Oda pentru batranii cetatii

de Adria Martin

Voi tinerii care-i priviti de sus,

Va credeti dumnezei si e pacat,

Batranii vostri au ceva de spus

Desi pe deminitate le-ati calcat.

De ce nu-i respectati pentru ce sunt?

De ce nu ascultati ce au de spus?

Batranii sunt icoane pe pamant

Si podul trainic intre- aici si sus.

Va sunt bunici si unchi, parinti

Si ce-i veti plange cand n-or sa mai fie!

Dar lacrimile voastre, chiar firebinti

Vor fi-n zadar, ca n-or sa-i mai invie.

Voi i-ati impins la marginea cetatii

Ca pe gunoai, dar ei de aur sunt

Si dau, saracii, bir singuratatii

Va bateti joc de orice va e sfant?!Va faceti Dumnezeii din arginti

Si Epicur va dau mereu tarcoale

Inca e timp, de-aveti inca parinti

Traiti inca pe-un nor pufos si moale.

Atunci cand mor parintii, parasiti,Copiii au sub pasii lor doar smoala

Sunt plini de remuscare si smeriti

Insa odaia de parinti li-i goala.

Exista-o soarta si veti plati odata

In decalog e scris destul de clar

Sa ai respect de mama si de tata

Voi respectati ce-aveti in buzunar.

Batrani veti fi, la fel ca ei

Si-ar trebui deja sa stiti

Veti fi si stirbi si poate chei

N-ati vrea, dar tot imbatraniti.

Exista plata pentru toate

Exista sigur si-o rasplata

Se-ntoarce roata, se-ntorc toate

O sa-ntelegi asta odata.

De-ai parasit, deci parasit vei fi

De nu iti pasa, nici nu-i va pasa

Parintii tai vor fi-n ai tai copii

Cum si in tine sunt si-n a ta casa.

Iubiti-va batranii-atata cat mai sunt

Si nu-i lasati sa planga-nsingurati

Ca vine-o vreme cand se face vant

Si n-or sa mai auda cand strigati.

TorontoAprilie 16, 2010