita” pentru urat, ne rostuiam rolurile şi începeam repetiţiile.

Cei mai mari se adunau cu două trei-zile înaintea ajunului Anului Nou, mugindu-şi buhaiele şi plesnind din harapnice în cimitirul părăsit de la Turnul Roşu, iar noi, puştimea, îi priveam de după gard sau, ca să ne îngăduie în preajmă, aduceam de acasă câte-o cană de borş de huşte ca să aibă cu ce trage buhaiul.

Ne uitam cum rotesc harapnicele şi încercam şi noi să pocnim din biciuştile noastre, pe care le încropeam din te miri ce, şi eram mândri nevoie-mare atunci când ni se dădea voie să probăm harapnicul şi nu ne încolăceam în şfichiurile înnodate din piele. Cu buhaiul şi cu clopotele ne

descurcam, aşa că grupurile noastre de ţânci erau alcătuite din 4, maximum 5 urători, doi la buhăieş şi restul cu clopote şi tălănci.

Porneam odată cu lăsatul serii şi eram dăscăliţi de părinţi şi bunici să ne întoarcem cât mai repede. Cum străzile mărginaşe ale Sucevei din acea vreme nu erau toate

luminate, cel puţin unul dintre noi (şi acesta era una din condiţiile pentru a fi acceptat în grupul de urători) trebuia să aibă... lanternă. Când coboram în mahalaua Hărbăriei, sau ne abăteam pe uliţele mai lăturalnice, ne luminam drumul şi încercam să evităm întâlnirile cu „bandele” gălăgioase de mascaţi, care veneau din satele dimprejur. Urăturile erau la vremea aceea mult mai lungi decât cele de astăzi şi fiecare dintre noi îşi avea secvenţa lui de interpretare.

Pentru că mergeam pe la megieşi, cei mai mulţi dintre ei ne pofteau să intrăm în casă, lângă bradul împodobit, unde ne primeam răsplata şi eram trataţi cu dulciuri şi fructe. Unul dintre noi era investit cu funcţia de casier şi avea grijă de toată agoniseala serii, pe care o împărţeam apoi frăţeşte la despărţire. Prin viscol sau zloată, îngheţaţi sau uzi la picioare, croindu-ne câteodată vajnic drumul printre nămeţi, pe unde ne mai pierdeam uneori câte-o mănuşă, ne reîntorceam la casele noastre, cu obrajii îmbujoraţi, bucuroşi pe de-o parte de micul câştig, pe care-l cheltuiam cu folos în zilele următoare, dar şi de participarea la ritualul sărbătoririi noului an.

* Suburbie a oraşului Suceava

RETRO-NOSTALGII DE IARNĂ(Fragmente din volumul de amintiri retro-nostalgice, aflat în pregătire, cu

titlul „Mistagogia penumbrei”)

„Domnilor!... Onorabililor concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... în aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge. Aplauze în grup.)... la fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... la progresul ei! (asemenea crescendo)... la viitorul ei! (plâns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)”25

Acest joc absurd nu încetează niciodată; el constituie însuşi modul de viaţă al clasei politice a cărei dominaţie se menţine prin perpetuarea eficientă a minciunii. Mimetismul devine singura modalitate de supravieţuire a omului politic: el trebuie să creeze o anumită iluzie a utilităţii sale – având o existenţă parazitară, el caută să imite trăsăturile individului productiv. Însă, pentru omul politic nu este suficientă acea condiţie a identităţii şi egalităţii; dezideratul său implică mai mult decât atât: el nu doreşte să fie totuna cu individul productiv – aceasta reprezintă doar o treaptă intermediară a procesului –, scopul lui este să-l domine, să-l stăpânească, să-l determine să lucreze în favoarea sa. Şi va reuşi într-adevăr acest lucru prelucrând, deformând ideile şi reprezentările clasei productive până în punctul în care membrii acestei categorii ajung să-l considere o necesitate – abia atunci obiectivul său este îndeplinit.

În momentul în care cetăţenii vor vedea în omul politic

principala sursă a stabilităţii sistemului social, aservirea lor va fi deplină.

„«Un despot imbecil îi poate constrânge pe sclavi cu lanţuri de fier; însă un veritabil om politic îi leagă mult mai trainic cu lanţul propriilor lor idei; el leagă un capăt de planul fix al raţiunii; legătură cu atât mai temeinică cu cât nu ştim din ce anume se compune şi o credem a fi opera noastră; disperarea şi timpul rod lanţurile de fier şi de oţel, dar nu au nicio putere asupra conexiunilor de idei obişnuite, nu reuşeşte decât să le strângă şi mai tare; iar pe fibrele cele moi ale creierului stau temeliile de nezdruncinat ale celor mai solide Imperii.»”26, notează J. M. Servan.

Literatura lui I. L. Caragiale reprezintă o afirmare a lucidităţii. Dramaturgul demontează cu o impresionantă abilitate vastul eşafodaj clădit prin minciunile omului politic, pentru a descoperi că, dincolo de frazele ademenitoare, elucubrante, se ascunde, de fapt, o fiinţă parazitară care, folosindu-se de cele mai abjecte mijloace, luptă cu încrâncenare pentru propria supravieţuire. Caragiale vede adevărata natură a omului politic şi îl persiflează, râde în faţa acestei reprezentaţii penibile arătându-le şi celorlalţi specimenul ridicol: departe de a fi un patriot, politicianul este o plagă a societăţii. Pentru acest actor nu există viaţă în afara scenei politice, de aceea el îşi concentrează întreaga artă pentru a-şi juca rolul cât mai credibil, iar râsetele spectatorilor sunt indiciul, dovada că nu a reuşit.


PROZA

Telefonul Mariei a sunat când eu lucram a interpretarea unor teste psihologice.

- Vino urgent la mine. Sunt la Penitenciarul Rahova, la celula 131.

M-am îmbrăcat şi am plecat spre închisoare fără să stau prea mult pe gânduri. De Maria mă simt legat prin ciudate fire, pe care timpul le-a făcut tot mai puternice. Am cunoscut-o în liceu, când aveam amândoi 16 ani. Era o fată blondă, înaltă, frumoasă, ce captiva pe cei mai mulţi colegi prin spiritul ei rebel. Stârnea antipatia tocilarelor din clasă, de care nu se sfia să-şi bată joc cu orice prilej. Era o nonconformistă ce seducea prin faptul că discuta deschis subiecte tabu pentru cei mai mulţi. În plină dictatură avea curaj să-l înjure pe Ceausescu în faţa oricărui străin. Întorcea pe dos multe din opiniile oficiale, discutând de pildă despre libertatea avorturilor, riscând să fie etichetată ca prostituată sau, mai rău, ca duşman de clasă. Mulţi o ţineau la distanţă, deşi în secret îi admirau curajul. Într-o epocă a unei moralităţi stricte, ea a fost prima fată pe care am văzut-o sărutându-se în public, în curtea liceului, cu un băiat din anii terminali.

Cred că m-a simpatizat de când ne-am cunoscut, deşi îşi bătea joc de mine de câte ori avea ocazia. Mă făcea mereu să roşesc pentru timiditatea mea în relaţiile cu fetele. Îmi spunea că nu trebuie decât să întind mâna şi fetele vor veni la mine, că nici una nu apreciază puritanismul meu, pe care-l văd doar ca o formă de infantilism.

În relaţia cu mine se purta la început ca o soră mai mare. Nu doar că mă învăţa cum să mă port cu fetele, dar discuta despre viitor, despre libertate, despre societatea capitalistă în care i-ar fi plăcut să trăiască, aşa cum eu nici măcar nu îndrăzneam să visez. Probabil că familia ei fusese în occident. Poate că urmărea prea multe filme la video, aduse în secret de peste graniţă. Poate că avea rude în străinătate cu care coresponda frecvent. Sau poate că toate la un loc şi încă ceva în plus. Cert este că avea o altă viziune despre viaţă, exotică pentru mine, un copil născut şi trăit în mediul muncitoresc socialist.

În podul liceului, ascunşi de privirile celorlalţi, mi-a arătat pentru prima dată sânii.

- Toate fetele vor să fie mângâiate pe sâni. Hai, pune mâna să vezi cum e. Nu aşa, mai fin, mai drăgăstos, mângâie-i cu patimă. Fetele se excită când văd că le doreşti cu pasiune. Dacă pui mâna ca un bolovan, speriat şi tu de curajul tău, o să îndepărtezi toate fetele de lângă tine. Pe ele trebuie să le domini şi pe urmă faci din ele orice. Gata, gata, nu te înfierbânta, învaţă să te stăpâneşti. Să nu faci vreo obsesie pentru mine că nu mai avem ce discuta. Du-te acum la Odette şi aplică ce te-am învăţat, că fata doar atât aşteaptă.

Şi, într-adevăr, a avut dreptate. Doar ce am întrebat-o pe Odette «Vrei să...» şi ea m-a şi luat de mână, spunându-mi că nu credea că am să-i cer vreodată prietenia.

Din când în când, lecţiile cu Maria avansau în pod, iar eu, ca un copil timid, roşind pentru nepriceperea mea, mă lăsam condus în lecţiile amorului pas cu pas, dar oprit fiind întotdeauna cu fermitate de la finalizarea lui. Conştientă de ascendentul pe care-l avea asupra mea, încerca să dea acestor lecţii un sens mai înalt, integrându-le într-o concepţie despre viaţă şi despre societate, dominată de individualism şi idealizare a libertăţii.

Cu cât avansam în discuţii şi exerciţii, cu atât lecţiile deveneau mai periculoase. Dezbrăcând haina inocenţei îmi părea că lumea începe să mă vadă şi pe mine tot mai ciudat, aşa cum o vedea pe ea. Atentă la toate schimbările mele, mama m-a atenţionat într-o zi:

- Să nu te golăneşti, băiatul meu, că îţi distrugi toată viaţa. O să ai timp pentru fete o viaţă întreagă. Acum e vremea studiului. Pune mâna pe carte, ca să ai un viitor cu fetele.

Lecţiile din pod au sfârşit brusc, dezgustată probabil de îndărătnicia mea, de rezistenţa modelului meu tradiţional de viaţă. Nu mă ocolea, dar se răcise faţă de mine. Complicitatea şi camaraderia dintre noi dispăruse.

Am văzut-o apoi pe Maria în anturajul unor băieţi mai mari. O aşteptau în curtea liceului studenţi şi tipi mai mari ca mine. Într-o discuţie cu un grup de colegi novici ca şi mine, le povestea că a descoperit libertatea la Costineşti. Am auzit-o vorbind despre yoga şi despre Gregorian Bivolaru, un guru al celor care voiau să-şi destupe mintea.

Anii au trecut, eu am intrat la facultatea de filosofie, iar după căderea lui Ceauşescu am urmat psihologia. În primele luni de

Copilul caleştii viaţă ale noului regim politic, m-am implicat într-un program de cercetare a delincvenţei juvenile.

Am plecat la Găieşti să aplic nişte teste psihologice pe un lot de băieţi şi fete. La Găieşti exista o Şcoală Specială de Muncă şi Reeducare a Minorilor - un ghetto în care erau îngrămădiţi peste 2.500 de băieţi şi peste 100 de fete, care au săvârşit fapte penale când aveau vârste cuprinse între 16 şi 18 ani.

Acolo am reîntâlnit-o pe Maria. Era “internată” pentru prostituţie şi condamnată la 4 ani de reeducare. Fusese arestată după o descindere a miliţiei în ashramurile lui Bivolaru, unde a fost văzută goală, în prezenţa mai multor băieţi şi fete - goi şi ei.

S-a ferit de mine la început, sperând să nu o descopăr acolo. Dar într-un târziu a acceptat să stăm de vorbă. Cei trei ani petrecuţi la închisoare au schimbat-o destul de mult. A devenit tot mai tăcută, studiind cu atenţie şi neîncredere pe toţi din jur.

- Vreau să ies de aici, mi-a zis Maria. Nu am făcut nimic rău. Nu am făcut nici un atentat la pudoare. Ăştia care au venit la putere sunt mai cretini decât comuniştii. Mă ţin aici degeaba, deşi orice puşcărie din occident m-ar elibera cu scuze şi cu plata unei despăgubiri pentru prejudiciile pe care mi le-a adus. Îmi refuză dosarul de liberare condiţionată cu toate că nu am consemnată la dosar nici o abatere disciplinară. Mi-au zis că dacă îmi dau drumul o să mă apuc din nou de prostituţie. Habar n-au despre ce vorbesc. Eu nu am fost prostituată şi n-am atentat cu nimic la morala publică. În loc să fiu acum studentă, stau şi putrezesc în lagărul ăsta de concentrare. Cică mă reeducă, dar îmi interzic să mă înscriu la facultate. Mă învaţă în schimb să înjur, să mă bat cu colegele de celulă pentru un pachet de vată sau o haină mai bună.

Nu ştiam cum s-o ajut, căci nu stătea aproape nimic în puterea mea - un pârlit de student, tolerat într-o instituţie datorită pilelor unui cercetător bătrân.

Discuţiile cu Maria şi cu ceilalţi arestaţi m-au ajutat să-mi fac o părere despre mizeriile care se petreceau în Şcoala de la Găieşti. Impresionat de cele aflate, i-am vorbit cercetătorului care coordona proiectul, cu mult patos, implorându-l să intervină pentru schimbarea regimului carceral. I-am expus cazurile bolnavilor care primeau algocalmin pentru orice boală avută, i-am vorbit despre furturile de alimente şi de bunuri care se făceau organizat, cu camioanele, despre bătăile educatorilor şi poliţiştilor, despre celulele degradante, cu sute de deţinuţi aruncaţi câte 2 sau chiar 3 într-un pat, cu lenjerii nespălate, saltele putrezite şi haine ale foştilor soldaţi miliţieni ajunse într-un stadiu atât de avansat de uzură încât doar jegul de pe ele le făcea să nu se dezmembreze. I-am vorbit despre tinerii care erau căsătoriţi şi erau despărţiţi de gardul de sârmă ghimpată, el într-una din clădirile de băieţi, ea în clădirea de fete. Şi i-am spus despre dragostea care izbucneşte cu putere când se văd printre gratii, riscând pierderea liberării condiţionate pentru transmiterea unui bilet de amor. Probabil că povestea iubirilor celor 2.500 de băieţi pentru cele 115 fete l-a impresionat cel mai mult pe coordonatorul cercetării. Echipa proiectului a fost curând chemată la Ministerul de Justiţie să prezinte aceste lucruri. Am aflat că exista de mulţi ani o relaţie de prietenie între Ministrul Ionescu Quintus şi coordonatorul nostru. Ministrul ne-a ascultat pe toţi cu atenţie şi îngăduinţă.

- Şi ce credeţi că ar trebui să facem? Ce soluţii propuneţi ? - ne-a întrebat el.

Şi atunci am propus oficierea unor căsătorii colective. Să-i căsătorim pe cei care vor să trăiască în celule de cuplu până la liberare. S-ar stinge astfel tentativele de sinucidere mult prea numeroase şi s-ar reduce abaterile disciplinare. Ideea i-a plăcut ministrului, care şi-a dat acordul pentru experimentarea ei.

Cu aprobarea scrisă ne-am înfăţişat la comandantul închisorii. În pofida opoziţiei lui, i-am adunat pe platou pe toţi arestaţii - băieţi şi fete - şi le-am spus că au posibilitatea să se căsătorească, dacă sunt de acord să muncească la construirea unei clădiri cu celule pentru cupluri.

Bruno Ştefan



EVENIMENT

Abia au trecut doi ani de la momentul în care m-am aflat pe scena Festivalului Agatha Grigorescu Bacovia din Mizil, când la invitaţia scriitorului Lucian Mănăilescu şi a primarului Emil Proşcan am jurizat din nou lucrările trimise la Concursul Naţional de Literatură. Pe scenă nu a mai urcat Adrian Păunescu. Era bolnav. Nu a mai urcat nici Tatiana Stepa, ne părăsise pentru o lume mai bună. Pentru ea, primarul Emil

Proşcan a compus şi a publicat în revista Fereastra un poem şi un editorial de mare rafinament liric:

„Jertfă(Tatiana Stepa)

îmi plac foarte mult copaciicerul lor

mai ales atunci când vreausă te definesc

tăcerea lor e ca a tachiar şi statornicia

şi nici ei nu-şi propun nimictotul vine de la sineşi frunza şi floarea

şi strigătul

Un festival de excepţie

Gheorghe Andrei Neagu

necesar tipăririi poeziilor sale. Să sperăm că în aceste vremuri de cumpănă, de nesfârşită criză, primarul european, Emil Proşcan să găsească mijloacele necesare continuării acestor iniţiative culturale deosebite, menite să facă din Mizilul contemporan un punct de reper al valorilor culturale româneşti. Şi de ce nu, să atragă atenţia la câţi mai mulţi investitori asupra potenţialului uman din zonă, pentru că este îndeobşte cunoscut că într-o societate cu preocupări culturale, spiritul este mai deschis, mai atent şi mai calificat în abordarea unor teme economice.

Cred că pe asta se bazează şi primarul Proşcan, atunci când îşi continuă fără rezerve misia de întâi gospodar al unei urbe despre care acum douăzeci de ani nu se auzea mare lucru.

ţie îţi plac mieiicerul lor

mai ales atunci cândvrei să mă defineşti

tăcerea lor e ca şi a meachiar şi statornicia

şi nici ei nu-şi propun să moarătotul vine de la sine.

(Emil Proşcan)”

De altfel primarul trecuse de la un regret simbolic la unul faptic.

Adică, înfiinţase chiar în anul în care Tatiana Stepa ne părăsise, Festivalul de Muzică Folk „În Memoriam Tatiana Stepa”. Şi de parcă ar fi existat darul premoniţiei la cei din jur, maestrul Dan Puric a ţinut să omagieze nevoia de patriotism de asumare a noţiunii de naţiune română şi de ortodoxie adevărată într-o atmosferă în care tinerii din oraşul Mizil păreau să fi înmărmurit luând

aminte pentru ca din când în când să izbucnească în aplauze frenetice. Aşa cum se cuvenea sărbătorii literelor române. N-am putut să nu remarc excelentul discurs al lui Florentin Popescu în favoarea limbii române ce ne-a prilejuit, ba chiar m-a provocat să dau citire unui text prin care se ridiculiza limbajul cibernetic, tot mai prezent în creaţia tinerilor creatori. Cred că n-aş greşi prea mult da că aş afirma că premianţii acestei ediţii au fost mai bine conturaţi decât premianţii altor ediţii. Mă gândesc numai la faptul că Victoria Milescu şi Liviu Ofileanu au avut o parte luminoasă onorând prin creaţia lor atât juriul cât şi festivalul în sine. Am putea vorbi despre premianţi cu mult mai mult, am putea vorbi şi despre Virgil Diaconu şi despre formaţia Amadeus şi despre scriitorii basarabeni, dar n-o facem, pentru ca organizatorii să-şi savureze pe îndelete izbânda. Ne bucurăm doar că am putut oferi şi prin publicaţia noastră un premiu unei poetese din Basarabia, oferindu-i spaţiul


CRONICA LITERARA

„sugrumată”, rostită sub un cer – „clopot de sânge”. Ar fi dificil să identificăm un nucleu obsesiv în acest lirism centrifugal, spuneam. Totuşi, în-dumnezeirea ar putea fi matca (supratema) care adună risipirile lirice, afişând – aparent – un tonus contagios: „înflorim pe crucea speranţei”. În replică, acuzând „timpul ars” ori trecutul „alterat”, stihiile dezagregării, decăderea unui prezent – „martor adormit”, poeta e vizitată de îndoială: „în gama gândurilor / lumina lăcrimează / din turnul viitorului”. Sau: „un ochi deschide durerea / un altul coboară-n uitare / scuturându-şi amintirile străine” (v. Nevrednic ceas). Speranţele par anesteziate, chiar „irisul speranţei putrezeşte”. Între aceste stări (potrivnice), Alex Amalia Călin îşi cheltuie averea trăirii. Inima-vădană traversează, oblojind trecutul, zile sterile, clandestine, multiplicate, naufragiind în „ţintirimul amintirilor”. Călătorind spre sine, priveşte în adâncuri şi ascultă, descoperindu-se, „geamătul străinului din mine”. Întunericul (durernic), „strâns în ghioc”, alteori „dezmărginit” n-o împiedică să râvnească lumina („din care mă voi aduna”). De fapt patima luminii, credem, amprentează definitoriu acest lirism nutrit de viforul inimii, purtând în / spre lume „fărâma de suflet” (lăcătuită, e drept, în „grota trupului”). Duhul-Iubire, chiar prizonier al trupului fiind descifrează, printre „muşuroaie de gânduri”, codul unei vieţi şi ne invită la un ospăţ de lumină. Colocatar al sufletului, poezia (gândită în limba română) vine stihial, se revarsă, o ocupă; Alex Amalia Călin se lasă scrisă de această poezie mişcătoare (mărturisea) iar, în unele cazuri de dicteu, sursa are identitatea declarată (Georgina Hewitt). Evident, s-ar impune disciplinarea fluxului liric şi, uneori, un mai sever control filologic. Fiindcă reţeta elaborărilor sincopate, asiduu frecventată, ameninţă coerenţa şi subminează mesajul. Dincolo de astfel de observaţii, o concluzie se impune: Alex Amalia Călin este în cert progres, confirmând saltul valoric. Îndreptăţind şi gestul recuperator de a aduce acasă, în numele geografiei literaturii române, autori vieţuind pe alte meleaguri. Poeta vădeşte încredere (v. Durez iubirea) în şansa poeziei: „Prin rădăcini de cuvinte / ne vom prelungi sub pământ / întâmpinând suferinţa cu apă vie”. Iar sub apăsarea „ochiului gigantic al morţii” invocă puterea luminii şi salvarea prin rugăciune: „Prin rugăciune-ţi descoperi sărăcia din suflet” (v. Milă cerşetoare). Încât lumina dumnezeirii ne izbăveşte în aventura noastră terestră: „În furia întunericului vărsat / peste oase avide de viaţă / pâlpâie speranţa în rodul dimineţii”, scrie ea memorabil.

Prin Dialog cu Entitatea (Editura Artpress, Timişoara, 2010), Alex Amalia Călin ne propune „volumul cel mai realizat”, afirma – cu îndreptăţire – Ştefan Stoenescu, prefaţatorul plachetei. Poeta, cu sufletul „înfăşat în răni”, confruntată cu „amarul lumilor”, culegând „frânturi din tainele vieţii” se vrea un rezonator şi, deopotrivă, un tămăduitor: „Aş vrea să dau durerii / anestezicul iubirii” (v. Simt durerea oricui). Suflet vibratil, aşadar, căutând adăpost „în vrejurile luminii”, ea alternează lirismul tranşant al unor poeme mundane (cu accente de revoltă şi satiră) cu momentele harice, uşor încifrate, aspirând la dialogul şi comuniunea cu transcendenţa. Testând stările-limită, locuită de suferinţă şi nefericire, ea vădeşte o înţelegere repliată în umilinţă, primind povara lumii: „Nemărginirea mi-a lărgit pupilele / să pot simţi durerea altora / frigul morţii cordonul / ombilical al noilor vieţi”. Dar o astfel de durere ar putea fi „incoloră”. Încât, ştiind prea bine că „Eul se făureşte din suma experienţelor” şi că tumultul („cascada vieţii”) sparge orice zăgazuri, Alex Amalia Călin conchide ferm: „Prin jertfă stingem focul / ascuns în adâncul inimii” (v. Atât de apropiaţi). Să notăm apoi că poeta, ascultând „glasul zilelor trăite”, inventariind momentele de revoltă şi contemplând idealurile scrumite se abandonează poeziei: „îmi vindec dorul rănit / în grădina versurilor”. Excursia în tunelul sinelui îi prilejuieşte, desigur, ocazia de a cerceta (retrospectiv) succesiunea eurilor şi, astfel, întruparea trecutului fantasmatic pornind de la Primul eu (necunoscut, evident): „Amintirile ţâşnesc din salba sufletului / asemeni sângelui ce dă în clocot / trecutul este refugiul firesc al omului / pacea picură ca un amurg / în sufletul emigrantului”. Evantaiul amintirilor, „tainele crestate în trup”, veştile banale ori jocurile frenetice, zâmbetele sterile, invazia umbrelor („cioburi de stafii”) se regăsesc, conjugând extazul tineresc cu „izul de cenuşă” (zăcând în „urzeala destinului”). Totuşi, deschizând seria amintirilor „de neşters”, poeta – paradoxal – refuză „infernul retrăirii” şi deploră fantoma tristă a iubirii, întreţinând – altădată – o „sălbatică risipire”. Cum spuneam, lângă astfel de texte, surdinizând regretul de a fi sugrumat „verva trăirii” (v. Dialog cu Entitatea), poeta risipeşte accente pamfletare sau, dimpotrivă, duios-nostalgice invocând matca: „Fiecare cuvânt e o flacără vie / veşnic chemătoare / din matca din care ne-am desprins” (v. Haos). Sau, într-un alt loc, repetitiv: „flacăra veşnic ne cheamă / în matca din care ne-am desprins”. Fiindcă roiul utopiilor dezrădăcinate, râsul şi lacrimile izvorăsc „în lumea în care ne-am născut şi trăit” (v. Emigrarea). Chiar dacă acel loc şi-a amanetat speranţele, s-a împotmolit în zădărnicie şi aparţine unui neam „fără ancoră şi fără busolă” (v. Mereu la început de drum, un titlu cumva eliadesc). Aşa fiind, poeta – încolţită de „înserarea pânditoare” – caută sămânţa de lumină; şi o află propovăduind înfrăţirea prin credinţă. Să ne amintim apoi că poemele

adunate în Triunghi călător (ediţia a II-a, H&H Promotions Publisher, 2005, New York) probau că Alex Amalia Călin, o „harfă de lacrimi”, ascultându-şi murmurul inimii vrea să ne împărtăşească, în pofida undei deceptive care scaldă, deseori, textele, din „bogăţia suferinţei”, îndemnându-ne să căutăm şi să descoperim aurul vieţii. Poeta, mereu enigmatică, derutantă, imprevizibilă, ascultă clocotul lumii şi străbate un „tunel de gânduri”. Ar dori, în timp ce sufletul călătoreşte spre Eden, să-i înţelegem suferinţa. Refugiată „în văzduhuri străine”, la „rădăcina altui ţărm” (v. Poem natal), ea acuză, discret-suferitor, străină de acel declarativism patriotard sforăitor „cuibul dorului dintâi” şi, desigur, „goluri de ţară”; trăitoare la New York (deci desţărată), e măcinată de un dor „orfan şi aton” (v. Lutul părinţilor) încât o limpezime tristă prezidează, paradoxal, un lirism centrifugal, suspectat mai degrabă de haotism. Să recapitulăm: Alex Amalia Călin a debutat în Lumină lină, şi-a lansat cărţile la cenaclul newyorkez „M. Eminescu” şi despre volumele ei (Ne an, 1997; Măr rătăcit, 1999; Eşti eu, 2001; Amurgul durerii, o antologie din 2002, precum şi numeroase traduceri) au scris, printre alţii: Dumitru Radu Popa, Aurel Sasu, Ilie Traian, Mihaela Albu, Pamela Ionescu, Veronica Balaj, George Băjenaru, Mihai Vinereanu ş.a. Deşi singurătatea, un „ogor neînsămânţat”, îi dă târcoale, deşi, sub pecetea timpului nemilos, asistă la „asfinţirea” celor dragi, poeta, vâslind „printre doruri”, mărturiseşte că „anii din trup” ar fi „corzi de vioară / pe care sufletul cântă neîntrerupt”. Totuşi, „coasa cu simbrie” este o tenebroasă arătare, „rugăciunea începută în pântec cu mine” (v. Mama) nu poate alunga adierile thanatice: „cu moartea prinsă-n plete / de un triunghi călător”. Sunt, la o rapidă ochire, multe neglijenţe, împerecheri ciudate, cuvinte inventate; putem lesne desprinde decupaje seducătoare şi secvenţe neinteligibile. Poeta scrie parcă în transă, înşiruind repetitiv-provocator cuvinte ori variante, iscate de un tumult nestrunit. Nu ne avertiza chiar domnia-sa: „multe vieţi vulcanice am navigat” (v. Naufragiu sufletesc)? Cu pulsiuni metafizice alteori (vezi, de pildă, invocata „scară spre cer”), Alex Amalia Călin pune în dificultate, să recunoaştem, orice comentator. Trăind / tăcând „fierbinte”, retrasă în „cochilia spiritului” ar vrea să refacă „pânza trecutului”. Şi deplânge agonia secolului, „seceta credinţei” (admirabil spus!), dezmoştenirea de Părinte, această lume „seacă”, cu zile funebre: „Doamne, trezeşte-ne / dă-ne cheia sorţii!” (v. Cheia). Neputinţa de a se ridica la cer (v. Compătimesc), neîmplinirile vegheate de dorul-străjer nu-i alungă speranţa: „gândesc – zice poeta – prin suferinţa Lui” (v. Tac) şi închipuie astfel, în orizontul vieţii, scăldat de lumina Lui, o cascadă de vise pârguite, caruselul unor vârste / anotimpuri: mugurul copilăriei, statuia (steaua) tinereţii (cea care „bate step”), simfonia toamnei etc. Un trecut „dezacordat”, populat de închipuiri „calde”, îngânând o rugăciune

„Viaţa îşi prepară veşnic propriul ei rug”ALEX AMALIA CĂLIN: CĂLĂTORIA SPRE SINE

Adrian Dinu Rachieru


POEZIE

IANCU GRAMA

RADU COMANESCU

TANASE VICTORIA

mişcări nevăzute

după umbra înălţimii tale se sfârşesc toate lamentărileeste ca într-un început sunt mişcări nevăzute care cad îndesindu-se într-o lacomă adâncimeun anacronism şi luatul prin surprindere mărginesc o oaste întreagăse dezvoltă în zbor înăuntru există o dublă prefacere iar ataşamentele sunt vremelnice

patruzeci de ligamente expoziţionale

picadermia cu rostirea divagată şi cu resuscitarea intrată în opoziţieeste o strângere patruzeci de ligamente expoziţionale iar fecunditatea are formele premoniţieiun număr care congestionează toate cifrele repetarea are un parcurs dezinvoltşi se necrozează întregul suişexistă abaterea primară şi consecutivele cu o unică defalcare printr-o despărţire empirică în lungul strictei enumerări

în preajma septentrionului

două sute de sărituri deasupra întreruperiieste o reproducere care seamănă cu cortul de la confluenţa cu racordul principalun subterfugiu două răsăriri în răspântie şi deranjamentul are forma unei balanţe fără talere iar după fiecare popas urmează o decuparepe mijlocul împărţit între ultima acoperire şi trimiterea care are apropiere în preajma septentrionului

succesiunea cifrelor nevăzute

existenţa unui început cu succesiunea cifrelor nevăzute se reîntorc într-o formaţie care presupune o regrupare în condiţiile aglutinării cu substanţiale defalcăriun guturai cu o îndepărtare sezonieră o deznodare cu orientare disproporţionatăşi redresarea are o dispoziţie reductivă iar propagarea se desfăşoară liniar printr-o strânsă terţină care poate evita platitudinea sau racordarea la un debit torenţial

METAPOEM

Trebuie să fii puţin nebun sau puţin exasperat ca să scrii despre noaptea ce fardează civilizaţia betonuluiori despre graţiozitatea cu care quarcii subtile traiectorii nasc în reactoare, ca nişte balerine din Lacul lebedelor,ori despre conferinţa internaţională a genelor sexualeasupra chestiunii dacă Freud a suferit sau nu de boli profesionale.Din grădina de cornalină şi lapislazuli,din întoarcerea-n fragilul monument al culorii şi aleii,din florile răului şi ale mucigaiuluiiese din când în când câte-o asemenea insectă bezmetică,de musturi şi cărnuri eretică,şi suge nectarul apeironuluila rădăcina liniştii şi măreţiei betonului.

Ave ţie, tânără şi semantică poezie,fierbând sub călcâiul culturii ca într-un lagăr de deportaţi,erou mitologic pe veresievândut fetelor de împăraţi.Ave ţie,nobilă soră şi mamă şi tragediepe care o sap la poala fiecărui om,fratele meu care n-a avut şansa de a fi materie neagră,nevăzută, indiferentă faţă de lumile bazate pe atom.

Cât de tautologică, cât de grozav de tautologicăeste durerea sau bucuria noastrăfaţă de durerea sau bucuria strămoşilor noştri,frânte surcele de fag, frânte surcele de soc, frânte surcele de os,adunând toate bucăţile de zei şi de sferecăzute pe jos.

Eheu, prea încet, Postume, Postume,lucrează anii,zilieri plictisiţi ai materiei cleioase şi graseunde se-nfig pilonii acestei rostiri mătăsoase.Trebuie să fii puţin nebun sau puţin exasperatca să sorbi frumuseţea pe lungime, lăţime, -nălţimea oraşelor copleşite de pliante şi crime,a conştiinţelor conduse la iernat,a larvelor de întrebări ce rod frunzele frunţiişi a întregului aparat minunatcare ne civilizează analfabeţii şi munţii.

Las luminii drumurile…

Stau drumurile–ntoarse spre-nceputCa să se-adape din izvoare noiDe vieţi necunoscute-n absolutDar săvârşindu-se în drumuri de apoi.

Las lumii drumurile mele, În absolutul clipei de trăireSunt veşnică întoarcere-napoiÎn întrebări fără răspuns în sine

Cei se se-ntreabă cine-am fostRămân c-o întrebase drept răspuns,Am fost un veşnic, blând pământRătăcitor în noi ca lut întors.

E clipa luminării de-ntunericCe cade lacrimă uscată-ntr-un izvor,Cu unde ascultate orişiundeDar niciodată-n sufletul de om.

Ultima miruire

La colţ de drum mi-aştept ursita, Doar bulgăr de pământ în adormire,În cai sălbatici care dau să fugăSpre a scăpa de ultima uimire.

Cu pajişti largi în paşii lor S-aducă amintiri de ultim dor, Dar se scufundă-n mine clipa Când cailor flămânzi le creşte-aripa.

Las slobozirea pentru caii duriCe nu ştiu să se-adape-ntru nimic,Cade perdeaua de ursită-n zoriPândind în ei destinul lor prea mic.

Dor de mine

Mi-e dor de Tine, Doamne,Te strig întruna, lumea mi-e străină,M-apasă greu neliniştile dureŞi totul cade într-o nălucire.

Cu lungi nelinişti prea necunoscute Pentru un om ce-abia distinge lumea,Cad în necunoscut ca-n hăul luniiTot aşteptând mereu adeverirea.

În astfel de răbdări lumeşti aştept menireaCu multe raze dureroase-n sufletSă sufere cu fiecare viaţăÎn tot ce înfloreşte-n trupul putred.

Mă duce totul înspre infinit În dulci rotaţii de necazuri grele,Mi-e dor de mine însămi în tăcereChiar dacă-s doar izvor de început.

Mă duce totul înspre Tine-n stele,Mi-e dor de Tine, Doamne, eu voi fi…Sunt zero absolut în fir de iarbă,Un curcubeu în stingere de vii.


Lansarea de carte la care am fost părtaşă în 21 septembrie, la Timişoara, a fost un omagiu adus unui artist liric, unui bas - voce excepţională, fost solist al Operei Naţionale din Timişoara. Autoarea, Maria Tcaciuc, soţia artistului, a încercat să oprească timpul: timpul soţului său, timpul solistului de operă care vreme de 35 de ani a marcat scena lirică timisoareana şi internaţională.

Cartea, scrisă cu mână iubirii, reuşeşte să dimensioneze o viaţa trăită alături de iubitul ei soţ. Pe tot parcursul lecturii îi putem însoţii pe cei doi într-o armonioasă căsnicie. Autoarea, adoră artistul şi voce să gravă, bărbatul frumos şi tatăl perfect şi, nu în ultimul rând soţul plin de iubire. Pe scurt, cartea este imnul fericirii unei vieţi în doi care, pune în ordine firească valorile vieţii.

Lansarea a fost dublată de exemplificări video, care au readus în memoria noastră a colegilor şi a publicului care l-a admirat, secvenţe muzicale din cele peste 75 de titluri de operă şi operetă, ale căror partituri de bas, artistul le-a dat viaţă. L-am revăzut pe Vasile Tcaciuc în Rigoletto de Giuseppe Verdi, în Faust de Gounod, în Don Pasquale de Gaetano Donizetti, dar şi în Liliacul de Johan Straus. Vocea frumos timbrata, jocul şi prezenţa scenica impecabilă, interviuri în care se mărturisea, l-au readus pe Vasile

EVENIMENT

Tcaciuc pentru două ore în lume. Cartea Măriei Tcaciuc, „Sunetele Tacerii” este ca o balanţă care se înclină când în faţa „Familiei” când în faţă magiei scenei.

Travaliul cărţii a fost supervizat de conferenţiar universitar doctor, Rodica Giurgiu, scriitoare şi muzicolog de valoare, cea care a scris „Monografia operei timişorene”. Am regăsit între cei prezenţi la „întalnirea” cu Vasile Tcaciuc, colegi dragi, între care îi numesc cu sinceră admiraţie pe regizorul Dumitru Gheorghiu, Viorică Pop Ivan, Mihaela Grama, Olimpia Bizera Marcovici, Ana Stan Suslar, Margateta Nica, Nicolae Stan - prim solişti ai Operei Naţionale din Timişoara, dar şi pe, sufleurul operei, Radu Olaru.

Despre regretatul artist Vasile Tcaciuc, au vorbit colegi, prieteni, sora sa Lidia şi desigur soţia, devenită scriitoare. Semn suprem al mării iubiri. Finalul, mi-a lansat o întrebare şi o senzaţie imprecisă - muzicianul Vasile Tcaciuc, fusese pentru două ore printer noi?! Fără îndoială! Altfel, ar fi fost o simplă realitate cultural.

BASUL OPEREI TIMIŞORENE – VASILE TCACIUC

ŞI «SUNETELE TĂCERII»

Lia LUNGU

De apreciat stăruinţa de a nu rata o manifestare culturală dincolo de cuvântul „criză” (pe care-l urăsc, fiind în percepţia mea invaziv prin insistenţă şi toxic prin esenţă).Ora 9,30. In faţa Muzeului Literaturii Române se aduna un grup de scriitori la invitaţia Fundaţiei Culturale „Dimitrie Bolintineanu” şi a Revistei Sud prin vocea domnilor Florentin Popescu şi Constantin

Carbarău, sprijiniţi de administraţia locală. Dimineaţă de toamnă brumată, senină în armonie de culoare specifică anotimpului.

