Oda de Mihai Eminescu
2
Od ă de M. Eminescu Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut la Botoşani pe 15 ianuarie 1850, într-o familie cu 11 copii a caminarului Gheorge Eminovici şi a fiicei de stolnic Raluca Eminovici. Si-a petrecut copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, in casa părintească şi prin împrejurimi, înconjurat de natură şi oameni. Este greu de conturat un portret complet al personalităţii şi vieţii poetului Mihai Eminescu. Totuşi, geniul său literar este fără egal şi de necontestat. Cuvintele sale aşezate pe hârtie cu măiestria unui artist care parcă respira poezie au rămas şi vor rămâne un punct de referinţă în istoria universală. Poezie a maturităţii depline, "Odă in metru antic”, apare in anul 1883, in ediţia princeps a "Poeziilor" lui M. Eminescu. Iniţial, textul a fost o odă dedicată lui Napoleon (prima versiune din 1873-1874) . A suferi t apoi numeroase metamorfozări; de la 13 strofe ale variantei din 1879 au rămas cinci strofe in forma definitivă (1881-1 882). In varianta finală, textul a devenit o odă a singurătăţ ii, a înstrăinări i ireversibile a omului de geniu. Eul liric se confesează se intoarce in trecut, când considera că tinereţea e veşnică. In acel moment, din trecut, moartea pare inexistentă, iar el, poetul era convins de apartenenţa sa la cele veşnice: "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;/ Pururi tânăr, înfăşurat in manta-mi". Echilibrul sufletesc se destramă atunci când se iveşte dragostea, cu suferinţa ei "dureros de dulce". Intensitatea sentimentului e sugerată prin repetarea pron umelui de persoan a a II-a: "tu" ("Când deod ată tu răsărişi in cale-mi "). Strofa se îmbogăţeşte stilistic prin construcţi ile oximoronice: "dureros de dulce" şi "voluptatea morţii". Odată cu trăirea sentimentului de dragoste, pentru poet începe o suferinţă nesfârşită; apare acum şi perspectiva morţii: "Până-n fund băui voluptatea morţii/ Neîndurătoare". Ideea sacrificiului prin iubire este ilustrată in următoarele două strofe cu exemple clasice din mitologia antică; patima datorată iubirii, femeii, este devoratoare: poetul (eul liric) îşi simte sufletul mistuit de o patimă erotică la fel de puternică precum chinurile fizice in care au murit Nessus şi Hercules din pricina intrigilor unei femei. Poetul (eul superior) nutreşte iluzia că ar putea renaşte din propria-i cenuşă (asemenea păsării Phoenix), că ar putea să se înalţe in sferele celeste, intr-un timp nedefinit, unde să-şi reînnoiască eternitatea. In finalul poeziei este invocată liniştea care nu poate să apară decât după ce dispare cauza suferinţ ei, dragost ea. Perspectiva ce se arată este moartea, "moartea-iub ită", văzută ca mijloc de contopire cu marele univers. Cursul pe care-l urmează omul intre viaţă şi moarte este punctat de două verbe: "a învăţa" şi"a murii", acesta din urmă încheind periplul omului in plan terestru. "Nepăsare trista”, expresie a unei atitudini apolinice, face trimitere la atracţia Luceafărului, "nemuritor si rece". Finalul poeziei, "Ca să pot muri liniştit, pe mine/ Mie redă-mă!" sugerează o recăpătare a identităţii, o reîntoarcere in sine. Liniştea presupune o acceptare a destinului. Trăirile poetului sunt ale omului in general; la început nu acceptă ideea de moarte, apoi se revoltă, după care intervine liniştea trecerii in neant. Dar prin moarte, sufletul omului se întoarce la spiritul universal. In ipostaza de geniu, poetul, deşi fiinţă efemeră, tânjeşte după existenţa eternă. Odă in metru antic = elegie romantică pe tema fortuna labilis (a sorţii schimbătoare) Oda = specie a genului liric in care se dă curs unui elan admirativ pentru o idee, o persoană sau un eveniment Oda lui M Eminescu este închinată omului de geniu condamnat să trăiască intr-o lume ostilă, in care resimte cu multă durere "trecerea". Poetul, omul de geniu speră că moartea il va ocoli, nu-i va distruge individ ualitatea eu-lui; speră că va renaşte asemenea păsării Phoenix.
-
Upload
mihaela-mihailescu -
Category
Documents
-
view
239 -
download
1
Transcript of Oda de Mihai Eminescu
7/27/2019 Oda de Mihai Eminescu
http://slidepdf.com/reader/full/oda-de-mihai-eminescu 1/2
Odă
de M. Eminescu
Mihai Eminescu (Mihail Eminovici) s-a născut la Botoşani pe 15 ianuarie 1850, într-o familie cu 11 coa caminarului Gheorge Eminovici şi a fiicei de stolnic Raluca Eminovici. Si-a petrecut copilăria laBotoşani şi Ipoteşti, in casa părintească şi prin împrejurimi, înconjurat de natură şi oameni.
