OFERTA 7.1. Concept; legea ofertei; factorii care influenţează oferta

Într-o accepţiune generală oferta reprezintă cantitatea maximă dintr-un anumit

bun pe care un agent economic intenţionează să o vândă, într-o perioadă

determinată de timp şi la un anumit preţ. În funcţie de nivelul cererii, cantitatea

oferită dintr-un bun poate diferi, deoarece oferta pe piaţă, la fel ca şi cererea, depinde

de preţul bunului respectiv.

Oferta de piaţă exprimă relaţiile dintre cantitatea maximă dintr-un bun

economic pusă în vânzare la un moment dat şi preţul minim posibil de obţinut de către cel care-l vinde.

În funcţie de natura bunurilor se disting următoarele tipuri de ofertă:

· oferta de bunuri independente, cum sunt: autoturismele, calculatoarele,

pantofii, alimentele etc.

· oferta de bunuri complementare, care este dată de acele bunuri secundare

ce pot rezulta din producţia unor bunuri principale (alături de producţia de carne de

vită - pielea , producţia de făină - tărâţele etc.);

· oferta de bunuri mixte, formată din acele bunuri care satisfac aceleaşi cereri

(ex. laptele, ceaiul, cafeaua satisfac setea).

Modificarea preţului de pe piaţa unui bun determină extinderea şi contracţia

ofertei, astfel încât fiecărui nivel de preţ îi va corespunde o anumită cantitate oferită.

Pe piaţă, atunci când preţul creşte, oferta se extinde, iar dacă preţul scade, oferta se

reduce (se contractă). Deci, între evoluţia preţului unitar al unui bun oferit pentru

vânzare la un moment dat şi ofertă există o relaţie de cauzalitate numită legea ofertei.

Corespunzător acestei legi, creşterea preţului determină creşterea cantităţii oferite

iar reducerea preţului determină scăderea cantităţii oferite, ofertanţii fiind dispuşi să

ofere o cantitate mai mare dintr-un bun oarecare la un preţ mai mare. Grafic, relaţia

dintre preţ şi ofertă are forma unei curbe (fig. 7.1.), numită curba ofertei care indică

preţul la care ofertantul este dispus să ofere diferite cantităţi spre vânzare, într-o

anumită perioadă. Creşterea preţului influenţează nivelul profitului şi deci ofertantul

caută să ofere o cantitate cât mai mare de bunuri pentru vânzare.

Evoluţia cantităţii dintr-un bun oarecare oferit pe piaţă la acelaşi nivel al

preţurilor este influneţată de mai mulţi factori, şi anume:

l. Nivelul costului de producţie,care constituie de fapt, factorul principal ce

influenţează nivelul ofertei. Între costul de producţie şi cantitatea de bunuri oferită

este o relaţie negativă, deoarece reducerea costului de producţie determină creşterea

cantităţii oferite.

2. Preţul altor bunuri, deoarece factorii de producţie sunt atraşi şi consumaţi

pentru producerea bunurilor eficiente. În consecinţă, dacă preţul unui produs creşte,

acesta va atrage factori noi de producţie, iar curba ofertei se va deplasa spre dreapta

şi invers. De aceea, când din producţie rezultă produse principale şi secundare,

factorii de producţie vor fi atraşi spre acele produse care sunt mai rentabile, deci care

se pot comercializa la un preţ mai bun.

3. Numărul de ofertanţi, deci numărul de firme care produc acelaşi produs,

deoarece cu cât creşte numărul firmelor noi care produc acelaşi produs, deci cu cât

creşte oferta de bunuri, dacă producţia şi nivelul tehnic al produselor din firmele

vechi nu se modifică acestea vor da faliment.

4. Taxele şi subsidiile (cum ar fi taxele pe profit, impozitele pe dividende,

subvenţiile pentru fabricarea unor produse strategice etc.), deoarece, cu cât taxele se

măresc, cu atât firmele nu mai sunt interesate în creşterea ofertei. De asemenea,

firmele care beneficiază de subvenţii de la Stat pentru susţinerea sau creşterea ofertei

(de exemplu, oferta pentru produsele alimentare) de multe ori intensifică efortul

propriu pentru reducerea costurilor de producţie.

5. Previziunile privind perspectivele pieţei unui bun, ale preţului acestuia,

deoarece, atunci când mai multe firme prevăd că în viitor preţul unui bun creşte oferta

lor va creşte, iar dacă preţul va scădea oferta se va reduce.

8. Condiţiile social-politice şi naturale care influenţează semnificativ nivelul

ofertei. Cadrul social-juridic şi natural are o importanţă deosebită pentru asigurarea

oricărei activităţi economice, influenţând-o favorabil sau nefavorabil.

Elasticitatea ofertei şi factorii care o influenţează

Elasticitatea ofertei exprimă gradul de modificare a ofertei în condiţiile schimbării preţului sau a altui factor care influenţează oferta.

Oferta este cu atât mai elastică cu cât este mai mare modificarea cantităţii

oferite ca răspuns la modificarea preţului unui bun. Astfel (fig. 7.2.), dacă preţul se

modifică de la Po la P1, creşterea cantităţii ofertei de la Qo la Q1 indică o cerere

inelastică, dacă preţul se modifică de la Po la P1 iar creşterea cantităţior oferite spre

vânzare de la Q0 la Q2 există o cerere elastică.

Cu cât este mai mare elasticitatea ofertei, cu atât va fi deci mai mare cantitatea

oferită.

Coeficientul elasticităţii ofertei (Eo) indică gradul sau procentul de modificare

a ofertei în funcţie de schimbarea preţului sau a oricăreia dintre condiţiile ofertei.

Coeficientul de elasticitate în funcţie de evoluţia preţului se determină cu

ajutorul următoarelor relaţii:

unde:

E op – coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ;

Oo – oferta în perioada de bază;

O1 – oferta în perioada curentă;

Po – preţul în perioada de bază;

P1 – preţul în perioada curentă;

DO – modificarea ofertei;

DP – modificarea preţului.

În funcţie de nivelul coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ, se pot întâlni

următoarele forme ale ofertei:

a) oferta elastică atunci când: Eo > 1

b) oferta cu elasticitate unitară atunci când: Eo = 1

c) oferta inelastică atunci când: Eo < 1

d) oferta perfect elastică atunci când: Eo => ¥

e) oferta perfect inelastică atunci când: Eo = 0