Autocarul Fundaţiei se umple aproape în întregime. Aud voci spunând „altădată eram mai mulţi”. Îmi ţin vorbele în gând, altădată trăia şi Dimitrie Bolintineanu. Şi dacă nu ocupă un loc pe scaun nu el, tocmai el, este amfitrionul acestei manifestări? După slujba de pomenire ţinută la biserica Adormirii Maicii Domnului din localitatea Bolintin Vale manifestarea a început cu un recital de poezie din creaţia lui Dimitrie Bolintineanu, susţinut de elevii şcolii generale din localitate. Florentin Popescu găseşte potrivită prezentarea fiecărui invitat ca să nu plecăm fără să ne cunoaştem în totalitate între noi. Din partea revistei Sud este invitată să vorbească doamna Raluca Tudor, persoană implicată

Manifestările cultural-artistice Dimitrie Bolintineanu, 23 octombrie 2010

şi dedicată revistei Sud şi editurii RAWEX COMS S.R.L. . Participanţii sunt invitaţi să citească din creaţiile proprii şi nu se lasă rugaţi. Până la ultimul au fost ascultaţi cu răbdare, aplaudaţi. S-au înmânat diplome atât celor care trudesc la apariţia Revistei Sud cât şi invitaţiilor. A primit diplomă şi directorul revistei Oglinda Literară, Gheorghe Andrei Neagu. Cel mai greu lucru (şi nedrept) este să numeşti participanţii. Să spun doar că prezenţa domnului Radu Cârneci impune totdeauna unei manifestări ţinută şi rigoare. Alături, criticul Constantin Stănescu, Neagu Udroiu, scriitorul Ion Lazu împreună cu Lidia Lazu, poetul Grigore Nicolae Mărăşanu, poetul, prozatorul, publicistul Liviu Ioan Stoiciu, prozatoarea Ioana Stuparu ,scriitorul Emil Lungeanu, poeta şi traducătoarea Paula Romanescu, criticul şi istoricul literar Ion Nistor, Doina Ghiţescu – radio - , prozatorul Titi Damian, poetul şi publicistul Vladimir Udrescu, George Theodor Popescu,scriitorul Petru Solonaru şi sper să nu se supere cei care, cu nimic mai prejos au onorat manifestarea cu prezenţa lor. Iuliana Paloda Popescu „lansează” cu mult prea multă discreţie volumul de versuri Cu privighetoarea pe umeri.

În după amiaza zilei dăruită cu har, culoare şi căldură m a n i f e s t a r e a se încheie cu un pelerinaj la mirifica m ă n ă s t i r e S a m u r c a s e s t i din localitatea Ciorogârla.

Ştefania Oproescu


În Studii de literatură universală, G. Călinescu atrăgea atenţia că Anna Karenina „ca şi Madame Bovary suferă de idealism sau mai exact este romanţioasă, vrea imposibilul, bărbatul ideal, ba încă mai mult, un bărbat dedicat cu totul dragostei, precum ea, care înţelege viaţa ca o manifestaţie erotică exclusivă şi continuă”.

Fără îndoială că G. Călinescu nu este singurul care a discutat în studiile sale critice despre analogia Annei cu doamna Bovary.

La apariţia romanului criticii s-au gândit că Tolstoi, prin alegerea temei – adulterul şi sinuciderea a avut intenţia să concureze cu capodopera lui Flaubert. Or, Vasile Popovici preciza că a discuta despre acest lucru ar însemna probabil să simplificăm prea mult lucrurile.

Totuşi, Tolstoi a citit Madame Bovary , declarându-se un pasionat al operei romancierului francez, dar acest lucru nu înseamnă că, adoptând aceeaşi temă, a încercat să rivalizeze cu Flaubert. George Steiner este de părere că: “tot ceea ce se mai poate spune este că Anna Karenina a fost scrisă cu amintirea mai mult sau mai puţin prezentă în mintea lui Tolstoi a operei lui Flaubert”.

Conştientă de situaţia ei, Anna foloseşte îndelung masca disimulării. S-a vorbit mult despre disimulare, dar ce înţeles îi dăm acestui termen? Ne vom servi de cea mai simplă definiţie, pe care o găsim în Dicţionarul explicativ al limbii române. Astfel, prin disimulare înţelegem actul de “ a ascunde faţa adevărată a unui lucru, a unei situaţii, dându-i o aparenţă înşelătoare”.

Oare Anna nu tocmai asta face? Cu riscul de a avea parte de o viaţă mincinoasă, Anna îşi tăinuieşte la început iubirea ei pentru Vronski, ceea ce o obligă să se prefacă, concepându- se alta decât este în realitate. Astfel, descoperim în Anna o predispoziţie spre bovarism, acest „fenomen” care „afectase” unele din personajele lui Gustave Flaubert.

Cel care a realizat o analiză acestui concept este Jules de Gaultier. În accepţia sa, bovarismul reprezintă puterea acordată omului de a se concepe altul decât este, considerând că această aptitudine constituie o slăbiciune a personalităţii ceea ce a determinat ca cele mai multe din personajele lui Flaubert să se conceapă altele decât sunt.

Amorul propriu este cel care joacă un rol important, amăgindu-le judecata şi punându-le în ipostaza de a se înşela face ca aceste personaje să ajungă să se identifice în ochii celorlalţi cu imaginea pe care şi-au substituit-o propriei persoane. Astfel, întreaga lor structură sufletească suferă o deviere ce se formează între scopul pe care şi l-au propus în mod voluntar şi scopul spre care le îndrumă spontan.

Pornind de la un punct ideal, pe care şi-l fixează persoana umană, iau naştere două linii: o linie ilustrează tot ce ţine de real şi virtual în acelaşi timp într-o fiinţă,

tot ceea ce este în ea tendinţă ereditară, dispoziţie naturală, cealaltă, prezentând imaginea pe care, fiind supusă mediului social şi împrejurărilor, aceeaşi fiinţă şi-o formează despre sine însăşi, despre ce trebuie sau vrea să devină. Aceste două linii se pot separa din acelaşi punct, creând un unghi care poartă numele de unghi bovaric. Acest unghi bovaric are rolul de a măsura modul cum deviază fiecare individ între imaginar şi real, între ceea ce este şi ceea ce crede că este. Cu alte cuvinte, personajul îşi alimentează falsa concepţie, care şi-a format-o despre sine cu o cantitate exactă de forţă pe care ar fi folosit-o altfel în dezvoltarea aptitudinilor lui naturale.

Personajul atins de bovarism se caracterizează printr-o sensibilitate diferită de cea proprie, căci bovarismul acţionează asupra unor părţi diferite ale persoanei umane. Omul poate uşor-uşor să se înşele asupra naturii sale sufleteşti şi asupra gradului de sensibilitate, inteligenţă sau voinţă. Astfel, întâlnim mai multe genuri de bovarism: bovarismul sentimental, care le caracterizează pe Emma Bovary, Anna Karenina, Nataşa Rostova, Kitty, dar şi bovarism intelectual la Nora, Ellida Wangel şi chiar bovarism al voinţei întruchipat de d-na Alving şi Hedda Gabler. Pentru multe personaje care suferă de bovarism, societatea, condiţia socială pe care o au, reprezintă raţiuni suficiente numai pentru a-şi atribui sentimente, motive de supărare şi de bucurie.

Ceea ce caracterizează cu adevărat aceste personaje, explică Gaultier, este lipsa esenţială de caracter fix şi originalitate proprie, ceea ce ne determină să credem că sub influenţa mediului social, ele se concep altele decât sunt. Or, cu eroinele lui Tolstoi se întâmplă acelaşi lucru. Anna începe să se conceapă alta decât este din momentul în care vede că societatea în care trăieşte nu îi acceptă falsa situaţie. Atât Anna, cât şi Nora sau Emma Bovary se lasă determinate de circumstanţe, dar, asta nu înseamnă că nu prezintă în prim-planul psihologiei o oarecare predispoziţie personală. Această predispoziţie constă într-o intensificare morbidă şi neobişnuită a puterii de a se concepe altele decât sunt în realitate.

Nevoia acestor personaje de a se imagina altele decât sunt nu constituie dominanta lor existenţială, ci numai una accidentală. De altfel, Emma, Anna ca şi Nora nu au aptitudinea de a percepe realitatea comună care conţine probabil consistenţa şi forţa din faptul că e o operă colectivă. Aceste eroine trebuie să-şi producă pentru ele însele toate obiectele cu care intră în contact. Or, printre aceste obiecte pe care sunt nevoite să le transforme pentru a le face mai perceptibile se găseşte şi propriul eu, propria persoană. Anna nu se simte în stare ca şi Emma Bovary de a mai ţine cont de instinctele adevărate, ci îşi atribuie unele imaginare, iar ca să-şi satisfacă toate aceste false porniri, ca

RECENZIELATURA BOVARICĂ A EROINELOR

TOLSTOIENE ŞI IBSENIENEsă-şi mulţumească acest eu deghizat, se serveşte de toată energia de care se simt capabile.

Alungându-şi din suflet toate sentimentele de care se simţeau în stare, Anna, ca şi Emma îşi adjudecă altele, dar de altă natură-fictivă, pe care realitatea nu le putea trezi în ele. Prin urmare, ele încep să urască aceste realităţi, căci nu aveau puterea să le emoţioneze când intrau în contact cu ele. Aşa se face că, atât Emma, cât şi Anna devin insensibile la dragostea soţilor, deoarece aceştia nu mai corespund imaginii anticipate pe care ele şi-o făcuseră despre pasiune. Ca şi doamna Bovary, Anna şi nu numai ea, este supusă unei fatalităţi lăuntrice care o îndeamnă să se imagineze alta decât este, ajungând să creadă că sacrificiul pasiunii faţă de o datorie ascunde o frumuseţe morală cu care vrea să-şi împodobească sufletul.

Nici uneia dintre protagonistele lui Tolstoi, în afară , poate, de Anna Karenina, nu i s-a redat o existenţă în care congruenţa celor două situaţii, falsă şi mincinoasă să nu fie atât de relevantă.

Cu siguranţă că Anna reprezintă una dintre figurile cele mai expresive create de Tolstoi în activitatea sa artistică, a cărei viaţă s-a derulat între două condiţii, aparţinând aceleaşi sfere a denaturării,iar, nu în ultimul rând este singura eroină a literaturii ruse care a trăit cu intensitate, uneori cu duplicitate cele două situaţii.

În situaţia Annnei, lucrurile sunt clare. Supusă, vrăjii iubirii pentru tânărul Vronski, aceasta se pune în mod conştient într-o situaţie falsă, din care nu mai poate ieşi, luând drept mijloc de salvare sinuciderea. Propriu-zis, Anna n-ar fi avut de suferit şi nici n-ar fi recurs la o astfel de soluţie, dacă s-ar fi supus convenienţelor mincinoase.

Despre existenţa unei similitudini între Anna şi celelalte eroine tolstoiene nu se poate discuta. Astfel, în descrierea Annei i se ratează adolescenţa, întruchipând-o la vârsta femeii mature împlinită pe toate planurile. În timp ce Nataşa şi Kitty, de acum descoperă adevărata viaţă. Nu e de mirare câtă stupefacţie a provocat apariţia Nataşei în Epilog, discutându-se îndelung de transformarea ei într-o femelă puternică, frumoasă şi fertilă, preocupată numai de copii şi de soţ, dedicată integral şi exclusiv familiei.

Despre latura bovarică a eroinelor lui Ibsen se poate discuta doar în măsura în care ne gândim la slăbiciunea personajului de a nu putea lupta împotriva forţei de a se concepe altul decât este. Oamenii din jurul Norei i-au impus această concepţie de autoizolare bovarică. Însă această slăbiciune a spiritului nu are puterea de a persista căci, Nora, în ciuda fragilităţii ei în faţa lumii găseşte tăria de a scăpa din lanţurile aprige ale rolului însuşit.

Nora acţionează în această manieră pentru că valoarea ei de referinţă exclude disimularea consecventă, iar curajul cu care sfidează nişte uzanţe din nevoia de a fi ea însăşi face tot teatrul lui Ibsen. Eroina lui Ibsen trăieşte până în momentul final al piesei cu o mască a disimulării, o mască de care nu e conştientă. Însă, într-un moment, această mască se sparge şi apare adevărata Nora.

Pe tot parcursul vieţii ei, Nora joacă un rol impus de normele societăţii şi ale celor din jur, de care nu este responsabilă. Fără îndoială, Nora nu reprezintă altceva decât produsul împrejurărilor, al modului în care tatăl şi soţul ei au tratat-o. Astfel,

Aura Comoraşu


M-am răcorit şi am ieşit în grabă din baie. În faţa oglinzii, Olesya parcă privea dincolo de ea. Totuşi, aveam impresia că mă aştgeaptă. M-am apropiat şi am luat-o în braţe. Ne uitam unul la altul în luciul argintiu. Pentru prima dată mi s-a părut că îmi seamănă. I-am sărutat părul în timp ce i-am prins în podul palmei sânişorul din dreptul inimii. Nu s-a opus.

- Îi vrei? - Mă ameţeşti, nu ştiu ce să zic?! Parcă te cunosc de când

lumea şi totuşi,... enigmă. - Ştii că mi-e foame?- Şi mie! Vai de capul meu, am uitat... A sunat Yanina.- Dacă aude c-am fost în braţele tale...- Gelozie?- A, nuu... - Atunci? – am întrebat eu tulburat.- Mi-a fost... Cum să spun?- Iubită?- E, şi cu tine, iubită? Ţi-e gândul doar la prostii? - Atunci?- ...Un fel de soră mai mare şi cu mintea la purtător. Eu, una

veşnic mai visătoare. Nu ţi-a zis: vezi că ameţita aia...? Da, dar din cauza ei am pierdut avionul, că nu mi-a potrivit şi mie ceasul...

- Ea?- Păi, altcineva cine?- Mda! O fi şi cum zici tu... Ţi-a trimis nişte bani printr-o

agenţie, Western Union... Cred că au şi ajuns.- Vezi, îşi spală păcatele... Mă gândeam eu că nu mă lasă ea

tocmai pe-aici, în Vestul ăsta sălbatic!- Sălbatic? - Sălbatic sau nu... Depinde de perspectivă.- Perspectivă şi interpretare, ascultă-mă pe mine! - O să te ascult, ce să fac? Mai am de ales? Sau, gata, vrei

să şi scapi de mine?- Eşti rea! Poate tu... Ţi s-o fi făcut dor de rusoaică?- Mă, ia vezi! E şi ea rusoaică, aşa cum sunt eu evreică.

Bunicul ei, cică ar fi fost un lipovean de pe la voi din Deltă. S-ar fi încurcat cu una de pe lângă Odessa, înaintea Primului Război Mondial. Aia o fi fost... Nici ea nu ştia ce-a fost. Cert e că taică-său e o un fel de corcitură mondială, iar maică-sa o persană de prin deşerturile Orientului. Al doilea război mondial i-a aruncat pe unul în braţele celuilalt, sub dărâmăturile oraşului. Nişte bieţi copii! Dar, vezi, s-au ţinut minte... Războiul s-a sfârşit... Că toate se sfârşesc... Iar ei, într-o zi... Sau vreo noapte,... doar Dumnezeu ştie... Oricum târziu, când vremurile s-au mai îndreptat, au făcut-o pe ea. Apoi, s-au luat. Adică, domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nu aşa, nişte... fluieră vânt.

- Fute vânt, se zice. Oricum, interesant! Amestec de timp, de istorie... La un adică, ce importanţă are de unde vii? Om să fii! Dar OM! ... Şi unde Dumnezeu ai cunoscut-o?

- La şcoală, la Kiev! Am făcut acolo, liceul, apoi facultatea... Ani de zile, împreună. Când crăpau pietrele de frig, ne înghesuiam sub acelaşi aşternut. Mă lua în braţe, îmi băga mâna la sânişori sau...

- Sau la păsărică, între picioare...- De unde ştii? Ţi-a spus ea?- Nu, mă gândeam şi eu unde aş fi pus-o eu...- De ce să nu fiu sinceră, îmi plăcea. Adormeam ca puiul sub

cloşcă! Când am crescut mare, n-am mai lăsat-o. Îmi era rusine. În plus...

- O luai razna, te excita... Spune că nu am dreptate? - Of, iar ţi-e gândul la prostii? Domnule profesor!... Tu n-ai

văzut c-am fost virgină până mai adineauri?... - Mda! Şi ce e cu asta?- Am aşteptat o viaţă să te găsesc pe tine. Să mă ai fecioară...

Făt-Frumos! Mă, Făt- Frumos din dud! ...Că-mi vine să te mănânc!- Nu! Ascultă-mă, Făt- Frumos din dudă! E, vezi? E altceva!

...Şi Pupăza din tei! O mai mare potrivire, nici că ar exista! - Hai, că-i bună!...

***

Am râs ca doi copii nepedepsiţi după cine mai ştie ce prostie făcută. De altfel, dincolo de chicotelile noastre, fără să vrem, dădusem un anume sens vieţii. Abia de acolo un alt timp, un nou început şi un oarecare sens în frământările de tot felul. ,,...Apoi, s-au luat. Adică, domnule profesor, oameni responsabili, vreau să zic. Nu aşa, nişte...” – mi-am amintit şi, pentru o clipă, m-am

FULGURAŢIIFăt-Frumos din dud şi Pupăza din tei

chircit cumva în mine, de teama unor întrebări jug căzute, parcă, atunci pe gâtul meu şi fără să vreau, pentru prima dată, m-am gândit la plecarea din Lyon, ca la un fel de izgonire a celor doi din rai.

- Adam şi Eva au rămas totuşi împreună şi după aceea... Cu siguranţă că altfel nu am fi noi. – mi-am zis, doar pentru mine, abătut cu gandul pus parcă pe poteca ce ar fi trebuit să o bat între Craiova şi Cernăuţi. Ce-i drept, cam nedrept! Şi unde mai pui că... Hai, domnule, ce dracu, parcă ai fi bolnav! Gânduri de-aiurea... De-aiurea? Dumnezeu potriveşte veşnic boul cu beleaua, dar acum parcă prea de-aiurea!...

- Hei! Domnule profesor, aici sunt! Unde ţi-e mintea, omule? Mai stăm azi, şi mâine, gata, fiecare la casa lui.

- Mda! Ce-i drept cam aşa e.- Ce-ai zis? Măă!... Şi dacă râmân cu tine în România?

Uite aşa ca să aduc un gram din Bucovina de dincolo, la cea de dincoace. Gramul ăla fiind eu.

- Mai bine am mânca ceva, iar după aceea... o să vezi ce mai Bucovină o să iasă. Una a noastră! Nu?

- Eee!...

***

- Una a noastră? – m-am întrebat iarăşi, în gând, în clipa următoare. Dacă Oly o rămas deja gravidă? Nu, nu e de glumă! Dar... În definitiv poate face un avort, nu? Sau poate o fi luat deja contacepţionale, că doar e un om educat?... Mă gândesc şi eu!... Una e plăcerea şi alta e... E ce? În definitiv, cam nimic nu e ce e!... Dar dacă, de exemplu e... Adică, o să fie. ...Şi n-o să poată pentru că, iar e, adică, ceva e. Complicată chestiune! Oarecum speriat, am privit, pentru a nu ştiu câta oară, pe fereastră deasupra oraşului, departe, până la primele clădiri ce îmi stăteau în calea privirilor. Orizontul mi s-a părut sfâşiat. Cerul curgea franjuri, un fel de zdrenţe din care făcea baba Floarea, iarna, în războiul de ţesut, preşuri. Instinctiv, m-am uitat în podul palmei drepte. Am zărit, acolo, aprinsă, lampa de luminat cu petrol. Pâlpâia! Sticla, uşor afumată. În stânga, dâra ei de lumină curgea pe linia vieţii spre vitorul, atunci, clipă amalgam, în prezentul vârtej. M-am cutremurat. Pentru prima dată m-am temut, în acelaşi timp, şi de viaţă şi de moarte. Îmi părea că greşisem şi mie, şi lumii, şi lui Dumnezeu. Dacă mi-ar fi stat la îndemână Olesya, hanger cu care să mă sinucid, m-aş fi sinucis. Atunci, abia atunci, trupul e, lamă de cuţit înfipt, ar fi simţit sufletul meu, clocot, gata de sterilizat păcatul. Adică să-l facă pur. Mai pur decât purul din primordii prin care să se poată vedea, ca într-o oglindă rotitoare, când începutul, când sfârşitul şi dinainte a toate, Dumnezeul mulţumit. Mda! Dumnezeu mulţumit? – m-am întrebat năuc, căutând, cumva, cu gândul prin paginile Bibliei. Nu , nu cred! Ce-i drept, nici omul, sfânt! Sfânt?! E, mă rog, decât un Adam bleg, lângă o aşa Evă, mai bine nu raiului. Aci, în felul ăsta de a fi, te mai mişti încoace şi încolo, mai guşti dintr-un suflet... Dacă vezi că nu ţi-a ieşit, „Doamne, mai naşte-mă odată!” Te rogi! Poate, poate! Mai ştii? Te naşti, mori şi iar te naşti, într-un cuvânt, vezi lumea. E altceva decât să te fi născut suflet deja îngropat!

- Hei! Domnule profesor, aici sunt! Unde ţi-e mintea? Măă, iubeşte-mă şi tu, că de-aia a lăsat Dumnezeu iubirea!

- Ce-ai zis? – am tresărit eu.- Au, au, au! Doamne, cu cine m-ai încurcat!- Mda! Ai şi tu dreptate! Dar dacă mi-ai luat minţile?... Mi-a

trecut prin cap de mult la asta, acum însă, clar: dacă n-aţi fi voi, femeile, oricând în stare să ne faceţi inima cârpă de şters până şi tuciul de mâmăligă, noi, bărbaţii,... îngeri.

- Fără puţă, fără... Îîî!! Nu v-ar sta bine...- Cum? – am sărit eu ca ars.- Cum ai auzit. Un fel de entităţi, buni la nimic! Ai văzut tu

vreun înger cu... Nici dintr-aia, nici din cealaltă... Ăştia nu au nici măcar gen dar păi... Şi ei, acolo, o socoteală, vorba bunicii mele. Măcar aşa, de ochii lumii, şi tot ar fi ceva... Păi, domnule profesor, Eva ar fi murit de plictiseală, iar eu, asta de acum, de nerăbdare. ...Că mare răbdare am avut! Iar după atâta răbdare, tu te uiţi la mine, ca raţa la bariera pusă, în loc să mă pupi şi tu să... Of, of, of! Auzi, ştii ce? Hai să mâncăm! ...Şi-om mai vedea!...

(fragment din romanul cu acelaşi nume)

Nicolaie Balasa


GODUL NORDIAN - ÎNSEMNĂRI DIN CLANDESTINITATE a apărut în 2009 în Editura Galaxia Gutenberg din Târgul Lăpuş. Autorul, Cristian Bădiliţă, fiind istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet, preocupat de patristică, poartă în raniţa sa de scriitor un doctorat la Sorbona şi câte şi mai câte trofee dobândite prin educaţie, inteligenţă, randament. Volumul începe cu un „avertisment cu dedicaţii” pe care-l încheie cu voia sau fără voia dumneavoastră!? Să reţinem doar că „godul nordian” este o făcătură bădiliţeană din nodul gordian.

Eu, cititorul, sunt convins ca mulţi dintre dumneavoastră ştiu mult mai mult despre Cristian Bădiliţă (CB) decât mine, dar pot afla şi mai multe citind acest jurnal, scris pe sărite, şi sărit din când în când. Întâi, autorul se prezintă direct, pe alocuri, în acest jurnal editat şi răspândit cu intenţia vădită să-i demonstreze şi clandestinitatea pe lângă originalitatea, care-l face interesant, atractiv. Plus că se ceartă cu unii şi se contrazice cu el însuşi ca la uşa cortului (spiritul critic şi autocritic este apanajul oamenilor inteligenţi şi liberi). De la început subliniază că atunci când scrie „mă golesc de mine însumi”, deci să urmărim de ce se goleşte CB! Dar până atunci aflăm o schimbare „Cogito, ergo sum” a lui Descartes devine „Concurez, deci exist” pentru CB şi de bine ştiut şi pentru supuşii, cu voie sau fără voie, globalismului. Iar două pagini mai la vale, aflam că: „Sunt de pretutindeni şi de nicăieri. Un exilat din leagăn şi până la mormânt” (pe urmă, probabil, va avea un suflet exilat) Şi apropo de mormânt, ne spune că visează o moarte prin explozie, risipire totală din aceasta vedem o reminiscenţă de naivitate tinerească, pentru că la maturitate, la senectute nu vă mai scrie aşa ceva, dar acum, încă, poate brava. Dar până la explozia aceea, spune: „tânjesc după starea de început a vieţii mele”, adică din vremea când era exilat în leagăn. Încet, încet descoperim în autor un mare nemulţumit, ghinionul inteligenţilor cu personalitate morală. Nu are decât să treacă şănţuleţul la inteligenţii oportunişti, la concurenţa prin frauda, globalistă. Nu e hotărât, deşi vorbeşte de bani: „bani, bani dar şi de am avut toată viaţa decepţii pentru ca sunt incapabil să pun de la bun început pe fruntea cuiva etichetele: măgar, lipsit de caracter, lichea”. Oare? Să mai citim, dar până una alta, aflam că s-a născut antropofil şi presimte ca va muri mizantrop. E un salt! Poate, între timp, să aibă alte presimţiri.

curţii. Corect. CB a citit, ca sa nu moară prost zice el, o carte de O. Paler - „Polemici cordiale” - compuneri filozoficoase pentru absolvenţii de politehnică din care, adaugă, răzbate, din fiecare pagină, dorinţa de afişare a parvenitismului cultural şi altele dar la urmă precizează esenţialul ca activistul PCR a sărit din barca spartă la ţanc. Apoi se întreabă cum se explică această pasiune pentru scrierile comunistului Paler şi îşi răspunde: „ne răspunde reflex pavlovian şi incultură de masă”. Pe Pleşu îl ia în colimator de câteva ori, dar mă opresc la caracterizarea: „autor de pastile jurnalistice despre WC-urile japoneze, aşa, în bătaie de joc ce o merită având în vedere că nu a făcut nimic pentru România al cărei ministru a fost de două ori. Incapabil!” Şi pe BUZURA îl agaţă de două epitete: neocomunist (îi aparţine!) şi escroc (preluat dintr-un răspuns primit). Probabil ştie el ce ştie, eu reţin doar cât s-a aplecat în faţa lui Jean Ancel şi a tăcut ca o slugă când acela îl denigra pe Mihai Eminescu, iar pentru Elie Wiesel a scos bani din micul buget al institutului cultural să-i renoveze casa din Sighetul Marmaţiei, lăsând multe case memoriale ale scriitorilor români în paragină. Bun scriitor, dar din clasa nevertebratelor fără caracter. Pe cei din GDS (Grupul de Dialog Social, de fapt un grupuleţ dresat de Soros pe dolari) îi consideră fabrică de creiere spălate, care la rândul lor spală creierele cititorilor creduli în elite parvenite. Despre revistele „Observator Cultural”, „Dialog”, „România literară” scrie ca au cretinizat o generaţie întreagă pretinzându-se „formatoare de elite”. Constat că tot mai mulţi intelectuali marcanţi

realizează daunele morale şi ideologice ale acestor reviste, ce practic sunt anti-româneşti din moment ce proslăvesc continuu tot ce e străin şi repudiază ce este românesc, iar în loc de idei şi soluţii potrivite redresării şi refacerii răspândesc neîncredere şi pesimism general. Intoxicaţii GDS!

Însemnările lui CB sunt în pastile condensate din toată paleta sociala, de pe o vastă arie geografica, de la Washington la Nichiteni, din Normandia la Gurile Dunării, de Paris nu vorbesc iar despre Bucureşti reproduc ca

îi spune Stâna lui Bucur şi nu-i un loc real în spaţiul tridimensional, ci expresia metafizică a Jegului, în sens platonician. Nu ştiu, nu am mai fost de la cutremur şi nici nu mă mai duc. Apoi, însemnările cuprind o varietate de subiecte, idei, observaţii cu sare şi piper potrivite. Fiind istoric al creştinismului şi ocupându-se de patristică desigur ca are un ochi format cu care analizează, de multe ori, BOR-ul nostru. Fiind laic nu mă amestec, nu mă pronunţ, reţin doar ca este foarte nemulţumit de ierarhii ei. Cât priveşte notările despre femei in general şi mai ales cele despre familia sa, soţia sa, mi s-au părut puţin deplasate, dar vorba Mătuşii Augustina din Prundul Bârgăului: fiecare rumegă ce paşte! Punct.

A vorbit frumos de omul Paul Goma şi oprea sa, ceea ce îi demonstrează discernământul. A fost o lectură foarte interesantă, atractivă prin varietatea celor expuse, indiferent daca multe nu sunt chiar aşa, cum le-a încondeiat el. Este GODUL NORDIANUL LUI, dreptul lui să-l înnoade şi deznoade cum vrea!!! Cui nu place, poate să-l critice sau să scrie el ce vrea!

ESEU

Gândire omenească e vânt în vânt, zic io! Din cele de mai sus, rezultă că e deschis şi franc având acea rară dotare: libertatea intrinsecă, ce dă curajul să te porţi altfel decât marea masă. Majorităţii indivizilor îi e teamă şi de libertatea extrinsecă, cea permisă de la stat, guvern, şefii lor direcţi! Oricum cea mai bună prezentare a lui CB, o face fiica lui de trei anişori: „Tata e cu capul în străchini” pe care autorul o acceptă cu „Aşa o fi”!

Acum, să încep să justific de ce am ales acest motto din jurnalul său. Cristian Bădiliţă simte cu acurateţe şi trăieşte intens ceea ce se întâmpla în România de azi (1989 – 2009) Scrie: „înainte de 1989, Romania era o închisoare. După 1990, a devenit un ospiciu. Schizofrenii de azi pregătesc închisoarea, mult mai perfecţionată, de mâine”. Indubitabil, dar termenul de schizofren nu trebuia folosit, nici măcar metaforic, nu sună la locul lui. Nominalizaţi totul! De obicei CB nominalizează în acest jurnal. În paranteză, comparând, în literatura şi mass media românească de azi se practică intens critica la modul general, în linii mari, ne nominalizarea răufăcătorilor, trecerea cu vederea ceea ce este o apă de ploaie pe hârtie. În jurnalul său CB de obicei nominalizează, aceasta a fost o excepţie. Să exemplificăm cu ce se întâmplă în cultură. Preambul: „În culturiţa română de azi îşi împart setea de notorietate nepricepuţii şi neterminaţii! Care sunt? Patapievici – ce meserie are asta dom’le?” ‚”meseria de ştab”‚ „asta nu-i meserie”‚ „Ba în România este. Singura meserie” în plus zice că este proţăpit într-un post inutil în RSR, fiind în fapt eseist de clasa IX-a seral cu pantalonaşi scurţi şi papion de comic american la gât. „E tare stimabile, e tare… o semnez!’’ Este a treia carte cosecutivă citita în această vară în care Patapievici este prezentat aşa cum este: gol, goluţ. Gonflat! „Uşa interzisă” a lui Liiceanu este capodoperă a penibilului scriitoricesc. Aşa este, am citit-o şi am prezentat-o altor cititori ca mine. Ţi se face greaţă când citeşti ce onoare a avut el, Liiceanu, să toarne Fanta în paharul ex-rex-ului Mihai, care are cele mai frumoase lacrimi pe care le-a văzut în viaţa lui şi multe alte penibilităţi. Îl consideră întemeietor de grupupuscul elitar în fundul

«GODUL NORDIAN»

DE CRISTIAN BĂDILIŢĂ

MOTTO:

„Dumnezeule mare, trimite-le un psihiatru, că popii oricum nu ajută la

nimic.’’ Pag. 170


cei doi, Stroe şi cu Vasilache, au dedicat-o pictoriţei Marcela Codrescu, mătuşă cunoscutului şi talentatului artist grafic, Tudor Jebeleanu, cea care avea să devină scurt timp după aceea, soţia lui Vasile Vasilache.

„Mi-a şoptit o viorea, c-ai să-mi dai inimă ta, Trurli Trurli draga...” pentru care, cu o întârziere de 80 de ani, va mulţumim, Stroe şi Vasilache.

N.R. Melodia „TRURLI TRURLI” cântată de Titi Botez (1901-1957) - cântăreţ român, interpret de tangouri în perioada 1930 – 1945.

Nu de mult am aplaudat-o pe excelenta Daniela Mihaela Cojocaru în melodia celebră „Trurli Trurli” cu care a câştigat marele trofeu la Festivalul de muzică uşoară „Mamaia 2010”. „Trurli Trurli” a devenit un refren fredonat de milioane de români încă din anii ’30, iar în zilele noastre reluată cu mare success de către Mihaela Mihai şi bineînţeles de fermecătoarea Paula Seling.

Am găsit de cuviinţă să aduc cititorilor povestea adevărată a acestui cântec şi, cu această ocazie, să repar o greşeală strecurată de-a lungul anilor. Povestea adevărată mi-a fost povestită de către tatăl meu, regretatul N. Stroe, care, împreună cu Vasile Vasilache au compus şi scris acest şlagăr.

Se întâmpla în 1934. Stroe şi Vasilache, comici adoraţi de public, cu apariţii săptămânale la Radio Bucureşti, duminicile la orele 14:00 în „Ora Vesela” (Alo, alo, aici e radio, Stroe şi Vasilache”), în spectacolele Teatrului Alhambra şi în primul film muzical românesc realizat de ei, „Bing Bang”, se întorceau de la Paris unde printre altele, apăruseră la „Radio France”. Vladoianu şi Nicuşor Constantinescu i-au angajat din nou la „Teatrul Alhambra”. La acest spectacol au scris un număr comic despre o fată de la ţara, Trurli, de care se îndrăgostesc doi „frantuziţi”.

Cei doi frantuziţi erau jucaţi de Stroe şi Vasilache iar Trurli, fata de la ţara era jucată de către frumoasă Sily Vasiliu, care apăruse nu de mult cu cei doi în filmul „Bing Bang”. Stroe şi Vasilache contau foarte mult pe efectul comic al scenetei. Pentru că scheciul să fie mai „complex”, cei doi i-au compus în grabă o melodioara. În seara premierei, la finalul cântecului, sală a izbucnit într-un ropot de aplauze, aşa cum povesteşte şi N. Stroe în cartea să de amintiri, intitulată „77 de ani în 200 de pagini”: „Era în seara premierei. La această melodioara au izbucnit aplauze fantastice. Ne-am dat seama într-o clipită că publicul votase pentru Trurli Trurli. Aplauzele s-au înteţit şi cortina s-a tras de zece ori!”

În noaptea după premieră, înfierbântaţi de triumful lui „Trurli Trurli”, Stroe şi Vasilache decid să-şi deschidă propriul teatru şi o fac în pasajul Majestic: „Teatrul Majestic - Compania Stroe şi Vasilache” care este inaugurat cu spectacolul „Tic Tic Tic” în care apăreau Stroe şi Vasilache, alături de Nicolae Gardescu, H. Nicolaide, Agnia Bogoslava şi alţii. Când melodia a fost publicată şi imprimata,

EVENIMENTTRURLI TRURLI – ISTORIA

UNUI ŞLAGĂR


în diferite dialecte ale limbilor albaneze, vlahă (armani) sau slavă.

Misha Glenny, un cercetător american al Balcanilor, pune în evidenţa cp filoelenii din America, Britania şi Europa occidentală clamau un stat liber grec; aceasta a fost o încercare romantică pentru a readuce la viaţă cultura elenă a trecutului. Puţini dintre ei cunoşteau schimbările majore petrecute pe pământul „oraşelor – state antice”. Mulţi dintre ei au fost foarte dezamăgiţi de lipsa similarităţii fizice cu elenii – aşa cum era imaginată întruchiparea lor clasică.

Naţiunea greacă a fost creată de către Franţa, Anglia

şi Rusia!

Nu a existat niciodată o naţiune greacă, aceasta a fost creată de marile puteri, Franţa, Anglia şi Rusia în colaborare cu fanarioţii şi biserica ortodoxă, în secolul al XIX-lea. În acest cadru, chiar statul grec este un produs al celor numiţi mai sus.

Cine erau fanarioţii?!

Fanarioţii erau o pătură intelectuală compusă din diferite etnii ale Balcanilor care foloseau limba bisericii ortodoxe (inventată tot de biserica Bizanţului în sec. IX) pentru învăţatul lor. Era tocmai aceea pătură multietnică, care a format nucleul ideologic al elenismului. Teritoriile care astăzi se numesc Grecia, în sec. XVIII – XIX, erau locuite în cea mai mare parte a lor de albanezi. În perioada 1821 – 1829, albanezii din Peleponez şi cei din Atika (etc.), au luptat pentru eliberarea pământurilor de sub ocupaţia Imperiului Otoman. Această luptă de eliberare a fost exploatată de către clerul ortodox şi de Marile Puteri pentru a crea un stat independent, pe care l-au numit Grecia.

Când a fost creată Grecia, nimeni nu a întrebat populaţia de etnia pe care o avea, şi astfel au fost numiţi cu toţii automat „populaţia greacă”. Această denumire i-a fost dată poporului albanez şi altor minorităţi care locuiau în regiune, în aşa fel încât puteau fi identificaţi mai uşor cu grecii antici.

Misha Glenny, în „The Balkans, Nationalism, War and the great powers”, pagina 26 scria: „… cu ani în urmă, conceptul statului grec - (produs al marilor puteri) nu a existat niciodată. Grecii nu ştiau ce erau”. Mai mult, după antropologul Roger Just, majoritatea „grecilor” din secolul XIX, proaspăt eliberaţi de sub ocupaţia turcă, nu numai că nu se numeau eleni (titulatură inventată de fanarioti – Sh. B. ), dar nici nu vorbeau greceşte... Vorbeau în limba albaneză, vlahă (aromână) şi slavă. Iliricum se intindea şi în Grecia de azi, creată de marile puteri.

Cine a creat ideologia helenă, identitatea mitică

greacă?!

