Ochiul Basarabiei NEW - vechisirare.files.wordpress.com · Lucrare apãrutã sub egida Bibliotecii...

GHEORGHE PÂRJA

Ochii Basarabiei

GHEORGHE PÂRJA

Ochii Basarabiei

Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare

2018

Lucrare apãrutã sub egida

Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” Baia Mare

în cadrul programului cul tural Parteneriatul româno-român.

Coordonator dr. Teodor ARDELEAN.

Echipa de proiect: Ioan Neamþiu, Dana Borbei,

Ema Szilagyi, Radu Cãtanã, Carmen Petric.

Tehnoredactare ºi copertã: Firuþa ªomcutean

© 2018. Toate drepturile sunt rezervate autorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

PÂRJA, GheorgheOchii Basarabiei / Gheorghe Pârja ; [cuvânt-înainte

de Nicolae Dabija] ; [postfaþã: Teodor Ardelean]. - Baia Mare :Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare, 2018.

344 p.ISBN 978-606-8967-00-4.

I. Dabija, Nicolae (pref.)II. Ardelean, Teodor (postf.)

94(498.7)(0:82-92) 821.135.1-92

Pod peste þarã

Gheorghe Pârja este un urmaº al descãlecãtorilor dintâi,care a ajuns din Maramureº în þara basarabã a lui Dragoº ºiBogdan imediat dupã dezgheþul Prutului din primãvara anului1990.

Dupã o despãrþire ce þinea de la 1359, el mergea pe josprin satele noastre ca sã-ºi descopere rudele, care mai þineauminte murmurul apelor Tisei ºi pe cel al rugãciunilor care seîngânau la Peri, mãnãstirea dintre munþi.

Gheorghe Pârja a venit atunci dincoace de Prut, ca la oîntâlnire cu sine însuºi, sau cu o parte desprinsã de sine: elrecunoºtea oameni, lãsa impresia cã nu vede, ci re-vede locuri, cã identificã horele sale cu horele noastre, cã desluºeºte încântãrile strãbune ale basarabenilor ritmuri de-ale mara mure -ºenilor sãi.

El sosea din locurile le gate de copilãria neamului nostru,de pe vatra unde se nãscuse seminþia româneascã a Moldoveistrã bune, ca la o vânãtoare de zimbri.

El îi acosteazã cu întrebãri ºi rãspunsuri pe „zimbrii culturii”:Emil Loteanu, Mihai Cimpoi, Antonie Plãmãdealã, MirceaDruc, Grigore Vieru, cu acesta din urmã va îngâna poeme careîn curând vor deveni imnuri cântate pe ambele maluri alePrutului, în cele douã Românii de la rãscruce de milenii:

„Prutul lacrimilor noastreSã-l acoperim cu flori…”.Gheorghe Pârja a fost unul dintre vizionarii care au anti -

Ochii Basarabiei n 5

cipat Podurile de Flori ce vor veni. Podul pe care l-a construitGheorghe Pârja înaintea celor de flori s-ar numi Podul de Dor.Pe el a trecut bunul poet ºi prieten dincoace, cu fraþii de lângãapa Tisei.

În interviurile sale Gheorghe Pârja nu întreabã, ci seîntreabã. El îºi pune întrebãri, iar câte cineva rãspunde. Uneledintre rãspunsurile acestora din urmã vin din timpurile cândîncã nu se nãscuse întrebarea. Sau – din vremile când acesteaerau rãspunsuri, care au adãugat între timp la ele semne deîntrebare.

Prin ce se aseamãnã Maramureºul românesc de Basa -rabia româneascã?

Prin faptul cã ºi aici ºi acolo, zãpada e mai albã ºi firul deiarbã e mai verde, cã ºi acolo ca ºi aici, cerul e mai albastru ºizãrile sunt parcã ceva mai nemãrginite ca altundeva.

Gheorghe Pârja ca ºi cum aruncã o punte, arcuind-opeste Þarã, „de la Nistru pân-la Tisa”, vorba Poetului, care sãne vorbeascã de doruri ºi vise, de speranþe ºi amintiri. Uneleco mune. Altele urmând sã devinã comune.

Dacã poetul Plop-Ulmanu spunea:„Basarabia – cu patru de Aca o bisericã cu 4 turlepe zãrile istoriei…”,Maramureºul cu doi de A, ca ºi cum îºi adaugã ºi el turlele

lui la peisajul de cupole voievodale ale neamului românesc depretutindeni.

Scrisele despre noi ale lui Gheorghe Pârja sunt un exer ci -þiu al cunoaºterii.

Zecile de editoriale, de interviuri ºi reportaje cu tematicã basarabeanã ale bunului poet au un singur laitmotiv: basa -rabenii suntem noi! Sã nu-i uitãm pe românii uitaþi!

Pentru el Basarabia e o lacrimã curatã pe faþa lui Dumnezeu.Pentru noi autorul sintagmei de mai sus e fratele

Gheorghe din Maramureº.

6 n Gheorghe Pârja

Aºa i-am spus atunci. Aºa îi spunem ºi azi. Locul nostru, al celor înstrãinaþi cu forþa de cei ca noi, e

în Þarã, afirmã intervievatorul, afirmã cei intervievaþi. A face „þarã” dintr-o bucãþicã de Þarã, e ca ºi cum te-ai

însura cu o femeie urâtã: te impui sã o iubeºti, pentru cã n-aiîncotro, dar cu trecerea timpului ea mai frumoasã nu se face. E ca o pedeapsã.

Nu poþi scãpa de ea, decât plecând cu tot cu casã în lume. Încotro? Unde? Cu cine? Iatã întrebarea la care încearcã

sã rãspundã mai mulþi dintre interlocutorii lui Pârja. A insista sã pãstrezi „statul in de pend ent” Republica

Moldova doar ca sã poþi intra cu el în Uniunea Europeanã(URSS-2), în loc sã o uneºti cu þara ta România, e ca ºi cum aisparge o gaurã în zidul unei închisori ºi – ai da într-o altã celulã,cu uºi ºi mai zãvorâte ºi cu ferestre cu ºi mai multe zãbrele.

La ora actualã, Basarabia e o provincie în cãutare de Þarã. Noþiunea de Unire face parte din vocabularul Celui de Sus. Iisus I se adreseazã astfel: „Pãrinte, Mã rog ca toþi sã fie

una…” (Ioan, 17, 71).ªansa noastrã de a învinge ºi de a fi liberi – unirea e

libertate! – este „sã fim una”.Dacã nu vom fi cu fraþii pe care ni i-a dat Dumnezeu, ci cu

„fraþii” pe care ni i-a dat Sta lin, pierdem ºi bruma de libertatepe care o mai avem.

Gheorghe Pârja vine pe pãmântul tuturor românilor,Basarabia, ca sã-i spunã cã e doritã ºi aºteptatã Acasã, acolo de unde a fost ruptã fãrã voia ei, dar unde se poate întoarcemergând pe Podul de Dor, construit de poetul ºi fratele ei desuflet românesc Gheorghe Pârja, lucrare temeinicã pentrucare-i rãmâ nem recunoscãtori.

Nicolae DABIJA

Chiºinãu, 1 februarie, 2018


Scrise în perioada 1991-2018, publicate în cotidianul „GraiulMaramureºului”, articolele, interviurile din aceastã carte sunt reacþia unuijurnalist care, timp de mai bine de un sfert de veac, a urmãrit evenimenteledin Basarabia (Republica Moldova). Unele au fost trãite la faþa locului.Sunt mãrturisirile unui perseverent, ale unui cãutãtor de lume româneascã,despre care ºtiam cã existã, dar nu o cunoºteam îndeaproape. Pentruveridicitatea atmosferei am pãstrat emoþiile din timpul desfãºurãriiîntâmplãrilor. Nu din vanitate am închegat aceastã carte, ci dintr-o datorieprofesionalã acum în Anul Centenar al Unirii Basarabiei cu România. Fieun omagiu adus celor care cred cã avem o singurã Þarã ºi ea se cheamãLimba Românã. ªi mai cred cã „Dumnezeu se bucurã când fraþii suntîmpreunã”.

Autorul

8 n Gheorghe Pârja

Duminicã cernitã în Basarabia

„Auzi departe strigã slabiiªi asupriþii cãtre noiE glasul blândei BasarabiiAjunsã-n ziua de apoi”. Mihai Eminescu

Duminicã înfriguratã, încrâncenatã în Moldova dintre Prut ºi Nistru. În zilele astea am fost ºi noi cu sufletul cernit pentruaceastã tristã încercare de a pune pe mai departe hamul sovieticpeste Basarabia. Ziua de 17 martie intrã în istorie. Dar cum? Mãbucur ºi îi admir pe conducãtorii românilor dintre Prut ºi Nistrucã nu se lasã îngenuncheaþi. O dârã de luminã mi s-a strecurat însuflet cã ºi noi, cei din þarã, ne-am dezmeticit. În ultimul timp amfost mai fermi. Mai tranºanþi. Pe lângã societãþi culturale ºi altealianþe, am auzit ºi cuvântul preºedintelui Iliescu cu privire lareferendum. Nimic de zis, Declaraþia Convenþiei Naþionale aFron tului cu privire la organizarea referendumului din RepublicaMoldova din 17 martie a fost clarã, rãspicatã. Da, cu fraþii dintrePrut ºi Nistru ne unesc istoria, cultura, credinþa ºi limba. Ase -menea manifestãri au mai fost la Arad, Oradea, Suceava, SighetuMarmaþiei. ªi iar privesc cu ochii peste Prut. Colegii de la emi -siunea „Mesager” a Televiziunii din Chiºinãu ne þin la curent cuimagini. Se ºtie, aici referendumul a început în 14 martie. Secþiilede votare au fost puse în unitãþi militare ºi în între prinderi. Aufost aduºi oameni pentru a schimba proporþia etnicã a electo -ratului. Ei n-au venit cu mâinile goale, au venit cu tancuri ºi arme.O altã ocupaþie? Soldatul sovietic iar s-a dat la vinul din cãmaramoldovenilor!

Dupã miezul nopþii de duminicã, am vãzut imagini miºcã -toare. Patrule de civili înconjurau secþiile de votare, iar femeile


îndoliate, în loc de buletine de vot, purtau lumânãri. Ca într-oprocesiune de îngropãciune. ªtiu fraþii noºtri ce ºtiu; dacã maipierd ºi aceastã ocazie cine ºtie când mai scapã de cãpãstrulKremlinului.

ªtirile de ieri, ajunse la noi, ne vesteau cã în Moldova dintre Prut ºi Nistru oamenii ºi-au pãstrat calmul. Dar centrul vine cuameninþãri pentru cei care saboteazã referendumul. Centrul esteîncrezãtor în rezultate pozitive, chiar dacã asistãm la o mascaradãcu puºca la spate.

O, dulce Basarabie, iar treci printr-o nemiloasã sabie!19 martie 1991

Pro memoria

Nichita Stãnescu ºi Basarabia

Ne-am fãcut un obicei, ca în zilele de naºtere ºi de intrare în veºnicia Limbii Române ale poetului Nichita Stãnescu sã neaducem aminte de om ºi de operã prin câteva cuvinte turnate înforma tiparului, dar ºi a evocãrii. Sã scriem despre Nichita, care acãlcat pãmântul Maramureºului de douã ori! (Unii susþin cã a maifost o datã, in cog nito, pentru o searã, sã ajute un om ajuns lanecaz, prezenþã de care autorul acestor rânduri nu are ºtire. Ar fibine ca martorii acelor ore de tainã sã evoce momentul).

Dar acum mã voi îndepãrta de Maramureº având în me -morie ºi într-un caiet de însemnãri un mo ment asupra cãruia num-am oprit pânã acum. Nu din vina noastrã. Este vorba desprelegãturile lui Nichita cu poeþii basarabeni. În vremurile acelea cugraniþe închise, Nichita Stãnescu a fost unul dintre poeþii care aufost invitaþi la Festivalul internaþional de poezie de la Chiºinãu. Se cristaliza ºi în Basarabia o miºcare culturalã puternicã, cu unrol cãruia abia acum îi vedem efectele. Despre prezenþa luiNichita la Chiºinãu mi-a povestit, într-o casã din Ieud, o noapte

10 n Gheorghe Pârja

întreagã, poetul Liviu Damian, pe atunci secretatul UniuniiScriitorilor din Moldova dintre Prut ºi Nistru. Nichita a fostîncãrcat de emoþie când a pãºit pe pãmântul Basarabiei. Când acoborât din tren, înainte de a da mâna cu oficialitãþile, Poetul s-aprãbuºit în genunchi sãrutând pãmântul românesc. Poeþiibasarabeni l-au þinut lângã ei ca pe un odor al Limbii Române,l-au aplaudat, au plâns laolaltã. Aici se întâlneau cu poeþii lumii.Când a venit timpul sã vorbeascã ºi Nichita, printre altele a spus:„Se întâmplã ceva ciudat cu mine, aici la dumneavoastrã. Amplecat ieri de acasã ºi dupã un drum de 800 kilometri am ajuns totacasã! (s.n.) Ce ziceþi de asta, fraþi dragi ºi scumpe surori?!”Exprimarea poetului nu a fost pe placul oficialitãþilor, dreptpentru care nu i s-a înmânat de cãtre organizatori medalia ce i-opregãtiserã. Nici vorbã de supãrare pentru marele poet. El acontinuat sã þinã legãtura cu poeþii Limbii Române din Moldovadintre Prut ºi Nistru.

...Ne aducem aminte de Nichita acum, de ziua lui denaºtere. S-a nãscut la 31 martie 1933. Era o primãvarã cãlduroasã, cu mult soare. El a venit pe lume într-o vineri, pe la amiazã.Bãiatul era sãnãtos ºi puternic, asemeni neamului Stãnescu. Avufire blândã ºi luminoasã, ca ziua venirii pe lume. Ursitoarele l-auînzestrat cu har ºi tal ent „cu o frumuseþe de înger re bel ºi ovitalitate uimitoare”, ceea ce i-a dat nobleþe.

Acum, în primãvara aceasta tulbure, când Basarabia sânge -reazã, când frumuseþea lumii este rarã, ne-am gândit la tineNichita. Din poezia ta, din sufletul tãu necuprins a rãmas olacrimã ºi în Maramureº.

31 martie 1991


O lacrimã curatã pe faþa lui Dumnezeu

Cu Grigore Vieru, în exclusivitate pentru Graiul Maramureºului

Grigore Vieru nu mai trebuie prezentat. Este un poet demarcã, un apostol, un simbol al jertfei pentru dobândireademni tãþii Limbii Române în Moldova dintre Prut ºi Nistru.Pe acest mucenic al Basarabiei, ºi nu numai, l-am aºteptat sãcalce pã mân tul Mara mureºului. Trebile de zi cu zi ale acestuitimp de limpezire a patriei muºcate nu i-au îngãduit sã ne fieoaspete. Prin bunãvoinþa maestrului coregraf, dl. ValeriuBuciu, ne-a trimis gândurile lui înspre noi. Sã fim mai clari întermeni: domnul Buciu ne-a adus o casetã cu gândurile poe -tului Grigore Vieru, încre dinþate în exclu sivitate pentru ziarulGraiul Maramureºului.

— Domnule Grigore Vieru, iatã-vã pus în situaþia de a vorbi despre Maramureº. Vã ascultãm:

„Este un vis foarte vechi al meu de a ajunge pe acel tãrâmmiraculos care se cheamã Maramureº, care pãstreazã nealteratedatina, sufletul nostru românesc. Maramureºul, pe care nu l-amvãzut niciodatã, în imaginaþia mea este o lacrimã curatã pe faþa lui Dumnezeu. ªi abia aºtept sã sãrut aceastã lacrimã ºi sper cã se vaîmplini acest al meu vis.”

Acasã la Grigore Vieru, împreunã cu Costicã ªeremet,maestru de balet la ansamblul „Lãutarii” din Chiºinãu. Poetulpregãteºte ceva de îmbucat. Se scuzã: „Nevastã-mea are lecþiipentru ruºi, îi învaþã limba româneascã, cã aceasta încearcã ºi ei”.

Costicã ªeremet adaugã: „Cei care vor”... Poetul aºeazãmasa ºi rãspunde: „Ãia care vor, cã sunt ºi de aceia care nu vor”.

Domnul Buciu pune o întrebare inspiratã: „Maestre Vieru,cum traduceþi fenomenul acesta: ruºi care vor sã înveþe limbaromânã? Oare ei se gândesc cã vine ziua când trebuie”...


Grigore Vieru: cei care sunt înþelepþi ºi deºtepþi, e clar cã segândesc cã vine ZIUA. Domnul ªeremet adãugã: „O, cã aºa demult a fost bine pentru ei”...

„Nu le este fricã de nimeni, nici de Dumnezeu!” (Buciu).Grigore Vieru: „Dacã l-ar avea pe Dumnezeu ar fi bine.

Unde au lovit imediat dupã rãpire? În grai ºi biserici. Ei ºtiauunde sã loveascã. Biserica ºi graiul au þinut neamul grãmãjoarã. ªinu întâmplãtor au lovit. Este o mare minune cã am rezistat.Distrugând credinþa ºi distrugând graiul ne-au distrus ºi pe noi. Eun mare miracol cã am mai rezistat ºi mai rezistãm. DarDumnezeu e mare! Ioan Alexandru are un vers memorabil, toatãpoezia lui e memorabilã, „Cuibul meu de pasãre sãracã”. Casaaceasta este cuibul meu. Nu pot spune cã sunt sãrac, dar nicibogat. Dacã vroiam sã fiu bogat puteam fi. Cei care au dorit audobândit averi peste noapte”.

Sunteþi un suflet bogat, domnule Vieru...„Nu am dorit lucrul acesta. Sufleteºte eu mã simt liber”.Domnul Buciu duce o întrebare pentru Grigore Vieru cu

referire la cei care scriu literaturã în Maramureº. Poetul rãspunde:„Spuneam cã doresc sã vãd foarte mult Maramureºul.

L-am cunoscut din gura a doi mari poeþi români: NichitaStãnescu ºi Ioan Alexandru. Ei au vorbit atât de frumos deMaramureº ºi de scriitorii lui, încât din acel mo ment toþi mi-audevenit fraþii mei fãrã sã-i cunosc, ei sunt fraþii mei ºi le mulþu -mesc pentru tot ce fac în a pãstra fiinþa naþionalã.

Da, Maramureº! Am multe din cãrþile lui. Chiar dacã n-aºavea nimic în biblioteca mea, altceva nimic decât aceste mari cãrþi de folclor, de mare poezie, de mare poezie din Maramureº, miemi-ar fi de ajuns. Da. Eminescu ºi acest mare folclor dinMaramureº!”

Domnul Valeriu Buciu face invitaþia poetului de a pornispre Maramureº, unde îl aºteptãm cu lu mina sufletelor noastre.L-am rugat sã-ºi îndrepte paºii înspre noi, acolo unde Eminescu


nu a ajuns, dar a fost prietenul lui, Nichita Stãnescu. Ne-a promis: „Vom porni spre aceastã matcã, Maramureºul, matca fiinþeinoastre naþionale”

Mulþumim d-lui Valeriu Buciu cã ne-a adus aceste gânduriale marelui poet ºi imaginea lui înregistratã pe video. Noi l-amrugat doar sã aducã rãspunsul la câteva întrebãri ale mele. Amdevenit colaboratori. Filmul, spontan, este un doc u ment de preþpentru Maramureº. Poate fi folosit de reþeaua localã de tele -viziune cu mare izbândã.

3 mai 1991

Rana sângerândã a unui tratat

Tratatul româno-sovietic, încheiat la Moscova, ridicãmulte întrebãri chiar pentru omul de rând. Deºi citim în textulnoului tratat cã e de „colaborare, bunã vecinãtate ºi amiciþie”,totuºi provoacã spaimã, fricã, nedumerire. Se naºte întrebarea: iar cu ruºii? Ne-au supus atâta vreme, ne-au exportat comunismul,ne-au supt atâþia ani, zic unii mai radicali. Alþii mai concesivi,speriaþi de întuneric, ºi de frig îºi zic: n-ai ce face, ne taie gazul, netaie lu mina. Ce sã-i faci? Cel tare e tare. Deºi s-a demonstrat cãmai ales în ul tima vreme edificiul eco nomic sovietic se clatinã. ªitotuºi, preºedintele Iliescu a semnat acest tratat, piesã acuzatoarela adresa actualului regim. Dar, dacã putem sã ne detaºãm depãrerile subiective, partinice, va trebui sã recunoaºtem cã felul încare a fost încheiat – unii zic negociat – înclinã greu în balanþaRomâniei. Cum spuneam, parafarea lui a împãrþit apele opinieipublice interne. ªi cred cã nu atât reticenþa ºi saturaþia de ideo -logia de la Rãsãrit, dar ºi asta, cât rana sângerândã a noastrã, carese numeºte Basarabia. Acum se poate ce nu s-a îngãduit deceniinici mãcar sã se vorbeascã, acum se poate sã primim în hotarelefireºti acest strãvechi pãmânt românesc. Teoretic, argumenteexistã, dar practic problema Basarabiei este mult mai complicatã.


Noi depindem – se pare – de creºterea ºi descreºterea imperiuluide la rãsãrit. Dar nu putem fi tranºanþi, cel mult sã reînvãþãmmersul pe sârmã între douã puncte cardinale – Est ºi Vest. Pânãacum, puterea actualã din România ºi-a împãrþit sferele deinfluenþã: primul ministru ºi-a luat Occidentul, iar preºedinteluii-a rãmas Orientul. Vântul moscovit nu conteneºte, iar anunþareanoului tratat a provocat furtunã în rândul miºcãrilor radicale de la noi ºi din Basarabia. Ele au catalogat gestul ca o dezertare de laideea de reîntregire. Gata, s-a semnat tratatul, s-au recunoscutgraniþele ºi s-a pierdut momentul cel mare. Poziþii justificate. Daroare se poate? Colosul se prãbuºeºte? Cum poate ieºi Basarabiadin hora multinaþionalã sovieticã?

Socotesc cã lucrurile sunt cam încurcate. ªi încurcãtura nuvine atât de la Bucureºti, ori de la Chiºinãu. Occidentul nu prea se aratã dispus sã ajute la prãbuºirea colosului cu picioare de lut.Faþã de România manifestã prudenþã economicã. Dar noi trebuie sã tãiem ºi firele economice, multe sunt le gate de Moscova. Alþiiau fãcut alianþe, în Europa Centralã, la care România nici nu afost acceptatã. Ni s-a întors spatele ºi ni s-a lãsat strunga spreMoscova. Dar Kremlinul este dispus sã discute dacã nu aducemîn di a log problema Basarabiei. Atunci, ce-i de fãcut? Maiaºteptãm? Se pare cã, deocamdatã, altceva nu avem mai înþeleptla îndemânã. Imperiul n-ar vrea sã se destrame, iar Gorbaciov nuare ureche pentru „Doina” eminescianã. Oricum, mi-a plãcutconstatarea unui parlamentar: noi în istorie am avut un singurvecin care ne-a ajutat: Marea Neagrã.

Nunta domniþei - Al. O. Teodoreanu (Pãstorel)

Dacã pleci, domniþã Leanã,În rãdvan cu patru suri, Ai pleca ºi nu te-nduri,Plângi Moldovã, scrie peanã!


Cu împãrãteascã slovãTe-a cerut slãvitul crai.Dupã jalnicul alaiScrie peanã, plângi Moldovã!

A cotit înspre poianãRusul cu domniþa noastrã, Plânge vodã la fereastrã, Plângi Moldovã, scrie peanã!

Soare, cum de nu te stingiViaþã, cum de nu ne leºiNumai jele e la Ieºi,Plângi, Moldovã, plângi!

4 iunie 1991

Turneul Ansamblului Folcloric Naþional „Transilvania” Baia Mare, în Basarabia ºi Bucovina de Nord

„Am fost la fraþii noºtri”

Dialog cu Valeriu Buciu, directorul ansamblului

Gheorghe Pârja: Domnule Valeriu Buciu, nu de mult v-aþiîntors dintr-un turneu-maraton din Republica Moldova ºi Bucovina deNord. Cinci sãptãmâni, în care Ansamblul Naþional „Transilvania” asusþinut mai multe spectacole. A fost un bun prilej de a duce fraþilor noºtridintre Prut ºi Nistru ºi în Bucovina sufletul românesc, de a întinde atât denecesarele punþi peste ape devenite triste hotare între locuitori de acelaºineam. Deci, cum a fost turneul, domnule director?

Valeriu Buciu: Mai întâi sã fim preciºi în termeni.Ansamblul Naþional „Transilvania” din Baia Mare a fost invitat


de Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi de Filarmonica de Stat dinRepublica Moldova pentru a participa la Festivalul internaþionalde folclor „MÃRÞIªOR ’91” de la Chiºinãu. Din România amfost douã ansambluri, al nostru ºi „Doina Gorjului” din TîrguJiu. Participarea a fost largã, pe lângã români au mai fost italieni,estonieni, turkmeni, tãtari, ucraineni. Dupã ce am participat laFes ti val, gazdele ne-au organizat mai multe reprezentaþii. Amsusþinut 9 spectacole în Basarabia ºi 26 în satele româneºti dinBucovina de Nord.

Gh. P.: Sunt convins cã aþi fost bine primiþi. De altfel, în acestesituaþii nu trebuie sã vorbim de succese deoarece menirea a fost misionarã.Trebuia spartã crusta de decenii în care am fost obligaþi sã tãcem ºi sã nuvorbim între noi ca fraþii.

V. B.: Puteþi vorbi cu oricare om din ansamblu. Fiecare s-a simþit acasã, nu am avut sentimentul strãinãtãþii. Oamenii ne-auînconjurat cu multã dragoste. Am avut onoarea sã fie la spec -tacolele noastre demnitarii Republicii. La Palatul din Chiºinãu,într-o salã de 2.000 de locuri, au fost domnii Mircea Snegur,preºedintele Republicii, Mircea Druc, primul ministru (pe atun ci),Ion Ungureanu, ministrul culturii ºi alte personalitãþi.

Gh. P.: Da, cu ministrul culturii, dl. Ion Ungureanu, v-am vãzutchiar într-o secvenþã la televizor.

V. B.: Este un om deosebit. Regizor de meserie. S-aapropiat foarte mult de noi, ºtiind cã suntem din Ardeal. A þinutsã ne spunã cã ºi obârºia domniei sale este din Ardeal. M-abucurat cã ºtiau foarte multe lucruri despre noi. Eram mândri cãsuntem români. E nevoie de formaþii autentice în sateleBasarabiei ºi Bucovinei de Nord. Redeºteptarea naþionalã nu seface uºor. Ei o duc greu încã. Dacã au câºtigat alfabetul latin, celecâteva deschideri spre fiinþa naþionalã sunt doar un început. Înperioada cât am stat în Basarabia erau tocmai pregãtirile pentruref er en dum. Am trãit cu ei tensiunea extraordinarã a acelor zile,


am simþit cã sunt deciºi sã lupte pentru adevãr. De la preºedinteleRepublicii, la omul de rând erau hotãrâþi sã nu facã nici un pasînapoi. Vã daþi seama pe ce fond am nimerit noi acolo! Nu ziclucru mare, dar spectacolele noastre parcã le-au sporit curajul.

Gh. P.: Oamenii de culturã, mucenicii idealului naþional în Moldovadintre Prut ºi Nistru, nu i-aþi avut ca spectatori?

V. B.: Nu numai spectatori, dar au ºi scris despre noi.Nicolae Dabija, Leonida Lari au fost alãturi de noi cu sufletul ºicondeiul. Dar m-au impresionat oamenii cei mulþi. Mergând princasele lor am vãzut televizorul fixat pe Bucureºti. Ei spun caînaintaºii ardeleni: pentru noi soarele de la Bucureºti rãsare. Încele cinci sãptãmâni am trãit momente unice, dar mã bucur cãspectacolele noastre i-au fãcut mai veseli. E mult de povestit.Unele lucruri rãmân icoane de suflet pentru fiecare dintre noi.

Gh. P.: Deci aþi fost în Basarabia, în Bucovina de Nord, în acestelocuri unde limba românã renaºte.

V. B.: Noi vom merge acolo unde sunt români, undecredem cã e nevoie de noi. Sunt convins cã putem lu mina, cuputerile noastre, întunericul care s-a lãsat peste locurile româneºti din lume. Aceste gesturi trebuie fãcute de toþi cei care pot ajuta înacest sens. Dar la spectacolele noastre, din turneul la care nereferim, au fost ºi ruºi ºi ucraineni, care au þinut sã ne vadã ºi sã-ºiexprime gândurile. Noi nu am mers sã întristãm, ci sã bucurãmomul care a trecut pragul sãlii de spectacole. Sunt multe deamintit din acest turneu. Noi am fi mulþumiþi ca acei care ne-auvãzut sã ne doreascã. Oare ne trebuie mai mult? Putem spune cuinima împãcatã: am fost la fraþii noºtri!

8 iunie 1991


Prutul de lacrimi ºi flori

Oricum, podul cu sârmã ghimpatã de la Prut s-a dãrâmat.Zicem noi, cei care dorim ca asta sã fie adevãrat. Doar pentru ozi. ªi asta e bine. Deºi entuziasmul televizat nu ne-a displãcut, s-auadunat fraþi cu fraþi, lacrimi, o jumãtate de milion de basarabeniau pãºit spre România. Nu e puþin. Apa Prutului, tulbure, a fostîmbucuratã cu flori. S-a trecut totuºi cu tabele, cu evidenþã, deci.Dacã mã pun sã gândesc prin comparaþie, mi se pare un fapturiaº, de necrezut cu câþiva ani în urmã. Dacã judec bucuria din16 iunie, eu mã cam întristez. De ce? Pãi, oameni buni, acest gestnu este o sãrbãtoare de dragul sãrbãtorii. Nu este un simplu sãrut, o dragã îmbrãþiºare, o privire victorioasã peste o apã nedreaptã.Trecerea Prutului dinspre Basarabia spre România, cãlcând liniaroºie, are o încãrcãturã extraordinarã. Are dimensiune în viitor de care Guvernul ºi Conducerea Þãrii nu pot fi independenþi. Faptul cã s-a pus sub semnul lui Eminescu este pasul fãcut spre dreaptacinstire ºi adeverire cã toþi suntem de-o seamã întru înalta LimbãRomânã. Repet, am vãzut bucurie fãrã margini, drapele tricolore,sfinþenie, eliberare, cãutare de rude, spargere de dogme, iubire defrate, frumoase femei din Basarabia, bãrbaþi de-un neam cuMunþii Carpaþi. Ce mi-a plãcut fãrã mãsurã? Mi-a plãcut domnulIon Ungureanu, ministrul Culturii ºi Cultelor din RepublicaMoldova, care ne-a dat garanþia cã guvernul de la Chiºinãu, prinDomnia sa, nu vorbeºte în vânt. Ne-a spus clar, cã e bine ce seface ºi cã sãrbãtorim Podul cu flori, dar cei ce stau pe cele douãmaluri au ºi un Prut de lacrimi. Su perb a vorbit domnul ministruUngureanu! De la noi, de dincoace de Prut, a vorbit domnulsena tor Solcan. ªi Vic tor Crãciun, preºedintele Ligii Românilorde Pretutindeni. ªi pãrintele Dan iel, mitropolitul Moldovei. Pemine nu m-a mulþumit ospeþia. A nu se uita cã de data asta noi am fost gazde, s-a trecut dinspre Basarabia spre România. Eu am


crezut cã ministru la ministru trage. N-a fost aºa. Cel puþin laturaoficialã. Cã încolo oamenii, în bucuria lor, nici n-au bãgat deseamã. ªi eu cred: bucuria celor mulþi conteazã! Dar nici ceiîmputerniciþi nu pot lipsi. Ceea ce am vãzut, din partea românã,Prutul a fost de lacrimi, numai Podul din suflete a fost de flori.

18 iunie 1991

Febra de origine necunoscutã

Vine o razã neagrã care culege, în ul tima vreme, scriitori ºicântãreþi. Vine aripa neagrã ºi îl atinge pe unul, pe altul, doamnaaceea cu coasa, neþinând seama de mãrimile ºi mãririle lumeºti.La cei trudnici parcã vine mai cu grabã.

A plecat dintre pãmânteni scriitorul Leonida Neamþu.Poet ºi prozator, el s-a nãscut la Soroca, din pãrinþi intelectualicare s-au stabilit la Sighetu Marmaþiei. Viitorul scriitor aici, înmunicipiul de pe Iza, a copilãrit, a urmat clasele primare ºi liceul.L-am cunoscut pe când eram elev la Liceul ped a gogic, prinintermediul mamei sale, care mi-a fost profesoarã. Atunci amcitit primul lui ro man, Toporul de argint, fiind fascinat de faptul cãîn carte erau trecute locuri care-mi erau aproape: Grãdina Morii,Solovanul, Gutâiul. Apoi am mai citit câteva din cãrþile prodi -giosului scriitor. A scris peste treizeci de cãrþi. Dominat defantezie, tal ent ºi inteligenþã, scrierile lui se situau între parodie ºipoem, alunecând spre romanul de aventuri, senzaþionalul psiho -logic, fan tas tic ºi grotesc. Mi-a rãmas în memorie romanul Febrãde origine necunoscutã, o carte maturã, de introspecþie psihologicã. A fost un generos. Un bun prieten. A fost prieten cu NichitaStãnescu, Grigore Hagiu, Nicolae Velea, Flo rin Mugur,Gheorghe Pituþ...

„Pe Solovan cireºii au izbucnit în râs”, scria Leonida într-opoezie. Venea la Sighetu Marmaþiei sã-ºi vadã pãrinþii, iardoamna Ecaterina Neamþu, profesoara mea, avea un fel spe cial,


patetic de a se mândri cu fiul ei, Leonida, care trãia la Cluj. Alucrat în redacþiile revistelor din oraºul de pe Someº: „Tri buna” ºi „Steaua”. A scris un raft de cãrþi ºi era dezinteresat de ceea ce sespune despre cãrþile lui. El credea în scris, credea în posibilitãþilesale. A plecat acum, toamna, la 57 de ani.

Oricum, cititorii nu-l vor uita. Se simþeau în scrisul sãuacordurile locurilor unde a copilãrit. Deci ºi Maramureºul. Unvolum de-al lui poartã titlul: Moartea ca o floare de „nu mã uita”.Ciudatã presimþire. Aºa este, domnule Leonida! Nu numai viaþa,dar ºi moartea este o febrã de origine necunoscutã. Dar viaþadumitale s-a prelins în cãrþi!

27 noiembrie 1991

NINA BOLBOCEANU, realizator de emisiuni folclorice la Televiziunea din Chiºinãu

„Cu sufletul am fostde când mã ºtiu în România”În exclusivitate pentru Graiul Maramureºului

Prima datã am vãzut-o pe Nina Bolboceanu la Tele vi -ziunea Românã când realiza, cu Mãrioara Murãrescu, un du -plex folcloric Bucureºti-Chiºinãu. Mi-au rãmas atunci înminte câteva calitãþi ale colegei noastre de la Chiºinãu, înprimul rând, cu noaºterea folclorului din România. Re centmi-a fost dat sã o întâlnesc în Maramureº, venitã, cum îmispunea, la „izvoarele cântecului ºi ale istoriei”. În cele câtevazile, când am fost împreunã, într-o parte a Mara mureºului, am avut rãgazul sã discutãm despre multe bucu rii ºi dureri –dialoguri din care am ex tras acest interviu.

Gheorghe Pârja: Nina Bolboceanu, te afli în Maramureº decâteva zile, împreunã cu oameni de vazã de la Institutul de Etnografie ºi


Folclor al Academiei din Chiºinãu. Dupã 1989 ai venit mai des înRomânia?

Nina Bolboceanu: Eu cu sufletul am fost de când mã ºtiu în România. Aºa am fost crescutã, sã ºtiu cã Basarabia estepãmânt românesc, iar apoi ocupându-mã de folclor, am avutputerea sã o dovedesc. Dupã decembrie 1989 am fost de maimulte ori în România, mai ales la manifestãri folclorice. Decâteva ori am venit din concediul meu de odihnã, deoarece acume nevoie urgentã sã ne cunoaºtem ºi sã facem prima unire princulturã. Unora le pare simplu, cât ai bate din palme, sã trecemacest pod cul tural. Ce-ºi zic: Basarabia este pãmânt românesc,desfiinþãm graniþa de pe Prut ºi gata. Cei ce gândesc aºa sepripesc. Uitã cã noi, în Republica Moldova, avem problemedeosebite cu cei care ne-au rupt din trupul þãrii.

Gh. P.: Vom mai reveni la acest subiect. Deci ai mai fost înRomânia. Cum þi s-au pãrut manifestãrile folclorice la care ai participat?

N. B.: Ca ziaristã am privit cu ochi critic ºi am ajuns lapãrerea cã folclorul adevãrat s-a pãstrat ºi în anii dictaturii. Amfost la Costineºti, la Craiova, în Lãpuº. ªi acum în Maramureº. De fiecare datã m-am întors acasã cu mai multe casete ºi am fãcutemisiuni la Televiziunea din Chiºinãu. Eu conduc de vreo cinciani emisiunea „Evantai folcloric”, apreciatã (din scrisori) detelespectatorii basarabeni. Apoi am fost în Voivodina ºi înBucovina de Nord. Va trebui sã facem ºi noi, ºi voi, tot ce e defãcut pentru românii din Bucovina de Nord; care în acest timptrãiesc o dramã de nedescris. Am fost la Crasna, la Storojineþ ºiam fãcut emisiuni, dar am fost sfãtuitã sã o las mai încet.

Gh. P.: Nu e tocmai uºor sã faci emisiuni despre propria noastrãistorie. Am citit recent un articol de-al tãu din „Literatura ºi arta” în care,sub forma unei scrisori adresate poetului Dumitru Matcovschi, susþineai cã a doua rãstignire continuã în Basarabia.

N. B.: Da, vorbeam acolo din „in te rior” despre difi -


cultãþile pe care le am în televiziune pentru darea pe post afolclorului românesc. Cei vechi au rãmas în posturi. De exempluE. F. Russu, fost ºef la tineret. Azi e consilierul directorului gen eralal radioteleviziunii. Cu rios lucru, ce discursuri democratice þinedumnealui astãzi, amintindu-mi cu câtã grijã mi-l scotea dinemisiuni ºi din scenarii pe Grigore Vieru, ºi cum mi-a replicatodatã când m-am împotrivit: „Ce, chiar nu poþi fãrã Vieru al tãu”– îmi spunea. Cu rios, ce discursuri restructurate poate rostidumnealui astãzi, când doar mai ieri, cu atâta strãduinþã, împre -unã cu Ivan Vicolovici Busuioc, îmi aplicau mustrare asprãpentru cã am avut îndrãzneala, ba mai mult am avut «obrãznicia»la o emisiune, sã pomenesc doar de un articol din sãptãmânalulpe care îl aminteai, când acest sãptãmânal era „un duºman demoarte al televiziunii, partidului ºi poporului”. Anonimii de ieri,cum le spunea Matcovschi, stau ºi astãzi la locuri foarte cãlduþe –cu carnete de partid în buzunare, ori fãrã de ele. Deºi s-au grãbitsã iasã din partid, în esenþã tot comuniºti sunt care, cicã, se demo -cratizeazã din mers.

Gh. P.: Se întâmplã lucruri ciudate, deci, ºi la televiziunea din Chiºinãu.Ca la noi. Nina, te-am ruga sã ne povesteºti câteva isprãvi în acest sens.

N. B.: O primã ispravã care m-a amãrât mult, ºi sunt sigurã cã o sã mai amãrascã mai multã lume, când So fia Vicoveanca asusþinut al doilea spectacol la Chiºinãu cu „Lãutarii” lui NicolaeBotgros, banda mi-a fost demagnetizatã pe motiv cã mareacântãreaþã a venit la Chiºinãu cu acelaºi pro gram. Ev i dent cã nuera adevãrat. ªi aceasta nu este uni ca bobinã demagnetizatã laredacþia muzicalã, ci ºi altele cu Maria Tãnase, Ioana Radu, MariaLãtãreþu, luate din fonoteca de aur a televiziunii bucureºtene.

Gh. P.: Mai aminteai o ispravã, cum zici tu, cu Dumitru Fãrcaº...

N. B.: Avem noi acolo un „mare spe cial ist”, Bîrsa, care are ce are cu interpreþii din România. Pentru spectacolul cu DumitruFãrcaº susþinut la Chiºinãu în prezenþa ministrului culturii, dl.


Ion Ungureanu, ºi a poetului Grigore Vieru, a unei sãli pline, nus-a gãsit tehnicã pentru înregistrare motivând cã „DumitruFãrcaº o fi fiind el mare la el acasã, dar a venit la Chiºinãu cu oformaþie de amatori.”

Spectacolul a fost înregistrat de televiziunea din Bucureºti,cu tehnica ei, ºi transmis în ziua de Paºti.

Cum se întâmplã oare cã spectacolul „Floare de dor,Basarabie”, înregistrat în iunie în Sala Palatului Naþional, cuprilejul Conferinþei Internaþionale Ribbentrop-Molotov, nu nu -mai cã a fost transmis pe furiº, într-o dimineaþã, neanunþat, dar afost ºi demagnetizat.

Din pãcate avem încã multe probleme.

Gh. P.: ªi acum, în încheiere, câteva impresii despre Maramureº,despre aceste zile în care ai cunoscut „spaþiul de la izvoarele cântecului”, cuml-ai numit tu.

N. B.: Aº supãra oamenii aceºtia minunaþi sã spun doar încâteva cuvinte ce ºtiu ºi ce simt despre Maramureº. Cunoscinterpreþii maramureºeni din spectacolele Televiziunii Române.Dar iatã cã va trebui sã încheiem cu douã tristeþi. În aceste zile(12-15 septembrie 1991 n.n.) s-a stins din viaþã o mare inter pretãdin România, Titiana Mihali, care tocmai apãruse la emi siuneadin Chiºinãu alãturi de alþi maramureºeni. ªi m-a întristat cã nuam reuºit sã trecem la românii maramureºeni, la vestita mãnãstire din Peri. Eu am venit în Maramureº sã depãºesc versul luiEminescu: De la Nistru pân’ la Tisa. Când grãnicerii Ucrainei (ori sovietici) nu ne-au lãsat sã ne rugãm la rãdãcina scrisuluiromânesc m-a încercat un gest de disperare: m-am dus la grãni -cerii români ºi le-am spus cã eu vreau sã vãd apa Tisei, sã-mi spãlobrazul în ea. M-au lãsat ºi parcã am fost mântuitã. Oricum, înMaramureº mã voi întoarce. Aici pot învãþa o lecþie de la care amlipsit. Vã îmbrãþiºez, cã numai împreunã sunt mai uºoare poverile.

(Sighetu Marmaþiei, 15 septembrie 1991)13 decembrie 1991


Prutul (încã) ne desparte

Cine a vãzut invitaþia-pro gram la Festivalul datinilor deiarnã de la Sighetu Marmaþiei a putut citi cu bucuria aºteptãriinumele unor formaþii din Republica Moldova. Cei care am fost la Sighet am putut constata cu durere cã mulþi nu au venit dupã ceîn prealabil domnii Gheorghe Mihai Bârlea ºi Ion ArdeleanuPruncu au bãtut drumul, din Maramureº pânã la Chiºinãu, sã ledea invitaþiile în mânã. Numai cã la Sighetu Marmaþiei au ajunsdoar o formaþie din Olãneºti, raionul ªtefan Vodã, ºi doi fol -cloriºti din Chiºinãu. Cei din Reni ºi Ocniþa au fost pur ºi simpluopriþi de grãniceri, nu di rect cu arma la picior, ci prin ºmecheriide tristã amintire. Ba mergeþi pe la Leuºeni cã e mai bine, bamergeþi pe la Sculeni. Când au ajuns într-un loc i-au trimis înaltul, cãlãtoria fiind preþ de câteva zeci de kilometri. Copii ºitineri, oameni mai în vârstã umblau pe malul stâng al Prutului cape o ranã sângerândã. Apoi s-a închis graniþa, þinând formaþiile în vamã cu o cinicã indiferenþã. O zi ºi o noapte au bãtut la porþilePrutului fãrã sã aibã nici o izbândã. Deºi sunt protocoaleîncheiate, deºi ni se spune cã putem trece numai cu buletinul, iatãgraniþa este tot cu sârmã ghimpatã sovieticã. O plasã în sufletulacestor oameni fãrã suflet. Am auzit cã pentru a trece – cei dinOlãneºti au dat 6.000 de ru ble pentru a ajunge în Maramureº.Taxã pentru fraþi, vamã pentru unirea sufletelor noastre. Corbiistau de pazã ºi ciugulesc din sufletele noastre nevinovate, pure,sin cere. Albul omãtului nu le deschide inima. Una se vorbeºte încancelariile ministerelor, alta fac slujbaºii. Ei sunt mai tari. Ei sunt mai mari. Banul e ochiul dracului. Dracii mai pãzesc încã graniþadintre fraþi. Vorbele dulci nu îmblânzesc. Prutul (încã) ne des -parte. Despre românii din Bucovina de Nord ce sã mai zicem?I-am aºteptat zadarnic. Am scris aceste rânduri sã se ºtie. Cã nu-i


aºa uºor sã ne unim precum se pare. Precum se vede încã maiavem gardieni strãini de neam, care ne strãjuiesc nu numai pã -mân tul, ci ºi sufletul.

17 ianuarie 1992

Sub zodia lui Eminescu

Drum prin Basarabia

Am fost în Basarabia! Aceastã exclamaþie, la care râvneºteorice român, unii au fãcut-o mai devreme spre fericirea lor. Mieacum mi-a deschis destinul poarta sã pot trece Prutul. Un drumprin Basarabia, chiar de câteva zile, stimuleazã memoria, senti -mentele devin fierbinþi. Te bucuri de istorie, te întristezi de ea.Vezi cu ochii tãi drapelul tri color fluturând pe câteva clãdiri, auzipe stradã vorbind ºi româneºte, simþi izbânda grafiei latine, dar,vai, ºi convulsiile politice. Simþi cã s-au miºcat totuºi multe înBasarabia!

Drum de ianuarie sub zodia lui Eminescu ºi a cunoaºteriiunui strãvechi pãmânt românesc. Un drum pe care trebuie sã-lfacem fiecare ºi sã ne închinãm ca la un al tar atâta vremeînstrãinat. Trebuie sã-i cunoaºtem pe fraþii noºtri acasã la ei. Câtam fi de învinºi de problemele cotidiene trebuie sã ne facem timp ºi pentru ei, fraþii noºtri din Basarabia. Aºa au fãcut un grup deoameni de suflet de la „Gastrorom” Baia Mare (di rec tor Mirceaªuteu), la care s-a adãugat ºi sprijinul societãþii comerciale „Mara”(di rec tor Lucian Blaga), urmând îndemnurile meºterului pop u lar din Târgu Lãpuº, Alexandru Perþa-Cuza. Luminaþi de cântecelecorului bãrbãtesc din Finteuºu Mare (dirijor Valentin Bãinþan)am trecut Prutul. Am vãzut multe, am fost la Chiºinãu de ziua luiEminescu, am fost la mãnãstirea Cãpriana, s-au dus troiþe, m-amîntâlnit cu oameni de frunte ai Basarabiei, cu oameni de rând, cufeþe bisericeºti. M-am întâlnit cu istoria prin Codrii Basarabiei.


Am vãzut cum ºchioapãtã viaþa pe stradã, preþuri de neatins,multe ziare în ruseºte, mai puþine în româneºte, am auzit vorbebune despre România, dar ºi cuvinte care mi-au întunecatsufletul. Dar bucuria a fost mare. Despre toate acestea, ºi desprealtele, într-o suitã de reportaje, însemnãri, interviuri, fotografii ale colegului Andrei Fãrcaº, în numerele viitoare ale ziarului nostru.Am fost în Basarabia!

22 ianuarie 1992

Basarabia, dragostea noastrã (I)

Pãmânt basarabean, partea noastrã de jelire, rugãciunespusã în gând, teritoriu înstrãinat! Basarabia, þinut smuls dintrupul Þãrii, izgonit din cãrþile de istorie, cuvânt ascuns pentrumemoria noastrã. Generaþii la rând au învãþat o geografie greºitãºi o istorie falsã. În timpul comunismului, cine se încumeta avorbi despre teritoriul dintre Prut ºi Nistru o fãcea pe riscpropriu, iar riscul era mare. Mulþi au pãtimit pentru Basarabia.Mai ales basarabenii, pe care nefastul an 1940 i-a aflat în afaraþinutului. Cei care au rãmas între Prut ºi Nistru au trãit într-un raipãrãsit, care este mai rãu decât iadul. Iar noi am privit neputincioºila ursul cel mare ºi roºu care ºi-a pus laba pe o parte din trupulÞãrii. ªi am jelit cã, se pare, altceva nu era de fãcut. În necazulnostru am pus ºi un pic de îndârjire, de aceea, în tainã, am deschiscãrþile adevãrate sã nu rãmânem repetenþi la ora cea mare aistoriei. Mulþi n-au apucat-o. Noi avem un privilegiu rar, de aceeatrebuie sã fim la înãlþimea acestui Ceas.

A vorbi despre Basarabia, acum, ne face o datorie sfântã.De aceea e nevoie sã-i cunoaºtem atât bucuriile, dar mai alesnecazurile. Rãstignitã între imperii hulpave, Basarabia este lacri -ma noastrã de sânge.

Nu dorim a fi patetici, dar intrând în di a log cu istoriatrebuie sã fim cinstiþi. Realitatea nu o putem rãsuci dupã deget. E


bine sã ºtim cã în 1812, Basarabia a fãcut obiectul unui negoþmurdar dintre Rusia ºi Turcia. Dupã mai bine de un secol desuferinþã, la 27 martie 1918, a fost prima dintre provinciileînstrãinate, care a decis prin votul Sfatului Þãrii sã se întoarcã laPat ria-mamã. Dar n-a durat mult. Dupã douã decenii, doi dicta -tori ai Europei – unul fas cist, iar altul comunist – împart Poloniaºi printr-un mârºav ul ti ma tum ne este rãpitã Basarabia, plusBucovina de Nord. Calvarul românilor reîncepe urmând destinul întregii Eu rope de Est, lãsatã de occident în seama imperiului sta -lin ist. Basarabia a devenit sovieticã, populaþia ei a fost supusãunui crud pro gram de deznaþionalizare, s-au fãcut deportãri înlagãre siberiene, unde mulþi români ºi-au gãsit sfârºitul. Grea afost golgota basarabenilor!

Dupã decenii de întuneric o generaþie de scriitori a adus lu -mina libertãþii. Au venit cu demnitatea lui ªtefan cel Mare ºi cufãclia cuvântului lui Eminescu, spunând poporului adevãrul, sã -dind speranþa de înviere a seminþiei.

...Spre aceºti oameni ne-am îndreptat în miezul luniiianuarie a acestui an, având ca far izbãvitor steaua eminescianã.Am mers sã-i vedem acasã, sã le întindem mâna, sã le cântãrimvorba, sã le încãlzim gândul.

Prin osârdia unui grup de oameni sensibili la aceste che -mãri, de la „Gastrorom” Baia Mare, de la societatea comercialã„Mara”, cu inspirata participare a corului din Finteuºu Mare amplecat la un drum prin Basarabia. Îmbarcaþi în elegantul autocaraveam alurã de diplomaþi. Cel puþin aºa ni s-a spus la graniþã. Dela Gîlgãu l-am luat pe meºterul pop u lar Alexandru Perþa-Cuza,care ºi-a pus într-o maºinã troiþele pentru Basarabia. De altfel el afost înainte-mergãtorul acestui drum. Pentru aceastã sfântã cãlã -torie au fost invitaþi ºi pãrintele Iustin Hodea, stareþul mãnãstiriiRohia ºi pãrintele Vasile de la aceeaºi mãnãstire.

Popasul la pasul Tihuþa a fost un îndemn pentru o cãlãtorie de excepþie. Aici, la hanul „Dra cula”, s-a pus toatã cãlãtoria sub


semnul lui Eminescu (doar eram cu douã zile înainte de 15ianuarie) ºi a dorului de fraþi. Ziua de iarnã era un spectacolmãreþ. Culme de la culme aprindea lu mina nesfârºitã a omãtului.Codrii bãtrâni trosneau amorþiþi de iarnã, brazii pãreau niºteîmpãraþi încremeniþi de blestem. Cu acest peisaj am trecut prinBucovina româneascã. Nu micã mi-a fost mirarea sã constat încâteva sate româneºti sãrbãtori de iarnã. Oprind autocarul însatul Drãguºeni, un bãtrân ne-a apus cã ei trãiesc dupã calendarulvechi. Astâmpãrându-ne curiozitatea am plecat spre Iaºi.

23 ianuarie 1992

Basarabia, dragostea noastrã (II)

A rosti numele Basarabia e una cu a protesta con tra do -minaþiei ruseºti, spune Eminescu. Aflându-ne în preziua naºteriilui la Iaºi, nu am ocolit Teiul din Copou, strâns, sãrmanul de el, în chingi de fier. Aici, în faþa statuii poetului corul din FinteuºulMare a adus un omagiu prin cântec sãrbãtorii Limbii Române.Deºi timpul ne zorea sã ajungem la Prut, am lãsat un strop desuflet pe locul sfinþit de paºii lui Eminescu.

Ne-am îndreptat spre punctul de frontierã Sculeni. Cufiecare kilometru parcurs simþeam cã trãiesc o clipã ce nu-miaparþine. Nici vis nu era, ci un amestec ciudat de realitate ºi rev e -rie. Cu cât mã apropiam de Prut – observaþi cã vorbesc lapersoana întâi – îmi treceau prin minte secvenþe din lecturi,frânturi de istorie. Mã apropiam de graniþã. Recapitulãm: ce s-aîntâmplat cu Basarabia este în bunã parte o consecinþã a politiciiexterne oficiale a României de dupã rãzboi. Hãrþile din orele decurs erau acoperite cu o coalã albã,unde era spaþiul dintre Prut ºiNistru. Basarabia nu mai exista pentru România. A fost pãrãsitãºi uitatã. Basarabenii au fost lãsaþi singuri în faþa plutoanelor deexecuþie, au fost deportaþi, deznaþionalizaþi. Aºa a apãrut o nouãnaþiune (!!) în stânga Prutului – naþiunea... moldoveneascã. Si o


nouã limbã, care-i poartã numele. Acest anacronism al istorieifrizeazã absurdul. Trãim în ab surd.

Ne-am apropiat de Prut – revin la plu ral – cu emoþii fireºti.Oprim. Stãm, preþ de o jumãtate de orã, deoarece poetul NicolaeDabija, re dac tor ºef al revistei „Literatura ºi arta”, deputat înparlamentul Moldovei, a trecut spre Iaºi, necunoscând autocarulnostru. Aºteptãm.

Stau în faþa Prutului, în faþa graniþei. Din Prut moldo -venesc s-a fãcut un Prut rusesc. Mã uit pierdut de-a lungul râuluihotar. Ce poþi gândi în faþa acestei tragedii a neamului. Multe. Leamân, cã apare Nicolae Dabija. Ne cunoaºtem, ne recunoaºtem.Din pãcate, ne spune, nu poate sã vinã cu noi în Basarabiadeoarece este aºteptat la Putna pentru a i se înmâna premiul„Eminescu”. A þinut sã fie la vamã cu noi. Poetul este respectatpe ambele maluri ale Prutului. Am fost atent la grãniceri ºi lavameºi. S-au purtat civilizat. Simt cã deputatul Dabija este unprivilegiu pentru noi. Totuºi am întârziat pe malul Prutuluipentru a-i lua lui Nicolae Dabija un interviu. Ne-a condus pânãpe malul stâng al Prutului. Noi am plecat spre Cãpriana, însoþiþide Emil Climaºevschi, iar poetul a plecat spre Putna. Ladespãrþire ne-a spus: „Aº vrea foarte mult ca sã vã simþiþi înBasarabia ca ºi în Maramureº, adicã acasã”. Dar Prutul nu a pututfi trecut pânã nu ºi-au spus mulþi dintre cei de faþã gândurile, înacest mo ment rar pentru fiecare.

25 ianuarie 1992

Basarabia, dragostea noastrã (III)

Nu, Prutul nu poate fi trecut ca orice apã. Aici trebuie sã-þiîngenunchezi sufletul. Prutul trece prin noi ºi apoi prin albia lui.Am fost învãþaþi cã Prutul este graniþa de rãsãrit a României, deºiºtiam bine cã e o minciunã în istorie. ªi acum poþi sã-l treci, deºi egraniþã ca între orice state, cu regim nor mal ºi grãniceri cu arma la


picior. Deoarece l-am avut garant pe Nicolae Dabija, poet deseamã, pilon al resurecþiei ideii de reîntregire a neamului înhotarele-i fireºti, parlamentar ascultat ºi respectat pe ambelemaluri ale Prutului, am mai întârziat pe frontierã. Îl aveam întrenoi pe Nicolae Dabija! Cu el Basarabia se vede altfel. Graniþa nu a mai fost atât de ostilã. Cum sã nu te bucuri când treci apa Prutului îmbrãþiºat cu sufletul unui poet ca Nicolae Dabija, cum sã nu cazi în genunchi pe pãmântul suferinþei româneºti. Da, pãmântulbasarabean e încã tragic. Asta o vezi încã din vamã, unde maitroneazã înscrisuri în limba rusã, lozinci care laudã glo ria eroilorsovietici. Sunt urmele unui imperiu care nu se ºterg aºa de uºor.Dar te mângâi la suflet când asculþi cuvintele lui Nicolae Dabija,spuse imediat dupã trecerea frontierei: „Eu vã spun bun venit înþara dumneavoastrã, aici acasã, ºi la dumneavoastrã ºi la noi. Decâteva clipe sunteþi în Basarabia! Sper sã vã simþiþi bine aici, acasãla dumneavoastrã ºi la noi ºi data viitoare, asta este doleanþa mea ºi adumneavoastrã. Când veþi veni sã trecem fãrã popasuri, la Prut, fãrãsã ne cerceteze cineva unde ne ducem ºi pentru cât timp”.

