1

OFERTE MELIFERE ÎN LUNA FEBRUARIE

O variantă a acestui articol a fost publicată sub titlul “OFERTE MELIFERE IN LUNA FEBRUARIE” în Revista Romania apicola nr.2, februarie 2020 – pag.12 - 15

Prof.univ.dr.ing.Petre IORDACHE

În această lună, deși puține și uneori inabordabile din cauza vremii nefavorabile, apar primele oferte melifere (tabelul nr.1) care oferă puțin nectar și mai ales polen foarte cerut de familiile de albine pentru hrănirea puietului în expansiune.

Tabelul nr.1 TABELUL CU FLORA MELIFER Ă CARE ÎNFLOREŞTE ÎN FEBRUARIE

Nr. crt.

Denumirea speciei

(Denumire în latin ă)

Pondere melifer ă

Perioada de înflorire

(lunile)

Date biologice

Cantitatea de nectar

(mg/floare)

Productia de miere

Kg/ha

1 Aninul negru (Alnus glutinosa

(L)Gaertn)

mică februarie-martie

A.p.m. -

m:10

2 Bănu ţi (Bellis perennis

L.)

mică

februarie-octombrie

e.pr. sp.ct.n.p.

-

20-50

3 Brându șe galben ă

(Crocus flavius (L.)Wulf.)

mică

(februarie) martie-aprilie

e.pr. sp.ct.n.p.

0,02 – 0,06

10-20

4 Ghiocei (Galanthus nivalis

L.)

mică februarie-martie

e.pr. sp.n p.

10

5 Spănzul (Helleborus

purpurescens Waldst. Et.Kit.)

mică februarie-aprilie

e.pr. sp.n p.

0,2-0,5 -

6 Tulichina (Daphne

mezereum L.)

mică februarie-aprilie

a.sp.n.p. - 10-20

Observa ție Datele biologice utilizează următoarele coduri: A = arbore, a = arbust, e = erbacee, an = anuală, bn = bienală (bianuală), pr = perenă, ct = cultivată, sp = spontană, n = nectariferă, m = mană, c = clei (propolis)

Astfel în cazul prelungirii zborurilor de curăţire şi existenţei în apropierea stupinei de păduri sau zăvoaie albinele încep uneori să aducă primul polen în cuib și observaţiile asupra apariţiei polenului în natură şi asupra procentului de albine zburătoare care recolteză şi aduc în stup polen, orientează pe apicultori în aprecierea stării fiecărei familii de albine şi intensităţii creşterii de puiet.

2

Când majoritatea albinelor care intră pe urdinişul unui stup aduc la sfârşitul luni februarie, în zilele mai calde, polen, în cazul în care beneficiază de o bogată sursă de polen, înseamnă că familia de albine respectivă este puternică şi activă, că are regină prolifică şi mult puiet de hrănit. Caracterizările pe scurt a fiecărei plante melifere care este posibil a fi în zonele stupinelor sunt prezentate în continuare, astfel: Aninul negru Se mai numește anin , alin, anini ș, arin negru, lipicios ; Engl: Common alder, Blak alder ; Franc: Aune, Aune commune ; Germ: Erle, Erlbuam, Schwarzerle ; Magh: Ègerfa . Vegetează de la câmpie până la munte, în lunci, depresiuni,văile râurilor piemonturi și marginile turbăriilor din luncile râurilor, în toți Carpații din România, în Bucovina, Maramureș și nord-estul Transilvaniei. În Carpații Orientali urcă în grupe până la altitudinea de 760 m, iar izolat până la 1120 m. În Carpații Meridionali urcă în lungul pâraielor până la altitudinea de 740 m și întâmplător până la 1120 m. De asemenea, în Munții Apuseni urcă pe văile versantului vestic până la 500 m altitudine, iar pe cel estic până la 950 m, în Munții Banatului urcă până la maxim 810 m altitudine și pe văile largi urcă mai sus, iar pe cele mai înguste rămâne mai jos. Arborele furnizează albinelor în lunile Fig.1 Ameți de alun negru

februarie și martie culesuri de mană, iar ameții (fig.1) polen .