Cercetatorul Vamik Volkan, la „Blood Lines form Ethnic Pride to Ethnic Terorism” pagina 121-122 spune: „britanicii, francezii şi ruşii doreau ca identitatea grecilor moderni să fie elenă, ca să răspundă nostalgiei europene pentru restaurarea civilizaţiei precreştine elene”. Între timp, în studiul „The Greece Might Still Be Free” scrie că „grecii moderni aveau posibilitate să descopere singuri ce erau şi să hotărască după aceea cum să fie numiţi ei şi ţara lor. Lumea de afară (marile puteri) a decis în locul lor, pentru ca ei să fie numiţi greci şi ţara lor Grecia”.

OPINIITRACII ŞI

IMPORTANŢA LORDin când in cand apar în mass-media europeană discuţii

privind istoria Balcanilor. Cea mai fierbinte temă este disputa veche dintre greci şi albanezi, Există o confuzie mare asupra origini şi apartenenţei popoarelor din aceasta zonă sudică a Balcanilor. Interpretările sunt care mai de care. Mulţi pseudo-istorici au creat - prin falsuri - imaginea helenistă a populaţiei locale din sudul Greciei pentru a veni in sprijinul ideologiei adoptate de fanarioţi şi Patriarhia Fanarului. Marilor puteri, Franţa, Anglia şi Rusia, le-a convenit aceasta teorie atunci când se pregăteau să împartă teritorile Imperiului Otoman din Balcani.

Acum confuzia este aşa de mare, şi este greu să accepţi că toată istoria servită în secolul XX nu este altceva decât un produs a politicii, a intereselor geopolitice. Prin comparaţie putem spune acelaşi lucru despre teoria falsă a originii latine a limbi române şi a poporului roman, teorie la care academicienilor de azi le este greu să renunţe şi să accepte că tot ce au scris până acum este un fals. Documentele care dovedesc clar originea tracă (cu o vechime de mii de ani ca popor şi cultură) sunt neglijate, puse deoparte, interzise. Teoria latinităţii inventata de intelectuali in sec. XIX a fost o idee naivă şi proastă, pentru a dovedi natura lor occidentală, pentru a obţine sprijinul politic al marilor puteri în perioada unirii şi creării statului român. Întrebarea putea fi pusă: „Oare tracii erau mai puţin occidentali decât latinii? Au contribuit mai puţin în formarea culturii europene?”.

Cred ca istoria Europei de Sud-Est trebuie rescrisă plecând de la fapte si nu de la interese politice. Va recomand să citiţi un material tradus despre acest subiect:

Substanţa ne-greacă a grecilor din Grecia Substratul Greciei moderne este albanez Autor: Salih Mehmeti preluat de la www.pashtriku.org

Obsesia bolnavă a Greciei pentru a-şi însuşi nu numai prezentul dar şi trecutul antic este descrisă şi de ziarul New York Times (1994) care se referă la poziţia Greciei ca la o „isterie pentru istorie”. Iar un diplomat necunoscut occidental, citat tpt în New York Times (1995) a descris poziţia Greciei ca fiind „complet iraţională”. Strigătele isterice ale trupelor speciale ale marinei Greciei, care în timpul paradei din 2010 spuneau „grec te naşti, grec nu poţi deveni!” este caraghioasă şi în acelaşi timp este un indicator ce ne arată că ideologia greacă de azi habar nu are de semnificaţia din antichitate a termenului „grec”, care sub niciun mod nu trebuie confundat cu cel de azi.

Mantra exprimării etnonaţionale din Grecia are la bază crearea mitului modern a aşa numitei „continuităţi neintrerupte” istorică şi culturală, unde grecii de azi nu sunt altceva decât drept urmaşii lui Pericle, Platon şi Solon. Se ajunge azi pâna acolo, încât în Grecia „Bizantină” se canibalizează şi eretizează verbal apartenenţa albaneză! Cu un secol înainte nu era aşa. Pe harta Balcanilor nu se vedea Grecia nicăieri.

Albanezii în teritoriul care azi se numeşte Grecia.

„The Atlantic Monthly” scria: „nu existp nume mai nobile şi mai de onoare în Atena, nu există familii cu influenţă mai mare în cercurile politice, ca cele ale conducătorilor albanezi în razboiul din 1821, cum ar fi Tombazisi, Miauli si Kundurioti” (1882:31). Într-adevăr, începutul Greciei moderne este complet albanez. Oricare scriitor, cronicar sau istoric din secolul nouăsprezece, sublinează în mod regulat faţada albaneză a celei care azi se numeşte Grecia.

C.M. Woodhouse scrie: „…. mă miră faptul că acei conducători ai apărării libertăţii Greciei din acel timp, în majoritatea lor nu erau greci”. Dupa antropologul Roger Just, majoritatea „grecilor” din secolul nouasprezece, nu numai că nu se cheamau eleni - această etichetă au învaţat-o mai târziu de la intelectualii naţionalişti -, dar nici nu vorbeau greceşte... În general se vorbea (continuare în nr. viitor)


CONSEMNĂRI

E incredibil cât de departe ne aflăm, după două mii de ani, de învăţăturile lui Iisus! Nu se ştie ce soartă l-ar aştepta pe Blândul Învăţător dacă s-ar întoarce să predice în lumea de azi, unde oamenii sunt în general convinşi că totul li se cuvine, că s-au născut pentru o fericire obligatorie, cât se poate de terestră, creată prin obţinerea a cât mai multe bunuri. O lume în care războiul s-a îmbrăcat în hainele păcii, şi unde domneşte, ca pe vremea lui Baraba, legea celui mai tare.

Cartea nu respectă strict cronologia evenimentelor din Noul Testament, este şi din acest punct de vedere o prezentare din perspectivă personală a faptelor cunoscute.

Începutul este incitant, cinematografic aş zice, un pasaj a cărui frumuseţe literară vorbeşte de la sine: „În anul 33 al erei noastre, într-o dimineaţă de primăvară, la 7 aprilie, o femeie urca la Ierusalim pe cărarea şerpuitoare dintre grădinile din marginea cetăţii. Acolo fusese săpat nu demult, la poalele dealului numit Golgota (al Căpăţănii) un mormânt nou, într-o grădină cumpărată de Iosif din Arimatreea, unul dintre fruntaşii sinagogii. Arimateea era o cetate la câteva ceasuri bune de Ierusalim, dar evlaviosul Iosif frecventa foarte des marele templu de la Ierusalim, căutând să adauge credinţei şi învăţăturii sale întru Domnul.” Aşadar, naraţiunea începe cu un episod de după sfârşitul vieţii terestre a Mântuitorului, şi se încheie cu rememorarea etapelor acesteia, pe fondul imaginii Fecioarei Maria la picioarele Crucii: fuga-n Egipt, prima copilărie, când „se ţinea de fustele ei ca orice copil”, înţelepciunea precoce şi tinereţea dintâi, cu minunea vinului de la nunta din Cana. E ca şi cum, concomitent, Mama şi Fiul ar revedea totul în străfulgerarea care precede moartea fizică. „Veniseră acele clipe, după vorba înţelptului Simon, la aducerea Pruncului Sfânt la templu. Prin sufletul ei trecea, acum, o sabie, ca să descopere gândurile din multe inimi.” (p. 205)

Printre multe asemenea frumuseţi ale limbii române se numără şi capitolul „Pescuirea minunată”, care oferă, pe lângă satisfacţii estetice, şi o interpretare subtilă a minunii: „Şi urcându-se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat să o depărteze puţin de la uscat. Şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Îşi făcea treaba Lui obişnuită, căci mulţimile îl ascultau în linişte, atente să-I soarbă fiecare cuvânt. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc şi lăsaţi jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. El văzuse dezamăgirea pe faţa şi în ochii primului său discipol şi ucenic, îi înţelegea suferinţa dar şi nepriceperea. Şi răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, vom arunca mrejele. Se trudiseră toată noaptea la pescuit în baltă. Şi zile întregi se întreţinuseră cu mulţimea la ţărm, dar şi aici fără rezultate mai bune. Iisus le arunca acum cheia reuşitei: adâncul. Mână la adânc. Din adâncul inimii voastre scoateţi cuvântul lui Dumnezeu şi veţi reuşi cu mulţimea de oameni care aşteaptă acest cuvânt adânc de la voi. Iar cu pescuitul la fel, vă tot rotiţi în zadar lângă ţărm. Mână la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi făcând ei acestea, au prins o mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.” (p.119)

Căzut în falia dintre legiuiri, cea a localnicilor si aceea a stăpânirii romane, părăsit de toţi şi condamnat la cel mai degradant şi mai dureros supliciu închipuit vreodată de inepuizabila imaginaţie malefică, Iisus a luat drumul Calvarului. Dar nu s-a sfârşit părăsit pe Cruce, ci s-a săvârşit, precizează autorul, cu o fină diferenţiere între verbe. Adică şi-a împlinit misiunea, menirea, care deschidea porţile unei lumi noi. „După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum ca să împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete! Şi era acolo un vas plin cu oţet, iar ostaşii, punând în vârful unei trestii de isop un burete muiat în oţet, l-au dus la gura Lui. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a! Şi plecând capul şi-a dat duhul.” (p. 205-206)

În privinţa celor petrecute după Înviere, legat de prezenţa Maicii Domnului în preajma mormântului, autorul intră într-o scurtă polemică cu Evangheliştii: „Nici un evanghelist nu consemnează în faţa mormântului gol, în dimineaţa celei de-a treia zi, prezenţa Maicii Domnului. Principala Martoră a Învierii va fi Maria Magdalena, cea din care Domnul scosese şapte draci. Însă evanghelistul Luca, bunăoară, scrie că vestea învierii au primit-o, de la cei doi bărbaţi, în veşminte strălucitoare, o întreagă ceată de femei: Maria Magdalena şi Ioana, Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele care ziceau către apostoli acestea. Ar fi o lipsă

O CARTE INSPIRATĂ: „VIAŢA LUI IISUS” de ION MURGEANU*

Elisabeta Isanosde cuviinţă să ne-o închipuim pe Maica Domnului consemnată, anonim, la ‚celelalte împreună cu ele’. Mult mai exact ar fi să credem că primul drum al Lui Iisus în Galileea, după învierea Lui, l-a făcut, s-o întâlnească acolo pe Mama Sa. Şi Maica Sa cea tainică mereu, adăuga acestora şi taina învierii Fiului ei iubit, asemeni, cea dintâi în lume.” (p. 206) Aş mai cita ca desăvârşit şi copleşitor acest portret al Mântuitorului: „Care n-a pus ban în mână şi nici n-a cumpărat şi nici n-a vândut. Cel care în faţa vânzătorilor din templu a pus mâna pe bici. Cel ce ţine în mâinile Lui sufletul enorm al omului; numindu-se mai întâi (şi de aceea) Fiul Omului, deci norma supremă a Omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: Omul din lumină; Lumina Lumii, devenind Fiul lui Dumnezeu atunci când coboară în Sine Duhul lui Dumnezeu şi simte că a fost proslăvit de Acesta. Lui nu-i este indiferentă viaţa oamenilor în mijlocul cărora fusese chemat să vestească, însă Viaţa e altceva, este dincolo de acestea, dincolo de superstiţie şi tabuuri. Cutuma unei anumite vremi nu o încape, înţelepciunea înţelepţilor nu o satisface, mai multe poate spune despre Viaţă Limba Păsărilor, sau straiele crinilor de pe câmp, mai mult vorbesc limba Vieţii cei ce ştiu să tacă...” (p. 88-89)

Cartea se încheie cu o confesiune a autorului („De ce m-am simţit tulburat”), care îşi povesteşte momentul revelaţiei : „Afară era ceaţă groasă, toamnă putredă. I-am simţit deodată prezenţa, o zguduire-n fereastră ca o bătaie de aripi mari, puternice, dintr-un zbor uriaş, oprit o clipă acolo. Ca o învăluire miloasă şi caldă dinlăuntru, căci am început să plâng. Plângeam ca un copil uitat afară şi regăsit. Mâncam agale şi plângeam. După un vechi obicei şi-n acea dimineaţă muşcam dintr-o bucată de pâine stând la fereastră-n picioare, sorbind totodată lapte cald dintr-o ceaşcă. O bunătate greu de povestit m-a cuprins dar n-am putut ţine la mine acea bunătate decât după măsura vremii vremuitoare: o clipă. Pe urmă mi-am notat ceva într-un caiet. Dar ziua de-atunci s-a rătăcit cu altele în răutatea lor. Nu găseam tonul potrivit să povestesc anume ce mi s-a întâmplat. Vremea trecea apoi pe lângă mine tot mai informă şi indiferentă.”

Un cuvânt aparte despre limbajul cărţii, îmbinare unică între cuvântul biblic şi vocabularul modern, topite împreună într-un fluid armonios, care aduce parcă textul mai aproape de noi, ne face contemporani cu momentele poveştii sacre. De pildă, ivirea lui Iisus în faţa Mariei Magdalena este „o fantă (s.n.) albă răzbătând din ceaţa (încă) groasă”. Termenii sunt luaţi uneori din realitatea noastră imediată: „Iisus îmbină mustrarea cu rugăciunea Sa şi nu de puţine ori mustrarea Lui e ca o operaţie făcută pe viu (s.n.)”. Sau: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, le oferă Domnul acest aconto (s.n.) ucenicilor săi, căci plata voastră multă este în ceruri./.../ Vorbea deschis, căci alegerea Lui era clară. Pe aceştia avea El să-i adune din lume ca să-i predea (s.n.) la înviere lui Dumnezeu-Tatăl.”

Avem de-a face în „Viaţa lui Iisus” cu scriitura excepţională, unică, a unui poet, a cărui frază mlădioasă şi vie rupe canoanele şi respiră liber. Este vorba de o carte actuală şi extrem de necesară, indicată tuturor vârstelor. O carte care în alte vremuri ar fi fost tipărită pe hârtie înnobilată cu foiţă de aur, împodobită cu viniete şi înflorituri. Ar merita din plin această înfăţişare. Căci a fost migălită măiestrit şi scrisă din adâncul inimii, într-o ardere neîntreruptă:

„Când scriu de cine mă cutremur?Transcriu un testament dintr-o poveste?Iar dacă ştiu povestea de ce tremur?Oricine poate crede-această veste!Sau când voi spune că eram ÎnvinsulChiar scrisul meu voind să-mi fie punteaAtâtea clipe peste tot cuprinsulVenite să-şi aplece-n scrieri fruntea!Căci după ce vom arde-aceste zileVoi sta întins pe crini de-argint sau lotuşiCenuşă de magneziu în argileUn câmp al arderii de sine totuşi!Cei puri transformă viaţa în menireaCredinţei vii ce-i leagănă cu firea!” _______________________________*Ion Murgeanu, „Viaţa lui Iisus”,. Editura EuroPress Group,

Bucureşti, 2007**în „Himera literaturii”, carte-dialog, scrisă de Ion Lazu şi

Ion Murgeanu. Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007*** sonet al autorului, intitulat „Luceferi arşi”, în ciclul

„Sonetele viei”, din volumul de poezii „Turnul onoarei”. Editura Vinea, Bucureşti, 2004



OPINII

Magdalena Albu

A se lua aici drept exemplu învăţătura şi modul de viaţă al marilor asceţi ai acestui pământ, al Sfinţilor Părinţi Mărturisitori, care au propovăduit de-atâtea ori faptul că păcatul sub toate formele sale maladive, inclusiv acesta al curvăsăriei „ocrotite” de lege sau nu, va fi cel care va conduce la prăbuşirea prin implozie a omenirii în genere. Pentru că prostituţia în sine am putea-o interpreta tot ca pe o formă primitivă a materialismului contondent şi putred, trupul femeii nedevenind altceva decât un simplu bazin de refulare a fermentaţiei hormonale de tip masculin, ambele fiinţe fiind aduse prin manipularea grosolană a gândirii colective la stadiul inferior de masă amorfă fără o valoare personală anume, dezumanizată total şi cultivată până la refuz cu ideea că nu înseamnă nimic în faţa propriilor ei ochi. Cu alte cuvinte, o prostire vădită a umanităţii a cărei fantasmă o flutură convingător sus-puşii săi de moment ca pe un adevăr de necontestat vreodată.

De ce fiecare om în parte, se întreba Cristian Tudor Popescu nu de mult, nu e capabil să trăiască şi să se comporte ca şi cum ar fi Paşte în fiecare zi lăsată lumii de la Dumnezeu?! Ei bine, eu formulez această interogaţie altfel: cum de va mai putea fi Paşte în sufletele oamenilor, chiar la data oficial stabilită de Biserică în fiecare an, dacă la ora prânzului din ziua pascală, spre exemplu, bărbatul „casei” - dacă aceea se va mai putea numi „casă” - va avea oră la bordelul perversiunilor diverse pe un tarif, care mai mult ca sigur că îl va egala sau chiar îl va exceda pe cel al mesei creştine de sărbătoare?!... De ce insul component al Parlamentului unei ţări democratice nu poate să vadă în cuprinsul acestei vieţi şi altceva, mă întreb iarăşi, decât sex la kil pe bani de pîine şi destrăbălare continuă controlată vaginal de către organele abilitate în a o face?!... De ce s-a ajuns ca FEMEII în sine să i se construiască dintr-un condei legislativ plătit de şi acela din banii contribuabililor abjecta imagine de PRODUS DE CONSUM facil şi nu aceea de OM normal în toată puterea semanticii sale denotative?!... Cum de mai este posibil ca să existe în secolul al XXI-lea de după Christos un asemenea tip de gândire evident subumană în creierul cuiva?!... Dar e foarte bine însă că li se permite unor asemenea pesoane ca să iasă în faţă dezgustător de nonşalant pentru a arunca enormităţi gândiristice de duzină pe diverse canale mediatice. E foarte bine. Dezbaterea publică e întotdeauna binevenită, iar votanţii îşi pot forma lesne o opinie corectă asupra „activităţii fructuoase” a aleşilor lor în parlamentul ţării de baştină.

Dacă acelaşi jurnalist Cristian Tudor Popescu spunea că fostului ministru Sebastian Vlădescu i s-ar fi cuvenit o ditamai flegmă pe reverul hainei sale lucioase în loc de medalie, atunci parlamentarului nostru de rând, oare, ce i s-ar cuveni ne întrebăm noi, alegătorii, noi care compunem naţia din care şi dumnealui face parte în mod firesc ?! O simplă flegmă tebecistă ori ba pe obrazul său evident antichristic ? Nu. Ar fi prea puţin. Iar naţiei române nu îi place nici măcar la nivel metaforic să facă aşa ceva. O pereche de palme ca ale Sfântului Ierarh Nicolae în Sinodul niceean date ereticului Arie ? Nicidecum. Nici asta. Singura amendă populară sustenabilă moral pentru parlamentarii „asanării morale” a naţiei proprii ar rămâne doar aceea a ignorării lor complete ca politicieni din perimetrul mental comunitar şi a aruncării acestora în braţele nu ale vreunei dame de companie impozitate sau nu, ci ale înecării lor depline în uitare. Poate numai aşa votaţii de moment ai României contemporane ar simţi

DEŞERTUL DE GÂNDIRE A PARLAMENTARULUI ROMÂN

ŞI MANA CEREASCĂ A PROSTITUŢIEI

brusc acul balanţei divine înfigându-se cu dreptate nu în coasta lui Christos de data aceasta, ci în sufletul hulitorului de creaţie divină - OMUL - şi a valorilor sale moral-fundamentale creştine. Şi aici salut poziţia fermă a Bisericii Ortodoxe Române.

Dacă există o soluţie reală pentru propensiunea umană pe scara sa normal evolutivă, dar şi pentru creşterea mormanelor de încasări la bugetul de stat, atunci aceea sigur nu este echivalentă cu veriga denumită elegant prostituţie legalizată propusă de parlamentarul nostru de serviciu. În niciun fel. Pentru că fiinţa umană vizează urcuşul său interior, dezbărarea sa de tarele păcătoase ale trecutului, progresul său sub toate aspectele lui pozitive, iară nu confecţionarea unei cărţi de identitate obscure, pe care să aibă bine conturată harta ADN-ului său individual cu traseul incalificabil al desfrâului mult încurajat azi de aceşti reprezentanţi oarecare ai regnului uscat de valoare al efemerului, inşi care nu oferă, iată, prin mesajul lor aruncat cu ostentaţie pe piaţa actualităţii istorice turbulente a epocii de acum acea „nouă dimensiune a timpului” lor (aşa cum inteligent scriau reputaţii Maurice Mouillaud şi Jean-Françoise Tétu) în direcţia sa pozitivă, bineînţeles, ci vând nestingheriţi şi, pardoxal, cu conştiinţa binelui făcut iluzia unei realităţi dirijat denaturate, lipsită complet de cheag divin şi de un raţionament uman sănătos.

Iată ceea ce spunea în acest sens părintele Arsenie Papacioc, monahul de la Techirgiol: „Cei care nu se luptă cu patimile nu cunosc bucuria biruinţei duhovniceşti. Nu o cunosc. Acum nu-i un alt Iisus Hristos, deosebit de Cel din vechime. Nu putem să schimbăm învăţătura lui Dumnezeu după cum ne convine. Acelaşi Hristos, cu întregimea învăţăturii Lui, rămâne peste toate veacurile.” Ca să nu mai spunem despre pilda marelui teolog român Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care scria aşa: „Pentru ca familia să fie solidă, ar trebui ca cei care fac şi aplică legea să nu afirme că viaţa individului este separată de viaţa lui socială şi că nu are nici o importanţă cu cine îşi împarte cineva patul, fie acela soţ, fie străin sau de acelaşi sex.

Nu există ruptură între individul social şi cei intim. Fiecare vorbeşte cum îi este portul şi se poartă cum îi este vorba, oricât l-ar învăţa şcoala şi conducătorii politici să se dedubleze şi să-

şi construiască viaţa publică pe minciună sau pe proclamarea imoralităţii ca maximum de demnitate umană.” Şi tot părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa continua: „Din ce în ce mai mult se conturează în mintea noastră ideea că nimic nu este întâmplător, că distrugerea familiei, a bisericii, democraţia tot mai aberantă din corpul mistic al lui Hristos, proclamarea deviaţilor sexuali drept minoritate cu drepturi absolute, fără de care o ţară mică nu poate fi admisă în marile organisme internaţionale, dispreţul pentru majoritatea uriaşă oamenilor care trăiesc normal şi care nu reprezintă nimic pentru legislatorii universului, tocmai pentru că sunt normali, este consecinţa unui grup care conduce lumea în secret, care are un centru de gândire internaţional şi al cărei scop este distrugerea unei culturi creştine, cu toate valorile ei morale şi religioase, prin introducerea confuziei şi anarhismului intelectual şi moral în inima tineretului naţiunilor.”

Să sperăm că o ţară profund spirituală ca România, cu martiri care şi-au lasat urmele propriei lor vieţi muceniceşti pe zidurile groase ale închisorilor de tot felul ori prin lagărele morţii şi gropile comune adânci ale tuturor războaielor mondiale declanşate din raţiuni complet diabolice şi profund antiumane, nu va ajunge să aibă înscrisă în istoria sa cu sângele fiinţelor nevinovate ucise fără de milă în luna decembrie a anului 1989 o pagină machiavelică total iraţională, care să proclame prostituţia drept poarta de intrare a sufletelor omeneşti pe poarta din faţă a infernului sexual lumesc. România are nevoie de şcoală şi de cultură acum mai mult ca oricând, nu de o imagine deloc abstractă a două târfe umane, una masculină şi alta feminină, obligate să semneze în condici speciale şi înainte şi după actul copulator îndrăcit şi aducător de profit imediat statului care, culmea, o încurajează, astfel, din plin în loc să o elimine, dar şi unor buzunare murdare aidoma chipului celor ce îşi vâră mâna cu nesaţ în ele pentru a frământa cu o perversitate diabolică teancuri şi teancuri de bancnote făcute să fâşâie frumos în urechile patronilor spilcuiţi ai morţii. Ai celei spirituale, desigur. Pentru că pattern-ul propus de deputatul Prigoană este unul al morţii sufletului uman şi nicidecum al unei vieţi trăite pe coordonatele unei estetici existenţiale de ordin divin.




Poţi creşte îngeri tineri

februarie până la sfârşit

lumina taie felii acoperişurileşi se acoperă şi se acoperăpatul pe care gheorghe si ilincaîşi mângâiau plecarea nedumeriţi

poţi creşte îngeri tineri pe lângă masa tafără să dai de ştire întristării

vai felix diapazonul naţionale plin de molii iar tu încă porţi un pian prin grădina cu meri ce mai vrei să auzicând la două noaptea ţi se aprinde-n urechi“a murit nervul tău leonora”e clipa sub care la campolongogheorghe tomozeiascuns în garsoniera unui fluturetranscrie zece mii de poemepe cel mai subtil porcelan de rossia

zile în şir printre litere chiriaş cu săptămâna cu lunaşi doar câteva minute printre cuvinteţară de litere aruncate la întâmplarerai al peturilor travestite în alfabetul prin care din când în când vine big deal şi pune pe masăun colaj pe hârtie de ambalajgri maronie groasă bejcu urma hamsiilor pe coastelefierte în bere el numai el a descoperitamerica scrisuluide la stânga spre centru dreaptapolul nord al polului de doi baniîn care noi am stat ne-am pânditşi nimeni nu-şi mai aminteşte dacă am plâns

poţi creşte îngeri tineri pe lângă iarba tafără să spui pe nume întristării

zile în şir furişaţi printre

litereşi totuşi nu ne-am îmbrăţişat la plecaredumitru pricop nu ne-am spus la revedereion panait nu mi-ai scris constantin ghiniţă de ce ultima duminică a verilor tale a refuzat să urcetreptele casei de cultură din mărăşeştinu ştiam că de marginea balconuluiziua îşi atârnase indiferenţa la uscat(dinspre focşani spre tâmboiestinu trec nici ploinu vin caleştişi-n gări păianjenii de micidau doctorate în şeptici)şi poezia domnilor şi poezia doamnărămâne fără cărţile promisepână când linişteane va coase degetele de creion până când urma ne va fi poezie

poţi creşte îngeri tineripe lângă umbra tafără să tai din calendare noaptea

violoncelul e orbîntotdeauna apare însoţitde cel căruia i se confeseazăvedeţi monseurilor (aşa îi place părinteluiblogoş să boteze absenţele) toţi punem virgulă după ultimul pahar numai moarteapune un punct din albastrul pe care doar iconarul de duminiciştie să-l poartepe lângă tâmpla celui trimisde tatăl spre noi peste moarte...

POEZIE

FLORIN CIURUMELEAECATERINA BARGAN

Festivalul naţional Agatha Bacovia, Mizil, ediţia 2010. Premiul revistei „Oglinda literară” (A primit premiul I

pentru poezie la ediţia precedentă)

Indeed

Ceea ce văd eu zilnic pe marginea străzilor sunt pisici şi câini striviţi, seringi aruncate, pietre funerare, vagabonzi care dorm, îmbrăţişând pietre funerare străine. A mai rămas doar foarte puţin alb pe pământ, dar e iarnă. Pe trotuarul înclinat, dimineaţa, alerg. Sunt bila neagră de bowling, fără destinaţie, destinaţia ucide.

locul întâlnirii nu poate fi schimbat

ne-am întors la renet pentru bjork şi l-am luat pe sandu macrinici cu noi de data asta am venit pentru bjork dar tonomatul s-a defectat erau numai trei scaune libere în bar care a prins o semnificaţie pentru noi din clipa în care tot aerul s-a umplut cu acea melodie am comandat trei espresso am băut doar un gât apoi s-a întâmplat o răsturnare de situaţie iar odată cu situaţia s-a răsturnat şi paharul meu macrinici a salvat o înghiţitură de cafea pe care a sorbit-o buzu după ce a cuvântat frumos: „pentru bjork, pentru ca să fie auzită prin astfel de localuri jegoase” ion mi-a zâmbit s-a uitat la mine lung apoi a încercat să facă o scamatorie cu bricheta mea i-am văzut mâna arzând te bat dacă mai faci aşa chiar m-a speriat, îi ardea pielea să nu îndrăzneşti s-o mai faci îi repetam am ieşit trişti cu multe cărţi ascunse sub haine

ai plîns şi cerul s-a înseninat

nimeni nu iubeşte cuţitele în cuvinte cînd amintirile se decojesc şi rana rămîne deschisă atît de simplu priveşti dispariţia de parcă tu însuţi ai fost întotdeauna un gol sîntem cu toţii aici dar nu înţelegem cum de s-a întîmplat că ai plîns şi cerul s-a înseninat

concert cu christian death.

Basarabia


î

ARTE

„Din moment ce viaţa ne este dată, trebuie s-o

luăm aşa cum este, cu bune şi rele, dar trebuie

să ne străduim s-o facem cât mai frumoasă”

MM: Cum arată un CV sentimental al scriitorului Lucian Gruia şi cum vedeţi raportul biografie/livresc în ce vă priveşte, diferă acest portret de cel văzut cu ochii proprii?

LG: Biograficul şi livrescul se împletesc inevitabil, chiar dacă relaţia nu implică un aspect valoric. În cazul meu, povestirile pornesc de la întâmplări reale şi ancorează în fantastic. M-aş caracteriza ca pe un căutător platonic al adevărului, binelui şi frumosului. Aceste himere, în plan real, sunt pângărite. În ochii celorlalţi, trec probabil drept un om timid, retras, puţin comunicativ şi această imagine nu e departe de adevăr.

MM: După peste 20 de ani de la Revoluţia din ’89, trăiţi în normalitate?

LG: Normalitatea este o stare caracteristică unui regim stabil, bine organizat şi structural legislativ şi valoric, în care se asigură democraţia (condiţii egale pentru fiecare cetăţean). Nu poţi trăi în normalitate fiind înconjurat de nedreptate, corupţie, când nu se respectă legile, când eşti dispreţuit.

MM: Ce gust vă lasă viaţa dv. ? LG: Din moment ce viaţa ne este

dată, trebuie s-o luăm aşa cum este, cu bune şi rele, dar trebuie să ne străduim s-o facem cât mai frumoasă. Bucuriile mi le aduc familia şi scrisul. Regretele se datorează faptului că nu m-am străduit să fac mai mult, atât profesional (când eram în câmpul muncii) cât şi ca scriitor. Posed o semnificativă putere de sinteză, pe spaţii culturale vaste, pe care nu am folosit-o decât în cercetările despre statuara sculptorului Constantin Brâncuşi. Ceea ce am făcut, analizând Universul formelor lui Brâncuşi, voi încerca să urmez în Viziunea blagiană asupra lumii.

MM: Au rămas în noi urme din mentalitatea „epocii de aur”? cât de adânci şi de ce?

LG: Desigur, fiind obişnuiţi să executăm fără să gândim, ne-am pierdut spiritul de iniţiativă. Din această cauză ne lamentăm în loc să acţionăm.

MM: Cum rezistaţi în haosul prezentului?

LG: Rezistenţa în faţa haosului prezentului mi-o dă cosmosul creaţiei. Viitorul pare sumbru în toată lumea, din cauza globalizării, care transformă ţările

un aspect demn de a pătrunde în atenţia Occidentului. Cioran, însă, este de părere că nu am avut verticalitate şi ca atare nu am realizat mare lucru în existenţa noastră de până acum. Totuşi, el crede că va veni şi momentul nostru de afirmare, aşa cum va veni pentru fiecare popor.

Nu supravieţuim numai prin cultură ci şi prin celelalte laturi ale civilizaţiei: descoperiri ştiinţifice, fapte sociale majore şi decizii/evenimente istorice. Am putea spune, mai general, că supravieţuim prin civilizaţie.

MM: Consideraţi că oferim un produs cultural exportabil, competitiv?

LG: Nu cred ca în momentul actual avem capodopere, aşa cum aveam în epoca interbelică. În întreaga lume se pare că există o relaxare/delăsare în domeniu creaţiilor spirituale şi o scădere a interesului pentru cultură. Regretatul om de ştiinţă dejan, logicianul, matematicianul, dramaturgul Leon Birnbaum susţinea că momentele de afirmare/avânt spiritual au fost cele provocate de situaţii ale omenirii (sfârşitul războaielor mondiale). S-ar putea că gândirea să fie stimulată de ameninţări cumplite, calamităţi naturale sau artificiale. Teoria e cam sumbră dar precis are un dram de adevăr.

MM: Credeţi/Vă temeţi că suntem provincialii Europei, sau „ruda săracă”?

LG: Nu noi ne considerăm provinciali ci Europa care nu ne cunoaşte. Suntem şi noi vinovaţi că nu ştim să ne promovăm valorile. Pentru aceasta este nevoie de studii comparate. Analizând operele scriitorilor noştri alături de cei europeni vom stârni interesul Occidentului. Puţini critici literari au făcut şi fac acest lucru…

MM: Se impune compromisul pentru a avea succes la public cu producţiile noastre culturale? Şi trebuie să ne adresăm unui anumit public? Cum se împacă azi luciditatea materialistă a lui „to be the best” cu imaginaţia creatoare – şi cu moda?

LG: Nu trebuie să facem compromisuri ci să dovedim valoarea noastră prin studii de literatură comparată. Criticii noştri ar trebui să prezinte cartea unui autor român integrându-l în context european, ceea ce implică o muncă

De vorbă cu scriitorul şi criticul literar Lucian Gruia

Monica Mureşan

mai puţin dezvoltate în pieţe de desfacere, şi din cauza poluării, dar la noi dezastrul pare mai aproape. Nu am avut probleme de şantaj şi nici nu am suferit de prea multe lipsuri. Sigur, dacă aş fi avut ceva bani în plus, aş fi publicat mai multe cărţi, renunţând la alte lucruri mai utile, ba chiar necesare.

MM: Sunteti de acord că ne îmbolnăvim din cauza lipsei de iertare? – ştiţi ceva despre cauzele spirituale ale bolilor (există şi o carte cu acest titlu)?.

LG: Cu certitudine, frământările sufleteşti nerezolvate produc boli. Doctrinele orientale, mult înainte de întemeierea psihanalizei, au demonstrat acest lucru. Iertarea şi compasiunea sunt dovezi de înţelepciune. Din păcate puţini le aplică. Goana disperată pentru supravieţuire/înavuţire ne cam îndepărtează de meditaţia la problemele

sufletului.MM: Din ce aţi auzit

(se vorbeşte chiar de un blestem), se simt românii culpabili pentru împuşcarea cuplului Ceauşescu?

LG: Niciodată nu e vinovat un popor întreg pentru săvârşirea unei fapte ci grupul celor care au provocat-o. Vina e individuală, nu colectivă - răspunderea la fel.

MM: Va avea loc împăcarea, creştineşte, iertarea creştinului de către creştin, şi în general a omului de către om, când încă suntem pe graniţa dintre urmărit şi turnător, cotropit şi atacator. Există toleranţă (în lume; la noi) ?

LG: Într-o lume desacralizată nu cred că mai acţionează iertarea creştină (decât la bătrâni). Ar trebui să primeze aspectul moral. Toleranţa, în cazul menţionat, se datorează lehamitei, acceptăm situaţia pentru că nu avem încotro şi pentru că tot vechii torţionari sunt la putere.

MM: Cine suntem noi, românii? Vezi Emil Cioran: „Asta-i România! Totul e posibil, nimic nu are consecinţe!” şi Mircea Eliade: „Singura şansă de a supravieţui este prin cultură”. Unii spun ba că suntem originali dar imprevizibili, ba că suntem corcituri istorice şi, deci, previzibili?

LG: Fiecare popor este produsul etnogenezei sale. Tot mai multe voci particulare, nesprijinite oficial, susţin că, în protoistorie, strămoşii noştri au produs o civilizaţie care stă la baza civilizaţiei Europei de astăzi. În epoca istorică, avatariile suferite din cauza migratorilor ne-au întârziat evoluţia. Dar ne-am păstrat specificul, ceea ce, pentru Mircea Eliade constituie şi un fapt pozitiv. Pentru istoricul religiilor, creştinismul nostru cosmic ar fi


ARTEimensă de cunoaştere a literaturii europene şi universale. Puţini profesori universitari fac acest lucru. În general, un artist autentic nu se gândeşte la public, în momentul creaţiei. Dacă îşi alege premeditat un public pentru care să creeze, înseamnă că vrea să câştige bani şi nu-l interesează valoarea. Chestiunea funcţionează mai ales în domeniul artelor plastice când, mai ales pictorul, ca să vândă tablourile, trebuie să fie pe gustul categoriei de cumpărători vizaţi/aşteptaţi. În acest caz luciditatea materialistă comandă imaginaţia creatoare în dauna valorii.

MM: Oferta de poezie excede cererea? Mai e nevoie de poezie? Credeţi că din dumping-ul (excedentul) acesta apare o criză, şi nu din criza poeziei în sine? Contează ce scrii şi nu cum scrii?

LG: Dacă oferta de poezie excede cererea, nu e vina ei. Poeţii autentici nu pot să nu scrie. Receptarea poeziei a scăzut, însă! Ce şi cum scrii formează un tot unitar: cum scrii dă valoarea estetică dar fără ce scrii, aspectul tehnic poate fi tehnică goală, artă pentru artă, în poezie, „cuvinte ce din coadă au să sune”.

MM: Ce părere aveţi despre Nobelul obţinut de Herta Müler ?

LG: Premiul Nobel ascultă de alte comenzi decât cele valorice. Ne bucurăm de Herta Müler, care s-a născut şi s-a format în ţara noastră până să plece în Germania. Ea nu aparţine totuşi specificului, nostru, viziunii româneşti asupra lumii.

MM: În ce lume ne simţim mai bine, în cea imaginară, a propriilor cuvinte şi lucrări, sau în cea cotidiană?

LG: Oamenii fără personalitate puternică se simt mai bine în imaginarul care nu le crează probleme stringente de rezolvat. Aparţin acestei categorii de visători. Imaginaţia puternică nu e posibilă fără dramatism contemporan. Necazurile provoacă inspiraţia. „Nu ştii că numa-n lacurile cu noroi la fund, cresc nuferii!” – spunea Blaga.

MM: Menţionaţi o lucrare personală de referinţă sau cu care vă mândriţi.

LG: Mă mândresc cu cărţile mele de proză Culorile neliniştii şi Câine în rugăciune şi cu volumele mele de eseuri Triptic Spiritual: Eminescu, Blaga, Brâncuşi, Universul Formelor lui Brâncuşi şi Momentul revelaţiei în templul brâncuşian al eliberării (de ar fi fost să fie...).