Este greu de conturat un portret complet al personalităţii şi vieţii poetului Mihai Eminescu. Totuşi, gensău literar este fără egal şi de necontestat. Cuvintele sale aşezate pe hârtie cu măiestria unui artist care parcă respira poezie au rămas şi vor rămâne un punct de referinţă în istoria universală.
Poezie a maturităţii depline, "Odă in metru antic”, apare in anul 1883, in ediţia princeps a "Poeziilor" lM. Eminescu. Iniţial, textul a fost o odă dedicată lui Napoleon (prima versiune din 1873-1874). A suferapoi numeroase metamorfozări; de la 13 strofe ale variantei din 1879 au rămas cinci strofe in forma
definitivă (1881-1882). In varianta finală, textul a devenit o odă a singurătăţii, a înstrăinării ireversibile omului de geniu.
Eul liric se confesează se intoarce in trecut, când considera că tinereţea e veşnică. In acel momentdin trecut, moartea pare inexistentă, iar el, poetul era convins de apartenenţa sa la cele veşnice: "Nucredeam să-nvăţ a muri vreodată;/ Pururi tânăr, înfăşurat in manta-mi". Echilibrul sufletesc se destramăatunci când se iveşte dragostea, cu suferinţa ei "dureros de dulce". Intensitatea sentimentului e sugerată prin repetarea pronumelui de persoana a II-a: "tu" ("Când deodată tu răsărişi in cale-mi"). Strofa seîmbogăţeşte stilistic prin construcţiile oximoronice: "dureros de dulce" şi "voluptatea morţii". Odată cutrăirea sentimentului de dragoste, pentru poet începe o suferinţă nesfârşită; apare acum şi perspectivamorţii: "Până-n fund băui voluptatea morţii/ Neîndurătoare".
Ideea sacrificiului prin iubire este ilustrată in următoarele două strofe cu exemple clasice din
mitologia antică; patima datorată iubirii, femeii, este devoratoare: poetul (eul liric) îşi simte sufletulmistuit de o patimă erotică la fel de puternică precum chinurile fizice in care au murit Nessus şi Herculesdin pricina intrigilor unei femei. Poetul (eul superior) nutreşte iluzia că ar putea renaşte din propria-icenuşă (asemenea păsării Phoenix), că ar putea să se înalţe in sferele celeste, intr-un timp nedefinit, undsă-şi reînnoiască eternitatea.
In finalul poeziei este invocată liniştea care nu poate să apară decât după ce dispare cauza suferinţedragostea. Perspectiva ce se arată este moartea, "moartea-iubită", văzută ca mijloc de contopire cu mareunivers. Cursul pe care-l urmează omul intre viaţă şi moarte este punctat de două verbe: "a învăţa" şimurii", acesta din urmă încheind periplul omului in plan terestru. "Nepăsare trista”, expresie a unatitudini apolinice, face trimitere la atracţia Luceafărului, "nemuritor si rece".
Finalul poeziei, "Ca să pot muri liniştit, pe mine/ Mie redă-mă!" sugerează o recăpătare a
identităţii, o reîntoarcere in sine. Liniştea presupune o acceptare a destinului. Trăirile poetului sunt aleomului in general; la început nu acceptă ideea de moarte, apoi se revoltă, după care intervine linişteatrecerii in neant. Dar prin moarte, sufletul omului se întoarce la spiritul universal. In ipostaza de geniu, poetul, deşi fiinţă efemeră, tânjeşte după existenţa eternă.
Odă in metru antic = elegie romantică pe tema fortuna labilis (a sorţii schimbătoare) Oda = specie a genului liric in care se dă curs unui elan admirativ pentru o idee, o persoană sau uneveniment
Oda lui M Eminescu este închinată omului de geniu condamnat să trăiască intr-o lume ostilă, in carresimte cu multă durere "trecerea". Poetul, omul de geniu speră că moartea il va ocoli, nu-i va distruge
individualitatea eu-lui; speră că va renaşte asemenea păsării Phoenix.
7/27/2019 Oda de Mihai Eminescu
http://slidepdf.com/reader/full/oda-de-mihai-eminescu 2/2
M. Eminescu foloseşte vers safic; strofa safică = trei versuri lungi (safice) şi unul scurt numiadoneu. Vers safic: doi trohei iniţiali, un dactil şi doi trohei finali:vers adonic"Mi-e redă-mă!"