Bănu ți Numiți și astrel, b ănu țe, bănu ței, blind ărei, boglarc ă, boglari, bumbicei, bumbu șcuțe, bumbu șori, bumbu ște, burculi țe, coco șei, dutculi țe, floare frumoas ă, floarea gâ știi, floarea pa ștelui, floricele frumoase, frumu șică, frușiță, iarbă frumoas ă, mărgărit ă, minu țe, năstura și, ochiul boului, p ărăluțe, roto țele, scânteioar ă, scântei, scânteiu ță, stelu țe; Engl: Daisy ; Franc: Paquerette, Petite maguerite ; Germ: Bugelauercher, Bumbutzzer ; Magh: Fruzsina, Fruzsinka Furus .

3

Fig.2 Componența Bănuților

Fig.3 Flori de bănuți

Este o plantă erbacee, perenă și hemocriptofită,cultivată și spontană, ornamentală, comună prin fânețe și pășuni, pe lângă drumuri, în regiunile de câmpie, de dealuri și montane, frecventă în zonele pădurilor de stejar și până în etajul molidului. Bănuții sau părăluțele înfloresc din februarie – martie până în iunie – iulie cu flori albe, albe –roz care sunt intens vizitate de albine pentru polen și nectar. Brându șea galben ă

Fig.4 Brândușea galbenă

Se mai numește și brându șe, brându șe pitic ă, șofr ănel ; Magh: Recéssáfrán . Este o plantă erbacee, perenă, geofită, întâlnită sporadic în stepe, prin fânețele din păduri, tufănișuri și crânguri, prin pășunile uscate de pe coline în Crișana, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova. Furnizează albinelor culesuri mici de polen și nectar.

Ghiocei Plantă erbacee, perenă și geofită, frecvent întâlnită în toate zonele țării cu excepția Dobrogii. Crește și se dezvoltă prin păduri, poieni și tufișuri, de la câmpie până în zona alpină. Regional sunt numiți și aișoară, aișor, aiu șoară, aiușor, cloco ței de om ăt, clopo ței, clopo ței albi, clope ți de prim ăvară, coconei, gheocei mici, ghilicei, ghiligei, ghioce i de ghioc, ghiocei mici, ghipci, ghiorele, gioare, gioa rele, giorele, lu ște, prim ăvăru ță, usturoi ță; Engl: Snowdrop ; Franc: Perceneige ; Germ: Schneeglockchen ; Magh: Gyócavirág . Furnizează albinelor culesuri timpurii de nectar și polen.

4

Fig.5 Ghiocei în zăpadă Fig.6 Albină pe ghiocel

Spânzul

Fig.7 Spânz

Reprezintă o plantă erbacee, perenă,hemicriptofită, toxică, spontană și este întâlnită frecvent prin păduri și tufărișuri din regiunea de deal (altitudine peste 500 – 600 m) și munte, mai ales în poienile din făgete, rariști, margini de pădure, în tot lanțul carpatic și dealuri înalte precapartine. Numit și barba lupului, bojo țel, bo țățel, coada popii, cucurig, iarba nebunilor, ou ălele popii, span ț, spunz ; Franc: Ne-me-touchepas ; Germ: Purpu -rne Nenieswurz ; Magh:Pirosló húnyor .

Florile sale oferă albinelor puțin nectar și polen Tulchina

5

Fig.8 Tulchină

Se mai numește și afin s ălbatic, cerlepiciu, chiperul lupului, clei ță, clipsiu, cirea șa lupului, dafin, dafin mic, lemn câinesc, liliac de pădure, liliac s ălbatic, masalari, m ălin sălbatic, piperul lupului, popionic, salb ă moale, s ălcu ță, triul lupului, tilichin, țapchin, țolul lupului ; Franc: Bois joli, Daphnébois gentil ; Germ: Berg-Seidelbast ; Magh: Farkas boroszlán . Este un arbust indigen, manofanerofit, lemnos, toxic, medicinal și melifer oferind albinelor culesuri timpurii de polen și nectar. Tulchina este frecvent întâlnită în zonele montane, prin făgete și rariști subalpine de molid și sporadic mai sus în jnepenișuri. De asemenea, apare rar la altitudini mai mici, pe dealuri și câmpii, în rariști, luminișuri, margini de pădure, tufărișuri și buruienișuri.