MM: Cum convingeţi un cititor să vă citească lucrările? LG: Fie prin contact nemijlocit (lansări de carte, întâlniri cu

cititorii), fie prin scrierile în presă, internet, cărţi. Din păcate cărţile se tipăresc în tiraj redus şi nu prea ajung la cititori, decât la colegii de breaslă. Numai prin valoare te poţi impune. Simplu, natural, fără artificii.

MM: Demitizarea şi desacralizarea: a avut Albert Camus un punct de vedere profetic, prevăzând rezultatele dramatice ale totalitarismului din secolul XX? Iar din acest început de secol XXI, să înţelegem altfel afirmaţia lui André Malraux, „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc…”? – comentariul meu este că deocamdată a debutat tot anti-retoric, postmodernist (unii zic prostmodernist), prin negare şi demitizare-.

LG: Demitizarea şi desacralizarea sunt momente prin care trece inevitabil gândirea analitică iscoditoare. După momentul destructiv, poate că va urma o nouă renaştere, nu putem trăi în deşert la nesfârşit sau între nişte ruine. Albert Camus nu a fost un Nostradamus. Efectele dezastruoase ale totalitarismului au fost sesizate de majoritatea intelectualilor. Afirmaţia lui Malraux o văd în sens moral; moralitatea a fost susţinută mult de religie.

MM: Despre ideologii şi anticonformism: există la noi un anticonformism ideologic ? Cum rămâne cu credinţa românului în biserică? Pe de altă parte, există şi un anticonformism naţional – vezi „m-am săturat de România”, sau „hai cu Eminescu la debara” ori scandalul cu I.C.R., sau reacţia la porno-literatură…ex.: „ţâţele patriei”

LG: Anticonformismul exacerbat de astăzi este şi artificial, promovat cu scopul epatării sau comandat de interese antinaţionale. Institutul Cultural Român este aservit forţelor internaţionale antinaţionale care denigrează valorile noastre specifice.

MM: Tendinţe în gândirea românească: spre ce ne îndreptăm, odată ce tinerii preferă tot mai mult un neo-postmodernism cu elemente porno?

LG: Cred că destructurarea şi demolarea se vor opri când nu mai avem ce demola. Atunci va trebui să construim. Istoria e ciclică, poate vom avea o nouă renaştere.

MM: Este periculoasă faima, duce ea la autosuficienţă?LG: Desigur. Faima alimentează orgoliul nemăsurat care

duce la dispreţuirea realizărilor celorlalţi colegi de breaslă. Te face să crezi că tot ce faci este genial. Aprecierea valorii tale trebuie să o laşi şi pe seama celorlalţi.

MM: Ce fac intelectualii, mai sunt ei o pătură elitistă? S-au retras ei, precum Noica, în „gândirea zâmbitoare”, sau au de dus prea multe războaie de tagmă, prea multe lucruri de rezolvat în ceea ce priveşte relaţiile dintre ei, implicându-se în luptele intestine de breaslă? Înainte de ’89 funcţiona rezistenţa intelectuală – pasivă ori activă -. Ce face acum intelighenţia, mai are azi intelectualul o funcţie activă, mai are o responsabilitate, mai are vreun rol într-o societate de consum?

LG: Intelectualii ar trebui să conducă masele prin forţa exemplului. Din păcate, din cauza orgoliilor lor nemăsurate, îşi pierd vremea cu lupte intestine. Din păcate fac compromisuri să se căpătuiască. Rezistenţa pasivă (tăcerea), din timpul comunismului, nu a fost semnificativă. România de astăzi duce lipsă de personalităţi morale. Cum apare unul, structura mafiotă aflată la putere pune în funcţiune maşinăria de compromitere a acestuia. Libertatea cuvântului ne permite astăzi să nu cedăm şi să luptăm pentru adevăr şi trebuie s-o facem indiferent de cât de mici sunt şansele. Sigur că intelectualii trebuie să lupte pentru a face ordine valorică în haosul provocat în bună parte chiar de ei, astăzi.

MM: Înafara activităţii de creaţie, autorii sunt oameni obişnuiţi, care respectă tradiţiile româneşti: merg la biserică, ţin posturile, fac parastase. Dar când scriu - de exemplu -, o fac ei oare fără frica de Dumnezeu, fără grija faţă de cuvântul scris? E o tendinţă, sau o modă, un teribilism? Genul de dedublare: una spui şi alta gândeşti, una gândeşti şi alta faci…

LG: Curentele artistice vor rămâne în istorie dacă au valoare estetică, altfel vor trece. Capul de şcoală însă rămâne ca referinţă chiar dacă direcţia pe care a întemeiat-o nu e de mare însemnătate valorică. Creatorul autentic nu ţine seama de curente, mode. Prin el vorbeşte absolutul.

Există dedublare de personalitate fie provocată de boală, fie falsă ori artificială, jucată de dragul epatării, şocării de dragul publicităţii. Sunt lucruri fără importanţă.

MM: Se pot „da în judecată” sau repune în discuţie şi autorii şi operele – să zicem literare – ale scriitorilor contestaţi astăzi pentru că au fost comunişti? Deşi mulţi dintre cei consideraţi „morţi” scriu şi sunt activi, au publicul lor de cititori, scot reviste de cultură, zicând că „nu mor caii când vor câinii”…

LG: S-au scris cărţi valoroase şi în perioada comunistă, chiar dacă libertatea de expresie era îngrădită. Talentul se simte în orice scriere. Temele abordate cu talent poate că nu ar fi fost interesante în exprimare liberă şi camuflarea lor a fost uneori benefică. Literatura de sertar a fost ca şi inexistentă. Opera nu poate fi desprinsă de biografie, dar primează. Trebuie făcută o evaluare serioasă, valorică a operelor în cauză.

MM: Prin ce credeţi că veţi rămâne în amintirea publicului/cititorului sau în istoria literaturii?

LG: Deşi condiţiile afirmării culturale sunt neprielnice, aş merita să fiu menţionat în istoria literaturii cu câteva poeme şi proze realist-magice şi prin viziunile originale asupra universului plastic brâncuşian (deocamdată).

MM: Care a fost cea mai mare nenorocire a României (sau una dintre ele)?

LG: Greu de spus, au fost cam multe: migraţiile, imixtiunile imperiilor… totdeauna însă fiecare tragedie întăreşte. Dincolo de compromisuri am supravieţuit ca naţie şi asta primează. Acum suntem în mare pericol pentru că ne distrugem din interior mai mult decât ne solicită puterile economice şi financiare externe.

MM: Ce altă întrebare - sau temă - propuneţi?LG: … Care credeţi că este rostul/scopul existenţei? MM: Rămâne pe data viitoare. Vă mulţumesc şi lăsăm

dialogul nostru deschis!


COLŢUL CONDEIERULUI

Însoţind oaspeţi ce nu cunoşteau Iaşul, am ajuns, către seară, la Mănăstirea Frumoasa – oază de linişte scăldată în parfumul teilor înfloriţi. Vechile zidiri ieşene respiră istorie şi-i destul să închizi ochii (dacă n-ar fi mai potrivit... să-i deschizi cum se cuvine!) pentru a pătrunde într-un tărâm în care legenda, legănată de sonuri romantice, însoţeşte mai mereu concreteţea mărturiei certe, cu atestare documentară. Păcat că, încet-încet, chiar dacă pietrele rămân, generaţiile noi nu prea mai ştiu să le tălmăcească tânga.

Şi nici viaţa pietrelor nu-i veşnică: din când în când, chiar dacă acum alte griji şi ameninţări ne copleşesc, tare ar mai trebui să nu uităm că lumea n-a început şi nu se sfârşeşte cu noi, fiind de acută trebuinţă mistria care să mai dreagă, ici-colo, rana adâncită de vremi.Aşa-i şi la Frumoasa, unde impresionantul cavou al Sturzeştilor, construit în marmură, la 1842, de sculptorul Vernetta din Odesa, e-n jalnică părăsire, servind (după cum atestă miasmele locului) şi pentru uşurarea de grabnice nevoi a puţinilor trecători prin grădina domnească a mănăstirii. Sper că prinţul Sturza nu-mi va lua în nume de rău sugestia ca, din veniturile atâtor consistente retrocedări, să îndrepte ceva bănuţi şi către îngrijirea mormintelor strămoşilor (aici, domnitorul Mihai Sturza şi-a îngropat la 1833 tatăl; alţi membri ai strălucitei familii odihnesc străjuiţi de inscripţii tot mai şterse, şi ca literă, şi ca tâlc...) Undeva, în cuprinsul zidului mănăstirii, se afla şi una dintre chiliile ultimului călău al Iaşilor, Gavrilă Buzatu.

Cercetând, pentru alte desluşiri, „Oraşul Iaşi”, merituoasa scriere a inimosului N.A. Bogdan (ediţia din 1913), am avut a sesiza, cu vinovată întârziere, flagranta nedreptate pe care improvizatul istoric o face nu numaidecât datorită fugii condeiului, cât mai ales prefacerii mentalităţilor: mutra crâncenului călău este aşezată în capitolul intitulat „Câteva tipuri anormale”, unde găseşte de cuviinţă să-i încadreze şi pe „cerşetorii milostivi” Lumânărică şi Titinaş. Mai ştie cineva cine-s? Osemintele lui Lumânărică, scoase din fostul cimitir al bisericii Talpalari, s-ar afla, zice-se, la grămadă, în osuarul de sub „veşmântarul” Tălpălarilor. Despre trecerea lui Titinaş (mormântul nu i se cunoaşte) mai găsim ceva urme într-o inscripţie de pe o veche bucoavnă a bisericii Sf. Gheorghe din Bârlad: „Să să ştii de când au răposat Ioniţă Titinaş, adică părintele Ioanichie monah, la anul 1858, octombrie 8.” Despre Lumânărică au scris Negruzzi, Ghibănescu, Iorga şi alţii, cu toţii uimiţi de isprăvile cerşetorului milostiv care, dac-ar fi avut parte de puterea evocatoare a unei literaturi mai rezonante, s-ar fi înscris de mult într-o galerie portretistică europeană de răsunet.

La mijlocul veacului XIX, Lumânărică vindea, în preajma bisericilor, lumânări cu preţ întreit. Ieşenii cumpărau fără şovăire, ştiind că firfiricii adunaţi în punga cerşetorului erau destinaţi unor binefaceri spectaculoase, atât de imprevizibile încât N.A. Bogdan a găsit de cuviinţă

ANORMALI?

să atribuie gestul... anormalităţii. Lumânărică a cumpărat clopote şi le-a dăruit bisericilor, veşminte preoţeşti pentru parohii sărace, a refăcut catapetesme, ba chiar (intrând în legendă) a proptit... o vacă la poarta unei văduve cu o casă de copii neajutoraţi.

Ca şi emulul său Titinaş, avea intrare oricând la curtea domnitorului, pe care-l mustra că uită de cei copleşiţi de nevoi, obţinând danii pentru familiile puşcăriaşilor şi dezlegări de biruri. Amândoi purtau acelaşi soi de suman ponosit, încins c-o funie, amândoi călătoreau desculţi, numai pe jos („şi apostolii au mers pe jos!”). Pe Titinaş nu-l speriau desele drumuri de la Bârlad la Iaşi – drept pentru care stăpânirea a emis o anafora fără precedent: „ori unde îl va întâlni căruţa de poştă (pe Titinaş, n.n.) să-l ia şi pe dânsul numaidecât.” Visul lui Titinaş a fost să ridice, la Bârlad, un turn semeţ precum cel al Goliei. A izbutit să adune banii din cerşit (!) şi iată-l iscălind contractul cu meşterul Popoiu. Constructorul preciza: „Să-mi numere 13.000 de lei, iară altă nimică” (pe atunci devizele nu se umflau după semnarea contractului). În doi ani, turnul s-a clădit lângă biserica Sf. Gheorghe din Bârlad. Urma să aibă şi o „încăpere cu două fereşti pentru şidere”, unde să-şi încheie zilele Titinaş, călugărit sub numele de Ioanichie.

N-a mai apucat să-şi vadă visul împlinit, zilele împuţinându-i-se pe măsura ridicării clopotniţei. Titinaş a murit acum un veac şi jumătate. Cum se vede, ca şi Lumânărică, a fost categorisit printre „anormali”. Cu atât mai mult îl vedem astfel într-o vreme în care preocuparea de căpetenie a fiecăruia nu-i alta decât aceea de a aduna pentru sine şi iar pentru sine...

Mircea Radu Iacoban


INTRO SPECŢII

AUTOPORTRETE

• Suntem in mainile lui… Dar asta nu-l scuteste sa-si spele picioarele!

FETE CREDULE

• Nu te fa de rusine dintr-odata…Treptat, treptat aproape ca nu se cunoaste.

• Stiu ca sunt inteligent si modest, dar imi place s-o spuna si altii.

• Ne credem, pina la proba contrarie, nemuritori.

• Cind oferta de lichele e mare, pretul e mic.

AUTOPORTRETE &

FETE CREDULE

• Daca rizi degeaba,in urmatoarele citeva minute vei avea un motiv serios (Nae Cernaianu).

• Nu cumva stim astazi mai mult decit ne trebuie?!

• Sa se termine cu Circul...! Sa ne aduca Painea!!

• Soferii nostri nu-s superstitiosi. Te calca si pe zebra.

• Daca toti ar fi escroci, toti ar fi in conducere...

• Aliantele imorale au obiceiul sa se razbune cind ti-e lumea mai draga (Liviu Antonesei).

• Cartilor nu le pasa cine le citeste.

• Se cade sa-i faci cuiva cadou “Manualul bunelor maniere”?

• Simplu ca braga...Care nu se mai gaseste.

• Tipus: emitent de ineptii (Zoltan Terner).

• Paradoxurile sunt complexe.• Daca nu ar exista neintelegerile,

cum ne-am putea apoi intelege?!• Pictura e mai oraseneasca,

sculptura s-a nascut la tara...• Stii care e asemanarea intre

un vultur si o cirtita? Amindoi umba pe sub pamint, cu exceptia vulturului (Vlad Nicolau).

• Tac pentru ca il respect.

Dorel Schor

În cei trei ani de la inaugurarea ICR Madrid, numeroşi spanioli au contribuit la promovarea culturii şi civilizaţiei române în Spania. La încheierea mandatului său, directorul ICR Madrid, Horia Barna, a decis să acorde premii personalităţilor care l-au sprijinit concret şi constant pe parcursul misiunii sale diplomatice şi i-au oferit colaborarea, pentru ca instituţia să devină cunoscută în teritoritoriul spaniol.

Prin această iniţiativă, Horia Barna doreşte să îşi exprime recunoştinţa şi gratitudinea faţă de şase dintre personalitatile spaniole care au susţinut promovarea culturii româneşti în Spania. În acest sens, se organizeaza Gala de Decernare a Premiilor AMICUS ROMANIAE, care va avea loc pe 10 martie, la Centrul Cultural al Armatei - Cazino Militar din Madrid.

Pentru meritele lor deosebite sunt numiţi „Prieteni ai României”: Manuel Fuentes Cabrera, General Şef al Gărzii Reales Tercios Spania, Javier Fernández-Lasquetty y Blanc, ministrul Imigraţiei şi Cooperării din cadrul Guvernului autonom al Comunităţii Madrid, Fernando Sánchez Dragó, scriitor, critic literar, ziarist, director şi prezentator al programului cultural “Las Noches Blancas”, difuzat la postul TV Telemadrid, Héctor Martínez Sanz, scriitor, filosof, director al revistei “Madrid en Marco”, autorul cărţii “Pentágono”, Daniel Feito Becerro, director coordonator al Centrelor Hispano-

COMUNICAT DE PRESĂ: „GALA PREMIILOR «AMICUS ROMANIAE 2010» ŞI LANSARE EDITORIALĂ

NIRAM ART”

Române din Alcalá de Henares şi Coslada, Agustín González Plasencia, director de imigraţie al Primăriei Coslada.

Cele şase personalităţi vor primi trofee special create pentru această ocazie de artistul plastic Bogdan Ater care a realizat, anul trecut, o operă de artă pentru prinţii de Asturias, moştenitorii coroanei regale a Spaniei. Trofeul, sculptat în piatră şi marmură, are dimensiunea de 37 de centimetri şi poarta inscripţia AMICUS ROMANIAE.

În cadrul galei de premiere, Horia Barna, în calitate de editor al Editurii Niram Art, va lansa volumul „Pentágono” („Pentagon”) de Héctor Martínez Sanz, un eveniment organizat de Editura Niram Art. „Pentagonul” reprezinta o viziune inedită despre cinci genii ale artei şi culturii universale, care s-au născut în România: Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil M. Cioran, Tristan Tzara. Volumul este publicat în limba spaniolă şi va fi distribuit şi în ţările Americii Latine.

Cu acest volum, Editura Niram Art, înfiinţată de artistul plastic Romeo Niram, iniţiază un plan editorial care cuprinde o colecţie de volume despre personalităţi româneşti, semnate de autori spanioli.

Alături de multe incursiuni similare în cultura noastră ale autorului spaniol Héctor Martínez Sanz, această carte despre cele cinci mari personalităţi ale secolului al XX-lea de origine română şi de valoare universală recunoscută, „Pentagonul”, reprezintă o notabilă contribuţie – obiectivă şi totuşi foarte nuanţată – la demersurile generale de receptare corectă a creaţiei şi spiritului românesc, atât de necesare, dar încă insuficiente.

ICR Madridfebruarie 2010

Institutul Cultural Român din Madrid

Horia Barna, director ICR Madrid, distinge cu premii şase personalităţi spaniole care au

sprijinit în mod deosebit cultura şi civilizaţia română


i-se an de an bursă de merit. Perioada studenţiei a fost prolifică, publicând numeroase articole în revistele „Contemporanul” şi „Iaşul literar”. În anul 1956 lucrarea sa „Personaje progresiste în teatrul lui Henrik Ibsen” a fost premiată de Legiunea ştiinţifică a studenţilor graţie meritelor literare şi ştiinţifice care întrevedeau excepţionala sa carieră în domeniul cărţii pe care avea să o aibă tânărul student de atunci, Liviu Moscovici.

La 22 de ani, în octombrie 1957, s-a angajat la Biblioteca Centrală Regională Iaşi pe o perioadă nedeterminată. „Perioada nedeterminată” s-a încheiat în 1998, odată cu ieşirea sa la pensie. A publicat în toată această perioadă, în calitate de autor sau coautor, zeci de articole, lucrări de biblioteconomie, ghiduri, recenzii, interviuri, bibliografii etc. A contribuit la promovarea activităţii bibliotecilor comunale din judeţul Iaşi, având o bogată activitate de îndrumare a acestora. A încetat din viaţă la 23 septembrie 2009 în Israel.

Prezentul volum adună o selecţie de articole publicate de Liviu Moscovici pe parcursul a 3 ani, în perioada 2006-2009 în presa de limbă română din Israel, în principal în săptămânalul „Viaţa Noastră”. Cartea este structurată în cinci părţi, cuprinzând articole grupate după anumite criterii, însă toate orbitând în jurul aceloraşi teme (cartea şi lectura): „Panoramic editorial”, „Jurnal de bibliotecă”, „Vara la Iaşi”, „Interviuri” şi „Meridiane jurnalistice”.

Articolele creează astfel un amplu tablou al vieţii literare de limbă română din Israel - completat cu tuşe din creaţiile scriitorilor evrei de pretutindeni - devenind un important instrument de observaţie şi cercetare a fenomenului literar israelian de limbă română. Sunt aduse în faţa ochilor cititorilor noile apariţii editoriale din Israel şi România, dar sunt prezentate şi numeroase alte aspecte legate de cultura evreiască sau de probleme ori chestiuni existente în spaţiul literar-cultural din cele două ţări. Articole de întâmpinare, studii, portrete ale unor mari intelectuali evrei, prezentări de cărţi ale scriitorilor clasici evrei, toate acestea formează „masa” articolelor din cadrul prezentului volum, constituind domeniul de studiu şi interes al lui Liviu Moscovici.

De remarcat este faptul că nicio apariţie editorială din spaţiul israelian nu a fost uitată, ignorată sau neglijată, aceasta fiind semnalată imediat, cu intenţia de a conştientiza cititorii asupra conţinutului operei respective, asupra valorii sale estetice sau de informare, toate acestea fiind realizate cu o privire pătrunzătoare şi cuprinzătoare, printr-o analiză pertinentă şi într-un discurs totodată

- în mod paradoxal - entuziast şi temperat. „O literatură nu se face numai cu capodopere” spunea Liviu Moscovici într-un interviu acordat ziaristului I.Ştiru, „iar datoria noastră, a celor care scriu despre ceea ce se publică în limba română este de a evidenţia fiecare contribuţie la ceea ce se cheamă bibliografia literară israeliană de limbă română. Istoria literară va decide locul fiecăruia (…) Subliniez, datoria noastră, a celor care semnăm rubrici, fie de critică de întâmpinare, fie de prezentări de cărţi (în „Minimum”, „Viaţa noastră” sau în „Jurnalul săptămânii”, „Revista mea” şi altele) este să semnalăm fiecare apariţie editorială (…) care dovedeşte existenţa unui fond creativ - chiar dacă unele din lucrările tipărite nu sunt la nivelul, să spunem, celor mai bune opere literarare tipărite în România sau în Israelul de astăzi (şi) (…) încercând să arătăm cât de valoroasă este această activitate.”

Iar ca o sinteză a activităţii sale, Liviu Moscovici spune în acelaşi interviu: „Trebuie să ne referim în primul rând la profilul vieţii literare de

limbă română din Israel. O privire de ansamblu îţi evocă existenţa unei diversităţi de stiluri şi modalităţi literare, de genuri literare: alături de debutanţi scriu şi publică scriitori care au venit din România cu un bagaj foarte serios de opere tipărite şi recunoscute de istoria literară. Toate acestea se constituie în literatura de limbă română din Israel”.

O viaţă dedicată cărţilor. Pur şi simplu. Liviu Moscovici a fost ghidat numai de un singur scop şi într-o singură direcţie: serviciul în slujba CĂRŢII. Iar contribuţia sa în acest domeniu rămâne o realizare de referinţă în viaţa literară atât din România, cât şi din Israel.

ESEU

O viaţă dedicată cărţilor. Sintagmă banală la prima vedere, aflată aproape de graniţa cu clişeul. Patru cuvinte deseori întâlnite ca titlu de articol sau de reportaj la creionarea unui portret. Totuşi, cât am încercat să făuresc sau să strâng în câteva cuvinte esenţa unei vieţi de om, gândurile mi se întorceau obsesiv repetând aceeaşi înşiruire de vocabule. Simple dar adevărate. O viaţă dedicată cărţilor. Aceasta a fost viaţa lui LIVIU MOSCOVICI. Respirată, pasionată, trăită din, prin şi pentru CARTE. Indiferent dacă aceasta conţinea fraze scrise cu mai mult sau mai puţin har, cu stângăcie sau cu mână de maestru, dacă era imprimată pe foi frumoase sau mai puţin frumoase adunate sub coperte de hârtie. Toate astea nu au contat prea mult. Important era rezultatul, cartea în sine, palpabilă, născută la tipografie, rolul acesteia în păstrarea şi în transmiterea mai departe a mesajului autorului.

Puţini cititori ai săptămânalului „Viaţa noastră”, gazda periodică în ultimii ani a articolelor literare şi culturale scrise de Liviu Moscovici, au cunoscut, probabil, importanta personalitate din spatele cuvintelor care prezentau săptămână de săptămână evenimentele literare şi culturale ce aveau loc în spaţiul israelian sau românesc. Şi probabil la fel de puţini cititori ai ziarului ştiu cât de multă tristeţe a lăsat în urmă plecarea atât de timpurie şi bruscă a lui Liviu Moscovici, despărţirea de un prieten drag şi valoros, de un om cu viziune şi cu rara putere de a schimba în bine mersul lucrurilor, de cel care, cu o modestie rar întâlnită, cu inteligenţă şi dragoste a lăsat moştenire impozante şi neuitate realizări.

Placheta in memoriam intitulată O profesie numită „viaţa cărţilor” – apărută imediat după ocuparea postului de „bibliotecar al Edenului”, după cum scrie fostul său coleg de la Biblioteca Judeţeană din Iaşi, poetul Val Talpalaru – şi scoasă de colectivul Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachi” din Iaşi, ne prezintă portretul celui care mai bine de 40 de ani s-a aflat necontenit în slujba cărţii, a bibliotecii, a stimulării şi încurajării lecturii, fiind timp de peste 30 de ani director al uneia din cele mai importante instituţii culturale din Iaşi, Biblioteca „Gh. Asachi”. „Nu cred că există cineva, de vârsta maturităţii, din viaţa culturală şi literară a Iaşilor care să nu fi auzit de Liviu Moscovici… Face parte din generaţia de aur a biblioteconomiei româneşti postbelice din sistemul public (…) din generaţia de aur a biblioteconomiei ieşene care-i regretă astăzi trecerea în eternitate. Are meritul de a fi pus bazele organizării ştiinţifice a lecturii, de a fi introdus sistemul accesului liber la raft şi de a fi elaborat sistemul bibliografiei locale, de a fi implementat programul informatizat de biblioteci publice, de a fi deschis seria cercetărilor bibliografice, a unor importante lucrări de teorie şi practică bibliotecară, de istorie culturală a Iaşului, a instituţiilor culturale delăsate, de a fi format şi asigurat asistenţa metodică necesară reţelei judeţene de biblioteci publice... N-a lăsat în urmă un gol, a lăsat o instituţie care freamătă, care a primit şi duce mai departe ştafeta şi care, oriunde te-ai întoarce, îţi şopteşte: «Aici, domnul Moscovici a făcut»…” ne spune Dr. Catinca Agache în placheta menţionată mai sus.

Dar nu numai atât. După ieşirea la pensie şi venirea în Israel, Liviu Moscovici nu şi-a părăsit entuziasmul şi pasiunea de o viaţă. A continuat şi aici să fie implicat în destinul cărţilor, rămânând acelaşi împătimit al lecturii, al cercetării bibliografice, al evidenţierii locului cuvintelorscrise în viaţa noastră, fiind nelipsit – alături de minunata sa soţie, Gabi, cea care, timp de peste 50 de ani, i-a fost parteneră devotată şi alter ego – de la frecventele întâlniri literare, lansări de carte, spectacole în limba română.

Liviu Moscovici s-a născut în Iaşi în data de 4 septembrie 1935, fiul lui Moses şi Feiga Moscovici. A urmat cursurile şcolii primare în perioada 1942-1946, după care s-a înscris la Liceul Naţional. Studiile liceale le-a absolvit-o în 1953. În acea perioadă a publicat diverse reportaje în ziarele locale şi centrale (fiind deseori premiat pentru activitatea sa). A absolvit Facultatea de Istorie-Filologie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, atribuindu-

Denise Idel

„O POVESTE DE O VIAŢĂ CĂREIA I-AM

ÎNCHINAT TOATE GÂNDURILE MELE”


SEMNAL

Prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu

Petre Stoica – „reîntregitorul“ miraculoasei aure a obiectelor din universul cotidian

Profesorii de gimnaziu, «vara, pe străzile oraşului mic», «sunt îmbrăcaţi în haine sobre / lucind de atâta şi atâta călcat»; «la gâtul lor mereu transpirat / atârnă lavalierele / ca nişte păsări căzute în praf» (Profesorii de gimnaziu – SUi, 18); în gara cu etaj a orăşelului, «brusc mor greierii aparatului Morse», după ce trece personalul; «la etajul enigmatic / unde plâng muşcate cu ochi de mărgean / degetele unei zâne / sărută clape dulci de pian» (O gară – SUi, 19 sq.); strugurii atârnă «ca liliecii de grindă»; fluturii caută «paradisul din preajma / lămpilor mari Petromax» (Slow-Fox – SUi, 22); iarna, «vântul trandafiriu aşează ouă de gheaţă / printre tufele mici de mahonia, / dinspre fierărie creşte mirosul copitelor arse / în timp ce peste olanele brumării / păstăile roşcovilor sălbateci / răsună ca nişte cutii de conserve, // macină macină morile»; «...elevii patinează încontinuu pe lac, / îşi sărbătoresc fericirea vârstei dansând / şi dacă vor, pot să atingă cerul cu palmele / pline de ghiocei spumoşi, // întunericul coboară foarte repede – / când ciorile părăsesc grădina adormită; / ca un rinocer trece locomotiva prin preajma pădurii, / poate mai vin ecouri peste marele câmp / iar îngerii cântă din flaute subţiri de argint» (Înaintea nisorii – SUi, 7 sq.). La tăierea porcului de Crăciun, «pe masa adusă-n şopron / se află sare, cimbru, cuţite fierbinţi»; «vântul îşi opreşte motoarele / şi ninsoarea creşte monoton monoton»; «pretutindeni în curte sunt urme de paşi / îndreptaţi spre fântână, spre uşi / iar sângele scurs pe zăpadă / este o flacără ţintuită deodată / în cuie de gheaţă»; şi «tata e-un zeu / cu barba lucind de grăsime»; «vrăbiile visează gămălii de mohor»; «din orele bucuriei picură miere / şi ochii contemplă-n tăcere / carnea roză a porcului atârnat / de două cârlige sub dud»; «când alte zgomote se aud / soarele despică norii molateci / risipind peste curte / făinişuri de aur...» (În curte – SUi, 8 sq.). Elogiul provinciei continuă şi în «Arheologie blândă» (1968), tot prin ochii copilului-zeu. Şopronul este «un tărâm salvator», un spaţiu sacru, în succesiunea dienocurilor, în rotirile exacte ale nocturn-diurnului; «tărâmul fantomelor rămâne afară: / în inimi şi-n iadul fântânii, în alunii întunecoşi / dindărătul grădinii, // aici e-o împăcare caldă, un cântec / cu glas de rumeguş, o bucurie naivă»; în şopron, «brusc se face lumină de rai», «rândunica ţâşneşte frumos de sub grindă / şi se duce la Dumnezeu să-i spună / un psalm de argint»; «aici sunt inelele şi literele de metal / pentru hamurile uscate ca şerpii de pe drumurile verii»; aici, «sunt clopoţeii – sufletul lunii decembrie, sunt / potcoavele rupte, care par nişte inimi ciobite, / sunt o mie de obiecte rămase de la străbunici»; «aici e felinarul orbit de treizeci de ani, / e presa pentru storsul strugurilor – / aşteaptă să se umple fagurii toamnei, / atunci din jgheabul ei va curge mustul, ofrandă / pentru sfântul Dionisos / care hoinăreşte din sat în sat şi discută cu ţăranii prin cârciumi, / aici e coasa şi grebla, sunt toate uneltele / pentru răstignitul porcilor, iarna»; aici, «într-un colţ picoteşte roata de tors a bunicii»; şopronul se constituie într-o lume «care moare într-un anotimp / şi reînvie în alt anotimp»; «aici, ziua veghează rândunica, / noaptea veghează luna care-şi vâră craniul palid / pe fereastra de sus.» (Şopron – SUi, 26 sq.). În sărbătorile de iarnă, când «roata fântânii cântă bucuria teama speranţa», când «de pe crengi curg fire subţiri de staniol», când «vrăbiile dansează mecanic pe bălegar», când «din grajd izbucnesc întruna comete de aburi», la nechezatul cailor «ca în basm», când «în cameră e miros de brad luminos», când «nucile aurite sunt nasturi de pe hainele îngerilor», când merele par a fi aduse din «poienile raiului», când «câinii vecinului latră şi deodată / din întunecimi de grădină / ies irozi cu tiare albastre galbene roşii», când «bat clopote undeva în pământ», în afară de tatăl-zeu «cu barba lucind de grăsime», se profilează ca zeităţi şi bunica, răsfoind calendarul nou, citind şi profeţind „că la anul nu vor fi şoareci pe câmp“, că provincia va fi încercată «de un frig atât de mare», cum «nu s-a mai pomenit din veacul trecut», ori zeitatea-mamă, îndesând «paie multe-n cuptor / ca să fie cald pentru seara Crăciunului» (Din copilărie – SUi, 27 sq.). Rang de semizei, chiar de lari, par să capete şi vecinul-marinar («...rudă îndepărtată a mamei», ce «a fost marinar la Pola», ce are acum «mustăţile îngălbenite de tutun» şi care se laudă: «c-a stat pe catarg printre păsări, / că a făcut în Marea Adriatică baie», ori că «toate fetele din portul vestit îl iubeau / doar pe el, bărbatul înalt,

bărbatul spătos...» – Vecinul nostru – SUi, 28 sq.), frizerul («cu pămătuful ca o crizantemă-nfoiată», ce «pe toţi i-a făcut pentru o zi două frumoşi», «cu briciul ascuţit şi lucios» – Frizerul – SUi, 29 sq.), tocilarul (ce «intră în sat / însoţit de convoiul frunzelor», ce «împinge căruciorul de parcă / îşi taie mormântul în piatră» şi căruia «mâinile îi întind cuţite / de tăiat în linişte pâine, cuţite lungi / pentru spintecatul porcilor iarna, / îi întind şi foarfeci pentru vălul cald / al miresei, pentru scutece...» – Evocare – SUi, 30 sq.), hornarii (ce, «atârnaţi întotdeauna de nori străvezii / coborau pe funii nevăzute în coşuri / gonind cu peria lor ca un arici supărat / duhurile funinginei, diavolii focului; mamele ne speriau arătându-ni-i / dar ele ştiau că oamenii aceştia tăcuţi / sunt zeii casei» – Oamenii acoperişelor – SUi, 32) ş. a.

O dată cu publicarea volumului «Melancolii inocente» (1969), protagonistul poemelor lui Petre Stoica, din erou al provinciei, al orăşelului-reşedinţă de plasă, devine eroul cotidian al «cetăţii moderne», observând „ordinea gravă“ a lumii, meditând asupra acesteia, ori implicându-se – mai mult sau mai puţin – în dramatismul existenţial-cotidian al aşezării lumii în făgaşele teluric-celeste ale fiinţei.

Desigur, din când în când, aidoma unui Hesiod, însă sortit a vieţui într-un apartament din cetatea modernă, mai priveşte în oglinda retrovizoare a vârstei, reînviind „muncile şi zilele“, illis temporibus, „petrecerea“ de la poalele Heliconului, ori, mai degrabă, ale Cogaionului nemuritorilor, ca în acest jurnal (publicat în volumul din anul 1975, «Trecătorul de demult») derulat la perfect compus: «Luni am instruit găinile apoi / am cântărit lumina solară din fiecare ou / marţi am semănat morcovi viitoare / cozi de cometă pe cerul bucătăriilor / miercuri am ieşit la plimbare cu iepurii / am discutat despre / posibila interzicere a bombei atomice / joi mi-am defrişat barba iar seara / am ascultat broasca ţestoasă / depănându-şi străvechile amintiri / vineri am primit în audienţă cocoşul / cerea extinderea curţii / să poată ucide cocoşul vecinului / sâmbătă m-am îmbătat cu Hesiod / în timp ce trăncăneam / despre ultimele cuceriri agro-tehnice / duminică după-masă pe-o vreme cu ploaie / am participat la funeraliile cârtiţei» (Jurnal – ST, 27 / SUi, 89 sq.); ori ca în oda mâinilor din volumul «Iepuri şi anotimpuri» (1976): «Aceste mâini care repară coarnele berbecului / aceste mâini care jupoaie un iepure / aceste mâini care dezmiardă coama calului din basm / aceste mâini scufundate adânc în lada cu făină / aceste mâini care aduc un şarpe din clocotul verde al grădinii / aceste mâini care în apa limpede îşi scot mănuşile de lut / aceste mâini care aprind o ţigară foarte ieftină / aceste mâini care înalţă din fântână cheia strămoşilor / Aceste mâini care găsesc în praf un clopoţel şi un cioc de vultur / aceste mâini care îndoaie o potcoavă în formă de inimă / aceste mâini care tremură pe coapsele de gresie ale femeii / aceste mâini care golesc tărâţa timpului din ceasul din perete / aceste mâini care închid ochii morţilor din fotografie / aceste mâini care arată viitoarea direcţie a vântului // aceste mâini înstelate în contextul albastru al zilei» (Aceste mâini – SUi, 93 sq.).

„Cetatea modernă“ (a Timişoarei) din vremea unei Europe „bolind“ de-al doilea război mondial este surprinsă de Petre Stoica prin ochii adolescentului, ai liceanului «palid după întâia ţigară», trecând pe străzile «cu hortensii şi femei sănătoase / însoţite de bărbaţi fără patimi», interogându-se asupra întârzierii vântului menit a linişti «sânii femeilor sănătoase», ori a-i răcori «obrajii încinşi de primul sărut»; în „cetatea modernă“ a acestui anotimp al eroului liric, «viaţa are gust de păcură dulce», «arşiţa topeşte fardul obrajilor», «tramvaiul galben duce ţăranii chipeşi la gară», «gramofonul gâfâie ca un obez în faţa unei fecioare», «o saltea cu aripi împuşcate zboară pe fereastră», «nebunii oraşului întârzie sub felinare / şi pipăie conturele Europei bolnave» (Într-o cetate modernă – SUi, 44 sq.), «din copaci cad cranii de păsări dar nu le culege / nimeni, nimeni nu mai ascultă tangouri», «putrezite umbrele verii curg în pământ / lebăda moare – pluteşte asemenea unui steag / al capitulării vin şobolanii şi curând o mănâncă / la masa dulce a păcii» (Toamnă în parcul cetăţii moderne – SUi, 45).



uciseseră tatăl, doi unchi şi alte circa 20 de rude apropiate. După ce s-a dumirit, din explicaţiile date de un reputat istoric clujean, care m-a însoţit în deplasarea la Valea Drăganului, a scuipat cu năduf şi a blestemat, spunând: „Apăi, atunci, să nu le ajute Dumnezeu!”

Acei tineri jegoşi, după cum i-au caracterizat majoritatea interlocutorilor noştri, au promis celor ce vor accepta rolul de figurant, importante sume de bani şi alte avantaje, cu condiţia de a face şi spune ceea ce le vor dicta ei. Fără a da, însă, absolut nici un fel de alte detalii.

„E clar, spunea o profesoară pensionară, că se pune la cale ceva murdar”.