Da, cuvinte care conþin un adevãr trist dar spuse de undeputat au altã încãrcãturã. Aº fi vrut sã-mi intitulez acesteînsemnãri – ultimul popas la Prut – îi spun lui Dabija gândul meu, îi place, dar se pare cã e prematur. Sârma ghimpatã mai trece ca oanomalie prin sufletele noastre rãnite.

Cu adevãrat pot rosti: Basarabia, dragostea mea, Basarabia, dragostea noastrã. Cã de prea mult dor era sã ne topim calumânarea. ªi iatã cã roata lumii se-învârteºte. Se pare cã vine apãºi la moara noastrã. Dar pe Prut morile sunt încã interzise. PoetulNicolae Dabija, care se grãbea sã ajungã la Putna, a dorit sã afle ºigândurile câtorva dintre noi.

În numele bãrbaþilor din Finteuºu Mare, dirijorul corului,Valentin Bãinþan, a închegat aceste frumoase gânduri: „Spun ºieu câteva cuvinte în aceeaºi limbã care nu þine seama de aceastãgraniþã. Este o bucurie pentru noi sã ne întâlnim cu un om atât de


strãlucit, de pe pãmântul Basarabiei, cum este domnul Dabija, ale cãrui cuvinte atât de fecunde în sufletul neamului nostru au unmare ecou. Ne-am pregãtit de foarte multã vreme, încã înainte de a fi fost posibil, sã trecem Prutul. Anul trecut am avut ºansa sãfim la Ziua Limbii Române cu corul din Finteuºu Mare. Astãziam venit sã vã revedem ºi sã trecem Prutul fãrã opreliºti.”

Alãturi de noi era ºi pãrintele Iustin Hodea, stareþulmãnãstirii Rohia, care ne-a binecuvântat drumul ºi pentru mulþiclipa unicã, de a pãºi pentru prima datã pe un pãmânt românescfurat, rãpit ºi batjocorit. Cuvintele dumisale ne mângâiau: „Trãim momente de o intensitate emoþionalã nemaiîntâlnitã. Pãrereamea, ca slujitor al bisericii, este cã Dumnezeu pe care-l slujim ºicare va dezlega legãturile cele le gate este cã acum se uitã cu orâvnã sfântã la apa Prutului ºi ar vrea sã o soarbã dintre noi. Astaeste pãrerea mea. Dumnezeu va rândui, fraþii se vor îmbrãþiºa, iarpruncii vor zburda sub ochiul atotvãzãtor al lui Dumnezeu fãrãgrijã. În grija pãrinþilor lor trupeºti ºi a lui Dumnezeu. Acestemodeste începuturi sã rodeascã, sã vã avem ºi noi în mijloculnostru acolo acasã ºi noi sã venim cu acelaºi suflet deschis acasã.Sã fim toþi acasã, cã atunci se bucurã pãrinþii când copiii suntacasã. ªi mama noastrã comunã, care este Pat ria Românã,aºteaptã lucrul acesta.”

Meºterul cioplitor Alexandru Perþa-Cuza, el însuºi devenitun mesager, care a împânzit þara cu troiþe, a sculptat un gând înaerul de dincolo de Prut: „Pentru a doua oarã, calc pãmântulsfânt al Basarabiei. Ne ducem la fraþii noºtri de aceeaºi limbã, deacelaºi neam, care au acelaºi drapel, acelaºi imn sã le bucurãmsufletul cu bucuria noastrã”.

Aº fi vrut sã-mi fac o casã pe malul basarabean al Prutului,iar noaptea sã aud unda apei plângãtoare ºi jalea pãmântuluiînstrãinat. Deocamdatã eram cetãþean strãin în propria þarã ºi amplecat spre Codrii Basarabiei, spre mãnãstirea Cãpriana.

28 ianuarie 1992


Basarabia, dragostea noastrã

„Am impresia cã descalecã sufletulnostru încã o datã dinspre Maramureº”

Nicolae Dabija în exclusivitate pentru Graiul Maramureºului

Zile de ianuarie pe malul Prutului. Aici, pe malul dreptal apei, care încã mai este graniþã între oameni de acelaºineam ºi sânge, mã întâlnesc cu binecunoscutul scriitor ºi ompol i tic din Basarabia. Nicolae Dabija. Era în ziua de 14ianuarie 1992, deci în preziua naºterii lui Eminescu. Eu mãîndreptam cu un grup de ma ra mureºeni spre Cãpriana ºiChiºinãu, dânsul pleca la Putna pentru a-ºi ridica un premiuliterar. Drumurile noastre s-au întâlnit în punctul de frontierãSculeni. Cu toatã graba noastrã, l-am rugat sã aibã rãgazulunui di a log, aici la Prut.

Gheorghe Pârja: Domnule Nicolae Dabija, au venit ºimara mureºenii spre Basarabia. Am venit cu istoria ºi cu sufletul deschis sãne cunoaºtem, cã prea mult am stat despãrþiþi unul de altul de o apãnevinovatã ºi o vinovatã sârmã ghimpatã. Deci, am venit.

Nicolae Dabija: Am impresia cã descalecã sufletul nostru încã o datã dinspre Maramureº, aºa cum a descãlecat odinioarãsufletul românesc al lui Dragoº, care nu s-a oprit la apa Prutului,fiindcã atunci, la 1352, nu exista încã grãnicerul sovietic. Din ceea ce ºtiu eu, a venit întâi Dragoº, ca vasal al regelui Ungariei, ºi dupã aceea, în 1359, a venit Bogdan ca voievod al unei þãri inde -pendente, care a fost Moldova. Pentru noi anul 1359 este o datãmai importantã, ca ºi numele lui Bogdan, ºi Moldova nu s-anumit Kara-Dragoºia, ci Kara Bogdania, pentru cã Bogdan a fostcel care ne-a dat nouã, moldovenilor, iluzia de libertate în acestelocuri. Este un gest frãþesc, ceea ce fac maramureºenii pentrubasarabeni, ºi spun acest lucru de astã parte a Prutului. Prutul, cu


apa cea mai lãcrimoasã din lume, a ajuns sã fie blestemat de noi,de ambele pãrþi, fiindcã a ajuns sã ne despartã pe noi de noi ºitimp de decenii ne-a fost interzis sã ºtim prea multe noi despre noi.

Gh. P.: ªi totuºi avem o stea tutelarã, l-am numit pe Eminescu,care a luminat ºi România ºi Basarabia prin Limba Românã...

N. D.: Este semnificativ faptul cã ne întâlnim – doi oa -meni care muncim cu cuvântul – în preziua naºterii mareluiEminescu, cel care a fãcut abstracþie de frontierele dinspreUngaria, de frontiera cu Aus tria, cu Rusia ºi a scris pentru toateprovinciile româneºti. Deci limba românã nu a avut hotare, nu aavut frontiere ºi faptul cã ne înþelegem ºi vorbim acum fãrãtranslatori ºi traducãtori este iarãºi o minune a lui Dumnezeu.Nouã, celor din Basarabia, limba ne-a fost smulsã din gurã,pentru faptul cã vorbeam româneºte, eram consideraþi duºmaniai poporului, cum se spunea pe vremea lui Sta lin.

Gh. P.: Vorbind despre Eminescu, îmi face plãcere sã-mi amintescde reportajele documentare scrise de condeiul inspirat al dv., despre Eminescula Königsberg, Cracovia, Lvov ºi Odessa. Vorbind despre limba românã,îmi amintesc despre vorba lui Nichita Stãnescu – Limba Românã estepatria mea – deci pânã unde þine limba pânã acolo þine ºi patria. Dar noistãm aici pe malul Prutului, între grãniceri ºi frontiere. Fac parte din istorie,ce ziceþi?

N. B.: Pãi atunci înseamnã cã România se întinde pânã înfundul Siberiei, cã ºi acolo se vorbeºte româneºte. Este adevãrat,eu am avut un sen ti ment extraordinar, când am fost cu GrigoreVieru, la românii din Ungaria, la Giula, ºi chiar am avut impresiacã românii din Ungaria vorbesc în di a lect basarabean. Adicã, ca ºi cum nu ne-am dus nicãieri de acasã. Nichita Stãnescu, când a fost la Chiºinãu, în 1976, a spus o frazã care ne-a bucurat: „Am fãcutcel mai lung drum din viaþa mea ca sã ajung de acasã - acasã”.Deci aþi fãcut ºi dv. un drum lung ca sã ajungeþi tot acasã. Aº vreafoarte mult ca sã vã simþiþi în Basarabia ca ºi în Maramureº. Aº


mai face aici niºte paralele: destinul nostru, al basarabenilor ºi altransilvãnenilor, este foarte înrudit ºi chiar aº zice cã nicimoldovenii din Moldova româneascã nu ne înþeleg întotdeaunala fel de bine, cum ne înþeleg românii din Maramureº, fiindcãdestinele noastre au fost vitrege.

Gh. P.: Domnule Dabija, ºtiu cã recent v-a apãrut o carte despreTransnistria, despre Moldova de dincolo de Nistru. Recent vorbeam cu doicercetãtori de la Institutul de Folclor din Chiºinãu ºi mi-au spus cã auîntâlnit maramureºeni în Transnistria. Dv. îmi puteþi confirma sau infirma...

N. B.: Graiul din Transnistria este un di a lect al limbiiromâne. ªi acest di a lect conþine multe cuvinte dispãrute din arialatinã. Spre exemplu la nisip spun aninã, deci arena, este cuvântulvechi latinesc care s-a pãstrat numai acolo. Ei au un cuvântparazitar ºante, care înseamnã ºi ante, ºi înainte de toate, deciacest ante latinesc.

Gh. P.: ªi mai spun ºtergurã, ca în Maramureº.

N. B.: Da, ºtergurã. Sunt multe comuniuni de fraze, decuvinte care trebuie în paralel cercetate. ªi aº spune, pe alocuri,este acea îndãrãtnicie blândã maramureºeanã prezentã înTransnistria. Dar haideþi sã vedeþi ºi vã veþi convinge singur.

Gh. P.: Când veneam spre graniþã, trecând prima datã Prutul,mi-am amintit de cuvintele mareºalului Antonescu, care se referã la ordinulde trecere a Prutului. Nu comentãm latura istoricã a acestui ordin, ciîncãrcãtura semanticã. Deci Prutul va trebui trecut într-o zi.

N. B.: Ca sã-l redactez ºi eu pe Antonescu, aº zice cãsufletul nostru, al basarabenilor, spune astãzi acelaºi lucru. Decisufletul românesc din Basarabia spune: „Români, vã ordon tre -ceþi Prutul!”

ªi am trecut Prutul cu Nicolae Dabija. Poetul þine sãadauge: „Îmbrãþiºaþi trecem Prutul ºi sã ne ajute Domnul caPrutul sã nu mai fie un râu de la margine de þarã, ci sã fie un râu de la mijlocul þãrii aºa cum a curs el dintotdeauna”.


Noi ne-am îndreptat cu troiþele spre Cãpriana ºi Codreni(satul lui Dabija), iar poetul spre Putna. Când ne vom reîntâlni –ºi sperãm ca în Maramureº sã se întâmple – vom con tinuadialogul.

La malul Prutului, 14 ianuarie 1992

P.S. Dupã cum se ºtie, Frontul Pop u lar din Moldova ºi-aschimbat denumirea în Frontul Pop u lar Creºtin ºi Dem o crat, înfruntea organizaþiei fiind ales fostul pre mier al Republicii Moldova,Mircea Druc. Deºi în ul tima vreme tensiunea a crescut înBasarabia, Prutul nu poate fi o graniþã pentru unirea spiritualã aromânilor de pe cele douã maluri. Proiectul de tratat cu Moldovase cheamã, de altfel, de fraternitate ºi integrare.

13 martie 1992

Basarabia – la rãscruce

Nu mai putem vorbi despre Basarabia în termeni blânzi!Basarabia este fiinþã din fiinþa neamului românesc, motiv pentrucare, astãzi, 27 martie, ar trebui sã fluture peste apele Prutuluifirescul tri color românesc. Sunt convins cã el tremurã ca opurpurã, rãzleþ, dar acum împuºcat pe malurile Nistrului.

Doamne, apã binecuvântatã, ºi apoi blestematã, de ce arzica o istorie cu pagini însângerate? Plãtim cu viaþã româneascãdrumul spre libertate. Adicã plãtesc ei, cei morþi, basarabeni,români, în aceste zile în care gloanþele trasoare ne trec chiar prininimã. Prin inima noastrã de aici. Nu mai putem fi spectatori laistoria de sub ochii noºtri!

Basarabia este la rãscruce! Am vãzut cã se fac eforturidiplomatice pentru împãciuire. ªtiu cã nu este uºor. Basarabia (ase citi Republica Moldova) este acum singurã în faþa unei forþemisterioase ce-ºi zice: separatiºti, cazaci, gardiºti. Deocamdatã


pianele democraþiei nu sunt acordate. Basarabia noastrã este unsubiect de neocolit. Ba uneori este pus pe masa din faþã.

În Basarabia se strigã: vin cazacii! Cazacii, acolo, mai întâitrag ºi apoi întreabã de ce naþionalitate e cel împuºcat, cum nespune poetul ºi omul pol i tic Nicolae Dabija. Basarabia este larãscruce! Ce facem domnilor, oameni politici din Maramureº? Cu datul cãrþii ºi al crucii am fãcut un pas. E bun ºi necesar. Daracolo, în Basarabia, mor oameni; acolo, un teritoriu este împãrþitîn aºa-zise republici. Astãzi este 27 martie. Se împlinesc 74 de anide când prin votul Sfatului Þãrii, Basarabia „de astãzi înainte ºipentru totdeauna se uneºte cu mama sa România”. Zãu, iaraniversãm? Asta ne mai rãmâne? Nu vorbesc chiar în gol, patetic,sufletist, sau nu mai ºtiu cum. Vorbesc ca un om care a fostpuþine zile în Basarabia ºi s-a întors cu o pãrere: cei care vor sãaibã o judecatã de valoare, cât mai aproape de realitate, sã treacãPrutul, ori sã in vite oameni din Basarabia la ei în casã. Dupã unarticol de ziar, ori o emisiune de la televizor, nu-þi poþi face ogândire despre fraþii dintre Prut ºi Nistru. Acolo lucrurile suntmult mai com pli cate. Dar nu le putem lãsa pe seama acesteicomplexitãþi, de multe ori provocate. Cum se întâmplã în acestezile cu sânge. Pentru a înþelege Basarabia de astãzi e firesc sãînþelegem Basarabia de ieri. Dar, mi se pare mie cã acesteînþelegeri trebuie adunate laolaltã printr-o suplã judecatã. ªi oriceom de bunã credinþã va fi de acord cã apele Prutului trec prinRomânia.

Basarabia este la rãscruce! România, prin reprezentanþii ei,face ºi ea ce poate. Ceea ce nu voi înþelege în timpul vieþii mele ecã raptul teritorial este tratat cu aspirinã diplomaticã. ªi noipurtãm o mare vinã cã am întârziat Unirea cu Basarabia (ceea ceeste ab surd, cum sã uneºti inima cu mâna dreaptã, ci mânatrebuie adusã trupului), dacã Basarabia nu va cere, mi se parelogic chiar în istorie, Unirea cu România. Pânã atunci toate sunt


poduri de flori, de suflet, comerþ ºi altele. Eforturi se fac. Sã nupierdem ºi acum trenul istoriei.

E sârmã ghimpatã la Prut. Sârmã ghimpatã se pune peNistru. Basarabia este ca o închisoare. Ca sã nu se sufoce, sã fiescoasã sârma ghimpatã mãcar de acolo unde se poate. Acum,spunea poetul Dabija. Dar se pare cã lu mina Unirii a cam pãlit peici, pe colo. Dar noi nu trebuie sã ascultãm de cãruþã, ci de cai.Dar mai ales de înþelepþii drumului bãtut de veacuri. 27 martie1918, Sfatul Þãrii hotãra revenirea Basarabiei la pat ria-mamã.Acum trece prin inimã un fier roºu fãrã aniversare.

Basarabia este la rãscruce! Oare nu putem porni un drum al Unirii (Reîntregirii), chiar din Maramureº? Gândiþi-vã, oamenibuni! Dacã a pornit urcarea Golgotei de la Chiºinãu, noi putem fiindiferenþi? Maramureºul nu poate fi! Sã facem un Drum alLimbii Române din Maramureº în Basarabia, Purtãm CruceaLimbii Române.

27 martie 1992

Sã nu uitãm de copiii Transnistriei

Frontul Pop u lar Creºtin din Basarabia, profund îngrijoratde soarta elevilor români din zona de con flict în urma inter -venþiei în luptã a armatei Rusiei (Armata a 14-a), solicitã ca eleviisã fie primiþi în tabere din România. Vorbind în aceste zile cudomnul Gheorghe Gavrilã Copil, preºedintele Societãþii Cultu -rale Bucureºti-Chiºinãu, ne-a spus cã acest gest pentru copiii dinTransnistria este imperios necesar, deoarece astfel le putem salvaviaþa, evitându-se luarea unora dintre ei drept ostatici. Pãrinþii lorvor rãmâne mai departe la datorie sã-ºi apere pãmântul strãbun.

Ziarul „Graiul Maramureºului” solicitã sprijinul Prefec -turii, inspectoratului pentru învãþãmânt, unor licee, societãþi co -merciale ºi primãrii pentru ca în vacanþa de varã – care este foarteaproape – sã organizeze o tabãrã de 30-40 de copii transnistreni


în Maramureº. Evenimentele se precipitã. Nu putem întârzia. Nis-a spus cã dacã lucrurile în România se tãrãgãneazã, Moscovaeste dispusã sã-i primeascã pe aceºti copii. Asta ar întrece oriceaºteptare: cel care îi sprijinã pe separatiºti, cel care te atacã ºiomoarã pãrinþii sã ofere gãzduire pentru copii. Este uºor debãnuit în ce limbã îºi vor legãna somnul.

Deci, mai clar. Pentru a oferi, în mod organizat ºi cu acte în regulã, gãzduire într-o tabãrã în Maramureº E NEVOIE DE UN SPAÞIU, DE CADRE, ALIMENTE ªI O MAªINÃ CARESÃ-I ADUCÃ DE LA CHIªINÃU.

Ziarul nostru este dispus sã se implice în organizareaoficialã a unei tabere pentru elevii transnistreni. Cei ce vor sãajute sã ne contacteze. Este foarte ur gent. Astfel, copiii dinTransnistria ar putea pierde trenul spre România, rãmânându-ledoar cel spre Moscova. Sperãm sã nu fie aºa. Maramureºul nu-ºiva dezminþi ospitalitatea ºi sentimentele clare pentru fraþii dedincolo de Prut.

6 iunie 1992

Primii paºi s-au fãcutpentru copiii Transnistriei

La apelul lansat de ziarul nostru pentru ajutorarea copiilordin Transnistria, pentru gãzduirea lor în tabere în Maramureº, am primit reacþii pozitive ºi prompte. Discutând cu domnul profesor Grigore Man, in spec tor ºcolar, dânsul ne-a spus: „Inspectoratulºcolar a organizat cadrul de primire a copiilor din Transnistria înºcolile speciale ºi ajutãtoare din judeþ. Dar se impune implicareaagenþilor economici ºi partidelor politice pentru ajutorarea con -cretã a unitãþilor ºcolare ce gãzduiesc aceºti copii”. De precizatcã Inspectoratul ªcolar avea deja anunþaþi 20 de elevi, prinMinisterul Învãþãmântului ºi ªtiinþei. Înþelegere pentru aceºti


copii am gãsit ºi la Consiliul Judeþean în persoana domnilor IonDulfu ºi Teodor Ardelean.

Aºteptãm noi ajutoare ferme – inclusiv de trans port de laChiºinãu la Baia Mare, pentru a putea face demersurile oficiale de aducere a copiilor din Transnistria în Maramureº. Timpul e scurt, de aceea solicitãm acorduri con crete în cursul acestei sãptãmâni – la redacþia ziarului nostru ori la inspectoratul ºcolar (dl. in spec torGrigore Man). Vã aºteptãm!

9 iunie 1992

În Basarabia,la început a fost Cuvântul

Scriu cu re spect despre câþiva din poeþii Basarabiei. Dar einu sunt poeþi, sunt ruguri aprinse pentru jertfã. Aceºti oameni auaruncat buzduganul în porþile roºii ale imperiului. ªi porþile s-ausfãrmat. Buzduganul nu era nici din oþeluri speciale, nici din lemnde spin. Era din Cuvânt. Din Cuvintele Limbii Române. Iarstructura Cuvântului este puternicã, deoarece þine de pãmânt, devatrã, de baºtinã, de casã. ªi în Basarabia, la început, a fost Cuvântul.

Aºa mi-ai spus, domnule VASILE LEVIÞCHI, patriarh alpoeziei din Bucovina de Nord, când te-am întâlnit la Cernãuþi.Acolo, pe locurile sfinte ale lui Eminescu, ai scris în limbaromânã deºi în jur se instalase ceaþa deasã a dezrãdãcinãrii. Acumai pãrãsit Codrii Cosminului ºi ai coborât la Chiºinãu. Aici undeLimba Românã e din nou acasã.

Aºa este ANATOL CODRU, cum mi-ai spus într-o searãde mai la Cluj. „ A te hrãni numai cu forma rotundã a pâinii, e caºi cum þi-ai tãia trandafirii gurii cu propriii tãi dinþi. Dupã cumsã-þi iubeºti Pat ria, înseamnã puþin a muri”. Tu, om al imaginii,


nãscut în Transnistria, picuri lacrimi de deznãdejde pentru sân -gele nevinovat.

Câte întrebãri te frãmântã ºi ce spaimã ai faþã de sufleteledezacordate, LEO BUTNARU! Prieten întru frumuseþea cu -vântului rostit, poemele tale sunt flori în stepa anilor rãtãciþi.Tânãr ºi netemãtor ca Ulisse, LEO, cel legat de cuvânt, ca firul de iarbã de bunul nostru pãmânt. Leo, poezia este leac pentrusingurãtate ºi înstrãinare.

ªtiu, VALERIA GROSU, fatã suavã ca o trestie, tãcutã cao lunã în faþa mãrii, poezia este o tainã dar ºi un malaxor desentimente. Pe chipul tãu am citit drama unui timp dar ºi putereade a te rãzbuna prin cuvânt.

Þin în mânã cartea ta, EUGEN CIOCLEA, care are pecopertã turnul din Pisa aproape prãbuºindu-se. Dar tu, mate -matician de clasã, poþi sã-l îndrepþi printr-o magicã formulãarhimedicã. Sau chiar printr-o poezie. Citindu-þi cartea (mulþu -mesc pentru dedicaþie) socotesc cã eºti un brav reprezentant algeneraþiei ’80, de dincolo de Prut. Da, Eugen, „nu existã popoare mãrunte. Ele existã sau nu existã defel”.

„Ca în dimineaþa celei mai sfinte sãrbãtori”, ANDREIBURAC, ne-am întâlnit pe drumul poeziei. Acolo pe Nistruardeau case, mureau oameni iar dumneata ai venit în Româniapentru a nu se pierde speranþa comunã. Cuvintele au urcattreptele unui al tar. Domnule Andrei, noaptea de la Cluj, petre -cutã în spiritul lui Blaga, ne-a apropiat. Mi-ai spus multe, dar amreþinut un gând: asta-i tot ce-am putut agonisi, ceva mai departede noi: poezia.

Cu AURELIU BUSUIOC se închide un timp ºi se des -chide o lume. El, purtat prin siberiile Spiritului, ajuns prin anii ’50 într-un lagãr din Sighetu Marmaþiei (despre care am aflat pentruprima datã de la el), sortit sã ajungã de aici în Si be ria cea mare,militar de carierã, prigonit dar neîmbãtrânind, a fost salvat deplaja ocrotitoare a poeziei. Este un personaj aparte, mereu tânãr


ca un Orfeu prin câmpiile Basarabiei. Da, ºi în Basarabia, laînceput a fost Cuvântul!

26 iunie 1992

Clopotele bat în dungã

În Basarabia de rãsãrit se poartã un rãzboi strãin. Adevãruldespre un teritoriu românesc este rãstãlmãcit. Argumenteleistoriei nu mai conteazã în faþa forþei. Ruºii cautã, ºi chiar gãsesc,strâmbãtãþi la care le dau drumul în lume drept adevãruri.Minciuna a ajuns la cel mai înalt rang. Se minte oficial, se mintepol i tic. Elþîn este comparat cu un þar. Dar þarul de astãzi continuã politica expansionistã a lui Petru cel Mare, îi îndeplineºte ciudatul tes ta ment.

Zilele ºi nopþile trecute am fost în legãturã telefonicã cuBasarabia. În Chiºinãu lumea e tristã. Spaima rãzboiului, frica deevenimente imprevizibile îi cutremurã. Zilele sunt întunecate,nopþile de coºmar. Vorbesc cu prietenul Anatol Codru, trans -nistrean de naºtere. E trist peste mãsurã. Cu câteva zile în urmã –27 iunie – ºi-a îngropat cumnatul. Sora lui s-a refugiat la el. Audîn telefon plânsul nepoþilor. „Dragul meu, e jale mare aici, îmispune Anatol, îºi bat joc de noi. Ne omoarã fãrã somaþie. Seminte cu neruºinare. Sãrmana Basarabie!” Cred cã la capãtulfirului poetul ºi regizorul Anatol Codru lãcrima. Îl caut pe scrii -torul Leo Butnaru. Îi spun cã voi ajunge peste câteva zile laChiºinãu. Se bucurã pentru reîntâlnire, dar nu scapã a-mi spune:„Trece vântul roºu peste noi. Pe unii îi secerã, pe alþii îi doboarã.Gheorghe, eu cred în Basarabia. Avem nevoie de voi.”

Apoi, la Ministerul Învãþãmântului telefonul sunã în gol.Funcþionarii, în frunte cu ministrul Mãtcaº, se îngrijesc de adã -postirea copiilor refugiaþi. Am cãutat ºi alþi prieteni. Unii erauplecaþi sã-ºi petreacã rudele pe ultimul drum.

În Basarabia, clopotele bat într-o dungã. Um bra nemiloasã


a dezastrului se întinde peste sate româneºti din dreapta Nistru -lui. E jale în Basarabia, Sorã, oameni buni! Ard malurile Nistrului!

4 iulie 1992

Interviu cu domnul Nicolae Ciobanu, primarul din Vadul lui Vodã (Basarabia):

„Avem mari pierderi morale”

Un drum în Basarabia poate echivala ori cu o lecþiedespre un timp frãmântat ºi confuz, ori cu surprize pe carebruma de informaþii directe despre fraþii dintre Prut ºi dincolode Nistru nu le poate estompa. Dupã câteva zile petrecute învara fierbinte a Basarabiei metafora devine mai crudã,realitatea te obligã sã cazi pe gânduri. Vezi multe, auzi multe.Profesiunea de ziarist a fost dublatã de aceastã datã ºi de omisiune umanitarã, ziarul nostru fiind iniþiatorul aduceriiunui grup de copii în Maramureº. Frontul Pop u lar CreºtinDem o crat a stabilit ca acest grup sã fie din Vadul lui Vodã, unorãºel aºezat chiar pe malul Nistrului, unde glasul armelorþine loc de muzicã. Sinistrã. În precipitarea timpului, lucrândcon tra cronometru, am purtat un scurt di a log cu dl. NicolaeCiobanu, primarul din Vadul lui Vodã.

Gh. P.: Domnule primar, am venit în Basarabia pentru a întinde omânã frãþeascã, acum, la necaz ºi la supãrare. Am venit sã luãm înMaramureº un grup de copii, pentru a-i scoate din gura lupului. Care estesituaþia în localitatea dv.? Sunteþi în zona de conflict?

Nicolae Ciobanu: Da, suntem în zona de con flict. Avem

mari probleme cu copiii, dar avem probleme ºi cu locuitorii. Se

aud tot timpul împuºcãturi. Oamenii se retrag în beciuri, dorm cu

schimbul, fiind tot timpul atenþi la ceea ce se întâmplã dincolo de

Nistru. Vreau sã vã spun cã Vadul lui Vodã este chiar pe malul

Nistrului. Vã suntem foarte recunoscãtori cã aþi intervenit pentru

a ne ajuta ºi a duce copiii în locuri mai liniºtite.


Gh. P.: Asta am ºi dorit, domnule primar, sã mai alinãm durerea,sã risipim frica ºi spaima copiilor. Ce pãrere aveþi de starea din republicã?

N. C.: Ne pune pe gânduri, dar ºi în gardã, aceastã poziþiepacifistã chiar a conducerii republicii. Noi luptãm, murim aicipentru þarã, iar ei nu coboarã sã ne ºtie gândurile, necazurile.

Gh. P.: Aþi avut pierderi de vieþi omeneºti în localitate?

N. C.: Pierderi am avut. Chiar sãptãmâna trecutã au fostrãniþi doi locuitori pe când lucrau la câmp. În ul tima vreme nu am mai avut aºa multe pierderi fizice, dar avem mari pierderi mo rale.Oamenii suferã, au sistemul nervos zdruncinat. Încep sã serefugieze în þarã. Rãmân doar bãrbaþii sã apere avutul. Copiii ºifemeile nu au siguranþã aici.

Gh. P.: E periculos pentru ei sã stea în teatrul de operaþiunimilitare?

N. C.: Da, dar o sã vã spunã mai bine ei. În localitate mairãmân bãtrânii care nu vor sã-ºi pãrãseascã gospodãria. Ce zic?Dacã mor, mai bine mor lângã avutul nostru, pe pãmântulnostru. Este un rãzboi ticãlos în care mor oameni nevinovaþi.Încã o datã vã mulþumim pentru copii! ªtim cã merg la fraþi ºi o sã le fie bine.

Gh. P.: Fiþi fãrã grijã. În Maramureº mulþi oameni au ajutat ca fiii dumneavoastrã sã aibã o varã mai liniºtitã. Dar puteþi sã veniþi sã-i vedeþi în Maramureº.

N. C.: Dacã ne vor da rãgaz evenimentele, poate vomveni. Dacã nu, mulþumim!

18 iulie 1992


Din puþinul pe care-l avem, e nevoie sã dãm

Ajutor pentru Basarabia!

Situaþia economicã a fraþilor de dincolo de Prut este din ceîn ce mai precarã ca urmare a agresiunii separatiºtilor împotrivaunui stat suveran, membru al Organizaþiei Naþiunilor Unite. Pelângã agresiunea armatã a separatiºtilor tiraspoleni, care provoacã victime în rândul populaþiei ºi armatei, sunt ºi multe distrugerimateriale. Conducãtorii aºa zisei Republici Nistrene fac ºi pre -siuni economice, inclusiv sistarea alimentãrii cu gaze naturaleprin închiderea conductei care trece prin Transnistria.

În aceastã situaþie disperatã a fraþilor noºtri de dincolo dePrut, Consiliul Judeþean Iaºi a iniþiat crearea unei FundaþiiRomâne de Ajutor Umanitar.

La aceastã iniþiativã a aderat ºi Consiliul Judeþean Mara -mureº, înfiinþând Filiala Maramureº a Fundaþiei Române deAjutor Umanitar „Mihai Viteazul”. La întemeierea ei au participatPreasfinþia Sa, Jus tin ian Chira Maramureºeanul, episcop al Mara -mu reºului ºi Sãtmarului, conducãtori de societãþi comerciale,instituþii guvernamentale ºi judeþene.

Domnul Ioan Dulfu, preºedintele Consiliului Judeþean, aprezentat scopul acestei Fundaþii, care se aflã sub patronajul Înalt Preasfinþiei Sale Dan iel, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei.Fundaþia este o organizaþie cu personalitate juridicã, negu verna -mentalã ºi apoliticã.

De ce este nevoie de aceastã Fundaþie? Sã ajute fraþii dinBasarabia (ziceþi ºi Republica Moldova!) pentru realizarea uneiconducte de ocol cu o lungime de 36 kilometri pentru apro -vizionarea cu gaz, întrucât actualele conducte care traverseazãTransnistria au fost închise de separatiºti. Realizarea acestei lu -


crãri este dificilã (dar neapãrat necesarã), din punct de vederetehnic datoritã terenului accidentat, subtraversãrii de ºosele, cãiferate ºi ape. La actualele preþuri, lucrarea se estimeazã la aproape 4 miliarde de lei. Ucraina ºi Federaþia Rusã au refuzat ajutorul.Guvernul României a spus cã nu are bani. Delegaþia permanentãa Consiliului Judeþean Maramureº a hotãrât sã adere la aceastãacþiune. E nevoie de bani! Sprijinirea materialã poate fi realizatãprin subscripþii ale regiilor autonome, societãþilor comerciale cucap i tal de stat ºi privat, întreprinzãtorilor, persoane fizice. Încondiþiile unui buget de austeritate, Consiliul Judeþean va contri -bui cu o sumã de 10 milioane lei. Se va deschide un cont, iar ceiinteresaþi vor putea lua legãtura cu Consiliul de conducere alFilialei Maramureº a Fundaþiei Române de Ajutor Umanitar„Mihai Viteazul”.

Consiliul de conducere al Filialei Maramureº a FundaþieiRomâne de Ajutor Umanitar „Mihai Viteazul”, pentru Republica Moldova:

• Preºedinþi de onoare: Jus tin ian Chira, episcop orto dox alMaramureºului ºi Sãtmarului; Lucian Mureºan, epis cop al Epis -copiei Române Unite cu Roma – Baia Mare.

• Preºedintele executiv: Teodor Ardelean, vice preºedinteal Consiliului Judeþean Maramureº.

• Vicepreºedinþi: Iosif Cobîrzan, subprefect, GheorgheBrânzei, primarul municipiului Baia Mare.

• Secretar: Gheorghe Deac, ºef serviciu la Consiliul Ju -deþean Maramureº.

• Membri: Ioan Hudrea, di rec tor gen eral al Regiei Auto -nome a Plumbului ºi Zincului, Gheorghe Filipciuc, primarulmunicipiului Sighetu Marmaþiei, Gheorghe Pârja, re dac tor alziarului „Graiul Maramureºului”

23 iulie 1992


Reportaj de pe frontul proaspãt adormit

ªi noi am fost în Basarabia!

Putem spune fãrã teamã cã greºim: ºi noi am fost înBasarabia!, sau, dacã vreþi, Republica Moldova. Ziarul nostru amai scris despre iniþiativa de a aduce un grup de copii, din zonafierbinte a conflictului transnistrean. Timp de o lunã aceºti copii,cu grija rãzboiului în suflet, au fost gãzduiþi în Maramureº ºi cusprijinul frãþesc al unor societãþi comerciale, persoane particulare care au fost sensibile la tragedia fraþilor de peste Prut. CopiiiBasarabiei, mai pre cis din Vadul lui Vodã, aºezare de pe malulNistrului, au putut vedea în Maramureº o frânturã din istorianeamului nostru. Dar despre toate întâlnirile am scris la timpulpotrivit.

Drum spre Basarabia. Cu un autocar al societãþii co mer -ciale „Azur”, condus de ºoferii Aurel Chira ºi Liviu Ciocaº (ei aufost ºi la aducerea copiilor!), drumul a putut fi parcurs fãrãdificultãþi. Înþelegeþi, lucrurile au fost pregãtite pânã în cele maimici detalii. Nu-i vom putea uita (mai ales copiii) pe cei care ne-au gãzduit cu generozitate la Casa de copii din Viºeu de Sus. Deºiduminicã, deºi bucãtãria era rece, domnul Simion Iuga, directorul Casei de copii, a venit cu tot personalul pentru a oferi douã mesecalde, a ne gãzdui. Mulþumim. Ne îndreptãm spre Iaºi. Un popasde suflet ºi istorie la mãnãstirea Voroneþ. Cazare la Iaºi. La liceulnr. 6 de arte ºi meserii, aceeaºi cãldurã româneascã. Domnului di -rec tor Poienaru, domnului di rec tor Matei, mulþumiri!

Bucuria a fost ºi mai mare când am vãzut cã demersulnostru nu a rãmas fãrã ecou, atât în Maramureº cât ºi pe drum.

Trecerea graniþei, la Sculeni, se face dupã toate regulile: cugrãniceri, cu vameºi, controale deci. Dar când e vorba de copii,parcã ºi legile sunt mai blânde. Trecem frontiera (ah, frontiera!).


Suntem pe pãmântul sfânt al Basarabiei. Porumbul e în spic,grâul se adunã. Rodul este bun. Pricepem cã situaþia este maicalmã, dupã posturile de con trol care sunt din ce în ce mai rare.Nu mai vedem atâþia poliþiºti, nu mai întâlnim grupuri devoluntari în stare de alarmã. Putem face comparaþie cu situaþia deacum o lunã, când tensiunea era sporitã, chiar noi fiind opriþi demai multe ori. Deh, stare de necesitate. Am putea pigmenta acestreportaj cu multe observaþii de drum, amãnunte sugestive pentruredarea unei stãri de fapt. Dar ne-am propus sã urmãrim drumulîntoarcerii acasã al copiilor din Basarabia. Deci, la ei ne vomreferi mai mult.

Da, copiii aveau feþe radioase. Vorbind cu ei despre zilelepetrecute în Maramureº am cules impresii în stare sã ne bucure.S-au simþit bine, dar dorul de casã, de pãrinþi nu a putut fi ascuns.Firesc.

În Chiºinãu trecem pe la sediul Frontului Pop u lar CreºtinDem o crat pentru a ne interesa despre starea conflictului dinzonã. De ce? În urmã cu o lunã, din cauza rãzboiului, nu amreuºit (nici nu ni s-a dat voie) sã ajungem la Vadul lui Vodã, olocalitate la numai 21 de kilometri de Chiºinãu. Aflãm cã rãzboiul a încetat ºi avem liberã trecerea. Nu putem rãmâne totuºi indi -ferenþi la reacþiile diferite ale cetãþenilor Republicii Moldova. Sevorbeºte cu tristeþe despre trãdare, despre refacerea imperiuluirus, iar convenþia Snegur - Elþîn este apreciatã de unii o ruºinepentru viitorul Basarabiei. Acum se vorbeºte cu o jumãtate de gurãdespre Unire. Într-un cuvânt pacea este binevenitã, dar calea aleasã,pentru unii, se cheamã trãdare. Dar despre asta vom mai scrie.

Ajungem la Vadul lui Vodã, o aºezare cu populaþie va -riabilã, adicã, fiind ºi o staþiune de odihnã în perioada de sezon,Vadul lui Vodã are pânã la 35.000 de locuitori, dar în scripteleprimãriei figureazã circa 6.000. Dar anul acesta turiºtii au ocolitstaþiunea din cauza conflictului. Trecem ºi noi prin câteva puncteturistice (74 la numãr în localitate) ºi constatãm cã ele sunt pustii,


încremenite. Primarul Nicolae Ciobanu ne spune cã s-au pierdutpeste 7 milioane de ru ble din aceastã cauzã. Ei, dacã asta ar fisingura pierdere, încã n-ar fi mult. Încadrãm geografic localitateaºi o aflãm în plinã zonã de operaþiuni militare. Nistrul este la osutã de metri, podul peste apã, singurul rãmas funcþional, estechiar la marginea aºezãrii. ªi el a fost serios avariat, dar a rãmassingurul mijloc de trecere în Transnistria. Sã revenim la copii.Observaþi, stimaþi cititori, cã nu putem trece indiferenþi pe lângão realitate zbuciumatã. Dar copiii rãmân simboluri ale puritãþii.În curtea ºcolii intrãm cu emoþie. Pãrinþi care aºteaptã, copii carele-au dus dorul. Întâlnirea este emoþionantã. ªi pentru noi. Vor -bim, ne cunoaºtem, unii pe alþii. Facem fotografii de despãrþire.Directorul ºcolii, Ion Ilie Pãdureþ, este o gazdã primitoare dar ºiun om care a trãit cu intensitate evenimentele din Transnistria.Primim mulþumiri. Promitem cã le vom transmite celor care aucontribuit la ºederea lor în Maramureº. Acum impresiile devinmai elocvente. Este un mo ment de cumpãnã: noi n-am mai pleca, ei nu s-ar despãrþi de noi. Se aflã o rezolvare sentimentalã: serecurge la o lacrimã în colþul ochilor. Deci, vroiam sã spunem cãaceºti copii de acum au o adresã a sufletului lor: Maramureºul, iarîn Maramureº câþiva oameni care au reuºit sã le ofere o lunã deliniºte, sã cunoascã un spaþiu românesc, sã constate cã nu-i nici odeosebire dintre limba românã ºi limba moldoveneascã. ªi multeau mai constatat ei, dar nu ni le-au spus pe toate. Ne-au promisscrisori în limba românã, pe care le aºteptãm.

Pe malul Nistrului e liniºte acum. Am fost aproape de uneveniment larg comentat. Pro ºi con tra. Dar oricum cu o searãînainte, luni, 3 au gust, forþele armate im pli cate în con flict s-auretras de pe poziþii. Numai aºa am putut trece peste Nistru – înTransnistria. Parcã nu ne vine sã credem. Cãlcãm pe un pãmântrãscolit de rãzboi. Culegem un pumn de tuburi de cartuºe.Sinistrã amintire. Nistrul este calm acum. Dar oamenii ne spun cã e un calm aparent. La cele douã capete de pod, într-adevãr, sunt


reprezentanþii Federaþiei Ruse, Transnistriei ºi Moldovei. Înaceas tã ordine se recomandã ei. O ordine care-i revoltã pe mol -doveni: Adicã cum? Ei pe pãmântul lor sunt puºi la urmã? Uite cã se poate. Uite cã se leagã. De aici sentimentul trãdãrii, de aicisentimentul de calm aparent. Doi militari ai Federaþiei Ruse, doiseparatiºti ºi doi moldoveni controleazã maºinile care trec podulNistrului. Cautã arme, dar sub acest pre text controleazã totul. Darvedeþi ºi raportul forþelor de pace: 4 de o parte – ruºi ºi separatiºti,iar 2 de cealaltã, militari ai Armatei Naþionale. Asta e situaþia!

Ne întoarcem spre casã, spre Maramureº, cã avem destrãbãtut peste 750 kilometri. Plecãm din Vadul lui Vodã cuimaginea unor copii care ne-au cunoscut, dar ºi cu sentimentultonic cã acolo, în controversata Transnistrie, trãiesc români. I-am vãzut, am vorbit cu ei ºi vom mai scrie despre românii dinTransnistria.

11 august 1992

Cu Mihai Cimpoi la 50 de ani

Sub steaua lui Eminescu

Criticul Mihai Cimpoi, Preºedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române,împlineºte la 3 septembrie o jumãtate de veac. La începutul luniiau gust, 1992, mã aflam la Chiºinãu, unde, de la prietenul ºi poetul Leo Butnaru, aflu de acest eveniment. Îl aºtept la UniuneaScriitorilor pe distinsul om de culturã. În rãstimpul aºteptãrii îlrog pe Leo Butnaru sã-mi spunã câteva gânduri despre MihaiCimpoi. Îmi spune: „Nu mai e timpul evenimentelor, dar e uneveniment românesc. Mihai Cimpoi este un om care a dovedit cãcultura româneascã se poate pãstra în orice situaþie ºi în faþaoricãror histrioni, oricãror arcaºi ori stupizi invadatori de oriceordin, chiar ideo logic. Mihai Cimpoi, prin prezenþa lui în


eminescianism, a dovedit cã totul se poate recupera ºi poatedãinui. Mi se pare im por tant faptul cã rezistã. Cimpoi este un omcare nu a afiºat niciodatã lozinci, dar prin prezenþa lui oriunde adovedit cã noi rezistãm. El este omul onestitãþii cuvântuluiromânesc.”

Am avut prilejul de a-l întâlni (reîntâlni, de altfel), pe omulde culturã, filosof al culturii, criticul, eminescologul Mihai Cim -poi, pentru a-i solicita acest interviu. ªtiam multe din articolelesale despre Eminescu. El gândeºte cã Eminescu dã prin excelenþã sentimentul de identitate al firii româneºti, de fiinþã ce are timp ºispaþiu. Aici, condiþia umanã, de ordin existenþial, se întâlneºte cucondiþia basarabeanului, redeºteptat de conºtiinþa sa de neam.Raportarea eticã la figura lui Eminescu te înconjoarã de un aer desacralitate. Deci, cu Mihai Cimpoi, sub steaua lui Eminescu, a luiºi chiar a lui Lucian Blaga.

Gheorghe Pârja: Domnule Mihai Cimpoi, iatã, am ajuns ºiaceste zile sã ne sãrbãtorim ºi scriitorii dintre Prut ºi Nistru. Aþi ajuns ºiDomnia voastrã aceºti ani când la Uniunea Scriitorilor din RepublicaMoldova, la Chiºinãu, sã primiþi un ziarist din România ºi sã vorbim fãrãprejudecãþi despre un moment mai aparte al vieþii dv. ªi o sã fiu direct,domnule Cimpoi. Cum se vede pasiunea pentru Eminescu la 50 de ani?

Mihai Cimpoi: Se vede cu multã sfialã ºi cu multãresponsabilitate fiindcã, cum spunea marele cãrturar ConstantinNoica, românii au douã pãcate fundamentale în ceea ce-l priveºte pe Eminescu. Primul pãcat este cã nu-l cunoaºtem noi, românii,ºi al doilea pãcat este cã nu-l facem cunoscut lumii aºa cum artrebui. Românii stãm sub semnul lui Eminescu. Steaua luilumineazã.

Gh. P.: Cum se simte scriitorul Mihai Cimpoi la 50 de ani?

M. C.: Cum mã simt? Mã simt cu trei cãrþi needitate: estecartea mea: „Eminescu, Narcis ºi Hyperion”, care urmeazã sãaparã în colecþia „Eminesciana” a Editurii „Junimea” de la Iaºi.


Apare cu întârziere, cu probleme, fiindcã Bacãul, pe urmãChiºinãul... Dar acum cartea este culeasã. Sper peste o lunã –douã sã aparã totuºi. A doua este o carte de dialoguri cu emi -nescologii ºi traducãtorii din Eminescu din întreaga lume, o cartepe care am scris-o aºa, cãlãtorind, gândindu-mã, meditând, cãu -tându-i pe cei care s-au ocupat de Eminescu. Este o carte în caream inclus mari specialiºti în Eminescu. I-am stârnit. Rosa delConte, marea specialistã italianã, mi-a spus: „domnu’ profesorCimpoi, zice, m-aþi pus sã citesc tot ce s-a scris despre Eminescu,sã citesc ºi propria mea carte pe care am gãsit-o admirabilã”,spune Rosa del Conte la cei 84 de ani ai ei. Despre a treia cartevom mai vorbi.

Gh. P.: Domnule Cimpoi, Editura „Hyperion” din Chiºinãu reiaîntr-o formã adaptatã ediþia naþionalã „Eminescu în 16 volume” (EdiþiaPerpessicius). Este un important act cultural, menit nu numai sã oferecititorului, în primul rând din Basarabia, întregul Eminescu, ci sã reflecteodiseea receptãrii marelui poet în posteritate. Dv. aþi scris despre„Postu miadã” ºi drumul spre adevãratul Eminescu. Vã rog sã vã referiþi laacest aspect care vã preocupã.

M. C.: Fatalã pentru cunoaºterea întregului Eminescu pe o perioadã de ex act un secol „postumiada”, adicã op era de valo -rificare a poeziilor nepublicate sau neîncredinþate tiparului prinprieteni în timpul vieþii, i-a fãcut Poetului ºi un serviciu: a fo -calizat atenþia asupra titanicei sale personalitãþi. Lucrându-se peparcele ºi în mod in di vid ual, largile orizonturi ale acesteia clipeaudoar mor ga natic, ca sã nu disparã iar învãluite în Tainã. Este unEminescu dincolo de El însuºi, identic într-un fel pe care-lcunoaºtem noi, ºi ezitãrile, tergiversãrile, acceptãrile parþiale înmaterie de postume confirmã existenþa unui domeniu plutonic alpersonalitãþii sale. Cu mult greu ºi dupã sondaje perseverente,laturile acestea subterane, infernale cu adevãrat, se lasã abiapercepute. Ca ºi zeului infernului, ar trebui, din superstiþie, sã-ispunem lui Eminescu Cel Nevãzut.


Gh. P.: ªi totuºi, ce s-a vãzut ºi ce mai rãmâne de vãzut, dincolo descenariul, dispus pe ani ºi decenii al „postumiadei”?

M. C.: Drumul spre dimensiunile plutonice ale luiEminescu a fost mult timp barat de masca platonicã pe care i-afãcut-o Maiorescu. Primul critic ºi ed i tor al poetului, partizan alvalorilor antichitãþii, a intenþionat sã-i înalþe un mon u ment dinpietrele cele mai durabile ºi strãlucitoare. Imperativul primeiediþii de la sfârºitul lui 1883, stil vechi, era pecetluit de aceastãvrere de a oferi cititorului un model de artã realizatã sub spe cieaeterni: împlinitã, rotundã, perfectã. Maiorescu, Ibrãileanu,Drago mirescu credeau cu deplinã sinceritate cã au întrevãzut, încadrul lui Eminescu, o operã încheiatã monadic, care refuzã chiar ºi propriile elemente care nu se înscriu „or ganic” în ea. Ediþiaprinceps se pune, prag matic, sub semnul finitudinii, al sfericuluicare nu mai îngãduie elemente adiþionale ºi faptul în sine a avutconsecinþe grave de tot. Frica de haos, prin excelenþã maio -rescianã, a generat o anumitã psihologie a prudenþei ºi reþinerii.Complexul dedalic a împrãºtiat spornic umbrele îndoielii ºi fan -to ma „integralului” Eminescu a torturat decenii întregi editorii.

„Postumiada” lua ºi proporþii groteºti din cauza vegheilucide, de neînduplecat, a lui Argus, a lui Ibrãileanu, detectivzelos, care a deschis o anchetã scrupuloasã, adãugând foaie cufoaie la un dosar enorm care pãrea imposibil de clasat.

Construcþia pe temelii vaste la modul imens ºi ciclic iatãcaracteristica fundamentalã a întreprinderii eminesciene care îmistã far în cercetarea mea.

Gh. P.: În acest an am participat împreunã la FestivalulIn ter naþional „Zilele Lucian Blaga” de la Cluj, unde au fost un numãr mare de scriitori din Basarabia. Acolo am aflat cã, încã de atunci, sãrbãtoarea luiBlaga a pornit spre Chiºinãu. Iatã, ne aflãm în preajma evenimentului.Cum vor fi „Zilele Lucian Blaga” la Chiºinãu?

M. C.: Iatã, domn Pârja, aº vrea sã spun câteva cuvinte în


mod spe cial despre „Zilele Blaga”, pe care le facem la Chiºinãu ca o a doua etapã a Festivalului Internaþional care are loc la Cluj.Blaga pentru noi, pentru toþi românii, este o mare personalitate,este un filosof ºi un poet al tuturor românilor. A scris paginivibrante despre scoarþele basarabene, despre arhitectura caselorþãrãneºti din Basarabia, despre stilul moldovenesc are paginideosebite în Trilogia cunoaºterii. De aceea vrem sã-l sãrbãtorim peBlaga aici, la Chiºinãu, în mod deosebit. Organizând o sesiuneºtiinþificã la care îºi dau concursul personalitãþi marcante careºi-au legat numele de Lucian Blaga. Pe Aleea Clasicilor dinChiºinãu va fi ridicatã statuia lui Blaga. Da, de Ziua LimbiiRomâne, Blaga va intra triumfal în Chiºinãu.

Gh. P.: Domnule Cimpoi, evenimentul din biografia dv. coincide cusãrbãtorirea lui Blaga la Chiºinãu. E fericitã întâmplarea. Deci, revin ladumneavoastrã: Ce vã doriþi la 50 de ani?

M. C.: Ev i dent, sã mai scriu. Dar eu am o mare teamã, oproblemã mare, cã am în spatele meu niºte goluri de culturãromâneascã. În Basarabia nu se cunoaºte Blaga, nu se cunoaºteArghezi ºi eu aº vrea, dupã 50 de ani ai mei, sã fac cât mai mult caaceste goluri sã fie lichidate. De altfel, sãrbãtorirea lui Blaga laChiºinãu este un eveniment.

Gh. P.: La 50 de ani ºi Maramureºul vã spune „La mulþi ani!”Despre Maramureº cunoaºteþi ceva?

M. C.: Da, ºtiu din citit. Da, ºtiu cã Maramureºul e leagãnal tuturor românilor. Când voi ajunge acolo o sã vã spun maimulte.

Gh. P.: Pe curând, la Festivalul de poezie de la Sighetu Marmaþiei.

Chiºinãu, 5 au gust 19923 septembrie 1992


Basarabia îºi va pãstra o notãinconfundabilã

în peisajul culturii româneºti

La începutul lunii au gust, aflându-mã în RepublicaMoldova – Basarabia – mai pre cis la Chiºinãu, am rugat pe câþivadintre oamenii de marcã ai culturii dintre Prut ºi Nistru sã-mirãspundã la mai multe întrebãri, pe care, sunt convins, cã ºi lepun mulþi dintre cititorii ziarului nostru. Cum întrebãrile ºi rãs -pun surile s-au desfãºurat pe teritorii neaºteptat de întinse, amdecupat rãspunsuri la întrebarea: Cum apreciaþi starea culturalã,socialã, din Basarabia?

VASILE LEVIÞCHI, poet, care a trãit o bunã parte a vieþii la Cernãuþi, iar acum locuieºte la Chiºinãu. Derutat, minþit ºijefuit mereu, pãcãlit de atâtea ori, pus sã ad mire construcþiilegrandomane ºi mãreþe faþade înºelãtoare, sã asculte inepþii, enor -mitãþi, o retoricã bolnavã ºi tot felul de formule aberante, discur -suri croite dupã veºnicul calapod al minciunii, basarabeanul a fost împins ºi coborât pânã la un asemenea nivel de umilinþã ºinedemnã personalitate încât e aproape gata sã se complacã înaceastã mizerie umanã, sã o accepte ca pe un dat ºi – lucruîntr-adevãr paradoxal ºi deconcertant – sã se arate capabil deluptã alãturi de cei care l-au adus în starea aceasta mai mult decâtdeplorabilã.

Resemnarea dupã atâta lehamite, împãcarea cu gândul cã„aºa-i, ce sã-i faci?”, atitudinea apaticã ºi comportamentuladecvat din partea multor semeni de-ai noºtri te fac uneori sãcrezi cã în toate nenorocirile abãtute peste noi existã un „ceva”inexplicabil, ceva ce s-ar pãrea cã þine de orbire. Omul de rândvede pe de altã parte înspãimântãtoarea lãcomie a celor cuposibilitãþi prea puþin oneste ºi ilegal-legale de a se cãpãtui.


Iatã contextul, iatã realitãþile în care se circumscrie miºca -rea noastrã de revenire la o normalitate culturalã. Nu putem trece cu vederea starea jalnicã în care se aflã bibliotecile, în primul rândcele de la þarã, dezinteresul faþã de cartea de literaturã (din lipsa de carte sau din cauza abundenþei de carte proastã), o foarte slabãpãtrundere a publicaþiilor periodice naþionale, oficialitãþile acor -dând prioritate celor de limbã rusã, prigonirea limbii locuitorilorautohtoni, politica naþionalã discriminatorie, deznaþionalizarea în toate sferele, difuzarea preferenþialã a periodicelor, amoralitateapoliticã, autorusificarea.

Fiecare din aceste aspecte meritã o anchetã separatã. Fãrãmistificãri, fãrã lac ºi betealã, cam aceasta ar fi realitatea. Avem ºimijloace de redresare culturalã. Mai întâi de toate sã fim lãsaþi înpace. Marii ºi tarii aflaþi la mii de kilometri sã nu-ºi provoaceinsomnii din cauza noastrã, care vrem sã ne desprindem dinstrânsoarea tovãrãºeascã ºi vrem sã trãim altfel decât ni s-aimpus. Poate gãsim un pic de curaj pentru a stopa, mãcar acum,procesul de ivãnire a copiilor noºtri, altfel o sã uitãm cu totulfrumoasele nume de botez ale strãmoºilor. Omul de culturã esteresponsabil de cultura poporului sãu. Pe acest pãmânt adevãruleste de partea noastrã, dar el trebuie cunoscut. Fãcând apostolat.Cât priveºte restabilirea limbii noastre în toate domeniile vieþiiculturale, ad min is tra tive, economice ar fi cazul sã ne dumirim:unde funcþioneazã ea corect, ca limbã de stat a Republicii? Ar fimulte de spus. Cam acesta este starea culturalã în Basarabia.

AUREL BUSUIOC: Cultura, cred eu, e ceea ce rãmânecând nu mai rãmâne nimic. ªi azi, când, într-adevãr, nu ne-a mairãmas aproape nimic, e firesc sã ne amintim de culturã: se vedemai bine ce avem. Unii vorbesc de „problema” a douã culturi(moldoveneascã ºi românã?!). Ce aberaþie! Învãþãmintele ºcolilorde partid ºi ale cursului scurt vor mai da roade. ªi nu cred cãtocilarii acelor cursuri vor pune cândva la ordinea zilei adevãrataproblemã: aceea a catastrofei trãitã de spiritualitatea noastrã sub


cãlcâiul subculturii comunismului, a proletcultului. Iatã ce artrebui sã ne preocupe: renaºterea culturii din Basarabia, a culturiiromâneºti. Care este starea culturii? Nu atât de jalnicã pe cât pare. Avem un punct de sprijin.

