Odiseu sau Ulise, este un personaj mitologic, celebru erou grec (cunoscut din Iliada, dar mai ales din Odiseea) care a participat la războiul troian. Odiseu era regele Ithacăi și fiul lui Laertes (după o versiune, după o alta, al lui Sisif) și al Anticleei. S-a căsătorit cu Penelopa, fiica lui Icar, cu care a avut un fiu, pe nume Telemah.

Vestit pentru mintea sa isteață și pentru prudența și vorbele frumoase pe care știa să le rostească “Pe vremea-aceea-n tabără nici unul Nu sta să se măsoare cu Ulise în agerimea minţii; pe oricine Grozav îl dovedea cu isteţimea Măritul tău părinte”, el este trimis adeseori în solii sau i se dau diverse însărcinări. De pildă, este trimis la regele Lycomedes să-l aducă pe Ahile, îl însoțește pe Menelau atunci când acesta se duce să o ceară pe Elena de la troieni, mijlocește împăcarea lui Agamemnon cu Ahile, o aduce pe Ifigenia la Aulis, e trimis să-l caute pe Filoctet împreună cu armele lui Hercule, pătrunde ca iscoadă în Troia și se înțelege pe ascuns cu Elena să-i trădeze pe troieni. “Dar pieptul mi se sfişie de jale/ Gindindu-măla bietul, inţeleptul Ulise, care acum de multă vreme/Tot suferă nenorociri departe”

Ulise a luat parte la război în calitate de fost pretendent (poate că a fost chiar primul) la mâna Elenei. Potrivit tradiţiei, el l-a sfătuit pe tatăl Elenei cum să-i aleagă soţul, propunând ca toţi pretendenţii să se adune, iar Elena să aleagă, şi ca toţi să jure că îl vor ajuta pe cel ales dacă cineva va încerca să-i fure soţia. În urma acestui jurământ, când Elena a fost răpită de Paris, s-a organizat expediţia grecilor împotriva Troiei.” Pe acel dumnezeiesc Ulise care/ E omul cel mai chibzuit”.

Tot lui Odiseu, care pe câmpul de luptă a dat dovadă de mult curaj și vitejie făcând numeroase victime, îi aparține și ideea calului de lemn în pântecele căruia s-a ascuns împreună cu alți cinci sute de soldați greci și a pătruns în cetatea Troiei, reușind să-i deschidă astfel porțile în fața grecilor.

Ideea lui Ulisse era plasarea calului de lemn, având un grup de războinici de elită ascunși în pântecele sale, în apropierea porților cetății Troia, simulând un dar gigantic, care ar fi putut fi atribuit lor înșiși, zeilor sau amândurora. Simultan, flota ahee urma să regizeze abandonarea asediului și să părăsească convingător sediul bătăliei plecând (aparent) pentru întotdeauna. Ar fi urmat să se întoarcă mult după apusul soarelui, mai exact după miezul nopții, când vigilența troienilor va fi fost redusă la minimum și grupul de comando ascuns în cal ar fi putut acționa din interiorul cetății.