La această concluzie am ajuns şi noi, în urma discuţiilor avute cu mulţi localnici. Ca să-şi poată susţine tezele şi afirmaţiile revizioniste şi anti româneşti, aceşti cineaşti jegoşi, care au avut tupeul să-şi motiveze optarea pentru această locaţie cu o sintagmă din repertoriul extremismului şovin, iredentist şi revizionist unguresc, ipochimenii ţin cu orice preţ să fie prezenţi figuranţi români.

După ce ne-au furat folclorul, au luat din târguri(1) şi iarmaroace din Ardeal mii de costume populare, obiecte de ceramică, ţesături etc., iată că acum aceşti pui de năpârci sunt gata să dea o nouă palmă pe obrazul poporului român.

Nu aş vrea să se uite că astfel de tentative şi atacuri iredentist revizioniste au loc în anul în care se împlinesc 70 de ani de la odiosul Diktat de la Viena în urma căruia, prin cedarea unei părţi din Nord-Vestul României Ungariei horthyste au fost posibile înspăimântătoarele crime de la Ip, Trăznea, Huedin şi pe întregul teritoriu transillvan ocupat, astfel încât până şi un autor ungur a vorbit, încă din 1941, despre „Golgota Transilvaniei”.

Mai nimerit ar fi fost ca acum, în luna august, profitând de sesiunea extraordinară a Parlamentului României, noul preşedinte al Ungariei să fi cerut permisiunea de a veni la Bucureşti spre a cere iertare poporului român pentru milioanele de români ucişi mişeleşte de unguri de-a lungul istoriei, inclusiv în timpul celui de-al doilea război mondial. O serie de conducători de state, inclusiv cancelarul german sau fostul preşedinte rus, au cerut public iertare popoarelor care au avut de suferit din partea statelor respective. Dacă ar face acest lucru, noul preşedinte al Ungariei ar demonstra că şi clasa politică a ţării sale a ajuns la gradul de civilizaţie şi responsabilitate al altora, fiind capabili să-şi ceară scuze şi să-şi asume răspundderea faţă de crimele săvârşite în timp de statul pe care-l reprezintă.

Mă îndoiesc, însă, că preşedintele Ungariei sau vreo altă înaltă oficialitate de aici este capabilă de un astfel de gest. Acum sau în viitor!

Revenind, însă, la preconizatul proiect cinematografic revizionist, solicit în mod neechivoc tuturor forurilor române abilitate să acţioneze, în conformitate cu legea, spre a nu tolera această nouă manifestare şovină, antiromânească.

Este de dorit, cred eu, să intervină instituţiile abilitate prin lege, decât să se dea prilej de manifestare unor manifestări individuale, necontrolate, care, ulterior, ar putea fi exploatate de cercurile revizionist revanşarde de la Budapesta şi de aiurea. Pentru că s-ar putea, văzând despre ce e vorba, ca o serie de cetăţeni români demni, cu mândrie naţională, să acţioneze şi să nu permităp umilirea lor şi a poporului lor, nici proferarea de minciuni şi neadevăruri faţă de trecutul nostru naţional.

---------------------------------------------------------------------------------------

(1) Am fost, ani la rând, martor la astfel de situaţii, în special la târgul de la Negreni, judeţul Cluj. Diverşi turişti unguri cumpărau, fără să se târguiască la preţ, cantităţi impresionante de costume şi ţesături populare specifice zonelor Sălaj, Apuseni, zona Crişului Repede etc.

CINEMATOGRAFIA ŞI REVIZIONISMUL

UNGURESCDupă cum se ştie, unele cercuri politice de nostalgici

revizionişti de la Budapesta au întreprins, după 1990, tot felul de acţiuni pe teritoriul României, urmărind fie declanşarea unor conflicte interetnice, asemenea celui de la Târgu Mureş, din martie 1990, fie pentru a aduce atingere demnităţii noastre naţionale: organizarea de manifestări strict legate de zilele naţionale ale Ungariei etc., ca şi cum teritoriul transilvan, unde ele se desfăşoară cu predilecţie, ar fi în continuare parte a odiosului imperiu dualist austro-ungar, ridicarea de monumente pentru o serie de criminali odioşi, care au ucis zeci de mii de români, precum şi altele.

Cercurile extremiste ungureşti, beneficiind de concursul a numeroase cozi de topor din rândul cetăţenilor români de etnie maghiară, au în vedere şi alte astfel de acţiuni, inclusiv unele violente, pentru ca, în consens cu obiectivele politice de refacere a Ungariei Mari, să poată ulterior urla în toată lumea că în România ungurii sunt nedreptăţiţi şi chiar agresaţi de români. În ultima vreme, după ce actualul preşedinte al Ungariei l-a pus în locul său de vicrepreşedinte al Parlamentului european pe extremistul Tokes Laszlo, astfel de acţiuni sporesc cva număr şi diversitate.

Recent, publicaţia clujeană on line Napoca News, publica următorul apel disperat al unui locuitor al satului Valea Drăganului:

„Ma numesc ****** ******, tocmai am aflat ceva foarte şocant, eu locuiesc in Valea Drăganului Jud. Cluj; aici ungurii au făcut o mulţime de crime şi ne-au badjocorit, după aproape 100 de ani ungurii s-au reîntors pe frumoasele meleaguri ale Văii Drăganului pentru a face un film, cu actori unguri, despre «rivalitatea dintre maghiari si români», desigur în film vor castiga ungurii.”

Ceea ce a fost mai şocant pentru mine a fost umilinţa pe care ne-o aduc după ce au facut în trecut şi explicatia pe care am primit-o de la un ungur, care colecta semnături pentru a înscena o nuntă, la întrebarea mea “de ce vreţi să filmaţi tocmai în Valea Drăganului?” el a răspuns “pentru că este pământul nostru”. Cred că acel film va fi o umilinţă pentru toţi Românii şi mai ales pentru locuitorii Văii Drăganului.

Eu singur nu pot face efectiv nimic împotriva lor, dar dacă suntem toţi uniti putem face chiar şi imposibilul, vă rog daţi-mi un raspuns. După cum se poate vedea „cineaştii unguri” în cauză sunt interesaţi să mai dea o palmă istoriei şi adevărului. Ei sunt interesaţi să scoată în evidenţă „rivalitatea dintre maghiari şi români”. Cu alte cuvinte ar dori să ofere motive suplimentare spre a perpetua tensiuni şi neînţelegeri în spaţiul transilvan.

Aşa zisa cinematografie ungurească a mai realizat în România, după 1990, tot felul de filme mincinoase, în care, sfidând adevărul, au promovat o imagine aberantă despre această ţară şi despre poporul român.

După citirea acestui apel, am considerat potrivit să mă deplasez la faţa locului spre a vedea despre ce era vorba. Mi-am pus întrebarea: De ce Valea Drăganului? Este o localitate unde în prezent nu locuieşte nici un cetăţean român de etnie maghiară. Cu alte cuvinte, nu s-ar justifica un astfel de demers, fiind, practic, imposibil ca, într-o localitate fără unguri, să poţi vorbi despre „rivalitatea” dintre unguri şi români.

Am aflat astfel că nişte tineri jegoşi din Ungaria s-au plimbat din casă în casă propunând multor localnici să accepte rolul de figurant în viitoarea peliculă cinematografică. Aceştia însă nu au oferit celor în cauză o idee clară despre scenariul filmului, dar nici despre scenele în care era nevoie de ei ca figuranţi. Majoritatea interlocutorilor mei erau convinşi că se urmăreşte mistificarea istoriei.

Un localnic, în vârstă de 96 de ani se gândea că, probabil, aceşti cineaşti unguri au ales Valea Drăganului spre a spăla în acest fel o parte din crimele săvârşite de militarii unguri, incitaţi de groful Urmanczy, care, la sfârşitul primului război mondial, îi

ESEU


Cine deschide Dicţionarul literar ieşean1 - şi pe cel al lui Ion Hangiu, Dicţionarul presei literare româneşti, 1790-1990, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1996 - la litera “T”, va afla că au existat două publicaţii cu numele de “Timpul”.

Prima, gazetă săptămânală, apărută la Bucureşti , între 16 decembrie 1854 şi 20 ianuarie 1855, apoi între 17 decembrie 1856 şi 4 aprilie 1857, reapărută de la 22 decembrie 1860 până la 5 februarie 1861, având ca prim redactor pe Gr. R. Bossueceanu, iar printre semnatari pe C. D. Aricescu, Gh. Sion, B. P. Mumuleanu…

A doua era o gazetă politică şi literară, cu patru apariţii săptămânale, între 15 martie şi 16 mai 1876, apoi zilnic, între 17 mai 1876 şi 17 aprilie 1884, şi 13 noiembrie-14 decembrie 1900.

Oficiosul Partidului Conservator a avut director de prestigiu, pe Titu Maiorescu, Gr. G. Păucescu, şi redactori-şef de calibru, printre ei şi M. Eminescu (decembrie 1880-februarie 1881), ceea ce spune mult despre ştacheta artistică. În cei şase ani petrecuţi la “Timpul” (1877-1883) Eminescu n-a rămas un simplu redactor, un slujbaş al condeiului, executant al politicii de partid, personalitatea lui puternică nimeni nu i-o putea sechestra în tipare ideologice, de aici şi răbufnirile contra finanţatorilor ori independenţa logosului, uneori, deranjantă pentru diriguitori. Ziarist rebel, obiectiv, Eminescu şi-a deschis multe arene beligerante, excluzând soluţia efemeră a retragerii.

Când adevărul o cerea, şi-a criticat superiorii, de pildă pe influentul lider conservator Al. Lahovari şi chiar pe prietenii junimişti, Titu Maiorescu şi P. P. Carp.

Patriotismul său ardent nu tolera atitudinea obedientă a politicienilor “albi/roşi” faţă de marile puteri. Neştiind ce-i teama, exigentul şi cutezătorul publicist a

criticat adeseori forţele imperiale vecine, Rusia şi Turcia.

Cei trei clasici ai literaturii române, Eminescu, Caragiale şi Slavici au înscris “Timpul” pe traiectoria gazetelor de valoare, rezistând la fel de fel de presiuni şi conservând solidaritatea triunghiului redacţional.

Îmbolnăvirea poetului (mai 1883), corelată cu fuziunea “Timpului” cu alte publicaţii, inconsecvenţele ideologice ale şefilor conservatori şi instalarea lui M. Paleologu ca director au declanşat începutul declinului. Despre gazetarul de excepţie se anunţa că “a încetat a mai lua parte la redacţiune”. Zăbovind asupra fastei perioade, trebuie învederat faptul că polivalentul redactor, după experimentul epuizant de la “Curierul de Iaşi” (“foaia vitelor de pripas”) se lansa exaltant şi reflexiv, prin trambulina “Timpul”, spre teritorii mai puţin cunoscute, realizând veritabile studii de sociologie, analiză politică, economie, pedagogie şi teoria culturii. Pe lângă vocaţia de gazetar pertinent, inconfundabil şi incomod, Eminescu îşi releva şi faţeta de intelectual distins, doct. Aura de somitate în alte discipline decât istoria, filosofia şi germanistica îi bloca psihic şi mental pe oponenţii din presă. Gazetarul Eminescu se îndepărtează de canonul jurnalistic care, la vremea respectivă, accepta în castă pe oricine avea ceva de spus şi, eventual, dispunea de o manieră agreabilă de expunere a ideilor. Dimpotrivă, Eminescu ilustrează jurnalistul atipic, superinstruit, cultivat, acerb polemist, devorator de presă străină şi posesor al unei rarisime tehnici argumentative.

În altă ordine de idei, salutăm informaţia adusă de N. Iorga2: “Mihail Eminescu îşi luă rolul de redactor al <<Timpului>> cu o seriozitate care nu era în obiceiul colegilor săi. Aici şi-a

desfăşurat, zi de zi, teoriile care formau baza cugetării sale, teorii care se rezumă în ideea unei naţiuni curate ca rasă”…

Din aceeaşi sursă bibliografică, amintim diagnosticul categoric, eronat, pus de Constantin Bacalbaşa, preşedintele Sindicatului Ziariştilor din România: “Gh. Panu3 a fost un mare ziarist, cu mult mai complet decât Eminescu. Eminescu avea o notă artistică aproape genială, dar era unilateral(ă) în presă”.

Cititorul contemporan s-ar putea întreba cum arăta cotidianul “Timpul” în veacul al XIX-lea. Îndeobşte, el avea format mare, cu patru pagini, cinci coloane şi rubrici fixe.

Pagina I4 se axa pe: “Bucureşti”, “Ştiri telegrafice”, “Informaţiunea”, adică actualiza evenimentele semnificative.

Pagina a II-a, polimorfă, cu extreme de tipul “Ştiri din afară” şi “Acte oficiale”, avea doi piloni de existenţă: “Cronica” (decese, taxe şi cifre, aniversări şi festivităţi), altfel spus conţinea informaţii utilitare redactate în manieră personală, şi o specie mai pretenţioasă, dar mondenă, la mare preţ în Franţa: “Foileton.

Pagina a III-a delecta “ochiul” prin ştiri culturale, politice şi “Varietăţi”îmbinând funcţia recreativă cu cea informativă. Nu lipsea nici “Buletinul financiar”.

În fine, ultima pagină era împânzită cu reclame şi publicitate. De la “Mersul trenurilor”, “Mersul vapoarelor” până la starea vremii (“Notiţe meteorologice”).

Prin impresionantul travaliu cantitativ şi calitativ, redactorul crucial de la Timpul a dobândind o aură greu de deposedat ori contesta vreodată… Celebritatea sosise la timp, fără a face valuri…

NOTE:1 xxx Dicţionarul literaturii române

de la origini până la 1900, Ed. Academiei, Bucureşti, 1979, pp. 850-852

2 N. Iorga, Istoria presei româneşti, Ed. Muzeul literaturii române, Bucureşti, 2000, pp. 152-153

3 Apud N. Iorga, op. cit., p. 2084 Luminiţa Roşca, Formarea

identităţii profesionale a jurnaliştilor, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, pp. 118-122

ARTE

Iulian BitoleanuJAZZADEZZ - CASA SOMNULUI

Nu sunt cântăreţul sfârşitului. Putem greşi locul, omul, sensul, pomul, epoca, secolul, dar piatra ne aşteaptă răbdătoare. Ca o scoică închisă. Ca un ocean supus presiunii înalte. Funeraliile nu încep niciodată, un sfârşit nu poate începe. Frigul poate colinda, cere adăpost, nu-l primiţi. Fiecare poate să delireze, nu toţi profită. Când dragostea pleacă, se arată monştrii. Raţiunea şi dragostea nu pot fi duşmance. Oricare cumpănă este înşelătoare, în afara inimii. Oricare mlaştină secată este o victorie a binelui. Unii oameni întreţin mlaştina. Nu pot descrie azurul, priviţi-l şi nu spuneţi nimic. Viitorul începe azi, este banal ce spun, dar ce părere ai despre ziua de mâine? Nici una, spuse Dumnezeu. Mă feresc de exemplele dureroase, ele ascund capcane. Au şi măştile o retorică, o dicţie, nu vă lăsaţi înşelaţi.

O stânjeneală trecătoare. Un trecut plin de minciuni. Slavă Domnului că mai putem dormi în această noapte. Patriarhii avangardei au lăsat un gol imens în care se zbenguie cine vrea. Să fie lăudat apusul care ne


prelungeşte viaţa. Să credem în această amânare. Sunetele se prefac în strune. Floarea care revine pe ram este un fluture. De dincolo se aude o muzică. Mi se pare mie? Poate eu sunt deja dincolo? Trăim fiecare un fel de viaţă, dar nu acela pe care îl visasem. Toţi cerşetorii îşi duc pălăria casă ca pe o comoară. Au dreptate. „Am apucat să văd minţile luminate ale generaţiei mele devastate de demenţă, flămânzind într-o goliciune isterică”, scria Allen Ginsberg. Avea dreptate?

„M-a părăsit tremurul, suveranul meu”, scria Florin Mugur, avea un TREMOR, nu ştiu din naştere, de la o poliomelită, dar a fost MARCA lui, nu avea mască, avea o marcă de senior decăzut din drepturi prin vitregia vremurilor.” Ce este lumea? Un poem în veci”, se autoiluziona Hofmannsthal.

Magia pietrei anunţă mereu prăbuşiri. Corabia nu se întoarce niciodată.

Poetul poate locui orinde, numai să fie blând. Nu-mi plac poeţii- procurori, cei ce se cred Robespierre ai vieţii.

Uitat poţi să fii în lumină. Creierul este mereu asediat, el nu se predă.

Numai oglinzile nu au memorie. Tot ce îmi aparţine, braţe, creier, totul poartă o vină. Nici nu ştim câte hieroglife au mai rămas nedescifrate în noi.

Nu sunt cântăreţul sfârşituluiBoris Marian


ESEU

„În grădina raiului folcloric“ este titlul uneia dintre cărţile folcloristului, scriitorului şi compozitorului de marcă Marin Voican-Ghioroiu, dar i se potriveşte întregii activităţi, sunand ca un ecou al unei invitaţii să păşim în acest rai.

Eu am păşit şi am văzut că Marin Voican-Ghioroiu are mai multe glasuri pentru cântare. Glasul condeiului care aşterne frumoase poezii şi rânduri de proză sau dramaturgie este susţinut şi de glasul plin de armonii al cântecelor culese sau prelucrate de el, dar şi altele pe care le-a creat ca şi când ar fi izvorâte din vatra satului. La toate astea mai este de adăugat valoarea unor activităţi de organizare de spectacole şi concursuri pe ţară de primă importanţă. Şi pentru că bunul Dumnezeu i-a dat atâtea daruri, ca să le poată bine valorifica, i-a hărăzit şi o frumuseţe de soţie, pe Rodica Anghelescu, înzestrată cu glas de ciocârlie, argument temeinic pentru a fi angajată ca prim-solistă a Ansambului “Ciocârlia” al MAI. Astfel, prin glasul ei, cântecele şi poeziile lui îşi iau zborul spre sufletele oamenilor şi au ajuns să fie răsplătite cu premii valoroase.

Aşa dar, „jos palaria” mi-am zis şi am încercat să aştern măcar ceva din frumuseţea “grădinii raiului folcloric” pe care ei au creat-o pentru desfătarea noastră. Nu ştiu cum am să mă descurc cu câte-mi stau pe dinainte şi îşi cer dreptul la lumină, ştiind din capul locului, spre regretul meu, că multe vor rămane pe dinafară.

Vorbind de dragostea ce l-a legat de satul natal de pe dealurile valcene cu nume parcă din basm – Ghioroiu – de la care a împrumutat zestrea sufletească, dar şi numele, Marin Voican-Ghioroiu ne spune: „am cules cu migală flori alese de pe Dealul Viilor, apoi le-am semănat în Grădina Raiului Folcloric spre a bucura pe dragii mei români cu melodii izvorâte din patimă şi dor, din foşnetul frunzelor, murmurul izvoarelor, hăulitul fetelor, chiuitul flăcăilor la nunţi şi horele satului, să ofer iubitorilor de muzică populară câteva clipe de fericire pentru a nu uita niciodată limba, portul, tradiţiile şi plaiul nostru strămoşesc”.

„Dragoste-am cules din flori,Din soare aprins în zori...Din „Crucea voinicului”Şi ai mândrei ochişori...Din Dealu Ghioroiului”.

O bună parte din realizari sunt cuprinse în volumele semnate de Marin Voican-Ghioroiu:

“Cununi de flori” (Crowns of flowers) bilingvă

“Amintiri din cârciumioară”“Fiii satului” împreună cu prof. Ion

Paşol

Elena Buică

“Inimă de mamă” (trei volume)“În grădina raiului folcloric”“Flower crowns for the heroes”

(Cununi de flori pentru eroi) bilingvă, ediţia aII-a, revizuită şi a adăugat de data aceasta noi poeme pe care le-a pus în partitură, iar Rodica Anghelescu le-a înnobilat cu frumuseţea glasului şi gingăşia sufletului de gorjeancă îndrăgostită de frumuseţea melosului nemuritor al celei mai prolifice zone în păstrarea ăi perpetuarea tradiţiilor noastre, zestre de aur cu care ne mândrim.

“Din cuvinte-am sădit flori”“Dragoste-am cules din flori şi

Timpului i-aş plăti bani” – o vastă culegere de 612 pagini de folclor autentic, şlefuit şi personalizat.

În zilele noastre, în timp ce în ţară parcă este o întrecere pentru a demola autenticul şi frumosul lăsând loc kitsch-lui şi manelizării să se înstapânească peste tot, Marin Voican-Ghioroiu are instinctul şi puterea de a produce realmente altceva, de a se pune de-a curmezişul acestor stări.

În creaţiile sale impresionează în primul rând prinosul de frumos şi registrul

liric care îşi au izvorul în ruralul autentic cărora le dă forma versificaţiei populare îmbrăcate în metafore măestrite, iar unora le dă vesmântul muzical.

“În fereastra ochilor...La umbra

sprâncenelor –Ce noroc avui...Floare de gutui! În casa sufletului Îmi stă soarta

omului.”

Venind în contact cu activitatea sa creatoare, te simţi mişcat de profundele sale convingeri în valorile perene. Se face frate cu

codrul pe care-l înzestrează cu trăsături umane, cântă cerul, apele, soarele şi luna, păsările: ”Turturica toarce fir / Pe-o creangă de trandafir”, cântă fântâna ca elixir al vieţii, frământările omului simplu, tumultul vieţii de la ţară împletit cu clipele de răgaz pentru meditaţie profundă, speranţe şi regrete, dansul popular care elimină forţa negativă şi îl încarcă pe om cu pofta de viaţă, întâmplări cu dimensiuni baladeşti, momente de răscruce, cumpenele vieţii. Autorul stă de vorbă cu oamenii satului, descrie obiceiurile şi tradiţiile ca în adevarate tablouri rurale, anotimpurile si momentele zilei, meditează asupra scurgerii ireversibile şi implacabile a timpului. Vibrantă este delicateţea revigoratoare şi bucuria retrăirii copilariei, chipul mamei ca izvor dătător de viaţă, dorul, iubirile, frumuseţea sufletească întruchipată în fiinţa iubită. O temă frecventă este cea a florilor, un adevărat decor ce te trimite cu gândul la Rai. Colindele au şi ele un loc însemnat strălucind prin frumuseţe şi autenticitate: “Brad frumos verde şi-

nalt”, ”Lângă ieslea Domnului”, “Hristos fie lăudat”.

Creaţiile sale de o inestimabilă frumuseţe te duc imediat cu gândul că sunt un bun prilej de educaţie a tineretului, prin care poate să cunoască mai bine rădăcinile şi valorile poporului nostru şi să primească mesaje profunde: omul poate fi fericit şi fără bani, sau îndemnul de a fi buni şi cu credinţă în Dumnezeu.

Deoarece culegerile sale de folclor şi prelucrarea lor ating adâncimi de suflet, ne creează o mare desfătare şi o deplină admiraţie, aprecierile comentatorilor sunt elogioase şi numeroase.

Profesorul Univ. Dr. Dumitru Miron, Prorectorul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, în revelatoare prefaţă a volumului “Dragoste-am cules din flori” şi “Timpului i-aş plăti bani”, printre altele spune:

“Intr-o vreme în care epigonii se cred mari maeştri ai lirei, în care obiceiurile tradiţionale par a nu mai atrage pe nimeni, iar devenirea nu mai are timp să se raporteze la peren, cineva şi-a găsit timp să culeagă părţi de identitate culturală autentic românească, să le şlefuiască personalizat şi să ni le ofere într-o carte pentru a ne reaminti că nu venim de nicăieri şi nu ne îndreptăm catre niciunde. Dorind să provoace sintagma, tot mai dezumanizantă, “timpul înseamnă bani”, care ne face frivoli dacă îi dedicăm nedigerat toate energiile noastre, autorul acestor versuri repoziţionează echilibrul dintre timp şi bani, conferă elementelor acestui binom o altă încărcătură, mai aproape de sufletele noastre, şi ne invită să reflectăm la ceea ce este bine şi ceea ce este rău, la valorile trainice ale identităţii culturale autentic naţionale şi să redescoperim ceea ce vibrează cald atunci când vrem să rămânem noi înşine.”

La fel şi Profesorul universitar Dr. Aurel Mustăţea, remarcă cu deosebită satisfacţie: „Despre omul şi creatorul Marin Voican-Ghioroiu ar trebui să scriu multe pagini ca să pot scoate în evidenţă realizările sale muzical-poetice. Orice cititor care parcurge paginile lucrărilor sciitorului-compozitor Marin Voican-Ghioroiu îşi va da seama de munca neobosită (încununată de-o reală valoare artistică) pe care a depus-o timp de peste cinci decenii şi jumătate, spre a da la iveală adevărte dantelării de excepţie în domeniul melosului popular, în care un rol predominant îl deţine dorul neţărmurit pentru cântecul frumos, autentic al omului de la ţară, cât şi pentru plaiurile Olteniei iubite, de unde-şi trage seva creatoare. Am parcurs fără întrerupere cărţile pe care le-a publicat, şi sunt copleşit (în primul rând) de vasta tematică cuprinzătoare a tradiţiilor şi spiritualităţii poporului român, căci de la

MARIN VOICAN-GHIOROIU NE INVITĂ ÎN GRADINA RAIULUI FOLCLORIC


Grigore PostelnicuIonel NeculaLECTOR

cetăţean spaniol, Vicente Ayala, aflat în tratament la Lacul Sărat, observator detaşat al realităţilor noastre balcanice, cu truismele şi cu beteşugurile ei cronice – radicalizate după ceea ce s-a întîmplat in decembrie

Mare parte din substanţa romanului o constituie scrisorile expediate de turistul spaniol soţiei sale, Lucia, aflată şi ea în concediu prin Federaţia Rusă, cu descrierea întâmplărilor prin care trece în acest spaţiu oriental, prielnic experienţelor de tot felul. Nu insistăm asupra acţiunii, romanul are cam tot ce trebuie pentru a fi lecturat cu interes şi plăcere. Sunt aici pagini eseistice despre artă, despre capitalismul sălbatic care a invadat societatea românească şi care ne-a prins nu doar nepregătiţi dar şi în mare parte resentimentari la schimbare. Prea obişnuiţi cu răul, acceptăm mai greu reformarea lui. Evident, nu lipseşte pigmentul erotic, bonusul afectiv, emoţional şi patetic distribuit într-o doză măsurată, atât cât trebuie pentru a ţine cititorul în priză şi-n curiozitate perceptivă.

Se pot spune multe despre carte. Autorul îşi face debutul literar cu o carte scrisă cu nerv, cu patos, cu zel, de parc-ar vrea să readucă-n lectură cititorii pierduţi, rătăciţi prin futilităţi şi divertismente penibile. Se poate spune, bunăoară, că este un roman al tranziţiei noastre bolnave, cu derapaje de la normalitate spăimoase, cu apariţia unei faune noi de îmburgheziţi grobieni şi corupţi, care fac din politică un pretext pentru sporirea averii, cum nu s-a întâmplat nicicând în istoria noastră mai veche şi mai recentă. Primarul din localitatea Lacul- Sărat, un tip sordid şi gregar este tipic pentru noua generaţie de politicieni, care-a ştiut să fructifice optimal implicarea sa în politică şi patologia noilor stări de lucruri post-decembriste.

Spunea undeva Vasile Andru că un roman, oricare, reclamă o acţiune desfăşurată plus o idee filosofică, o axiomă, o paradigmă, care să se difuzeze în substanţa epică, să-i nervurizeze acţiunea, s-o verticalizeze, să-i confere fundament, temelie şi legitimitate. Or, exact aici se încurcă lucrurile la autorii mai tineri. Se pune atâta accent pe acţiune, că se pierde din vedere postulatul, ideea-liant, care să susţină şi să crediteze întreaga construcţie narativă. Ce-ar mai însemna Camus fără vectorul existenţialist sau Dostoievski fără clocotul freudian din subteranele conştiinţei? Cel mai adesea, absenţa accentului epistemic trădează o grabă suspectă de a ajunge cu manuscrisul cât mai repede la editor, un deficit de cultură, de cunoaştere, de propensie oximoronică şi de eludare a lucrului adânc şi înalt.

Cu Grigore Postelnicu, lucrurile stau puţin altfel. Motivul există, am în vedere distincţia dintre Eul curent şi Eul recurent, din Eul soft şi Eul hard, dar nu-l găsim dizolvat în toată substanţa epică, este mai mult un accesoriu decât fundament şi temei pentru întreaga desfăşurare narativă. Nu spun că este un defect al romanului, spun doar că-i păcat sănu extragi motivului toate implicatele epice.

Oricum cartea este bună şi autorul ipostaziază o frumoasă promisiune narativă. Eu îl creditez şi-i aştept viitoarele isprăvi literare cu toată înfrigurarea.

Cu Grigore Postelnicu mă aflu în relaţii normale de mulţi ani. Am avut, e drept, un moment de răcire când s-a implicat bastard într-o polemică ce nu-l privea şi al cărui subiect îi era absolut străin. Vorbea, printre altele, de nişte sponsorizări pe care, Doamne fereşte, nu le solicitasem niciodată până atunci, de la nimeni. Am înţeles repede că autorul acelor vorbe acrite porneau dintr-o neutralitate, care-l stingherea, precum o haină prea strâmtă. Nu era singurul.Dar de mine nu întrabă nimeni nimic, oameni buni, şi-o fi zis în singurătatea sa silfidă. Nu vede nimeni că sunt şi eu pe aici? Aşa m-am trezit cu o depoziţie intempestivă şi destul de frugal elaborată.

Nu i-am purtat vreun resentiment. Ba chiar în vara acestui an m-a abordat frontal. Mi-a spus că a terminat un roman şi-ar vrea să-l citesc înainte de a-l preda unei edituri. Nu l-am refuzat, dar i-am explicat că proiectele în care sunt implicat sunt aşa de acaparante c-ar

însemna să-i pun la încercare răbdarea, vreme de câteva luni bune. Tot atunci i-am mai spus un lucru, pe care-l regret: i-am spus că n-am prea multă încredere în posibilităţile lui literare, ceea ce cred că nu i-a căzut tocmai bine.

Am participat la lansarea romanului şi n-am luat în nume de rău noianul de superlative cu care-a fost gratulat autorul şi, bineânţeles, cartea. Stiu că aşa se procedează în asemenea împrejurări şi nu le-am luat în serios. Am citit cartea cu atenţie şi cu o curiozitate catalitică. Acum pot să spun că retractez neâncrederea arătată şi despre care am amintit mai sus. Zile şi nopţi la şes [Editura Eleonora, Tecuci, 2009] este, într-adevăr un roman elaborat, scris cu nerv, cu seriozitate, cu zel.

Despre ce este vorba? Suntem în anii de după revoluţie şi un tânăr ambiţios, Lascăr Bădescu, angajat al postului de televiziune Impact TV, realizator al emisiunii Ceaşca de cafea cu zimţi îşi propune să dea lovitura. Cum în televiziune lovitura nu se poate da decât prin rating, prin record de audienţă, eroul nostru este într-o permanentă căutare de pretexte, de acele mici bombiţe cu care să-şi ademenească telespectatorii, să-i câştige şi să-i fidelizeze emisiunii. Deja prima emisiune o considera ratată, pentru că a lăsat-o pe invitata Lili Consensual – un fel de Simona Sensual sau Sexi Brăileanca – să recite acele versuri prăpăstioase din Balada nunţii, pline de obscenităţi şi pornografii. Era sigur că Bossul, adică mai marele postului tv. nu-l va ierta pentru faptul că a scăpat emisiunea din mână şi-a prelungit-o în tot felul de trivialităţi. A avut noroc. A scăpat de sancţiuni tocmai datorită acelui moment penibil care a ţinut publicul în faţa televizoarelor şi-a realizat un rating neaşteptat de ridicat, obligând conducerea să adopte o poziţie binevoitoare.

Bineînţeles, autorul romanului nu scapă prilejul de a se lansa în supoziţii oţărâte despre media culturală scăzută a telespectatorilor şi a societăţii în general, care dezagreează emisiunile elevate şi se dă-n vânt după cele atipice, manelizate şi de divertisment ieftin, gen Elodia, care nu reclamă o apetenţă intelectuală Oricum, eroul este în căutare de subiecte cu trecere la public şi nu stă pe gânduri când i se oferă prilejul de a cumpăra sticul cu însemnările unui

cântecul de leagăn până la doină şi baladă, autorul a îmbrăţişat în creaţia sa toate genurile poetico-muzicale ale folclorului nostru. Subliniez, în mod special, cântecul de dragoste exprimat de domnia sa cu acea lumină şi curăţenie sufletească născută în vatra satului care, numai la noi la românii mai dăinuie spre cinstea celor care au adăugat din veac în veac şi păstrează cu sfinţenie în lada de zestre bijuterii cu valoare inestimabilă.”

Ca scriitor Marin Voican-Ghioroiu semnează pagini vibrante despre muzicieni. Ascultându-l pe Gheorghe Zamfir el ne transmite emoţii nemaiîntâlnite publicului la fiecare spectacol. „Nu pot să nu mă opresc la Doina Oltului, melodie de referinţă în repertoriul mondial pentru nai. Aici l-am văzut pe cel pe care l-a hărăzit Demiurgul să fie cu adevărat magnific. Vedeam cum lacrimile i se scurgeau pe faţă, cum degetele mâinilor deveniseră nai, ele însele, cum acel trup de om este cutremurat de trăiri indescriptibile. Pe faţă i se citea că vorbeşte cu o lume fantastică, îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrele Oltului, îl mângâie undele răcoroase şi tămăduitoare ale dorului şi iubirii de pământul patriei “

Pe Maria Lătăreţu şi-o aminteşte astfel: “Eram copil, aveam cinci ani când am cunoscut-o pe tanti Mariţa în restaurant, la Gara de Nord, unde tatăl meu era ospătar. M-a ţinut pe genunchi şi-mi spunea că dacă dă Dumnezeu voi ajunge şi eu cântăreţ, dar Dumnezeu a vrut să ajung poet şi compozitor. În amintirea minunatei Maria Lătăreţu am compus melodia “Marie, floare de dor”, muzica şi versurile interpretate de Rodica Anghelescu (laureată a festivalului Maria Lătăreţu-locul II)”

Marin Voican-Ghioroiu semnează şi teatru scurt “Speranţa”,

“Focul”, “Deznădejde şi credinţă”, “Poetul şi Regina”,”Experiment diabolic”, dar si scenete umoristice de-o mare savoare: ”Nu e bine, calc pe mine”. A compus muzică şi versuri pentru albumele “În poiana la Olteţ”, “De-ar fi dorul fân cosit”, “Din cuvinte-am sădit flori”, “Soartă cine crede-n tine”, “In grădina raiului folcloric”.

A scris nenumarate poezii pe cele mai diverse teme. Volumul “Flower crowns for the heroes” (Cununi de flori pentru eroi) bilingv, engleză şi romană, a fost publicat recent şi în revista “Romanian VIP” din Dallas de către renumitul publicist George Roca, la care a adăugat şi o notă la subsol: “Am considerat să-l fac public deoarece este un exemplu plin de durere, sensibilitate, compasiune şi asociere cu victimele actului terorist care a avut loc în 11 septembrie 2001 la New York. Am rămas impresionat atât de frumuseţea exprimării în versuri cât şi de taletul de a pune pe note poemele sale”.

În ziua în care l-am cunoscut personal, înaintea mea s-a înfăţişat un domn cu un braţ de flori pe care mi le-a oferit cu gesturi de curtoazie aleasă – nici nu mi-l închipuiam altfel- Zâmbind, cu faţa luminoasă, cu o privire caldă şi o voce melodioasă, mi s-a adresat ca şi când am fi fost prieteni de o viaţă întreagă.

Când întâlnim astfel de oameni ca Marin Voican-Ghioroiu, oameni dăruiţi cu har de la Pronia Cerească, oameni ţesuţi din lumină, cu convingeri profunde în valorile neamului nostru cărora să le închine întreaga viaţă, cu iniţiativă creatoare, cu măsură în tot ce fac, cu demnitate, cu un larg umanism şi curat creştinism, oameni încărcaţi de emoţie şi delicateţe în faţa purităţii simple, trebuie să ne plecăm frunţile.


dimensiuni, au denumiri (colorate) din lumea muzicii precum “Contrapunct in alb”, “Contrapunct in rosu”, “Compozitie” sau “Adagio cantabile”... De ce pictura abstacta? Pentru ca muzica este cea mai abstracta dintre arte. Aici e probabil secretul

Zahavei Lupu; in tensiunea ascunsa, in sensibilitatea ardenta tradusa in sunetele din culori... Creatia ei emana dinamism si energie. Materia si sunetul formeaza o unitate de expresie, ritm si cunoastere. Aflata la interferenta celor doua arte, dinsa realizeaza un echilibru intre sensuri, sentimente, convingeri, tensiuni ascunse, revolte si sperante nesfirsite.

ARTE

- Eu fac muzica in pictura! afirma Zahava Lupu la modul cel mai firesc.

Licentiata a Academiei de muzica din Tel Aviv dar si a Institutului de arta plastica “Avni”, Zahava a gasit, se pare, modalitatea de a combina cele doua haruri cu care a binecuvintat-o natura. Ea construieste tabloul ca pe o

compozitie muzicala, respectind niste reguli din care nu lipsesc armonia si contrapunctul. Alege o melodie dupa

starea de spirit in care se afla (muzica israeliana, sound “negru” , incantatii

ADAGIO CANTABILE

gregoriene sau arii din opere) si culorile potrivite. Si picteaza...

Albul este la ea culoarea de baza, un alb puternic, cu numeroase nuante, la care se adauga ca pe un portativ celelalte culori. Forta texturii, colajul, hirtia de orez, sint micile secrete ale lucrarilor ei abstracte. Compozitiile Zahavei Lupu invita la o calatorie interioara, printre framintari sufletesti si sentimente dure exprimate prin linii energice dar si, aproape concomitent, printr-o intimitate armonioasa, in registru minor, exprimate prin culori senine.

Nu ne vom lasa insa pacaliti. Armonia compozitiei ascunde sentimente care pot fi descoperite numai privind in adinc, lasind sa vorbeasca textura si felul in care e asternuta culoarea. In ciuda lirismului evident din lucrarile ei, avem de a face cu o pictura militanta, cu aluzii politice sau sociale si care lasa loc multor semne de intrebare. Pictura Zahavei Lupu exprima rasturnari si confruntari, o lupta continua cu natura, cu

existenta, sugerind implicatii filosofice universale.