NICOLAE DABIJA: Revenirea la libertate e revenirea lacondiþia fireascã a artistului. Deºi cred cã astãzi e necesarã nu atâtsincronizarea culturii, cât sincronizarea sufletelor noastre, alecelor care locuim pe cele douã maluri ale Prutului. În acest senscred cã Basarabia urmeazã sã-ºi pãstreze ºi dupã scoaterea stâl -pilor de graniþã, neostentativ, acea notã aparte, inconfundabilã înpeisajul culturii româneºti, de unde a fost lipsã o vreme. Omul deculturã din Basarabia s-a simþit implicat, de la bun început, înceea ce numim noi – viaþa socialã. Am mai spus-o ºi cu altãocazie: toatã literatura basarabeanã din ultimii cincizeci de ani,chiar cea eroticã, a fost o literaturã de rezistenþã. Era un curaj sãscrii româneºte (amintiþi-vã de poeþii din R.S.S. Moldoveneascã,împuºcaþi cu toþii de cãtre Sta lin ºi comuniºti, punându-li-se încârcã cã scriau despre Sta lin ºi comuniºti – în româneºte!). Era un curaj sã vorbeºti aceastã limbã, condamnatã în tainã la moarte decãtre satrapii ºovini. Scriitori din Basarabia s-au ridicat în apã -rarea neamului. Scriitorii au urcat pe baricade. Ca sã-ºi ajuteconcetãþenii sã deosebeascã adevãrul de minciunã, laºitatea – decuraj, credinþa – de îndoialã. Dar, pânã nu vom realiza visul celmare al neamului nostru – reîntregirea Þãrii, scriitorii nu audreptul la odihnã, la blazare.

NICOLAE POPA: E bine s-o facem pe naivii ºi sã neîntrebãm dacã s-a întâmplat, totuºi, în ultimii ani ceva cu noi sau a fost doar aºa, o hurducãturã, peste care a trecut cu bine tot alaiul.Nu cred cã exagerez afirmând cã pentru unii nu s-a întâmplatmare lucru; pur ºi simplu, s-a schimbat puterea ºi lor nu le rãmâne decât sã depunã un minim de efort pentru a însuºi noile sloganuri ºi a da uitãrii (sau numai a abandona) lozincile de mai ieri.Totodatã, din fericire, sunt mulþi ºi acei pentru care ceea ce s-a


produs este un eveniment de importanþa primordialã, ei trãind înprezent zile de dãruire totalã, cãutând sã spunã mãcar acumadevãrurile interzise, dorind sã compenseze cumva timpul pier -dut pentru a se vedea împliniþi ca oameni ai cetãþii. Însã mai e ºi atreia categorie – categoria celor derutaþi. Numai cã numãrul celorderutaþi e atât de mare încât ei creeazã, patetic vorbind, o derutãgeneralã. Ne pomenim oarecum cu toþii în derutã. Cu alte cu -vinte, aceasta nu-i decât criza prin care trece cultura noastrã (oare numai cea de dincoace de Prut?). Zadarnic vor intra în alertãfuncþionarii Ministerului Culturii, grãbindu-se sã dezmintã exis -tenþa unei crize prin înºiruiri de „acþiuni culturale”, criza amintitãeste una de creaþie ºi durata ei va depinde nemijlocit de cei carecreeazã.

La aceste anchete au rãspuns mai mulþi oameni de culturãai Basarabiei, criticul Mihai Cimpoi, preºedintele Uniunii Scrii -torilor din Republica Moldova (acesta e titlul oficial!), ne-a vorbitdespre fenomenul cul tural basarabean sub semnul PãsãriiPhöenix. Rãspunsurile îºi vor gãsi rostul în alte articole de presã.Ca încheiere, mi se pare interesantã opinia VALENTINEITÃZLÃUANU, re dac tor-ºef la revista SUD-EST: „Cu toate cãspecificul românesc ºi cultura românã s-a impus ca preocupãriprioritare în revenirea noastrã la normalitate, procesul este în fazã incipientã. Dar avem astãzi surpriza unor accente nostalgicedupã un «spe cific basarabean». Curiozitatea e cã ne gãsim în plinspe cific basarabean ºi nu existã nici un risc de a-l pierde preacurând”.

10 septembrie 1992


„Nu numai noi, dar ºi Congresulamerican a rãmas, cred, dezamãgit”

(I)

Di a log cu Natalia Pascal, ºefa biroului de presã alFrontului Pop u lar Creºtin Dem o crat din Republica Moldova

Ne aflãm la sediul Frontului Pop u lar Creºtin Dem o cratdin Chiºinãu, pe strada Nicolae Iorga. Clãdirea este modestã, cucâteva încãperi. Domul Druc este în România, domnul IurieRoºca, de asemenea. Discuþia o purtãm cu domniºoara NataliaPascal, ºefa Biroului de Presã. Ne cunoaºtem de când am fostdupã copii din zona de con flict. Ea ne-a ajutat. Acum dialogulnostru se mutã spre accente grave, despre situaþia politicã ºieconomicã de ultimã orã din Republica Moldova.

Gheorghe Pârja: Domniºoarã Natalia Pascal, am trecut pe lastatuia lui ªtefan cel Mare din Chiºinãu care este Parlamentul Liber alMoldovei, ºi am vãzut proteste vehemente, dure. Am vãzut chiar voluntaricare au declarat greva foamei. Care este pulsul politic din Republicã?Evident, este punctul de vedere al Frontului Popular Creºtin Democrat.

Natalia Pascal: Ceea ce vedem noi în aceste zile trebuielegat neapãrat de semnarea convenþiei de la Moscova la 21 iuliede cãtre preºedinþii Snegur ºi Elþîn.

Nimeni nu s-a aºteptat cã evoluþia evenimentelor se va opri la semnarea acestei convenþii, pentru cã nimeni nu s-a gândit la oastfel de cedare ºi chiar trãdare de cãtre conducerea Republicii aacestei zone numitã Transnistria, pentru care au luptat mii deostaºi pe parcursul a cinci luni de zile. De ce numim noi trãdareacest act? Pentru cã toatã lumea, ºi prin Occident ºi forþeledemocratice de la noi, susþinem o singurã tezã: retragereaArmatei a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova. ªi cu aceastã


condiþie trebuia sã plece Snegur la Moscova pentru a semnaconvenþia, dar aceastã convenþie prevede sã se acorde statutspecial Transnistriei. Transnistria sã-ºi hotãrascã soarta in de pend ent,în momentul în care Republica Moldova ºi-ar schimba statutulju ridic ºi foarte evaziv este expusã problema armatei a 14-a, carese va conveni mai târziu.

Gh. P.: Ce reacþii aveþi din partea Congresului american, care, se ºtie,a adoptat amendamentul senatorului Pressler? Sau ambasada amer icanã,care se aflã la doi paºi de sediul Frontului Popular, nu a avut nici o reacþie?

N. P.: Congresul amer i can care a adoptat amendamentulsenatorului Pressler, care spune cã retragerea Armatei a 14-atrebuie sã se facã necondiþionat, practic s-a devalorizat ºi îmiînchipui cã ºi Congresul amer i can a rãmas puþin dezamãgit depaºii pe care i-a fãcut Snegur. Nu mai zic de partea moralã aluptãtorilor: e foarte greu sã vorbeºti cu ostaºii, cu poliþiºtii, cuvoluntarii care au luptat, care ºi-au pierdut camarazii în luptã.Avem ºi noi sute de membri ai Frontului rãniþi, zeci de morþi. Deexemplu ºeful secþiei raionale Cãuºeni a Frontului, domnulNicolae Balaban, a venit sã ne anunþe cã practic secþia nu maiexistã. Au rãmas câþiva rãniþi, restul sunt morþi. Aceºti oameni îºipun întrebarea: pentru ce au luptat? Pentru ce au murit?

Gh. P.: ªtiu cã sunt mulþi refugiaþi din partea stângã a Nistrului.Ce se întâmplã cu ei dupã semnarea Convenþiei?

N. P.: Oamenii care s-au refugiat pe partea dreaptã aNistrului sunt chemaþi acasã prin diferite apeluri, sã se apuce demuncã, sã creadã cã încetul cu încetul se va restabili liniºtea.Oamenii nu cred, ei se tem, pentru cã sunt semnale foartealarmante cã la Tighina, ºi în alte pãrþi ale zonei de con flict, caselecelor care au luptat pe front sunt însemnate cu cruci negre. Esteev i dent cã ºi acum, ca ºi în martie ºi aprilie, ca toþi cei care auluptat sau au simpatizat cu poliþiºtii sã fie vânaþi. ªi acum li s-aupromis rãfuieli celor care au luptat de partea noastrã. Vin la noi


zilnic, mai ales femei, care spun cã nu pot sã se mai întoarcãacasã. Vânãtoarea a început.

Gh. P.: Conducerea Frontului cum simte aceastã trãdare? Frontulºi-a pierdut din credibilitate prin faptul cã a adoptat o poziþie fermã? Sau acrescut?

N. P.: Ceea ce considerãm noi cã este necesar e sã dãm deînþeles deputaþilor noºtri din partea Frontului cã nu mai au cecãuta în acest Parlament. Cu venirea acestui guvern Sangheli, este clar cã va fi o apropiere ºi mai mare faþã de Rusia ºi faþã de C.S.I.

Prin plecarea celor 30 de deputaþi ai Frontului din Parla -ment am fi tras semnalul de alarmã faþã de integrarea în C.S.I.Cred cã am fi avut o susþinere masivã din partea populaþiei ºiprestigiul frontului ar fi crescut. Ceea ce facem noi. Am în vedereacþiunile Comitetului Executiv, publicaþia „Þara”, care nu ajungela cititori, nu ne permite sã facem declaraþii la ra dio, la televiziune(la televiziune avem dreptul sã ieºim o datã pe lunã, douãzeci demin ute). Suntem prea puþin cunoscuþi. Dacã am fi susþinuþi, ammerge mai uºor mai departe. Dar vom merge!

Gh. P.: Rãmân într-un plan politic apropiat, cum apreciazãFrontul Popular „eliminarea” României ºi a Ucrainei de la negocierile depace în privinþa Transnistriei, din cei patru rãmânând doi, la care s-aadãugat, pe ultima sutã de metri, Smirnov din partea autoproclamateirepublici nistrene?

N. P.: Este clar cã iarãºi þine de înþelegerea dintre Elþîn ºiSnegur. Nu este se cret cã atitudinea Rusiei faþã de implicareaobservatorilor militari, mai ales din partea României, a fostdeclaratã. Elþîn a spus cã nu are ce cãuta România în tratativeleprivind conflictul Transnistriei deoarece nu a fãcut parte dinfosta Uniune Sovieticã. Rusia a jucat o diplomaþie perfidã, eli -minând Ucraina pentru problema Crimeii ºi România pentru cã a fost atacatã isterical cã ar avea amestec militar în con flict. Ceea cenu s-a dovedit. Re cent am citit declaraþia domnului Nãstase,


ministru de externe al României, care mi se pare corectã: „dacãRepublica Moldova va adera la C.S.I. ar putea sã-ºi afecteze înmod di rect independenþa abia câºtigatã.” În mesajul lui Snegurcãtre Boutros Ghali, prin care îl anunþã cã pacea s-a instalat înRepublica Moldova, spune cã vor intra în vigoare tratatele întrecei patru miniºtri de externe. Dar a fost ambiþia Moscovei ca sã se retragã România de la tratative, iar conducerea RepubliciiMoldova a fost de acord. Cum se cheamã asta? Nu trãdare?

Chiºinãu, 5 au gust 1992

2 octombrie 1992

„Intrarea Republicii Moldova în C.S.I. va fi jale” (II)

Continuãm dialogul la sediul Frontului Pop u lar CreºtinDem o crat. Discuþia alunecã spre probleme economice. Totul stãsub semnul convenþiei semnate de preºedinþii Elþîn ºi Snegurprivind reglementarea paºnicã a conflictului armat. Ce urmãripoate avea el? Ce consecinþe imediate are? Deºi convenþia a fostsemnatã, ea nu a fost urmatã de pace.

Gh. P.: Ce implicaþii ar avea asupra Republicii Moldova,domniºoarã Natalia Pascal, dacã Republica ar adera la C.S.I.?

N. P.: Da, problema integrãrii Republicii Moldova înComunitatea Statelor Independente va avea consecinþe eco no -mice grave. În C.S.I. va funcþiona un mecanism eco nomic unic,inclusiv în ceea ce priveºte va luta, care în C.S.I. este rubla.Republica Moldova, introducând cupoanele, într-un fel s-a deta -ºat de rublã. Eu nu cred cã Rusia o sã ridice valoare rublei înRepublica Moldova, nu poate avea o asemenea intenþie, va facerubla convertibilã mai întâi în Rusia, având contracte directe cuoccidentul. ªi cu atât mai mult va impune Republicii Moldova sãscoatã cupoanele, cupoane pentru care s-au alocat valori foarte


mari, care au fost destinate pentru o protecþie temporarã, pentrua acorda oamenilor salarii.

Gh. P.: Dar Frontul Popular Creºtin Democrat pentru ce soluþieopteazã?

N. P.: La ul tima întâlnire dintre conducerea FrontuluiPop u lar ºi domnul Snegur, noi am spus clar: trebuie introdus ur -gent leul românesc, leul românesc de bine de rãu este pe cale de afi convertibil. Rubla ruseascã ne va ºantaja în continuare ºi vastoarce din noi tot ce e de stors. În situaþia noastrã sunt mai multe republici foste unionale care au dat la banca C.S.I., care este peteritoriul Rusiei, sume de bani pentru cumpãrare de materiiprime ºi nu au primit în loc nimic, motivându-se situaþia de crizã.Acestea sunt obiceiuri tipic ruseºti, iar Frontul Pop u lar a spusclar cã e nevoie de o apropiere economicã faþã de România ºiOccident. Sã nu ne fie fricã de leul românesc, sã nu ne fie fricã deTransnistria cã nu ne va înþelege, cã vrem Unire ºi multe altele.Un econ o mist, Sergiu Chircã, deputat în Parlamentul Moldovei,a pledat încã înainte pentru introducerea leului românesc, elsimte cã vine prãbuºirea.

Gh. P.: De la 1 august în republicã s-a aplicat o altã majorare depreþuri. Cum o apreciaþi din punct de vedere economic?

N. P.: Da, s-au mãrit din nou preþurile la un ºir de mãrfuridar, cred eu, este ul tima mãrire, pentru cã nu se mai poate. S-aumãrit într-atâta încât lucruri de câteva copeici costã zeci de ru ble.Sunt enorm de scumpe ºi nu se aflã pe piaþã. Ceea ce se întâmplãacum este un fenomen care a ajuns la vârf ºi deci se aºteaptãprãbuºirea. Din acest punct de vedere nu ºtim la ce putem spera.Or, Snegur ur gent ne va impune intrarea noastrã în C.S.I., sã temacine, sã nu mai doreºti nimic, sã-þi fie lehamite, îþi va da aºa unlicãr de speranþã, care dupã pãrerea Preºedintelui este intrareanoastrã în C.S.I., care iarãºi ne va garanta luminã. Aºa începerenaºterea imperiului rus, sub formã mai camuflatã – se va


prelungi acelaºi proces care dureazã de aproape cincizeci de ani.Va veni din nou tragedia intelectualilor basarabeni, care unii nuau apartamente, oameni care nu vor avea de lucru, va creºtenumãrul ºomerilor ºi vor pleca din þarã. Asta este partea tragicã.Partea optimistã este cã Frontul Pop u lar va fi oricând alãturi deÞarã.

Gh. P.: Care este importanþa, apreciatã de Frontul Popular, aparticipãrii la alegerile din România în persoana domnului Mircea Druc,preºedintele Frontului Popular Creºtin Democrat?

N. P.: Toatã lumea trebuie sã înþeleagã cã participarea laalegerile din þarã este ºansa noastrã de a supravieþui. Discutam cucineva din Convenþia Democraticã care ne re proºa cã FrontulPop u lar vrea sã acapareze electoratul din România, cã suntemîmpotriva Convenþiei, cã ne trebuie sã luptãm împotriva luiIliescu. Eu am spus: oameni buni, noi nu v-am cerut sã-l susþineþipe Druc, noi am cerut doar dreptul nostru de a participa laalegeri. Pentru asta trebuie sã pledaþi.

Gh. P.: Deci, dupã opiniile Frontului Popular, ne-am putea aºtepta ca în scurt timp pe Prut la frontierã sã fie grãniceri din C.S.I.?

N. P.: Nu o spunem numai noi, ci ºi ministrul român deexterne a spus asta. Dar noi nu am vrea ca tot rusul venit de laUral sã invadeze þara, adicã România, în condiþiile în care trecerea graniþelor se face aºa, doar cu buletinul, frãþeºte. Mai bine întã -reºti hotarul. E chestiune tragicã pentru noi românii de pe celedouã maluri ale Prutului. Intrarea noastrã în C.S.I. va fi jale ºi dinacest punct de vedere. ªi iarãºi vom face podurile de flori pe laPrut... Repet ca ministrul Nãstase: aderarea Republicii Moldovala C.S.I. ar putea afecta în mod di rect independenþa abia câºtigatã.

Chiºinãu, 5 au gust 1992 3 octombrie 1992


Tristeþea Nistrului

Nistrul este o apã tragicã. Deºi în poezia eminescianã are orezonanþã cosmicã, Nistrul este o apã amestecatã cu sânge. Esteo apã tristã. Când am trecut podul de la Vadul lui Vodã, înTransnistria, mi s-a pãrut cã ating pragul de sus al existenþei. Baaveam ºi un sen ti ment mântuitor. Parcã mi-am zis: dacã am ajuns pânã aici mi-am fãcut datoria. Apoi am cules, cu colegul Iluþ, unpumn de tuburi de cartuº. Le privesc. Mã uit în fundãtura neagrãde unde a plecat glontele. Mãi, îmi zic, poate de aici a plecatmoartea unui om. Mã înfior. Îmi vine sã le arunc în apa tragicã aNistrului, dar sunt posesorul unui sen ti ment ciudat: Le vâr înbuzunar ca pe o amintire sinistrã.

Maria, învãþãtoarea din Vadul lui Vodã, care locuieºtetocmai pe malul Nistrului, îmi spune lucruri care îmi devasteazãliniºtea. Încerc sã mã reazim de istorie, sã fug în timp pe vremeacând Vodã ªtefan îºi adãpa calul în Nistru, dar spusele Mariei îmitrag o cutã a vârstei pe frunte. Mi-a spus Maria cã dimineaþaputeai vedea cum pe apa Nistrului plutesc cadavre. În clipe deliniºte, dar cu mare risc, oamenii de pe cele douã maluri pescuiaucadavrele: ãsta e al nostru celãlalt e al vostru. Le cunoºteau dupãîmbrãcãminte. ªi apoi iar se auzea mitraliera, ca o cãþea turbatã.

Veºtile care vin din sfânta Basarabie nu sunt deloc liniºti -toare. Avem ºtiri cã, în raioanele rãsãritene ale Republicii, lideriiseparatiºtilor întreprind acþiuni provocatoare de naturã sã ten -sioneze din nou situaþia. Dupã devastarea secþiilor procuraturii ºiJudecãtoriei din Tighina, comitetul muncitoresc procomunist s-a declarat ve he ment pentru retragerea din oraº a poliþiei ºi orga nelorde drept ale Republicii Moldova pânã la 1 octombrie. Pe ziduri auapãrut inscripþii antimoldoveneºti, au fost arborate drapele alepretinsei republici nistrene. Forþele reacþionare se rãfuiesc cu ceicare în timpul conflictului militar au rãmas în expectativã.


Dar Mircea Snegur a fãcut o escalã la Moscova pentruconsultãri cu Boris Elþîn. A fost o întâlnire învãluitã în discreþie,dar care a miºcat sentimentele în Basarabia. Generalul Lebedcontinuã ameninþãrile. Vizita tainicã a lui Snegur la Moscovademonstreazã clar cã puterea de la Chiºinãu nu se mai poateimpune în faþa separatiºtilor. Deci e nevoie ca Moscova sã le facãcu degetul sau cu ochiul. În Basarabia curentul union ist nu s-astins. Domnul Alexandru Moºanu, preºedintele Parlamentului, aevocat în mod deschis perspectiva Unirii. Nu mai vorbim deFrontul Pop u lar Creºtin Dem o crat! Dar separatiºtii vor sã treacãNistrul. Vor Tighina! De fapt, controlul asupra Tighinei estefãcut, în mare mãsurã, de separatiºti. ªi atunci domnul Snegur are nos tal gia cantoanelor elveþiene: „Fiecare can ton are parlamentulsãu, deci organe leg is la tive, ex ec u tive. ªi totodatã nu se observãnici un hotar între cantoane.” Deci, iatã cã Nistrul cel tragic estetrecut, de separatiºti spre Tighina. Apa cea tristã a Nistrului curge ca o ranã pe trupul unei þãri încã sângerânde. Nu-i aºa, domnuleSnegur?

6 octombrie 1992

„Basarabia se aflã încã o datã în pragul reîntregirii” (I)

Interviu cu dr. Antonie Plãmãdealã,Mitropolitul Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului

Înalt Prea Sfinþia Sa Antonie Plãmãdealã, mitropolitulArdealului, Criºanei ºi Maramureºului, este un destin de excepþie. Refugiat din Basarabia, în 1944, în România, persecutat de secu -ritate, dat afarã din monahism, închis câþiva ani în temniþe grele,interne, Jilava, Galaþi, Vãcãreºti, Iaºi, doi ani de ºomaj, apoilucrãtor ocazional, muncitor necalificat într-o fabricã unde serecalificã ºi ajunge pânã la funcþia de econ o mist. Da, un destin de


excepþie! Dupã o existenþã la periferia societãþii, face saltul spec -ta culos pânã la Doc tor honoris causa ºi alte înalte titluri, pânã lacalitatea de membru în conducerea a nenumãrate organizaþii ºicomisii internaþionale ale Bisericilor creºtine, în sfârºit pânã lascaunul Mitropoliei Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului.

Cum s-a ridicat acest fiu al Basarabiei pe bolta spiritualitãþii româneºti? Un rãspuns îl vom putea desprinde din dialogulpurtat cu Înalt Prea Sfinþia Sa, dr. ANTONIE PLÃMÃDEALÃ,la sediul Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului din Baia Mare.

Gheorghe Pârja: Înalt Prea Sfinþia Voastrã, noi, generaþiile mai tinere, vã ºtim o personalitate de prim rang a ortodoxiei româneºti, un om culargi preocupãri culturale. Sunteþi un fiu al Basarabiei cu destin tragic. Ceînseamnã Basarabia pentru Dumneavoastrã?

ÎPS Antonie Plãmãdealã: Ce poate însemna pentru cine -va locul de naºtere? Locul de care este cel mai legat, locul pe carenu-l poate uita niciodatã, locul în care vrea sã se întoarcã întot -deauna, locul din care i s-a alcãtuit fiinþa, locul care i-a determinatanumite trãsãturi ºi coordonate, ºi materiale ºi spirituale, fiindcãtoþi depindem într-un fel de locul, de geografia, de soarele, deatmosfera, de limba, de obiceiurile, de spaþiul în care ne-amnãscut, aºa cã un astfel de loc e teren de temelie în biografia cuiva, iar satul Stolniceni, de pe malul Cogîlnicului, constituie pentrumine un astfel de loc. Basarabia înseamnã pentru mine casapãrinteascã ori, cum foarte frumos se spune pe acolo, baºtina.

Gh. P.: Rememoraþi-vã, în câteva gânduri, locul de unde vã trageþi,mai ales cã, dupã cum mãrturisiþi, nu a existat un mo ment în care sã nu vãgândiþi cu nostalgie la el.

ÎPS A. P.: M-am nãscut la Stolniceni, de pe râul Cogîlnic,veche aºezare de români apãrutã în documentele domneºti prinveacul al XVI-lea. Valea Cogîlnicului a dat numele luiKogãlniceanu, Lãpuºna – lui Lãpuºneanu, Ana Bontaº, mama luiDimitrie Cantemir, se trage din niºte boiernaºi din þinutulLãpuºnei. Se pare cã ºi rãdãcinile lui Cuza erau de pe acolo.


Gh. P.: În ce împrejurãri aþi pãrãsit Basarabia?

ÎPS A. P.: Am pãrãsit-o cu lacrimi în ochi ºi cu un sen ti -ment de mare durere, împreunã cu pãrinþii, cu mulþi alþi basa -rabeni. Fuga a fost determinatã de faptul cã oºtile ruseºtinã vãleau dinspre rãsãrit, trupele ger mane se retrãgeau în de -bandadã. Conducãtorii României de atunci au reuºit sã orga -nizeze o evacuare a basarabenilor, din calea frontului, care ne-aimpresionat pe toþi. Deºi a trebuit sã facem drum lung, timp de osãptãmânã, în fiecare garã gãseam mâncare caldã ºi pâine. Aveamfiecare câte o hârtie care in dica în ce judeþ ºi chiar în ce localitateurma sã ne prezentãm spre a fi adãpostiþi.

Gh. P.: Dupã câte ºtim, aþi ajuns cu familia la Craiova?

ÎPS A. P.: Da, la Craiova. În garã am gãsit o listã – existaun birou spe cial – ºi pe listã numele noastre, semn cã eramaºteptaþi. Ni s-a fãcut o primire cu adevãrat frãþeascã. Antonescua avut un mare merit în aceastã organizare.

Gh. P.: Când aþi pãrãsit Basarabia, eraþi deja seminarist?

ÎPS A. P.: Eram în clasa a ºasea de sem i nar – cam a zeceade acum. Am vrut sã-mi continui studiile în þarã, dar la seminariise cereau ba taxe, ba alimente, ºi a fost greu pânã m-am angajat.Am reuºit sã mã înscriu la Seminarul „Nifon” din Bucureºti,unde am gãsit o foarte mare înþelegere, am primit bursã, aºa cãam putut ca, într-un singur an, sã dau douã clase, sã obþin Di -ploma de Sem i nar teologic ºi sã dau examen la Facultatea deTeologie. Când eram în anul trei, deci prin 1948, odatã cu ieºireaFacultãþilor de Teologie din Sistemul universitar ºi transformarea lor în In sti tute Teologice, a început ºi vânãtoarea de studenþi,pentru cã aproape toþi eram împotriva regimului comunist.

Gh. P.: Veniserã vremuri tulburi în România, e adevãrat. Ce vi s-a pus la dosar, mai bine zis de ce aþi fost pus sub urmãrire?

ÎPS A. P.: Pe vremea aceea studenþii erau naþionaliºti. Noi, basarabenii, care fugisem din calea ruºilor, ne aflam în fruntea


acestor miºcãri. Fugisem de comunism ºi mai speram sã maiputem face ceva pentru restaurarea României libere ºi de mo -crate. Ne încurajau ºi posturile strãine de ra dio. Editam ºi un ziarclandestin: „Ecoul Basarabiei”. Deci eram în vizor. Când amprins de veste cã sunt urmãrit, a trebuit sã mã fac dispãrut. Amfu git vara pe un ºantier la Braºov, apoi toamna la Baia Mare, sã mi se piardã urma.

Gh. P.: La Baia Mare unde aþi tras? Ce aþi fãcut în nord?

ÎPS A. P.: La început a fost greu. Apoi cu ajutorul unuiprieten, am obþinut un post de pedagog la ªcoala profesionalãminierã. Am fost pedagog, apoi profesor. Cu acest prilej, amcunoscut minele de la Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic. O datã pesãptãmânã intram cu elevii în minã. Am stat un an ºcolar la BaiaMare, timp în care eram cãutat la Bucureºti, dar siguranþa vechenu era încã bine organizatã. Eram printre capii studenþimii. Eram ºi preºedintele Asociaþiei studenþilor teologi, deci, printre ceidintâi vizaþi. În primãvara lui 1949, am aflat cã am fost judecat deTribunalul Militar din Bucureºti ºi condamnat la ºapte ani tem -niþã grea. Acuzat de „crimã de uneltire împotriva ordinii so -ciale...” Într-o dimineaþã, auzind cã mi-ar fi dat de urmã, amdispãrut din Baia Mare, spre disperarea directorului, cãruia îieram foarte util. Îl chema Avram Pleºa.

Gh. P.: Încotro v-aþi îndreptat?

ÎPS A. P.: La Cluj, dorind sã-mi termin studiile teologice.M-am înscris la începutul lui iunie. Am reuºit sã susþin examenele anului patru, ba sã fac ºi o tezã de licenþã. În mare grabã, înaceeaºi lunã iunie. Am reuºit chiar performanþa sã fiu ºef depromoþie. De aici am plecat la Mãnãstirea Prislop, unde am fosttuns în monahism, schimbându-mi numele din Leonida înAntonie. Dar Securitate mi-a dat de urmã ºi a trebuit sã fugrepede ºi de acolo. Un ofiþer mã cãutase la familie în Bucureºti ºi,din vecini, au aflat cã eram la Prislop. Fa milia a prins de veste ºi


un frate a venit în aceeaºi noapte ºi m-a anunþat sã fug. Amcolindat prin mai multe mãnãstiri, sub protecþia cãlugãrilor. Laschitul Crasna, din Gorj, l-am avut stareþ pe scriitorul Sandu Tu -dor, di rec tor al ziarului „Credinþa”, devenit între timp mo nahulAgaton. La mãnãstirea Slatina, din Moldova, am stat sub aripaocrotitoare a pãrintelui Ilie Cleopa, unul dintre marii du hov nici ai României. Am mai pribegit prin Rarãu, Dragomirna, Rîºca. Oiarnã am stat în Bucureºti, ascuns în casa prof. Ilie Dãdîrlat. Darîn 1954 am fost arestat la Iaºi.

Gh. P.: ªi aþi urmat drumul închisorilor. Se spune despreDumnea voastrã cã ºi în detenþie nu aþi scãpat prilejul sã învãþaþi – cât sepoate face aºa ceva într-un regim concentraþionar. Aþi cunoscut mulþi oamenide valoare, ºtiu cã în închisoare aþi învãþat limba englezã, care v-a fost demare folos mai târziu.

ÎPS A. P.: Da, da. Toate au o explicaþie providenþialã. Depildã am stat cu un prinþ Mavrocordat, care fãcuse studiile la Ox -ford ºi cu care, pe gamelã, am învãþat engleza. Existã o tehnicã audãrii fundului gamelei. Se uda cu apã cu sãpun, se presãra DDT,se lãsa sã se usuce ºi, pe urmã, cu un beþiºor scriam ca pe hârtie.Aºa se face cã atunci când am ieºit din închisoare mi se pãrea cãºtiu engleza. Când am dat examenul de intrare la doctorat laBucureºti, mi-am ales ca limbã strãinã engleza ºi cred cã acel faptm-a recomandat mai târziu pentru o bursã, obþinutã de Patriarhul Jus tin ian de la Vat i can, la Ox ford. Am mai stat ºi cu altã lume„mare”, de la care am avut multe de învãþat. Sã vã povestesc unepisod cu arhitectul ªtefan Balº, cu care am stat o vreme în celulãla Jilava ºi care fusese arestat înainte de a preda planurile derestaurare a Mãnãstirii Neamþ. În momentul când eu trebuia sãmã eliberez, arhitectul Balº mi-a fãcut pe o gamelã planul derestaurare a unei aripi a incintei, în in te rior, un detaliu pe carel-am învãþat pe de rost ºi când am ieºit l-am comunicat arhi -tecþilor care urmau sã con tinue restaurarea mãnãstirii Neamþ. În


celularul de la Interne, am stat câteva luni ºi cu domnul CorneliuCoposu.

Gh. P.: Dupã ieºirea din închisoare, v-aþi reintegrat în viaþa monahalã?

ÎPS A. P.: Pentru puþin timp, deoarece m-am lovit de oaltã dispoziþie a regimului, care hotãrâse sã dea o nouã loviturãBisericii. Cãlugãrii ºi cãlugãriþele, în spe cial cei sub 50 de ani, aufost daþi afarã ºi obligaþi sã se angajeze în profesiuni civile.Întrucât avusesem o condamnare politicã, legea cu pricina m-alovit ºi pe mine. E vorba de decretul 410 din 1959. Deºi eramhirotonit ieromonah, adicã preot monah, m-am trezit pe dru -muri, dat afarã, de la doctorat, din mãnãstire ºi din cler. Am fãcutdoi ani de ºomaj, prestând munci ocazionale, pânã m-am angajatmuncitor necalificat la Fabrica de Mase Plastice „Bucureºti”, dinObor, unde am rãmas pânã în 1968. În fabricã am reuºit sãpromovez de la muncitor necalificat, în trei schimburi, pânã laecon o mist, trecând prin op er a tor chimist, pontator, planificator.

Gh. P.: Cum aþi revenit la monahism?

ÎPS A. P.: Deoarece nu întrerupsesem nici o clipã legãturacu Biserica, Patriarhul Jus tin ian, care mã vedea în fiecare du -minicã la Catedralã, m-a chemat la el în 1968 ºi mi-a spus cã eposibilã reintegrarea mea în Bisericã ºi în monahism. Aceastãsurprinzãtoare întoarcere cu faþa spre mine a destinului mi-ainsuflat încrederea cã nimic nu e pierdut. Dupã dezgheþul de laPraga, am fost trimis în Anglia, unde mi-am pregãtit o tezã dedoctorat în teologie, la Ox ford urmând ºi Facultatea de Filozofie.

Gh. P.: ªtiu cã în aceastã perioadã aþi susþinut conferinþe înGermania, Franþa, Spania, Grecia, S.U.A. Despre toate acestea,Pa t riarhia Românã ºi Sfântul Sinod erau la curent? Ce a urmat dupãreîntoarcerea în þarã?

ÎPS A. P.: Da, dupã primele conferinþe, mi s-a dus vestea ºiau început sã curgã invitaþiile. Despre toate îi scriam Pat riar hului.Aºa se face cã am fost ales episcop în lipsã, aflân du-mã în Anglia.


Întors în þarã am fost hirotonit episcop în Catedrala Pa -triarhalã de cãtre Patriarhul Jus tin ian, de mitropolitul Tit Simedreaal Bucovinei ºi de, pe atunci, vicarul patriarhal, Antim Nica.

Gh. P.: Spuneaþi cu un prilej cã Dv., basarabenii, care eraþi înRomânia, aproape o jumãtate de secol, aþi avut permanent sentimentul cãsunteþi însãºi Basarabia. Cum aþi pãstrat legãtura cu basarabenii?

ÎPS A. P.: Ne-am întâlnit an de an, la Cernica, la InstitutulTeologic, la Seminarul din Bucureºti, la biserica Precupeþii Vechi, mai ales seminariºtii ºi elevele de la ºcoala Eparhialã din Chiºinãu.

Pãstrez de la ceremonia hirotonirii mele ca episcop – 27decembrie 1970 – o amintire deosebitã. Dupã ce am þinut cu -vântul de rãspuns la cuvântarea patriarhului, s-a fãcut o micãpauzã, o tãcere. ªtiþi cum se zice când se face tãcere la o masãîntr-o adunare? Se zice cã a trecut un înger. Ei bine, cineva, în acel mo ment de tãcere a strigat „Trãiascã Basarabia româneascã!”Îngerul!

8 octombrie 1992

„Basarabia se aflã încã o datã în pragul reîntregirii” (II)

Dr. Antonie Plãmãdealã, Mitropolitul Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului

Gh. P.: ªi sub comunism, inima ºi gândul vã erau cu ºi pentruBasarabia.

ÎPS A. P.: Da, în 1970, când nu era comod sã faci unasemenea gest. Lumea a început sã se uite în jur, sã vadã cine-iîndrãzneþul. Îndrãzneþul nu s-a ascuns deloc, ci a ridicat mâna, casã vadã lumea cine este, ºi multã lume îl cunoºtea: era Pantelimon Halipa. A doua zi m-a cãutat ºi m-a felicitat pentru hirotonie.Mi-a vorbit despre Unirea Basarabiei ºi despre activitatea du -


misale în Sfatul Þãrii. Mi-a fãcut o adevãratã lecþie asupra eve -nimentelor din 1917-1918, insistând sã nu uit niciodatã cã provindin Basarabia. Am rãmas prieteni buni pânã la moartea lui, ne-am întâlnit adesea, am o întreagã corespondenþã de la el. Se ºtie cãpan Halipa a fost nu numai om pol i tic, dar ºi poet. Are câtevavol ume de versuri publicate. Am avut fericirea sã cunosc ºi alþimari basarabeni. Pe Pantelimon Erhan, care mi-a fost profesor la Seminarul din Chiºinãu, pe Ion Valuþã, pe Sinicliu. Eu l-amreînhumat la Cernica pe Ioan Pelivan, adus de la Sighet. Mulþidintre membrii „Sfatului Þãrii” sunt înmormântaþi la MãnãstireaCernica, unde existã o alee a eroilor Unirii din 1918.

Gh. P.: Înalt Prea Sfinþia Voastrã, aþi fost ales în mai multeorganizaþii internaþionale. În 1975 la Nairobi – în Comitetul executiv alConsiliului Mondial al Bisericilor Europene. Sunteþi membru al uneisocietãþi istorice din Anglia-Scoþia, de mare prestigiu, alegerea în eaechi valând cu dr. honoris causa, sunteþi unul dintre conducãtorii societãþii„Pro-Oriente” de la Viena. Pentru activitatea ecumenicã vi s-a acordat titlul de doctor honoris causa al Universitãþii din Presov (Cehoslovacia). Decisunteþi o autoritate în lumea Ortodoxiei, a Culturii. Cum apreciaþiproblemele confesionale ivite dupã decembreie 1989? Eu socotesc cã ele auapãrut firesc, dupã cãderea comunismului.

ÎPS A. P.: Ev i dent, ºi eu con sider cã a fost firesc. ªi eucon sider cã dreptul la existenþã al celor oprimaþi sub vechiulregim, în cazul nostru catolicii orientali de rit bizantin (foºtii uniþisau greco-catolici), este firesc. Ceea ce este nefiresc este mo -dalitatea în care se doreºte, în care se urmãreºte restabilireaacestui drept. Pe tema aceasta am avut discuþii chiar cu Papa, îndouã rânduri. Pe tema aceasta am avut de asemenea discuþii încadrul Comisiei mixte internaþionale teologice de di a log dintrecatolici ºi ortodocºi. Eu sunt membru chiar în comisia de coor -donare a acestui di a log. Am pus aceastã problemã, am discutat-ola trei reuniuni foarte importante: una la Viena, alta la Freising, înGermania, ºi una la Arricia, lângã Roma. Am stabilit în termeni


foarte exacþi condiþiile în care am putea realiza ceea ce numesceu, ºi ceea ce doresc: pacea confesionalã în Transilvania. Amstabilit acolo mijloacele. M-am dus dupã aceea la Papa, i le-amcomunicat ºi am cerut acordul ºi sprijinul lui. A fost o convorbirede aproape o orã, în care am convenit sã se evite violenþele deorice fel, verbale sau fizice, totul sã se trateze prin di a log, ºi sã seþinã seama de voinþa credincioºilor. Unde majoritatea e greco-ca -tolicã, biserica sã fie a lor, unde majoritatea este ortodoxã,biserica sã rãmânã ortodocºilor. Însuºi Papa a fost de acord cuaceasta, cã sã nu mai spun de ceilalþi, cardinali ºi profesori deteologie, membri ai Comisiei mixte internaþionale de di a log. Deasemenea, s-a cãzut de acord sã se renunþe la principiul resti tutio in integrum, care nu este re al ist, dupã atâþia ani de transformãri careau schimbat compoziþia religioasã a societãþii româneºti.

Gh. P.: De ce?

ÎPS A. P.: Pentru cã unii au trecut la Domnul, noii-nãscuþis-au botezat ortodox ºi trebuie sã pornim de la situaþiile de azi, dela realitatea de azi. Vrei sã fi catolic, sã fii catolic, dar sã nu fie silitnimeni sã fie altceva decât este. Aceastã silire, sub orice formãs-ar face, se cheamã prozelitism, ºi prozelitismul este imoral. Noirãmânem pe aceastã temelie solidã. Suntem deschiºi dialogului.Am declarat-o ºi la 15 martie, anul acesta, la întâlnirea Pa -triarhilor ortodocºi de la Constantinopol. Suntem pentru di a log,dar nu pentru un di a log la care se vine cu dictat. Dialogul dintreortodocºi catolici este un model, cel puþin pânã acum. E pãcat cãs-a împotmolit acum din cauza divergenþelor cu privire la me -todele de recuperare a bisericilor foste unite. Per sonal dorescpace confesionalã în Transilvania, care înseamnã ºi pace naþio -nalã, care înseamnã iubire de þarã, apãrare de þarã. Împreunã.Sper sã ajungem la înþelegere, dacã vom fi realiºti, buni creºtini ºibuni români.


Gh. P.: Înseamnã foarte multe lucruri aceastã pace confesionalã.Am citit cã aþi avut întâlniri ºi cu nunþiul papal. Ce probleme aþi abordat?

ÎPS A. P.: Tot pe aceastã temã am discutat ºi cu EminenþaSa Nunþiul pa pal. M-a vizitat de curând la Sibiu, ºi apoi ne-amîntâlnit ºi la Bucureºti. I-am spus aceste lucruri pe care vi le-amspus ºi dv. Nunþiul se declarã de acord cu aceastã poziþie.Aºteptãm acum pasul pe care sã-l facã ºi fraþii noºtri catolici de rit bizantin, cu care sã purtãm discuþii. Sinodul Vat i can II, la care einu au participat, a inaugurat ºi proclamat principii noi, frumoase,potrivit cãrora Biserica Ortodoxã ºi cea Catolicã sunt „Bisericisurori”. Deci trebuie ca ei sã vinã cãtre noi ºi noi sã mergem cãtreei cu sentimentul cã suntem cu adevãrat Biserici surori. NuBiserici în luptã. Sã spãlãm aceastã ruºine care este a noastrã atuturor, fiindcã e tragic cã noi, fiind în acelaºi timp români ºicreºtini, ne certãm între noi.

Gh. P.: Sã revenim la Basarabia, rana sângerândã a acestor ani.Sunteþi Mitropolit al Ardealului, Criºanei ºi Maramureºului, din 1982,avându-i ca înaintaºi pe Andrei ªaguna, care a întemeiat Mitropolia în1864, Miron Romanul, Ioan Meþianu, Nicolae Bãlan ºi Nicolae Mladin.Deci un basarabean pe scaunul Mitropoliei Ardealului. Cum vedeþieve nimentele fierbinþi din Basarabia?

ÎPS A. P.: Basarabia se aflã încã o datã în pragul reîntregirii în trupul ro tund al Patriei. Nu-mi imaginez basarabean, bu -covinean, român de oriunde, cu mintea sãnãtoasã, care sã nusimtã cã suntem una, toþi românii de pe vechea vatrã strã -moºeascã. Basarabenii, care au fu git din calea nãvãlitorilor în1940 ºi în 1944 ºi s-au aºezat pe întreg teritoriul de dincoace dePrut, pânã la Timiºoara, Arad, Oradea, în Criºana ºi Maramureº,în Oltenia ori Muntenia, n-au avut niciodatã sentimentul cãpleacã în altã þarã. Au ºtiut cã trec în alte odãi ale aceleiaºi casepãrinteºti, în care au fost primiþi cu braþele deschise ºi cu inimicalde. A fost un exod de sute de mii de români care n-au vrut sã


rãmânã sub cizma muscãleascã. Cãci mulþi dintre ei, care nu s-auputut refugia, au fost trimiºi de ruºi în acea cumplitã Siberie careva rãmâne pentru vecie metafora cu care se va numi iadul pepãmânt. A fi con tra sau pentru Unire, când e vorba de Basarabia,e o problemã fãrã sens. Nici de Unire nu trebuie sã se vorbeascã.S-a vorbit odatã, în 1918, ºi atunci impropriu, cãci eram dupã osutã ºi ceva de ani de furt de teritoriu ºi de suflete, ºi de otranzacþie infamã între douã Imperii, cel turcesc ºi cel þarist, carenu aveau nici un drept asupra Basarabiei. Astãzi trebuie sãvorbim de reîntregire. Sufleteºte ea e ca ºi fãcutã. Avem aceeaºilimbã, acum oficialã româneascã, aceeaºi strãmoºeascã grafielatinã, acelaºi steag tri color ºi un imn comun. Noi nu putemspune basarabenilor, cum o fac unii fãrã sã gândeascã suficient:Suntem cu voi! Trebuie sã zicem: Suntem cu noi!

Gh. P.: Deci Basarabia e pãmânt românesc care nu poate fi denimeni contestat. Care este situaþia bisericii în Basarabia?

ÎPS A. P.: Basarabia e parte din România ºi din BisericaOrtodoxã Românã. În actele sinodale ale Bisericii OrtodoxeRomâne nu existã nici un doc u ment prin care s-ar fi desfiinþatMitropolia Basarabiei ºi Mitropolia Bucovinei, Episcopia Ho -tinului cu reºedinþa la Bãlþi, ºi Episcopia Ismailului. Acestea s-aurefugiat în interiorul Þãrii. Cei doi ultimi mitropoliþi, EfremEnãchescu ºi Tit Simedrea, au rãmas mitropoliþi ai scaunelor lorpânã la moarte. N-au ocupat altele. Aºa cã integrarea bisericeascãe urmãtorul ºi grabnicul pas care trebuie fãcut. Sã nu se teamãnimeni, cler ºi popor, cã li se vor schimba obiceiurile, cã li se vorcontesta calitãþile ecleziastice pe care le au, rangurile. Le vom lãsachiar ºi stilul vechi pânã vor înþelege ei înºiºi cã trebuie schimbat.

Gh. P.: Cu Patriarhul Alexei nu aþi discutat pe aceastã temã?

ÎPS A. P.: Venerabilul Patriarh Alexei, pe care îl cunosc de peste douãzeci de ani ºi cu care am avut o convorbire la 15 martie1992 la Constantinopol, este patriarhul Moscovei ºi al întregii


Rusii, nu al românilor. Este titlul oficial pe care ºi-l dã. Am avututile convorbiri cu Sanctitatea Sa. Am socotit necesar ºi un Apelcomun la pace ºi înþelegere pe Nistru. Cãci „Ard malurileNistrului” ºi cazacii mercenari îi ucid pe români!

Gh. P.: ªi totuºi existã pe harta lumii douã state româneºti... Suntanomalii istorice? Cât vor mai dura ele?

ÎPS A. P.: Anomaliile istorice nu pot dura. E o lege aistoriei. Douã Românii vor trebui sã devinã Una. Este o mânã aprovidenþei în lume. Noi credem puternic în ea. Dreptulpumnului, al glonþului ºi al ºenilei nu biruie pânã la urmã dreptulistoric. Nimeni nu poate pref ace un furt în drept. Poþi sã înduriastfel de nedreptãþi o vreme, dar nu poþi niciodatã convingeconºtiinþa cã astfel de nedreptãþi pot deveni drept istoric. Cine arface-o, ar intra de îndatã în categoria trãdãtorilor.

Gh. P.: Am auzit cã se vehiculeazã ideea unui referendum înBasarabia. Cum apreciaþi aceastã idee, care a dat naºtere la multe luãri depoziþii?

ÎPS A. P.: Ideea unui ref er en dum în Basarabia este oabsurditate. Da, în ul tima vreme am auzit ºi de un Ref er en dumbisericesc. Sunt douã absurditãþi. Cum multe sunt caragialeºtiastãzi, putem zice ºi noi: e trãdare, trãdare, de trei ori trãdare!Cuvântul „ref er en dum” nici nu mai trebuie pronunþat. Cum sã-þispui unui ref er en dum dreptul fratelui de a-þi fi frate? Cum sã spuiunui ref er en dum substanþa sângelui, care e una, cea a dacilor ºi aromanilor? Dreptul istoric nu este drept de ref er en dum, dealegere. Unirea nu are nevoie sã mai fie doveditã, votatã, supusãvreunei discuþii. Ea este ºi se împlineºte zi de zi.

Gh. P.: Înalt Prea Sfinþia Voastrã, dialogul cu Dumneavoastrãparcã de acum ar începe. Vorbind mai mult despre Basarabia natalã, amtrecut prea repede peste preocupãrile dumneavoastrã cãrturãreºti. ªtiu cãsunteþi un descoperitor, aþi scos din anonimat multe documente din arhive.V-aº ruga sã enumeraþi câteva dintre ele.


ÎPS A. P.: Mie îmi plac oamenii care descoperã. Da, ºi euam fost un cãutãtor. Am scos la luminã arhiva lui Miron Cristea,pe baza cãreia am scris trei cãrþi. Am descoperit arhiva luiLazãr-Leon Asachi, tatãl lui Gheorghe Asachi, despre care încultura românã nu se ºtia absolut nimic. Am scris o carte inti -tulatã: Lazãr-Leon Asachi în cultura românã. Am avut bucuria sã dau de arhiva fostului mitropolit al Bucovinei, Visarion Puiu, precum ºi sã descopãr un numãr mare de manuscrise mol doveneºti de lamijlocul secolului al XIX-lea care îºi aºteaptã rândul la publicareºi evaluare. Am ºi câteva inedite, Tu dor Arghezi. De la AnatolieMoraru, membru în Sfatul Þãrii, am un manuscris de peste 250de pagini despre „Istoria Unirii din 1918”. Scris din propriileamintiri, un samiz dat de dinainte de revoluþia din 1989 pe care mi l-a încredinþat spre pãstrare. Voi încerca sã pub lic tot ce am, fieaici, fie în Basarabia. În aceste vremuri cumplite în care scrisuleste vânat, am avut curajul sã adãpostesc scrieri ale lui IonPelivan ºi întreaga publicisticã anticomunistã a pãrintelui VasileÞepordei. Douã vol ume mari le-am scos cu riscuri din þarã, îngeanta mea, ºi le-am trimis fiului sãu în Amer ica. Am scos ºi unmanuscris al pãrintelui Stãniloaie, pe care l-am trimis, prin pãrin -tele Ion Bria de la Geneva, fiicei pãrintelui, scriitoarea LidiaStãniloaie, din Germania.

Gh. P.: Nu încape îndoialã cã aþi urmãrit în tãcere, tainic, ºifenomenul cultural din Basarabia. Spuneþi-vã câteva gânduri despre culturadin Basarabia.

ÎPS A. P.: Am cãutat, ori de câte ori mi s-a oferit ocazia, sãmã întâlnesc cu scriitori basarabeni. Primul care m-a vizitat a fostIon Druþã, un om de mare suflet ºi un mare scriitor. Ion Druþã seaflã la temelia renaºterii naþionale a basarabenilor. El a dat sem -nalul de alarmã. L-am cunoscut apoi foarte bine pe GrigoreVieru, poet de mare autenticitate, ºi pe Nicolae Dabija, pe care-lcon sider nu numai mare poet, ci ºi unul dintre puþinii eseiºti aiBasarabiei ºi un excelent cercetãtor de arhive ºi autor al unor


descoperiri mari de veche poezie româneascã. Am cunoscut-o ºio apreciez mult pe Leonida Lari, nu doar ca poetã, ci ºi camilitantã pentru tot ce e naþional, un fel de Ecaterina Teodoroiu a literelor ºi simþãmintelor patriotice româneºti. Valeriu Matei m-avizitat înainte de revoluþie la Pãltiniº, împreunã cu IoanAlexandru. Pe Iacob Burghiu, Ion Hadârcã ºi Ion Ungureanu,actualul ministru al culturii ºi cultelor, îi preþuiesc foarte mult. ªipe mulþi alþii. De altfel, sunt membru al Academiei de ªtiinþe dinRepublica Moldova. M-am simþit întotdeauna solidar cu scriitorii din Basarabia. Ei au reuºit cei dintâi sã învingã frica de regimulsovietic opresiv ºi sã renascã în ei, ºi în întregul popor românescdin Basarabia, puternice ºi adevãrate simþãminte româneºti. Deei, de coeziunea tuturor forþelor spirituale ale neamului depindeapropierea Zilei celei Mari, când vom putea spune cã Vic to rianoastrã este întreagã.

10 octombrie 1992

Scriitori din Basarabia ne spun: „Fãrã culturã noi am fi murit!”

Renaºterea româneascã în Basarabia au pornit-o scriitorii,artiºtii aceia care s-au adresat sufletului chinuit. Ei au fost omo -râþi (cu mijloace subtile), cãlcaþi pe trotuare, puºi la periferianormalului. Cu fascinanta armã a Cuvântului ei au cerut LimbaRomânã. Ei au scos poporul în stradã. Ei au fost tribunii înBasarabia. Apoi febra a trecut, pentru ce au luptat au câºtigat, aufost uitaþi, huliþi. Ba li s-a spus, de unii, în faþã cã sunt înapoiaþi, cã atunci au dreptul sã priveascã spre România când vor aveacultura la nivelul Þãrii-Mamã. Re cent, primind un set de ziare dela Chiºinãu, într-unul din ele, un ziarist cu nume românesc, dar cu suflet strãin, scrie: „...Apãrând sub Soare România Mare moldo -venii (dintre Prut ºi Nistru n.n.) s-ar simþi în componenþa ei


oameni de categoria a doua. Vor înceta sã mai funcþionezeîntreprinderile ºi ne vom transforma într-o provincie agrarãînapoiatã (...) Atingând masa sa criticã, elementul neromân poatedezlãnþui un rãzboi civil de tipul celui din Iugoslavia. Rezultatular fi unul: destabilizarea puterii centrale, destrãmarea – Românieiºi crearea mai multor miniþãriºoare provinciale ”

Deci e clar, ne-am sãturat de sentimentalisme, frãþietatea atrecut. ªi totuºi cum rãmâne cu istoria? Cum rãmâne cu rezistenþaculturalã pe care intelectualii au fãcut-o în Basarabia? Re cent la SighetuMarmaþiei am avut ca invitaþi trei scriitori din Chiºinãu. I-amrugat sã ne rãspundã la întrebãrile anchetei noastre.

LEO BUTNARU, vicepreºedinte al Uniunii Scriitorilordin Basarabia: „Poezia rãmãsese ultimul tren unde se mai puteaspune ceva, sau falsa iluzie cã mai poþi spune ceva. Poþi camuflaceva. Dar noi duceam lipsã de cititori dacã scriam mod ern. S-auîntâmplat cazuri, cum este savantul chimist Ion Vatamanu, parla -mentar, a pornit în poezie destul de mod ern ist dar pe urmã avãzut cã nu are ºanse, nu are audienþã ºi a renunþat. Puþini amavut tãria sã rãmânem la o literatura veritabilã. Apoi alt motiv:mulþi n-au prevãzut posibila deschidere. Unii au crezut cã pe vecivom fi rupþi de þarã ºi nu mai are nici un rost sã te ambiþionezi.Trebuie sã se ºtie: noi am trãit în plinã tragedie. Aveam orezistenþã ascunsã. Eram încurajaþi ºi de alte popoare. De pildãestonienii erau parcã geloºi pe noi. Ne spuneau: Dacã muriþi voi, toþi românii din Basarabia, oricum limba românã nu dispare pentru cãaveþi Þara-Mamã. Dacã murim noi s-a dus ºi limba noastrã. Este cuadevãrat sinistru. Noi am fost într-o celulã fãrã geamuri. Singurasperanþã era cultura. Fãrã culturã noi am fi murit!”

ANDREI BURAC, ºeful secþiei culturã de revistã„Columna”: „Noi, scriitorii, ºi nu numai scriitorii am trãit subpovara unui decret dur prin care s-a interzis vânzarea de cãrþiromâneºti în Basarabia. Nici mãcar abonamente nu aveam voiesã facem. Nici mãcar sã privim spre Prut deoarece acolo (aici) în


România locuieºte duºmanul nostru, poporul român, asu pri -torul. Atunci, noi îi rugam pe câþiva prieteni de la Riga, ori Le nin -grad sã se aboneze la reviste din România. Aºa se fãcea cã o datãpe lunã ei ne trimiteau de la Riga sau Le nin grad publicaþii ca:«România Literarã», «Luceafãrul», «Steaua», «Tri buna», «Con -tem poranul» etc”.

LEO BUTNARU: „Eram uni ca rezervaþie de aborigeni, caîn Amer ica. Numai în Basarabia nu se vindea carte româneascã.Puteai s-o gãseºti în Si be ria sau în Extremul Ori ent, numai la noinu”.

ANDREI BURAC: „Am fost odatã într-o deplasare peVolga, o documentare. Când motonava se oprea pe malul Volgãieu cãutam librãria „Drujba” unde se vindea ºi carte româneascã.Le cumpãram, fãceam pachet ºi le trimiteam acasã. La Saratov,era primul an când aveau ºi strãinii acces, deoarece a fost oraºmilitarizat, închis, am constatat cã erau foarte multe cãrþi ro -mâneºti. Erau mulþi români rãmaºi din timpul rãzboiului saudeportaþi. Aºa am întâlnit români în pustiurile Rusiei cãutândcãrþi româneºti. Deci spun: istoria nu trebuie uitatã. Iar noi camaºa am rezistat în subteranele noastre sã fim astãzi capabili sãprivim demni spre România”.

VASILE SPINEI, re dac tor ºef la „Viaþa Satului”: „Deºisuntem un ziar cu profil agrar, dupã titlu, acordãm spaþii mariculturii. Re cent am scos un supliment „Bacovia”. Dar vreau sãspun cã scriitorii în Basarabia au riscat mult. ªi Andrei Burac ºiLeo Butnaru ºi alþi colegi, au intrat în literaturã fãcând impo -sibilul, pentru a ajunge la izvoare. Nu a fost uºor. Ne abonam lareviste ruseºti prin Moscova. Dacã erai prins cu o carte ro -mâneascã erai exclus din facultate. Nu aveai voie sã asculþiradioul Bucureºti. Acum se întâmplã un par a dox: dacã cu o bursãmizerã mai cumpãram carte româneascã, acum în Chiºinãu existã carte româneascã dar nu sunt cumpãrãtori. ªi nu este vorba depreþuri. Eu aº pune acest fapt pe psihologia fructului oprit”.