Personal, am sentimentul ca lucrarile ei pleaca de la o istorie concreta, trecind printr-o melodie proprie care nu numai ca nu o izoleaza de lume, ci imbraca pe nesimtite o haina sonora, personala, intima. Pictura poetica a Zahavei Lupu, in ciuda aparentei complexitati, contine si o naratiune concreta si o melodie insidioasa, ajungind la acea semnatura inconfundabila care e numai a ei.

Nu e surprinzator ca picturile, de cele mai multe ori compozitii de mari


DESTINE PE UN STROP DE LAVĂ

Cu vreo trei milioane de ani, inainte de facerea acestei lumi dupa evrei, undeva in partea de jos si rasarit a marelui Ocean Pacific, un vulcan si-a scos capul de lava fierbinte din valurile apei. Oceanul l-a primit cu valurile deschise, mingaindu-l sa se linisteasca. Dupa alt timp, adincul oceanului s-a cutremurat din nou, nascind, printr-o eruptie, un alt vulcan linga cel dinainte si apoi un al treilea vulcan si inca citiva mai mici pina ce lava lor s-a unit la suprafata oceanului formind o mica insula, la cea mai mare departare de toate celelate insule si continente ale planetei. I-au trebuit mamei pamantului aproape doua milioane si jumatate de ani sa desavirseasca aceasta insula care, in imensitatea Oceanului Pacific nu arata mai mult decit o picatura de lava stinsa, un singuratic graunte vulcanic intre valuri dincolo de orizonturi.

De sus, de undeva din cer, sau de mai sus, de unde pornesc fortele cele mari ale creatiei si distrugerii universului, ale genezei astrilor vii sau morti, i s-a sortit aceste minuscule si izolate insulite, din ratiunii universale nepatrunse, un destin cu totul si cu totul aparte pe aceasta planeta. Dupa formare, vinturile si valurile au adus semintele vietii inverzind-o, apoi au sosit zburatoarele ce au adus in penele lor alte seminte ale vegetatiei terestre si oua minuscule de tot felul de gize ce au imbogatit viata pe acesta insula, aleasa din univers, devenita verde sub care se zac vulcanii stinsi, definitiv, de vreo zece mii de ani, deci cu mult inaintea facerii lumii in sapte zile de catre evrei! La urma, au venit pe valurile oceanului oamenii cutezatori, predestinati ca prin faptele lor, sa lase in istoria intregii omeniri una dintre cele mai extraordinare pagini de cultura autentica si inedita, creata din menire, simtire si forta, aparent supranaturala, pe cea mai indepartata si solitara insula. Statuile lor uimesc si impresioneaza pe orice calator prin aparenta misterioasa, greu de patruns, in fapt sunt doar o alta expresie absolut originala a ceea ce este in stare omenirea in constiinta si gindirea ei, in evolutia ei sociala si culturala.

HOTU MATU’A, temerar navigator polinezian si conducatorul neamului pe care l-a adus pe aceasta insula de departe, cindva in a doua jumatate a primul mileniu, a sosit doar in doua catamarane, pe care acum, in secolul XXI, le putem compara ca idee, indrazneala si fapta cu navele spatiale ale acelor vremuri. Ajunsi pe minuscula insula vulcanica, nelocuita anterior, dar devenita in timp un adevarat paradis verde ospitalier, s-au stabilit, numind noua lor asezare insulara RAPA NUI (scris si Rapanui). De unde anume au plecat, de ce au plecat, cum si cit au navigat, cum au nimerit aceasta punct in imensitatea pacifica, nestiut dinainte si ascuns in spatele a atitor orizonturi, sunt intrebari pe care noi, cei de astazi, ni le punem cind vedem aceasta galerie de arta veche, unica in lume, unde trecutul indepartat nu a fost consemnat in scrieri concise ci ridicat in statui originale: moai!

Calatorii ce au vazut, si vad, acesti moai din tuf vulcanic ramin exaltati, traiesc o stare de surescitare deosebita in fata infatisarii lor ciudate si oarecum bizare fata de toate celelalte statui ale culturii omenesti ridicate de-a lungul vremurilor. Imaginea lor mai putin paminteasca da framintari mistice dincolo de toate orizonturile oceanului sau ale cerului diurn si nocturn impodobit cu stele. Si chiar daca, tot ce pare misterios incet, incet este mistuit de explicatii rationale, uimirea ramine si admiratia sporeste fata de ceea ce au infaptuit acesti oameni alesi.

Infaptuirea acestor moai, pe aceast strop vulcanic de la marginea Polineziei, este ceea ce locuitorii rapanui numesc mana, adica forta supranaturala ce poate exista, in anumite imprejurari, in oameni cind simt, traiesc si realizeaza extraordinarul, ca supravietuire sau dainuire definitiva in istoria si cultura lumii. Dintre toti locuitorii Polineziei, din acea vreme, numai cei din neamul lui Hotu Matu’a au fost inzestrati cu mult mai multa mana, atunci cind au debarcat pe aceast mic paradis oceanic, pe care in decurs de citeva secole, l-au transformat in cel mai mare sanctuar inchinat predecesorilor lor, in cel mai mare muzeu de in aer liber de pe pamint, deschis universului, care i-a inzestrat cu mana cea supranaturala!

POLINEZIA este o vasta arie oceanica triunghiulara, cuprinsa intre Hawaii, Noua Zeelanda si Rapanui, in care se gaseste o puzderie de insule - peste o mie – ce, rind pe rind, au fost ocupate de niste oameni indrazneti, cutezatori cu catamaranele lor zburatoare pe valurile oceanului, fara sa aiba harti si busole, fara acea teama cutremuratoare pe care au avut-o multa vreme navigatorii europeni de-a cadea la marginea oceanului! Pe toti cei ce s-au asezat in acest triunghi al Pacificului cu insule paradis ii numim azi polinezieni, dar obirsia lor este in Micronezia si Melanezia, niste mari grupuri de insule tot din Oceanul Pacific, dar mai spre apus si mai aproape de coasta sudica a continentului asiatic, de pe care initial s-au desprins, la inceput doar ca pescari. Generatie dupa generatie au devenit tot mai indrazneti pe ocean, cu tot mai mari si perfectionate ambarcatiuni si astfel, secol dupa secol, au cutezat tot mai departe trecind de pe o insula pe alta, in cautare de mai mult spatiu liber si hrana. Dintre ei o mina de temerari urmindu-si destinul sortit din univers au ajuns pe minuscula Rapanui, unde mana cu care au fost inzestrati au transpus-o in existenta, perpetuarea si inmultirea neamului iar dupa doua, trei generatii au inceput sa ridice moai. Singuri, si singurii, dintre toti polinezienii au cioplit si ridicat asemenea statui din tuf vulcanic. De ce, cum si mai ales ce reprezinta moaii ramin intrebarile tuturor calatorilor ce ii vad.

MOAII nu au nicio relatie cu religia. Nu sunt zei sau idoli, nu sunt duhuri bune sau (continuare în nr. viitor)

JURNAL EXOTICRAPA NUI - „INSULA PAŞTELUI’’

Corneliu Florea

rele, divine sau diabolice, sunt cu totul si cu totul altceva, deosebit de ceea ce suntem obisnuiti sa vedem si sa cunoastem cind privim statui.

Moaii sunt parintii si strabunii lor, neamul lor! Moaii reprezinta cel mai original cult al mortii fata de predecesori. Acesta originalitate de gindire, constiinta si fapta impresioneaza fiind total inversa fata de ceea suntem obisnuiti sa intilnim in sculptura lumii. Comparind in timp si spatiu, moaii reprezinta cea mai inaltatoare expresie de afectiune si respect datorata predecesorilor din toate timpurile si din toate culturile omenirii, in raport cu suprafata si numarul populatiei rapanui. Si mai departe, contemplind moaii ne dam seama de cita vointa si energie - mana – a fost nevoie sa-i ciopleasca, finiseze, transporte si sa-i ridice pe niste platforme sacre, numite ahu. Puneti in calcul ca nu aveau unelte metalice de cioplit si finisat aceste statui, nu aveau animale de tractiune spre platformele destinate si nici macar care cu roti. Apoi verticalizarea si fixarea. Pentru multi calatori toate acestea au fost si au ramas taine, enigme, mister. Instalati vertical pe platforme sacre moaii privesc spre interiorul insulei, in ideea de fi prezenti si privi viata descendentilor lor. Sunt si exceptii, unii privesc spre cei ce pescuiesc, iar altii, de pe o inaltime privesc oceanul pe care au venit si noaptea vad stelele care i-au calauzit.

S-au numarat si inventariat 887 de moai de diferite marimi; de la un metru si ceva pina la gigantul de 21 de metri dar, in medie, sunt cei de patru - cinci metri. Priviti cu atentie si comparati se observa clar evolutia artistica dealungul secolelor, in mod categoric s-a trecut de la artizanalul inceputului la o adevarata brasla artistica cu maestri si ucenici. In general la executia unui moai lucrau cinci - sase oameni timp de un an, dintre care doi, trei erau maestri si ceilalti ucenici! Pacat ca nu s-au dedicat mai mult scrisului, fiindca au si scris, sunt dovezi – rongo-rongo - ramase nedescifrate. Prin scris s-ar fi pastrat mai mult din cultura lor decit s-a transmis oral.


Fără prezenţa militară protectoare a SUA – celebra umbrelă nucleară, fără sprijinul economico - financiar masiv de după a doua conflagraţie mondială, Europa ar fi de decenii un infern roşu, în care cîteva sute de milioane de sclavi moderni ar clădi „paradisul Comunist” al ursului sovietic. Mai mult, fără Războiul Stelelor impus de „actorul scăpătat” Ronald Reagan coroborat cu încercarea disperată a providenţialului comunist reformist Gorbaciov de a salva şi umaniza sistemul comunist în ceasul al 24-lea, noi, cetăţenii Europei Central - Răsăritene n-am fi putut trăi clipele de sublim ale prăbuşirii comunismului şi de revenire în concertul naţiunilor libere. Tocmai de aceea, după 50 de ani de ocupaţie sovietică şi dictatură comunistă, nu pot pricepe adversitatea majorităţii populaţiei fostelor ţări captive faţă de SUA. Presupun că provine dintr-o invidie seculară, dintr-un inconştient colectiv permanent frustrat şi confruntat cu complexul inferiorităţii şi pe undeva din reminiscenţele propagandei comuniste, ce asimila America cu marele duşman, satana care pogoară asupra naţiunilor iubitoare de pace, fulgerele urii şi distrugerii. Pînă şi o parte dintre tineri au preluat gargara antiglobalistă, antiamericană, fără ideologie sau doctrină politică coerentă, în timp ce visul majorităţii lor e dacă nu să trăiască, măcar să lucreze cîţiva ani în America, pentru atingerea mult rîvnitei prosperităţi materiale individuale. Cred că ostilitatea tinerilor faţă de SUA, cel puţin aici în Europa este mai mult un protest instinctiv faţă de cel puternic, o încercare de a crea o contrapondere locală, regională, comunitară sau chiar naţională faţă de dominaţia militar-economică americană a mapamondului.

19. UNDELE RADIOFONICE M-AU SALVAT DE LA RINOCERIZARE

Deşi n-am intenţionat, gîndurile mele sunt groaznic de politizate.

N-am ce face, din copilărie am simţit o atracţie deosebită spre chestiunile politice. Impulsul mi-a fost dat de tatăl meu care asculta sistematic, în surdină, Europa Liberă, BBC, Kol Israel şi Vocea Americii. O realitate paralelă, mult mai colorată şi bogată ca cea socialistă cenuşie, sărăcăcioasă şi nivelatoare care mă înconjura se deschidea în faţa percepţiei şi fanteziei mele adolescentine pe calea undelor radiofonice. Dezbătută, comparată şi rîvnită în cercul restrîns de prieteni şi rude. Venită clandestin şi magic prin eter, în ceasurile tîrzii ale serii, vîntul de civilitate şi democraţie n-a putut fi sechestrat la graniţă. Minimala mea şcoală gazetărească s-a făcut la cursurile serale fără examen ale lui Noel Bernard, Emil Georgescu, Vlad Georgescu, Neculai C-tin Munteanu, Max Bănuş, Emil Hurezeanu, Nestor Rateş, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu şi nu în ultimul rînd corifeii muzicii pop, Cornel Chiriac şi Radu Teodor. Aceştia au fost profesorii mei invizibili, scuze dacă nu-i citez pe toţi, care mi-au sădit prin decibelii înaripaţi transmişi, fundamentul informaţional - cultural de care am fost văduvit ca elev în sistemul de învăţămînt socialist cvasiermetic de-atunci. Să fiu bineînţeles, sunt recunoscător învăţătorilor şi dascălilor mei clujeni, din şcoala generală, liceu şi facultate, care în condiţiile materiale şi ideologice împovărătoare şi limitate de-atunci au asigurat cu probitate profesională şi devotament pedagogic o instrucţie şi-o educaţie de nivel european. Ascultarea posturilor străine de radio aducea exact acel plus educativ şi informaţional, la care tinerii români din acea vreme n-aveau acces, datorită corsetului ideologic al cenzurii, îndoctrinării şi învăţămîntului politic. În rîndul generaţiei mele, încercarea de îndobitocire şi sugrumare în faşă a gîndirii libere, analitice, comparative, creative şi critice prin sute de ore mecanic - papagaliceşti de economie politică, socialism ştiinţific şi documente de partid n-a dat nici pe departe rezultatul scontat de dictatura ceauşistă. Dimpotrivă, forţarea asimilării unor rudimente de lozinci şi cugetări simplist - triumfaliste au creat o stare de lehamite şi aversiune faţă de tot ce e oficial şi vine de la partid. Cele cîteva ore de recepţie bruiată a Europei Libere au cîntărit infinit mai mult în formarea oricăruia dintre noi, decît materiile insipide, incolore şi lipsite de conţinut ale învăţămîntului politic. Propaganda comunistă a pierit pe propria-i limbă de lemn, cu ajutorul frăţesc al disidenţei şi emigratiei din exterior.

20. BLESTEMUL ŞI BINECUVÎNTAREA ALOGENILOR

M-a frapat întotdeauna zelul neofiţilor. Sîngerosul Inchizitor Torquemada a fost urmaşul unei familii de evrei convertiţi. Bunica dinspre mamă a diabolicului Hitler a fost evreică austriacă. Criminalul SS Heydrich, asasinat de rezistenţa cehoslovacă, a fost evreu pe jumătate şi a comis crime abominabile, din motivaţia de a-şi ispăşi

originea etnică nedemnă. Călăul Beria, crudul şef al KGB, asasinul care a condus lichidările la nivel înalt din rîndurile Comitetului Central din perioada stalinistă, a fost evreu german de origine. Galeria de exemple reprobabile poate continua la nesfirşit: Zelea Codreanu a fost polonez de origine, dictatorul nyilaşist Szálasi a fost şvab de origine, Péter Gábor şeful securităţii comuniste ungare din perioada stalinistă a fost evreu, la fel ca omologul său român Lazăr Grunberg. După căderea lui Ceauşescu s-a încercat o campanie de presă penibilă, care să acrediteze ideea că el ar fi fost ţigan turc. Fiecare naţiune încearcă să-şi renege personalităţile negative, căutîndu-le origini alogene. Fiecare popor se străduieşte să-şi romanţeze şi idealizeze propria istorie naţională, mult peste dimensiunile şi căderile ei reale. Există în planul inconştientului colectiv o propensiune spre adorarea de sine, spre un triumfalism devastator. Pe plan individual, este absolut normală strădania „străinilor” de a se integra organic în ţesutul naţional-social-cultural al majorităţii. Acestor eforturi le-au premers mai întotdeauna secole de asuprire, frustrări şi deseori încercări de lichidare fizică colectivă. Zelul neofiţilor are prin simetrie o dimensiune deosebit de pozitivă. Ea induce în organismul poporului gazdă un aport de vitalitate, diversitate şi noi perspective economico - culturale. Un exemplu relevant în acest sens, mi se pare contribuţia celor cîţiva cărturari de origine evreiască, precum: Moses Gaster, Hary Tiktin şi Lazăr Şăineanu care nici măcar nu erau cetăţeni români, la desăvîrşirea limbii literare şi gramaticii româneşti.

21. EMINESCU – PETŐFI. O ASOCIERE DELOC ÎNTÎMPLĂTOARE

Conex la subiectul antedezbătut, fără a face din iscodirea originilor etnice ale personalităţilor o fixaţie, vă propun o asociere de nume peste timp şi spaţiu, cu scopul declarat de a înfuria pe marii patrioţi naţionali: Eminovici – Petrovici. Primul, cel mai mare poet al românilor, al doilea cel mai mare poet al ungurilor. Amîndoi, obiecte de cult şi slavă ale istoriilor naţionale română şi maghiară. Dincolo de rezonanţa asemănătoare a numelor, care probabil demonstrează o origine slavă comună, fapt cu totul secundar, asocierea fortuită a subsemnatului se vrea o profesie de credinţă pentru valoarea individuală, singura care contează în orice context istoric sau în orice configuraţie a posterităţii, independent de rădăcinile sale. Cînd cetăţeanul de rînd, omul de pe stradă va înţelege pînă în jighere că doar omul ca atare contează şi nu originea sa etnic – tribal – religios - culturală, societatea umană va începe să progreseze de la natură spre cultură sau mai simplu spus se va mişca în direcţia unei posibile convieţuiri fericite. Puterea oricărei naţiuni rezidă tocmai în disponibilitatea de a absorbi în sinul ei elemente de origine diversă şi în a le integra în aşa măsură, pînă devin diamante reprezentative.

22. LIBERTATEA APARTENENŢEI. ŞANSA UNEI LUMI NOI

Apartenenţa la o religie, la un stat, la o naţiune trebuie să fie strict o chestiune de opţiune personală, măcar acum la început de secol 21. După experienţele tragice ale istoriei, nici o religie, nici un stat şi nici o naţiune n-are dreptul să le interzică credincioşilor, cetăţenilor şi conaţionalilor proprii, ca la o adică, aceştia să opteze pentru o altă religie, o altă patrie sau chiar o altă naţie. Această statuare a dreptului de decizie individuală reprezintă cheia de boltă a libertăţii fiinţei umane. Părinţii fondatori ai SUA au avut vizionarismul de a consfinţi în Constituţie, libertatea persoanei de a fi fericită. Aparent, această metaforă sublimă, dar demonetizată n-are ce căuta într-un text de lege. Libertatea transcede rădăcinile religioase, etnice şi cetăţeneşti. Desigur, respectarea, păstrarea şi cultivarea tradiţiilor, obiceiurilor, cutumelor şi limbii materne reprezintă o obligaţie morală fundamentală a fiecărui om, o realitate moştenită prin naştere. Din nefericire, de multe ori contextul religios, etnic sau statal a fost opresiv, discriminativ sau chiar periculos pentru integritatea fizică, psihică sau morală a individului. Fenomenul migraţiei de masă sau al exilului personal sunt vechi de cînd lumea, efect al contextului istoric opresiv. De-aici importanţa deciziei individuale, mai pe şleau zis libertatea de a părăsi corabia nu numai la rău, ci mai ales la bine. Globalizarea, adică libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, energiei, oamenilor şi informaţiei, pe lingă imensele probleme pe care le crează, conferă şansa unui nou început al istoriei însăşi, prin libertatea alegerii oricărei forme de apartenenţă: juridică, administrativă, naţională, economică, religioasă, culturală şi chiar sexuală.

INFERNUL CLIPEI, PURGATORIUL CUVÎNTULUI, PARADISUL AMINTIRII ANTICAMERA ABSOLUTULUI

ESEU



NOTES

Ştiinţa pierdută a lui Zalmoxis sau Steaua Tetrahedronică, octagonul şi cultura carpato-danubiană

Cristina Nicoleta Sprînceană


Piscurile muntoase ale fostului continent Atlantida au devenit ceea ce cunoaştem astăzi sub numele de insulele Azore din dreptul Portugaliei, iar insulele Bimini din apropierea Floridei sunt fostele piscuri muntoase ale insulei Poseidia care a aparţinut cândva continentului Atlantida. În sfârşit, a cincea rasă umană este cea a aryenilor sau caucazienilor, care a apărut tot în Atlantida, acum câteva sute de mii de ani şi s-a răspândit ulterior pe celelalte continente, dând naştere la ceea ce cunoaştem astăzi sub numele de popoarele Indo-Europene şi descendenţii acestora.

Aceasta este pe scurt, foarte pe scurt, povestea zbuciumatei istorii şi a evoluţiei omului pe Pământ - cel puţin în conformitate cu Doctrina Secretă Tibetană. O mare parte a învăţăturilor ezoterice Tibetane mulţi-milenare au fost confirmate - cu o limită oarecare de plus şi minus - de către cercetări ştiinţifice (care atestă, spre exemplu, cel puţin trei schimbări ale polilor magnetici ai Pământului în ultimii 900.000 de ani, cu repercusiuni dramatice asupra scoarţei terestre, climei şi biosferei), descoperiri arheologice şi subacvatice, distribuţia florei şi faunei, mărturii istorice, scrieri ale anticilor (cum ar fi cele ale lui Plato), sute şi mii de legende şi mituri ale popoarelor din jurul lumii, memoria colectivă a oamenilor, învăţăturile ezoterice ale Teosofiştilor, ocultiştilor, mărturiile clairvoyanţilor - printre care şi Edgar Cayce (numit şi „profetul care doarme”), cel mai mare clarvăzător al secolului XX, ş.a.m.d.

Luând în consideraţie ordinea cronologică în care octagonul apare în cultura diferitelor popoare din jurul lumii, următoarea mare civilizaţie care l-a incorporat, a fost şi este cea chinezească. Dacă este să dăm crezare diferitelor surse care susţin că poporul chinez este, aşa cum a fost şi cel mayan, urmaşul direct al celui atlantid, apare pe undeva ca o concluzie de bun simţ că octagonul, împreună cu paternul energetic, cu sistemele astronomice, astrologice şi filozofice adiacente, nu reprezintă vreo „invenţie” recentă, ci este o moştenire preluată direct de la civilizaţia atlantidă.

O veche legendă chinezească povesteşte că în urmă cu aproape 5000 de ani, la începuturile civilizaţiei chineze, Fu Hsi, primul dintre cei cinci împăraţi mitici ai Chinei, a văzut ieşind din apele Râului Galben o broască ţestoasă pe carapacea căreia se aflau semne ciudate, o colecţie de opt hieroglife dispuse într-un cerc în mijlocul căreia se afla o a noua hieroglifă.

Fiecare hieroglifă era alcătuită din trei linii, unele continue, altele discontinue. Cum în acele zile broasca ţestoasă era considerată un simbol sacru, împăratul Fu Hsi a luat în seamă mesajul, l-a descifrat şi astfel octagonul a apărut în cultura chineză. Cele nouă hieroglife au fost asociate, fiecare cu câte un număr, iar octagonul a fost numit „Ba Gua” sau „pătratul magic”. Denumirea de „magic” i-a fost atribuită deoarece în orice direcţie se adunau cele nouă numere dispuse octagonal, suma finala era întotdeauna 15.

Între toate sistemele religioase majore ale Chinei antice (Confucianismul preocupat cu societatea umană şi responsabilităţile membrilor ei, Buddhismul - religia salvării şi Taoismul preocupat cu armonia dintre om şi natură) filozofia octagonului şi-a găsit cel mai apropiat corespondent în filozofia Taoistă. Astfel, la sfârşitul dinastiei Chou, în secolul 3 B.C. a fost fondată şcoala Yin - Yang sau „şcoala principiilor opuse”, care susţinea că armonia interioară poate fi obţinută numai după ce umanitatea a ajuns la un echilibru între ea însăşi şi forţele naturale, legile Universale. Un alt important set de noţiuni asociate cu şcoala Yin - Yang, a fost cel al celor „5 faze de evoluţie”, respectiv apa, focul, metalul, lemnul şi pământul. Rând pe rând, alte corespondenţe au fost găsite şi atribuite macro-Cosmosului şi micro-Cosmosului, respectiv puncte cardinale, direcţii spaţiale, anotimpurile anului, culori, animale, sisteme şi organe din corpul uman, cele cinci simţuri, ş.a.m.d.

Simbolul Yin - Yang care a fost încorporat în centrul octagonului, arăta ca o alta variantă a simbolului Hunab Ku, cel care reprezenta centrul galactic în sistemul astronomic mayan. De-a dreptul ciudată aceasta coincidenţă între două simboluri aparţinând unor culturi aflate la mari distanţe în timp şi spaţiu, nu-i aşa?...

Cele 8 grupuri a câte 3 linii descoperite de Fu Hsi pe carapacea broaştei ţestoase au devenit ulterior baza uneia dintre

cele mai vechi şi grandioase cărţi clasice de înţelepciune Orientală, I Ching sau „Cartea schimbărilor”. Concepută acum 5000 de ani de acelaşi împărat legendar, I Ching a fost şi este considerată de către filozofi, politicieni, yogini, ocultişti, matematicieni şi oameni de ştiinţă, o înmănunchere a principiilor Universale fundamentale. Ceea ce Fu Hsi a făcut, este practic un set de permutaţii matematice binare din care au rezultat 64 de combinaţii, la care ulterior alţi învăţaţi - printre care unul dintre fondatorii dinastiei Chou şi Confucius - au adăugat versuri, comentarii şi interpretări. I Ching este folosit şi ca oracol, pentru previziunea viitorului şi aflarea răspunsurilor la diferite întrebări.

În anul 1953 a fost descoperit codul genetic, secvenţa bazelor de nitrogen din acidul dezoxiribonucleic (DNA). Secvenţa respectivă conferă instrucţiunile pentru sinteza proteinelor prin determinarea secvenţei amino-acizilor care compun proteinele. În DNA sunt 4 feluri de baze de nitrogen: adenina, guanina, citozina şi timina. Fiecare amino-acid este reprezentat de o serie de trei baze care constituie un codon şi există nici mai mult, nici mai puţin decât 64 de combinaţii posibile de codoni. Codul genetic este universal. În toate formele de viaţă care au fost studiate până acum, de la bacterii până la om, aceiaşi codoni determină aceiaşi amino-acizi.

Ceea ce constituie, însă, surpriza surprizelor este corelaţia care există între codul genetic şi I Ching. Cele 64 de combinaţii elaborate de legendarul împărat chinez acum 5000 de ani sunt identice cu cele 64 de combinaţii de codoni care dictează toate formele de viaţă pe Pământ! În mod similar, în calendarul sacru mayan (care reprezintă şi acesta o permutare a celor 13 numere cu cele 20 de simboluri sacre, din care rezultă 260 de combinaţii), matrixul, unitatea centrală este constituită din 64 de combinaţii şi identică atât cu I Ching-ul, cât şi cu codul genetic. Luând în consideraţie atât calendarul mayan, cât şi octagonul chinezesc cu simbolul Yin - Yang (care ambele încorporează simbolul centrului galactic şi codul genetic planetar), nu putem decât să ajungem la concluzia că atât mayanii, cât şi vechii chinezi cunoşteau faptul că adevărata sursă a vieţii este centrul Căii Lactee aflat la 25.000 de ani lumină de Pământ. Din centrul Căii Lactee sunt transmise prin intermediul Soarelui care acţionează ca punct focal, toate informaţiile care dictează unda vieţii pe Pământ.

Octagonul, I Ching-ul şi filozofia Taoistă au generat un sistem de Astrologie - Numerologie, numit Feng Shui (termen care în traducere înseamnă „vânt” şi „apă”). Astfel, pe baza octagonului, a „pătratului magic” s-a dezvoltat un sistem astrologic - numerologic pe care personal, îl găsesc de o mare fineţe şi o acurateţe incredibilă, calităţi pe care sistemele Vestic şi Hindus nu le au. Diferenţa de acurateţe se explică prin faptul că Astrologia Vestică de exemplu, măsoară numai influenţa corpurilor celeste asupra vieţii pe Pământ, pe când sistemul Feng Shui ia în consideraţie şi energiile globului terestru.

Pe scurt, acesta este principiul sistemului Feng Shui: energia chi generată în centrul galactic (reprezentată prin simbolul Yin - Yang aflat în mijlocul octagonului) ajunge la Soare şi Pământ după ce este „filtrată” de 9 stele: cele 7 stele care alcătuiesc constelaţia Carul Mare, steaua Polaris şi steaua Vega. Cele 9 stele sunt reprezentate, 8 din ele de câte un grup de trei linii dispuse pe laturile octagonului şi una în mijloc.

Vă veţi întreba desigur, de ce tocmai aceste stele din puzderia milioanelor care alcătuiesc Calea Lactee. Răspunsul este destul de simplu şi are la bază o explicaţie Astronomică - Astrologică. Respectiv în fiecare an, în momentul echinoxului de primăvară Pământul nu se regăseşte niciodată în aceeaşi poziţie în care a fost în anul precedent deoarece există o „întârziere” de 50 de secunde pe an. Aceste 50 de secunde fac în 72 de ani un grad, iar în 2160 de ani 30 de grade, ceea ce reprezintă un semn zodiacal. Rezultă astfel că Pământul parcurge cele 12 semne zodiacale în 25.920 de ani (2160 x 12), interval cunoscut sub numele de Marele An, Anul Sideral sau Anul Cosmic. Cele 12 semne zodiacale sau 12 luni (a câte 2160 de ani fiecare) sunt cunoscute sub numele de Marile Luni, intervalele de 72 de ani sunt cunoscute sub numele de Marile Zile, iar fenomenul în sine este cunoscut sub numele de procesiunea echinoxurilor.



R.B.: Care este subiectul pe care textul îl abordează şi cum a fost colaborarea cu actorii din distribuţie?

L.S.: E vorba de nişte soţi cât se poate de mediocri, care câştigă o mulţime de bani la loterie. E prima oară când lucrez cu Szász Enikő şi Dukász Péter, dar sper că nu e şi ultima! Sunt doi actori minunaţi, cu care e o plăcere să colaborezi. Nici nu consider timpul petrecut împreună drept muncă, e un proces de creaţie, mulţumită lor.

R.B.: Sunteţi acel tip de regizor care pune pe prim plan într-un spectacol situaţii, probleme şi trăiri interioare pe care le construiţi cu actorii. De ce simţiţi nevoia să reliefaţi pe scenă aceste aspecte?

L.S.: Consider textul doar material, informaţie, actorul e materia vie care poate răspunde la întrebări de tipul „cum?” şi „de ce?”. Dacă întâlneşte un regizor cu care se află pe aceeaşi

lungime de undă, împreună pot scoate la iveală acele substraturi ale piesei, fără de care pe scenă s-ar ajunge doar la o formă goală, cu care ar fi păcat să ne mulţumim. Viaţa nu e o expoziţie tematică, aşadar nici teatrul nu poate fi muzeu, ci o energie vie, vibrantă, în care mă afund împreună cu actorii mei, şi sper că şi spectatorii ni se vor alătura.

R.B.: Un regizor din Serbia la un teatru maghiar din România. O ”combinaţie” extrem de interesantă. Cum s-a ajuns la o astfel de colaborare, ţinând cont că montaţi de ceva vreme la acest teatru?

L.S.: Este a patra montare a mea la Timişoara, dar din prima clipă trupa şi oraşul m-au făcut să mă simt ca acasă. Dacă dezertarea ar mai fi la

modă, şi dacă aş avea motive să plec, aş veni cu siguranţă la Timişoara!

CRONICAR

„Prah”. Aşa se intitulează cel mai recent proiect teatral al Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timişoara, care a văzut lumina rampei în premieră pe data de 8 octombrie.

Regia artistică a piesei o semnează regizorul László Sándor. Actor, regizor, profesor universitar la Academia de Artă Novi Sad şi directorul Teatrului din Novi Sad, László Sándor deţine în propriul palmares diverse roluri de succes ca şi actor alături de câteva premii pentru spectacolele sale. Spectacole montate la TMST: „Se-apropie vremea”, „Raiul” şi „Livada de vişini”. Pe această temă am stat de vorbă cu regizorul artistic al acestui spectacol, d-nul László Sándor.

Raul Bastean: Spiró György - un dramaturg maghiar contemporan, deci implicit un text de teatru contemporan. Ce vă atrage în general la dramaturgia contemporană în comparaţie cu cea clasică?

László Sándor: Mă interesează şi clasicii, bineînţeles, fapt dovedit şi de alegerea mea de a pune în scenă, stagiunea trecută, Livada de vişini, tot la Timişoara. Însă aveţi dreptate, mă simt foarte apropiat de dramaturgia contemporană, poate deoarece îmi conferă mai multă libertate, şi pentru că descifrarea prezentului mi se pare o provocare mai mare.

R.B.: Ce v-a impresionat în mod special la acest text astfel încât să vă determine să-l puneţi în scenă?

L.S.: Situaţia neobişnuită în care se trezesc personajele. Visăm cu toţii la lozul cel mare, dar ce devenim dacă se întâmplă cu noi miracolul şi putem, oare să îi facem faţă? Oare ne cunoaştem destul de bine, ca să putem stăpâni situaţia şi să ne stăpînim pe noi înşine?

Raul Bastean

„ Viaţa nu e o expoziţie tematică, aşadar nici teatrul nu poate fi muzeu, ci o energie vie, vibrantă, în care mă afund împreună cu actorii mei [...]”

¤

„Lasă întotdeauna un mic loc greşelii”(proverb chinez). E valabil şi pentru marile spectacole. Revizorul lui Pintilie, spre exemplu, era o montare de geniu. Dar...colcăia de greşeli! Pe cînd mii de montări „perfecte”, ne adorm...

¤

Într-un trib din Alaska, măştile se ard, după ceremonie. Oare de ce? Şi deşi zona e plină de urşi, nu se confecţionează acolo nici o mască de mor-mor!

¤ După ce am băut coniacul Escu, vinul Conu Alecu şi

vinul Boier Bibicu, mă gîndesc că fără apel la cultură, viticultorii ar fi mai puţin inspiraţi...

¤

„În artă, emoţia este sediul memoriei” (M.Vişniec). Bine ar fi să o afle şi o anumită parte a regizorilor...

¤ Sunt spectacole, din ce în ce mai multe, despre care nu poţi, nu ştii, ori nu-ţi vine să vorbeşti. Ai senzaţia că ai uitat cuvintele. Am văzut numai la Iaşi, în ultimul an, trei dintr-astea. Ei şi? Ce contează? Anumiţi critici intră în incontinenţă verbală, cînd vine vorba despre ele...

¤

Printre fobiile lumii, una mi se pare pe cît de rară, pe atît de interesantă: frica de clovni (conerofobia)! Nu e rău: înseamnă că circarii sunt profesionişti. Tristă e soarta celor care nu stîrnesc nici o reacţie...

Bogdan Ulmu

File scurte dintr-un jurnal teatral

Interviu cu regizorul László Sándor


DEZVĂLUIRI

Loja francmasonică evreiască din Panciu activa din punct de vedere juridic sub forma unei asociaţii de meseriaşi. Documentele din arhiva Tribunalului Putna ne oferă informaţii interesante despre membrii, statutul şi scopurile respectivei organizaţii. Asociaţia filantropică Fraterna, sau Aavas – Ahim în ebraică, a fost constituită în data de 17 septembrie 1924 de un grup de 21 de meseriaşi evrei din Panciu: Marcu Ciobotaru, Manole Zisu, Rafail Rainstein, Iţic Goldenberg, Iosef Oraviţ (Horaviţ), David Stenberg, Solomon Talic, Lupu Mihel, Moise Nadler, Iosef Kohn, Şaie Sigler, David Maişaţ, Mihel Vantraub,

Iţic Calmanovici, Natan Herşcovici, Moise Segal, Bercu Zilberman, Şmil Eşeanu, Marcu Kohn, Moritz Israilovici şi Marcu Solomon. Ulterior li s – au adăugat şi: Avram Iur, Avram Honig, Boium Vasman, David Leibovici, Froim Zilberman, David Naişa, Solomon Leibovici, Smil C., Iţic Raidler, Iţic Ilgot, Moriţ Iancovici şi Herman Milerman. Numiţii Marcu Ciobotaru, Manole Zisu, Rafail Rainstein şi Iţic Goldenberg apar menţionaţi ca membri iniţiatori. Restul apar menţionaţi, împreună cu ei, ca membri fondatori. Primul comitet de conducere al asociaţiei a fost alcătuit din: Rafail Rainstein – preşedinte, Lupu Mihel – vicepreşedinte, Manole Zisu – casier, Iosef Horaviţz – secretar, Marcu Ciobotaru – controlor, Iţic Calmanovici – controlor, Moise Segal, Bercu Zilberman, Solomon Ţalic (sanitar), Şmil Eşeanu şi Iţic Goldenberg – membri. Scopurile asociaţiei constau în: exercitarea respectului moral şi înfrăţirea între membrii săi, privegherea pe rând în caz de boală pentru a sta în ajutorul bolnavului până la însănătoşirea completă, consolarea familiei decedatului în săptămâna de doliu. Conform Statutului membrii erau împărţiţi în 2 categorii: activi şi onorifici. Pentru a deveni membru activ al asociaţiei trebuiau îndeplinite mai multe condiţii: să fie meseriaş ori fost meseriaş, să se bucure de o bună reputaţie în societate, să nu fi comis vreun abuz de încredere, să aibă vârsta de cel puţin 16 ani dar nu mai mult de 60 de ani. Cererea candidatului trebuia adresată preşedintelui şi trebuia să fie susţinută de 3 membri activi care urmau să declare, pe propria lor răspundere, că petiţionarul întruneşte toate condiţiile cerute de Statut. Un membru al asociaţiei putea primi ajutor de la ceilalţi fraţi doar dacă avea o vechime de peste 6 luni. Adunarea Generală era convocată odată la 4 săptămâni. În cazul în care membrii prezenţi nu păstrau ordinea în Adunare şi nu dădeau dovadă de modestie puteau fi pedepsiţi cu o amendă de maxim 20 de lei. Dacă un membru al Comitetului lipsea nemotivat de la Adunarea Generală putea fi amendat cu maxim 10 lei iar dacă lipsea de la înmormântarea unui frate decedat amenda putea ajunge până la 30 de lei. Veniturile asociaţiei erau constituite din taxa de înscriere şi dintr – o cotizaţie lunară în valoare de 10 lei. Membrii care întârziau cu plata cotizaţiei timp de 2 luni nu puteau beneficia de nici un drept. La 11 ianuarie 1932 comerciantul Moritz C. Caufman din Panciu a concesionat societăţii Fraterna din Panciu soldul său creditor din contul curent pe care îl avea la „Banca Marmorosch Blanc” în valoare de 10.000 lei plus procentul aferent de 8% pe an. Cel care a cumpărat pentru Societate creanţa specificată a fost vicepreşedintele acesteia, meseriaşul Iţic Calmanovici . Asociaţia Fraterna din Panciu şi – a desfăşurat activitatea o bună bucată de timp, aceasta fiind menţionată şi într – un raport din 16 august 1938 trimis Chesturii Poliţiei Focşani de către Biroul de Siguranţă din cadrul Poliţiei Panciu ._____________________1. Arhivele Naţionale Vrancea, fond Tribunalul Putna – Secţia I, dosarul cu acte autentice nr. 47/1924.2. Arhivele Naţionale Vrancea, fond Judecătoria Panciu. Vezi actul de cesiune autentificat la nr. 17/11 ianuarie 1932.3. Arhivele Naţionale Vrancea, fond Poliţia Oraşului Focşani, dosar nr. 21/1938, f. 114.

Asociaţia FRATERNA (AAVAS – AHIM) din PanciuBogdan Constantin Dogaru

Lansare de carte la Biblioteca Colegiului “Edmond Nicolau »,

miercuri, 17 noiembrie 2010

Evenimentul a fost marcat de însăşi prezenţa scriitorilor Gheorghe Andrei Neagu, distins cu ordinul Cavaler al Literelor, Redactor al revistei „Oglinda Literară”(incontestabilă desfăşurare de cultură, muncă sisifică în „peisajul” atît de exotic, încă, al Literelor române), Preşedinte al Asociaţiei „Duiliu Zamfirescu”, căruia nu încetez să-i mulţumesc pentru încurajările şi susţinerea pe care mi le-a acordat), jovial şi deschis( un „Purtător de cruce” este, cu siguranţă şi un purtător de Lumină!), Mariana Vicky Vârtosu, Preşedinta Ligii scriitorilor filiala Vrancea şi Preşedinta Cenaclului literar „Duiliu Zamfirescu”, care continuă să mă surprindă cu rigoarea observaţiei literare, Ioan Dumitru Denciu, profesor şi Poet, care încearcă să „îmblînzească” destinul ( Poèmes pour apprivoiser le destin), cu pertinenţă şi delicateţe spirituală; gîndul mă duce tot la Antoine de Saint- Exupéry, şi la micul prinţ, „îmblînzitorul” de vulpi; Virgil Lovin. Colegi de catedră, Monica Ţigănuş, Ionuţ Ţandără, colegi de cancelarie, Alexandra Tătaru, Otilia Basuc, Dumitru Coşereanu, Rodica Franciuc, Nicolae Constantin, Mariana Tiron. Elevi.

Remarcabilă sensibilitate şi rezonanţă la Frumos, Poezie, Creaţie. Calităţi care, din fericire, nu sunt cu totul pierdute! Clipe de bucurie pentru care le mulţumesc. Har Domnului! Iată că în preajma Poeziei ne putem regăsi noi înşine! ...Mereu Poezia!

Vina de albastru/ Le délit de bleu,

Virginia Bogdan, Zedax, 2010, Focşani


Cui nu-i place muzica? Până şi plantele o iubesc.

Există o terapie prin muzică.Cultivând o muzică auzită numai în interior, exprimându-se

metaforic în”Odă la o urnă grecească”, romanticul John Keats scria pe la 1800:

O, dulce-i melodia auzită, mai dulce totuşi aceia care nu s-aude! Fluier nu-ţi curma suflarea, cântă numai, mai încet, tot mai domol, urechii dinăuntru doar să-i dai ocol.

Nu poţi să-ţi întrerupi cântarea,veselă şi jună ceată, aici sub pomi, a căror frunză—nici ea nu cade niciodată.

Rainer Maria Rilke gândea muzica ca pe o metamorfoză a simţirilor dar cu viziunea unui peisaj sonor: Muzica: respiraţia statuilor, poate liniştea tablourilor. Tu cuvânt, acolo unde cuvintele sfârşesc, timp aşezat vertical pe direcţia inimilor ce pier.

Boris Pasternak îl privea pe “naivul”Chopin, “trezit din reverie” într-o” cetate-n mit rămasă”, sau pe Ceaikovski: Ori în tumulturi infernale

Din tot ce însemna dantesca Văzu Ceaikovski sala-n jale Pentru Paolo şi Francesca.Marcel Proust îl comenta pe acelaşi Chopin ca un” ocean

de lacrimi, de hohot, de suspine pe care-un stol de fluturi în zbor îl tot străbate cândhohotind a jale, când dănţuind pe valuri”În poezia românească exeplele nu sunt deloc neglijabile.

La Eminescu muzica este un fond pe care poetul grafiază, ca pe un portativ:

O muzică tristă, adânc voluptoasă, Pătrunde-acea lume de flori şi miroasă; Şi verzile lanuri se leagănă-n lună Şi lacuri cadenţa cântărilor sună... În nuvela “Visul unei nopţi de iarnă” ,neterminată, George

Călinescu ne vorbeşte de “La danse macabre” de Saint-Saens. Poezia lui Tudor Arghezi este în bună măsură un elogiu

al instrumentelor muzicale dar şi o dialectică a Cîntecului

Dr. Vasile MenzelCONEXIUNI

ESEU,iar Lucian Blaga scrie “Sonata lunii”, un “Andante”, un “Madrigal” dar şi aceastăparalelă romantică: Viori sunt femeile,/ tremur în palme răsfrânt./Le slăvesc şi le cant/ pentru sfârşitul de drum/

Ce-l au pe pământ.Lemn moale, lemn

sfânt!Viori sunt femeile, vibraţie fără cuvânt,viori aprinse sub arcîn flăcări şi fum.Concepând un

fragment de arc de triumf lui Beethoven, Vasile Voiculescu descria :Ascult plecat sub arcul simfonic al durerii

Coloanele sonore pornite către stele,

Arteziane imnuri din marmora tăcerii,

Melodice săruturi de îngeri, capitele.

Pe uriaşa friză de muzică stau salbe Zeiţele cîntării, eterne simfonii, Sonatele fecioare, cu line trupuri albe, Cununi de ritm,centauri de-allegro-n bătălii.

Triumf săpat în blocuri de sunete boltite,

Victorii iuţi cu aripi de armonii în vânt, În lănci de ţipăt steaguri de plâns,rugi despletite Eroul dus pe braţe de marşuri la mormânt.

Câtă minunăţie,aceste îmbrăţişări, aceste melodice săruturi de îngeri ce unesc-poezia muzicii-cu-muzica sufletului-şi care te duc cu gândul dincolo de graniţile abisului,poate înălţându-te într-un alt univers sonor,al lumii de dincolo.

autentice), Uniunea Europeana s-a vazut silita sa organizeze in contrapondere, un fel de summit al ateilor, programat pentru data de 15 Octombrie, anul curent. In ciuda pregatirilor, gruparile atee s-au declarat indignate de faptul ca acest summit va iclude sub titulatura de „grupari nereligioase“, inclusiv lojile masonice. „Este o situatie cel putin ciudata. Unele dintre Marile Loje masonice sunt organizatii seculare care au militat si spijinit de la bun inceput separarea bisericii de stat, dar in acelasi timp pastreaza cu sfintenie propriile ritualuri misterioase, alaturi de venerarea Marelui Arhitect al Universului. In public, francmasonii pozeaza in persoana caritabile, existand intr-adevar dovezi ca se implica in astfel de actiuni, insa au si ritualuri in care candidatii se leaga la ochi si isi sufleca pantalonii de parca ar juca jocuri de copii“, declara pe jumatate amuzat, David Pollock, presedintele Federatiei Umaniste Europene. Conform istoriei oficiale, Francmasoneria a aparut in secolul 16 in Anglia, de unde s-a raspandit mai apoi in intreaga lume. In anul 1877, in urma unor controverse legate de natura lui Dumnezeu, Miscarea Masonica s-a despartit in loje vorbitoare de limba engleza si lojele francofone de pe continent. Francmasonii de orientare aglofila, cer membrilor lor sa creada in Dumnezeu, pe cand in lojile din Europa contienentala nu se impune credinta intr-o anume zeitate. „Noi, ateii si umanistii, ne-am opus includerii asa zisei clauze religioase in primul Tratat Constitutional al Uniunii Europene, precum si in includerea sa in Tratatul de la Lisabona. Noi credem ca nicio grupare religiasa nu are mai multe drepturi la un summit special, decat orice alt tip de organizatie. In plus, toti ar trebui sa astepte la rand pentru a vorbi comisarilor U.E., la fel ca orice organizatie neguvernamentala, deoarece asta sunt bisericile, niste ONG-uri si nimic mai mult. Insa din pacate, anul acesta am pierdut batalia, cu toate ca astfel, odata cu summitul ateilor suntem tratati oareum egal. Noi am fi dorit mai degraba sa fim alaturi de biserici. Insa ne-au pus alaturi de masoni, niste indivizi care cred si ei in ceva anume, cu toate ca se numeste Marele Arhitect al Universului“, incheie nemultumit David Pollock. Sursa: EUobserver

Uniunea Europeana va organiza in acesta toamna la Bruxelles, primul summit comun al tuturor ateilor si francmasonilor de pe Batranul Continent. Evenimentul are ca scop realizarea unui dialog politic intre cele doua parti, in paralel cu summit-ul actual al tuturor liderilor cultelor religioase din Europa. Cu toatea acestea, chiar inainte de inceperea lucrarilor, spiritele s-au incins, o parte dintre activistii atei declarand ca nu doresc sa fie asociati cu francmasonii, deoarece acestia din urma cred cu tarie intr-o zeitate denumita “Arhitectul Universal”.

La inceputul acestei saptamani, presedintii Parlamentului European, Comisiei Europene si Consiliului European s-au intalnit deja cu un prim esalon de 24 de episcopi, rabini, muftii si lideri ai comunitatilor Sikh si hinduse de pe Batranul Continent. Dialogul inter-religios patronat de U.E. are loc inca din anul 2005, dar in acest an are loc prima editie obligatorie, conform articolului 17 din Tratatul de la Lisabona. In urma presiunilor exercitate din Belgia (tara in care miscarile umaniste si ateiste sunt incurajate de stat si tratate la fel ca religiile

Ateii s-au suparat pe masoni


î

–Am pierdut noţiunea de timp, de spaţiu; sunt parcă pe o insulă spirituală, descălţata de urma terestră. Câteva miresme îmi amintesc de toamnă.

Din cerul solzos, lenevit, pântecos, câţiva pescăruşi îmi trimit semnale cifrate. În acest decor, în această zi anume creată apropierilor, am lansat ideea unor convorbiri cu doamna Alexandra Wilson-Noica , pe care eu le-aş numi... Paşi spre comoara din suflet.

„Viaţa se petrece în salturi, ca pe front; fii pregătit să înfrunţi greutăţile

exterioare cu un bun şi activ echilibru interior”.

Constantin Noica

C.T.G.-Stimată doamnă Alexandra Wilson-Noica,

pentru cei care nu au citit cartea de memorii scrisă de d-voastră, vă rog să ne spuneţi câte ceva despre originile părinţilor d-voastră şi modul în care s-au cunoscut:

A.W.N.– Părinţii mei s-au cunoscut din copilărie. Mama locuia în Sinaia, cu părinţii ei. Tatăl ei era englez şi mama saşă şi ei aveau un hotel numit Vila Carola, după bunica mea – acest nume se mai vedea încrustat pe vilă în ’95, prima dată cînd m-am întors în ţară după 40 de ani de la plecare. Tatăl meu venea acolo, la munte, cu părinţii lui, în vacanţă – mama şi tata s-au cunoscut de atunci, când erau copii de vreo 10 ani. Au rămas prieteni buni toată viaţa, în ciuda suferinţelor prin care au trecut.

– Cum a fost copilăria d-voastră? Unde v-aţi născut şi care sunt primele amintiri care vă vin în minte atunci cînd vă gîndiţi la tatăl d-voastră?

– Sunt născută în Braşov, fiindcă mama şi tata locuiau atunci în Sinaia. Prima amintire ține de treptele de la casa din Sinaia! Aveam vreo doi -trei ani şi, bineînţeles, totul părea enorm. Casa de care vorbesc este Vila Wendy, construită pentru mama de părinţii ei şi care are numele mamei mele scrisă de ea pe un perete, fiind clădită chiar în faţa Vilei Carola. Aici am locuit întâi până au venit comuniştii, după care ne-am mutat la Chiriac, unde tata avea o moşie de la părinţii lui. Nu-mi amintesc nimic din timpul când tata era lângă noi, fiindcă el a fost trimis în domiciliu forţat pe când eu aveam vreo patru ani. Copilăria mea mi s-a părut normală, că nu ştiam altceva. Am amintiri de vizite, la bunica mea paternă, şi de familie, venind la Chiriac, dar mai ales de la Andronache, lângă Bucureşti, unde ne-am stabilit până am venit în Anglia.

– Deşi au divorţat de formă, din scrisorile trimise de C. Noica cercului de prieteni reise că se gândea tot timpul la familie, la copii. Cum vă amitiţi acea perioadă, de după divorţul părinţilor?

– Divorţul nu ne-a afectat, întâi fiindcă nu-mi dădeam seama că aşa au făcut, (decât mai târziu, când am înţeles şi de ce) şi, în al doilea rând, deoarece am fost întotdeauna iubită şi am acceptat situaţia ca pe ceva “normal”, timp în care părinţii mei au rămas cu o prietenie remarcabilă. Faptul că îi scriam lui tata şi îl vedeam mereu în vacanţele de vară m-a ajutat să am amintirile despre care am scris.

– Orice copil îşi visează într-un

Pași spre comoara din suflet

Carmen Tania Grigore

anume fel viitorul. Care erau visele d-voastră în copilărie, înainte de a părăsi România?

– În 1950, bunicii materni mai locuiau cu noi, la Andronache. În acel an ei au reuşit să plece în Anglia, pe paşaportul englez al bunicului. Aveau 70 şi ceva de ani, erau în vârstă când au plecat. Aşteptam cu nerăbdare scrisorile bunicii şi mă uitam la timbrul englezesc cu regina Elisabeta . Şi visam ... Îmi ziceam: Ce frumoasă şi ce fericită este că-i liberă! Începusem să-mi dau seama că noi trăiam într-o ţară unde multe lucruri nu se permiteau şi unde ne era frică de toate. Visam la o libertate despre care citeam numai în basme sau despre care ne şoptea mama, ştiind că nu trebuie să vorbim de aşa ceva. Mă durea că nu puteam fi cu tata în fiecare zi.

– Cum v-a schimbat venirea în Anglia acele vise ale copilăriei?

– Amândoi părinţii ne şopteau despre cum o să fie într-o zi când vom ajunge în Anglia, ceva ce pentru mine era un vis pe care mi-l făuream prin ochii unui copil plin de idei romantice. Când am sosit la Londra, unde visele bineînţeles s-au schimbat, căci au devenit realitate, iar locurile de care ne vorbea mama le vedeam cu proprii ochi, chiar dacă trăiam numai într-o cameră şi aveam foarte puţin bani, nu am fost deloc dezamăgită, deoarece o vedeam pe mama uşurată, ca şi cum s-ar fi lepădat de o haină de fier. Încercam să simt ce înseamnă să fii liber.

Ecoul trecutului

„Aspiraţi către o idee, într-o zi va da roade.“

Constantin Noica

– Sosirea în Anglia a reprezentat practic o desprindere de trecut. Ce ecou a lăsat în sufletul d-voastră acele momente când împreună cu mama, şi cu fratele, Răzvan, începeaţi o nouă viaţă?

– Desprinderea de trecut a fost dureroasă, dar şi însoţită de speranţe. În sufletul meu erau mereu prezente, ca un ecou, vorbele şi faţa lui tata, pădurea vizavi de casa de la Andronache, vizitele la Câmpulung cu tata, familia de acolo şi tristeţea că nu ştiam dacă o să-l mai vedem vreodată pe tata. Visam, erau şi mai sunt momente de neuitat legate de momentul

respectiv, precum acelea pe care le-am descris în cartea mea.

– Credeţi că viaţa a fost aspră cu d-voastră, că v-a răpit cumva tinereţea?

– Prin iubirea, dedicaţia, ocrotirea şi marele sacrificiu făcut de părinţii noştri

pentru noi, nu am simţit viaţa aşa de aspră, cum într-adevar era. Trăiam comoara speranţei pe care ne-o dădeau ei. Tinereţea mea este împărţită în două, înainte de 11 ani şi după 11 ani. Cea de dinainte are multe nuanţe, aceasta fiind trăită în timpul lui Stalin, când restricţiile impuse de infernalul regim al comunismului trebuiau înghiţite în fiecare zi, la şcoală şi afară din casă. Numai faptul că părinţii noştri ne-au dat posibilitatea de a creşte cât de normal în casă este cauza amintirilor frumoase şi nu am simţit că tinereţea mea de atunci a fost total răpită. Singurul lucru pe care l-am regretat a fost faptul că nu am putut să cresc cu tata lângă mine.

– Iradiaţi o lumină şi o seninătate care exprimă o pace sufletească aproape îngerească. Cum de vi s-a reaşezat atât de frumos sufletul, ce v-a ajutat în momentele de mari încercări prin care aţi trecut?

– Ce să spun... Eu sunt cum sunt prin iubirea şi integritatea părinţilor mei. Credinţa în Dumnezeu, încurajată din copilărie, desigur, m-a ajutat în momentele cele mai grele din viaţă.

– Însuşi tatăl d-voastră, marele filozof, era de un optimism desăvârşit. Cum v-a influenţat pe d-voastră acest lucru în viaţă?

– Mi-am trăit copilăria petrecută cu tata în vacanţele de vară în optimismul lui. El avea întotdeauna un răspuns bun, nimic nu era imposibil de făcut pentru mine şi sigur că prin iubirea lui m-a influenţat să cresc uitîndu-mă mai mult la lumina vieţii şi potenţialul de a face bine ,învățând astfel să descopăr mai mult sensul meu în viaţă.

– Ce anume a ajutat-o pe mama d-voastră să-şi continue viaţa aici, în Anglia, renunţînd la a se recăsători ?

– Mama a avut o viaţă plină înainte de comunism Avea multe interese, cultură, muzică, artă, ski şi era de o natură pozitivă şi plină de umor. Mama şi tata au avut o mare prietenie pe care şi-au păstrat-o de-a lungul vieţii lor. N-a mai vrut să intre într-o altă căsătorie. A suferit prea mult.

Mirajul revederilor

„În avion, în drum spre Londra, m-au podidit lacrimile;

trăiam realul. Aveam să întâlnesc fiinţele reale din cuprinsul

vieţii mele şi în faţa lor eu însumi trebuia să fiu o fiinţă reală”.

Constantin Noica

– La cât timp după venirea în Anglia l-aţi reîntîlnit pe tatăl d-voastră?

– Prima dată cînd l-am revăzut pe tata a fost în Mai 1972 fiind după 17 ani şi cînd locuiam în Edinburgh. Copiii mei erau foarte mici aveau numai 2, 3, 4 şi 5 ani.

– Vă rog să ne povestiţi puţin despre omul de zi cu zi, despre preocupările sale fireşti, despre felul în care se interesa

INTERVIU


î

INTERVIUNoica privitor la viaţa d-voastră aici în Anglia.

– Primul lucru pe care tata mi l-a spus este că nu vrea să ne plictisească cu filosofia lui. Vroia să trăiască cu noi şi cu copiii mei zi de zi, făcînd lucrurile normale, sculându-se, mâncând, ieşind la cumpărături, vizitând prieteni, ocupându-se cu lecţiile de şcoală ale Anitei, care începuse deja şcoala în Edinburgh. Julia, Brian şi Angela erau încă acasă şi el se distra cu ei. Toate îl interesau. Mai târziu, cînd a venit a treia şi ultima oară la noi, copiii mei erau tineri adolescenţi de 14, 15, 16 şi 17 ani. S-a arătat foarte interesat de felul în care se dezvoltă şi vroia să ştie ce gîndeau, cum vedeau viitorul lor, ce vroiau să facă în viaţă. Totdeauna cînd venea în Anglia era fericit să trăiască viaţa fără schimbări, aşa cum ne-o desfăşuram noi, zi de zi. Sigur că filosofia lui, care era parte integrantă din el, se simţea în felul în care ne vorbea şi ne sfătuia cu aşa mare drag şi fericire .

– Vă transmitea filozoful Noica din preocupările lui, din frămîntările lui? Discuta cu d-voastră despre cercul de prieteni, despre situaţia care era în România?

– Niciodată nu am ştiut cît de mult a suferit tata. Oricînd îl vedeam era drăguţ, senin şi iubitor. Prin cărţi citite şi scrise după decesul lui am văzut ce mult a suferit. Asta m-a întristat foarte mult, dar mi-am dat seama ce multă demnitate avea iubitul meu tată. Cînd venea în Anglia nu prea vorbea de prietenii de acolo, numai puţin despre familie, fiindcă era prea ocupat cu viaţa noastră. De tinerii din România ne spunea cu tristeţe că nu au libertatea ca să înveţe ce vor.

– Vă povestea despre perioada în care a fost închis? Despre chinurile la care a fost supus?

– Despre perioada din închisoare nu a vorbit cu mine, poate cu mama, dar totuşi puţin. Din cartea lui „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru” am mai aflat ceva. Mi-a spus într-o zi că o să scrie o carte pentru noi, despre aceasta fiind vorba. Mama a tradus-o în engleză, dar nu a fost încă publicată. Poate într-o zi o să găsim o casă de editura aici care ar fi interesată. Tata nu ne-a spus niciodată despre chinurile pe care le-a suferit în închisoare, numai prin cărţile altora am descoperit ce mult a suferit.

– Cu mama d-voastră discuta despre astfel de probleme? Sau cu fratele Răzvan, respectiv cu părintele Rafail?

– Cu mama discuta despre prietenii lor şi mai mult pe teme culturale, ea nu a ştiut exact cîte a suferit el. Deşi, probabil, îşi dădea seama, dar nu l-a întrebat niciodată. Cu fratele meu Răzvan vorbea îndelung despre chestiuni spirituale, încercând să-l descopere astfel pe părintele Rafail şi să înţeleagă de ce a devenit călugăr.

– Referitor la fratele d-voastră, cum a luat hotărîrea de a se dedica vieţii de monah? Vă amintiţi ce părere avea tatăl d-voastră despre acest lucru?

– Tata a fost cam dezamăgit la început, cînd a auzit că fiul lui a renunţat la cariera academică. Dar, mai târziu şi mai ales cînd s-au întîlnit şi au vorbit împreună, tata s-a liniştit. Fratele meu era la Paris, unde studia ca să intre la universitatea de medicină. Vroia să se facă doctor, însă şi-a regăsit ortodoxia într-o biserică românească la Paris, a simţit că Maica Domnului îl cheamă să-şi regîndească viaţa. Când a ajuns la mănăstirea din

Essex, toate întrebările şi frămîntările sale au încetat, realizând că trebuie să urmeze neapărat o viaţă de monah.

– Puteţi să ne spuneţi de cîte ori v-aţi revăzut tatăl? Venea şi stătea cu d-voastră?

– Pe tata l-am văzut de trei ori în Anglia, întotdeauna stătea cu noi vreo trei săptămîni. Ultima dată, ne-am întâlnit la Paris, unde m-am dus special să-l văd şi am stat amîndoi la casa unei mătuşe.

– Copiii d-voastră îşi mai amintesc de el?

– Din fericire, copiii mei, toţi patru, îşi amintesc de bunicul lor cu mare dragoste şi mai ales din perioda cînd locuiam în Devon, în 1983, când ei erau adolscenţi.

Fuziune spirituală

„Omul valoros nu poate fi opritdin destinul său de nici-o vitregie.”

Constantin Noica

– Deşi este un moment foarte sensibil, ne puteţi spune cum aţi primit vestea tragicului său sfîrşit?

– În 2 decembrie 1987 ne aflam, cu nişte prieteni, în Exeter, Devon. Mama îi cunoştea şi mi-a telefonat acolo să-mi spună să ne rugăm pentru tata, fiindcă este în spital, a căzut şi avea ceva la un şold. Urma să fie operat în câteva zile. Două zile mai târziu eram la lucru – mama a telefonat acolo, dar a vorbit numai cu şeful meu. Acesta m-a adus acasă când am terminat lucrul şi atunci mi-a spus că mama a primit un telefon din România şi i s-a spus că tata a murit. Ea îi ceruse şefului meu să-mi termin lucrul, să mă ducă acasă şi de-abia atunci, în linişte, să-mi dea trista veste. M-am simţit trasnită ca de un fulger şi am vrut imediat să mă duc în ţară. N-am putut în două zile să-mi iau paşaport şi viză, mai ales că era vineri. În schimb, m-am dus imediat la mănăstirea din Essex, la fratele meu, părintele părintele Rafail. Mama locuia în apropiere, am ţinut toţi trei o liturghie şi am făcut parastas pentru tata. Asta se întâmpla duminică 6 decembrie 1987, în acelaşi timp cu înmormîntarea tatei în ţară, la Păltiniş. Ne-am uşurat un pic, dar tristeţea noastră era foarte mare. Am o poezie scrisă din ziua cînd i-am vizitat prima dată mormîntul de la Păltiniş şi am făcut parastas.

– La cît timp după plecarea din ţara aţi revăzut România? Ce sentimente v-au încercat atunci?

–M-am reîntors în ţară după 40 de ani. Am revăzut, cu multă duioşie, casa din Andronache şi pădurea unde îmi dădeam frîu liber viselor şi unde ne jucăm.

– Cînd anume s-a hotărît fratele d-voastră, părintele Rafail Noica de acum, să se stabilească în România?

– Fratele meu a fost invitat în România în 1993. În momentul respectiv era extrem de obosit şi, după două săptămîni de periplu prin ţară, un preot i-a propus să revină pentru totdeauna, să se odihnească în munţii Apuseni. Acolo a rămas şi-şi dedică viaţa în rugăciune tuturor celor pe care îi cunoaşte sau de care află de la alţii.

– Se ştie că filozoful Noica era un om elegant, manierat. Vă amintiţi să-l fi văzut vreodată supărat, cu un aspect neîngrijit?

– Tata era întotdeauna politicos şi prietenos cu cei din jur. Nu l-am văzut niciodată supărat sau cu un aspect neîngrijit. Nici cînd era numai cu noi,

acasă. Cînd eram mică, în vacanţă, la Cîmpulung, şi mai făceam vreo prostie, tata nu se supăra nicidecum, îmi explica de ce nu e bine să fac aşa ceva. Şi de atunci îl ţin minte îmbrăcat întotdeauna cu cămaşa, cravată, costum sau cu jachetă de vară, în orice împrejurare, dar mai ales cînd mergea să ţină lecţii prin oraş.

– Ştiţi dacă avea anumite preferinţe culinare? Se implica în treburi gospodăreşti? De exemplu, în „Jurnalul de la Păltiniş” se spune că avea o adevărată plăcere să aprindă focul în sobă...

– Cîteodată, tata zicea despre el, la modul propriu, că este un “papă lapte”, astfel că atunci cînd venea pe la noi, în Anglia, ne pregăteam să avem lapte şi brînză pentru el. Altminteri, îi plăcea tot ce îi dădeam de mîncare. Îl întrebam uneori dacă are preferinţe şi îmi spunea că orice fac eu este bine. Mă amuză o amintire de la Paris, când eram împreună şi l-am întrebat dacă mai vrea o cafea. A spus da şi cînd l-am întrebat cum îi place, mi-a răspuns “cum vrei tu”. Când eram mică, la Cîmpulung, am făcut odată cartofi prăjiţi, mă lăudam că la opt ani ştiu să gătesc. Aveam o mică sobă în cameră şi el mă încuraja ce bună gospodină o să devin într-o zi! Cartofii arătau bine rumeniţi, eu am crezut că sunt gata, cu toate că pe dinnăuntru erau cruzi. Tata i-a gustat şi a spus, însă, că sunt foarte buni! Nici atunci nu m-a dezamăgit, drăguţul tata! Altfel, din păcate, nu mai ştiu de alte preferinţe culinare că nu am trăit ani mulți lîngă el.

– Am citit că mama d-voastră i-a cultivat dragostea pentru muzică clasică. Avea anumite preferinţe muzicale?

– Lui tata îi plăcea muzica lui Bach foarte mult şi cred că în Bach găsea o spiritualitate liniştitoare şi plină de inspirație. Cînd a venit la noi, în 1983, am trăit un moment unic ascultând muzică alături de mama şi tata. Era seara, copiii mei se culcaseră şi mama a vrut să-l delecteze pe tata cu o piesă muzicală de Malher – Simfonia nr. 4, care nouă ne plăcea foarte, foarte mult. Ce dar minunat să fim numai noi trei şi să ascultăm împreună această simfonie... După aceea am discutat despre piesă şi despre istoria ei. Ceva de unicat şi de neuitat a fost seara aceea….

– După cum ştiţi, e în obiceiul românilor să sărbătorescă numele de sfinţi. Cum era tatăl d-voastră, îi plăcea să fie sărbătorit de ziua onomastică?

– Nu prea ştiu dacă el sărbătorea ziua de Sf. Constantin în mod special, dar sunt sigură că familia de acolo îi amintea. Mama, întotdeauna îi trimetea o felicitare, asta ştiu sigur. Dădea importanţa cuvenită sărbătorilor şi ne trimetea o felicitare sau o scrisoare, mai ales de ziua noastră de naştere. După ce am plecat din ţara, îmi telefona în fiecare an de ziua mea de naştere şi asta era cel mai deosebit cadou pentru mine, fiindcă aşteptam cu foarte mult drag să-i aud vocea. Şi el, drăguţul, spunea acelaşi lucru şi întotdeauna îşi cerea iertare că nu-mi putea trimite un cadou special. Dar reuşea cumva, cu toate că mai rar, să-mi trimită un cadou prin cinvea care venea aici. Mi-a trimis odată un costum naţional din regiunea Câmpulungului. La fel făcea şi pentru fratele meu, pe atunci Răzvan. Mai tîrziu, cînd a devenit bunic, trimetea nişte păpuşi îmbrăcate în costum naţional sau cărţi cu poveşti pentru copii, un fluier din lemn pentru băiatul meu, cam aşa ceva. Cînd îl întrebam dacă putem să-i trimitem şi noi ceva, zicea că nu are nevoie de nimic


î(continuare în nr. viitor)

INTERVIUaltceva decât de cărţi, dar de asta se ocupa numai mama. Altfel era fericit să ştie că poate să fie un tată bun şi să ne ofere cadouri. L-a marcat toată viaţa faptul că nu a putut să ne vadă crescînd şi să ne fie un tată adevărat, ca toţi ceilalţi. Îi spuneam că îl iubeam aşa de mult şi că prin scrisorile lui ne-a ajutat să-l simţim lîngă noi cu toate că era aşa de departe şi că este un tată foarte bun.

– Ne puteţi povesti ce amintiri comune aveţi despre sărbătorile religioase, despre Paşte, Crăciun?

– Am amintit puţin despre sărbătorile respective şi în cartea mea, dar o să rezum şi aici episodul despre singurul Crăciun petrecut cu tata la Cîmpulung. Parcă văd şi acum cum făceam globuri pentru pom din hârtie argintie, păstrată de la pachetelele de ciocolată. Ţin minte asta, deoarece era prima dată cînd am gustat ţuica. Tata şi Mariana (a doua nevastă ) aveau nişte musafiri pentru revelion şi tata mi-a spus că pot să stau pînă la miezul nopţii, aveam vreo 9-10 ani. Mi-a dat un pic de ţuică într-o cănuţa mică şi mi-a spus să mai aştept cîteva minute înainte să o beau, pînă la miezul nopţii. Eu nu am prea ascultat şi am gustat un pic, şi încă un pic – dar timpul trecea prea încet, aşa că am mai gustat un pic şi am devenit cam somnoroasă… pînă cînd am adormit şi nu mai ştiu ce s-a întîmplat la miezul nopţii! A doua zi tata mi-a spus “vezi ce se întîmplă dacă nu ai răbdare, ai pierdut momentul pe care-l aşteptai cu atîta emoţie”. Crăciunul cu colinde nu-l prea ţin minte, fiindcă nu aveam “voie” să-l sărbătorim în acele timpuri. Dar la noi în casa sigur că sărbătoream şi ne bucuram întotdeauna de cadouri. Tata şi mama făceau mari sacrificii financiare să ne cumpere cîte ceva, cît de mic: un caiet şi creion nou, nişte ciocolată sau o carte, dacă se găsea. Ţin minte cînd am primit „Fram, ursul polar”, mi-a plăcut foarte mult şi chiar acum, în 2009, am această carte, din păcate nu aceeaşi, ci una nouă, oferită de o prietenă. La Andronache, cu mama, mîncam sarmale făcute de Lenuţa, care locuia în casă cu noi, sau ne duceam la Bucureşti, la prieteni. De Paşti, mergeam la biserică, în Bucureşti, la biserică Colţea. Preotul Dimulescu şi familia dansului ne erau prieteni şi ne duceam acolo destul de des şi stăteam în casa lor din curtea bisericii. Mi-a plăcut foarte mult cînd am fost destul de mare,să stau să sărbătoresc liturghia în noaptea de Înviere şi să înconjur biserica cu toţi. Am rămas cu o impresie foarte frumoasă de atunci şi despre masa care a urmat, de la miezul nopţii.

– După prima vizită, au mai urmat

şi altele în România? Vă conferă acestea un sentiment aparte, acela de „acasă”?

– Pînă acum am mai fost de cinci ori şi încep să mă reobişnuiesc cu geografia ţării, să recunosc locuri unde am mai fost şi mă simt acasă în mod foarte natural. Mai ales cînd mă gîndesc că umblu pe meleagurile unde a fost tata şi ochii lui ar fi văzut aceleaşi lucruri.

– Anul trecut, în 2009, a fost

sărbătorit centenarul Noica, ocazie cu care aţi fost în România şi aţi participat la cîteva evenimente culturale. Ce sentimente v-au trezit toate acestea? Cu ce impresii aţi rămas?

– Am fost foarte impresionată de unanimitatea şi căldura cu care au vorbit toţi despre tata, cei care l-au cunoscut şi ca prieten, nu numai ca filozof. Din păcate,

nu am stat în ţară destul timp ca să particip la mai multe evenimente, însă oriunde am fost şi cu oricine am vorbit, am rămas cu o impresie emoţionant de frumoasă. Simt că tata a fost iubit mult şi că a lăsat în urma lui o mare apreciere şi iubire pentru cultura românească.

– Constantin Noica visa la o şcoală fără profesori, în care să nu se predea practic nimic altceva decît stări de spirit. V-a împărtăşit acest lucru vreodată?

– Ştiam de la mama că tata vroia să facă o şcoală fără profesori unde nu se predă, dar totul se învaţă. De la tata am învăţat că există şi altă istorie înainte de Marea Revoluţie din Octombrie din Rusia, din păcate eram prea mică cînd am plecat din ţară şi nu am apucat să-mi dau seama de măreţia gîndului său. Cu toate că ştiam că tata ne spune numai ce e adevărat şi poveştile sale conţineau întotdeauna un miez, o învăţătură.

– Personal, care sunt cele mai mari regrete ale d-voastra?

Regretele mele cele mai mari sunt că tata a suferit aşa de mult, că nu mi-am trăit adolescenţa lîngă el ca să-l “descopăr” şi eu, să avem timp suficient de vorbit, că atunci cînd ne vedeam în Anglia nu putea să stea mai mult cu noi, iar copiii mei erau mici şi trebuia să mă ocup în acelaşi timp şi de ei, şi de casă.

– Care sînt cele mai mari satisfacţii pe care le-aţi avut?

– Satisfacţia cea mare a fost să ştiu că sunt iubită necondiţionat de părinţi mei şi, la fel, că le pot oferi copiilor mei dragostea pe care mi-au transmis-o părinţii mei.

– Referitor la cartea d-voastră, cum v-a venit ideea să o scrieţi?

– Cartea s-a scris, a crescut odată cu copiii mei, de cînd erau la şcoala primară şi vedeam ce liberi sînt. M-am gîndit să notez ceva pentru ei, ca amintiri dintr-un timp unic.

Lumina suferinţei

„Omul nu este propriul lui prezent. El este propriul lui viitor”.

Constantin Noica

– Dacă e posibil, vorbiţi-ne puţin despre familia d-voastră?

– Am patru copii din prima căsătorie – trei fete şi un băiat. Primele două fete sînt Anita, care locuieşte la Bath, unde lucrează ca asistenta la spital, nu este căsătorită încă şi a lucrat mult cu copii mici la diferite creşe, chiar şi în România, la Braşov, unde a lucrat două săptămîni într-un spital pentru copii; Julia, a doua mea fată, este căsătorită cu un avocat, are doi copii, o fetiţă de 9 ani şi un băieţel de 3 ani. Bineinţeles, sunt cei mai drăguţi nepoţi din lume. Julia, ca mamă, stă mai mult acasă, în Bristol, dar are şi o diplomă în marketing, fiind foarte apreciată şi căutată în acestă profesie. Ea este cea care are calmul bunicului filozof, îi place să scrie poezii şi vrea să scrie o carte despre bunica ei maternă. Brian (băiatul) şi Angela au nişte disabilităţi şi într-un fel au rămas tot copii mici, nu ştiu să citească sau să scrie fără ajutor, dar sunt foarte sociabili, politicoşi şi învaţă văzînd şi făcînd. Au o memorie foarte bună. Brian este foarte ordonat, bine organizat, are simţul spaţialităţii foarte dezvoltat, povesteşte ceva foarte concentrat şi

profund şi are momente cînd sclipeşte şi te surprinde cu ce spune. Angela, cea mai mică, din păcate este cam bolnavă, are o scleroză multipla, dar cum nu-şi dă seama ce înseamnă boala asta, trăieşte fiecare zi ca şi cum ar avea o viaţă normală. Amîndoi locuiesc într-un cămin cu alţii asemenea lor, sunt extraordinar de bine îngrijiţi, sunt respectaţi şi au cîtă independenţă pot ei să aibă. Angela lucrează în atelierul de broderii şi pictează pe sticlă, iar Brian face dulgherie şi munceşte şi într-un atelier de reciclare a hîrtiei. El mi-a făcut o căsuţă, cu acoperiş, pentru păsări, ca s-o pun în grădină, şi de Crăciun şi-a făcut pentru camera lui o mică scenă din lemn ilustrînd naşterea Domnului în grajd, cu animale cu tot. La asta este foarte capabil şi, cu ajutor, lucrează foarte frumos. Ce păcat că bunicul lor faimos nu a ajuns să-i vadă aşa aşezaţi, fericiţi şi lucrînd cu atâta plăcere. Ei îşi aduc minte de bunicul lor şi mai ales de plimbările pe care le făceau împreună în 1983, cînd tata a venit aici ultima dată.