Cum aþi privit cultura româneascã? A fost ca un model?

LEO BUTNARU: „Mã bucur cã pot sã rãspund la oasemenea întrebare. În rezistenþa noastrã, România a oferit ºifalse modele. Mai ales în primele trei decenii de dupã rãzboi. Nuaveam modelul culturii profunde, ci modelul menestrelului.Primii poeþi români care au trecut Prutul au fost Vic tor Tulbure,Al. Andriþoiu ºi modelul poeziei lor s-a impus. Nici vorbã deArghezi, Blaga, Voiculescu. Deci, zadarnic suntem puºi la stâlpulinfamiei, de unii. ªi românii au vina lor nevinovatã”.

ANDREI BURAC: „Ce faci într-o închisoare? Te legi deraza de luminã care rãzbate printr-un ungher. Noi refuzãmmodelul rusesc – nu toþi fiþi siguri – iar la Prut era zidul. Atuncine-am legat de fascicolul de raze ºtiind cã vine de la Soare. Sã nuvorbim numai în termeni pesimiºti: cultura Basarabiei a luat-oînaintea politicului. Acum, dupã deschidere, suntem într-o fazãde recuperare. Cei care mai scriu prin gazetele de la Chiºinãugânduri antiromâneºti, ei privesc spre Moscova nu spreBucureºti. Nu-i uºoarã libertatea, domnilor!”

VASILE SPINEI: „Cum am privit noi înainte spre Româ niaeste o ranã care dacã umbli la ea doare. La ora actualã singurulmodel, unde ºtim bine cã nu greºim dacã îl urmãm, este culturaprofundã, româneascã. Un model Blaga, un model Bacovia, unmodel Nichita Stãnescu ne onoreazã. ªi zic cu mâna pe inimã: þinem cu aceste modele majore ºi nu vom rãtãci. Aºa avem o ºansã!”

7 ianuarie 1993

Scrisori de pe malul Nistrului

Ca sufletul vostru, copii ai Basarabiei!

Am primit câteva scrisori din Basarabia, chiar de pe malulNistrului, din comuna Vadul lui Vodã, ªcoala 58.

Scrisori înzãpezite, cu urãri pentru ziarul nostru, pentruoamenii care fac acest ziar. Pânã aici nu ar fi nimic deosebit. La


cumpãna dintre ani, acest obicei este firesc. Cine semneazã?Copiii din Vadul lui Vodã, profesoara Valentina Tipa, MariaCerneleanu ºi primarul Nicolae Ciobanu. Dar mai ales copiii. Înacest sens sunt dator cu o micã întoarcere în timp ºi sã amintesccã anul trecut, în varã, când ardeau malurile Nistrului de foc ºijale, redacþia noastrã a avut iniþiativa de a aduce 35 de copii,pentru o lunã, în Maramureº. Aceºti copii ne mulþumesc, dar nunumai nouã ci ºi Inspectoratului ºcolar, Administraþiei taberelorºi sponsorilor care au fãcut posibil acest gest.

Citesc rândurile sin cere, scrise caligrafic în limba românã ºi mã bucur. ªtiu cã în ºcoala aceea frumoasã, chiar de pe malulNistrului, niºte copii învaþã, încet, limba românã.

Întorc vederea ºi mã întristez. Câtã bucurie mi-a produscaligrafia scrisului atâta supãrare ºi deznãdejde ilustrata tipãritãde autoritãþi: ni se ureazã An Nou Fericit în limba rusã. Poate veþi zice, e tipãritã mai înainte... Nu, editorul a þinut sã scrie 1992. Nusunt un cãutãtor de nod în papurã, dar acest lucru atestã clarduplicitatea în care trãiesc basarabenii. Autoritatea, statul, pute -rea au enorm de multe elemente ruseºti ori rusofone. Aici nu seface ziuã cât ai bate din palme.

Dar, dragi copii, eu am citit gândurile voastre ºi pe acelea le pun la inimã. ªi îmi aduc aminte cu multã bucurie de voi. Decomuna voastrã, de podul Nistrului pe care am trecut cu colegulVasile Iluþ, în Transnistria, la câteva ore dupã încetarea rãzboiului ºi am cules tuburi de cartuºe, de parcã am fi cules ciuperci. Eusemnãtura aceasta o þin minte: copiii din Basarabia. ªi scrisulvostru caligrafic.

ªi cum voi sunteþi în plinã febrã a sãrbãtorilor, iar ziua deAnul Nou la voi e Ziua naºterii poetului nostru Mihai Eminescu,„La mulþi ani”. Iar la varã, apele Nistrului sã fie cu rate ºi liniºtite.Ca sufletul vostru, copii ai Basarabiei!

12 ianuarie 1993


O idee periculoasã privind destinul Basarabiei: MOLDOVA MARE

Domnul Mircea Druc criticã aspru poziþia marelui scriitor Ion Druþã

În ziua de 9 ianuarie, în Sala Palatului Naþional din Chiºinãuavea loc Congresul Intelectualitãþii din Moldova (Basarabia),care, dupã cum declara scriitorul Nicolae Dabija, se constituie„ca o reacþie fireascã la tentativele de a ne târî înapoi în mocirladin care pãrea cã ne-am smuls. (...) Am impresia cã am ieºit dinUniunea Sovieticã ºi am intrat în Rusia”. La Congres au participat aproximativ 3000 de intelectuali. Deci, în ziua când avea locCongresul, domnul Mircea Druc, într-un interviu acordatpostului de ra dio Iaºi, critica dras tic atitudinea unor intelectualidin Basarabia privind destinul acestui pãmânt românesc. Reacþiadomnului Druc a vizat mai ales afirmaþiile fãcute, cu câteva zile în urmã, de cunoscutul scriitor Ion Druþã la Televiziunea Naþionalãdin Chiºinãu. Autorul „Clopotniþei” declarase, între multe altele,cã el este pentru unificare dar nu cu România ºi nici cu C.S.I., cipur ºi simplu cu Moldova. Da, cu Moldova dintre Carpaþi ºi Prut,mai pe înþeles cu Moldova din România. Ciudatã ºi fãrã noimãaceastã declaraþie venitã de la o mare conºtiinþã artisticã. Se ºtie cã Ion Druþã a condamnat sever pactul Ribbentrop-Molotov, ba amai scris fulminanta tabletã, din 30 noiembrie 1989, pe când erala Roma. „Cine a stins lu mina în România”, în care deplângeastingerea conºtiinþei naþionale ca fiind o mare tragedie a spaþiuluimioritic. ªi se întreabã Druþã: „Cine ºi cum, ºi în ce fel a stins lu -mina Neamului?” Dar scriitorul Ion Druþã s-a fãcut pãrtaº laideea de România Mare. Ce sã mai înþelegi? Acum se pronunþãpentru Moldova Mare. Nu cumva este o confuzie de termeni?

Fostul prim ministru al Republicii Moldova ºi candidat la


preºedinþia României, domnul Mircea Druc, afirmã fãrã echivoccã o asemenea atitudine meschinã constituie un „faliment la -mentabil” ºi cã unii au uitat prea repede lecþia tragicã a istoriei. Întimpul campaniei prezidenþiale a domnului Druc în Maramureºam avut prilejul sã discut multe cu domnia sa, inclusiv sã-iadresez întrebarea, poate incomodã atunci: de ce candidaþi?, ºiam primit un rãspuns lu cid: am intrat în politicã cu un singurgând: REÎNTREGIREA ÞÃRII. Da, domnul Druc mi-a spusclar: „sunt chiar atât de naiv sã cred cã voi câºtiga eu, ruda sãracãde la Chiºinãu, alegerile în România? Nu, dragul meu, eu amcandidat la prezidenþiale pentru a respecta programul FrontuluiPop u lar Creºtin ºi Dem o crat din Basarabia: Unirea cu Þara”. Amai spus Mircea Druc cã se va retrage din viaþa politicã atuncicând scopul pentru care a intrat în ea va fi atins. Despre scriitorulIon Druþã (care trãieºte la Moscova, pe strada Lomonosov) nuºtiu ce sã mai cred. Oricum, dictonul fluturat de ruºi ºi rusofoni:Niciodatã cu românii – pe vecie cu ruºii, este un refren tragic alacestui timp. Dar sunt ºi minþi care vãd lucrurile mai lu cid. Unadintre ele este ºi domnul Alexandru Moºanu, preºedinteleParlamentului Republicii Moldova. Discursul sãu rostit la postulde Ra dio Chiºinãu, care ne-a sosit re cent, îl vom comenta într-unnumãr viitor. Basarabia este pãmânt românesc!

21 ianuarie 1993

La farsa criminalã de la Tiraspol

Aplauze pentru moarte

Nu credeam cã se mai pot petrece asemenea tragedii lasfârºitul acestui mileniu. ªi, iatã, aflãm cutremuraþi cã românulIlie Ilaºcu a fost condamnat la moarte prin împuºcare, iar ceilalþicolegi de suferinþã la 50 de ani de temniþã grea pentru de lict deopinie. Pentru faptul cã sunt români, cã sunt unioniºti. Cã vãd


altfel drumul Basarabiei. Cine condamnã? Un aºa zis tri bu nalrepublicã fantomã ce-ºi zice Republica MoldoveneascãNistreanã. Nu încape îndoialã de aceastã farsã nu este strãinãmâna lungã a Moscovei, dar ºi prezenþa pe acest teritoriu aArmatei a 14-a. Imperiul roºu se zvârcoleºte, dar vedem cã ceresânge românesc. M-au încurajat luãrile de poziþii, de la mic lamare, mesajele trimise lui Clinton ºi Elþîn ºi alte foruri inter -naþionale.

M-a înfiorat apelul lui Ilie Ilaºcu adresat, în emisiuneaMesager, poporului român dupã aflarea sentinþei. Demn, cu vo -cea puþin tremuratã vorbea semenilor în drumul spre plutonul deexecuþie. Poate va fi salvat, poate va fi executat. Istoria nu-l vauita. A strigat: „Bandiþilor! Jos comunismul!” Dar ce nu trebuiesã uite istoria este cumplitul gest de cinism al celor 400 de – cumsã le zic? – persoane care în momentul pronunþãrii sentinþei auizbucnit în aplauze. E primitiv ºi sãlbatic sã aplauzi moarteasemenului tãu.

Ce ideologie barbarã te îndeamnã la acest gest? Doamne,mi-a fost dat sã trãiesc acest mo ment de cruzime la sfârºitul demileniu ce-ºi zice civilizat. E mult de lucru pe acest pãmânt.

11 decembrie 1993

La Chiºinãu se practicã

Jocul periculos cu istoria

Basarabia este cuprinsã în aceste zile de febra campanieielectorale. Cei prinºi în cursa pentru fotoliile Parlamentului, ºi nunumai ei, aruncã pe piaþã idei care vor acapara inima elec -toratului. Dacã ar fi doar idei de naturã economicã, socialã oriculturalã, cât de nãstruºnice ar fi, le-am înþelege. E firesc, în cam -pania electoralã câºtigã, se pare, cel care promite mai multe, careumflã mai tare baloanele de sãpun. Dar când unii lideri de la


Chiºinãu se joacã cu istoria pentru a dobândi cap i tal elec toral numai putem rãmâne indiferenþi. Dacã dupã 1989, pe cele douãmaluri ale Prutului inimile s-au înfierbântat, a curs un Prut delacrimi, s-au fãcut poduri de flori, acum, iatã, toate au trecut înamintire, acele gesturi par de un romantism desuet, paºoptist.

Au apãrut teorii dure cu iz de ger si be rian, care ne cu -tremurã buna noastrã credinþã. Acum orice gând al uniriiBasarabiei cu România devine un atac la suveranitatea RepubliciiMoldova (Basarabia). Ba, mai mult, tânãrul stat moldovean dintrePrut ºi Nistru are ambiþii absolut ciudate. Aflându-mã în maimulte rânduri la Chiºinãu, discutând cu mulþi oameni politici ºide culturã de aici, am înþeles cã independenþa Republicii Moldova este o etapã pentru Unire. Dar ce sã mai cred despre liderulpartidului de guvernãmânt, Dumitru Moþpan, preºedintele Parti -dului Dem o crat Agrar, care a declarat în cadrul unui miting elec -toral: „Dupã consolidarea adevãratei independenþe a RepubliciiMoldova, partidul nostru va purcede la Unire, dar nu cu Ro -mânia, ci numai cu regiunea Moldova din România”. Din pãcate,aceastã aberaþie a separatismului moldovean a fost lansatã înurmã cu doi ani de scriitorul Ion Druþã. Este un joc periculos,domnilor, cã umblaþi cu gândul pe hãrþi imaginare.

Însuºi Mircea Snegur, în plinã fierbere electoralã, invo -cându-l pe Dumnezeu ºi dorinþa poporului moldovean, a anunþat în cuvinte lãcrãmoase cã Unirea cu România nu mai este înatenþia politicienilor de la Chiºinãu. De altfel, aceastã idee a fostsubtil eliminatã din platformele electorale ale formaþiunilor poli -tice din competiþia electoralã. Inclusiv Frontul Pop u lar Creºtin ºiDem o crat a pus amortizoare unionismului, iar Mircea Snegurordonã sã se rescrie istoria.

10 februarie 1994


Basarabia, prin Snegur, priveºtecãtre Rãsãrit

În ziarul de ieri spuneam cã la Chiºinãu se practicã un jocpericulos cu istoria. Acolo în Basarabia, în cercurile puterii s-adeclanºat pe faþã o urã fãrã echivoc pentru România. Vârful delance este însuºi Mircea Ion Snegur, prezidentul RepubliciiMoldova. Dacã am socoti cã dincolo de Prut este o mare fierbereelectoralã parcã afirmaþiile lui Snegur ºi ale apropiaþilor lui artrebui ignorate. Dar þinând seama de elementele cu care seopereazã nu putem rãmâne indiferenþi.

Deci, domnul Snegur, în stilul celui mai pur bolºevism,face re proºuri istoricilor. Ascultaþi ºi vã minunaþi: „În recenteleopuri ale unor pretinºi istorici de la noi se ºi afirmã de acum cãarmata voievodului Dragoº era compusã numai din transilvãneniºi români din Maramureº, neglijându-se adevãrul istoric fixat încele mai vechi cronici ºi care este unul: Dragoº a descãlecat þaracu moldoveni”. Domnule Snegur, învãþaþi istoria adevãratã ºinu-i otrãviþi pe basarabeni cu baliverne staliniste. Snegur estegrãbit, trebuie sã facã jocul Moscovei. Ursul de la Chiºinãudanseazã dupã muzica cea veche a Kremlinului. ªi-a luat acoliþipe mãsurã. Scriitorul moscovit Ion Druþã, fostul consilier al luiGorbaciov pe probleme moldoveneºti, viseazã la Moldova Marede la Nistru pânã la Carpaþi. Adrian Usatîi, directorul Televiziunii din Chiºinãu, într-un discurs antiromânesc, fulgerã împotriva luiVieru, Iurie Roºca, Valeriu Matei. Este întinat numele lui Ilaºcu.Grigore Vieru este acuzat de trãdare. Se defãimeazã forþeleunioniste ºi se promoveazã românofobia prin inocularea unuimoldovenism exacerbat. Jirinovski, se pare, este agreat laChiºinãu ºi nu m-ar mira sã facã în Basarabia o vizitã de lucru.Basarabia prin Snegur priveºte cãtre Rãsãrit. O sã-mi aduceþi


argumente de ordin eco nomic: gazul, minereul etc. Da, e firesc, enecesar, dar nu te întoarce spre Rãsãrit denigrând România.Oare, domnule Snegur, n-aþi învãþat nimic din istoria ultimelordecenii? Cã Moscova vã face cu ochiul este limpede. Când aþiînceput cazaciocul, Elþîn a semnat un proiect de acord inter -guvernamental care sta bileºte statutul trupelor ruseºti pe teri -toriul Moldovei. Snegur îi cântã în harmonicã. Strigã pe lamitin guri: „Unire, moldoveni!” ºi spune cã românii au mers caocupanþi în Basarabia. Furios peste mãsurã, a semnat ºi un decretprin care se cere anularea imnului „Deºteaptã-te române”

Domnule Snegur, vã înþeleg cã vreþi sã domniþi pestecâteva raioane, dar nu vã puneþi în con tra istoriei. Aveþi grijã sãnu aprindeþi focuri la hotare. Dar ne reîntâlnim dupã 27 fe bru -arie. Sã vedem cum veþi gândi atunci!

11 februarie 1994

Alegeri în Basarabia

În cam pania electoralã din Moldova de dincolo de Prut s-afolosit un ar se nal dur pentru a le reaminti basarabenilor tristaideologie bolºevicã. Ca într-un joc pe viaþã ºi pe moarte, s-a re -curs la vopsirea pe faþã a României, încercând sã îndepãrtezesentimentele unioniste pe cele douã maluri ale Prutului. Am maispus-o: nu cred într-o unire urgentã, deoarece au fost ratatemarile ocazii, dar mi se pare imoral sã-þi vinzi fratele de dragulstãpânului. Sunt greºeli în istorie care pot costa generaþii. Esteclar, preºedintele Snegur, secondat de Lucinski ºi Sangheli, aubãtut palma la Moscova. Parcã n-am fi atât de categorici sã nuînþelegem aceastã trãdare. Dar sã dai mâna cu Elþîn ºtergând cubidineaua roºie istoria propriului tãu popor este o greºealã deneiertat.

Duminicã sunt alegeri în Basarabia! Deºi candideazã, IlieIlaºcu stã în temniþã condamnat la moarte. Agrarienii jubileazã.


Sondajele le dau câºtig de cauzã. Mâine se voteazã în Basarabia.Dã-le, Doamne, luciditate! Sã priceapã cã întunericul vine de laRãsãrit!

27 februarie 1994

Duminicã, referendum mascat în Basarabia

Mircea Druc: „Chiºinãul trateazãþara ca un colhoz”

Gheorghe Pârja: Domnule Mircea Druc, sunteþi preºedintelePar tidului Naþional al Reîntregirii. Cum apreciaþi referendumul care se vadesfãºura duminicã în Basarabia pentru reconfirmarea independenþei?

Mircea Druc: Preºedintele Mircea Snegur a decretat efec -tuarea unui ref er en dum în ziua de 6 martie, o acþiune careconstituie o gravã ameninþare la adresa fiinþei naþionale ro mâ -neºti, urmãrind, în viitorul apropiat, scoaterea în afara legii amiºcãrii unioniste de dincolo de Prut, precum ºi ruperea defi -nitivã de Pat ria Mamã a românilor din cele 11 judeþe cotropite în1940. Deci, preºedintele Snegur „cheamã poporul la sfat” orga -nizând un sondaj de opinie (un ref er en dum mascat). Tot lainiþiativa preºedintelui din Chiºinãu a avut loc Congresul „Casanoastrã – Republica Moldova”, întrunire la care a decretatrevenirea la doctrina þaristã ºi bolºevicã privind existenþa a douãpopoare: român ºi moldovenesc, precum ºi a douã lim bi: românã ºi moldoveneascã.

Gh. P.: Sã înþelegem cã partidul dumneavoastrã ar nega dreptulpreºedintelui Snegur de a se consulta cu poporul în problemele esenþiale?

M. D.: Nici vorbã, noi nu contestãm dreptul unuipreºedinte de a se sfãtui cu poporul sãu, dupã cum nu negãm nicidreptul coloniºtilor ruºi ºi ucraineni, veniþi în timpul ocupaþieisovietice în aceste þinuturi, de a intra în componenþa „poporului”


lui Snegur. Dar din mo ment ce domnia sa a invocat normeledreptului internaþional în acþiunile sale din cam pania electoralã, îireamintim cã nu numai cei veniþi, ci ºi cei refugiaþi din teritoriileromâneºti, precum ºi urmaºii lor fac parte din popor, indiferentdacã locuiesc în altã parte a României, în Kazahstan sau în Si be -ria. Nici Ribbentrop, nici Molotov n-au organizat „sondaje deopinie” sau ref er en dum pentru a-i întreba pe cei ce urmau sãdevinã refugiaþi dacã sunt de acord sã-ºi abandoneze familiile,satele, oraºele de teama tancurilor sovietice.

Gh. P.: Ce întreprinde partidul dumneavoastrã pentru a contracarasondajul de opinie iniþiat de liderii de la Chiºinãu?

M. D.: Partidul Naþional al Reîntregirii considerã cã, înaceste împrejurãri grele pentru întreaga naþiune, se impun acþiunicon ju gate, reprezentând ri poste con crete care sã depãºeascãsimplele luãri de atitudine. În acest sens, ca o replicã la ref er en -dum, Partidul Naþional al Reîntregirii cheamã pe toþi refugiaþiiproveniþi din cele 11 judeþe, aflate astãzi sub ocupaþie strãinã,precum ºi pe urmaºii lor – pentru a-ºi exprima opinia privindviitorul lor ºi al celor 6 judeþe numite arbitrar ºi impropriuMOLDOVA. Acest sondaj de opinie al refugiaþilor din teritoriileocupate se va desfãºura în România ºi în strãinãtate, începând cudata de 6 martie ºi continuând pânã la convocarea primuluiCongres Mondial al refugiaþilor. E timpul ca opinia publicãmondialã ºi organismele internaþionale sã ia cunoºtinþã de un fac -tor real, constituit din cei peste un milion de români, germani,evrei etc., refugiaþi din cele 11 judeþe înstrãinate, ºi de ale cãrordrepturi va trebui sã se þinã seama în viitor.

Gh. P.: Dacã sunteþi amabil sã ne spuneþi la care judeþe vã referiþi?

M. D.: Ca urmare a ocupaþiei sovietice, dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial, România a pierdut 11 judeþe: Bãlþi,Soroca, Tighina, Orhei, Lãpuºna, Cahul, Ismail, Cetatea Albã,Hotin, Cernãuþi ºi Storojineþ, precum ºi Þinutul Herþa. Primele


ºase judeþe au fost încorporate în aºa-zisa Republicã SovieticãSocialistã Moldoveneascã. Regimul sovietic a provocat un exodmasiv de populaþie, apreciat la aproximativ 800 de mii de oameni. Alte sute de mii s-au pierdut ca urmare a mobilizãrii totale,efectuate de sovietici în 1944, an în care a fost trimisã pe frontfloarea bãrbaþilor Basarabiei.

Gh. P.: Domnule Mircea Druc, agonia Imperiului continuã. LaChiºinãu, dupã alegeri, votul a dat câºtig de cauzã agrarienilor, deci luiSnegur. ªi totuºi ºi noi percepem o mare dezordine, neîncredere în unioniºti,dincolo de Prut. Greºim?

M. D.: Nu. Acesta este contextul gen eral în care se înscriemarea dezordine din viaþa politicã a românilor. La Chiºinãu, oconducere neocomunistã percepe ºi trateazã þara ca pe un col -hoz. Preºedintele Snegur nu vrea ºi nici nu poate sã înþeleagã cãexistã un fac tor de continuitate istoricã decisivã pentru existenþaºi supravieþuirea oricãrei naþiuni. Dar cultul libertãþii ºi al demo -craþiei devine principala religie în fostul lagãr internaþionalist.Trebuie sã fim convinºi cã Dumnezeul independenþei cere sa -crificii umane. Deci lupta continuã ºi noi vom învinge.

5 martie 1994


Mama lui Ilie cel Mare

Dupã câte ºtiu, Ilie Ilaºcu e unic în lumea contemporanã.În temniþã fiind, condamnat la moarte de un stat iluzoriu, esteales în Parlamentul Moldovei de dincolo de Prut (Basarabia).Mama lui, ca orice mamã, din satul Taxobeni de lângã Prut, s-agândit la el. Prin intermediul colegilor noºtri Anca Florea ºiMircea Dascaliuc, de la Ra dio Actualitãþi, am ajuns în posesiamãrturisirilor cutremurãtoare de mamã. A Nataliei Ilaºcu. Nu-mi place sã construiesc eroi prin modestul meu cuvânt. Dar nici sãnu-i bag în seamã când ei se prefigureazã.

Deci, stimaþi cititori, eu mã retrag ºi vorbeºte NataliaIlaºcu, pentru fiul ei de dupã gratii. Pentru omul din cuºcã:

„Da, dragul mamei, îþi dau bunã ziua. ªtiu cã nu ai aer ºicãldurã. Mama le iartã pe toate. Sã nu te îngenunchezi înainteapãgânilor. Te-au ales ca deputat ºi mama te roagã sã fii cum te-aiþinut pânã acuma. N-are mama lacrimi sã mai plângã. Eu te aºtept acasã! Sã nu iscãleºti, dragul mamei, documentele acelea. Nurecunoaºte nici o þarã: Transnistria! Nu, dragul mamei! Fii mân -dru ºi vesel în faþa lor chiar dacã þi-o fi greu. Mama merge labisericã, am plãtit slujbe. Am auzit cã þi-au fãcut slujbe scumpe laBucureºti, slujbe credincioase la Ierusalim ºi la Roma. Îþi dorescsãnãtate ºi sã ne vedem cât mai degrabã”.

Vorbele acestei femei sim ple de pe malul Prutului le aso -ciez cu ale Bolintineanului, când a întruchipat-o, în vers, pemama lui ªtefan cel Mare. Nu doresc a forþa comparaþia. Oricum, Ilie, prin gândurile mamei lui, rãmâne un personaj unic. Iar prindestinul asumat este mare. Dar sã nu fie uitat! Ar fi pãcat pentruun condamnat la moarte.

10 martie 1994


Memoria Basarabiei

La 27 martie 1918 Basarabia – partea dintre Prut ºi Nistru a Moldovei rãpitã samavolnic în 1812 de cãtre Rusia þaristã –revenea la România prin voinþa de unire cu Pat ria Mamã expri -matã de deputaþii aleºi în Sfatul Þãrii. A fost pasul cel marepentru înfãptuirea Marii Uniri.

Deci, mâine, 27 martie, se împlinesc 76 de ani de cândSfatul Þãrii declara în numele poporului Basarabiei: „...în putereadreptului istoric ºi dreptului de neam, pe baza principiului cãnoroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor, de azi înainte ºipentru totdeauna, Basarabia se uneºte cu mama sa România”.Dar totul a fost un rãgaz dintre douã rãzboaie. A venit voinþa luiSta lin, ajutat de nepãsarea marilor puteri, ºi iar Basarabia a fostsmulsã de la trupul þãrii.

Dupã 1989 au venit podurile de flori ºi iubirea sincerãpentru Basarabia. Dar a venit ºi Snegur cameleonic ºi sfidãtor cuistoria noastrã. A decretat independenþã eternã, referendumurimascate ºi obedienþã Moscovei. Dar nici diplomaþia Bu cu -reº tiului nu a fost fermã. Aºa cã ocaziile Unirii au fost pierdutepentru o vreme. Ne-au mai rãmas sentimentele, care ºi ele suntconfuze. Dar ne-a rãmas memoria, memoria Basarabiei, caredovedeºte cã la 27 martie 1918 s-a unit cu România. ªi am face ogreºealã istoricã sã-i abandonãm chiar acum pe basa rabeni.Unirea se aflã deasupra politicilor de mo ment. Votul din acest annu-l clatinã pe cel din 1918. Drumul regãsirii este anevoios. Sã nupierdem memoria Basarabiei!

27 martie 1994


An nou fericit, Basarabie!

Cu o nepãsare mai mult decât jenantã am trecut în noul anuitând de Basarabia. În afarã de palide aluzii, ori firave trimiteri,parcã am uitat cã, dincolo de Prut, se întinde un loc mândru ºibinecuvântat de Dumnezeu cu destin românesc. Actuala stare delucruri e tristã. Cu concursul unor forþe interesate, cu nepãsareamultora dintre noi, dar ºi cu orgoliul stu pid al actualei conduceride la Chiºinãu, Prutul a devenit din nou o apã tãcutã. E trist ºigreu de iertat prin vreme cã un pãmânt românesc, purtat devalurile istoriei pe sub stãpâniri strãine, este falsificat chiar deromâni. Doamne, câtã confuzie poate semãna omul în propria lui casã! Cum vrem sã ne înþeleagã alþii istoria, cã n-au nici un interessã o priceapã, când tu, român din Basarabia, pui carul înainteaboilor ºi spui cã aºa e bine!? Triste vremi ne e dat sã trãim la unsfârºit de secol ºi mileniu în care raþiunea ar trebui sã-ºi spunã mai rãspicat cuvântul. Mi-ar pãrea bine sã cred cã lumea nu gândeºteprin slujbaºi. Ei sunt trecãtori. În esenþa gândirii lumii intrãoamenii de valoare. E posibil cã, aceste momente lucide, seîntâlnesc mai rar în istorie. Iar Basarabia, cea râvnitã de imperii, aavut multe vremuri grele. De aceea, acum, la început de an, deaici, din Maramureº, zic cu inimã curatã: AN NOU FERICIT,BASARABIE!, oriunde te-ai afla.

6 ianuarie 1995

Chiºinãul alungã limba românã de acasã

Cu preºedintele de dincolo de Prut, Mircea Snegur, s-aîntâmplat un fenomen ciudat. Dacã cu doi ani în urmã a adoptato poziþie a struþului în privinþa denumirii de limba românã, calimbã de stat, acum iatã-l, vineri, propunând în Parlamentul de laChiºinãu, modificarea Constituþiei în sensul adoptãrii denumirii


de limbã românã ca limbã oficialã. Snegur a venit în faþa parla -mentarilor cu argumentele Academiei, ale savanþilor, ale oa -menilor de litere, ale întregului corp de dascãli. Zadarnic. Înrãzboiul glotonimelor, denumirea de limba românã a fost alun -gatã. 58 de parlamentari au votat ca în continuare în Basarabialimba românã sã se numeascã limba moldoveneascã. Cred cã este una din cele mai mari aberaþii ale acestui sfârºit de secol. ªi dãmdreptate, de data aceasta, preºedintelui Snegur când spunea,vineri în faþa Parlamentului: sã ne dãm bine seama ce se ascundeîn spatele acestui rãzboi glotonimic. Se continuã vechea politicãde deznaþionalizare a moldovenilor dintre Prut ºi Nistru. Deci încontinuare, în ciuda protestelor academice, rusofonii au reuºit,prin vot sã menþinã aberanta denumire de limba moldoveneascã.Ba, preºedintele legislativului, Petru Lucinschi, a propus sãzburde în voie, între Prut ºi Nistru, amândouã denumirile. S-arespins. Deci, trebuie sã ºtim cã acolo se vorbeºte limba românã.Cred, cu sinceritate, cã va veni vremea când limbii române i se vaspune pe nume ºi în Basarabia.

13 februarie 1996

„Relaþiile cu România înseamnãpentru noi relaþiile cu noi înºine”

Interviu cu VALERIU MATEI, deputat în parlamentul de la Chiºinãu

27 martie 1918, Ziua Sfântã când Sfatul Þãrii de laChiºinãu a hotãrât unirea Basarabiei cu România. Anul acesta, la27 martie, Fundaþia Culturalã Românã a organizat o amplã ma -nifestare la care a participat o parte din floarea intelectualitãþiibasarabene. Aºa am reuºit sã-l reîntâlnesc ºi pe scriitorul Valeriu


Matei, acum un energic om pol i tic în Basarabia. Cu o ne di -simulatã bucurie, Valeriu Matei, ne-a acordat acest interviu înexclusivitate pentru ziarul pe care-l reprezentãm la importantamanifestare.

Gheorghe Pârja: Domnule Valeriu Matei, sunteþi un iubitor deMaramureº, asta am constatat încã în 1988, când am haiducit cu prietenulnostru comun, poetul Ioan Alexandru, prin þinut. Atunci hãlãduiam cupoetul Valeriu Matei, acum stau de vorbã cu omul politic din Basarabia. De aceea, adopt þinuta sobrã, riguroasã. Deci sunteþi deputat din partea...

Valeriu Matei: Din partea Partidului Forþelor De mo -cratice, principala formaþiune politicã de opoziþie, fiind ºi preºe -dintele acestui partid.

Gh. P.: În ultima vreme, informaþia corectã dinspre Chiºinãu spreRomânia circulã greu sau trunchiat. Deci sunteþi o sursã sigurã sã spuneþicititorilor ziarului nostru: care este situaþia acum în Basarabia?

V. M.: Raportul de forþe pe scena politicã din Basarabia asuferit modificãri în ultimul timp ºi aceste modificãri sunt le gatede dezagregarea partidului de guvernãmânt, a Partidului Dem o -crat Agrar, lucru firesc, în condiþiile în care tot mai mulþi þãranidin Basarabia devin proprietari de pãmânt ºi orice þãran împro -prietãrit nu mai poate sã sprijine acea emanaþie a vechilor struc -turi sovietice din agricultura colhozurilor ºi sovhozurilor.Aceastã degradare a început anul trecut prin crearea aºa-zisuluiPartid al Progresului So cial în spatele cãruia se aflã actualul spik er al Parlamentului, Lucinschi, apoi de apariþia partidului prezi -denþial al lui Mircea Snegur, partid care încearcã acum sã rupã ºi o parte a electoratului nostru prin lansarea unor iniþiative care seºtia de la bun început cã nu au sorþi de izbândã, în Parlamentul dela Chiºinãu, cel mai agramat ºi agresiv Parlament, mã re fer lamajoritatea parlamentarã. Deci, în partea stângã a spectrului pol i -tic, foarte multã vâlvã fac comuniºtii care au reapãrut pe scenapoliticã graþie sprijinului acordat de aceiaºi Lucinschi, Sangheli ºiSnegur în perioada de dinainte de 1994. Partidul So cial ist ºi


Interfrontul fac parte din aceeaºi cohortã a coloanei a V-a aºovinismului ºi imperialismului rusesc.

Gh. P.: Sunteþi principala forþã de Opoziþie din Basarabia. Cumapreciaþi alegerile din acest an?

V. M.: Dacã e sã vorbim de Opoziþie, deci, aici, dintremultiplele formaþiuni politice care activeazã la ora actualã, Par -tidul Forþelor Democratice este, practic, singurul care prin struc -turile sale teritoriale cuprinde întreg spaþiul dintre Prut ºi Nistrucare s-a impus mai ales prin rezultatul alegerilor lo cale, dinprimãvara anului 1995, când am avut de partea noastrã aproape30 la sutã din electorat. Deci, la ora actualã, practic, a începutcam pania pentru alegerile prezidenþiale care urmeazã sã se desfã -ºoare în toamna acestui an ºi punctul nostru de vedere conteazãfoarte mult în aceastã situaþie. Noi ne-am exprimat în repetaterânduri în favoarea propunerii propriului candidat pentru ale -gerile prezidenþiale.

Gh. P.: Cum vedeþi relaþia cu România, mai ales cã, în ultimultimp, se trece sub tãcere pactul Ribbentrop-Molotov, în Basarabia fiind unserios curent antiromânesc?

V. M.: Relaþiile cu România înseamnã pentru noi relaþiilecu noi înºine. Deci formaþiunea pe care o conduc a militat înpermanenþã pentru lichidarea tuturor consecinþelor PactuluiRibben trop-Molotov, pentru realizarea idealurilor noastre na -þionale, pentru restabilirea conºtiinþei naþionale româneºti a ro -mânilor de la rãsãrit de Prut, conºtiinþã care a avut de suferit caurmare a experienþelor diabolice op er ate de regimul sovietictotalitar comunist de ocupaþie. Deci ne-am pronunþat pentrurestabilirea valorilor patrimoniului culturii ºi spiritualitãþii ro -mâneºti, iar în acest mo ment NE PRONUNÞÃM PENTRU

INTE GRAREA MULTILATERALÃ ªI GRADUALÃ A RE PU -

BLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA, lucru fãrã de care, în opinia


noastrã, nu se poate pro duce integrarea Republicii Moldova înstructurile europene ºi euro-atlantice.

Gh. P.: Cum rãmâne cu privirea pe care o are actuala putere, cupreponderenþã spre Moscova?

V. M.: Pentru ei acest lucru este firesc, pentru cã lumeapentru ei a început ºi se sfârºeºte la Moscova, sunt rezultatul unuisistem, produºii acestui sistem, de aceea considerãm necesarãpropunerea unei al terna tive viabile. Pentru cã toate pericolelepentru existenþa societãþii de dincolo de Prut vin dinspre rãsãritºi, cred, cã recentele decizii ale Dumei de Stat ne demonstreazãîncã o datã acest fapt. În aceste condiþii, semnarea la 10 februarie1995, de cãtre preºedintele Snegur a unui pro to col de asistenþãmilitarã reciprocã cu Rusia, ºi semnarea ulterioarã a actelor desecuritate colectivã din cadrul aºa-zisei C.S.I., reprezintã un peri -col real pentru existenþa noastrã. Faptul cã cei aflaþi la guvernarevehiculeazã, în permanenþã, ideea cã Opoziþia ar ameninþa su -veranitatea ºi independenþa Republicii Moldova prin faptul cãmiliteazã pentru realizarea idealurilor naþionale, este dezavuat depolitica pe care ei o promoveazã pentru cã ei au jertfit de multaceastã independenþã realã în favoarea unei aserviri a RepubliciiMoldova faþã de Rusia. Deci, faþã de spaþiul ex-sovietic din care,practic, noi nici nu am ieºit, fiindcã structurile sovietice au rãmassã funcþioneze. Însã aceastã independenþã ºi suveranitate aRepublicii Moldova a fost practic stãvilitã prin politica fali -mentarã promovatã de actualul regim de la Chiºinãu, politicã ces-a soldat în aceºti ani de guvernare cu scãderea produsului in tern brut cu 67 la sutã, deci, cu degradarea industriei. La ora actualã,83 la sutã din întreprinderi nu mai funcþioneazã sau îºi utilizeazãpotenþialul doar la 30 la sutã. În agriculturã, degradarea esteevidentã, vechiul sistem de colhozuri ºi sovhozuri a falimentat,dar actualii guvernanþi se þin morþiº de aceste structuri, deoareceele constituie baza lor politicã, structuri pe care le-au utilizat înalegerile din 1994.


Deci, noi considerãm cã aceastã aservire faþã de Moscovapoate reprezenta un pericol nu numai pentru spaþiul de la Rãsãritde Prut, ci pentru întreaga zonã a Europei Centrale ºi de Est, încondiþiile în care în Moscova pot sã revinã în totalitate la puterevechile forþe ale complexului militaro-in dus trial sovietic.

Gh. P.: ªi o întrebare, care se referã la un fapt recent: chiar seascundea o loviturã de stat în cazul generalului Creangã?

V. M.: În Þarã, spre regretul nostru, deseori se scrie dupãureche despre Basarabia. Aceastã demitere a unui gen eral care adus la o stare deplorabilã armata naþionalã a Republicii Moldova,generalul fiind implicat în afaceri dubioase le gate de irosirea a 14milioane de dolari, rezultate din vinderea de avioane MIG-29cãtre Yemenul de Nord, sau de vinderea instalaþiilor de apãrareantiaerianã a Chiºinãului ruºilor. Deci, aceastã demitere dinfuncþie reflectã ºi lupta politicã care se dã la ora actualã întreMircea Snegur, care vrea sã obþinã un nou mandat, ºi cei dinPartidul Dem o crat Agrar, aflaþi în coaliþie cu socialiºtii ºi Inter -frontul. Vehicularea, ºi la Chiºinãu, a acestor sperietori de cãtreSangheli ºi Lucinschi, care au chemat un ºir de ofiþeri la insu -bordonare faþã de decretul prezidenþial ºi mai ales ºedinþa închisãa Parlamentului din 16 martie, ne-a amuzat grozav, fiindcã a fostun spectacol demn de marele Caragiale.

Gh. P.: Aveþi o alternativã la guvernare?

V. M.: Da, bineînþeles. Am afirmat în repetate rânduri cãPartidul Forþelor Democratice, ca principalã forþã de Opoziþie, în colaborare cu partenerii sãi din alegerile lo cale pot constitui aceaechipã de alternativã ºi, deocamdatã, în Basarabia, o alta nuexistã.

Gh. P.: Domnule Valeriu Matei, vã invit sã nu uitaþi cã sunteþi unscriitor remarcabil. Nu vreþi sã fiþi pentru câteva momente prietenul ºi poetulcãruia i se face dor de Maramureº?

V. M.: Ce sã spun despre Maramureº? Maramureºul este


izvorul care a fost la început ºi va fi pânã în vecii vecilor, sursa deunde ne vom inspira ºi izvorul care va alimenta rãdãcinile acestuineam românesc, care, sunt sigur, este un arbore puternic ºi careva dãinui spre bucuria ºi frumuseþea lumii.

Bucureºti, 27 martie 199612 aprilie 1996

Icoana spiritualã a Basarabiei

Ac a de mi cian MIHAI CIMPOI, preºedintele UniuniiScriitorilor din Republica Moldova: „Pe lângã prezenþa meastatornicã la acest fes ti val aº cuteza sã spun cã sunt ºi organizator, deoarece ZILELE BLAGA au loc ºi la Chiºinãu. În fond este oconlucrare între Cluj ºi Chiºinãu pe linia unei integrãri spiritualeromâneºti. Vreau sã spun cã nota deosebitoare din acest an esteaceea ce aº numi dominanta internaþionalã foarte accentuatã.Este vorba despre receptarea lui Blaga în câteva arealuri culturalefoarte importante: arealul an glo-saxon, arealul sârb ºi cel suedez.Traducãtorii – Brenda Walker, Adam Puslojic ºi Ion Miloº auvenit cu excelente traduceri. În parantezã fie spus am adus ºi eu ocarte despre Blaga, pe care am predat-o Editurii „Dacia”. Este ocarte despre Blaga vãzut din perspectiva zilelor noastre, în con -textul gândirii moderne. Iatã, trei arealuri cucerite de Blaga. Launa din ºedinþele Academiei Române s-a vorbit despre tra -ducerile nu prea inspirate ale lui Andrei Codrescu în englezã,subiect abordat în detaliu de profesorul amer i can Mi chael Impey. Blaga în traducere prezintã un risc dat fiind cã este foarte român,are o poeticã ascunsã în orizontul misterului. ªi aº vrea sã spun cã Blaga continuã sã cucereascã ºi spaþiul basarabean prin faptul cãeste introdus în programa ºcolarã, deci este studiat în ºcoli ºi


universitãþi, este deci fãcut icoanã spiritualã pentru miºcareastudenþilor noºtri, care revendicã drepturile pentru limbaromânã, pentru unitatea spaþiului mioritic.”

24 mai 1996

Haiducul Mircea Druc

Nu încape îndoialã, Mircea Druc rãmâne un simbol alreîntregirii. Dacã în vremea când era prim ministru în Basarabia,ºi apoi în cam pania electoralã din 1992 din România, a fostînconjurat de o aurã de simpatie realã, dupã aceea personalitatealui Druc a coborât undeva printre oamenii de rând. A plecat înhaiducie printre cei mulþi cum s-ar zice. Cei interesaþi sã sedescotoroseascã de ambiþiosul personaj i-au scos pe piaþã seg -mente din biografia lui, ev i dent când era la Moscova, Cernãuþisau Chiºinãu. Dar haiducul din Druc se trezea, din când în când,ºi rãbufnea ca o vijelie printre misterele democraþiei construite de actuala putere. Aºa a fost prezenþa sa la Consiliul Naþional alReîntregirii din 1993 (Iaºi) al cãrui preºedinte a fost ales. Aºa l-am vãzut ºi duminicã seara ca invitat al emisiunii „Jocuri politice” dela Antena 1, în compania lui Ion Cristoiu. Acest înverºunatunion ist care este Druc a venit în faþa celor care l-au privit cuargumente bine ar tic u late despre reîntregire. Situaþii limitã princare Druc a trecut, acoperite de polenul uitãrii, au fost spusetranºant. De ce s-a semnat Tratatul României cu U.R.S.S., pã -rerea diplomatului amer i can Atkinson despre unirea Basarabieicu România, care a fost pozitivã. Uluitoare declaraþie! Inclusivruºii (pe care i-a întâlnit domnul Druc) nu au fost împotrivareîntregirii. Pe când era prim ministru a început sã deruleze treiconcepte care ar fi putut face parte din avanpremiera reîntregirii:sincronizare, interferenþã ºi trans plant. Ba a citit ºi un plan de


acþiune pe care l-a conceput ºi ar fi trebuit urmat de Româniaimediat dupã puciul de la Kremlin, prin care s-ar fi putut facereîntregirea. L-am putea judeca pe domnul Druc ca un vizionar.Cel puþin în plan teoretic am descifrat în el un om cu convingeriputernice, cunoscãtor al multor dedesubturi din politicã, cu va -riante credibile. Un gen eral care câºtigã bãtãlii pe hartã. Mi-aplãcut însã la el cã a respins fatalismul românesc, politica dro -bului de sare. El cugetã ºi acþioneazã ca ºi cum România ar fireîntregitã. Intervenþia lui a trezit multe spirite adormite. Trebuiesã ne punem problema supravieþuirii ca popor. De aceea eu suntun cecen, a spus Druc. Dar cum problema reîntregirii este tratatãcu timiditate sau aducãtoare de cap i tal pol i tic din partea actualeiputeri ºi a altor forþe politice, Mircea Druc este un haiduc. Unhaiduc de care avem mare nevoie.

23 iulie 1996

Se ard cãrþi în Basarabia

Am putea spune: avem noi destule aici, în România dindreapta Prutului. Fiecare zi este un izvor de evenimente ne -prevãzute. Tranziþia ne tracaseazã. Ne putem adânci întrebãriexistenþiale. Deci avem noi destule aici, ar putea spune unii. Ce ne mai doare mâna ruptã rãmasã dincolo de Prut? Ev i dent cã nuputem gândi aºa. Din pãcate, în ultimii ani, ne-am întors ochiulînspre noi, legãturile cu românii din Basarabia sunt timide. In -clusiv cu cei care ºi-au asumat destinele Basarabiei în acestevremuri. ªi totuºi gesturi pentru Basarabia se mai fac. Dar elesunt percepute de autoritãþile de la Chiºinãu într-un fel bizar.Dupã ce am închegat prietenii, am mai îmblânzit sârma ghimpatã – deci ne-am putut þine de neamuri – iatã, primesc veºti cutre -murãtoare din Basarabia. Acolo se ard cãrþi. Cãrþile scriitorilorromâni. La un Combinat de car ton, de lângã Chiºinãu, au fosttrimise la topit cãrþi ale scriitorilor clasici ºi contemporani, con -


fis cate, se pare, la frontiera de la Prut. Poetul Vasile Gârneþ,directorul revistei „Contrafort” – revista tinerilor scriitori dedincolo de Prut – ne spune cã deºi a fost sesizatã, procuratura adat vagi semne cã ar intenþiona declanºarea unei anchete. Indis -cutabil, este o crimã sã arzi cartea. Gestul este barbar ºi primitiv.La sfârºitul acestui secol, socotit al civilizaþiei, în Basarabia careeste pãmânt românesc se ard cãrþi româneºti. Eminescu,Creangã, Coºbuc, Iorga sunt socotiþi duºmani ai Basarabiei. Suntarse cãrþi sechestrate din donaþiile trimise din România. Cei caream fost în Basarabia ºtim câtã nevoie de carte existã. Unii dascãlidin sud vin la biblioteci din capitala Basarabiei pentru a-ºi copiacãrþile de care au nevoie. Bibliotecile ºcolare duc dorul cãrþilorromâneºti. Când colo minþi bolnave, in tox i cate de bolºevism,apeleazã la gesturi disperate. Dar zadarnice. Istoria se poateamuza. Acum sângereazã. De aceea este nevoie de ºi mai multãcarte în Basarabia.

21 aprilie 1997

Ochiul Basarabiei

În ul tima vreme am uitat cã, dincolo de Prut, existã un satromânesc. Istoria recentã alunecã ca un ºarpe înspre cen tre deputere care aruncã din matcã un drum mag netic, firesc, de a neapropia de miezul istoric care leagã cele douã pãmânturi spul -berate de pofta cuceritoare a, încã, marelui stãpân de la rãsãrit.Basarabia, devenitã stat, este una dintre cele mai stranii anomaliiale Europei. Anomalie bine instrumentatã de forþe care nu se dau la suprafaþã. Ele trebuie deduse. E de umblat prin labirintulprezentului cu felinarul în mânã. Dar vedem cu ochiul liber cãdincolo de Prut se întâmplã fenomene miraculoase. Ce sã maicrezi? Acel (acest) simbol al patriotismului sincer pe nume IlieIlaºcu stã zãbrelit în puºcãria Hlinaia fãrã ca nici o instanþãeuropeanã – dacã vreþi mondialã – sã poatã face ceva pentru ca


acest om bolnav de istorie sã vadã lu mina libertãþii. Este strigãtorîn univers cã Ilie Ilaºcu este închis. Chiar ne întrebãm: cui îi estefricã de acest român care spune lucrurilor pe nume. Nici Clinton,nici Kohl, nici Chirac, nici alþi bãrbaþi contemporani care se batcu democraþia în piept nu miºcã un deget pentru ca el sã fieeliberat. Cumplite chingi rãsãritene îl þin pe acest om la întuneric.Puful de pãpãdie al dialogului, respiraþia gâfâitã a pretinsei de -mocraþii, vorba goalã ºi periculos de înºelãtoare a puternicilorzilei fac din Ilie Ilaºcu un ochi crâncen al Basarabiei, un simbol cu ochi de ciclop. Ai noºtri diplomaþi fac gesturi cuviincioase, darneputincioase pentru libertatea acestui lider care sperie ºiChiºinãul, ºi Tiraspolul dar se vede cã ºi Moscova.

Mi-a adus aminte de bãrbatul întemniþat, bolnav, expusorbirii o scrisoare recentã de la Chiºinãu de la un prieten scriitorcare luptã ºi pe tãrâm pol i tic – l-am numit pe Valeriu Matei – careprin multe gânduri prieteneºti mi-a strecurat ºi amãrãciuneacompatriotului nostru Ilie Ilaºcu.

Acum, Basarabia, sub formã de stat, fierbe de febra pre -gãtirii pentru alegerile parlamentare. Sondajul publicat ºi în presaromâneascã este descurajator pentru cei care mai au iluzia unio -nistã. Ev i dent, atunci când se vor coace condiþiile. Dar cum sã sepârguiascã dacã le înconjoarã un imens frig ideo logic. O sãrãciede piatrã lucie. ªi atunci, un imens procent basarabean se uitã dinnou spre Kremlin. Nos tal gia Uniunii este evidentã. DinspreRomânia se propune o legislaþie stufoasã, prudentã, poate firescprotectoare. Gesturile din ultimele zile ale diplomaþiei româneºti– vizita ministrului de externe Pleºu la Chiºinãu ºi întâlnireaConstantinescu – Lucinschi – pot fi încurajatoare. Dar ochiulBasarabiei lãcrimeazã în in te rior, iar dorul de libertate al lui IlieIlaºcu strigã pe amândouã maluri ale Prutului. Oare chiar nimeninu-l aude? Deocamdatã îl aude Dumnezeu, care i-a propus con -diþia lui Iov.

23 februarie 1998


Emil Loteanu ºi Maramureºul

În vremea când ne uitam prin gaura cheii spre Basarabia,dincolo de apa Prutului, îl vedeam majestos dar ca un dorrãzvrãtit pe regizorul ºi omul de profundã culturã Emil Loteanu.Acum este un nume cunoscut nu numai în Basarabia, este unreper al filmului mondial. Pentru noi, românii, Emil Loteanune-a rãmas la suflet mai ales prin douã filme „Poienile roºii” ºi„ªatra”. Cu primul film, Emil Loteanu ne-a apropiat de peisajeinterzise vederii noastre, dar scumpe ca lacrima la moartea pã -rinþilor. Peisajele din film erau din Bucovina înstrãinatã, cu poieni miraculoase ºi pãduri prin care mai hãlãduia duhul rãzeºilorvoievozi moldoveni. Cum singur se definea, regizorul a rãmas uncimitir de amintiri ºi nostalgii. Dimensiunea lui internaþionalã s-arãsfrânt în prietenii ce le bre. A fost aproape de Rommy Schnei -der, Jean Marais, Luchino Visconti, Vittorio de Sica. El, celebrulbasarabean, a fost îndrãgostit de Michele Mor gan, pe care osocotea actriþa idealã. Viaþa lui se compune din întâlniri ce le bre.Emil Loteanu aparþine tipului de cre ator care ºi-a construit cuobsesie op era. Eroinele din filmele sale le cãuta luni de zile princele mai felurite medii. Era o cãutare chinuitoare. Svetlana Toma, interpreta din filmul „ªatra”, a fost gãsitã într-o staþie de autobuzdin Chiºinãu, venitã din Bãlþi sã dea examen la Facultatea deDrept. Pe Galina Beleaeva, interpreta din „Anna Pav lo va”, adescoperit-o într-un sac cu fotografii.

Pentru Emil Loteanu imaginea este trup, iar muzica spirit.A rãmas celebrã melodia þiganilor din „ªatra”, care a strãbãtutlumea. Melodia a fost interpretatã de þiganii dintr-o ºatrã au -tenticã. Regizorul povesteºte cum þiganii, aduºi din locuri sãl -batice, nu vroiau sã strãbatã Bulevardul de la Mosfilm de fricamaºinilor. Atunci a fost opritã circulaþia pe bulevardul prin ci paldin Moscova ca sã poatã trece þiganii.


Emil Loteanu este foarte atent la cultura românã. A scrisun scenariu dupã Agîrbiceanu. Sadoveanu i-a rãmas sfânt.Doreºte sã realizeze un film dupã Caragiale. ªi un film despreEminescu. A descoperit în România douã regiuni care prinmuzica lor, obiceiuri, sunt adevãrate zãcãminte ale culturii ro -mâneºti: Maramureºul ºi Banatul. Cine mai þine minte muzica din „Poienile roºii”, dar mai ales peisajele, va înþelege iubirea lui Emil Loteanu pentru Maramureº. Se pare, multe cadre au fost trase ºidincolo de Tisa. Mi-am adus aminte de Emil Loteanu, pe carel-am întâlnit fulgerãtor la Chiºinãu, cu ani în urmã, printr-unsemnal discret sosit din Europa. Emil Loteanu, un celebru regi -zor din Basarabia îndrãgostit de Maramureº. Nu este exclus caanul acesta sã-l avem oaspete.

8 februarie 1999

Eminescu ºi Basarabia

Am mai scris: nu pãcãtuim cu nimic dacã în fel ºi formeEminescu este cinstit la aniversarea a 150 de ani de la naºtere. Am vãzut stângãcii cu carul, manifestãri care puteau lipsi, încâlceli caghemul mâþelor dar, am zis, fiecare a ieºit în arenã din dorinþasincerã de a face un bine. ªi nu rãu. ªi atunci, ajuns în dreaptabinelui, nu poþi decât sã-þi ridici pãlãria. Am urmãrit cu mareatenþie sãrbãtoarea lui Eminescu dincolo de Prut. Scriitorii, ceicare au dat semnalul luptei pentru limba românã, au fost ºi acumîn primele rânduri. Academicianul Mihai Cimpoi, un emi nes -colog de talie europeanã, a avut, cred, cea mai profundã ºiluminoasã intervenþie întru cinstirea lui Eminescu. Sub steaua luiEminescu la Chiºinãu am vãzut izvorul luminii, dar ºi luciditateacu care intelectuali de marcã au demonstrat cã îl simt peEminescu. Dar unii reporteri de televiziune au fãcut ºi aceleanchete de stradã, multe dintre ele nefericite, deoarece întâlneauºi ruºi, cãrora numai de Eminescu nu le ardea.


La Ipoteºti, premierul român ºi cel moldovean au rostit orugãciune comunã pentru Eminescu, apoi au luat-o pe parteaafacerilor. Necazul e mare pentru Basarabia, deoarece datoriacãtre România pentru energia electricã este uriaºã, puterea deplatã nu existã ºi atunci soluþia este tãierea firului. Cum ar venifrate, nefrate energia electricã este pe bani! O situaþie ca aceasta,delicatã în felul ei, cu conotaþii politice ºi sufleteºti nu poate fitrecutã uºor cu vederea. Deºi datoria este mare, peste 22 demilioane de dolari, Guvernul României trebuie sã gãseascã osoluþie în folosul Basarabiei. Acum se poate cumpãni la rece ºi cumaximã luciditate ce am fi fãcut dacã Unirea s-ar fi întâmplat înperioada podurilor de flori. Povestea cu sãrãcia Basarabiei estechiar o poveste. Basarabia are grâne, are vinuri. Din ceea ce ºtimnoi. Dacã vrem sã nu fie din nou o sârmã ghimpatã ca în perioada sovieticã, guvernanþii români ºi cei moldoveni trebuie sã gãseascã soluþii tãcute, de folos pentru amândouã þãrile române.

Dacã ne întoarcem la Eminescu, spiritul lui unificatorpoate da încredere ºi soluþii adecvate. Dificultãþile economicecare s-au instalat pe obrazul fostelor þãri comuniste nu trebuie sãne despartã. Nu cred cã exagerez când spun cã Anul Eminescu,declarat pe amândouã maluri ale Prutului, ne poate fi un sincer ºireal sfãtuitor. Deºi, în dorinþa de a-l cinsti, mai suntem stângacinu trebuie sã uitãm cã Eminescu este al limbii române.