– Cum arată o zi din viaţa d-voastră?Ce pasiuni aveţi? Cum vă implicaţi în viaţa socială?

– Zilele mele sînt pline de tot felul de lucruri. Cîteodată am de cusut pentru biserica noastră, mai fac vreun veşmânt pentru un preot sau un acoperămînt pentru altar, brodez pentru nepoţii şi copiii mei, fac modificări la haine pentru altar, brodez pentru nepoţii şi copiii mei, fac modificări la haine pentru o prietenă sau alta. Mai fac şi prescura pentru biserică de vreo două ori pe lună. Altfel, conduc cu maşina două prietene în vîrstă la spital sau la cumpărături, şi chiar fac parte dintr-o asociaţie care asigură transport cu maşina, ca voluntar, persoanelor mai în vârstă care au nevoie să meargă la doctor, dentist sau să ajungă la spital pentru analize ş.a.m.d. Îmi place să gătesc şi avem musafiri destul de des. Muzica clasică îmi place foarte mult, ca şi cititul. Prin cărţile primite din România îl redescoper şi-l cunosc mai bine pe tata, citesc şi în englezeşte, însă mai mult clasici. Viaţă socială am mai mult cu prietenii cunoscuţi la biserică, dar şi cu persoane care locuiesc lîngă noi şi, bineînţeles, cu membrii familiei mele de aici, cu toate că suntem cam risipiţi.

– După cum am observat, în ciuda vieţii zbuciumate pe care aţi avut-o, iradiaţi o seninătate contagioasă. Oare acesta să fie şi efectul credinţei pe care aţi înveşnicit-o în sufletul d-voastră?

– Toate faptele bune, în oameni, vin de la Dumnzeu şi, dacă sîntem ajutaţi în viaţa să le apreciam şi să le înmulţim, atunci putem trăi şi îndura toate furtunile care vin peste noi cu mai mult calm. Părintele Sofronie de la mănăstirea din Essex şi duhovnicul fratelui meu, mi-a spus într-o zi nişte cuvinte pe care le-am înţeles abia după mulţi ani. Eram cam tulburată în apropierea divorţului, m-a simţit, s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Prin suferinţă câştigăm înţelegere”. Patru cuvinte care m-au ajutat enorm să privesc suferinţa mea cu ochii deschişi spre Dumnezeu, văzînd şi simţind mîngîierea Lui. Nu m-a lăsat să mă zbat singură şi prin asta, şi prin vorbele fratelui meu, credinţa mea s-a întărit.

– Aici, în Anglia, împreună cu copiii şi soţul d-voastră actual, dl.Barnabas (care are un glas bisericesc profund, tulburător) faceţi parte din parohia ortodoxă. Însăşi


Poet autentic, complex, Florian Silişteanu reuşeşte de fiecare dată să îşi surprindă cititorii şi să le ofere versuri profunde, pe care aceştia trebuie să le disece cu atenţie pentru a descoperi multiple valenţe. Nimic nu este uşor în volumul “Pământ nicăieri”, tocmai pentru că Florian Silişteanu nu se teme de tablourile mari, de mizele importante şi mai ales, poetul nu fuge de duelul cu principii considerate imuabile. Totul este reinterpretat, totul este rearanjat, iar cititorul se vede nevoit adesea să îşi înfrunte temerile şi să se abandoneze unei lecturi care nu poate decât să îl ajute pe drumul spre definitivarea unui eu.

Poetul are în mod evident vocaţia unui profet căruia îi place să ghideze neofiţi spre ceea ce el consideră a fi ţelul suprem. Obsedat de figura demiurgică căreia îi închină stihuri, Florian Silişteanu rămâne în acelaşi timp lucid. Poemele impresionează prin pasiune, însă reuşesc să păstreze echilibrul şi să ne surprindă printr-o detaşare adesea glacială. Observăm tăcuţi procesele de transformare, observăm cum maşina macină totul. Şi atunci, când descoperim că o parte din noi lipseşte, începem să nu mai ştim exact cine suntem şi mai ales, începem să nu mai ştim pe cine aşteptăm de fapt: “Bunăoară poezia este numele tău / Lumea se aglomerează la ghişeu vrea din vreme bonul de ordine primul dacă se poate pentru a prinde clipa cea mare a răsturnării / pe aici pe la noi a căzut din nou un aparat zburător / mă gândeam că metalul înaripat nu poate muri nici la cald / ce rece este uneori bordura aceasta din care cresc ierburi / eu de fapt şi de drept pe cine aştept?”

Versurile surprind prin puterea eului liric, care deşi nu apare explicit, dirijează totul de la distanţă, fără să permită nicio abatere de la cursul firesc al evenimentelor. Pentru că, deşi creează moment aparent absurde, fără legătură între ele, în fapt Florian Silişteanu îşi urmăreşte firul principal pe tot parcursul cărţii. Universul său îşi urmează logica, iar cititorii nu pot decât să accepte şi să meargă mai departe. Având evidente vocaţii demiurgice, autorul nu ne lasă să ne punem întrebări, ci încearcă să ne ofere o soluţie completă, o soluţie care să ne mulţumească.

Florian Silişteanu vorbeşte foarte mult despre dumnezeu, asociindu-l adesea cu simbolul păsărilor. Lirica sa se învârte în jurul acestui ideal, însă nu uită să coboare printre rutina fiecăruia dintre noi. Suntem muşcaţi, nu avem niciodată destul timp pentru a riposta. Poezia lui Silişteanu ne demonstrează că ocultările ne pot aduce trepte pe care le credeam poate imposibile. Vom descoperi că în spatele lucrurilor evidente stau principii de viaţă care ne-ar putea zgudui existenţa. Şi, cine ştie, poate că la un anumit moment vom descoperi că dumnezeu poate fi şi un câine: “m-a muşcat de

Florian Silişteanu şi dumnezeul pasere

ieri un câine şi din azi şi dinspre mâine / şchiopătând uitările beau din toate mările / până când rămâne – ascunsă până când seara / în lătratul lor de mâini iar se-nvolburează marea / şi mă latră mâinile până când din câinele / se preface şi se stinge până când un înger a striga din nou la mine cum prin toate lumile stau să rupă lanţul toate depărtările / ea mă iubea şi cânta la pian de departe / eu / muşcând din mâini / auzeam cu doare Dumnezeul din câini”

Stilul este diversificat, adesea frenetic. Florian Silişteanu se joacă, construieşte, încearcă diferite variante, totul pentru a ne arăta cum bogăţia limbii române poate fi folosită pentru a transmite stări şi sentimente. De multe ori, o imagine banală din punct de vedere ideatic devine fantastică tocmai pentru că autorul ştie cum să o transpună, ştie să folosească exact sunetele şi accentuează lucrurile cele mai importante, acele detalii infime care fascinează de atâtea ori. Parcurgând acest volum, cititorul se va convinge că Florian Silişteanu este cu adevărat un maestru al cuvintelor, un literat care ştie când şi cum să îşi folosească atuurile.

Fondul lexical este bogat, încărcat adesea cu termeni tehnici. Neologismele se împletesc cu arhaismele pentru a crea o atmosferă halucinantă. Autorul aduce la un loc lumi, culturi, oameni, amestecându-i fără să ţină cont de vreun tabu sau de vreo regulă. Nu există menajamente, nu există adevăruri spuse pe jumătate. În “Pământ nicăieri”, fiecare dintre cei care rosteşte ceva, o face asumându-şi consecinţele în plenitudinea lor. Şi iată de ce dumnezeu e încă tânăr. Pentru că poate, abia s-a născut: “Cine sunteţi i-am întrebat pe cei doi odată de două ori cine sunteţi am zis bine ar fi să vă vedeţi de ale voastre / sunt tânăr / pe câmp iarba uscată acoperă hoitul primului strigăt / vântul şuieră prin ţepii ascuţiţi ai măceşului / ustură şi doare dar vântul şuieră mai departe sângerând şanţul care mai muşcă odată din drum / Doamne…tu eşti? / iar El a zis / Sunt tânăr fiule!”

Florian Silişteanu îşi conduce cititorii spre lumi nebănuite, folosindu-se din plin de toate artificiile lingvistice pe care le cunoaşte. Decojim straturile textului şi descoperim sensuri ascunse care ocultează alte sensuri ascunse, transformând totul într-o uriaşă metaforă fiinţativă, din care cititorii nu reuşesc să iasă. Realitatea volumului nu are parcă nicio legătură cu lumea noastră, şi totuşi, pe alocuri, ne putem ţintui undeva, putem întinde mâna pentru a pipăi simbolul acela. Şi atunci înţelegem că Florian Silişteanu nu a reuşit încă să facă ceea ce şi-a propus. Dar, evident, este pe drumul cel bun... Pe drumul spre pământ nicăieri...

Bibliografie: Florian Silişteanu – Pământ nicăieri – Semne – 2008

ADNOTĂRI

Petre Fluerasu

casa dvoastră, sfinţită de un sobor de preoţi cu mulţi ani în urmă, este un loc în care prezenţa lui Dumnezeu se resimte. Cum este să fii ortodox într-o societate occidentală, cu o coloristică destul de variată din punct de vedere creştinesc?

– Mult timp nu am putut să merg la o biserică ortodoxă fiindcă nu aveam maşină, nu era autobuz şi era prea departe de unde locuiam. Foarte rar mă duceam la mănăstirea din Essex şi stăteam cu mama care locuia în apropiere. Cînd l-am întîlnit pe Barnabas, iar el a devenit ortodox, atunci am putut să merg mai des. Avea maşină şi am început să mergem la parohia din Bath, în mod mai des. Făceam asta de vreo două ori pe lună, însă mai nou, de doi ani avem o parohie ortodoxă mai lîngă noi, unde mergem o dată pe lună. Se merge distanţe aşa de mari fiindcă nu sunt prea mulţi preoţi locali, slujbele se ţin prin rotaţie, dar ortodocşii sunt obişnuiţi să facă asemenea eforturi pentru Sfînta Liturghie. Merită şi te întorci acasă binecuvîntat, ştiind că trebuie să păstrezi această comoară pentru două

sau trei săptămîni, pînă cînd poţi reveni la biserică. E mai greu aici să fii ortodox deoarece nu ai întotdeauna o biserică sau un preot în apropiere, însă efortul de a trăi viaţa ortodoxă prin rugăciune, citind părinţii bisericii şi trăind în fiecare zi în rugăciune către Iisus, te ajută foarte mult.

– Aveţi cunoştinţă dacă opera, cărţile scrise de filozoful Constantin Noica au fost traduse în limba engleză?

– Deocamdată, din păcate, Constantin Noica nu prea este tradus. Mama a tradus în engleză „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”, dar nu am găsit încă o casă de editură care ar publica-o. Recent, am descoperit pe internet că universitatea din Plymouth, din apropiere, a tradus cele “Şase maladii ale spiritului...”. Nu sunt sigură dacă este o traducere numai pentru uzul intern, al studenţilor, sau şi pentru publicul larg, o să mă interesez. În orice caz, am ce le da prietenilor mei să citească. Poate că puţin cu puţin, cu timpul, se va rezolva şi această problemă. Important este ca traducerile viitoare să nu

piardă din farmecul şi limbajul frumos a lui tata şi nici sentimentul lui românesc aşa de pur.

– Ce sfaturi, ce recomandări aţi dori să daţi tinerilor din România?

– Poate ceva ce ne spunea tata şi nouă, în una din primile scrisori ale sale către noi, după ce am plecat din ţară, în 1955: „Să nu uitaţi că sunteţi romani!”. Mi-am dat seama că a fi român însemna aprecierea tradiţiilor părinţilor noştri, respectul unuia faţă de celălalt, însemna familia, cultura, muzica, viaţa spirituală şi celelalte valori care în ţările Occidentului se cam pierd şi chiar nu mai există din cauza pragmatismului. Lucrurile care rămîn neatinse şi pure sunt cele care nu costă nimic.

– În încheiere, vă rog să transmiteţi un mesaj de suflet celor care vor citi aceste rînduri!

– Nu lăsaţi materialismul să vă deposedeze comoara sufletului bun şi pur românesc, aşa cum m-a învăţat şi pe mine dragul meu tată, Constantin Noica.


AESOTERICAE

MONICA LOVINESCU SAU ARTA DE A PUNE INTREBARILE IMPORTANTE PENTRU ISTORIE

O intrebare se impune cu claritate si onestitate, la doi ani dupa plecarea Monicai Lovinescu : oare mai stim astazi ce sunt luciditatea si consecventa eticii neuitarii? Si, oare, cat de actuala mai este preocuparea Monicai Lovinescu privind implicarea intelectualilor in politica? Marea ganditoare si disidenta si-a recunoscut nu o data obsesia pentru adevar, izvorata dintr-o dubla stare de vexatiune: pe de o parte, e uimirea, “de a vedea amnezia cuprinzand peisajul intelectual din Romania”; pe de alta parte, e uluirea de a constata, inca din primii ani post-comunisti, cum publicul se indeparteaza de sintagma de “proces al comunismului”, fie el macar acela in cheie morala, daca nu si juridica, asa cum s-ar fi cuvenit. Zidul care creste in oameni, datorita manipularilor politice si ingroparii adevarurilor totalitarismului, anuleaza orice idee de etica si orice nivel de responsabilitate a oamenilor politici pentru faptele lor. Iar de la politicienii cinici, imorali si amnezici de dinainte de 1989 se inspira, din lipsa de recursuri la morala, si clasa politica de azi. “Desigur, Zidul Berlinului nu s-a naruit cu totul mai nicaieri. Printre ruinele utopiei presarate pe multe tari si chiar continente mai circula inca, despletite, fantomele. Daca exista pentru acest public al uitaciunii vreo sintagma, detestabila, “resentimentara”, la limita ridicola, este aceea a “procesului comunismului”. Ea nu poate fi rostita decat la Sighet sau printre titlurile de colectie ale unei edituri exceptionale sau ale unei reviste “specializate”. Rareori dam de ea sub pana unor scriitori sau publicisti”, remarca Monica Lovinescu in volumul Diagonale, Ed. Humanitas, 2002, p. 5.

Mesajul esential al Monicai Lovinescu ramane acela care ne indeamna a parasi falsele teme ale istoriei, si de „a nu mai cauta vinovati printre inocenti”, in schimb de a ne feri de confuzii, (preluand formularea istorica a lui Alain Besançon facuta, candva, la colocviul „De la disidenta spre democratie”) : „Cea mai mare surpriza din postcomunism a fost ca el n-a facut obiectul unei damnatio memoriae. Nazismul, cand a fost zdrobit, a provocat o reactie de oroare universala, perfect justificata si care, inca in zilele noastre, isi pastreaza toata vigoarea. Trimitem mai departe in inchisoare niste nonagenari inculpati pentru ca au participat, deseori ca subalterni, la actiuni mai mult sau mai putin groaznice … In acelasi timp, insa, pentru sistemul sovietic, Occidentul a cerut o amnistie, si nu doar Occidentul, ci si lumea sovietica. In toate tarile din Est s-a invocat iertarea. Or iertarea nu poate fi acordata decat celor care au remuscari. Sovieticii nu au remuscari. Daca nu sunt exprimate remuscarile iar iertarea e acordata unilateral, inseamna ca instalam nedreptatea la temelia noilor structuri. E ceva groaznic… De altminteri amnistia a fost imediat urmata de amnezie. E ceva cu totul extraordinar, daca ne gandim ca experienta comunista a facut mai multi morti decat nazismul, a zdrobit mai profund sufletele si spiritele decat nazismul, a distrus mai fundamental societatea decat nazismul, a ruinat viata a zeci, sute de milioane de persoane… Si imediat s-a luat hotararea ca totul sa fie dat uitarii. Pe drept cuvant nazismul apare astazi celor mai multi ca o monstruozitate morala exceptionala, insa, in acest timp, comunismul s-ar zice ca a fost un fel de accident meteorologic de care nimeni nu se considera responsabil”.

Cat de adevarate sunt aceste reflectii ale Monicai Lovinescu - despre relatia adevarului cu istoria si cu asumarea responsabilitatii - si cata forta de detonare dobandeste peste timp adevarul istoric ingropat la comanda ne-a demonstrat-o recenta tragedie petrecuta la 10 aprilie la Smolensk, si care a decapitat pentru a doua oara in istorie elita Poloniei, ucigand 96 de demnitari si mesageri civili ai trecutului recent polonez: tragedia cea noua a scos la iveala, insa, ca printr-o teribila eruptie vulcanica, genocidul de la Katyn, petrecut cu 70 de ani in urma din ordinul lui Stalin si care a decimat elita Poloniei, prin asasinarea a 22.500 de intelectuali si militari polonezi. Desi s-a incercat sistematic, in timp, de catre complicii faptasilor, ingroparea adevarului in aceeasi groapa comuna cu cei asasinati, uitarea a fost, iata, intrerupta de o eruptie de durere noua, dar si de lumina: adevarul de la Katyn este, astazi, pe buzele tuturor. La fel, pot urma si mila, compasiunea, precum si iertarea, cu conditia ca ea sa fie ceruta public.

Pledand, impreuna cu Virgil Ierunca, impotriva dublelor standarde in explorarea

Angela FURTUNĂ

LA DOI ANI DE LA PLECAREA MONICĂI LOVINESCU

totalitarimsului de stanga si de dreapta, Monica Lovinescu a atins in epoca nervul sensibil al unor oameni care pana atunci se jurau ca o admira. La fel a fost admonestat si rau interpretat la timpul sau si Czeslaw Milosz de catre unii in Polonia, cand a spus acelasi lucru: ambele sisteme totalitare au fost monstruoase, ambele au fost exterministe, ambele merita o condamnare fara drept de apel. Romania este salvata, cata vreme exista si lucreaza pentru memoria istorica urmasi remarcabili ai Monicai Lovinescu. „O spun cu deplina responsabilitate si convingere – in cultura romana, Monica Lovinescu a fost cea mai rafinata cunoscatoare, exegeta, analista a fenomenului comunist”, scria recent principalul discipol al Monicai Lovinescu, filosoful politic, politologul si universitarul Vladimir Tismaneanu, director of the University of Maryland’s Center for the Study of Post-Communist Societies, Presedintele Consiliului Stiintific al IICMER „Monica Lovinescu”, Presedinte al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, si editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al Raportului Final editat la Humanitas, 2007 (Raport inspirat de gandirea Monicai Lovinescu). Vladimir Tismaneanu completeaza in mod ilustru acest portret de mentor facut maestrului sau de etica neuitarii: “A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea si demistificarea pretentiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legaturile de adancime, infra-rationale, dintre comunismul romanesc (si nu numai) si variile incarnari ale fascismului. Cand regimul comunist a imbratisat temele, fantasmele si obsesiile extremei drepte interbelice, facandu-le ale sale, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca au scris pagini magistrale despre geneza a ceea ce, mai tarziu, am diagnosticat drept barocul fascisto-comunist. La un ceas cand asistam la stradanii insidioase de obliterare a constiintei istorice, gasim in opera Monicai Lovinescu argumente imbatabile pentru a nu uita”. In semn de pretuire pentru intreaga activitate si pentru contributiile decisive aduse impotriva totalitarismului sovietic si romanesc, numele Monicai Lovinescu a urcat pe frontispiciul IICMER, dupa ce Vladimir Tismaneanu a facut public faptul ca institutul isi extinde activitatea si asupra adevarurilor Revolutiei si Mineriadelor. Monica Lovinescu lasase cu limba de moarte o aproape profetie: „Romania nu se va insanatosi decat atunci cand autorii masacrului din ‘89 si ai fratricidului din ‘90 vor fi cunoscuti si, eventual, iertati pentru faptele lor”.


MERIDIANE

Ath este un oraş mic şi prietenos, situat în inima Europei, în regiunea Valonia din Belgia. Este înconjurat de două rezervaţii naturale, o regiune care îmbină câmpia, pe care este situat parcul natural Escaut, cu zona deluroasă. În ultimii 20 de ani, oraşul a cunoscut o revigorare economică importantă datorită reabilitării centrului istoric şi a campaniei de promovare a punctelor sale forte. Sloganul său, „Ţara de Ath este imensă”, ilustrează perfect expansiunea oraşului. Ath-ul este cunoscut ca oraş al „Giganţilor”.

În fiecare an, locuitorii din Ath participă cu bucurie la un eveniment numit Ducasse. Dar ce este acesta? O capodoperă a patrimoniului oral şi imaterial al umanităţii, în conformitate cu UNESCO. Ducasse este de fapt o procesiune a „Giganţilor”, să spun, parada personajelor reinventate din vremuri de peste cinci sute de ani în urmă, şi atrage spectatori la un festival medieval fermecător. Deşi evenimentul durează doar câteva zile, efectele sale sunt resimţite luni de-a rândul, aceasta, deoarece este cheia identităţii oraşului. Folclorul şi tradiţiile au servit ca punct de plecare pentru o campanie reînnoită cu scopul de a promova oraşul. Fiind de origine medievală (sec. al XV-lea), procesiunea religioasă Ducasse a constat în sfinţirea bisericii din Saint-Julien, organizandu-se, cu această ocazie o paradă pe străzile oraşului în duminica cea mai apropiată de sărbătoarea St. Julien de Brioude. Scene din Vechiul şi Noul testament (Goliat sau Maria Magdalena) sau Legenda de Aur (St. Christopher) au fost prezentate pe trăsuri sau în stradă. Treptat (sec. XVI-XVIII ) semnificaţia religioasă a dispărut în favoarea căutării pitorescului. Prin 1819, procesiunea a devenit una laică, evoluând sub influenţa ideilor din secolul al nouăsprezecelea (naţionalismul exotic belgian, afirmarea istoriei locale...), însă după al doilea război mondial, elementele de antichitate reapar, astfel, în duminica a patra din luna august, nu mai puţin de opt giganţi rătăcesc pe străzile oraşului. Aceasta este singura lor ieşire anuală, fiind însoţiţi de cortegii şi grupuri folclorice.

În 1996 a luat naştere un proiect de infrastructură

Tatiana SCURTU-MUNTEANU

ORAŞUL GIGANŢILOR DIN

BELGIA

turistică de calitate, cu obiectivul de a oferi o imagine de ansamblu a tradiţiei populare a oraşului pe tot parcursul anului. Oraşul Ath a achizionat o clădire frumoasă de patrimoniu situată în centrul istoric. Cunoscută din 1998 sub numele de „Casa Giganţilor”, devine muzeu din anul 2000. Deschis tot anul, acest muzeu oferă oraşului o atracţie turistică unică, însumând peste 60.000 de vizitatori de la inaugurarea sa. Oraşul Ath colaborează cu Oficiul de Turism şi muzeul „Casa Giganţilor” spre promovarea evenimentului Ducasse, prin publicarea unui poster oficial, a pliantelor şi a unui ghid turistic.

Centrul istoric al oraşului Ath are mai multe monumente importante, dintre care, cel mai vechi datează din secolul al doisprezecelea: Turnul Burbant, una din minunile istorice ale Valoniei. Construit în 1166 de Baldwin al IV-lea, conte de Hainaut, a avut un rol strategic, de apărare a ţinutului. În secolul XXI turnul este încă acolo! El a devenit un martor privelegiat al istoriei oraşului.

Piaţa. Biserica „St. Julien”, datează din secolul al XIV-lea, construită în anul 1394 şi sfinţită în 1415, turnul din stanga al pridvorului a fost finalizat în 1462. Biserica a fost lovită de fulger şi a ars aproape în întregime în 1817, doar absida altarului, turnul şi portalul de vest au scăpat de distrugere. Clădirea a fost reconstruită în stil neo-clasic (1819-1822) de către arhitectul Gabriel Francois Florent. Clopotele care se aud în prezent, cu o greutate totală mai mare de 10 tone, sunt compuse din trei octave. Biserica „St. Martin”, o clădire gotică, construită din cărămidă şi piatră în 1585 şi restaurată în 1980-1983, precum şi mecanismul ceasului din turn, care funcţionează şi astăzi şi dă ora exactă în Ath.

Patru muzee ocupă cladiri de prestigiu în centrul oraşului, fiind puse în valoare de obiceiurile şi tradiţiile locale: „Spaţiul galo-roman” – un muzeu unic, care ne oferă o călătorie în timp alături de barcagiul Rufus din Pommeroeul. El reînvie cizmari, olari, metalurgi, pescari, animând obiecte, vă invită să petreceţi o zi în compania contemporanilor săi galo-romani. Tehnologia de ultimă oră vă permite să participaţi la o peveste imperioasă din secolul al II-lea. Vizita acestui muzeu este o experienţă fascinantă şi distractivă.

Muzeul de Istorie şi Folclor, conac din sec. al XVIII-lea, lăsat la Cercul Regal de Istorie şi Arheologie din Ath, muzeul fiind inaugurat în 1966. Acesta conţine documente şi lucrări de artă din perioada preistorică şi până în secolul XX. Muzeul de piatră Maffle, reflectă industria locală, extracţia de piatră albastră, folosită la construcţie şi sculptură.

Vizitatorii vor avea multe oportunităţi de a se cufunda în viaţa locală şi de a descoperi caracteristicile sale, vizitând, printre altele: Fabrica de Bere a Giganţilor, Hotel de Ville, construit între anii 1614-1624 în stil baroc, restaurat şi complet refăcut în anii 1980-1983, în care vom găsi portretele unor personalităţi locale şi naţionale. Moara Marchizei de Moulbaix, cocoţată deasupra unui drum pitoresc, această remarcabilă moară de vânt din lemn macină cereale şi astăzi. A fost construită în 1747 şi pusă în funcţiune în 1752.

Moara Albă Ostiches, datează din 1789. Galeria de la baza clădirii găzduieşte o expoziţie permanentă ce prezintă istoria morilor şi tehnicile lor.


î

nr. 9, septembrie 2010

Continuă Cassian Maria Spiridon Calea către o Românie profundă (III). Analizând atât de actualele constatări ale lui Vasile Băncilă, Mihai Ralea, Ovidiu Papadima, semnalează autorul: „Cu trei sferturi de veac în urmă eseistul (Vasile Băncilă n.n.) intuia pierderea sensului, accentuată în postmodernitate, pulverizarea internaută, surfingul contemporan al omului poster – incapabil a înţelege etnicul – implicit temeiul României reale, cuibărită în profunzimile văilor şi munţilor, pe dealurile şi ponoarele neglijate cu program de oameni plaţi…”. După un periplu interesant prin spiritualitatea rustică autohtonă, concluzionează: „cercetarea spiritualităţii rustice ne-ar putea reda umanitatea, un univers pluridimensional, care să ne elibereze din capcana orizontului plat în care homo videns navighează…”.

Ştefan Oprea aminteşte despre moartea în singurătate, la începutul acestei toamne al lui Andi Andrieş. Elvira Sorohan atenţionează că despre scriitorul, criticul şi omul de largă cultură Leonard Gavriliu nu s-a scris cât s-ar fi meritat să se scrie, dar sigur se va scrie mai mult. Acest sobru intelectual retras la Paşcani, n-a avut inteligenţa socială, utilă oportunistului, oricând adaptativ de a renunţa la exigenţele cărturarului perfecţionist…. Aflăm de la Cristian Livescu că poetul Ovidiu Genaru „şi-a întocmit în sfârşit o ediţie definitivă a creaţiei sale poetice, Patimile după Bacovia, editura Vinea, 2010.

Caută să ne convingă Adrian Romilă de necesitatea apariţiei volumului Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Polirom, 2010). Daniel Cristea Enache promite un tentant serial de zece epice revizuiri critice . Frisonezi puţin citindu-l pe Ion Papuc în eseul Statul. Greu să te opreşti la un citat din această densă expunere. („Sîntem pe punctul de a constata că în lume nu există numai două extremisme, cel de dreapta şi cel de stânga, ci acestora trebuie să le fie alăturat şi cel de centru, poate mai bine camuflat în demagogie decât primele două, deja grav compromise în istorie, dar nu mai puţin virulent, chiar mortal pentru situaţia oamenilor în lume…).

Mai tragem o gură de aer prin Crucea ca panteon, a neobositului Liviu Pendefunda.

nr. 9-10, septembrie-octombrie, 2010.

Despre orgolii, invidii, ranchiune… pe tărâm literar vorbeşte Florentin Popescu în editorial. Parcă peste tot e la fel. După cum merg lucrurile se pare că nu va fi prea curând pace sub măslini.

„Literatura te îngroapă de viu, dacă nu eşti atent”, cu alte cuvinte, scriitorul şi publicistul Liviu Ioan Stoiciu faţă-n faţă. „Te ratezi dacă nu iei distanţă faţă de propria-ţi literatură. Nu cumva aşa scriind articole la ziar am reuşit s-o iau de la capăt cu literatura?”.

Victoria Milescu realizează un interviu cu scriitorul Ion Lazu. Concluzia scriitorului: „Nu-i nimic de dovedit, în faţa nimănui, totul e de trăit”. Tot Victoria Milescu prezintă cartea Iulianei Paloda Popescu Cu privighetoarea pe umăr remarcând „înclinaţia ei spre poezie religioasă”. În acelaşi registru poetic dar atroce de data asta extrage Radu Voinescu din volumul Moarte de om o poveste de viaţă (editura Limes, Cluj-Napoca, 2010). Pacientul Ion e trezit într-o dimineaţă din somn de Hyeronimus Bosch: „Du-te la ei coboară între ei / în infernul din subsolurile Centrului Mondial de Oncologie”. De semnalat fragmentul din volumul Rezistenţa vrânceană a lui T. Liviu Mălăcescu. Nu mai puţin interesantă şi tot dinspre Aiud venire, pagina realizată de Corneliu Lupeş Unde, când şi cum ai murit, domnule Rebreanu?

nr. 10 octombrie 2010

Ediţia XLII a Zilelor Culturii Eminesciene desfăşurată în zilele de 24-26 octombrie la Oneşti, l-a avut ca invitat de marcă pe poetul, criticul şi istoricul literar Mircea Martin. Te bucuri să afli că mai există resurse umane şi de loc de neglijat, materiale, ca să nu să se destrame vraja. Paginile Autori şi cărţi pun în cârlig nada

cărţilor pe care ai vrea să le guşti pe îndelete. Cu mâna dreaptă scrie C.D. Zeletin despre Mâna stângă. Sub titlul Gâlceava înţelepţilor între ei, Dumitru Hurubă parcurgând referinţe critice despre scriitorul Adrian Marino îşi doreşte: „să mă lămuresc şi eu ce-i atât de grozav sau de groaznic în postuma carte a lui Marino”. Bogdan Ulmu se întreabă în „codul bunelor manele” ce facem la greve? Ultima pagină este dedicată poetului şi prozatorului danez J.P. Jacobsen (1847-1885).

Nr. 3(28), anul VIII, 2010

Recunoşti valoarea chiar şi sub invidie… prietenească. Revista nu are nevoie de prezentare. Se prezintă singură. Ce să notăm când nimic nu-i de trecut cu vederea. Trecem prin ea ca printr-o felie de pâine când ţi-e foame. Mircea Mihai Ciobanu pune culoare revistei. Puţină, ca anafura.

Nr. 3/2010

Căutam, aşteptam în timpurile de dinainte de 1989 revista Secolul XX. Sper că nu va fi cu supărare, dar revista Conta apărută la Piatra-Nemţ îmi aduce aminte cumva de ea. O revistă grea care nu-ţi dă voie să treci cu vederea nicio pagină. Directorul Adrian ALui Gheorghe a provocat în acest număr scriitorii cu o întrebare dilematică referitoare la Gheorghe Grigurcu, şi anume: „Cum îl influenţează criticul pe poet, cum îl încurcă poetul pe critic?”Imi permit să citez din doi respondenţi. Valeria Manta Tăicuţu: „Dacă ar fi să aleg, dintre un critic şi un poet, pe cel care să-mi citească poemele, l-aş alege fără discuţie pe poet”. Leo Butnaru: „Eu unul, am motivul de a nu îndrăzni să mă pun în locul distinsului poet. .. Presupun că maestrul Gheorghe Grigurcu se va mira, apoi se va amuza copios de grija care a dat peste colegii domniei sale, să cumpănească în locui-i”. Revista se oferă cu dărnicie şi se cere citită.

...cu Ştefania Oproescu

VITRINA CU REVISTE


nr. 92 septembrie 2010

Deschide revista Grigore Ilisei cu tema Alexandru Husar Destinul realizat al umanistului. Notăm din text: „Cartea cărţilor pentru Alexandru Husar rămâne Anti-Gog . Este o inspirată şi vibrantă profesiune de credinţă, un testament… Alexandru Husar răspunde la cele şaptezeci de teme puse în discuţie de Giovani Papini în Gog, asupra cărora a meditat vreme de patruzeci de ani”.

Oana Opaiţ tălmăceşte impactul omologării poemului Luceafărul de către World Record Academy la 14 februarie 2009 drept „cel mai lung poem de dragoste”. Interesant dialogul dintre Vasile Iancu şi Mircea Rusu, axat pe subiectul „O lume normală care nu mai este. Oameni frumoşi care nu mai sunt”. Şi cum fără poezie nu se poate Ion Holban tratează Poezia, ca o mistică a realului. De cartea Terapia Destinului a lui Vasile Andru, se ocupă Ionel Savitescu. O revistă literară de ţinută la un preţ accesibil.

Nr. 1 anul 1, octombrie 2010

Să-i urăm bun venit, viaţă lungă şi rodnică! Inspirată ilustrarea cu fotografii din Lugojul de altădată. Îi dorim domnului Remus V. Georgioni cât mai multe cărţi mature spre lectură. Un posibil sfat: literă mai aerisită.

Nr. 3(53) 2010

Aşa cum ne-a obişnuit cu nezdruncinată constanţă Marius Chelaru, a apărut numărul de toamnă sub o copertă adecvată la anotimp şi la temă: Poezie şi Rost . Poeme

ale autorilor români, poeme ale minorităţilor din România, poeme româneşti în limbi străine, autori străini traduşi în limba română.

Când mai disperi, căci uneori ţi se întâmplă, vine cineva şi-ţi aduce rostul. Ce spune dar, George Popa: „Şi totuşi. Teama că poezia va dispărea sub ameninţarea antipoezie, consecinţă a atrofierii sensibilităţii şi spiritualităţii, este neîntemeiată. Aceasta nu numai pentru că un ochi lucid al minţii vede de departe că împăratul moderno-modernist este gol, ci mai ales datorită unui adevăr fundamental: poezia se poate îmbolnăvi uneori, dar nu moare niciodată, pentru motivul că reprezintă o necesitate cosmică a omului de întotdeauna”.

Şi cum se cuvine în casa poeziei, Emanuela Ilie împrospătează mereu Raftul cărţilor de poezie.

Nr. 3(14) august 2010.

A ajuns iată în anul al IV-lea de apariţie! Şi parcă te întrebi când a trecut timpul? Doar cel care-şi creşte copilul ştie pe de rost fiecare zi a lui. În acest număr, Adrian Alui Gheorghe ia în serios rubrica Pamfletaria cu „Şase axiome despre istoriile literare recente sau scriitorul român faţă-n faţă cu „normele eternităţii”. Prima axiomă: „Nu istoriile fac literatură ci literatura face istorie”. Şi ultimele rânduri: „Oricum, dacă e să judecăm istoriile literare recente prin prisma valorizării europene a literaturii române, impresia imediată e că avem mai multă istorie decât literatură, că bătaia pe formă a depăşit mult preocuparea pentru conţinut”. Mai reţinem: Victoria Milescu în dialog cu poetul Ion Murgeanu la 70 ani, cronici literare sub peniţa lui Gruia Novac, Poeme de Ion Murgeanu, George Irava, Petruş Andrei.

Poesis, nr. 233-235, 2010

La Zilele Culturale Poesis, ediţia

XX, profesorul Andrei Marga a primit premiul revistei Poesis pentru Opera Magna şi premiul cultural al oraşului Satu-Mare. De curând preşedintele nostru, (al ţării), ne-a anunţat că

domnul Marga a distrus învăţământul românesc. Te-ntuneci…

În traducerea Corneliei Bălan Pop, din Magasine Littéraire (octombrie-noiembrie 2006, filosoful italian Genni Vattimo răspunde întrebării: După părerea dumneavoastră, democraţia modernă nu poate fi deci, decât nihilistă? G.V: „Fără îndoială. Singura fundamentare autentică a democraţiei este ceea ce eu descriu ca istorie a dizolvării fundamentelor”.

Aura Christi se lasă „disecată” pe mai multe pagini de Lucia Dărămuş. Cam tot dinspre nihilism vorbire…

Notăm câţiva poeţi în acest număr: Viorel Mureşan, Eugen Suciu, I.T. Iovian, Ionel Ciupureanu, T.T. Coşovei.

Poesis internaţional,nr. 2, septembrie 2010

Deşi se intitulează Magazin literar este un magazin de lux cu multe produse autohtone şi de import. Directorul Dumitru Păcuraru schiţează în editorial, Cum ar trebui să arate o revistă de poezie în vreme de criză? Spune acesta: „Avem în faţă o revistă în zece limbi, cititorul putându-se servi la alegere…Ce te faci însă când vine Liviu Ioan Stoiciu şi te „trezeşte”: „… Revistă exclusiv de protocol, care nu are cum să intre pe piaţă, având un preţ inaccesibil.”.

La rubrica Ancheta Revistei, răspund o serie de autori. Şi răspunsurile sunt o „cheie”, dar întrebarea lui Răzvan Ţupa este tentantă şi reiscantă: „Ce i-aţi recomanda să citească unei persoane care nu are habar de poezie, dar vrea să se facă bine?”. Din capcană, iese cumva Lucian Vasilescu: „Am găsit o mulţime de răspunsuri dar n-am găsit răspunsul”. Totuşi, până la urmă, Psalmii.

VITRINA CU REVISTE

Og Linda 108

Documents

Transcript of Og Linda 108