20 ianuarie 2000

Singurãtatea Basarabiei

De când ni s-a fãcut cu mâna dinspre Uniunea Europeanã,politicienii români au lãsat într-un con de umbrã problemelemari ale Basarabiei. Nimic de zis, relaþiile dintre cele douã statesunt destul de energice, dar totul pe cale diplomaticã. Dupã ceU.E. ne-a acceptat la discuþii, noi am uitat, ori nu am fost


suficient de inspiraþi, pentru a deschide un di a log ca între teri toriiromâneºti.

Dar sã nu dãm vina numai pe politicienii români. Dupãinvitarea României la începerea negocierilor de aderare ºi clasapoliticã basarabeanã „dupã un somn adânc” a intrat în alertã.Basarabia nu este, încã, în graþiile Occidentului, deoarece esteîncã prinsã în angrenajul rãsãritean. Dar nici rãsãritul Basarabieinu este limpede, mai ales cã Moscova fierbe sub presiuneacampaniei electorale, dar ºi rãzboiului din Cecenia. Nu prea aretimp de problemele Basarabiei. Deocamdatã. Dinspre Apus seprefigureazã o graniþã a Uniunii Europene tocmai pe râul Prut. O graniþã severã. Cel puþin pentru anul 2000 Basarabia trãieºte subzodia singurãtãþii. Prietenul, poetul ºi finul comentator pol i tic dela Chiºinãu, Vitalie Ciobanu, acuzã clasa politicã din Basarabia,deoarece nu a fãcut nimic pentru procesul de lãrgire. Pentru cadesprinderea Moldovei din hora rãsãriteanã sã fie o realitate, ea ar trebui sã-ºi sincronizeze eforturile cu evoluþia celor trei þãribaltice cu care, în 1940, Basarabia a împãrtãºit destinul tragic alrãpirii.

Dinspre Chiºinãu ne vine o veste ca o iluzie. În aceste zile,Partidul Naþional Lib eral din Republica Moldova a lansat iniþia -tiva creãrii Uniunii interstatale România – Republica Moldova,dupã modelul deja pus în aplicare, Uniunea Rusia-Belarus.Aceas tã iniþiativã a apãrut tocmai ca o reacþie a unor cercuri de laChiºinãu, dupã ce România a fost invitatã sã discute condiþiile deaderare la Uniunea Europeanã, care într-un viitor suficient deprevizibil, ar muta pe Prut graniþa Europei unite. Greu de crezutîntr-o asemenea alternativã. Ba a fost fascinatã de Moscova, batânjea dupã Occident. Cum ºi Chiºinãul va trãi în acest an febraelectoralã, anul de graþie 2000 va aºeza în fotoliile marilor puterialþi lideri.

Deocamdatã Basarabia rãmâne singurã, cu oameni politici


care ofteazã dupã reformele estonienilor ºi dupã integrarea ro -mânilor, cum îmi spunea Vitalie Ciobanu.

5 februarie 2000

Fuga din Basarabia

În urmã cu puþinã vreme, la Bucureºti am participat la oîntrunire cu un subiect extrem de interesant: Cum Basarabia riscãsã rãmânã fãrã basarabeni! Povestea este mai lungã, dar încerc sã oadun în spaþiul acestui ed i to rial. Totul a început dupã ce, îndecembrie 1999, România a fost invitatã la Hel sinki, unde s-aconturat perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã. Ba se maizvonea cã nu va fi departe ziua când românii vor putea hãlãdui fãrã vize în spaþiul Schengen. Ar urma ca graniþa Europei sã fie pe Prut.

Încã de câþiva ani, basarabenii cu un simþ al premoniþiei, auoptat pentru cetãþenia românã, ceea ce a permis locuitorilor dinstânga Prutului sã treacã în voie în România actualã.

În ul tima vreme, la consulatul României din Chiºinãu esteo îmbulzealã de se sparg geamurile. Din ce în ce mai mulþibasarabeni cer sã dobândeascã cetãþenia românã. Unele datesusþin cã pânã acum peste 200.000 sunt cei care au obþinut doritul paºaport românesc. Numãrul lor este în creºtere. Procedura deobþinere a cetãþeniei este de trei luni. Cei care doresc o altãcetãþenie decât cea moldoveneascã sunt ºi ruºi, ucraineni, evrei,bulgari. Autoritãþile de la Chiºinãu sunt îngrijorate. Fuga dinBasarabia este în primul rând de naturã socialã. Sãrãcia ºi mizeriaau ajuns la limitã. Dacã socotim cã Basarabia are în jur de 4milioane de locuitori, am putea spune cã pãmântul dintre Prut ºiNistru se însingureazã. Este pãrãsit.

Cheia acestei îngrijorãri este cã dacã legislaþia româneascãrecunoaºte dubla cetãþenie, în Basarabia o asemenea prevederenu existã. Chiºinãul spune, cu legea lui în mânã: odatã dobânditão altã cetãþenie, respectivul îºi pierde cetãþenia Republicii Moldova.


Participanþii la întrunire: istorici, sociologi, juriºti, diplo -maþi din Basarabia ºi România au sugerat o adaptare a legislaþieibasarabene la normele internaþionale. Ca omul sã poatã circula înEuropa, dar sã se poatã întoarce ºi acasã. Chiºinãul trãieºte ocumplitã febrã, o dramã la acest sfârºit de secol: fuga basa -rabenilor din Basarabia. Fuga din Basarabia este un fenomen care a început sã de-a fiori Europei. Ce sã faci cu o Basarabie pustie?Or, cineva tocmai asta urmãreºte? S-a mai vãzut în istorie. Fugadin Basarabia este cu douã tãiºuri pentru România. Eu îl ac ceptpe cel care taie pâinea pe Nistru.

17 februarie 2000

Grigore Vieru

Înainte de cãderea imperiului roºu, poetul Grigore Vieru afost vocea care trecea prin sârma ghimpatã, prin betoanele caze -matelor, reuºind sã se facã auzitã ºi de sub teascul greu alideologiei sovietice. Îmi aduc aminte cum buchiseam cu uninteres aproape mistic paginile sãptãmânalului de la Chiºinãu„Literatura ºi arta”, scris cu litere chirilice. Prin porii mici aimultor texte aflam cã dincolo de Prut existã o lume româneascã.Grigore Vieru, alãturi de Liviu Damian (pe care l-am întâlnit în1983, la Ieud) era cap de generaþie. Era generaþia ºaizecistãbasarabeanã, care a impus un statut etic suprapus unui statutestetic, cum aprecia academicianul Mihai Cimpoi.

Poetul s-a nãscut la 14 februarie 1935, în satul Pererita dinfostul judeþ Hotin, pe malul stâng al Prutului, faþã în faþã cuMiorcanii lui Ion Pillat. Absolvã Institutul Ped a gogic dinChiºinãu. Facultatea de Filologie nu o terminã din cauza lip -surilor materiale. În 1973 vine pentru prima datã în þarã. Atuncimãrturiseºte: „Dacã visul unora a fost ori este sã ajungã în Cos -mos, eu viaþa întreagã am visat sã trec Prutul”. Lirica lui se bucurã de mare preþuire, devine obiect de studiu pânã la cursurile uni -


versitare de literaturã naþionalã contemporanã. Poezia lui cultivão religie a sinceritãþii, aripa mitizãrii atingând tot ce este sacru:limba, vatra, mama, cerul, trecutul, Eminescu. Este un poet alsingurãtãþii, al elegiei, cultivând într-o parabolã cu efect motivulcopilului rãmas orfan de pe urma rãzboiului. Pe fruntea lui largãparcã era pus, ca o coroanã cristicã, destinul tragic al Basarabiei.De aici o parte a liricii sale este de inspiraþie naþionalã cu accentemesianice în stilul lui Octavian Goga.

Copilãria, ca un refugiu în puritate, ºi mama ca axis mundi,în jurul cãreia graviteazã cosmosul, sunt mo tive poetice caredominã lirica lui Grigore Vieru.

El a învãþat lecþia de a deveni simplu. El însuºi îmi spuneala o întâlnire de la Cluj cã „a fi simplu nu e o treabã uºoarã. A fisimplu înseamnã sã mori câte puþin în fiecare zi, în numele celormulþi, pânã te preschimbi în iarbã. Iar mai simplu ca iarba cepoate fi?”

Nu-l voi uita pe Grigore Vieru, aflat în primele rânduri aleintelectualilor basarabeni care impun alfabetul latin, tricolorul ºiImnul naþional. Este ales membru în Parlamentul unional. Facecu greu faþã unui furibund atac din partea rusofonilor ºi estenumit „un vândut românilor”. În 1990 este ales membru deonoare al Academiei Române, iar în 1992 aceasta îi propunecandidatura pentru Premiul No bel pentru Pace. A împlinit 65 deani. Urare, Grigore, urare de bine ºi sãnãtate.

6 martie 2000


Omul Nistrului

La 27 martie 1918, Sfatul Þãrii de la Chiºinãu, în care eraureprezentate ºi minoritãþile naþionale, a decis, cu majoritate devoturi, Unirea Basarabiei cu Regatul României. Astãzi se îm -plinesc 82 de ani de atunci. Pe acest fond de simþire fireascã,mi-am adus aminte de Nistru, acest fluviu tragic rãsãritean, alecãrui ape au fost de nenumãrate ori înroºite în sânge.

Am ajuns pe malul Nistrului într-o clipã fericitã pentruviaþã. Cu câteva zeci de min ute în urmã se trãsese ul tima rafalãrãzboinicã pe podul de la Vadul lui Vodã. Era pe la ora amieziicând a sunat, în acel loc, încetarea ostilitãþilor. În zare, laDubãsari, se ridicau spre cer rotocoale negre de fum. Era spiritulrãzboiului care se dezlipea de pãmânt. Un obuz tocmai gãurisepodul de pe Nistru. Dedesubt, apa fluviului avea culoarea mâ -lului. În clipa aceea fierbinte de pace, am fost martorul tragediei.Veneau la vale buºteni, resturi de case, biciclete, pantofi ºi ani -male moarte. Însoþitorii mei pomeneau ºi de oameni, dar ochiulmeu nu i-a vãzut.

Acolo, la Vadul lui Vodã, am constatat cã existã un om alNistrului. De la Hotin pânã la Cetatea Albã, apa a fost martorã lamulte încercãri ale omului de a o traversa. Prin nopþi pline denegurã, sub povara tãcerii, omul Nistrului îºi încerca norocul.Dar focul mitralierelor era nemilos. Geo Bogza scria cã prin1939, oamenii de pe Nistru fugeau în Rusia cu sfeºnice de argint,strânse într-o boccea a pribegiei. Cu traista sãrãciei. Contra -bandiºtii îi treceau apa, apoi, voit, îi lãsau pradã focului de puºcã.Sub zodia acestor întâmplãri au curs apele Nistrului dupã revo -luþia rusã. Apoi, o vreme, dupã rãpirea Basarabiei, Nistrul a fost o grãdiniþã de formã.

Din nou omul Nistrului se simte intimidat. De voie, denevoie, se acomodeazã cu noua situaþie. În clipa aceea de dupãrãzboi, când þineam în palmã tuburile calde ale cartuºelor trase,


am stat preþ de un ceas pe podul dintre douã lumi. Prea a stat învalurile istoriei. Totuºi, între sudalmã ºi rugãciune, o alege pe ul -tima. Omul cu frica lui Dumnezeu, dupã decenii de ateism.

Nistrul cel tragic l-a crescut în lu mina spovedaniei. Spresearã, am coborât pe malurile fluviului. Era au gust, ºi câþiva copiise bãlãceau în apa murdarã ºi tristã. Chemãrile copilãriei nu þinseama de faptele urâte ale celor mari. Pe sub sãlcii, apa Nistruluicurgea, clipocind la vale.

Mi-am amintit de toate acestea astãzi, 27 martie, când seîmplinesc 82 de ani de la unirea Basarabiei cu Regatul României.

27 martie 2000

Duplex Maramureº - Chiºinãu

Un mesaj maramureºean pentrurevista „Limba românã”

În urma unei scrisori a redacþiei „Limba românã” dinChiºinãu, ieri, prefectul judeþului, Gheorghe Mihai Bârlea, s-aîntâlnit cu scriitori, ºefi de instituþii culturale, reprezentanþi aiUniversitãþii de Nord Baia Mare, pentru a realiza un numãr in te -gral din revista „Limba românã”, care apare la Chiºinãu cusubiecte exclusiv din Maramureº. Sumarul revistei va cuprindeteme despre istoria þinutului, cultura, etnografia, viaþa literarartisticã, deci, un mesaj istoric ºi cul tural din Maramureº pentruBasarabia. Cei prezenþi la întâlnire au apreciat ca idee excelentãaceastã iniþiativã venitã de peste Prut ºi preluatã ºi administratãde prefectul judeþului, pentru a da un mesaj maramureºeanpentru Basarabia. Cei care nu au fost prezenþi la întâlnire ºi ausubiecte care socotesc cã ar completa sumarul sunt rugaþi sã ledepunã la Inspectoratul pentru Culturã al judeþului Maramureº,la dl. consilier ºef, Traian Moldovan. Despre acest subiect vomreveni.

4 aprilie 2000


Lacrima lui Ilaºcu

Onorabilele partide politice ºi-au cristalizat programul e -lec toral, s-au adaptat la geografia politicã actualã. Voci autorizateanunþã o campanie electoralã murdarã, cu re proºuri ºi atacuri lapersoanã. Un fel de crucificare a adversarului pe altarul puterii.Viziunea suficient de încordatã asupra acestei campanii elec -torale, deoarece vine tocmai din zona politicului, cred cã poate fiasociatã cu imaginea unor cocoºi umflaþi în pene. Cred într-odemocraþie care se respectã, dacã este o luptã electoralã cinstitã,adicã urcã în fotoliul puterii oameni care chiar doresc sã facã ceva pentru semenii lor. Dacã s-ar strecura compromiºi ºi proºti totdemocraþia sã aibã pârghiile prin care sã-i înlãture.

Revenind la programul elec toral putem constata o schim -bare în conþinutul discursului. Frapant cã nu mai este abordatãclar problema Basarabiei, nu atât sub as pect unional, cât mai alesprin soluþii de apropiere. Pentru orice om lu cid rãmâne o enigmãsituaþia lui Ilie Ilaºcu. Închis de ani de zile în închisoarea Hlinaiapentru vina de a fi român, pânã acum nici o justiþie, nici o forþãmondialã nu a reuºit sã limpezeascã încâlcita – dar clara – situaþiea lui Ilie Ilaºcu. Confraþii lui de bãtãlie politicã l-au dat uitãrii. Sevede cã rãzboiul de pe Nistru a dus la mari convulsii ºi pierderi,ale cãror victime tragice ºi simbolice pentru conºtiinþa naþionalãsunt ºi cei din Grupul Ilaºcu. Ilie nu mai prezintã interes pentru afi cap i tal elec toral. Am uitat acel strigãt de deznãdejde al lui Ilaºcu „Vã iubesc, popor român!” Oamenii politici români au obosit. Se vede uºor, conºtiinþa noastrã moralã ºi naþionalã este încarceratãprin ei. Mare preþ au aceºti români! E ºi firesc. Vigoarea crezuluilor incomodeazã serios interesele multor puternici din zonã. ªinu e de mirare dacã ne amintim, cum îmi spunea re cent pro -fesorul George Muntean, cã spaþiul românesc rotunjit în 1918este astãzi ocupat de cinci state, adicã de România, Bul garia,


Republica Moldova, Rusia ºi Ucraina. Dar sã nu uitãm ºi deRepublica Nistreanã.

Înclin sã cred cã o falsã abordare – deci în scop elec toral – a acestor del i cate probleme contemporane care ne privesc di rect –ar fi mult mai pãguboasã ºi mai mincinoasã decât omiterea lor.Doresc a spune cã ar fi un act imoral sã abordez situaþia lui Ilaºcuîn con text elec toral, când patru ani au uitat de el. Ilaºcu ºicamarazii sãi stau de ºapte ani în temniþele de la Tiraspol. Faptulcã detenþia lor nu a fost curmatã aratã cât preþ pun guvernanþii dela Chiºinãu ºi Bucureºti pe idealurile acestui grup martirizat.Lacrima lui Ilaºcu s-a uscat pe un strigãt pe care nu-l aude nimeni. Cei care ar încerca sã-l facã agent elec toral ar sãvârºi un sacrilegiu. Sper în dreapta cumpãnire ºi în neuitarea lui Ilaºcu.

14 aprilie 2000

Misterul Transnistriei

Apucaþi cu vremuri revoluþionare, cu nãzbâtii politice pânã peste cap, noi, cei din România, dupã ce am lãcrimat ºi am dat peapa Prutului toate florile frontierei, am uitat de Transnistria. Potsã jur cã puþinã lume din cei care mã citesc mai ºtie ce este cuaceastã Transnistrie. Dacã vã spun cã este un nume trist în istorianeamului nostru, sunã a constatare. Ea a fost descoperitã demajoritatea românilor odatã cu cam pania din Est, din timpulcelui de-al doilea rãzboi mondial. Apoi a revenit în atenþia opinieipublice la începutul anilor 1990, marcând locuri de desfãºurare aunei sângeroase înscenãri neo-imperiale ruseºti, dupã cum lespune diplomatul Viorel Moºanu. Astãzi, în mass-me dia inter -naþionalã ºi în cancelariile lumii este asociat ca un loc al nimãnui,în care vestigiile comunismului sovietic convieþuiesc cu ma fiainternaþionalã, iar drepturile populaþiei bãºtinaºe sunt încãlcate în cel mai bru tal mod cu putinþã. Cum ne precizeazã subtilul dip lo -mat Moºanu. Dar ce-i cu Transnistria pânã la urmã? Risipite


documente mai pot fi adunate pentru a înþelege cã acest spaþiudintre Nistru ºi Bug este atestat din perioada timpurie a EvuluiMediu. Zic istoricii cã prezenþa populaþiei slave în acest teritorius-a fãcut simþitã abia în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea.Când a fost luatã cu japca de Imperiul þarist. Dar, a venit istoria ºiîn secolul trecut, Transnistria a fost colonizatã masiv cu populaþii preponderent ucraineanã ºi rusã, care au schimbat serios situaþiademograficã în aceastã zonã. Apoi a venit altã nãpastã peste acestteritoriu. Deznaþionalizarea românilor transnistreni începutã deautoritãþile þariste ºi continuatã fãrã milã de bolºevici. Mulþumesc diplomatului Viorel Moºanu pentru aceste informaþii, pe carele-am preluat cu lacrimã, dar ºi cu rigoarea de cercetare.

Acum, Transnistria rãmâne un cap de pod, încã nelãmurit.Dar în istorie va trebui sã înþelegem cã acestea sunt stãri detranziþie spre un ideal. Dar sã revin la Transnistria. Acest cuþit im -pe rial în coasta unui teritoriu românesc mai dã de furcã chiarEuropei, dar mai ales ocupantului rus. Acolo, în temniþa anor -malã a Transnistriei, l-au întemniþat pe Ilie Ilaºcu, ºi pecompatrioþii lui, pentru vinovãþia de a fi români. Pe când noi, aici, ne mai bucurãm de o bucatã de pâine ºi de o firmã luminoasã,acolo Ilie Ilaºcu ºade în puºcãria Hlinaia, se zice, spre orbire, fãrãca cineva sã miºte un deget dip lo matic. Oameni buni, acest omn-a omorât pe nimeni, n-a rãsturnat guverne, a spus simplu cãeste român. Lucru, se pare, imposibil de acceptat în acest locmisterios numit Transnistria. Hai sã fim serioºi! Nici Elþîn, niciClinton, nici Mitterand, nici Kohl, nici Prodi, nici Iliescu, niciConstantinescu, nici Re gina Angliei, nici africanii, nici austra -lienii, nici japonezii, nici, Doamne, pe cine sã mai invoc, n-aureuºit sã-l sloboadã din temniþã pe acest om firesc, pe cale deorbire, numit Ilie Ilaºcu. Eu nu mai cred decât în Cel de Sus ºi întine, Ilie Ilaºcu, care mai trãieºti ciudat în misterioasa Trans -nistrie. Da, ºtiu, sunt niºte mâini întinse spre puºcãria ta. Au mai


fost ele. Mâinile s-au retras, tu ai rãmas tot acolo sã orbeºti în faþaZidului negru dintr-o puºcãrie, din misterioasa Transnistria.

14 iulie 2000

O bisericã maramureºeanãla Chiºinãu

În acest an, Ziua Limbii Române (31 au gust) la Chiºinãu afost onoratã de o consistentã delegaþie din Maramureº. Acolo neaºtepta, proaspãt ieºit de sub teascurile tipografiei, un numãr dinprestigioasa revistã Limba Românã, cu semnãturi din Mara -mureº. Cum spunea Alexandru Bantoº, redactorul ºef al pu -blicaþiei, „am încercat sã identificãm legãtura neîntreruptã dintreurmaºii descãlecãtorilor de neam ºi þarã – maramureºenii ºibasarabenii acestui sfârºit de mileniu”. Este un gest publicistic deprofunzime, un mesaj istoric ºi cul tural pentru Basarabia.

Ziua de 31 au gust a fost o zi densã, care va rãmâne înmemoria noastrã ca un reper de cunoaºtere ºi apropiere. Zadar -nic ne mândrim cã-i cunoaºtem pe basarabeni din ziare sau de lateleviziune. Singura garanþie cã-i înþelegem este sã-i avem aproa -pe, sã le fim aproape. În acea zi luminoasã, într-o istorie tragicã,s-a conturat o idee care se apropie de concret. PrefectulGheorghe Mihai Bârlea, care a condus aceastã delegaþie culturalã, un adevãrat descãlecat cul tural, a sugerat ridicarea unei bisericimaramureºene în Chiºinãu. Ideea s-a propagat repede ºi a întru -nit acordul demnitarilor din Maramureº ºi Chiºinãu. DomnulPamfil Bercean, vicepreºedinte al Consiliului Judeþean Mara -mureº, a expus-o la întâlnirea cu Serafim Urechean, primarulChiºinãului, care s-a arãtat bucuros de idee. A fost gãsit ºi locul.Lângã Casa Limbii Române, pe strada Kogãlniceanu, un locsfinþit cu sânge românesc. Acolo au fost uciºi, în 1940, în vâltoa -rea ul ti ma tumului mai mulþi ostaºi români. Este un loc al jertfei.


Ion Ardeleanu Pruncu a marcat altarul bisericii cu o floare. Obisericã a martirilor. Intelectualii basarabeni s-au arãtat bucuroºide aceastã idee. Prefectul Bârlea s-a întâlnit cu un grup demaramureºeni din dreapta Tisei, oameni de vazã în Chiºinãu,doctori, profesori, ingineri, care s-au constituit ad-hoc în comitetde sprijin pentru ridicarea bisericii maramureºene la Chiºinãu. Arfi nevoie ca ºi în Maramureº sã se facã la fel, pentru ca anul viitor,de ziua Limbii Române, biserica sã poatã fi sfinþitã. Gestul are oîncãrcãturã profundã, de mare rezonanþã în alcãtuirea acestuitimp.

Este nevoie sã lãsãm în urma noastrã semne care neapropie, semne care pot risipi vãlul trist al unei istorii care ne-adespãrþit. Cred cu tãrie cã singura cale sã avem o imag ine realãdespre Basarabia este sã-i strãbatem oraºele ºi satele. Altfel,suntem prizonierii unor prejudecãþi care ne costã mult. Sã nuuitãm, cu toate vitregiile istoriei, Basarabia face parte din fiinþanoastrã naþionalã. Cu care nu ne putem juca. Îl aud ºi acum peAlexandru Bantoº: Bine aþi venit în Basarabia, fraþi din Mara -mureºul rãdãcinilor noastre!

O bisericã maramureºeanã la Chiºinãu, iatã un gest sacrucare trebuie împlinit.

4 septembrie 2000

Un ochi de ciclop

Din Chiºinãu mi-am îndreptat privirea spre Vadul luiVodã, acolo pe malul Nistrului, unde podul este pãzit, undepasãrea care zboarã este întrebatã din ce þarã vine. Dar mai alespe ce limbã cântã ºi cuvântã. De pe un deal, de unde se lãrgeºte înfaþa ochilor lunca Nistrului, vãd satul Dubãsari aºezat pe untãpºan. Turla bisericii nu o vãd, numai un turn de con trol în careeste aºezat un ochean imens. Cu ochiul acela ciclopic se vedebine tot ce miºcã în Basarabia. La orizont, un drum parcã tras cu


liniarul, duce spre Tiraspol. Pe el vãd cum înainteazã într-un ritmcãtãnesc camioane proaspãt vopsite, urmate de tancuri cu steauaroºie. Presupun cã prin apropiere este o bazã militarã. Îmi revindintr-o falsã visare ºi îmi dau seama cã în faþã am teritoriulTransnistriei. Cu un braþ de ziare cumpãrate din Chiºinãu, cu uncal en dar mã orientez printre evenimente. Dacã la 31 au gust (joi)este sãrbãtoritã Ziua Limbii Române în Basarabia, la 2 sep -tembrie (sâmbãtã) se cinsteºte la Tiraspol autoproclamata re -publicã nistreanã. (Dupã cum se ºtie în 1990, la 2 septembrie, uncongres al deputaþilor din stânga Nistrului ºi din Tighina aproclamat zisa republicã), Chiºinãul ºi comunitatea inter na þio -nalã nu au recunoscut legitimitatea acestei decizii. Ul te rior, întreChiºinãu ºi separatiºtii din Tiraspol s-a declanºat rãzboiul de 5luni. De partea separatiºtilor au luptat ºi soldaþi ruºi.

Chiar în unele ziare de limbã românã de la Chiºinãu,evenimentul nu este trecut cu vederea. Sunt zece ani de când s-aîntâmplat evenimentul. Pe un ecran imens vãd reeditatã o micãPiaþã Roºie. Foarte mulþi militari cu epoleþi strãlucitori. Alþiipoartã pe uniforme ordine ºi medalii sovietice, dar ºi trans -nistrene. Piaþa Roºie din Tiraspol este plinã cu lozinci scoase înlimba rusã. Tancuri, purtãtoare de rachete, mulþi militari. Dea -supra avioane ºi elicoptere. O paradã militarã în toatã regula. Sevãd în cadrul unitãþilor paramilitare soldaþi îmbrãcaþi cu uni -forme ruseºti din perioada þaristã. Trupele au fost salutate deliderul sep a rat ist absolut, Igor Smirnov, care a þinut ºi un discursfoarte dur. S-a referit la Basarabia ca la un stat vecin, care a atacatTransnistria, iar acum are tendinþe de românizare. Nu au fostiertate nici statele occidentale care duc o politicã duplicitarã.Liderul tiraspolean a spus cã singura speranþã pentru Transnistria rãmâne maica Rusie.

La Chiºinãu am stat de vorbã cu mai mulþi parlamentaricare privesc cu oarecare emoþie zvonul federalizãrii RepubliciiMoldova. Smirnov a lãsat sã se înþeleagã cã ex clude o viitoare


federaþie cu Chiºinãul. Cert este cã dincolo de Nistru este o lumesuspendatã, bine înarmatã, þinutã la braþ de Moscova.

Ce va fi vom vedea. ªtiu cã sâmbãtã, 2 septembrie, amvãzut o paradã militarã sovieticã. Iar dincolo de Nistru, ochiulacela ciclopic vede foarte bine ce se întâmplã în Basarabia. Amputea spune cã toatã Transnistria este un ochi de ciclop prin careKremlinul priveºte peste Nistru. Pe mine m-a ars cu privirea.

5 septembrie 2000

Ochiul lui Dumnezeu

În urmã cu vreo 10 ani, paºii m-au purtat prin codriiLãpuºnei prin Basarabia. Oamenii locului, români cu memoriaistoriei, îmi povesteau cu tristeþe cum mãnãstirile au fost închise,transformate în depozite de ciment sau lãcaºuri de ocrotirepentru bolnavii psihici. Aºa am ajuns în satul Cãpriana, un locbinecuvântat de Dumnezeu pe pãmânt, un loc care mai pãstreazã fãrã eforturi semnele istoriei. Am prins atunci curaj de a puneîntrebãri locuitorilor. Am avut fericita întâmplare sã întâlnesc unbãtrân care a bãtut teritoriul sovietic din Si be ria pânã la Odessa ºicare, în tinereþea lui, s-a pregãtit sã devinã cãlugãr, dar ideologiafostului imperiu roºu l-a confiscat pentru tristele gulaguri. Tot el,acum un bãtrân evlavios, mi-a spus cu percepþia lui despredestinul Mãnãstirii Cãpriana. Chiar a început cu o legendã. Sespune cã marele voievod ªtefan cel Mare, care ºi-a legat numelede chinovia de la Cãpriana, se întorcea dintr-o bãtãlie cu tãtarii de pe Nistru. Însoþit de oºteni, a poposit într-o poianã unde i s-aarãtat ochilor o cãprioarã urmãritã de lupi. A îngenuncheat tre -murând în faþa domnitorului. Se zice cã în ziua aceea se nãscuseuna din fiicele voievodului, Ana. Legenda îºi continuã cursulspunând cã un înþelept din oºtire a botezat locul Cãpriana, undedomnitorul, cum obiºnuia dupã orice bãtãlie, a înãlþat omãnãstire. În 1992, am trecut prin acel loc sfânt când se ivea la


luminã o nouã viaþã a mãnãstirii. Bãtrânul meu, pribeag prinfostele Republici sovietice, m-a însoþit la Cãpriana. El îmi spuneacã mãnãstirea, prin taina ºi lu mina care o rãspândeºte, seamãnãcu ochiul lui Dumnezeu. Re cent am trecut din nou pe laCãpriana. Pãrintele Isaiu ne-a mãrturisit cã în zece ani s-au fãcutmulte la Sfânta mãnãstire, dar multe mai trebuie de fãcut. Dupãpilda întemeietorului Alexandru cel Bun care, într-un doc u mentdin 1429, pomenea un corp din Mãnãstirea Cãpriana, ar trebui sãpunem sufletul ºi puþinul lumesc pe care îl avem pentru a dãruiaceastã minune monahalã celor care o slujesc, dar ºi ochilornoºtri ºi sufletelor doritoare de liniºte creºtinã. În preajmamitropolitului Gavriil Bãnulescu-Bo do ni, care a fost o pildãpentru reconstrucþia mãnãstirii, am stat mai mulþi maramureºeni,într-o rugãciune ºi curatã simþire. La Cãpriana, se simte cum atrecut tãvãlugul roºu, dar dincolo de ziduri am simþit putereafascinantã a unui popor credincios. Din ochii unor sfinþi maicurgeau lacrimi, din ochii altor sfinþi se ivea lu mina bucuriei. Pesub codrii Lãpuºnei, acest Athos al locului, am cutreierat parcãistoria într-o singurã zi. Cãpriana, mi-am adus aminte, are legãturi profunde cu Rohia Maramureºului, fiind douã arcuri ale credinþei româneºti de-o parte ºi de alta a Prutului. La Cãpriana parcãrugãciunile sunt mai primite ºi ochii au altã luminã. M-a obsedatvorba bãtrânului din sat, purtat printre triste Siberii, cum cãmãnãstirea este ochiul lui Dumnezeu. Se pare cã, omul acela,simplu dar profund, are tare multã dreptate.

11 septembrie 2000

Basarabia sub Voronin

Basarabia, sau cum se numeºte acum, Republica Moldova,are al treilea preºedinte. Nu era greu de bãnuit numele lui, avândîn vedere configuraþia Parlamentului de la Chiºinãu. Se numeºteVladi mir Voronin. Are 60 de ani ºi s-a nãscut în stânga Nistrului,


în satul Corjova, din fostul raion Dubãsari. A lucrat într-o unitate alimentarã, fãcând plãcinte ºi covrigi. A urmat cursurile maimultor instituþii de învãþãmânt su pe rior, inclusiv Ac a de mia mi -nisterului sovietic de interne, devenind gen eral. A fost ac tiv ist, iar apoi deputat în Sovietul Suprem al Republicii Socialiste SovieticeMoldoveneºti. A fost ºi ministru de interne al fostei republicisovietice din stânga Prutului. Erau anii fierbinþi din Basarabia,când intelectualitatea, mai ales scriitorii, declanºaserã energicamiºcare de renaºtere ºi emancipare a românilor de peste Prut, mai ales bãtãlia pentru alfabetul latin. Vladi mir Voronin a fost, peatunci, un adversar al acestei deschideri româneºti. În 1993,Voronin a fondat Partidul Comuniºtilor, al cãrui prim-secretar adevenit în anul urmãtor. La alegerile din 1997, a fãcut din acestpartid cea mai puternicã forþã politicã din þarã, iar în acest an l-atransformat într-un partid-stat cu 71 de locuri în Parlament.

Sãrãcia ºi mizeria locuitorilor de peste Prut au dat votulactualului preºedinte.

Ce vrea Voronin? Dacã imediat dupã alegeri a declarat cãdoreºte o trilateralã Rusia – Belarus – Moldova, se pare cãdeocamdatã mai stã pe gânduri. Nici cu oficializarea limbii ruse,ca a doua limbã în stat, nu s-a pripit. Dar nu este târziu. Eldoreºte, în schimb, sã conducã Republica într-un mod autoritar.Într-un interviu acordat unui ziar moscovit, cu pãtrundere înBasarabia, a declarat cã vrea sã fie un Putin al basarabenilor. Nicinu-i de mirare. Dragostea lui pentru Kremlin s-a vãzut chiar în ziuaîn care a fost ales preºedinte. Primul telefon l-a dat lui Putin, care l-afelicitat pentru izbândã ºi l-a invitat ur gent într-o vizitã la Moscova.

Voronin mai vrea sã fie primul om în stat. Vrea puterisporite pentru preºedinte. Nici nu vor fi probleme. Cei care l-auales vor opta ºi pentru pre rog a tive sporite. În discursul susþinutdupã alegeri, Voronin a declarat: „Preºedintele va trebui sã aibãun cuvânt mai greu de spus, chiar dacã Moldova este o republicãparlamentarã”.


De reþinut cã Partidul Pop u lar Creºtin-Dem o crat, singuraformaþiune pro-româneascã ce a intrat în Parlamentul de laChiºinãu, nu a participat la vot.

Deci, comuniºtii dominã Parlamentul de la Chiºinãu, suntplasaþi în principalele funcþii. Se spune cã postul de prim-mi -nistru va reveni lui Andrei Neguþã, secretarul CC al PCM.

Deºi actualul preºedinte a avut un discurs încurcat, balan -sând în aceeaºi palmã Rãsãritul cu Apusul, Basarabia sub con -ducerea lui va fi un teritoriu mai greu de strãpuns. Mai ales subraport cul tural. Apoi, beþia puterii ar putea sã fie o groapã cu leipentru actualii conducãtori. Basarabia este greu de redresat.Sãrãcia este lucie. Deocamdatã, asta este situaþia. Eu zic: cãlãtoriaromâneascã spre Basarabia continuã. Cu orice preþ.

6 aprilie 2001

Basarabia interioarã

Romancierul Nicolae Breban spunea, cu un prilej la Chiºinãu,cã Dumnezeul României are întotdeauna grijã sã pãstreze una

dintre marile provincii sub ocupaþie strãinã - Ardealul sau Ba -

sarabia - ºi prin acest martiriu, prin aceastã suferinþã a acestorprovincii sã pãstreze flacãra naþionalã româneascã. ªi aceasta ospunea cu doi ani în urmã, la Ploieºti, la dezvelirea monumentului poetului Nichita Stãnescu, care, ºi el prezent la Chiºinãu, a rostitexpresia memorabilã: am ajuns de acasã, acasã.

Nu voi înceta sã cred cã destinul Basarabiei este unultragic. Nu ºtiu dacã de la Dumnezeul României i se trage, darînclin sã cred cã oamenii sunt cei care trebuie sã dea seama desituaþia acestei provincii româneºti. Anii trec ºi iatã, viitorulaºteptat al Basarabiei se întoarce în trecut. Eminescu scria la 16februarie 1878 în ziarul Timpul „Deci Basarabia s-a dus de undenu se va mai întoarce, în sânul negrei singurãtãþi. În zadar


moldoveanul va privi în zilele senine din vârful Ceahlãului înzarea depãrtatã Ismailul, Cahulul, Bolgradul ºi þãrmii MãriiNegre, în zadar va vedea departe, ca margine a orizontului sãu,Cetatea Albã ºi Chilia, ceea ce vedea din punctul din care Ale -xandru Voevod cel Bun va fi rotit ochii pentru a-ºi mãsura cuagerimea lor, ceea ce va vedea va fi pãmântul înstrãinat. În zadarîºi va aduce aminte omul cunoscãtor de cele trecute cum cã tariori slabi, în trecut nu s-a gãsit unul dintre noi care sã consfin -þeascã pierderea pãmântului sfânt al patriei, astãzi va gãsi sute deoameni aleºi în Sfatul Þãrii care au cãutat zile întregi for mula ca sã scape de acel pãmânt cãutând a masca cu fraze patriotice lipsa lorde statornicie ºi bãrbãþie, lipsa lor de adevãrat ºi energic pa tri o -tism”. Întorcându-ne în istoria mai apropiatã, constatãm cãEminescu a avut o intuiþie pe mãsura geniului sãu.

În ultimul deceniu al secolului trecut (sunã ciudat!), dupãce s-a câºtigat libertatea alfabetului latin, dupã ce în fostele þãricomuniste a fost aplicat principiul dominoului, între România ºiBasarabia s-au stabilit legãturi evidente. Cele mai reuºite, curezonanþã ºi profunzime au fost, ºi au rãmas, cele culturale.Oameni de culturã de pe ambele maluri ale Prutului ºi-au luat înserios rostul lor ºi s-au orientat spre o uniune culturalã ro -mâneascã. ªi micile efuziuni au avut rostul lor. Mi-a fost dat sãparticip la câteva întâlniri de la Uniunea Scriitorilor din Bucureºti, ori la Fundaþia Culturalã Românã, cu prezenþa scriitorilor basa -rabeni, întâlniri care au fixat caracterele esenþiale ale literaturiibasarabene. Academicianul Mihai Cimpoi, preºedintele UniuniiScriitorilor din Chiºinãu, a publicat o carte de referinþã: O istoriedeschisã a literaturii române din Basarabia. Apoi am avut norocul sã

cunosc scriitori basarabeni din mai multe generaþii - de la Gri -gore Vieru la Leo Butnaru, de la Arcadie Suceveanu la EmilianGalaicu-Pãun. De la acel homo christianus de la începutul secoluluiXX pânã la poeþii moderni care s-au sincronizat repede cuprocesul literar românesc ºi cel eu ro pean. Aºa am cunoscut în


partea stângã a Prutului o generaþie de cãrturari care nu invocãnicio dispensã pentru a fi recunoscutã de cultura mamã. Este ceamai serioasã cucerire a intelectualitãþii basarabene din ultimuldeceniu. Este un fapt real, este vorba de o generaþie (generaþii)care au þinut seama de avertismentul lui Santayana cã cine uitãtrecutul este condamnat sã-i repete erorile. Maramureºenii aureacþionat prompt la fenomenul basarabean. Imediat dupã 1990am trecut Prutul. Am þinut sã fie ºi scriitori din Basarabia laFestivalul Internaþional de Poezie de la Sighetu Marmaþiei sau laalte manifestãri culturale din judeþ. Anul trecut, la 31 au gust2000, o delegaþie din Maramureº, având ca iniþiator pe scriitorulGheorghe Mihai Bârlea, prefectul de atunci al Maramureºului, afost prezentã la Sãrbãtoarea Limbii Române. Cu acel prilej a fostlansat un numãr din prestigioasa revistã „Limba românã”, numãr dedicat Maramureºului (numãr alcãtuit de Ana ºi AlexandruBantoº). Atunci am promis cã vom închina un numãr din„România-kilometrul 0” Basarabiei. Se înþelege, un numãr de

revistã nu poate cuprinde - cât am fi dorit - fenomenul cul turalbasarabean. Am încercat sã surprindem câteva secvenþe din acest fenomen. Sunt convins cã puteam realiza un numãr mai con sis -tent. Am încercat sã surprindem ºi mitul christic basarabean darºi deschiderea unor generaþii spre Europa.

Ideea lui Mihai Cimpoi cum cã Christul basarabean este un Mântuitor so cial prin excelenþã ca ºi iudeii de altãdatã, mi se parede luat în seamã. Poeþii Basarabiei se gândeau nu atât la unMântuitor religios ci la un erou naþional, la un eliberator pol i tic ºila un crainic de noi vremuri. O parte din poezia basarabeanãreactualizeazã tocmai episodul crucificãrii pe Golgota. Christuleste un simbol al suferinþei. Poezia ultimului deceniu a intrat,cum ziceam, în rezonanþã cu cea româneascã ºi europeanã.Aceste gânduri am dorit sã le ilustrãm în revistã. Sã aducem unomagiu limbii române din stânga Prutului.

În Casa Limbii Române din Chiºinãu este un gând al lui


Grigore Vieru care mi-a reþinut atenþia „Cred cã vom fi adevãratliberi numai atunci când întreaga Republicã va deveni o Casã alimbii române, iar cãsuþa din Kogãlniceanu nr. 90 se va pres chimbaîntr-o bisericã, prin care sã arãtãm cã suntem fiinþe creºtine ºi nupãgâni”.

Tocmai terminasem acest ed i to rial când am aflat cã din -colo de Prut, la 25 februarie, de Lãsata Secului, situaþia politicãs-a schimbat. Noii conducãtori privesc spre rãsãrit. Moscova ade venit noul far. Limba românã poate avea de suferit. De aceeaacest numãr de revistã poate sã fie un semn cã ochii trebuie sã nefie limpezi ºi clari ºi nu înlãcrimaþi. Avem nevoie în aceste situaþiide luciditate, nu de ceaþã. Îmi voi pune pe fruntea gânduluicuvintele lui Alexei Mateevici: „N-avem douã lim bi ºi douãliteraturi ci numai una aceeaºi cu cea de peste Prut. Aceasta sã seºtie din capul locului, ca sã nu mai vorbim degeaba”.

... Am încercat prin acest gest din Maramureº sã facem ocãlãtorie spre Basarabia interioarã. Ne cerem iertare cã nume de

rezonanþã din stânga Prutului - din mo tive tehnice - nu au fostcuprinse în acest numãr. Nu-i târziu. Cãlãtoria spre Basarabiainterioarã continuã.

Mai 2001

Demnitatea lui Ilaºcu

În cei aproape 9 ani de detenþie, Ilie Ilaºcu nu a renunþat laprincipii. Într-o lume miºcãtoare, din care pãrerile se schimbãprecum bate vântul, Ilie a rãmas statornic în ideile sale. Au trecutvaluri politice peste ele, însã el a rãmas stâncã neclintitã. Lumeaºtie cã dacã Ilie ar fi semnat o singurã declaraþie prin carerecunoºtea autoritãþile nistrene, ar fi fost pus în libertate. A rãmas consecvent cu ideile sale, cu preþul vieþii. Se ºtie cã a fostcondamnat la moarte, iar drept rãspuns a rostit celebra expresie


„Eu vã iubesc, popor român!” În aceastã lume, în care gânduriletind sã construiascã o Europã unitã, se pare cã intuiþia acestui omtrebuie luatã în seamã. Adicã, dincolo de Nistru, este o ranã caredoare. O ranã pe care nici Europa, poate nici România, nu o simtîn profunzimea ei. Poate, multora, Ilie Ilaºcu li s-a pãrut oaventurã într-un imperiu descompus. Mai ales s-au ivit teo -reticieni care amendeazã, legaþi la ochi, un sen ti ment care secheamã patriotismul. La Ilie Ilaºcu era vorba de altceva. Eravorba de jertfa unui om care cunoºtea în profunzime o realitateextrem de tristã. Cunoºtea durerea basarabenilor. Deºi a înduratchinuri neînchipuite pentru secolul care s-a încheiat, a rãmasacelaºi om demn ºi fãrã sã se clatine în faþa furtunii. Mã gândesccã au trecut 9 ani de când Ilie a fost aruncat în temniþã. Douã þãride acelaºi neam ºi o Europã n-au fost suficient de convingãtoarepentru a-l scoate pe acest om la luminã. Cred cu sinceritate cãideile lui Ilie Ilaºcu au speriat serios puterile care se împotriveauunirii României cu Basarabia. Asta a dorit Ilie Ilaºcu. O Moldovã(Basarabia) energicã care sã treacã Prutul. Am un sen ti ment deîndoialã ºi pentru liderii care s-au perindat la conducerea României.Nu voi arunca peste umãr eforturile unora dintre ei. Dar acum, toþise înghesuie sã fie primii pe lista celor care l-au eliberat.

ªtiu cã un prieten de-al meu, poetul Alexandru CristianMiloº din Bistriþa, membru al Asociaþiei Internaþionale aArtiºtilor din Ohio, a strigat timp de 5 ani pentru eliberarea luiIlie Ilaºcu. Poetul bistriþean rãmâne ºi el în discreþia ºi demnitatealui, fãrã sã piardã din vedere cauza pentru care a militat. Cudiscreþie voi aminti cã prin modesta mea putere a cuvântului, atâtîn Maramureº, cât ºi la Chiºinãu, nu am ezitat sã scriu despre IlieIlaºcu. Dar ce poate face cuvântul în faþa unei puteri? Dar se parecã singurul, cuvântul, mai poate sfredeli þeasta celor care gândescîntr-un singur sens. ªi acum, cu emoþie voi spune cã am avutcernita ocazie sã ajung în satul mod est de pe malul Prutului,Taxobeni, ºi sã vãd locurile copilãriei lui Ilie. Atât, m-am încãrcat


cu emoþie, cu lacrimi ºi cu revoltã. Acum mã întreb când Ilie îºi va prelua funcþia de sen a tor ºi va fi prezent la Strasbourg: oare s-aschimbat ceva cu cauza iniþialã a lui Ilie Ilaºcu? Sau Ilie Ilaºcu afost exilat în propria lui patrie de limbã românã? Pentru mine, Ilie Ilaºcu rãmâne un martir al sfârºitului de secol. ªi mai cred cã eroii, de obicei, în timpul vieþii sunt extrem de incomozi. Deocamdatã,mã înclin în faþa demnitãþii lui Ilie Ilaºcu.

7 mai 2001

Ilie Ilaºcu sau eliberarea unui condamnat la moarte

Care a fost „vina” lui Ilie Ilaºcu?

Din momentul apariþiei separatismului transnistrean, IlieIlaºcu s-a angajat deschis în lupta politicã de apãrare a integritãþiiMoldovei. Dupã puciul din au gust 1991, de la Moscova, Ilaºcu aparticipat per sonal la acþiunile echipelor speciale ale Moldovei,trimise pentru a-i aresta pe liderii separatiºti. Atunci când ad -ministraþia, poliþia ºi alte forme ale structurilor statale mol do -veneºti au fost retrase din Transnistria, Ilaºcu a continuat sã-ºiafirme acelaºi crez pol i tic, fiind per fect conºtient de riscurile pecare ºi le asumã. Activitatea politicã a lui Ilaºcu nu s-a limitat doar la apãrarea integritãþii Moldovei, el a criticat în mod sistematicputerea sovieticã, pe care a acuzat-o de a fi ilegalã ºi criminalã. Elºi-a menþinut critica din interiorul unei structuri politice de tipsovietic (Republica Nistreanã), inclusiv în perioada rãzboiuluicând era decretatã stare excepþionalã. Autoritãþile de la Tiraspol,inclusiv Igor Smirnov, au incitat populaþia la lichidarea lui Ilaºcu.Procesul de la Tiraspol a fost o încercare de a apãra legitimitateaputerii sovietice ºi de a o pedepsi pe cea care-o contestã. Încer -când sã justifice ju ridic condamnarea la moarte a lui Ilaºcu,


procesul a vrut sã dea instanþelor europene pilda unui omor rit ual.Pe par cursul procesului, acuzarea nu a reuºit sã aducã nicio probã a vinovãþiei arestaþilor. Aºadar, ei au fost întemniþaþi, ca fiindnevinovaþi. De altfel, rechizitoriul este un text confuz, pânã laridicol. Ilaºcu a afirmat în mod sistematic cã existã o complicitateîntre personaje aflate în structurile puterii de la Chiºinãu ºi altepersonaje aflate în structurile puterii de la Tiraspol. În gen eral,Ilaºcu a fost preocupat de a rosti adevãrul, indiferent de con -secinþele pe care le-a avut asupra vieþii sale. De altfel, în acestezile, asistãm la eliberarea unui condamnat la moarte. Ilie Ilaºcu afost arestat la 2 iunie 1992, ora 4,30. Iatã cum declarã Iliemomentul arestãrii:

„Cum am fost arestat? În dimineaþa zilei de 2 iunie, m-amtrezit la ora 4:30, întrucât trebuia sã plec la Chiºinãu cu trenul de5:20. Am deschis uºa. În acest mo ment au dat nãvalã 10-12 inºi,înarmaþi cu pistoale au to mate, m-au doborât la podea, au prins amã bate ºi m-au legat. Au intrat, au tãbãrât în toate camerele”. Aurmat arestarea celorlalþi din grupul Ilaºcu. Apoi, înscenareaprocesului ºi detenþia.

Grupul ILAªCU

ILIE ILAªCU – nãscut la 30 iulie 1952, în satul Taxobeni,raionul Fãleºti, cãsãtorit, cu doi copii.

ANDREI IVANÞOC – nãscut la 9 martie 1961, satulOpaci, raionul Cãuºeni, cãsãtorit, fãrã copii.

ALEXDANDRU LEªCO – nãscut la 21 februarie 1955,satul Coserniþa, raionul Floreºti, cãsãtorit, fãrã copii.

TUDOR PETROV POPA – nãscut la 23 februarie 1963,satul Chistelniþa, raionul Teleneºti, cãsãtorit, fãrã copii.

PETRU GODIAC – nãscut la 1 octombrie 1967, satulTalmaz, raionul ªtefan Vodã, cãsãtorit, cu doi copii.

Condiþiile de detenþie în închisoarea Hlinaia

Imediat dupã arestare, deþinuþii au fost þinuþi în arestul


miliþiei din Tiraspol, apoi au fost transferaþi la comenduireaArmatei a 14-a, unde au stat vreo douã luni. În cele din urmã auajuns la închisoarea Hlinaia, din Tiraspol, unde au rãmas pânãmai ieri. Întemniþaþilor li s-au aplicat tratamente foarte dure. LuiIlie Ilaºcu, în spe cial. În mai multe rânduri a fost pus la zid, iar înfaþa lui, din apropiere s-a tras cu pistolul la dreapta ºi la stângacapului. Alteori a fost îmbrãcat cu vestã antiglonþ ºi s-a tras cuarma asupra sa din apropiere. De trei ori a fost supus unorexecuþii sim u late: a fost legat la ochi, scos pe un teren viran ºi s-atras – fie cu gloanþe oarbe, fie într-o altã direcþie decât el, pânãcând a leºinat. La una dintre execuþii i s-a citit ºi o condamnare lamoarte. ªi aºa mai departe ...

Soarta soþiilor condamnaþilor

La Tiraspol, soþiilor arestaþilor li s-a creat o atmosferã deintimidare ºi ostilitate. Nina Ilaºcu a intenþionat sã rãmânã câtmai aproape de soþul ei. Dar o echipã de patru persoane, condusã de anchetatorul Starojuk, a sosit la domiciliul ei ºi i-a sechestrattoate bunurile. Dupã aceea, Nina Ilaºcu s-a refugiat la Chiºinãu,apoi în România ºi ne aducem aminte cã a fost ºi în Maramureº,þinut care a primit-o cu mare deschidere sufleteascã. EudochiaIvanþoc a fost obligatã sã pãrãseascã Tiraspolul, deoarece colegiiei de serviciu au fãcut numeroase petiþii pentru a fi datã afarã.Nina Petrov Popa a trebuit sã pãrãseascã Chiºinãul, dupã ce uncoleg al lui Tu dor din Comitetul Militarilor Internaþionali dinAfganistan a hãrþuit-o în permanenþã. Tatiana Leºco a fostacuzatã în pub lic de directorul ad junct al fabricii la care lucra, cãeste soþia unui duºman al poporului. S-a refugiat la Chiºinãu.

Demnitatea lacrimilor

Cu câþiva ani în urmã, o Românie întreagã a putut auzispusele mamei lui Ilie Ilaºcu, prin intermediul postului de Ra dioRomânia Actualitãþi:

„Îþi dau bunã ziua. ªtiu cã mai ai ºi cãldurã. Doresc sã te þii


cum te-ai þinut pânã acuma. Sã nu îngenunchezi înaintea pã -gânilor. Îþi doresc sãnãtate ºi te aºtept acasã”.

Dar mama lui s-a stins din viaþã, fãrã sã-ºi mai vadã fiul.Natalia Ilaºcu, în vârstã de 69 de ani, a fost externatã dintr-unspital din Iaºi ºi s-a stabilit la domiciliul lui Iurie, fratele lui Ilie.Nina Ilaºcu, soþia lui Ilie s-a dus la Parlamentul RepubliciiMoldova pentru a solicita o maºinã sã o ducã pe Natalia Ilaºcu încomuna natalã, Taxobeni, din judeþul Bãlþi. Cu câteva luni înurmã a murit ºi ªtefan, tatãl lui Ilie. Natalia nu a reuºit sã-ºi revadã fiul, întemniþat. Ul tima dorinþã a ilustrei mame, a fost sã i se punãla cãpãtâi portretul lui Ilie, realizat de un pictor român.

Deþinutul politic Ilie Ilaºcu a fost pus în libertate

Liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, a declarat, sâmbãtã,cã a decis sã-l elibereze pe Ilaºcu, dând curs numeroaselorsolicitãri adresate de autoritãþile de la Chiºinãu ºi de reprezentanþi ai organismelor internaþionale.

Preºedintele Republicii Moldova, Vladi mir Voronin, anun -þase cã a convenit cu Smirnov asupra eliberãrii lui Ilaºcu, acþiuneprogramatã pentru 13 aprilie, dar eliberarea a fost amâ natã deoa receSmirnov a solicitat ca Ilaºcu sã îi scrie o cerere de graþiere.

În prima declaraþie fãcutã dupã eliberare, Ilaºcu a precizatcã va rãmâne la Chiºinãu pânã când vor fi puºi în libertate ceilalþitrei camarazi din grupul sãu, care se mai aflã în închisoarea de laTiraspol. Potrivit declaraþiilor sale, abia atunci când ºi ei vor fi însiguranþã, el îºi va putea începe activitatea de sen a tor la Bucureºti.

Ilaºcu a acceptat sã dea interviuri jurnaliºtilor de la locuinþa sa din Chiºinãu, unde au venit foarte mulþi ziariºti.

Ilaºcu a spus cã eliberarea sa a fost to tal neaºteptatã.Sâmbãtã dimineaþa, în celula sa ºi-a fãcut apariþia ministrul se -curitãþii din Transnistria, Vadim Antiufeef. El a ordonat sã-i fie


puse cãtuºele la mâini, dupã care l-a preluat ºi escortat per sonalpânã la Chiºinãu.

Ilaºcu a ajuns la Chiºinãu, unde s-a întâlnit cu preºedinteleVoronin, cu care s-a întreþinut timp de o orã.

La Tiraspol, Smirnov a convocat jurnaliºtii, sub pretextulcã doreºte sã îi felicite cu ocazia zilei presei, sãrbãtoritã pe 5 maiîncã de pe vremea URSS. Smirnov i-a anunþat despre graþierea lui Ilaºcu ºi a spus cã aºteaptã gesturi de conciliere din parteaChiºinãului, fãrã sã precizeze ce anume vrea sã obþinã în nego -cierile cu Vladi mir Voronin, cu care se va întâlni pe 16 mai.Întrebat dacã Ilaºcu a depus o cerere de graþiere, Smirnov a spuscã acest lucru nu conteazã. „Am decis sã-l graþiez folosindu-miatribuþiile”, a spus Smirnov.

Ilie Ilaºcu, pus în libertate de autoritãþile de la Tiraspol, adeclarat cã va ignora condiþiile înaintate de transnistrieni atuncicând i s-a adus la cunoºtinþã decizia de graþiere emisã de IgorSmirnov.

Ilaºcu a spus cã autoritãþile transnistrene i-au cerut sãrenunþe din start la orice intenþie de rãzbunare, sã obþinã re tra -gerea cererii de la Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului ºi sã plece cât mai curând posibil din Republica Moldova. Ilaºcu adeclarat presei de la Chiºinãu cã nu se va conforma condiþiiloranunþate de autoritãþile transnistrene, a cãror legitimitate nu arecunoscut-o niciodatã, chiar atunci când risca pedeapsa capitalã.

Ilie Ilaºcu a declarat cã nu s-a hotãrât când va veni în România.

Ilie Ilaºcu mulþumeºte presei ºi unordemnitari. Îndeosebi preºedintelui Iliescu

Ilie Ilaºcu a mulþumit sâmbãtã ziariºtilor pentru susþinereamoralã ºi materialã acordatã în anii de detenþie. El a precizat cãfãrã sprijinul mass-me dia nu ar fi rezistat fizic în închisoare ºi nuar fi fost posibilã eliberarea sa. Ilie Ilaºcu a þinut sã adreseze, deasemenea, mulþumiri pentru eliberarea sa noii conduceri a


României – premierului Adrian Nãstase, ministrului de externeMircea Geoanã, preºedintelui Adunãrii Parlamentare a OSCE,Adrian Severin, ºi îndeosebi preºedintelui Ion Iliescu. Ilie Ilaºcu a declarat cã, în calitate de sen a tor român, va pleda pentru unireaRepublicii Moldova cu România.

Ministrul de externe al Republicii Moldovadeclarã...

Ministrul de externe al Republicii Moldova, NicolaeCernomaz, a declarat sâmbãtã, postului Ra dio Moldova, cã IlieIlaºcu a fost pus în libertate în urma intervenþiei ministrului rusde externe, Igor Ivanov, care, la solicitarea preºedintelui Vladi mir Voronin, a contactat telefonic, în acest sens, conducerea admi -nistraþiei de la Tiraspol.

CV Tudor este nemulþumit de „încercarea de confiscare a lui Ilie Ilaºcu de cãtre regimul Iliescu”

Preºedintele PRM, Corneliu Vadim Tu dor, a declarat cãeste profund nemulþumit de „încercarea de confiscare a lui IlieIlaºcu de cãtre regimul Iliescu” ºi de faptul cã eliberarea patrio -tului român a fost „speculatã pol i tic” de PDSR.

„Este revoltãtor faptul cã PDSR, care l-a trecut timp de trei luni de zile pe Ilie Ilaºcu ab sent nemotivat de la Senat ºi nu i-a datnici mãcar salariul de sen a tor, acum încearcã sã speculeze pol i ticeliberarea acestui om”, a afirmat CV Tu dor.

Liderul PRM a spus cã „dupã rãzboi mulþi viteji se aratã” ºia apreciat cã dacã Ion Iliescu ar fi vrut sã-l ajute cu adevãrat peIlie Ilaºcu ar fi fãcut-o din 1992 pânã în 2000.

Ilie Ilaºcu este sen a tor PRM.7 mai 2001


„Basarabia, acum, are mare nevoie de noi”

Interviu cu Teodor Ardelean, directorul BiblioteciiJudeþene „Petre Dulfu” Baia Mare

• În curând, o Filialã a Bibliotecii judeþene la Chiºinãu

În perioada 27 au gust – 1 septembrie a.c. s-au desfãºurat laChiºinãu am ple manifestãri ocazionate de Ziua Independenþei ºiSãrbãtoarea Naþionalã a Limbii Române, precum ºi împlinirea a10 ani de la întemeierea Bibliotecii „Transilvania”. Încã din 1990, domnul Teodor Ardelean a fost prezent la principalele momentecare au marcat destinul re cent al acestui pãmânt românesc. În au -gust 1991se afla printre vorbitorii de la tri buna Marii AdunãriNaþionale, mo ment ce a marcat independenþa Basarabiei faþã deimperiul sovietic.

Gheorghe Pârja (Gh. P.): Domnule Teodor Ardelean, ºi înacest an, cu un destin aparte pentru politica Basarabiei, aþi fost invitat lasãrbãtorile de la Chiºinãu. Îmi aduc aminte cã anul trecut, la aceste momentede rezonanþã din istoria Basarabiei, ne-am bucurat împreunã, oameni deculturã din Maramureº ºi din Chiºinãu. Cum a fost sãrbãtoarea din acest an?

Teodor Ardelean (T. A.): Sã o iau, totuºi, din 1991. Dece? Pentru cã atunci, în calitate de di rec tor al Bibliotecii judeþene,am dãruit peste 32.000 de vol ume, care au intrat în fondurileBibliotecii municipale „B.P. Hasdeu” din Chiºinãu ºi parþial înrafturile Bibliotecii „Transilvania”, al cãrei membru fondatorsunt, alãturi de Traian Brad, de la Cluj, ºi Dumitru Pop-Tãmaº,de la Târgu Mureº. Atunci m-am numãrat printre vorbitori înPiaþa Adunãrii Naþionale din Chiºinãu ºi am salutat independenþa Basarabiei faþã de imperiu. Vorbind alãturi de Ion Hadârcã ºiDumitru Matcovschi, atunci am simþit cu adevãrat cel mai înãlþã -


tor sen ti ment naþional. Dupã fiecare frazã, aplauze de bu curie.Niciodatã nu am simþit mai mult, decât atunci, fericirea de a fipar tic i pant la un act istoric. Era în 27 au gust 1991. În 29 au gust,acelaºi an, s-a întemeiat Biblioteca „Transilvania”, cu rosturi majorepentru sprijinirea limbii române, acolo unde încã nu era la ea acasã.Fãrã modestie voi spune cã am avut onoarea sã vorbesc alãturi deAlexandru Moºanu, pe atunci preºedintele Parla men tului, IonUngureanu, ministrul culturii, Ion Hadârcã, vice pre ºedinte alParlamentului, Mihai Cimpoi, preºedintele Uniunii Scriitorilor.

Gh. P.: ªi, totuºi, sã revenim la întrebare. Cum a fost în acest an?

T. A.: Da, sã revenim la întrebare. În acest an nu a fost caanul trecut ci, paradoxal, mult mai frumos. Dacã delegaþia de anul trecut a convenit asupra unor proiecte minunate pentru limbã,credinþã ºi culturã românã – sã nu uitãm proiectul bisericiimaramureºene – de data aceasta momentele con crete ale sãr -bãtorii au cuprins saloane de carte româneascã, inclusiv SalonulNaþional al Cãrþii la Palatul Naþional, lansãri de carte, sim -pozioane, vizite la Centrul Ac a demic „Eminescu”, la ªcoalaNaþionalã de Biblioteconomie, Biblioteca Naþionalã.

Gh. P.: Cu adevãrat momente dense pentru climatul actual dinBasarabia. Ce alte manifestãri au avut loc la Chiºinãu în acele zile?

T. A.: Am participat la dezvelirea bustului lui Brâncuºi ºivernisajul Muzeului de artã „Brâncuºi” – sã nu uitãm cã suntem înanul internaþional dedicat marelui sculp tor român –, dezvelireabustului poetului George Bacovia pe Aleea Clasicilor, la Con gresul filologilor din Basarabia, care a luat o atitudine fermã împotrivarusificãrii oculte ce se practicã în diferite structuri instituþionale, ºipentru pãstrarea limbii oficiale unice: limba românã.

Gh. P.: Totuºi, cum aþi perceput atmosfera din Chiºinãu, începândde la presã, la hotel, la telefoane?

T. A.: Aici e punctul dureros. Sãrbãtorile sunt frumoase,cuvintele rostite îþi merg la suflet, dar pe stradã nu gãseºti un ziar


românesc pentru cã distribuitorii sunt ruºi. Recepþionerele îþivorbesc în limba rusã, telefonistele de asemenea. Oamenii trãiescgreu. Salariile sunt mici (200 de lei un salariu de bibliotecar, ceeace în bani româneºti înseamnã 500 de mii lei). Dar au demnitate.Nu se plâng. Nu se lamenteazã nici între ei, nici în faþa noastrã. Se luptã cu existenþa în speranþa unor vremuri mai bune.

Gh. P.: Înainte de plecare þi-am dat un simbol pentru Basarabia –revista „România km 0”, numãr coordonat de mine ºi închinat Basarabiei.E adevãrat, Basarabiei interioare. Regret enorm de mult cã tirajul oferitBasarabiei nu a putut sã ajungã în aceste momente de sãrbãtoare pentrulimba românã din cauze care mã depãºesc. Cele cinci exemplare cum au fostprimite de prietenii basarabeni?

T. A.: Le-am dãruit prietenilor tãi ºi ai mei: acad. MihaiCimpoi, preºedintele Uniunii Scriitorilor, poeþilor Ion Hadârcã,Valeriu Matei ºi Leo Butnaru, precum ºi istoricului AlexandruMoºanu. Mi s-a spus cã este considerat cel mai frumos dar ce s-afãcut din partea Maramureºului ºi a þãrii. S-au dus multe cãrþi,inclusiv de mine, dar niciuna nu aborda problemele istoriei ºiculturii basarabene. Criticul Mihai Cimpoi m-a rugat sã-þi trans -mit cã te aºteaptã – împreunã cu ceilalþi realizatori – sã o lansezi la Chiºinãu ºi garanteazã cã va fi cu adevãrat o sãrbãtoare aspiritului românesc.

Gh. P.: Dragã Teodor Ardelean, încotro se îndreaptã Basarabia?

T. A.: Basarabia mai trece încã prin vremuri critice ºi arenevoie de noi mai mult decât oricând altãdatã. Azi e mai greu ºide dus carte, ºi sã fii invitat, deoarece rusofonii ºtiu sã punãbarierã. Am încredere însã cã Guvernul Nãstase ºtie ce trebuie de fãcut, vrea ºi poate, iar noi, maramureºenii, în scurtã vreme, vomînfiinþa, cu sprijinul Consiliului Judeþean Maramureº, încã obibliotecã româneascã – Filiala Chiºinãu – a Bibliotecii Judeþene„Petre Dulfu” din Baia Mare.

5 septembrie 2001


Rãbufniri bolºevice la Chiºinãu

De ce ne-am temut nu am scãpat. Dupã instalarea, prinvot, a regimului comunist la conducerea Republicii Moldova, amscris, la vremea potrivitã, cã ne putem aºtepta la o atitudineantiromâneascã de la noii cârmuitori. Timp de câteva luni, gu -vernul moldovean, inclusiv preºedintele Voronin, au stat înexpec tativã. Au mai picurat, pe ici pe colo, atitudini care creionau clar poziþia prudentã faþã de România. Vizitele, destul de dese, ale lui Voronin la Moscova, s-au convertit, se vede, în lecþii bineînvãþate. Dupã vic to ria comuniºtilor, relaþiile dintre România ºiBasarabia s-au rãcit, în ciuda unor declaraþii liniºtitoare. S-a vizattransformarea limbii ruse într-o a doua limbã a statului. S-aadoptat o nouã lege a minoritãþilor, unde au fost introduºi ºi ceicare s-au declarat români.

În aceste zile au avut loc rãbufniri tipic bolºevice laChiºinãu. Mai corect spus la Strasbourg, unde ministrul Justiþiei,Ion Morei, aflându-se la Curtea Europeanã a DrepturilorOmului, unde se afla pe rol procesul intentat Guvernului de laChiºinãu de Mitropolia Basarabiei, a declarat, amintind de tristaperioadã bolºevicã, cum cã între Prut ºi Nistru ar avea loc un ex -pan sion ism românesc care ar putea duce la tragedii de proporþiinaþionale ºi regionale. Dar care-i pricina? În 1992, MitropoliaBasarabiei, care a fiinþat în perioada interbelicã, a fost reactivatã,zeci de parohii, cu sute de credincioºi, s-au pus sub oblãduireanoii eparhii. Dar ea nu a fost recunoscutã de guvernele de laChiºinãu, nici de preºedinþii care s-au succedat. Toþi s-au aliatMoscovei. Nici Biserica Ortodoxã Românã nu l-a pututîndupleca pe Patriarhul Alexei. Aºa cã s-a apelat la justiþie. Lacurþile europene. Aºa a avut prilejul ministrul basarabean sã-ºiverse nãduful pe România. Aºa s-a iscat un scan dal dip lo matic deproporþii. Premierul Nãstase ºi-a anulat vizita la Chiºinãu.


Guvernul României a dat o declaraþie fermã. Începe sã îngheþePrutul. Începem sã ne uitãm urât peste apa românã. Am în mapão invitaþie pentru a participa la Ziua Poeziei de la Chiºinãu (13octombrie). În aceste condiþii se pare cã atmosfera se va schimba. Dincolo de Prut se contureazã o poziþie net antiromâneascã.Stalinistã. Când românii au fost fãcuþi imperialiºti. Fasciºti.Aºtep tãm ºi poziþia guvernului basarabean, care nu poate fi alta,deoarece ministrul Morei nu a vorbit de capului lui la Strasbourg.

5 octombrie 2001

Noiembrie în Basarabia

Bãtând drumul din Maramureº spre Chiºinãu, trecândprintre dealurile Basarabiei, mi-am dat seama pentru a nu ºtiucâta oarã cã fac o cãlãtorie de iniþiere. Toamna în Basarabia esteasemeni omului, un pic aplecat asupra gândurilor, un pic rebel,dar are imaginea interioarã a sufletului descoperitor. Mi-am datseama cã Basarabia, de multe ori, o facem noi mai tristã decâteste. De data aceasta, oamenii care ne-au întâmpinat erau veniþidin partea luminii ºi nu este chiar atât de îngrijorãtor pe cum pare. Vreau a spune cã am avut privilegiul sã mã învârt în spaþiul clar allimbii române – dinspre biblioteci spre Uniunea Scriitorilor,dinspre Primãrie spre satele aºezate domol pe rânduiala unorrâuri. Maramureºenii care au trecut Prutul, o parte consilierijudeþeni, o parte oameni de bibliotecã, au fost primiþi cu sin -ceritatea necesarã. Am discutat cu oameni de litere, de la aca -demicianul Mihai Cimpoi, poeþii Grigore Vieru, Nicolae Dabija,în jurul lor gravitând floarea literaturii basarabene, deci, ne-auconvins cã limba românã dintre Prut ºi Nistru este apãratã cum se cuvine. Am putut constata ºi din numãrul mare de cãrþi carene-au fost dãruite de autori din Basarabia. Cu o privire lucidã amputut face deosebirea dintre factorul pol i tic, care este luat înseamã ºi aºezarea calmã, cãrturãreascã, în care stau ºi creeazã


scriitorii dintre Prut ºi Nistru. Este o îndârjire tãcutã, o bãtãliecrudã, cu lipsa de bani, dar gãsesc soluþii pentru ca revistele ºicãrþile sã aparã.

Darul Maramureºului a fost sub formã de cãrþi. Dar cel mai im por tant lucru a fost cunoaºterea sufleteascã, redescoperireacontinuã a aceluiaºi suflet românesc care nu poate fi blocat dealegeri sau de alte învârteli politice. Peste tot am fost primiþi cudeschidere, cu bucurie, tocmai pentru a înþelege realitatea dinaceastã provincie româneascã. Mi s-a pãrut cã dincolo de Pruteste o lume firesc româneascã, motiv pentru care va trebui sã neaplecãm cu mai multã înþelegere ºi luciditate faþã de aceºti ro -mâni. Cele trei zile petrecute la Chiºinãu au fost o demonstraþiecã este absolut necesar sã ne cunoaºtem într-o formã directã ºi nu din auzite.

Toamna în Basarabia are gust firesc de strugure ºi vinnobil, dar are ºi sentimentul prieteniei ºi al puterii de a ne înþelegeunii pe alþii. Aceastã cãlãtorie, despre care voi mai scrie, mi-adeschis o fereastrã spre pãmânturile noastre de peste Prut.Toamna în Basarabia stã sub semnul luminii ºi al unui spiritistoric de care trebuie sã þinem seama. Albastrul de Voroneþ serãsfrânge pe Prut, ca un curcubeu.

Chiºinãu, 9 noiembrie, 200112 noiembrie 2001

România atentã

Nu cu multã vreme în urmã am fost la Chiºinãu cu un grupde consilieri judeþeni, la care s-a adãugat ºi spiritul Biblioteciijudeþene „Petre Dulfu”, prin directorul ei gen eral, domnulTeodor Ardelean. Am fost primiþi la Uniunea Scriitorilor, cu noifiind tot timpul energicul om de culturã, academicianul MihaiCimpoi. Am participat la deschiderea bibliotecii „Maramureº” ºila lansarea revistei de culturã „România – kilometrul 0”. Zilele


trecute ºi petrecute în Basarabia s-au convertit într-o misiuneculturalã în numele limbii române.

Acolo am trãit un sen ti ment tãiat în douã. Bucuria de aîntâlni spiritul românesc în consolidare, dar ºi um bra Ordinului409 din 7 au gust 2001, al Ministerului moldovean al Învãþã -mântului, care la rândul lui a împãrþit societatea între Prut ºiNistru în douã pãrþi care se împung. Introducerea limbii ruse, caobiect de studiu obligatoriu, începând cu clasa a II-a primarãreprezintã clar voinþa actualei conduceri. ªi ca sã nu ne ascundem dupã deget, putem citi limpede mesajul Moscovei. Tratatulruso-mol dovean, ratificat de majoritatea comunistã din Parla -ment – prevede creºterea rolului limbii ruse în viaþa republicii. S-a ajuns la demonstraþii de stradã. Partidul lui Iurie Roºca are un rolcovârºitor pentru a influenþa încotro se îndreaptã starea ro -mâneascã din Basarabia. Se doreºte o nouã infuzie de rusificare.Am mai spus-o: sunt un admirator fãrã rezerve al profundeiculturi ruseºti. Dar tendinþa de eliminare a limbii românedintr-un teritoriu românesc nu ne poate lãsa indiferenþi.

Actualul guvern de la Chiºinãu, cu apucãturi dictatoriale, ar face o mare greºealã sã-i re prime pe demonstranþi care, culmea,într-o þarã sãrãcitã ºi friguroasã nu cer pâine ºi cãldurã, ci limbamaternã. Adicã limba românã.

România nu poate rãmâne indiferentã la evoluþia situaþieide la Chiºinãu. România trebuie sã fie atentã, deoarece avemlegãturi particulare cu statul vecin de peste Prut. Nu sunt adec -vate nici declaraþiile inflamatorii ºi negândite, nici alte ieºiriextremiste. Ceea ce au declarat pânã acum preºedintele Iliescu ºipremierul Nãstase sunt probe de maturitate. Orice gesturi ex -treme ne pot ridica Europa în cap. Dar ºi Kremlinul. Este chiar ogrea încercare pentru actuala putere pentru a adopta o liniediplomaticã pe muchie de cuþit. Sã nu uitãm cã de la Chiºinãu s-au lansat declaraþiile ministrului Morei (de altfel ºi la Strasbourg),despre pretinse amestecuri ale Bucureºtiului în treburile interne


ale tinerei republici. România trebuie sã îºi cântãreascã bineacþiunile diplomatice. Dar, sã rãmânem o Românie atentã la ceeace se întâmplã dincolo de Prut. Încã o datã mi-a întãrit con -vingerea cã orice demers cul tural este obligatoriu. În acest sensMaramureºul îºi face datoria. Chiar ºi ul tima cãlãtorie spreBasarabia a maramureºenilor face parte din România atentã.

22 ianuarie 2002

Un tren spre trecut

Cineva m-a întrebat: ce rost mai are sã mai scrii atâtadespre Basarabia? Las-o acolo unde a vrut sã meargã. Doaractuala conducere a fost aleasã prin vot dem o cratic. Au vrutcomuniºti, comuniºti au. Îmi pare rãu, dar va trebui sã-i rãspundpersonajului nedumerit cã Basarabia nu este Portugalia, nici Aus -tria, sã zicem, þãri despre care te interesezi doar când a cãzutguvernul sau s-au ciocnit douã trenuri într-un tunel. Basarabiaeste pãmânt românesc, cu populaþie majoritar româneascã, cudestin tragic. Despre Basarabia voi scrie ca despre pierdereamâinii mele drepte. Asearã am vorbit la telefon cu prietenulNicolae Dabija, scriitorul care a publicat cãrþi despre oglindaspartã a Basarabiei. Mi-a spus cã în presa de ieri, din Chiºinãu, aapãrut declaraþia premierului Vasile Tarlev, în legãturã cuamestecul României în treburile interne ale Republicii Moldova.E regretabil – zice premierul moldovean – cã sindromul 1918pare sã-l fi dezorientat pe domnul Adrian Nãstase în asemeneamãsurã încât domnia sa confundã Republica Moldova cu regiu -nea Mureº maghiarã. Domnul prim-ministru al României se facea uita cã Europa trãieºte acum în anul 2002 ºi nu în 1918, nu în1990 ºi nici în 1991, spune maliþios premierul de la Chiºinãu.Reacþia extrem de durã a lui Tarlev la adresa României este fãrãpre ce dent. Puterea comunistã de la Chiºinãu pregãteºte un atacconcentrat împotriva României. Chiar se examineazã retragerea


Ambasadei Republicii Moldova de la Bucureºti. Se va in tro ducefoarte repede studierea în ºcoli a „Istoriei Moldovei”. Deputaþiiradicali sunt foarte porniþi pentru a instaura în regim de urgenþãspiritul moldovenesc. Se zvoneºte cã se cautã un motiv pentru asuprima publicaþiile democratice „Þara” ºi „Flux”. La fel, IurieRoºca a intrat pe mâna serviciilor se crete. Manifestãrile din stradã care cer sã se opreascã rusificarea sunt apreciate de putere ca actede violenþã. Inclusiv poezia lui Eminescu, recitatã în stradã, esteacuzatã de incitare la violenþã. Iurie Roºca crede cã aceastã starede lucruri din Basarabia are în spate forþele imperiale de laMoscova. Controlând zona Transnistriei, Federaþia Rusãinfluenþeazã uºor Chiºinãul, Regimul lui Putin a cãutat sã atragãsub aripã fostele republici sovietice. Astfel Basarabia a urcatîntr-un tren care merge spre trecut. ªi de aceea nu putem rãmâneindiferenþi ce se întâmplã dincolo de Prut. De aceea voi scrie încontinuare despre Basarabia. Nu este un pa tri o tism conjunctural, ci este o datorie istoricã. Precum ai scrie despre pãrinþi.

29 ianuarie 2002

Surprize în anul NATO

În acest an, partidul de guvernare trãieºte emoþia fireascãdacã vom fi sau nu vom fi invitaþi la Praga. În drumul sprecapitala Cehiei avem parte de surprize, sã nu le zic piedici. Deºidin partea puterii actuale drumul este pavat cu bune intenþii,încercãrile nu întârzie sã se arate. Paradoxal, dar surpriza majorãeste însuºi premierul Nãstase. Dupã raportul Armagedon II,care-l privea di rect, a dat rãspunsuri nervoase, pe care apoi le-aregretat. A ocolit într-un fel de diplomaþie ieftinã, stângace,tocmai punctele care se refereau la averea personalã, precum ºipresupusele relaþii cu oamenii de afaceri dubioºi. Cum s-ar zice, alãsat-o în coadã de peºte, aºa încât ºi noi, cei din þarã, dar mai alesstrãinãtatea (nu avem ce face, trebuie sã þinem seama de reacþiile


ei), am înclinat sã credem cã acuzaþiile sunt adevãrate. Arestareaºi interogarea celor douã persoane care se bãnuieºte cã ar fiautorii raportului a pus capac la toate. Gestul a fost asimilat cuepoca lui Ceauºescu. Încã o datã trebuie sã ne convingem cãOccidentul nu este dispus sã ne acorde note de trecere dacã nurãspundem la întrebãrile pe care le formuleazã el.

O altã surprizã este atitudinea colþuroasã a comuniºtilor dela Chiºinãu, care, în cel mai fi del stil sovietic, ne acuzã de pretenþii teritoriale peste Prut ºi de imixtiuni în treburile lor interne. În ul -tima vreme între Bucureºti ºi Chiºinãu s-a instalat un rãzboi rece,deloc prielnic pentru noi. Se ºtie cã o condiþie pentru aderare laNATO sunt relaþiile bune cu vecinii. Ori noi va trebui sã renun -þãm la poziþia noastrã faþã de rusificarea Basarabiei, dacã vrem sãurcãm în avionul de Praga.

O altã surprizã, asta chiar este o surprizã, este declaraþiaministrului nostru de interne, Ioan Rus, în legãturã cu eventualele alegeri an tic i pate. Nu trebuie sã fii un mare cunoscãtor în alepoliticii pentru a-þi da seama ce ar presupune o astfel de vân -zolealã politicã în þarã. Ne este greu sã credem cã ministrul Rus afãcut declaraþia de capul lui, fãrã ºtirea premierului. Deºi Nãstasea reacþionat destul de palid, rãmâne chiar o surprizã cã actualaputere s-ar gândi la alegeri an tic i pate. Ne permitem sã pre -supunem cã undeva aþa este foarte subþire. Dacã se rupe, salvarea va fi anticipatele. O asemenea soluþie mã duce cu gândul cãactualii guvernanþi nu doresc sã salveze þara, ci în primul rândcojocul lor. Dacã nu intrãm în graþii la toamnã, la Praga, actualaputere îºi cam pierde obiectul muncii. ªi cum bolovanul cel mare, care atârnã greu la gâtul PSD-ului, este corupþia, greu de scãpatde ea într-un timp scurt. Drumul spre NATO este pândit demulte surprize. Chiar ce sã crezi despre preºedintele SenatuluiRomâniei, încrengat în afacerea Vîntu, pozând în fecioarã? ªi alteafaceri care apasã greu pe sigla celor trei trandafiri. Soluþia: nu o


minune, ci curãþenia de primãvarã în propria casã. Altfel...surprize, surprize...

5 februarie 2002

Salvarea prin culturã

De 1 martie echinocþiul sufletesc ne desprimãvãreazã. Nepune în legãturã cu o altã stare a naturii. Amân reflectarea acesteiproiecþii deoarece ieri, în Baia Mare, m-am întâlnit cu revigorareaspiritului în prezenþa unui fin ºi profund intelectual român:Varujan Vosganian. Nu prea sunt cutreierat de entuziasme înlumea aceasta care încã mie mi se pare confuzã. Dar e un re gal alfiinþei sã ai privilegiul sã îl asculþi pe Varujan Vosganian ºi sãconstaþi cã acest intelectual te salveazã de la alunecarea spredisperare. Miraculos, el vede în lumea în care trãim nu osuferinþã, ci o datorie de a fi în ea. El considerã cã a fi generaþie de sacrificiu nu este o prãbuºire într-o melancolie fãrã sfârºit, cichiar o virtute a existenþei. Refuzã plânsul ca formã a plutirii spremargine, jeluirea ca mascã a lipsei de vigoare. În prezenþa ideilorlui þi se lumineazã orizontul, aberaþiile realitãþii devin rumeguº.Prin harul ºi darul oratoriei, care este pusã în miºcare de o culturãprofundã, Varujan Vosganian convinge. Refuzã lamentaþia.Situaþia este prea gravã ca sã ne putem permite riscul sã fimpesimiºti. El crede cã România nu este pierdutã. România nu seaflã în al doisprezecelea ceas. El crede în sensul schimbãrii. Ospune limpede ºi rãspicat cã nimic nu este mai trist pe lume decâtsãrãcia. Se referã la sãrãcia de orice fel. Pericolul cel mare pentrudestinul unui popor este atunci când oamenii se obiºnuiesc cusãrãcia. De ce am mai trãit o stare de revigorare a spiritului?Pentru cã ieri Varujan Vosganian ne-a spus cã acum România arenevoie de cea mai mare iubire. Nu atunci când românii cei mulþiîºi vor permite sã-ºi facã vacanþele pe Coasta de Azur. Vorbinddespre evenimentele de la Chiºinãu, a spus rãspicat cã nu putem


sã fim tãcuþi, acum, faþã de Basarabia. Gândeºte ca un intelectualeu ro pean, deci nu face strategii de ocazie în privinþa românilor de dincolo de Prut. Crede cã acolo se face istorie. Apoi constatã culuciditate cã tradiþiile româneºti au fost lãsate în uitare. Comu -nismul nu a murit în decembrie 1989. Atunci au murit niºte tineri. Prezentul nostru este un prezent ghemuit. Dar nu crede înteoriile pesimiste care vorbesc despre sãrãcie ºi umilinþã ca despreun destin implacabil al românilor. Crede în iniþiativa privatã. ªi înrespectul pentru valoarea umanã. Mai ales în democraþie.

Ieri am fost bântuit de spaime ºi copleºit de nesiguranþã.Acest intelectual de excepþie m-a fãcut sã ies din captivitate.M-am desprimãvãrat. Cu gândirea suplã ºi profundã a lui Varujan Vosganian întâi martie aratã altfel. Este bucuria prin spirit. Sal -varea prin culturã.

1 martie 2002

Judecarea pruncilor

În Basarabia tensiunea nu a scãzut. Preºedintele comunistVladi mir Voronin a reluat atacurile la adresa României, care, înopinia lui, s-ar implica în afacerile interne ale RepubliciiMoldova. Liderul comunist spune clar cã va aprofunda relaþiilecu Federaþia Rusã „chiar dacã acest lucru stã ca un os în gât unorvecini, cum ar fi România, care s-au crezut stãpâni la noi ºi ne-autratat ca pe o colonie.” Este clar cã Voronin habar nu are ce simte un român pentru Basarabia. El este un personaj pur pol i tic,sovietizat, care nu reacþioneazã cu sufletul, ci rãspunde la ordine.Românii ajutã ºi au sprijinit Basarabia, dupã puteri, din senti -mentul firesc cã dincolo de Prut este un teritoriu românescvânturat de istorie. Nu ºtiu când Basarabia se va uni cu România,dar ºtiu limpede cã acolo sunt români care se strãduiesc dinrãsputeri sã rãmânã români. Republica Moldova este cel maisãrac stat de pe con ti nent. Culmea cã basarabenii au ieºit în stradã


nu sã cearã o bucatã de pâine, ci sã-ºi apere limba în care s-aunãscut. Un fenomen absolut inedit la începutul mileniului trei.Cei care au dat culoare ºi tensiune manifestãrilor de la Chiºinãuau fost pruncii. Ei au devenit actorii strãzii. Au recitat dinEminescu, au rostit rugãciuni. Autoritãþile au început anchetele.Este complicat ca la vârsta visãrii sã fii luat la întrebãri, sã fiinumit sa tan ist pentru cã vrei sã-þi vorbeºti limba. Poliþia a început hãrþuirea ºi judecarea pruncilor. Sã-i intimideze. Preoþii au venitcu aghiazmã sã-i purifice, sã alunge spiritele necurate. Îi vãd latelevizor, tineri cu tricolorul vopsit pe obraz, strigând din rãs -puteri împotriva rusificãrii Basarabiei. Nu ºtiu cât este substratpol i tic, dar mi se pare absolut de admirat aceastã generaþie carevrea sã trãiascã în spiritul neamului din care face parte. Nu maipoate fi asupritã cu metodele sovietice. Vremea colonialismului atrecut. Tinerii vor sã fie liberi în propria lor limbã. Mi se pare ungest de neconceput, la începuturile mileniului trei, ca pruncii sãfie anchetaþi, judecaþi pentru cã vor sã vorbeascã în limba ro -mânã. Oare unde-i libertatea, doamnã Europã?

12 martie 2002

O vizitã aproape secretã

Nimeni nu mai ascunde faptul cã între Bucureºti ºiChiºinãu relaþiile diplomatice sunt încordate. E un fel de supãrare þâfnoasã, ca între pruncii ce ºi-au pierdut jucãriile. ªi acum seceartã pentru lipsa lor. Totul a început, acum câteva luni, cânddemnitarii comuniºti de la Chiºinãu s-au rãstit la România. Apoire proºurile au început sã se contureze serios. Premierul românºi-a amânat vizita plãnuitã dincolo de Prut. Premierul VasileTarlev, cu mutra lui de fecior necopt fugãrit de fete din ºezãtoare, se þine bãþos. Comunistul Voronin, întors re cent bine instruit dela o reuniune CSI, a reluat atacurile la adresa României. Româniaa devenit os în gâtul relaþiilor Basarabiei cu Federaþia Rusã.


Preºedintele comunist, bãtând câmpii, spune cã românii au tratatBasarabia ca pe o colonie. Zãu, omul acesta habar nu are ce þarãcon duce. Cu asemenea fel de a gândi chiar nu ai cu cine schimbao vorbã diplomaticã la Chiºinãu. Cu Iurie Roºca e ºi mai delicat.Orice di a log cu el este taxat de amestec în treburile interne aleMoldovei de peste Prut. A-l încuraja acum pe Roºca ne-am tãiaorice aspiraþie spre NATO. Chiar, complicatã situaþie.

ªi totuºi s-a gãsit o formulã inteligentã. A fost abordatprimarul Chiºinãului, Serafim Urechean, care a apãrut într-ovizitã aproape secretã la Bucureºti. Externele de la Chiºinãu auridicat din umeri. Pe de altã parte nici o persoanã din Primãrie nucunoºtea scopul vizitei lui Urechean la Bucureºti. AmbasadaMoldovei, de pe Aleea Alexandru, a aflat de la ziariºtii români cãprimarul Chiºinãului ar fi la Bucureºti. ªi nu era o plimbare purprotocolarã, ci a avut întâlnire cu premierul Nãstase. Ni s-a pãrutun pas dip lo matic românesc inteligent. Cunoscându-l pe domnul Serafim Urechean pot spune cã este un excelent partener de di a -log. Îmi aduc aminte cu plãcere de întâlnirile pe care le-am avutcu Domnia Sa la Chiºinãu. Un bãrbat inteligent, cultivat, cuexperienþã administrativã. Cu vederi largi, pricepe ce înseamnãBasarabia pentru România, dar o spune discret. Chiar este un findip lo mat. Sunt convins ca Serafim Urechean este cam singurulpartener de di a log de la Chiºinãu, care ar putea debloca relaþiileîncordate dintre cele douã state.

Dacã mai spun cã este un intelectual care pricepe ce pericol reprezintã rusificarea Basarabiei vom întregi profilul acesteiperso nalitãþi. Este consãtean ºi bun prieten cu academicianulMihai Cimpoi.

Vizita aproape secretã a lui Serafim Urechean la Bucureºtipoate fi de bun au gur. Mai ales cã primarul ºi-a alcãtuit oformaþiune politicã – care-i poartã numele – o alianþã de stânga –care nu-i cuprinde pe comuniºti. Sã fie într-un ceas bun!

14 martie 2002


Un conflict dureros

Dacã dispariþia deputatului Vlad Cubreacov aruncã regi -mul comunist de la Chiºinãu într-un teritoriu primitiv, conflictuldeschis între Iurie Roºca ºi Ilie Ilaºcu vine sã argumentezefracturarea curentului românesc din Basarabia. Nu am uitat câtãcernealã s-a scurs pentru eliberarea lui Ilie Ilaºcu din închisoareade la Hlinaia, cu câtã admiraþie a fost înconjurat condamnatul lamoarte, câte suflete sin cere a miºcat când din cuºca tribunalului arostit celebrele cuvinte: „Eu vã iubesc, popor român”. Mulþi auaºteptat eliberarea lui Ilie Ilaºcu ca pe o salvare a omului care arputea uni forþele democratice din Basarabia. Credeam cã el estemântuitorul pentru ideea de consolidare a unui regim deschisdialogului la Chiºinãu. Credeam cã suferinþa pentru ideea sacrã aneamului poate salva confuzia de dincolo de Prut. Dar se vede cãistoria dã replici rapide. Dacã am respectat pânã la demnitatemotivul detenþiei lui Ilie Ilaºcu, sincer ºi eu mã aºteptam la un altefect al lui în libertate. Dar când am constatat cã între Ilaºcu ºiRoºca – conducãtorul manifestaþiilor anticomuniste de laChiºinãu este un con flict deschis m-am întristat. Când am aflat cã dihonia, care a intrat între ei este veche, de pe vremea rãzboiuluidin Transnistria, mi-am dat seama cât de vicleanã este chiarrealitatea. Cã între cei doi lideri este o duºmãnie pe faþã ne-o aratã ºi o întâmplare recentã, când Mitropolitul Basarabiei, ÎPS Petru acãutat o mediere între cei doi certaþi. Se pare fãrã izbândã. Dacãlumea de la Chiºinãu iese în piaþã pentru a apãra istoria ºi limbaromânã mi se pare ciudat sã constaþi cã între doi oameni în caremulþimea îºi pune nãdejdea existã conflicte care mocnesc demultã vreme. De altfel, am mai spus-o. Acolo, la Chiºinãu, forþele româneºti sunt dezbinate de multã vreme. Încã de pe când erau la putere. Aflându-mã de mai multe ori printre liderii basarabeni am putut sã constat eu însumi rãceala care-i stãpânea. Un motiv


pentru care au fost îndepãrtaþi de la conducerea þãrii. E adevãrat,prin vot. Conflictul dintre Ilie Ilaºcu ºi Iurie Roºca este o ranãdeschisã. Greu de crezut cum ideile mari nu-i pot uni pe aceºtilideri orgolioºi. Nu uit cuvintele lui Ilaºcu: „Eu vã iubesc poporromân!” Oare s-a spulberat mãreaþa mãrturisire?

27 martie 2002

Poezia în Europa

Într-o noapte de iulie, din acest an, am trãit o experienþãcare mi-a dat peste cap multe îndoieli ºi scepticisme în legãturã cu iubirea de poezie. Salonul 124 de la hotelul „Carpaþi” din BaiaMare s-a transformat într-o agora, în care, convocaþi de profe -sorul George Achim, au intrat poeþi ºi iubitori de poezie dinItalia, Grecia, Polonia, Ar gen tina, Republica Moldova ºi Ungaria. Starea poeticã era vegheatã de douã lumânãri aprinse. Misterulpoeziei era asigurat. Mi-am dat seama cã în poezie orice limbãsunã frumos. Spiritul poeziei poate sã uneascã sufletele. Ideea cãpoezia este un gen anacronic nu o pot împãrtãºi, precum nu potcãdea de acord cu gândul cã poezia trebuie strigatã în stradã.Rãmân la pãrerea vechilor greci cã poezia este însoþitã de cântec.De tãcere.

Profesorul Achim prezintã doi mari poeþi ai liricii ro -mâneºti: Nichita Stãnescu, cu insurecþia în limbaj ºi ªtefanAugustin Doinaº, un poet al esenþelor, al echilibrului, al sen -surilor adânci.

Giovanni Magliocco vine din Calabria, unde tradiþia se mai pãstreazã, citeºte din Ungaretti, un poet al Mediteranei, în italianã ºi în românã. Sonia accentueazã simbolurile din poezia mareluipoet. Grecii cântã pe versuri de Elytis, muzicã de Mikis Teodo -rakis. Versuri despre drama emigranþilor greci prin Europa dupãal doilea rãzboi mondial. ªi Dumnezeu te ajutã dacã vrei sã fiiliber, ne tra duce Dimitris Baumbas. Alicia din Ar gen tina declarã


cã poezia o odihneºte. Natalia Cojocaru, din Chiºinãu, recitã cuartã un frumos poem al Magdei Isanos. Fotini din Grecia recitãdin creaþia ei un su perb poem. „Privirea înlãcrimatã care îmbã -trâneºte în gând”. Monika din Polonia are discursul circumscrisîn jurul marilor creatori polonezi.

De când îi lumea poezia nu a avut o receptare democraticã. Când s-a încercat, ori a eºuat ori a degenerat. Poezia este mãreþiainterioarã a omului. Cum spunea Ioan Alexandru, poezia esteexpresia teribilei iubiri care se revarsã în mãtcile domoale aleînþelepciunii. M-am convins cã Europa nu este vãduvã de poezie. Chiar nu credeam sã mai fie tineri în Europa care sã cunoascãbine poezia italianã, greceascã, francezã. ªi poezia românã. Eisunt participanþi la Cursurile de limbã, culturã ºi civilizaþie ro -mâneascã, organizate de Fundaþia Culturalã Românã. Existã ocale simbolicã a sufletului la care nu renunþãm. Este calea poezieispre Europa.

31 iulie 2002

Robinetul rusesc

Zeci de mii de basarabeni s-au adunat pe strãzile Chiºi -nãului pentru a solicita anularea planului rusesc de federalizare aBasarabiei ºi demisia conducerii comuniste. Protestele demon -stranþilor sunt puse sub faldurile drapelelor tricolore, ale UniuniiEuropene ºi ale Alianþei Nord-Atlantice. Rusia ºi-a manifestat pefaþã interesul ma jor pentru teritoriul dintre Prut ºi Nistru, forþând mâna lui Voronin pentru a semna memorandumul. Adicã un actprin care se acceptã federalizarea Republicii Moldova. De fricaprotestelor strãzii, Voronin a amânat sã-ºi punã semnãtura peacest act supãrându-l destul de tare pe Vladi mir Putin. Care s-asimþit astfel umilit, drept pentru care ºi-a anulat vizita la Chiºinãu. S-ar pãrea cã preºedintele moldovean a intrat în dizgraþiaKremlinului, pregãtindu-i-se debarcarea. Modelul geor gian se


vrea aplicat ºi aici, dar cu alt fel de catifea. Cel care este vizatpentru funcþia supremã în stat este primarul Chiºinãului, SerafimUrecheanu, conducãtorul Alianþei „Moldova noastrã”, o for -maþiune anticomunistã. Rãu s-a supãrat Putin pe Voronin, dacãl-a ales pe Urecheanu înlocuitor. Ideea preºedintelui rus de a re -face vechea URSS, pe alte criterii, se loveºte tocmai de protestelebasarabenilor, care nu vor federalizare, nici comunism.

Ca sã-i îmblânzeascã pe protestanþi, Gazprom-ul a tãiat,acum în preajma iernii, jumãtatea din cantitatea de gaze naturalecare vin în republicã pe motivul marilor datorii. Robinetul rusescse vrea o armã eficace pentru ca ideile Kremlinului sã prindãcontur în Basarabia.

S-a aºteptat mult de la Reuniunea Organizaþiei pentruSecuritate ºi Cooperare în Europa. Aici ºeful delegaþiei ruse,ministrul de externe Igor Ivanov, a arãtat în declaraþia sa cã„Rusia a depus mari eforturi pentru soluþionarea conflictuluitransnistrean, memorandumul propus pentru federalizareaMoldo vei fiind o soluþie bunã în acest sens”.

Diplomatul rus ºi-a spus lecþia ºi a pãrãsit întrunirea înainte de vreme, fãrã a se lua nicio decizie.

Putin vrea sã-ºi extindã supremaþia asupra teritoriuluidintre Prut ºi Nistru, socotind cã americanii sunt preocupaþi desituaþia din Irak. Însã Colin Powel a somat Rusia sã respectetratatele internaþionale, ceea ce a amânat, nu ºtim pentru cât timp, ofensiva ruseascã spre Chiºinãu. Nu am uitat cã în 1999, la Is tan -bul, Rusia s-a angajat sã-ºi retragã trupele din Transnistria, pânãîn 2003. Acum ea vrea sã le menþinã pânã în 2030.

Deºi România s-a arãtat extrem de interesatã de situaþia din Transnistria, ea a fost ocolitã de la consultãri. În zonã s-a creat ostare de tensiune, care are date imprevizibile. Soarta Basarabiei se joacã din nou la ruleta ruseascã. Robinetele Gazprom-ului, sunt o armã extrem de durã atât pentru România cât ºi pentru Basarabia. Dacã pânã acum Statele Unite nu pre acordau importanþã râului


Prut, de acum va fi trecut pe agenda diplomaticã a lor. Oricum,României i s-au accentuat grijile spre Est.

5 decembrie 2003

Tributul lui Ion Druþã

Despre Ion Druþã, spirit revoltat ºi autor înzestrat am ºtiutcâte ceva înainte de deschiderea podurilor peste Prut. Ni sespunea cã face parte din avangarda spiritualitãþii basarabene carea pledat pentru alfabetul latin. Poliglotul Vlad Pohilã îmi po -vestea cã a participat alãturi de Ion Druþã la editarea publicaþiei„Glasul”, ziar cu litere latine, care a apãrut în þãrile baltice laînceputul anului 1989. Apoi, Ion Druþã scria la Roma la sfârºitullui noiembrie 1989 un articol incendiar despre calvarul prin caretrecea poporul român. Titlul articolului este sugestiv „Cine astins lu mina în România”. Am fost în repetate rânduri la Chi -ºinãu, dar nu mi-a fost dat sã îl întâlnesc pe Ion Druþã. Regretatulregizor Emil Loteanu îmi spunea cã portretul lui Ion Druþã esteserios „modelat”, mai nou, dupã chipul ºi asemãnarea puterii dela Moscova. I-am pãstrat o discretã admiraþie distinsului prozator ºi dramaturg, dar citindu-i publicistica am detectat serioase pilderuseºti (ºi nu slave) pentru explicarea spiritualitãþii româneºti.

Ion Druþã a împlinit 75 de ani. A fost la Chiºinãu – eltrãieºte la Moscova – pentru a participa la manifestãrile orga -nizate cu ocazia împlinirii vârstei amintite. Scriitorii l-au aºteptatla sediul Uniunii, dar cunoscutul om de litere a preferat sã fieprezent la serata preºedintelui Voronin ºi a premierului Tarlev.Preºedintele Uniunii Scriitorilor de la Chiºinãu, academicianulMihai Cimpoi, a afirmat în deschiderea unei expoziþii de carteconsacrate lui Druþã cã acesta a pactizat cu cei care an te rior l-aublamat ºi au dorit excluderea lui din viaþa publicã ºi literarã.Cimpoi a mai spus cã refuzul lui Ion Druþã de a veni la Uniunea


Scriitorilor aratã clar cã el are mai multe poziþii civice decât ceimai mulþi dintre colegii lui.

Aparent miraculoasã este rotirea celui care, în noiembrie1989, se întreba „Cine a stins lu mina în România?” ªtim cã el atrebuit sã pãrãseascã Chiºinãul ºi sã se stabileascã la Moscova dincauza persecuþiilor din mo tive ideologice. Moscova l-a ocrotit înconflictul sãu cu Ivan Bodiul, pe atunci prim-secretar al CC alPCM. În 1989 îl gãsim deputat al Sovietului Suprem al URSS. Înacelaºi an a participat, în calitate de consilier al liderului sovieticMihail Gorbaciov, la uniunea sovieto-americanã din Malta. Îlgãsim în preajma fostului preºedinte moldovean Mircea Snegur,animând Congresul „Casa noastrã Republica Moldova”. Intelec -tualii din capitala Basarabiei au calificat aceastã iniþiativã drept for de constituire a „moldovenismului vul gar”. Druþã a mai avut oiniþiativã stranie: la marginea oraºului Soroca a pus piatra detemelie a monumentului poetului necunoscut cu denumirea„Badea Mior” (aluzie la anonimul autor al Mioriþei). Proiectul agenerat atitudini contradictorii.

Cum sã-l sãrbãtorim pe distinsul scriitor Ion Druþã? Prinatitudinile sale din ul tima vreme, este limpede cã are pãrericonfuze despre ceea ce înseamnã scriitor naþional. Mesajul dinromanele lui aparþine unui timp pe care l-a îngropat chiar IonDruþã. Aparþinem unei lumi în derutã aºa cã ºi spiritele aleseplãtesc straniul tribut.

26 ianuarie 2004


Alãturi de Nicolae Dabija

Ne-am luat cu alegerile, cu rãutãþile lumeºti, cu patimilenoastre necuprinse, cu orgoliile nemãsurate ºi uitãm deBasarabia. Uitãm cã dincolo de Prut sunt români care îºi duc greu crucea de a fi la ei. O fac însã cu consecvenþã ºi demnitate. ªi cusacrificii. Re cent l-am întrebat la Cluj pe academicianul MihaiCimpoi: Ce mai face poetul Nicolae Dabija? Mi-a rãspuns în felul lui înþelept: Are probleme Nicolae. Apoi, o nepoatã a distinsuluipoet ºi om pol i tic, doctoriþã în Maramureº, îmi dã din când încând veºti despre celebrul ei unchi. Nicolae Dabija o duce greucu actuala putere de la Chiºinãu. S-a mers pânã la ameninþãri cumoartea. Împotriva lui s-a dezlãnþuit teroarea. Este hãituit ºidisperat. Ce a fãcut Nicolae Dabija atât de greu când a intrat încon flict dur chiar cu preºedintele Voronin? Ce a fãcut toatã viaþa.A demonstrat cã este român. Fitilul s-a aprins re cent, când înpublicaþia naþionalã „Literatura ºi arta” pe care o con duce a scrisun articol prin care semnala faptul cã prin cãsãtoriile mixte, întimpul ocupaþiei sovietice, s-a încercat deznaþionalizarea ro -mânilor din Basarabia. Toatã presa oficialã ºi rusofonã l-a pus lazid. Însuºi Voronin, la Ziua Presei, le-a mulþumit ziariºtilor cãl-au atacat pe Dabija. El, poetul ºi publicistul Nicolae Dabija, numai are liniºte, în propria lui þarã. Nu poate spune cã aparþineneamului românesc. Nu-ºi poate exprima punctul de vederedespre o realitate pe care o cunoaºte. Împotriva lui s-a ridicat unparlamentar eu ro pean care a plecat urechea la muzica puterii.Nicolae Dabija este hãituit la Chiºinãu. Pentru cã aratã românilordintre Prut ºi Nistru cã sunt români. Iar Europa are altepreocupãri. Nicolae Dabija crede în unirea teritoriului vechi alMoldovei cu þara-mamã. Asta iritã peste mãsurã puterea actualãde la Chiºinãu.

Din acest colþ de paginã spun: sunt alãturi de Nicolae


Dabija. ªi nu sunt singur. Nu-i aºa, dle Teodor Ardelean? Biblio -tecile din Chiºinãu, ºi nu numai, depun mãrturie.

2 iunie 2004

Copiii Transnistriei

Acest titlu îmi aduce aminte de un gest cu rezonanþã pecare ziarul nostru l-a fãcut în iulie 1992, în timpul rãzboiului de pe Nistru. Atunci am adus în Maramureº, din zona de con flict, vreotreizeci de copii pentru a-i feri de tensiunea nefericitelor eve -nimente. Împreunã cu colegul Vasile Iluþ am pornit spreTransnistria. Nu am ajuns doar pânã la Chiºinãu deoarece pentrunoi era riscant sã mergem în zona beligerantã. Copiii i-amaºteptat în biroul lui Iurie Roºca, din Chiºinãu. Au venit de peNistru într-un autobuz rusesc protejat de plase de camuflaj. Austat mai bine de o lunã în Maramureº cu grija multor colegi de la„Graiul Maramureºului”. La întoarcere, spre casã, am avutîngãduinþa de a merge cu autobuzul nostru pânã în localitateaVadul lui Vodã. Se credea cã armele au tãcut. Ca în orice rãzboinu se ºtie când se trage ultimul cartuº. Aºa cã podul de la Vadullui Vodã, de peste Nistru, a fost lovit înainte cu puþin timp de aajunge noi. Dinspre Dubãsari se mai auzeau focuri de armã. Îmiamintesc cã pe parbrizul autobuzului am pus o hârtie pe carescria mare: Copiii Transnistriei. ªi în România ºi în Basarabiainscripþia era ºi un paºaport moral de liberã trecere.

Dupã 12 ani, creºte tensiunea pe Nistru. Unii dintre copiiiaceia care au fost aduºi în Maramureº pentru a fi feriþi de rãzboiacum pot fi tineri sub arme. În Basarabia sau în Transnistria. Seºtie cã autoritãþile separatiste de la Tiraspol, prin utilizarea forþei,au evacuat Liceul „Evrika” din Râbniþa. Liceul „Alexandru celBun” din Tighina este pãzit de elevi ºi profesori. Mi se pare ungest tulburãtor al copiilor care stau în sãlile de clasã pentru a nu fievacuaþi. Pentru a putea învãþa în limba românã. Copiii


Transnistriei se luptã cu mentalitãþi staliniste la începutul mile -niului trei. Aceastã atitudine feudalã a autoritãþilor transnistrenefaþã de români este o întoarcere nepermisã într-o istorie întu -necatã. Tensiunea creºte. Se vorbeºte de rãzboi pe Nistru. Cineeste în spatele acestui aventurier Smirnov adus din Kamciatca sãfacã stat la gurile Dunãrii? Nu este greu de ghicit cã pãpuºarul seaflã la Moscova. Ce sã faci în asemenea situaþii? Ca ziarist, scriu.

Acum dau un sens tragic afiºului de pe parbrizul auto -buzului care ne-a dus din Maramureº pe Nistru ºi înapoi. CopiiiTransnistriei se luptã pentru limba românã cu zvârcolirile rãmã -ºiþelor unui imperiu de tristã amintire.

10 august 2004

Altfel despre Transnistria

Auzim, vorbim, scriem despre Transnistria, dar acestuicolþ de pãmânt nu-i prea ºtim istoria. Nu o pot explica în câtevarânduri, dar încerc sã desluºesc câteva enigme, avându-l ca sfã -tuitor, aici pe malul mãrii, la Casa Scriitorilor din Neptun, peomul pol i tic, scriitorul, patriotul Nicolae Dabija, din Chiºinãu,care ºi-a pus numele pe o carte, care poartã titlul Moldova de pesteNistru, vechi pãmânt strãmoºesc. Un titlu care spune totul. Autorulobservã cã toþi cãlãtorii strãini care s-au referit la acest teritoriu au consemnat numai localitãþi româneºti ºi tãtãreºti ºi nici unaruseascã sau ucraineanã.

Sta lin creeazã dincolo de Nistru, din 1924, o RepublicãAutonomã Moldoveneascã pentru a putea anexa întreagaBasarabie sau chiar întreaga Românie. Basarabia a fost rãpitã în1940. Cu România nu i-a reuºit planul.

Dupã cãderea Uniunii Sovietice, armatele ruseºti s-au re -tras din Europa ºi din fostele republici sovietice. RepublicaAutonomã Transnistria, ce-ºi zice ºi Moldoveneascã, a rãmas sub


ocupaþie, fiind o fãcãturã ruseascã pentru a câºtiga un cap de podmilitarizat în spatele Ucrainei, o ameninþare pentru Balcani.

Nicolae Dabija îmi confirmã cã propunerea lui Belkovskide a se uni Basarabia cu România în schimbul teritoriilor dedincolo de Nistru ar conveni acum ruºilor. Pentru ruºi, Basarabiaeste teritoriu pierdut. Ar câºtiga Transnistria. De aceeaBelkovski, cu ºtire de la Putin, a fãcut o dezbatere pe aceastã temã re cent la Bucureºti.

Subiectul nu este nou. Pe când Nicolae Dabija era deputatîn Parlamentul de la Moscova, s-a discutat cu delegaþia ucrai -neanã pentru un schimb de teritorii. În sudul ºi nordul Basara biei.Ucrainenii au prizat la di a log, dar discuþiile au fost abandonateodatã cu prãbuºirea Uniunii Sovietice.

Rusia, ºtiind acele discuþii, a venit cu planul Belkovski, care vizeazã Transnistria. De aceea tensiunile de aici pot fi dezamor -sate în primul rând cu ajutorul nostru. Pânã atunci se vor cãutapretexte pentru a se crea ar ti fi cial disensiuni între Chiºinãu (ori -cine s-ar afla la putere) ºi Tiraspol. Transnistria, din vreme, a fostrâvnitã ºi folositã într-un singur scop: stra te gic.

Dureroasa prigoanã din ºcolile româneºti din aceste zileface parte din ºicanarea unei populaþii care incomodeazã planu -rile Kremlinului. Este cea româneascã, cu limba ei cea românã.

27 august 2004

Un domn de la Chiºinãu

Uniunea Scriitorilor din România, ca instituþie, are undestin tulburat. Spe cific României în tranziþie. Dupã preºedinþiafurtunoasã a lui Mircea Dinescu, suficient de controversatã,urmeazã o perioadã de consolidare a ei, ºi de ce nu am spune, ºi acondiþiei scriitorului sub Laurenþiu Ulici. Fotoliul prezidenþialrãmâne va cant prin moartea tragicã a distinsului critic în lunanoiembrie 2000. Este ales preºedinte prozatorul Eugen Uricaru,


care ºi el pãrãseºte scaunul din fruntea breslei înainte de vremeprintr-o demisie încã nu suficient explicatã. Oricum în 17 iunieerau stabilite alegerile, iar Uricaru avea mari ºanse.

Cei care nu prea ºtiu ce-i cu Uniunea Scriitorilor dinRomânia sã reþinã cã ea nu dã nici lapte, nici carne, nici pensie. ªitotuºi ea existã ºi minþi luminate ºi bine aºezate în gândire spun cã nu e bine sã se renunþe la aceastã instituþie care coaguleazã cât decât spiritul de breaslã al scriitorilor. Cã ea nu mai trebuie sãfuncþioneze dupã principiile trecutului este foarte adevãrat. Eu aº vedea bun modelul interbelic când preºedinte al Societãþii Scrii -torilor din România a fost Liviu Rebreanu. Apoi, Uniunea Scrii -torilor (ar putea relua denumirea dintre cele douã rãzboaie) maioferã ºi confirmarea condiþiei de scriitor. Uniunea nu face operãnimãnui, un scriitor se prezintã pe sine, cu valoarea cãrþilor lui,dar mai are o brumã de prestigiu în recomandarea breslei. Camembru al Uniunii Scriitorilor (ºi sunt de câþiva ani) nu mã simtnici mai talentat, nici mai avantajat, ci am o liniºte interioarã cã nu rãtãcesc singur prin lumea aceasta suficient de burlescã.

Nu peste multã vreme, o bunã parte din scriitorimearomânã se va întâlni la Bucureºti pentru a-ºi alege preºedintele peo perioadã de patru ani. ªi-au depus candidatura: NicolaeManolescu, Vic tor Frunzã, Cezar Ivãnescu ºi George Gibescu.Eu l-aº dori, asemeni prietenului Ga briel Rusu, preºedinte peTitu Maiorescu. Rigoarea marelui critic ne-ar face bine, acum,când trebuie pentru a nu ºtiu câta oarã sã ne aºezãm spiritul dinnou în istorie. Dacã îºi va depune candidatura eu voi vota cuacademicianul Mihai Cimpoi de la Chiºinãu. Calmul, gene ro -zitatea ºi echilibrul în toate (A.D. Rachieru) îl face apt pentru apãstra breasla. ªi apoi am face ºi o realã reîntregire culturalã. Ceva din spiritul lui Cuza. Ar fi un domn de la Chiºinãu. Oricum eu voi vota cu Chiºinãul pentru cã acolo este nevoie de un continuuspirit românesc. Dacã aventura mea nu va fi luatã în seamã atunci rãmân în preajma marelui critic Nicolae Manolescu. Ceva din


spiritul maiorescian. Manolescu crede în ºansele Uniunii ºi oconsiderã o asociaþie profesionalã, un mare sindicat ºi o parte asocietãþii civile. Unde mã regãsesc.

6 iunie 2005

Laurenþiu Ulici ºi Basarabia

Cinci ani au trecut de când într-o împrejurare stupidã amurit criticul Laurenþiu Ulici. Pe atunci preºedinte al UniuniiScriitorilor din România. Pãsãrile nu l-au mai dorit. Pãsãrile dinFãgãraº. De ce ne aducem aminte, cu evlavie, de Laurenþiu?Deoarece mintea lui a avut un ac mag netic spre Maramureº. Arespectat obârºia. Care, câteodatã, l-a trãdat prin oameni trecãtori.Da, Laurenþiu a dorit sã fie sen a tor de Maramureº. ªi era, cred,unul dintre cei mai eficienþi demnitari pentru acest spaþiu. Ulti -mul gest al locului a venit din partea municipiului Sighetu Mar -maþiei, care i-a acordat un titlu emoþionant chiar pentru el, deCetãþean de onoare. A iubit Maramureºul în felul lui tãcut, darextrem de patetic. De la peisaj la prieteni. De la spiritul adânc alspaþiului la femeia frumoasã, de la cultul vechilor cãrþi la omulsimplu. Da, chiar acum când scriu aceste rânduri îmi aduc amintecã Laurenþiu Ulici a gãsit cele mai distinse explicaþii la felul nostru de a fi. Unii hyperionici, alþii mitici. Structura lui aparent distantã,învãluitã de un umor propriu, ceva din savoarea marilor mo -raliºti, ne-a lãsat-o ºi nouã drept zestre. A, sã nu uit, avea osensibilitate poeticã din vecinãtatea lui Serghei Esenin. Pe care,repet, ne-a dãruit-o aproape involuntar. Recunoºti domnuleEchim Vancea? Recunoºti domnule Gheorghe Mihai Bârlea?Recunoºti domnule Ion Bogdan? Recunoºti domnule IonBurnar? Recunoaºteþi, voi cei mulþi, pe care spaþiul acesta strâmtnu se învoieºte a vã aminti cât datoraþi Domnului Laurenþiu? ªiiatã cã uitam sã-mi explic titlul. Mi-au venit mai zilele trecutecâteva mesaje de la Chiºinãu, de la academicianul Mihai Cimpoi,


de la poetul Leo Butnaru, de la poetul Arcadie Suceveanu, în careîmi spuneau cã Laurenþiu nu este uitat la Chiºinãu. ªi m-amgândit brusc: oare de ce? Laurenþiu a avut o judecatã rece faþã depoezia basarabenilor insurgenþi, dar ºi o înþelegere profundãpentru explozia lingvisticã a tinerilor scriitori. A înþeles, cred, cumaximã limpezime ce înseamnã cultura Basarabiei în culturaromânã.

Moartea asta, buna noastrã însoþitoare, câteodatã esteextrem de înþelegãtoare. Nici femeile nu sunt aºa ca ea. Te culcisãnãtos ºi te trezeºti mort. Destin care l-a însoþit pe bunul nostruprieten Laurenþiu Ulici.

14 noiembrie 2005

Scrisoare din Chiºinãu

Din când în când primesc de la Chiºinãu veºti scrise pefoaia albã de hârtie cu stiloul sau cu banalul pix. Recunosc, le simt mai aproape. Miracolul gândului se prelinge din suflet prinunealta de scris. Parcã citesc urme însângerate. Aºa îmi scriuMihai Cimpoi, Nicolae Dabija ori Grigore Vieru. Ultimul m-afericit cu un gând pentru maramureºeni. Cu mulþumirile pe carele trimitem peste Prut, ne-am adus aminte cã anul acesta GrigoreVieru a împlinit 70 de ani.

Volburata biografie a poetului basarabean îl plaseazãprintre liricii care ºi-au asumat lumea cu toatã povara ei. A fostcontestat ºi cenzurat în perioada sovieticã. A rezistat, devenindsimbol. Academicianul Mihai Cimpoi îl surprinde într-un reuºitportret de cuvinte: „Subþire ca o trestie, cu fruntea larg boltitã ºiele giac îngânduratã, pe care ºi-a imprimat pecetea însuºi destinulfrãmântat al Basarabiei. Se poate citi pe chipu-i biblic singu -rãtatea ºi înstrãinarea copilului rãmas orfan în rãzboi dar, totoda -tã, ºi hotãrârea de a le rãzbuna prin poezie”.

Grigore Vieru este un poet al Mamei, dar ºi al copilãriei ca


stare plenarã. Un capitol aparte îl ocupã în creaþia lui lirica deinspiraþie naþionalã. Sub acest semn îmi aduc aminte întâlnireacâtorva maramureºeni cu Grigore Vieru la Casa limbii românedin Chiºinãu. Era în anul 2000. Erau de faþã Gheorghe MihaiBârlea, pe atunci pre fect al judeþului, Teodor Ardelean, PamfilBerceanu. Acolo, pe o aºezãturã, s-a vorbit despre înãlþarea uneibiserici maramureºene. Am rãmas cu entuziasmul. Aºa-i înistorie. Dar Grigore Vieru ºi-a mãrturisit câteva gânduri în faþanoastrã, pe care le-am notat în carnetul de re porter: „Cred cãvom fi cu adevãrat liberi numai atunci când întreaga Republicã va deveni o Casã a limbii române, iar cãsuþa din Kogãlniceanu nr. 90 se va preschimba într-o bisericã prin care sã arãtãm cã suntemfiinþe creºtine ºi nu pãgâni”.

Cu tristeþe constatãm cã mai avem de aºteptat. La înce -putul acestei luni preºedintele Voronin l-a sãrbãtorit pe GrigoreVieru printr-o seratã omagialã. Cred cã a fost un cameleonismprezidenþial. Grigore Vieru rãmâne poetul care a reaprins can dela în sufletul basarabenilor. De aceea îi spunem: „La mulþi ani”, lacare adãugãm un colind din Maramureº.

19 decembrie 2005

Nichita în Basarabia

Ca un fãcut greu de înþeles. Detalii despre prezenþa luiNichita Stãnescu la Chiºinãu am aflat chiar în ziua morþii lui (13decembrie 1983), de la un basarabean care se afla în Maramureº.Întruparea cuvântului de dincolo de Prut era poetul LiviuDamian. Atunci, în dimineaþa aceea geroasã de decembrie, vestea dispariþiei lui Nichita ni s-a adus pe când eram la Muzeul Ma -ramureºean din Sighetu Marmaþiei. O parte din grupul de scrii -tori a plecat spre Bucureºti, iar alta spre Ieud. Unde s-a fãcut oslujbã de pomenire la Biserica din Deal. Liviu Damian era cu noi.Acolo a scris însemnarea „A 12-a elegie, cea fãrã de sfârºit”, în


casa profesorilor Ioan ºi Au rora Chindriº. A ascultat graiulmaramureºean, aceastã limbã dulce, zice Liviu Damian, în care teplâng Nichita. La Ieud, Liviu Damian, ne-a povestit , înconjuraþide misterul nopþii, despre prezenþa lui Nichita la Chiºinãu. Cânda coborât din tren a sãrutat pãmântul Basarabiei. Nu uitaþi, era în1976. Nicolae Dabija îmi spunea, mai zilele trecute la Ploieºti, cãgestul lui Nichita a cutremurat asistenþa. Poeþii basarabeni erauîntr-al nouãlea cer liric, urmãritorii, s-au fãcut cã nu vãd deoareceNichita ºi-a continuat glorios cucerirea spiritului de dincolo dePrut. A fost înconjurat de scriitori basarabeni pentru care Nichita reprezenta Personalitatea ºi Poezia. Liviu Damian avea o durereîn plus. Tocmai se despãrþise de Nichita în Bucureºti. Doar dupãcâteva zile s-a uitat în cerul Maramureºului unde a vãzut o aripãde luminã plutind negrãbitã peste munþii cu brazi. N-o fi cumva o poezie de-a ta, Nichita? Care, mare cum este, se îndreaptã spreuniversalitate ºi eternitate.

Ca un fãcut, m-am despãrþit de Liviu Damian în gara „Iza”. Eram cu poetul Ion Bogdan. Înainte de a urca în tren, poetulbasarabean a îngenuncheat pe pãmântul Maramureºului. Cred cãl-a sãrutat. Precum Nichita pãmântul Basarabiei. Apoi a plecat ºiel spre ceruri. Astãzi se va întâlni cu Nichita la Casa LimbiiRomâne din Chiºinãu.

7 aprilie 2006

Coana Leonida

Nu putem uitat atât de uºor grupul de scriitori basarabenicare au încercat riscul cu preþul libertãþii ºi al vieþii ca în teritoriuldintre Prut ºi Nistru sã se reinstaleze alfabetul latin. A fost unvârf de lance în bãtãlia pentru Basarabia româneascã. Cei câþivascriitori curajoºi, printre care ºi poeta Leonida Lari, s-au bãtut cuun imperiu. Adevãrat, în agonie. Dar era încã – o forþã asupraBasarabiei. Scriitorii nu s-au intimidat. Au câºtigat. Unii au fost


cuprinºi de febra politicii în Basarabia. Cu succese ºi eºecuri. Alþiiau venit în România atraºi de un partid care are vulturul în simbol ºi numele semnificã conturul þãrii întregi. Poeta ºi com batantaLeonida Lari a devenit parlamentar român în acest par tid. Pânãîntr-o zi, când l-a pãrãsit. Atâta i-a trebuit „tribunului” cã afãcut-o pe coana Leonida troacã de porci. Greu de reprodus. Din pãcate, presa din România a trecut sub tãcere aceastã mâr lãnie.Ba, Mircea Dinescu a apãrat-o cavalereºte. Între timp mi-a ajunssub ochi revista „Literatura ºi arta” din Chiºinãu. Trei semnãturide prestigiu iau atitudine fermã. Poetul Dumitru Matcovschiscrie: „Nu zic, departe de mine gândul, cã Leonida este lacrimãcuratã, cheie de bisericã, sfânta mucenicã. Nu zic, departe demine gândul, cã Leonida ºtie sã-ºi þinã gura strânsã, ºtie sã tacã, sãrabde. Zic, doar, cã Leonida era o poetã, o bunã poetã, o marepoetã. Nimeni nu ºi-a permis nepermisul. De ce-ºi permite«tribunul»”? Iar doctorul în filozofie Vlad Vlas scrie cuamãrãciune: „Noi, românii basarabeni, am venit de acasã-acasã ºinu vrem sã ne prezinte în lume niºte uzurpatori, care dis cre -diteazã noþiunea sacrã de România Mare. Aceastã idee a deter -minat-o, cred, pe Leonida sã pãrãseascã viesparul neocomunist ºi vor urma, sper, ºi alþi oameni integri”. Iar Nicolae Dabija scrie:„La sfârºitul anilor ’80, cuvintele Leonidei Lari erau în stare sãrupã nori. Poeta reuºise sã facã din cuvinte baricade, ziduri deapãrare, steaguri ºi speranþe”. Este trist cã un simbol al riscului ºial jertfei pentru Limba Românã din Basarabia este terfelit chiar în România. Coana Leonida a crezut în speranþã. Când a avutnevoie de numele ei sonor (precum cel al lui Ilaºcu), C. V. Tu dora ridicat-o în slãvi. Când ea a avut un punct de vedere, a fostbatjocoritã. Asta se cheamã trãdare de frate. Coana Leonida nus-a rãzboit cu o asemenea reacþiune. Ea rãmâne o distinsã poetãºi o luptãtoare pentru alfabetul latin. O Doamnã a Poeziei ro -mâneºti din Chiºinãu.

17 aprilie 2006


Bãsescu ºi Basarabia

Domnul Traian Bãsescu, preºedintele României este unpol i ti cian imprevizibil. Nu m-ar fi mirat dacã sâmbãtã, la întâl -nirea cu olimpicii basarabeni, ar fi oferit o reþetã de dulceaþã.Cum nu m-a surprins cã în faþa unor elevi, deºtepþi este adevãrat,ºeful statului român abordeazã o problemã extrem de sensibilã:unirea Basarabiei cu România. Recentul discurs al lui Bãsescu aretrecut, preocuparea lui pentru þinuturile româneºti de dincolo dePrut s-a manifestat imediat dupã investiturã. Nu de puþine orimi-am zis cã face parte din maniera jucãtoare pe care ne-apromis-o. Înclin sã cred cã obsesia domnului Bãsescu pentruBasarabia face parte dintr-un proiect bine articulat. Care, dincând în când, este expus pentru a vedea cum reacþioneazã ceiimplicaþi. Ne poate pãrea cã Bãsescu vorbeºte ori ca un ac torînzestrat cu multã imaginaþie, ori ca un pol i ti cian care are dreptþintã iluzia. Ori chiar ca un personaj pol i tic care ºtie mai multedecât noi. La ora aceasta cred cã are câte ceva din fiecare. Numaiaºa îmi explic reacþiile venite dinspre Chiºinãu. Pentru unii co -mentatori timpul nu a fost ales potrivit, iar discursul ar putea rãcimai multe relaþii dintre cele douã þãri româneºti. Alþii cred cã afost o surprizã previzibilã deoarece „ideea intrãrii RepubliciiMoldova în Uniunea Europeanã pe coama României plutea înaer de mult timp”. Se oferã o scurtãturã pentru Basarabia de a sealinia la Europa. Deci de a se uni cu România sub pãlãriaeuropeanã. Discursul lui Bãsescu, deºi spus în faþa unor tineri,trãdeazã ºi o faþã mai ascunsã a diplomaþiei. Putem crede cãposibilitatea integrãrii simultane a celor douã state româneºti afost dezbãtutã ºi aprobatã de marile cancelarii occidentale. Dacãne aducem aminte, chiar unul dintre raportorii Consiliului Europei,cu doi ani în urmã, spunea cã Republica Moldova poate intra înUE dacã prinde vagonul României. Cum?, ne putem întreba,


dacã nu s-au purtat nici mãcar discuþii de preaderare. Presa de laChiºinãu oferã soluþia. Constituirea unei uniuni RepublicaMoldova – România. Mã opresc aici. Ar fi o loviturã diplomaticãde genul unioniºtilor din 1859. Aºteptãm ce mai spune istoria.

6 iunie 2006

Basarabia ºi tinerii

Nu de puþine ori sunt surprins cu câtã uºurinþã, nere -cunoaºtere ori orgoliu zadarnic tratãm problema Basarabiei.Pentru mulþi pare o chestiune obositã. Unii dintre noi, românidin România, iau o poziþie îngâmfatã: ce vreþi, lasã-i pe mol -doveni (basarabeni) cu treaba lor. Nu puþini sunt aceia care vãdîntr-o unire a Basarabiei cu România un dezastru. Ce, sã unimdouã sãrãcii? Mai zilele trecute cãlãtoream dinspre Timiºoaraspre Baia Mare cu un domn, fost miliþian, care era revoltat cã noidãm curent elec tric basarabenilor ºi de aceea ni se mãreºte nouãpreþul. ªi multe ºi mãrunte poveºti. Când adevãrate, când cu aburde legendã, se þes în jurul Basarabiei. Datul cu pãrerea face partedin amuzantul folclor cotidian. Care nu de puþine ori poatedurea. Când problema Basarabiei este în atenþia preºedinþilor dincele douã state româneºti nu putem fi atât de confortabili. Nucred cã cei care se ocupã mai îndeaproape de chestiunea pã -mânturilor româneºti de dincolo de Prut sunt niºte naþionaliºticãrora le-a trecut vremea. Cred cã este o chestiune majorã a celorcare privesc România ca o realitate. ªi nu ca o ficþiune. Faptul cãpreºedintele Bãsescu, re cent, s-a purtat ca un jucãtor de cãrþi cuBasarabia, a primit rep lica omologului de la Chiºinãu. Care s-adat la istoria recentã, taxând perioada 1918-1940 drept ocupaþieromâneascã, iar cei care au o poziþie contrarã preºedinteluiVoronin asupra trecutului, prezentului ºi viitorului au fostetichetaþi drept „clicã unionistã” care trebuie pedepsiþi. Mai greude crezut cã Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Grigore Vieru ori


Valeriu Matei vor fi duºi dupã gratii. Într-o Moldovã de pestePrut, care vrea sã adere la valorile democraþiei Occidentului,nimeni nu poate atenta la convingerile omului. Persoane cuvederi unioniste sunt ºi în alte þãri. Între cele douã state româneºti sunt multe necunoscute, care dau naºtere la legende. Duminicã,un grup de tineri studenþi au lansat cam pania cu scop informativ„Basarabia – pãmânt românesc”, care vrea sã facã cunoscuterealitãþile. Pentru cã nici Basarabia nu are infor maþii suficiente dedincoace de Prut ºi nici la Bucureºti nu se ºtie prea multe despresoarta fraþilor de peste Prut. Când problema Basarabiei estepreluatã de tineri înseamnã cã nu este totul pierdut în necu -noaºtere ori orgoliu zadarnic.

18 iulie 2006

Frica de Rebreanu

Ieri, când tocmai mã pregãteam sã-i mulþumesc telefonicacademicianului Mihai Cimpoi din Chiºinãu pentru excelentacarte trimisã „Secolul Bacovia”, aflu printre altele cã autoritãþiledin Basarabia au sãrbãtorit eliberarea Moldovei de sub ocupaþiafascistã. S-au împlinit 62 de ani de când trupele sovietice au intratîn þinutul dintre Prut ºi Nistru. La acea datã Basarabia se afla subadministraþie româneascã. Deci, românii, în viziunea actualilorconducãtori de la Chiºinãu, au fost ocupanþi fasciºti. Cu o teribilãtenacitate sunt puse în funcþiune instituþii ale statului moldoveanpentru a convinge cã Basarabia nu este pãmânt românesc.Eminescu spunea tocmai invers. Este sfidatã Marea Unire. Undeputat comunist spune generaþiilor tinere cã declaraþia de Uniredin 1918 este o minciunã. Pentru cã majoritatea delegaþiilorSfatului Þãrii au fost obligate sã o facã sub presiunea ArmateiRomâne.

Verzi ºi uscate pe bulevardul istoriei recente. Cu minciunarepetatã, iatã, se poate cârmui. Dar autoritãþile de la Chiºinãu au


fricã ºi de statui. În urmã cu trei ani, la 31 au gust, de SãrbãtoareaLimbii Române, urma sã fie pusã, pe Aleea Clasicilor, statuia luiLiviu Rebreanu, op era sculptoriþei Miliþa Petraºcu, discipolã a luiBrâncuºi. ªi în acest an Executivul de la Chiºinãu a respinscererea de instalare, pe motiv cã sculptura nu are valoare artisticã. Bustul scriitorului lui Liviu Rebreanu stã într-o salã a UniuniiScriitorilor. În ul tima vreme se cautã boicotarea sãrbãtoririi lim -bii române. Frica de statuia lui Rebreanu este un exemplu.

Mulþumesc, Mihai Cimpoi, pentru „Secolul Bacovia”. Este secolul pe care-l trãim din plin. Pe ambele maluri ale Prutului.

24 august 2006

Basarabia, încotro?

La 31 au gust, în Basarabia se sãrbãtoarea cu suficientãpregnanþã Ziua Limbii Române. Zic la timpul trecut deoareceanul acesta evenimentul a fost neglijat de autoritãþile comuniste.Preºedintele Voronin a plecat în concediu la Karlovy-Vary. Inte -lectualii basarabeni, cu viziune corectã asupra istoriei celor douãstate româneºti, împreunã cu cercetãtorii de la Bucureºti, audiscutat despre limba ºi literatura românã în spaþiul Basarabiei,despre probleme actuale ale istoriei românilor. A fost un semnalde alarmã despre felul în care la nivel de stat se promoveazã olimbã ºi o istorie artificialã moldoveneascã. Cine a fost în ultimiiani la Chiºinãu a putut vedea cã inscripþiile de pe firme, chioºcuri, tarabe, hoteluri, restaurante sunt în marea lor parte în ruseºte.Presa în limba românã este umbritã de presa în limba rusã. Deºipreºedinþii celor douã state româneºti, generalul Voronin ºicãpitanul de cursã Bãsescu schimbã amabilitãþi ºi vinuri, pesteBasarabia se întinde din nou tot mai mult aripa Kremlinului.

Scriitorii care au câºtigat bãtãlia pentru alfabetul latin acum sunt discreditaþi sau izolaþi. Academicianul Mihai Cimpoi, oconºtiinþã lucidã a Basarabiei, spunea, cã nici un scriitor nu a fost


decorat anul acesta de Voronin la propunerile Uniunii Scrii -torilor. Acum, la început de an ºcolar, au apãrut manualele deistorie integratã în care adevãrul istoric, remarcat de specialiºti,este falsificat. Copiii basarabeni învaþã cã românii sunt inva -datori, fasciºti, ocupanþi. În educaþie sunt aduse modelesovietice. Se îndoctrineazã tânãra generaþie cu teze staliniste înmaterie de istorie. Ce face pat ria mamã? Foarte puþin. Mai multpromisiuni. Revistelor de limba românã, cum ar fi „Literatura ºiarta”, a lui Nicolae Dabija li s-a refuzat finanþarea româneascã. La orizont se întrevede o graniþã severã. Comunicarea va fi maidificilã. Ne vom vedea mai rar. Nu ar fi lipsit de importanþã ca înastã toamnã sã iniþiem ca un grup de scriitori basarabeni sã ne fieoaspeþi. Mulþi dintre ei prieteni devotaþi ai Maramureºului. Mãgândesc la Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Valeriu Matei, ArcadieSuceveanu, Nicolae Dabija. Aºa ne-am lãmuri, de la sursã, înco -tro se îndreaptã Basarabia. Cine ridicã mâna? Pânã nu este preatârziu.

9-10 septembrie 2006

Referendum cu final previzibil

Anul trecut, analistul rus Stanislav Belkovski spunea laBucureºti cã Transnistria va deveni independentã, iar Basarabiase va alãtura României. Ideile avansate pe Dâmboviþa de direc -torul Institutului pentru Strategie Internaþionalã de la Moscovaîncep sã prindã avânt. Mâine, duminicã, în Transnistria se dãstartul oficial al referendumului. Populaþia, în jur de patru sute demii, va fi întrebatã dacã doreºte unificarea cu Rusia sau sã devinãparte a Republicii Moldova? Fâºia de pãmânt prelinsã pe apaNistrului a atras atenþia ºi marilor puteri. Igor Smirnov, liderultransnistrean, doreºte unirea cu Rusia. În aceastã privinþã,Moscova este foarte activã dip lo matic pentru a-ºi apropia acestteritoriu pe care încã existã ar ma ment rusesc. Vladi mir Putin ia ca


model provincia Kosovo care, dacã ar fi independentã, ar crea un pre ce dent în regiunile separatiste foste sovietice. Transnistriaintrã per fect în ecuaþia Kremlinului. Chiºinãul vrea Transnistriasub autoritatea sa. Statele Unite vãd stabilitatea în zonã pringãsirea unei soluþii pe termen lung în problema transnistreanã.Lãsând sã se înþeleagã o apropiere de Chiºinãu, România, subTraian Bãsescu, vrea nici mai mult nici mai puþin decât unireacelor douã state româneºti dupã modelul ger man. Referendumulde dincolo de Nistru este socotit de diplomaþia de la Bucureºtidrept ilegal. Ministrul român de externe a denunþat referendumul ca o diversiunea. Duminicã, 17 septembrie, transnistrenii vormerge la urne. Analiºtii politici se aºteaptã ca marea majoritate alocuitorilor sã doreascã independenþa. De aici va fi numai un paspentru a se arunca în braþele Rusiei. O consultare a unei populaþiirusificate, cu autoritãþi se vere, puse sub umbrela Moscovei, are unrezultat previzibil. Transnistria va rãmâne un mãr al discordiei.

16-17 septembrie 2006

A ºasea cedare a Basarabiei

Ne aflãm în preajma Zilei Naþionale a României. Prilej cene face a gândi ºi la Basarabia. Stare provocatã ºi de o mãrturisirerecentã a prietenului, poetului Arcadie Suceveanu, vice pre ºe -dinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. El s-a nãscutîn Nordul Bucovinei, unde l-am cunoscut în anul 1990. Acumtrãieºte la Chiºinãu. Dar trãieºte ºi un sen ti ment contradictoriu,cum îl trãiesc mulþi basarabeni ºi bucovineni. Adicã se bucurã cãRomânia, pat ria lor istoricã, aderã la Uniunea Europeanã, dar leeste greu sã spunã cã pat ria lor este Republica Moldova. Mai nou, în Basarabia se învaþã dupã manualele in te grate, din care a fostscos capitolul despre istoria românilor, sau a fost falsificat. S-aureluat vechile sloganuri cu jandarmii români care îºi bãteau joc depopulaþia basarabeanã. Basarabia se aflã din nou la o mare


rãscruce, mo ment sã ne reamintim de câte ori am cedat pã -mânturile de dincolo de Prut. Întâia cedare, în 1812, când a fostocupatã de imperiul rus. Se porneºte procesul de rusificare. Dupã rãzboiul Crimeii, 1856, Moldova redobândeºte trei judeþe dinSudul Basarabiei. Dar, în 1878, dupã Congresul de la Berlin, estecedatã din nou Rusiei. Deci a doua cedare. În 1918, revine înRomânia. Dar, în 1940, a treia cedare, când trupele ocupãBasarabia, nordul Bucovinei, Þinutul Herþa. Peste un an acesteteritorii revin la România pânã în 1944, când are loc a patracedare a Basarabiei, care intrã în componenþa URSS. Odatã cudestrãmarea colosului sovietic, teritoriile dintre Prut ºi Nistru sedeclarã independente. Cred, cã se întâmplã cea de-a cincea cedare prin recunoaºterea Republicii Moldova ca stat in de pend ent. De -claraþiile oamenilor politici ai acelui timp (mai ales ale fostuluipre mier basarabean Mircea Druc) susþin cã se putea întâmplaunirea. Nu putem neglija perioada de destindere, libera circulaþieîntre douã þãri. Peste o lunã, de la 1 ianuarie 2007, basarabenii vor avea nevoie de vize pe paºapoarte pentru a veni în România.Poetul Nicolae Prelipceanu (care mi-a numãrat cedãrile) apreciacã acum are loc adevãrata, tragica cedare a Basarabiei. Cea de-aºasea. Una greu de reparat. Ideea preºedintelui Bãsescu de a intraîmpreunã cu Republica Moldova în Uniunea Europeanã s-adovedit o amarã iluzie. Prietenul Arcadie Suceveanu constatã cãRomânia mereu s-a temut de ceva ºi continuã sã se teamã. S-atemut de Rusia, acum se teme de Uniunea Europeanã. Oricum,cul tural, cele douã þãri româneºti au fuzionat pe spaþii largi. Credcã sufletul apã nu se face!

30 noiembrie 2006


Agonia generalului Voronin

Pentru fostul gen eral sovietic Vladi mir Voronin, ajunspreºedinte al Republicii Moldova (Basarabia), istoria cea ade -vãratã (cât poate fi ea) este un motiv de isterie politicã. Orice omcu logicã limpede ºi cu informaþii din domeniul istoriei ºtie ºicrede cã Basarabia este pãmânt românesc. De când a ajuns lacârma de la Chiºinãu, Voronin le poartã în relaþiile cu România(pat ria-mamã) ca un conducãtor înfricoºat cã Bucureºtiul ar vreasã treacã din nou Prutul. În primele luni dupã ce a ajuns pre -ºedinte al României, Traian Bãsescu a încercat o apropiere deChiºinãu. Conducãtorii celor douã state româneºti s-ar fi crezutcã ar cãdea la o înþelegere. Bãsescu a fost aclamat la Chiºinãu.Voronin i-a umplut pivniþele Cotroceniului cu vin. Se înþelege cãMoscova nu a vãzut cu ochi buni aparenta apropiere. Teama de anu se realiza un stat românesc mai puternic în aceastã parte aEuropei îi face pe mulþi sã întreþinã o atmosferã de tensiune.Sentimentul românesc al fiinþei, cum ar spune filozoful, reînviatdupã cãderea imperiului roºu a trezit multe semne de întrebare.La Chiºinãu a început sã se falsifice istoria. S-a renunþat lasintagma limba românã. Pe tarabele din Chiºinãu presa în limbaromânã este din ce în ce mai rarã. Economicul o sufocã. Voroniniese la atac. Plânge dupã Moldova lui ªtefan cel Mare. VreaMoldova do doloaþã. Criticã România cã nu recunoaºte etniamoldoveneascã. Ce aberaþie! Îl iritã standardele româneºti. Estenervos cã se acordã cetãþenie românã basarabenilor. Generalulacordã inter viuri veninoase împotriva României. În caredezvãluie câte ceva din discuþiile aprinse cu preºedintele Bãsescu. Directorul ziarului „Timpul” din Chiºinãu aprecia într-un ed i to -rial de zilele trecute cã: „Oricâtã ironie, venin ºi cinism ar turnaVoronin în de claraþiile sale, roata istoriei nu poate fi opritã.Declaraþiile lui Voronin sunt ale unui pol i ti cian aflat în agonie,care-ºi vede sfârºitul pol i tic – un sfârºit dezonorant”.


Ieri, Guvernul de la Chiºinãu a criticat aspru România,dupã care, în viziunea lui, politica de la Bucureºti ameninþãsecuritatea ºi stabilitatea Republicii Moldova. Rãmân la pãrereaconfratelui de la Chiºinãu. Suntem martorii agoniei fostului gen eralsovietic Vladi mir Voronin.

8 martie 2007

Eminescu ºi Basarabia

În preajma zilei de 15 ianuarie m-am întrebat de ce în furiaantiromâneascã pornitã, în ul tima vreme, de puterea comunistãde la Chiºinãu, Eminescu este lãsat în uitare. Este luat drept unsteag de luptã împotriva României. Voievodul ªtefan cel Marecare stãpânea pe timpul lui o Moldovã de la Nistru la Carpaþi.Generalul Voronin ºi Guvernul lui Tarlev, prin cozile lor detopor, susþin sus ºi tare cã limba românã vorbitã în Basarabia estelimba moldoveneascã. Au reuºit sã impunã acest neadevãr ºiunor organisme europene. Dincolo de Prut se amestecã istoria,se ignorã adevãrul lingvistic care stã la baza celor trei provinciiromâneºti. Marele voievod ªtefan cel Mare, care-ºi doarme som -nul veºnic la Mãnãstirea Putna, este decupat din realitatea isto -ricã. Cronicarii Miron Costin, Grigore Ureche, învãþatul prin cipeDimitrie Cantemir sunt folosiþi ca agenþi ai ideii mol do ve nis -mului. Cum cã nu ar fi scris în limba românã. Sunt citaþi trunchiat Iorga sau Haºdeu. Pânã ºi lui Dragoº ºi lui Bogdan Întemeietorulîn felurite pretinse cãrþi de istorie li se ascunde obârºia ma -ramureºeanã. Puterea actualã de la Chiºinãu se strãduieºte pentrua impune glotonimul de limbã moldoveneascã. Se uitã cã aceastãsintagmã a fost introdusã în cir cuit de ideologii þariºti, cum afirmãun cercetãtor din Chiºinãu (T. Gonþa). Când Eminescu esteamintit de zeloºii denigratori apare într-o formã negativã ca fiindînvãluit în stupefiante politicianiste ºovine, cãzând în pãcatuldeformãrii istoriei mai ales când vorbeºte despre Basarabia(Vasile Stati). Ei recomandã sã lãsãm la o parte închipuirile


poetului despre Basarabia. Cum sã-l preþuiascã pe Eminescu ceicare conduc trebile acum la Chiºinãu când marele jurnalist a fosttranºant. Sã-l recitim împreunã. Scrie Eminescu: „Drepturilenoastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi ºi prea bineîntemeiate, pentru a ni se vorbi cu um brã de cuvânt de onoareaRusiei, angajatã prin Tratatul de la Paris. Basarabia întreagã a fosta noastrã, pe când Rusia nici nu se megieºa cu noi. Basarabiaîntreagã ni se cuvine, cãci e pãmânt drept al nostru ºi cucerit cuplugul, apãrat cu arma (...). Chestiunea retrocedãrii Basarabiei cuîncetul ajunge a fi o chestiune de existenþã pentru poporulromân. Nenorocirea cea mare ni se poate întâmpla, nu este cãvom pierde ºi rãmãºiþa unei preþioase provincii pierdute, putemchiar mai mult decât atâta: încrederea în trãinicia poporuluiromân. Astãzi e dar timpul ca sã întãrim, atât în românii, cât ºi înpopoarele mari ale apusului, credinþa în trãinicia poporului român”.

Este uºor de bãnuit de ce Eminescu este duºmãnit deputerea actualã de la Chiºinãu. Dar ºi la Bucureºti existã ogrupare înverºunatã împotriva lui Eminescu. Nu mi se pare cevaîntâmplãtor. Se ºtie cã analizele de politicã externã ale luiEminescu puneau pe jar imperiile înconjurãtoare: þarist ºiaustro-ungar. Vehemenþa lui Eminescu îl face pe fruntaºul con -ser va tor P.P. Carp, care se afla la negocieri la Viena, sã-i scrie luiMaiorescu: „ªi mai potoliþi-l pe Eminescu”.

15 ianuarie 2008

Basarabia, punct de vedere

Astãzi se împlinesc 90 de ani de la Unirea Basarabiei cuÞara. Se ºtie, în istorie, marile puteri au un tem per a ment cu -ceritor. Pe orice cale. Noi, românii, în alcãtuirea ºi dezalcãtuireanoastrã, nu am avut impulsuri de acaparare. De obicei ne-amapãrat. Bãdia Eminescu a dat explicaþii argumentate, care niciastãzi nu convin multora. Când a vorbit despre Transilvania, a


fãcut-o cu dovezile istorice. Când a adus în discuþie Basarabia,cred cã este cel mai convingãtor ºi lu cid apãrãtor al românismului de dincolo de Prut. Mitul Basarabiei, ca pãmânt românesc nu sepoate stinge în sufletul nostru. Deºi au venit maºinãriile politice,cuceritoare, care nu þin seama de ceea ce noi considerãm cã ar fiistorie adevãratã. Dar ce este adevãr în istorie? Noi ºtim, cu toatevicleniile vremii, cã Basarabia este pãmânt românesc. Am fost ºirãmân un union ist. Dar nu ascund faptul cã nu de puþine origândim cu inima ºi nu cu partea lucidã din noi. Am crezut cãmarile poduri de flori de peste Prut sunt primul gest prin careBasarabia va reveni la România. Am fãcut drumuri peste Prut.Ziarul nostru a adus copii în Maramureº de pe linia frontuluitransnistrean. Cu prietenii luminaþi de la Chiºinãu am desfãcutfirul în patru privind Unirea Basarabiei cu România. Se credea ºiatunci cã unirea realã nu este posibilã. ªi atunci s-au conturatlegãturile culturale. Cu serioase reuºite. Imediat dupã cãdereacomunismului în România, poporul avea, în privinþa Basarabiei,entuziasmul pe care îl ºtim. Se pare cã serviciile se crete româneºti s-au dovedit a fi extrem de inspirate. Am aflat asta de la senatorulIoan Talpeº. Care susþinea cu un prilej cã unirea oarbã – dacã s-arfi întâmplat printr-o minune – ar fi fost un dezastru. Mareaputere ascunsã ruseascã era pe poziþii în Basarabia. În subteranne-am fi unit cu ea. Acest punct de vedere l-am auzit exprimat ºide la mulþi scriitori basarabeni. Opinia senatorului amintit, careºtie multe, parcã ne deschide ochii. Aºa îmi explic cum în istorieentuziasmul cade pradã marelui interes tãcut. Opinia lui Talpeºvine târziu. Dar am luat-o în seamã. Un punct de vedere despreBasarabia. Despre care voi con tinua sã spun cã dincolo de Pruteste pãmânt românesc.

27 martie 2008


Orfeul Basarabiei

Lider de generaþie, unul dintre artizanii renaºterii basa -rabene, scriitorul Nicolae Dabija, este poate cea mai complexãpersonalitate actualã de la Chiºinãu. La mijlocul lunii iulie arotunjit ºase decenii de viaþã. O viaþã agitatã, dominatã de un crez puternic. Împreunã cu confraþii de generaþie a spus-o rãspicat cãBasarabia trebuie reconstruitã. ªi limba ºi neamul ºi cultura ºibiserica ºi istoria ºi democraþia. Ca poet este un ele giac, cumelancolii luminoase. Fãrã resemnãri, cu o particularã forþãretoricã. Este poet ºi în acelaºi timp un sacerdot al unui colþ depãmânt ascuns în propria lacrimã. Nicolae Dabija, redactorul-ºefal curajoasei reviste „Literatura ºi arta”, revistã cu o influenþãcovârºitoare în trezirea conºtiinþei naþionale a basarabenilor, ºtiesã schimbe elegia cu pamfletul pol i tic. Pentru care a avut desuferit. De la agresiunea fizicã pânã la mercenarii condeiului, care con testã limba românã ºi urãsc democraþia. Op era sa poeticãvine de departe, din adâncurile limbii române. O limbã densã, în -frumuseþatã de nuanþe, care s-a nevoit rostitã în vremi decumpãnã pentru spiritul asediat dintre Prut ºi Nistru. O limbã caa poeþilor ardeleni într-un anumit timp al lor. Nicolae Dabija, caun imperativ estetic. Cuvântul justiþiar al poetului s-a auzit grav la tri buna Parlamentului dar ºi în faþa mulþimilor care-ºiredescopereau identitatea. A fost unul dintre însufleþitoriiMiºcãrii de Eliberare Naþionalã din Basarabia. Pe versurile lui afost compus imnul acestei miºcãri, fiind cântat de aproape unmilion de oameni la Marea Adunare Naþionalã din 27 au gust1989, adunaþi la Chiºinãu sã-ºi cearã dreptul la Limba Românã,Alfabet Latin ºi Demnitate. Stã faþã în faþã cu Mihail Gorbaciov,cãruia îi demonstreazã cã nu existã nicio deosebire între limbaromânã ºi limba moldoveneascã. Academicianul Mihai Cimpoiafirmã cã Nicolae Dabija strãlumineazã evenimentul basarabean


al zilei cu raza eminescianã a documentului ºi al adevãrului – toteminescian – cã „suntem români ºi punctum”. Într-un di a logpurtat pe malul Prutului prin 1992, Nicolae Dabija îmi spunea:am impresia cã descalecã sufletul nostru încã o datã dinspreMaramureº. Nicolae Dabija, un reper al conºtiinþei naþionale înBasarabia. Un poet de rezonanþã europeanã. Membru de onoareal Academiei Române. Un orfeu al Basarabiei.

4 august 2008

Soljeniþân ºi Basarabia

Apariþia lui Soljeniþân în literatura rusã a fost repede ase -mãnatã cu existenþa lui Tolstoi ori Dostoievski. El a umplut vidul ce s-a for mat în cultura ºi conºtiinþa rusã în secolul XX. El a redat Rusiei sufletul. Acel suflet relevat de marii înaintaºi. Dominantele scrisului sãu au fost sinceritatea ºi curajul. ªi o memorie dantescãasupra realitãþii trãite. O realitate asumatã. Luptã pe front. Estedecorat. Dar mãrturisirea adevãrului – o criticã la adresa lui Sta lin – îl aruncã în lumea închisorilor ºi lagãrelor sovietice. Care seregãseºte în celebra sa carte Arhipelagul Gulag. Cu experienþã deviaþã dusã pânã la limitã. Frig. Foamete. Teroare. Umilinþe. Can -cer la stomac. Dupã opt ani de lagãr este eliberat, dar exilat în Si -be ria. Scrie, scrie, scrie. La sugestia unor prieteni ºi cu acceptul lui Hruºciov apare povestirea O zi din viaþa lui Ivan Denisovici. Începeglo ria literarã. Incomod pentru autoritãþi. În 1970 primeºte pre -miul No bel pentru literaturã. Nu este prezent la festivitate deteamã cã nu va putea reveni în þarã. În 1974 este arestat din nou,acuzat de trãdare, i se retrage cetãþenia ºi este deportat înGermania. Pleacã în SUA unde lucreazã la Arhipelagul Gulag.Priveºte cu ochi critic atât socialismul cât ºi capitalismul, ceea cei-a atras acuze de ambele pãrþi. În 1990 i se redã cetãþenia rusã.Strãbate þara, de unde culege strigãte ºi lacrimi. Constatã cã nu etotul pierdut. Scrie Rusia sub avalanºã, un disperat semnal de


alarmã pentru neamul sãu. Moare la 5 au gust 2008, la vârsta de 89 de ani. Soljeniþân a fost o conºtiinþã. S-a luptat cu rãul acesteilumi. A împãrtãºit ºi destinul românilor basarabeni deportaþi ºibãtuþi crunt pentru cã erau români. Scrie despre Ion Moraru,basarabeanul disident pol i tic în gulagurile sovietice, unul dintrefondatorii „Sabiei Dreptãþii”, organizaþie care lupta împotrivasovietizãrii României. În anii perestroikãi, când Gorbaciov areabilitat bunul sãu nume, a spus cu fermitatea inteligenþei ruse:dacã (ºi) Basarabia vrea sã fie cu România, de ce nu am admiteacest lucru? Sunt cuvinte cu încãrcãturã profeticã venite dinpartea marelui scriitor naþionalist rus Al ex an der Soljeniþân. Ple -deazã pentru restituirea insulelor Kurile cãtre Japonia. Precum ºipentru independenþa Ceceniei. Prin rostirea de adevãr el a mân -tuit multe din pãcatele Rusiei. Trecute ºi actuale. Rãmân lapãrerea cã op era lui Soljeniþân a fost, cum spunea Conu Alecu,tunetul, furtuna vestitoare. Un fel de Hiroºima moralã.

18 august 2008

Limba Românã în Basarabia

Ieri, 31 au gust, la Chiºinãu a fost marcatã Ziua LimbiiRomâne. Academicianul Mihai Cimpoi, preºedintele UniuniiScrii torilor, îmi mãrturisea cu puþinã vreme în urmã bucuria de afi prezenþi la Chiºinãu 20 de scriitori din România. Care auparticipat la manifestãrile de la statuia lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt,de la busturile clasicilor români. S-au aniversat zece ani de lafondarea Casei Limbii Române „Nichita Stãnescu”, la inau -gurarea cãreia a fost prezentã ºi o delegaþie din Maramureº.Sãrbãtoarea are în ea o încãrcãturã zbuciumatã, pentru ca înteritoriile dintre Prut ºi Nistru limba românã sã reziste. Aºa cãl-am luat pe lingvistul ºi prietenul Vlad Pohilã (care a fost încâteva rânduri în Maramureº) reper lãmuritor. Limba românã înBasarabia a fost supusã unei aprige intimidãri. De la ocupaþia


þaristã la cea sovieticã, pânã în ziua de astãzi. Puþini mai ºtiu cã, înperioada þaristã, un episcop al Basarabiei, Lebedev, a dispus sã fie adunate din bisericile ºi mãnãstirile basarabene toate cãrþile sfinte în limba românã, la care o iarnã întreagã ºi-a încãlzit sediul acesttrimis al Patriarhiei Ruse. În Basarabia sovietizatã, deºi seriosstrangulatã, a existat o rezistenþã prin culturã, cultivând tãcutcâteva simboluri emblematice: figura lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt,op era puþinilor clasici români ºi muzica româneascã prin MariaTãnase, Maria Lãtãreþu, folclorul din Maramureº ºi din Moldovade dincoace de Prut. Exista opresiunea unui alfabet strãin asupralimbii române. Chestiunea alfabetului latin s-a aflat mereu înatenþia intelectualitãþii româneºti din Basarabia. Ea a prins viaþãprin publicarea, cu grafie latinã, a revistei „Glasul” (1988), laideea scriitorului Ion Druþã ºi pusã în paginã de poeta LeonidaLari cu o echipã de scriitori ºi ziariºti. Primul numãr s-a tipãrit înLetonia. Pe 15 iunie 1989, sfidând cenzura, un numãr alcurajoasei reviste „Literatura ºi arta”, sub redacþia scriitoruluiNicolae Dabija, este tipãritã cu grafie latinã. Apare ºi îndreptarullui Vlad Pohilã „Sã citim, sã scriem cu litere latine”, scris în douãnopþi. Astfel cã, pe 27 au gust 1989, în Piaþa Centralã a Chiºi -nãului sute de mii de basarabeni au cerut autoritãþilor „Limbãoficialã, alfabet latin”. Pe 31 au gust, Sesiunea Sovietului Suprem(Parlamentul) a trebuit sã adopte cele douã legi, cu privire lalimba de stat (oficialã) ºi cu privire la grafia latinã. S-a îndeplinitun travaliu tenace ºi de lungã duratã. Dupã 1989 am asistat la oerodare a pro-românismului prin dezbinare, zâzanie, ºantaj,între þinându-se o sufocantã atmosferã antiromâneascã de cãtreautoritãþile comuniste. Cu toate acestea, ieri, la Chiºinãu, LimbaRomânã a fost sãrbãtoritã. În Basarabia lupta pentru LimbaRomânã continuã.

1 septembrie 2008


Sãrbãtori peste Prut

În urmã cu câþiva ani, împreunã cu celebrul cor bãrbãtescdin Finteuºu Mare ºi câþiva maramureºeni, am petrecut timpulsãrbãtorilor de rit vechi în Basarabia. Erau încã vremuri în careemoþia podurilor de flori ne era aproape. Dar mai ales mãinteresa ce se întâmplã dincolo de Prut ºi de Crãciun ºi de AnulNou (de rit vechi). Dupã ce am trecut râul, care desparte celedouã teritorii româneºti, s-a întâmplat sã fie searã. Satele basa -rabene înzãpezite, luminate erau cuprinse de febra sãrbãtorii.Colindãtori ori trupe de mascaþi împânzeau marginile drumului.Chiar am oprit într-o localitate (nu-i mai ºtiu numele) ºi ne-amtransformat rapid în colindãtori de departe. Ne-au primit cumultã uimire ºi bucurie. Ne-au ospãtat cu bucate ºi vin pentrucolindele corului din Finteuºu Mare. Am ajuns la MãnãstireaCãpriana, unul dintre cele mai vechi lãcaºuri sfinte din Basarabia.Pe vremea sovieticã era depozit de materiale. Acum era în plinãrevenire pentru a reprimi aura monahalã. Aºezatã la vreo pa -truzeci de kilometri de Chiºinãu, într-un þinut deluros, împãduritpurta odatã numele de Codrii Lãpuºnei. Primeºte statut de mã -nãstire domneascã în vremea lui Alexandru cel Bun. Biserica depiatrã este ctitoria lui ªtefan cel Mare. De Cãpriana se leagãnumele domnitorilor Petru Rareº ºi Alexandru Lãpuºneanu (ulti -mul din Þinutul Lãpuºnei). Aici a existat cea mai mare bibliotecãdin Basarabia. În acea noapte de sãrbãtoare am constatat cumcelebra mãnãstire îºi pansa rãnile. Noaptea sãrbãtorii am pe -trecut-o în comunã, la Cãminul cul tural, sã-i zicem, au venitsãtenii, ne-au adus vin ºi am citit din Eminescu. Apoi ne-amrisipit, pentru câteva ceasuri, prin gospodãriile localnicilor. Sevorbea bine româneºte, le-am ascultat colinzile, dar ºi mãrtu -risirile unui timp zbuciumat. ªi ei, precum noi, au strãbãtutperioada atee (mai aprigã decât în România), dar casele lor erau


locuri de credinþã ºi simþire româneascã. Cu toate vitregiile tim -pului, îndepãrtam cu prezenþa noastrã o crustã neagrã, care aacoperit lu mina. Nu eram într-un þinut strãin. Istoria ne dãdeasemne clare de frãþietate. Acum, dincolo de Prut, în Basarabia, sesãrbãtoreºte Crãciunul. Apoi Anul Nou. ªtiu de la poetul ValeriuMatei cã în Ajunul Crãciunului nostru s-a ridicat un brad încentrul Chiºinãului. Autoritãþile comuniste s-au uitat strâmb.L-au exilat. Totuºi, în Noaptea Crãciunului sãrbãtorit în Ro -mânia, un alt brad, în Centrul oraºului, a primit colinda româ -neascã. Sã nu uitãm: dincolo de Prut, acum, este vremeasãrbã torilor creºtine.

8 ianuarie 2009

Jocul cu istoria

Dincolo de Prut, în Basarabia, se aflã statul numit Repu -blica Moldova. Aici s-a deschis un an de sãrbãtoare. Conducereaactualã de la Chiºinãu sãrbãtoreºte 650 de ani de la formareastatului Moldova. Dansuri populare, cuvântãri despre viitorulluminos al teritoriului dintre Prut ºi Nistru marcheazã ciudatuleveniment. L-am auzit pe generalul Vladi mir Voronin vorbinddespre sentimente patriotice, strãmoºi, recuperarea trecutului.ªeful statului a îndemnat specialiºtii sã depunã toate eforturilepentru buna desfãºurare a acestei mari sãrbãtori. În ºirul mani -festãrilor desfãºurate pânã acum au fost remarcate conferinþeºtiinþifice, mese rotunde, vernisarea unor expoziþii de picturã ºiartã fotograficã tematicã. La care se adaugã un Fes ti val naþional al cântecului pa tri otic. Sunt preconizate editarea unor studii ºtiin -þifice, culegeri de documente privind constituirea ºi dezvoltareastatului moldovenesc, apariþia ºi dezvoltarea heraldicii ºi a mo -nedei moldoveneºti. Elevii ºi studenþii sunt obligaþi sã pro -moveze marea sãrbãtoare. Sã nu uitãm actuala conducere de laChiºinãu, promotoare activã a moldovenismului, considerã


Republica Moldova drept urmaºã a Þãrii Moldovei din epocamedievalã, iar regiunea Moldova din România este consideratãde oficialii de la Chiºinãu drept teritoriu moldovenesc. O recentãdeclaraþie, a prim-vicepremierului moldovean Igor Dodon, sunãchiar aºa: „o parte a teritoriului României este teritoriu mol -dovenesc, lucru pe care-l cunosc ºi românii”. Aceste acþiuni deamploare se fac pe fondul anului elec toral care va avea locdincolo de Prut. Dar cu ce preþ se fac toate acestea? Cu un preþticãlos, de falsificare a istoriei. Nu trebuie sã fii sa vant sau istoricca sã-þi dai seama cã la Chiºinãu se pune în operã un periculos jocal istoriei. Despre astea am scris de mai multe ori. Nu doresc aface o lecþie de istorie bine ºtiutã de noi. Dar este necesar a aminti cã meritul întemeierii politice ºi militare a voievodatuluiMoldovei aparþine maramureºeanului Bogdan din Cuhea prinanul 1359. Prin faptele sale, consemnate de cronicile vremii, aapãrat pro prietãþile ºi privilegiile maramureºenilor în faþa ten -dinþei expan sioniste a regatului maghiar. A fost un lider pol i tic cu per so nalitate puternicã, cu principii ferme, nedispus sã facã vreuncompromis cancelariilor strãine. Prin fiul sãu, este întemeietoruldinastiei Muºatinilor, care a condus Moldova pânã la ªtefan celMare. Pro pa ganda de la Chiºinãu nici nu aduce vorba de faptaistoricã a maramureºenilor. Ba un ac a de mi cian, HaralambieCorbu, ocoleºte adevãrul istoric. Locul cu istoria la Chiºinãu mise pare ticãlos ºi înjositor pentru adevãrul consemnat de docu -mentele vremii. Prin aceste rânduri doresc a spune cã ceea ce seîntâmplã în acest an la Chiºinãu nu ne poate lãsa indiferenþi.Adicã sã spunem cã este periculos jocul cu istoria.

3 februarie 2009


Basarabia se revoltã

Tocmai mã pregãteam sã scriu despre întâlnirea cu ValeriuMatei de la Ploieºti, unde poetul ºi omul pol i tic de la Chiºinãu afost invitat ºi premiat la Festivalul Internaþional „NichitaStãnescu”, când în Basarabia a început revolta tinerilor. Dar nunumai a lor. Cu prietenul Valeriu Matei am discutat o noaptedespre starea de fapt de peste Prut. Amân dialogul cu el,anunþând cã este nãscut în aceeaºi zi cu Nichita Stãnescu, 31martie, iar în acest an a împlinit o jumãtate de secol. Mã întorc cusufletul ºi mintea spre ceea ce se întâmplã în Basarabia. Acuzaþiaprincipalã de la Chiºinãu: comuniºtii au fraudat alegerile. Înacelaºi timp, observatorii OSCE, inclusiv reprezentantul UniuniiEuropene, Kalman Mizsei, au oferit garanþii în alb pentru co -muniºti. Se vede cã instituþiile europene s-au trezit la graniþaesticã cu o problemã pe care nu o pot rezolva tranºant. Aºa cã aumângâiat situaþia ca pe o mâþã care-ºi ascunde ghearele.Basarabenii (ev i dent o parte dintre ei) au dovedit în aceste zile cãs-au sãturat de minciuni ºi de administraþia lui Voronin. De aceeaprotestatarii au cerut anularea alegerilor, acuzând comuniºtiiaflaþi la guvernare de fraudarea actului elec toral. Ceea ce amvãzut în aceste zile cã se întâmplã în Basarabia seamãnã foartebine cu România anului 1989. Lozincile scandate conþin motivulre voltei: „Vrem alegeri repetate”, „Jos comuniºtii”, precum ºi lo -zinci unioniste: „Trãiascã, trãiascã ºi-nfloreascã, Ardealul,Moldova ºi Þara Româneascã”. Opoziþia crede cã manifestãrileîn forþã, incendierea Parlamentului ºi a Preºedinþiei sunt înscenãri comuniste. Voronin a sugerat cã vinovatã de manifestãrile de laChiºinãu ar fi România. Cert este cã Basarabia este revoltatã.Graniþa de la Prut a fost închisã pentru tinerii basarabeni caredoreau sã se întoarcã în propria þarã. Asearã a fost redeschisã.Republica Moldova a introdus vize pentru români. Ambasadorul


român la Chiºinãu, declarat per sona non grata. Este ºi un boicotinternaþional. Ieri am cãutat sã iau legãtura cu Valeriu Mateitelefonic ºi prin e-mail, însã zadarnic. În Basarabia este revoltã ºifurie. E nevoie de calm ºi exprimarea deschisã a opiniilor. Urmã -rim cu emoþie ce se întâmplã în Basarabia. Dar atenþie: insurgenþa sã nu fie asimilatã cu lovitura de stat. Liderii opoziþiei sã aibã undiscurs coerent ºi laolaltã. Suntem cu privirea spre Chiºinãu!

9 aprilie 2009

Urgenþa istoriei

Deºi îl stimez ca scriitor pe Mircea Cãrtãrescu nu întot -deauna îi împãrtãºesc viziunile publicistice. Dar cu un articol re -cent despre atitudinea României faþã de evenimentele de laChiºinãu a crescut în ochii mei. Distinsul scriitor ne îndeamnã sãieºim din laºitate. Ne îndeamnã fãrã reþineri sã ne solidarizãm custudenþii basarabeni. Moldova de peste Prut nu este pentru noiun stat oarecare. Moldova este româneascã, poporul ei vorbeºteoficial limba românã. România este pentru ei pat ria-mamã. Do -rinþa de reunificare a României cu Moldova nu este un amestec în treburile interne ale unui stat, e o dorinþã legitimã ºi reciprocã.Unirea ar fi trebuit înfãptuitã demult, din primii ani de dupãRevoluþie, când unificarea Germaniei ar fi servit drept pre ce dentºi model – afirmã Cãrtãrescu. Judecã aspru regimurile anterioarelui Traian Bãsescu, dar ºi cel comunist de la Chiºinãu. Iar acum,când oamenii tineri se revoltã împotriva acestui regim crim i nal –zice scriitorul –, cum putem bâigui mai departe scuze diplomatice despre respectul suveranitãþii ºi despre neamestecul în treburileinterne? „Dar sã ne amestecãm odatã naibii, sã arãtãm odatã cã îivrem pe moldoveni. Avem în fine o oportunitate cât roatacarului. Dacã nu strigãm acum, cu zecile de mii de tineri dinChiºinãu, cã Moldova e româneascã, vom pierde aceastã þarãnefericitã, îi vom condamna pe aceºti oameni tineri la disperare


perpetuã.” El, Cãrtãrescu, care ne-a obiºnuit cu o eseisticãprudentã asupra fenomenului naþional, iatã acum se exprimãrãspicat ºi rad i cal. Aici nu vãd accente de naþionalism, Doamnefereºte la Cãrtãrescu, ci o judecatã asprã ºi urgentã a istoriei.Scriitorul, acum în calitate de pub li cist, adoptã un ton imperativpentru situaþii limitã din realitatea imediatã a istoriei româneºti.Din condeiul lui Mircea Cãrtãrescu, aceastã urgenþã a istorieisunã ca o convocare a marilor momente din destinul Basarabiei.Deºi teritoriul dintre Prut ºi Nistru prins de cleºtele Moscovei ºilãsat la periferia deciziilor de Uniunea Europeanã, se vede cãRomânia nu poate sta în audienþã la marile cancelarii. Nu mi separe o visare de poet cu un cuvânt rãspicat într-o istorie urgentã.Mai cred cã poeþii mai pot fi profeþi chiar în þara lor. Nu exagerez, dar atitudinea lui Mircea Cãrtãrescu se aseamãnã cu cea a luiEminescu – gazetarul.

11 aprilie 2009

Trei vestitori de peste Prut

La Catedrala Cãrþii din Baia Mare, mai zilele trecute, amfi -trionul acestei instituþii, Teodor Ardelean, mi-a fãcut bucuria de a mã reîntâlni cu o mare energie lingvisticã din Basarabia, VladPohilã, ºi sã cunosc un de scen dent din neamul ªoimãreºtilor,universitarul doc tor în ºtiinþe economice Vasile ªoimaru, înacelaºi timp un art ist al imaginii. Alãturi, scriitorul Ion Iachim.Trei vestitori de dincolo de Prut veniþi în Maramureº cu un mesaj care nu are sfârºit: sã nu încetãm a ne cunoaºte! Vlad Pohilã esteunul dintre cãrturarii care au deschis ofensiva grafiei latine înBasarabia. Cu riscuri, dar cu certitudini care ne sunt martore.Grigore Vieru l-a reþinut în câteva cuvinte ilustratoare: un re -marcabil lingvist, dar ºi un strãlucit pub li cist este Vlad Pohilã,care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi.Centrul de greutate la întâlnirea de la Catedrala Cãrþii a fost


lansarea albumului Românii din jurul României în imagini, care esteun miracol al regãsirii rãdãcinilor. Dupã cum s-a spus, albumul cu aºezãri româneºti ºi cu români de dincolo de graniþele actuale aleRomâniei are semnificaþii profunde, fiind realizat cu mult pro -fesionalism ºi, de ce sã nu recunoaºtem, cu multã jertfã. Vasileªoimaru a vrut sã probeze cu imagini spusa lui Nicolae Iorga cãRomânia este uni ca þarã înconjuratã de români. Confraþii ba -sarabeni l-au surprins profund în câteva expresii: el învaþã orbii sã vadã, surzii sã audã ºi proºtii sã gândeascã (N. Dabija). Basa -rabeanul cu ochi de vultur, gândire de econ o mist ºi inimã de pa -triot. Nãscut în comuna Cornova, celebra aºezare din judeþulUngheni cercetatã de echipele sociologice ale lui Dimitrie Gusti,Vasile ªoimaru face parte dintre acei basarabeni care ºi-au înþelesrostul, fiind aruncat în vâltorile stepelor politice. A fost în douãrânduri deputat în Parlamentul de la Chiºinãu. Vlad Pohilã îmiatrage atenþia cã Vasile ªoimaru este un simbolist într-o epocã defoarte dur re al ism. Ion Iachim, de formaþie didacticã, întru -chipeazã spiritul liric de dincolo de Prut, partea sensibilã ºineliniºtitã a sufletului basarabean. În aceste vremuri în careBasarabia trãieºte o combustie ciudatã, pe cei trei vestitori de laChiºinãu i-am vãzut în ipostaza emisarilor care aduc veºtiledrepte, reale, tulburãtoare. Depun mãrturie cã discuþiile cu eimi-au lãmurit multe ºtiri rãstãlmãcite. De la ei am aflat pulsulrealitãþii atât de necesar pentru a nu greºi în aprecierile noastre.Taifasul cu ei a fost un re gal spir i tual în numele adevãrului, careeste atât de preþios în aceste zile.

25 mai 2009


Votul de aur

Pe 28 mai trebuia sã se aleagã noul preºedinte al RepubliciiMoldova. Se ºtie cã se cautã un vot de aur, un Iuda din parteaopoziþiei pentru a trãda. Astfel, majoritatea parlamentarã co -munistã ºi-ar fi putut alege fãrã nici o problemã omul (saufemeia) în scaunul prezidenþial de la Chiºinãu. Cum ceea cecãutau nu au gãsit comuniºtii, mulþi dintre ei atei, l-au invocat peHristos. Au spus cã de sãrbãtoarea Înãlþãrii Domnului nu estebine sã se munceascã, aºa cã un eveniment atât de im por tant afost amânat pentru ziua de astãzi. Între timp în partida comunistã a fost mare fierbere. Dupã cum scrie ziarul „Timpul” din Chi -ºinãu, deputatul Vic tor Stepaniuc i-a spus lui Voronin: „Vladi mir Nicolaevici, dacã nu gãsim votul de aur, dupã Preºedinþie ºiParlament, dãm foc republicii”. Candidat pentru funcþia de pre -ºedinte al Statului este fostul pre mier Zinaida Greceanâi. Nãscutã în Si be ria, în regiunea Tomsk (pãrinþii fiind deportaþi) a revenit în satul Cotiujeni, fiind cunoscutã între oameni ca Zâna lui Petrealui Bujor. Este econ o mist de profesie. Numai cã, dupã un eºec înalegeri cu Zinaida, Voronin a cãutat altã soluþie. A fost gãsit unmedic care nu a primit nici un vot. Astãzi, comuniºtii de laChiºinãu ar putea veni cu o nouã propunere pentru PreºedinþiaRepublicii Moldova. Strategia lor este de a tergiversa pentru aobþine din partea opoziþiei votul buclucaº. Un nume ar fi AndreiNeguþã, actualul ambasador la Moscova. Analiºtii politici nuexclud nici revenirea candidaturii lui Mar ian Lupu, fostul pre -ºedinte al Parlamentului moldovean. Luând ieri legãtura cu prie -teni din Chiºinãu îmi spuneau cã presa a consemnat intenþia luiSerafim Urechean, fostul primar al Chiºinãului, liderul AlianþeiMoldova Noastrã, de a candida la ºefia statului. Ceilalþi doi ºefi aiopoziþiei au calificat aspiraþiile lui Urechean drept o glumã. Secautã votul de aur pentru comuniºti care ar deveni Iuda pentru


opoziþie. Trãdãtorul, omul fãþarnic, prefãcut. Dacã el nu va fi,atunci pe basarabeni îi aºteaptã anticipatele. Care ar fi încã oîncercare de a se apropia dem o cratic de Europa. Astãzi, o zi derãscruce pentru Basarabia.

3 iunie 2009

Anticipate în Basarabia

Dincolo de Prut vor avea loc alegeri an tic i pate! Pentru atreia oarã, dupã alegerile din 5 aprilie, noul Parlament al Re -publicii Moldova a eºuat în alegerea viitorului preºedinte al þãrii.Opoziþia a refuzat sã participe la vot, astfel dând dovadã deunitate. Comuniºtii au cãutat în zadar votul de aur, pe acel Iudadin cadrul opoziþiei. Pentru a fi ales preºedinte al þãrii, un can -didat are nevoie de trei cincimi din voturile deputaþilor, respectivde 61 sufragii dintr-un to tal de 101. Se ºtie, comuniºtii au obþinut60 de man date în noul Legislativ ºi aveau nevoie de un singur votdin partea opoziþiei. Acel pe care îl cãutau, cum spuneam, cuînfrigurare comuniºtii ºi nu l-au gãsit. Ieri, universitarul Vasileªoimaru, de douã ori deputat în Parlamentul de la Chiºinãu, carene-a vizitat re cent în Baia Mare, îmi spunea prin telefon: „Ceea ce s-a întâmplat la Chiºinãu în 3 iunie se cheamã ºansa democraþieiîn teritoriile dintre Prut ºi Nistru. Dumnezeu a þinut cu noi. Nus-a gãsit nici un trãdãtor. Nu se aºteaptã vremuri uºoare, având învedere cã televiziunea ºi o mare parte din ziare sunt în mânacomuniºtilor. O sã ne strãduim din rãsputeri sã arãtãm cetã -þenilor basarabeni adevãrul. Cred cã lumea civilizatã o sã ne ajutesã ieºim din izolare. Dar în primul rând sã ne ajutãm noi”.Unitatea probatã de opoziþia de la Chiºinãu, în ul tima perioadã,trebuie consolidatã în perspectiva alegerilor an tic i pate. Occi -dentul va monitoriza mult mai atent procesul elec toral dinRepublica Moldova. Deci, Parlamentul se va dizolva ºi vor avealoc alegeri an tic i pate. Deputaþii din Duma de Stat a Rusiei se tem


cã la Chiºinãu ar putea avea loc o revoluþie portocalie dupãscenariul ucrainean. Ei considerã convocarea de alegeri an tic i -pate ca fiind cea mai proastã variantã pentru Republica Moldova,pe fondul agravãrii situaþiei economice. Unitatea Opoziþiei basa -rabene îl pune pe Voronin într-o situaþie perdantã. Atitudineafermã a Parlamentului Eu ro pean, privind condamnarea repre -siunii de la Chiºinãu, a scos din culpã implicarea României înevenimente, mult trâmbiþate de Voronin ºi de Rusia. Basarabiaare o ºansã. Alegerile an tic i pate, care vor fi organizate cel maiprobabil în varã, pot schimba raporturile de forþe politice pepãmânturile dintre Prut ºi Nistru. Clopotul pentru Voronin bateîn dungã.

5 iunie 2009

Premiul „Nichita” a trecut Prutul

Un vers rãscolitor, simplu la prima vedere, al poetuluiNicolae Dabija a fãcut carierã în sufletele noastre atente:„Dragu-mi de dumneavoastrã,/ Ca unui zid de o fereastrã”.Apele curg, Prutul era sã devinã un zid al Berlinului, cãzut ev i -dent în ul tima lunã, aºa cã marele poet ºi dip lo mat din Chiºinãu,Nicolae Dabija, a venit la Deseºti, fiind încoronat în simplademnitate de prieten cu marele premiu „Nichita Stãnescu”.Aceastã glorie care se oferã pe mãsura operei a fost începutã înurmã cu vreo opt ani în curtea casei pãrinteºti din vecinãtateabisericii, sub veghea simbolului care se cheamã „Mama Doca”.

ªi-a fost multã lume, nucile au cãzut cu adevãratelea, aufost prinse-n mâini ºi suflet, am devenit un fel de emblemãpentru prietenii scriitori veniþi din Elveþia, Slovacia, Ser bia,Ucraina ºi, mai ales, veniþi din interiorul acestui pãmânt firesc.Mã iau cu vorba ºi nu voi spune despre marele prieten ºi scriitor,dip lo mat, ac a de mi cian Nicolae Dabija, care, cu sfiala absolutã pecare i-o ºtiu de mulþi ani, a primit la Deseºti acest mare premiu,


recunoscut ºi de autoritatea criticã a lui Gheorghe Grigurcu, decimeritul fiindu-i asigurat de demnitatea dinspre istoria apropiatã.

Anul trecut, marele poet sârb Adam Puslojic ne-a sugeratca spiritul liric al lui Nichita sã mai treacã încã o datã Prutul.Ne-am adunat la Deseºti, scriitori din multe oraºe ale þãrii, cugândul ca anul viitor sã împlinim un proiect ºi pentru LaurenþiuUlici, sãvârºit straniu dintre noi în urmã cu 10 ani. Cu bucuriefireascã, în curtea casei pãrinteºti au început sã încolþeascã idei pecare le putem transforma în statui.

Marele poet Nicolae Dabija a ieºit din Deseºti prin poartaliberã dinspre Rãsãrit, ducând sub braþ fotografia lui NichitaStãnescu pe care scria: „Am venit de acasã, acasã”. M-a privitpeste umãr ºi mi-a spus: „Doru-mi de dumneavoastrã, / Ca unuizid de o fereastrã”.

5 octombrie 2009

Cununa Basarabiei

În ul tima vreme am fost un privilegiat în ceea ce priveºteinformaþiile mai aproape de sursã privind Basarabia. Prezenþaacademicianului Nicolae Dabija ºi a universitarului Vasileªoimaru în Maramureº i-a convertit în dialoguri fãrã ocoliºuri, cupuncte de vedere tranºante, reale, fãrã edulcorãri. Putem avea orespiraþie mai uºoarã dacã trecem acum Prutul, deoarece stareade spirit s-a mai relaxat. Chiar preºedintele Parlamentului ºipreºedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, nedezleagã de crispare, asigurându-ne cã românofobia nu are pu -tere sã înãbuºe iubirea dintre fraþi. E adevãrat, au fost opt ani deregim comunist autoritar, care a alunecat înspre dictatura luiVoronin, cu efecte serioase în privinþa statului de drept, îngrã -


direa libertãþilor democratice. O urã fãþiºã la adresa României.Noua putere de la Chiºinãu ºtie sã preþuiascã la justa valoaregestul României de a acorda burse pentru studenþii din Basarabia. Relaþiile dintre cele douã state de pe malurile Prutului se vorrestabili în ritmuri susþinute, urmând etapele, procedurile ºiuzanþele diplomatice. Va fi numit un ambasador la Chiºinãu. S-asemnat, alaltãieri, acordul pentru micul trafic de frontierã, carepermite circulaþia liberã a persoanelor ºi mãrfurilor pe o razãdestul de lungã în interiorul ambelor state. Sensul statului ro -mânesc din stânga Prutului este spre Uniunea Europeanã. Untânãr dip lo mat basarabean, care mi-a trecut zilele trecute pragul,acum con sul al României într-o þarã din Asia, îmi spunea credinþa lui privind viitorul Basarabiei. Spusa lui avea glazura speranþei.Ne vom regãsi împreunã în marea familie a popoarelor europene. Un coleg era contrariat de o formulare a premierului moldovean:spatele întors la NATO, iar unirea cu România este imposibilã.Premierul Vlad Filat se spovedea unor ziare din Rusia, iar laChiºinãu avea loc summitul statelor din CSI. E limpede. ªi cumlumea în care trãim are porþii reduse de op ti mism, voi aminti ºiopinia ambasadorului rus la Chiºinãu, Valeri Kuzmin, care adeclarat deschis cã nu împãrtãºeºte ideea premierului Filat de are in tro duce istoria românilor în ºcolile basarabene. Ambasadorul crede cã în man ual este un curent bazat pe rusofobie ºi stereo -tipuri antiruseºti. ªi acuma vine lovitura de spadã: imperiul rus astat la baza formãrii statului român! Fãrã bãrbãþia soldaþilor ruºi,dominaþia turcilor ar fi putut dura poate încã sute de ani ºi nu seºtie care ar fi fost soarta mai multor naþiuni din Balcani, a spusambasadorul. ªi se mai spune cã nu avem nevoie de istorie. Cumpoþi sã-l contrazici pe unul care vine cu pilde istorice, iar tu habarnu ai de propriul tãu trecut. Lãsaþi istoria sã fie învãþatã la ºcoalã!Trecutul este întotdeauna ar gu ment pentru prezent ºi viitor. Aºa,cununa Basarabiei nu va avea soarta ofilirii.

22 octombrie 2009


Strada Grigore Vieru

Zilele trecute la Iaºi, într-o solemnitate unificatoare, ostradã din urbea moldavã a primit numele lui Grigore Vieru.Dupã douã decenii de la Podul de flori, un alt pod s-a întins pesteapa Prutului. Un pod de conºtiinþã româneascã. A fost de faþãmultã lume din România ºi Basarabia. Iaºul ºi Chiºinãul au þinutsã preþuiascã filonul etnic originar, statura conºtiinþei luptãtoare a lui Grigore Vieru. La dispariþia lui în ianuarie 2009, s-a spus cãmoartea lui va contribui la redeºteptarea basarabeanã. Strada luiGrigore Vieru din Iaºi este un gest prin care se pune în fiinþanoastrã conºtiinþa marelui poet. Este ºi podul de luciditate isto -ricã între douã oraºe româneºti. Niciodatã starea de veghe înistorie nu trebuie sã disparã. În Basarabia s-au ridicat un pic noriide pe fruntea ei. Sunt oportunitãþi care nu trebuie ratate. Istorianu doarme. Alaltãieri, vicepreºedintele amer i can, Joe Biden, învizitã la Bucureºti, a dat un semnal de luat în seamã pentruBasarabia. Strada Grigore Vieru de la Iaºi este un simbol care astrâns scriitori din întreaga Basarabie, din Transnistria, dinBucovina de Nord, din Transilvania, din Bucureºti, Suceava ºiGalaþi. Re gret cã nu am putut sã rãspund invitaþiei. Mã consolezcu scriitorul, academicianul Nicolae Dabija, premiat la Deseºti,cu Marele Premiu „Nichita Stãnescu”, care a dus acolo ceva dinspiritul Maramureºului. Strada Grigore Vieru. O stradã cu sensunic, cum a spus generalul Chelaru. O stradã care duce spre unsingur þel. Unirea prin culturã. Verbul lui Grigore Vieru va lucraºi în continuare pentru Limba Românã. Aºa-i iubirea, rupe-ngrã -direa, ºi tot ce-i sãrut, nu ºtie de Prut. Daþi strãzilor nume depersonalitãþi! Nu de numere seci!

25 octombrie 2009


Basarabia, subiect uitat

În 27 martie s-au împlinit 92 de ani de la Unirea Basarabieicu Pat ria Mamã. Din pãcate acest act ma jor din istoria poporuluiromân a fost un subiect pierdut. Mai ales pentru presã. A trecutaproape o sãptãmânã ºi nu am avut sub privire sau în auz aproape nimic despre actul istoric. Inutil sã moralizez uitarea, indiferenþa,nepãsarea. Ci voi readuce aminte, celor care doresc a ºti, cã la 27martie 1918, ora 5 p.m., a avut loc Adunarea Sfatului Þãrii. În salã au fost prezenþi toþi membrii Cabinetului Republicii Moldo -veneºti, premierul român, Alexandru Marghiloman, trimisul spe -cial al regelui Ferdinand. Sfatul þãrii cuprindea 103 basarabeni, 13 ucraineni, 7 ruºi, 6 evrei, 5 gãgãuzi, 2 nemþi, un polonez, unarmean. În urma votului – 86 pentru, 3 con tra, 36 abþineri, 13absenþi s-a declarat Unirea Basarabiei cu Þara Mamã. În mo -þiunea Unirii se spunea: „În numele poporului Basarabiei, SfatulÞãrii declarã: Republica democraticã moldoveneascã (Basarabia)în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunãre, Marea Neagrã ºivechile graniþe cu Aus tria, ruptã de Rusia acum o sutã ºi mai binede ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului ºi drep -tului de neam pe baza principiului cã noroadele singure sã-ºihotãrascã soarta lor, de azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºtecu mama sa România”. Nu ºtiu dacã voi trãi sã vãd ºtergereagraniþelor pe Prut, dar nu voi obosi a aduce aminte cã Basarabiaeste pãmânt românesc. Ziua marelui mo ment trebuie readusã îndiscursul pub lic. ªtiu, pentru mulþi Basarabia este un subiectuitat. Chiar voit pierdut. Ceva de la periferia interesului. Sã nuuitãm, marile evenimente se pregãtesc cu minuþie, discreþie, con -ju gate de fermitate ºi consecvenþã. Acum, între Chiºinãu ºiBucureºti s-au relaxat relaþiile ºi e bine a nu uita cã Basarabia estepãmânt românesc. Istoria nu ne va ierta dacã nu vom þine treazãideea cã în istorie am fost o Românie întreagã. Cei care ne


ocupãm cu memoria avem datoria sã ascultãm clopotul lumii încare trãim. Basarabia nu trebuie sã ajungã un subiect uitat. Deaceea, în Sãptãmâna patimilor, dorul de Basarabia este salvator.Ca o spovedanie.

2 aprilie 2010

Un pelerin român: Vasile ªoimaru

Cinci ani de muncã, o sutã de mii de kilometri parcurºi, opt tone de benzinã consumate ºi o carte de douã kilograme ºi o sutãde grame este statistica ce se referã la elaborarea albumuluiRomânii din jurul României, semnat de universitarul din ChiºinãuVasile ªoimaru. Drumurile spre românime au început de lacãrþile lui Anton Golopenþia, creatorul pieþei româneºti de geo -politicã. Sociologul, împreunã cu Henri Stahl, maramureºeanulMihai Pop, sub conducerea savantului Dimitrie Gusti, a cercetatsatul Cârnova, din Basarabia, satul na tal al lui Vasile ªoimaru.Care ºi-a luat lumea în cap ºi a vizitat sate româneºti din Rusia,Ucraina, Ser bia, Al ba nia, Polonia, Bul garia, Grecia, Mac e do nia.Pãmântul nostru din Basarabia a fãcut cât un institut. Întrebatfiind ce face cu economia, fiind conferenþiar la Ac a de mia deStudii Economice din Chiºinãu, doc tor în economie, mi-a spus:„Din economie mã hrãnesc. Celelalte le fac pentru suflet”. Vasileªoimaru a stârnit o nouã viziune, o altã altitudine pe care trebuiesã o aibã România faþã de românii din þãrile vecine ºi celeapropiate. În drumeþiile sale, Vasile ªoimaru a fost în Mara -mureºul din dreapta Tisei – dar ºi în cel din stânga Tisei, în nordul Bucovinei, precum ºi în Þinutul Herþa. Ajuns în Bul garia, aflãadevãruri pe care istoria le-a menþionat mai puþin. În timpulrãzboiului de independenþã, 1877, românii de dincolo au luptatalãturi de bulgari împotriva turcilor pentru independenþaBulgariei. Dupã care bulgarii i-au strâmtorat pânã sã-i lichidezeca etnie, deºi nu au pretins nici un fel de autonomie. Se întâlneºtecu preotul Vasile Barbu la Uzdin. Comenteazã cu dreaptã jude -


catã realitãþile din þãrile prin care a trecut, mai ales raporturilestatului cu minoritãþile. Atrage atenþia asupra moldovenismuluiprimitiv de la Chiºinãu, sau alte forme de dezmembrare etno-glo -tonimicã, pãguboase din toate punctele de vedere, care conþinura faþã de tot ce-i românesc. Vasile ªoimaru cere sã fie cercetateaºezãrile româneºti din þinutul Krasnodar din sudul Rusiei.Localitãþile româneºti de la est de Bug nu au mai fost studiate dinanii celui de-al doilea rãzboi mondial. Ce sã mai vorbim decomunitãþile româneºti din Kazahstan ºi Kîrghistan, de dincolode Ural, pânã la Amur ºi Sahalin. Nici mãcar în Pocuþia, constatãVasile ªoimaru – pãmânt pentru care au vãrsat sânge oºtenii luiªtefan cel Mare, nu au ajuns persoane investite cu misiuneprofesionalã. Teribil personaj acest prieten din Chiºinãu! Esteenergia lucidã, luptãtoare întru ce ar trebui sã facem mulþi dintrenoi. Somnul, lenea, universul strâmt sunt uneori pãcate când estevorba de a ne descoperi lumea româ neascã pe care nu amcunoscut-o. Doamna Autoritate româ neascã nu alungaþi cultura,cercetarea româneascã din preajmã. O sã ne parã dureros de rãu.Oricând va fi o generaþie care se va întreba de unde vine. Pildafratelui Vasile ªoimaru este mãreaþã. Hai, sã nu fie singur!

5 ianuarie 2011

Un poet român în Kazahstan

Universitarul din Chiºinãu, conferenþiarul Vasile ªoimaru,este o enciclopedie în cunoaºterea românilor de pretutindeni.Cele brul lui al bum, Românii din jurul României în imagini, este proba de conºtiinþã istoricã a unui ro mân sincer, jertfitor, curajospentru cunoaºterea spiritului românesc în lume. Avem o nevoievitalã în a ne descoperi, a afla pe unde ne-au împrãºtiat vremurile. Vasile ªoimaru tocmai asta face. Unde nu te gândeºti acolo îl afli.De fiecare datã depune mãrturie despre românii pe care i-adesco perit. La o recentã întâlnire mi-a povestit despre româniidin stepa kazahã. Care nu ºi-au pierdut firea, nici limba


româneascã, nici multe din obiceiurile deprinse de la pãrinþi.Kazahstanul este o þarã imensã, peste trei milioane de kilometripãtraþi ºi o populaþie de 15 milioane de locuitori. În oraºul-minier Karaganda, Vasile a descoperit un poet român, cu toate însuºirilecare i se cuvin unui cre ator, pe numele lui Simion Plãmãdealã.Are o bogatã bibliotecã, fiind cel mai reprezentativ ro mân dinKazahstan. S-a nãscut în urmã cu 76 de ani, în localitatea Gri -nãuþi, lângã Bãlþi. A devenit profesor de limba românã. A refuzatsã predea limba rusã într-un sat de pe malul Prutului, deoarece sepregãtise sã predea copiilor limba poporului român. A fostnevoit sã plece în Karaganda; în altã parte nu-l primea nimeni. Alucrat vreo trei decenii într-o minã de cãrbuni. Mureau mulþioameni. Erau explozii grozave. Spunea tuturor cã este ro mân, numoldovean. Este cãsãtorit cu o belarusã, dintre cei plecaþi înBasarabia pe la 1700. Are o fatã, Aurica, ºi un bãiat Sergiu, carevorbesc româneºte. Þine acasã un tri color românesc nu unulmoldovenesc. Are cos tume populare româneºti. La Chiºinãu afost coleg la Institutul Ped a gogic „Ion Creangã” cu GrigoreVieru, Mircea Druc, Gheorghe Vodã, Anatol Ciocanu, SpiridonVangheli. Cu ultimul fiind ºi consãtean. A scris sute de poezii înlimbile românã ºi rusã, prin care ºi-a exprimat suferinþa înduratãºi dorul dupã locurile natale din Basarabia. Vasile ªoimaru sestrãduieºte sã-i publice o antologie la Chiºinãu. Vasile ªoimaru,acest descoperitor de români uitaþi, parcã mi-a trezit pofta de apleca spre Karaganda. Sã-l întâlnesc pe Simion Plãmãdealã ºi sã-icitesc poemul „Apusul meu însângerat”. Se vede, cât face un om,cum e Vasile ªoimaru, nu face o diplomaþie. Chiar mi se pare unfapt de luat în seamã. În Kazahstan, o þarã cu un potenþial eco -nomic cu perspectivã, se scrie poezie în limba românã. Mulþu -mesc, Vasile ªoimaru! Te salut, Simion Plãmãdealã!

7 ianuarie 2011


Basarabia cea demnã

Nu ºtiu de unde vine, dar mulþi dintre noi au un orgoliurãtãcit când vine vorba de Basarabia. Adicã se þin aparent su -periori, privesc peste Prut ca la fratele mai mic, care se face totmai mic în mintea lor, preocupatã de antrenarea ciudãþeniilor sãdevinã luceferi. Cunosc Basarabia înainte de a-i cãlca pãmântul.Prin intermediul revistei „Literatura ºi arta”, scrisã cu caracterechirilice. Îmi sunt aproape relaþiile umane în care am fost implicat pânã la inimã. ªtiu de la Domnul Eminescu cã Basarabia estepãmânt românesc. Istoricii ne-au arãtat, cu argumente, con -vulsiile acestui teritoriu românesc. Demnitatea lui s-a ridicat prinmari personalitãþi. Sã ne amintim doar de 1918 ºi vom înþelegecum Basarabia a revenit în România Mare. Superioritatea fãrã picde înþelegere istoricã, socotirea românilor de dincolo de Prutromâni de mâna a doua, dispreþul unor necunoscãtori ar trebuiur gent sã fie puse sub semnul ruºinii. Mai ieri, m-am întâlnit cudoi prieteni din Basarabia, intelectuali de rang eu ro pean, cu caream discutat tocmai aceastã stare. Ei se socotesc români dintr-oviitoare Românie Mare. Dar se simt jigniþi de falsul orgoliu desorginte dâmboviþeanã. ªi am luat-o gospodãreºte cu inventarulevenimentelor, chiar dupã celebrele poduri de flori. Când s-apurtat acel rãzboi pe malul Nistrului, noi ne ocupam demineriade. Grupul Ilaºcu rãmâne pildã de sacrificiu ºi are onemeritatã uitare. Atunci, basarabenii au avut câþiva politicieniextrem de inspiraþi, care oricând s-ar putea uita de sus la cei de laBucureºti. Dar nu au fãcut-o. Sã nu uitãm cã basarabenii auîncercat libertatea înaintea noastrã. Când noi aveam de furcã cupartidul unic, basarabenii înfiinþau Frontul Pop u lar, cucereaudreptul la alfabetul latin, conturându-se o dimensiune naþionalãproverbialã. Foarte puþini dintre noi ºtiau ce se întâmplã înBasarabia. Scriitorii ºi-au asumat lupta cu un imperiu Adevãrat, în


agonie, dar un imperiu. Sã nu-i privim de sus. La ei, agriculturaeste pe cai buni. Vinurile Basarabiei umplu paharele Europei ºiale Rusiei. Politicienii lor sunt mai fermi. Au ºi educaþia opoziþiei.Sã nu uitãm cã ei mai luptã cu un partid comunist, cu faþa spreMoscova. Au diplomaþia sã reziste. Tânãra generaþie de scriitori,cu care sunt în legãturi de prietenie, a trezit interesul Occi -dentului. Nicolae Dabija, care a fãcut din sãptãmânalul „Lite -ratura ºi arta” o veritabilã citadelã de rezistenþã naþionalã, îmispunea la Deseºti: „Sã nu uitãm trecutul, numai aºa îi vom evitaerorile”. Cred în scriitorii de dincolo de Prut, deoarece ei audeclanºat revoluþia de renaºtere naþionalã. Basarabia are oameniminunaþi, are medici minunaþi, lingviºti de talie mondialã (EugenCoºeriu), tineri cu pregãtire academicã internaþionalã. Vorbaconfratelui Liviu Antonesei, înainte de a ne apuca complexele desuperioritate faþã de basarabeni sã ne mai privim puþin în oglindã. Basarabia are demnitate! Despre ea scriem prea puþin. Eu voicon tinua sã scriu.

3 august 2011

Sã ne þinem de neamuri

Mai zilele trecute am primit de la Chiºinãu un set de ziare.De fiecare datã citesc cu un interes aparte articolele care se referãla modul în care este perceputã România în relaþiile cu Basarabia.ªtiri care nu mai ajung la noi. Avem alte preocupãri. Istoriarecentã nu mai intereseazã. Un tânãr basarabean, Vlad ªoimaru,o inteligenþã în domeniul matematicii recunoscutã în Germania,îmi spunea cã e o adevãratã dramã româneascã tãcerea faþã deevenimentele care se întâmplã între Prut ºi Nistru. Scriu defiecare datã cu o datorie fireascã despre lumea basarabeanã. Afludin presa ajunsã la mine cã Rusia nu vede cu ochi buni modul încare România priveºte Republica Moldova. La Moscova sevorbeºte tot mai mult de existenþa unui plan al României de


anexare a Republicii Moldova. Doamne, am ajuns cuceritori! Nueste o simplã ºtire. Agenþia de presã RIA Novosti chiar a pus de o dezbatere cu istorici ºi politologi din Moscova ºi Chiºinãu avândca subiect: „Rusia în contextul relaþiilor moldo-române”. Istoricii ruºi de la Moscova sunt convinºi de acest plan. La dezbatereaamintitã nu au lipsit acuze la adresa României ºi a preºedinteluiTraian Bãsescu. Chestiunea este cât se poate de serioasã.Deputatul Serghei Markov (Partidul Rusia Unitã) pune Româniaîntr-o ecuaþie care ar putea destabiliza Europa. Spune deputatulrus: „Dupã ce i-am avertizat pe partenerii noºtri europeni de ce afost în stare preºedintele Georgiei sã facã, în urmã cu trei ani,cred cã acum nu vor dori ca Bãsescu sã procedeze la fel. Sãsubmineze securitatea europeanã. Este nevoie ca Bãsescu sã fieavertizat cã nu are voie sã facã aºa ceva. Nu noi trebuie sã-lavertizãm ci acele forþe care-l susþin financiar. Cine îl plãteºte,acela trebuie sã-l þinã în frâu”. În replicã, Oazu Nantoi, analistpol i tic de la Chiºinãu, nu pune mare preþ pe spusele lui Markov,fiind „un provocator pe lângã curtea domneascã”. Apoi se evocãcliºeul din perioada interbelicã când Basarabia era în trupulRomâniei. Despre românizarea agresivã, despre naþionalism etc.Zic ruºii prin vocea istoricului Diukov cã un asemenea scenariu,acum, chiar în formã mai uºoarã, nu ar dori nimeni. Nici Rusia,nici Republica Moldova, nici Uniunea Europeanã. Dar România? Mai este un curent în Basarabia: forþe care manifestã pretenþiiteritoriale faþã de partea de nord-est a României. Avocaþii parti -dului Patrioþii Moldovei pregãtesc documente necesare pentrucâteva organizaþii internaþionale pentru reîntoarcerea teritoriilorcare au fost cândva în componenþa Moldovei Mari. S-a ajuns laconcluzia cã proiectul de anexare a Basarabiei de cãtre Românianu se va realiza. Rusia susþine stabilitatea Republicii Moldova. Eu mai ºtiu cã basarabenii s-au afirmat printre stãpânii celui maimare imperiu mod ern. Nu au complexe. Au mentalitate deînvingãtori. Când Basarabia va fi în NATO ºi Uniunea


Europeanã atunci pot înþelege agitaþia. Pânã atunci sã ne þinem de neamuri, vorba lui Snegur.

18 august 2011

Ziua Limbii Române

Astãzi este Ziua Limbii Române la Chiºinãu. În acest an vafi sãrbãtoritã pe amândouã malurile Prutului. Dincolo de apadespãrþitoare de neamuri încã se duce apriga bãtãlie pentruinstalarea mai temeinicã a limbii române în vremelnica republicã.Cã din 31 au gust 1989, datã când a fost legiferatã revenirea lascrierea cu alfabetul latin, în Basarabia este o continuã zbaterepentru a demonstra cã limba în care a scris Eminescu este limbaromânã de stat, în teritoriile dintre Prut ºi Nistru. Am fost dedouã ori la Sãrbãtoarea Naþionalã „Limba noastrã cea Românã",de la Chiºinãu. Scriitorii basarabeni, cei care au declanºat întoar -cerea la firesc, m-au invitat la ºcoli ºi biblioteci unde se celebraevenimentul. S-a vorbit despre limba românã, alfabet latin, tri -color, stemã, imn, care erau pe lozincile mulþimii din 1989. Apoi,dupã venirea la putere a preºedinþilor de colhoz a început luptaîntre limba românã ºi glotonimul limba moldoveneascã. Am fostcu academicianul Nicolae Dabija la un faimos liceu din Chiºinãu.Acolo, marele pa triot a rãspuns la o întrebare retoricã: de ceLimba Noastrã e Românã? În faþa a sute de elevi a venit cu

argumente. Toþi clasicii noºtri - Eminescu, Alecsandri, Creangãvorbesc de limba românã ºi niciunul nu pomeneºte de „limbamoldoveneascã”. Comunitatea internaþionalã nu recunoaºteexis tenþa unei noi lim bi romanice. Aceeaºi limbã este vorbitã detoate þãrile româneºti. Marx, Engels ºi Le nin, preferaþi de mol -doveni, afirmã cã Basarabia este pãmânt românesc ºi e locuitã deromâni. Uni ca deosebire dintre cele „douã lim bi” era alfabetul.Acum ºi aceastã deosebire a cãzut. Apoi Dabija a spus: „Nu vom


putea fi suverani, nici independenþi atâta timp cât nu ºtim cinesuntem ºi ce limbã vorbim. Iar adevãrul este unul, a precizatacademicianul, suntem români ºi vorbim româneºte”. Fãrã limbã nu existã stat. Fãrã de limbã nu existã independenþã. Astãzi pecele douã maluri ale Prutului se reaminteºte cã locuitorii lorvorbesc limba românã. Cu ocazia Zilei Independenþei, Obama îifelicitã pe moldovenii-basarabeni. Nu uit nici cuvintele vice -preºedintelui amer i can Biden, care în timpul vizitei la Chiºinãu,în martie anul acesta, a subliniat cã „SUA rãmân partener devotat ºi un prieten. Suntem susþinãtorii fermi ai independenþei Mol -dovei, ai suveranitãþii ºi independenþei.” Cuvinte diplomaticeîncurajatoare. Dar marea bãtãlie se duce în interiorul Basarabiei.Negura vine din pãmânt cu vânt rãsãritean. În România, ZiuaLimbii Române va fi marcatã în Piaþa Universitãþii printr-un con -cert în care cântã ºi Grigore Leºe ºi inaugurarea sediului Con -sulatului Onorific al Republicii Moldova la Timiºoara. ªi sã nuuitãm de Eminescu, spiritul cãruia se aflã pretutindeni unde evorbitã Limba Românã. Cum a zis Grigore Vieru: „De avem saunu dreptate, Eminescu sã ne judece”.

31 august 2011

Crãciun în Basarabia

ªi a fost Crãciun în Basarabia! Când noi, cei de dincoace dePrut ieºeam din sãrbãtori, românii din Basarabia (dar ºi alteneamuri) au cinstit Naºterea cea Mare. Povestea cu calendarul pestil vechi este suficient de cunoscutã de ce sãrbãtorim CrãciunulBãtrân. Am intrat în rezonanþã luminãtoare cu locuri ºi prietenidin Basarabia. Aºa am trecut, acum cu gândul, alteori cu pasul apa despãrþitoare. De abia trec Prutul pe la Sculeni fac un popas însatul lui Grigore Vieru. Pererita, aºezare vecinã cu Miorcanii luiPillat, despre care Grigore spunea cã satele lor sunt o comunãmai mare, despãrþitã de o tragicã apã. Acolo, cu ani în urmã


Grigore Vieru mi-a fãcut portretul mamei sale, care de Crãciunscotea din cuptor colãcei pentru colindãtori. ªi erau la fel de albiºi frumoºi ca la casele mai avute. Acolo aud versurile:„Reaprindeþi can dela-n cãscioare/ Lângã busuiocul cel mereu/Degerat la mâini ºi la picioare/Se întoarce-acasã Dumnezeu”.Bat drumul spre centrul Basarabiei. Trec prin sate înserate,luminate de puterea sãrbãtorii. Viaþa aprinsã în fereºti. Pruncii înstraie moldoveneºti se perindau de la o casã la alta. În bucuriaColindului. Mã îndrept spre Codreni, satul de baºtinã - cum zicbasarabenii - a poetului, omului de luptã naþionalã, academicianul Nicolae Dabija. Satul este împodobit cu troiþa lui Perþa-Cuza. Secolindã ºi aici cu datina încã vie. Nicolae îmi de fineºte Basarabiadupã sufletul lui aprins: „Strajã a apusului. ªi rãsãritului. Loc debãtãlie dintre creºtini ºi pãgâni, dintre barbari ºi barbari. Istorie.ªi mit. Turlã. ªi lespede. Lacrimã. ªi cântec. Cer. ªi pãmânt. ªirâu. Codru. ªi izvoare. Lemn pentru leagãn. ªi lemn pentru cruce. Covor de plante cãþãrãtoare întinse pe garduri. Luminã de filã deceaslov. Furtunã. ªi liniºte. Grãdinã. ªi vale-deal-ºes. Lanþ decetãþi. ªi biserici”. Mã lasã sã pun ºi cuvintele mele sã acopereacest þinut. Privind un gând zidit cu prietenii basarabeni. Dacã

s-ar acorda premiul No bel - nu doar pentru ºtiinþã ºi literaturã -ci ºi pentru suferinþã, Basarabia era demult printre laureaþi. Îmicontinui drumul pe acest pãmânt românesc. Ajung la Cornova.Pe prispa casei pãrinteºti din celebra aºezare îl întâlnesc pe Vasileªoimaru, acum universitar, un neobosit cãutãtor de români depretu tindeni. Privesc satul Cornova de pe dealul Ichelului.Biserica dominã satul. În jur o cascadã de iazuri. Vãd pãrul dedouã sute de ani de pe dealul Cihornic. Nume româneºti: Roºca,Popa, Nãvrãpescu, ªoimaru. Petrec cu Vasile o searã de amintiri.Care s-au oprit mult asupra campaniei sociologice a lui DimitrieGusti (1931) din care a fãcut parte ºi maramureºeanul Mihai Pop. Aud o colindã ce pãstreazã zugrãvirea unui mo ment al vânãtoriiîn trecut ºi anume întrecerea la goanã între ªoimul de vânãtoare ºi


cal. Colinda are circulaþie peste tot în Basarabia în mai multevariante. Ajung la Chiºinãu. Îi colind pe Mihai Cimpoi, LeoButnaru, Alexandru Bantoº, Arcadie Suceaveanu,Vlad Pohilã.Colindatu-v-am cu drag, întru bunã veste-n prag, colindatu-v-am cu-alean, ºi cu dor basarabean, ne-ar fi spus Grigore Vieru. ªi afost Crãciun în Basarabia!

9 ianuarie 2012

O zi de rãscruce

Mai nou circulã un curent suficient de dãunãtor, ajuns lacea mai înaltã tensiune, prin care se sugereazã ca noile generaþiide elevi sã nu mai fie preocupate de anii de domnie a marilorbãrbaþi din istoria noastrã. Cicã le-ar încãrca memoria. Nu îm -pãrtãºesc acest fel de a privi lucrurile prin istorie, dascãlii mã potcontrazice, deoarece fãrã câteva repere din istoria timpului istoric se riscã a trãi chiar în afara cronologiei. Se poate spune cã MihaiViteazul a domnit înainte de Mircea cel Bãtrân, iar AlexandruIoan Cuza a întemeiat Moldova. Cred în þinerea de minte atimpului istoric. Mãcar pentru istoria noastrã.

Astãzi este 27 martie. Insistând pe datele esenþiale dindestinul poporului nostru voi aminti cã aceasta este ziua derãscruce din anul 1918, când Sfatul Þãrii, de la Chiºinãu, alcãtuitdin reprezentanþii tuturor naþionalitãþilor, a adoptat cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu România. În preambulul De -claraþiei se specificã „Basarabia între hotarele ei dintre Prut ºiNistru, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Aus tria, ruptã de Rusia acum o sutã ºi mai bine de ani (1812) din trupul vechii Moldove,în puterea dreptului istoric ºi dreptului de neam, pe baza prin -cipiului cã noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor, de aziînainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama sa, România”.Rezultatul votului a fost adus la cunoºtinþa preºedintelui


Consiliului de Miniºtri Român, Alexandru Marghiloman, invitatîn mod spe cial la Chiºinãu pentru acest eveniment.

La 27 martie 1918, s-a manifestat voinþa maselor. SfatulÞãrii a fost un or gan electiv, având în fruntea lui câþiva bãrbaþicare au priceput contextul vremii, cum au fost Constantin Stere,Ion Inculeþ ori Pantelimon Halipa. Dar unirea nu a fost lipsitã deprimejdii. Deºi curajosul Pan Halipa a bãtut drumul pânã laPetrograd, unde s-a întâlnit cu Le nin, Kerenski ori Troþki. Dacãîn prima fazã, guvernul sovietic de atunci a fost îngãduitor faþã de principiul autodeterminãrii, dupã câþiva ani ºi-a schimbat pã -rerea. La pândã au stat ºi haidamacii de la Kiev, care doreauanexarea Basarabiei la Ucraina. Da, Basarabia a fost (ºi mai este)un teritoriu neliniºtit ºi râvnit. Actul de la 27 martie a fost unsemnal istoric care trebuie þinut minte. A fost o zi de rãscrucecare a declanºat formarea unei Românii puternice. Care nu adurat mult. În 1940, printr-un ul ti ma tum, Basarabia a fost dinnou întoarsã cu faþa spre Rãsãrit. Apoi a venit dominoul din Est.Poduri de flori la Prut, peste care plutea zvonul unificator. Separe cã nu a fost numai un simplu fular în bãtaia istoriei. Senatulamer i can a avut o poziþie încurajatoare pentru „reunificareaMoldovei ºi Nordului Bucovinei cu România” (1991). A fostinvocat Actul de la Hel sinki. Documentul amer i can are o valoareexcepþionalã. Dar noi am fost timizi. Cred cã ne vom întâlni înUniunea Europeanã. Cât despre datele din istorie ele trebuiereþinute. Altfel, ne putem uita ºi ziua în care ne-am nãscut. Nuuitaþi: 27 martie! O zi de rãscruce.

27 martie 2012


Memoria ca datorie

Gheorghe Mihai Bârlea în revista Limba Românã din Chiºinãu

Cred cã nu este nici un se cret cã de Gheorghe Mihai Bârleamã leagã o prietenie din pruncie. În lumea asta stranie, pentrumulþi chiar prietenia devine un pãcat. Ce ascund? Ce învârt? Estetimpul sã vã spun cã întâlnirile noastre povestesc despre o vremepetrecutã împreunã: din liceu, în armatã, pânã în zilele noastre.Vorbim despre artã ºi culturã. Chiar despre stelele care ne ve -gheazã. Cred în inteligenþa lui ºi în forma maramureºeanã de a fiom de acasã. Cu el nu discut politicã, dar m-am bucurat deascensiunea lui. Nu uit cã împreunã (cu alþi prieteni sigheteni)ne-am marcat biografia cu multe întâmplãri care ne leagã. Cum afost prima trecere peste Tisa în 1990 (cu Echim, Pralea, Nãsui) sã cunoaºtem Maramureºul muºcat. Apoi la Cernãuþi. Apoi înBasarabia. Dacã acestea sunt pãcate, jupuiþi-mã! În Basarabia,Gh. M. Bârlea ºi-a fãcut prietenii adânci. Numai aºa se explicãcum revista „Limba Românã” din Chiºinãu (nr.3-4-2012), pecare o primesc consecvent la redacþie, îi dedicã un numãr apre -ciabil de pagini. Redactorul ºef, Alexandru Bantoº, îl denumeºte„distins cãrturar ºi om pol i tic”. I se apreciazã fidelitatea ne -dezminþitã manifestatã toatã viaþa, ºi cu precãdere în ultimiidouãzeci de ani de cãtre cunoscutul poet, universitar ºi pol i ti cianfaþã de culturã, în gen eral ºi faþã de arta popularã în spe cial, faþãde valorile tradiþionale înmagazinate în Maramureºul na tal.Amplul interviu dãruit lui Al. Bantoº spune rãspicat chiar dintitlu: identitatea etnicã, de limbã ºi culturã nu sunt valori de piaþã,ci de existenþã ºi nu se negociazã. Scrie despre Bârlea, SvetlanaVicol, ucraineancã din satul Nihoreni, raionul Rãºcani, despre o


experienþã trãitã în Maramureº unde întâmplãtor l-au întâlnit pesenatorul Bârlea, care le-a devenit ghid prin mai multe locurimaramureºene. „Cum sã vã mulþumim pentru tot binele pe careni l-aþi fãcut? Prin ce l-am meritat noi?” El a rãspuns: „Nu vãderanjaþi. Probabil aºa a vrut Cel de Sus”. Un grupaj de poemecompleteazã portretul fãcut de basarabeni intelectualului romândin Maramureº. Am scris cu toatã bucuria pascalã aceste rânduri,mai ales cã la Casa Limbii Române din Chiºinãu am fost îm -preunã. Unde am stat la taifas cu Grigore Vieru, Mihai Cimpoi,Ana ºi Alexandru Bantoº, Leo Butnaru ºi mulþi prieteni basa -rabeni. În faþa frumoasei instituþii era proiectatã o bisericã ma -ramureºeanã. Pe atunci Bârlea era pre fect de Maramureº. Ideearãmâne. Eu aud cum în marele proiect bat clopotele de Paºte laChiºinãu. De se aud în Maramureº.

10 aprilie 2012

Nu e rea limba rusã...

Vizita preºedintelui Nicolae Timofti al Republicii Moldova în România ne-a deschis o ranã dureroasã în suflet. Aºa am fosteducaþi, sã simþim ca Eminescu în Doina sa. A venit însã timpulsã nu mai jelim cã ne-au luat teritorii ºi sate, sã ne adunãmenergiile mo rale ºi sã credem împreunã în noi înºine.

Ardelenii au fost traºi pe roatã, Brâncoveanu ºi-a vãzutfeciorii decapitaþi, iar moldovenii au fost deportaþi în siberii.Martirii noºtri ne obligã sã nu ne risipim, sã ne pãstrãm limba ºicultura – în contextul europenizãrii ac cel er ate. Funcþionarea uni -tarã a societãþii noastre impune unitate culturalã.

Basarabia a stat sute de ani sub otomani ºi ruºi, dar ºi-apãstrat identitatea etnicã în limbã ºi culturã. Din 4 milioane decetãþeni (de 40 de naþionalitãþi), 65% vorbesc precum ªtefan celMare. Istoria ne-a fãcut vecini, însã deschiderea porþii spre Vestne întãreºte identitatea de neam, ne compenseazã complexele de


inferioritate prin comunicarea între noi, ne recunoaºtem de fraþiºi ne stabilim alteritatea în raport cu Europa, ne cãutãm fizio -nomia carpaticã în paralel cu Occidentul, nu cu Orientul. Cul -turile românã ºi moldoveanã se împrumutã, se omogenizeazã,tinerii studiazã, trec graniþa, dispar încet doctrinele comuniste,generaþia nouã se modernizeazã global, urmãtoarea va aveaconºtiin þã europeanã.

Nu vrem ca moldovenii sã ne mai fie megieºi, ci am dori opatrie comunã, cãci ne desparte doar un râu. Avem aceeaºi fire,dar parcã ei sunt mai apþi pentru plu ral ism în viaþa socio-politicã,au devenit experþi în supravieþuire, cum am fost noi ardelenii, sub unguri ºi muntenii, sub turci. Diferenþele etnice ce-au apãrut nutrebuie anihilate, ci amestecate în mixerul valah. Moldova cu 40de raioane, un teritoriu autonom, Gãgãuzia, ºi unul secesionist,Transnistria, pe aceste realitãþi aplicãm, este un stat multietnic,trebuie sã gãseascã rãbdare ºi noi de asemenea ca sã clãdim casadu plex, împreunã, cu greu, cu ezitãri, dar proiectul îl avem.

Am rãtãcit tezaurul de la Moscova, dar n-am pierdut ju -mãtate Moldova. Nici limba n-am alterat-o, de ea nu ne în -depãrtãm, cãci doar pe româneºte putem sã tãcem ºi sã visãm...Destinele ni se vor uni ca douã râuri, Moldova basarabã a devenit republicã în 1917, s-a rotit în jurul Moscovei bolºevice (în1941-1944 a fost în regat), din 1991 este independentã. Vizitapreºedintelui Nicolae Timofti la Bucureºti ne-a vindecat de tea -ma cã Moldova este sora noastrã care vorbeºte ºi limba rusã. Amfost la Chiºinãu ºi Costeºti, am vãzut cã nu este rãu sã cunoºtilimba rusã dacã exporþi 3/4 în Rusia. Ziaristul Nicolae Roibu,scriitorul Vlad Zbârciog ºi inginera agronom Maria Puºcaº ºtiu,dar nu fac nici un pas înapoi de la românism. Nici noi.

5 mai 2012


Rãpirea Basarabiei

Mã încumet din când în când sã aduc aminte de momentede rãscruce din destinul neamului românesc, care ne urmãrescpânã în ziua de astãzi. Viaþa atât de grãbitã ºi imprevizibilã, cumulte oferte de staniol, parcã refuzã substanþa adâncã. Consta -tãm o aspiraþie spre aspectele superficiale ale lumii. Trãim omiºcare de suprafaþã, convertitã mai ales în confort cotidian. Înistoria de aproape, au loc evenimente care marcheazã timpul cevine. De aceea întoarcerea în istorie, pentru a vedea ce s-aîntâmplat cu noi, este un demers necesar. Cine mai ia în seamã cãmâine, 15 mai, se împlinesc douã sute de ani de la rãstignireaMoldovei Voievodale? Sau cum ne-a spus Eminescu: anul 1812,anul rãpirii Basarabiei. Atunci pãmântul dintre Prut ºi Nistru afost cedat de Înalta Poartã în mâinile Rusiei Þariste. Nouastãpânã a intervenit serios în viaþa populaþiei din teritoriile cedate. Însuºi Þarul, în 1826, ajunge la Chiºinãu, care devenise capitalaprovinciei, pentru a da guvernatorului drept de viaþã ºi de moarteasupra supuºilor. A fost un an blestemat 1812. Basarabia a fostluatã de cãtre ruºi în înþelegere cu turcii, cu acordul altor imperii.În ziua de 15 mai 1812, prin semnarea Tratatului de la Bucureºti,la Hanul lui Manuc, loc deocheat în acea vreme, Rusia a desprinsBasarabia de vechea Moldovã. Provincia româneascã a urcat peGolgota istoriei. A jucat de multe ori rolul monedei de schimb.Raza de speranþã din 1918 a fost de scurtã duratã. Imperiilesecolului douãzeci au predat Uniunii Sovietice tragicul pãmântromânesc. Dupã cãderea comunismului, Basarabia a devenit in -dependentã. Vorba vine. Um bra Federaþiei Ruse, la fiecare apusde soare, poate fi vãzutã alungitã pe aceste pãmânturi.

Dupã douã sute de ani Basarabia actualã (RepublicaMoldova) este subiect de istorie contemporanã. Prietenul, marele pa triot de la Chiºinãu, academicianul Nicolae Dabija, îmi atrage


atenþia cã Federaþia Rusã a deschis din nou ochii mari spreteritoriile dintre Prut ºi Nistru. Dupã ce ºi-a reluat postul depreºedinte, Putin este serios preocupat de Uniunea Euroasiaticã.Reprezentantul Guvernului Federaþiei Ruse în Republica Mol -dova este Dmitri Rogozin. Noul þar de la Kremlin doreºteacapararea Ucrainei ca sã poatã avea graniþã comunã cu republica moldoveneascã transnistreanã. Apoi, în noul imperiu sã fie atrasã ºi Basarabia. Atunci se va renunþa la numele de români, la istoriaromânilor ºi a limbii române. Dabija spune cã noul guvernatorRogozin are misiunea sã aducã Republica Moldova în viitorulimperiu rusesc de culoare capitalistã. Nu va lipsi ºantajul cuteritoriile din est. Spuneam la început cã e bine (ºi necesar!) sã necunoaºtem istoria. Tocmai pentru a nu o mai repeta. Dupã cumse vede la bicentenarul pierderii Basarabiei, stãm în stare deveghe. O nouã rãpire a Basarabiei este o serioasã preocupare.Sper sã fie doar atât.

14 mai 2012

Marºul Unirii

Luaþi de febra listelor pentru alegerile parlamentare de laînceputul iernii, din Postul Crãciunului, am cam uitat sã luãm înseamã un eveniment care a avut loc duminicã la Bucureºti. Pestedouã mii de persoane au participat la un marº prin care au cerutautoritãþilor unirea Basarabiei cu România. Cine mai þine minte,în 16 septembrie, la Chiºinãu, mii de oameni au ieºit în stradã ºiau cerut reunirea României cu Basarabia. Manifestaþii si milare auavut loc la Cahul, Bãlþi ºi Sibiu. Marºul Unirii (mai corect reunirii) din capitala României a avut vigoare, cu lozinci cu îndemnuriunioniste. De genul: „România, nu uita/ Basarabia e-a ta!” Înfruntea demonstranþilor s-a aflat ansamblul pop u lar „ªtefanVodã” din Cãpriana, un grup cunoscut dincolo de Prut. Îmi aducaminte cum cu ani în urmã, un grup de maramureºeni, printre


care eram, au fost prinºi de timp chiar de Anul Nou (stil vechi) lacelebra Mãnãstire Cãpriana. Cum lãcaºul monahal era în perioada de refacere nu am putut rãmâne acolo de mas. Aºa cã autoritãþilecomunei ne-au deschis casa de culturã a comunei. Ne-am adaptat la sãrbãtoare. Dupã ce am scos ce-am avut noi prin traistã amcolindat iar corul bãrbãtesc din Finteuºu Mare ne-a provocatsimþãmintele patriotice. Am citit ºi poezii dintr-un volum deEminescu. Pânã la un ceas din noapte când am fost colindaþi delocalnici. Atâta ne-a trebuit. Ne-am împãrþit pe grupuri mici ºi am colindat ºi noi pe la casele gospodarilor pânã spre dimineaþã. Afost un prilej unic sã cunoaºtem gândurile în stare de sãrbãtoare.Pe atunci spiritul union ist era în floare. Era pe vremea cândmitropolitul Ardealului, Antonie Plãmãdealã, îmi spunea într-undi a log cã: „Basarabia se aflã încã o datã în pragul Reîntregirii”(1992). Apoi Basarabia a cunoscut serioase tangaje politice. Aapãrut setea de putere. Orgoliul unor politicieni de peste Prut dea nu fi o provincie a României. Au apãrut tabere chiar întreromâni. Aºa cã stãpânitorul de la Rãsãrit ºi-a refãcut influenþa laChiºinãu. Basarabenii adevãraþi au continuat ideea. Care estereflectatã în presã (puþinã ºi ea), ori la întâlniri oca zionale.Suferinþa economicã, adicã grija zilei de mâine, ºi-a spus rãspicatcuvântul. ªi basarabenii au prins gustul muncii prin Europa. Oripe alte meleaguri. Acum ºi cei mai influenþi adepþi ai Unirii seconsoleazã cu gândul cã cele douã þãri vor putea fi laolaltã doar în interiorul Uniunii Europene. Când se vor împãca marile puteri.Când vor co in cide interesele Rusiei cu cele ale Europei. Dar nuvedeþi cã Uniunea Europeanã este în suferinþã? Aºa cã politicienii nu abordeazã rãspicat problema Unirii Basarabiei cu România.Socotesc subiectul prea delicat. Se mai agaþã de sentimente ºi deadevãrul istoric jurnaliºtii, scriitorii ºi istoricii, când sunt întrebaþi. La marºul Unirii ori la Bucureºti au participat ºi basarabeniipentru a atrage atenþia politicienilor cã sângele nu se face apã. ªi


cã s-au împlinit douã secole de când turcii au cedat BasarabiaRusiei þariste. E bine cã memoria nu se estompeazã.

27 octombrie 2012

Un canadian scrie despreBasarabia

Tocmai când îmi cãutam un subiect de ed i to rial poºta mi-aadus un plic din Can ada. Conþinea o carte de mare sensibilitate ascriitorului Ste phen Henighan. „Provincia pierdutã”, care descrie aventurile într-o familie din Basarabia. Mi-am adus aminte, cuemoþia fireascã, Ste phen a fost prezent la celebrele Cursuri deculturã ºi civilizaþie româneascã, organizate cu ani în urmã înMaramureº de Fundaþia Culturalã Românã, condusã pe atunci de marele scriitor Augustin Buzura. Ste phen a învãþat limba ro -mânã, dupã o carte de gramaticã româneascã, audiind ore întregide conversaþie pe casetele purtate la centurã. A ajuns în Ma -ramureº, la acele cursuri cu deschidere spre lume, a învãþat maibine româneºte. Am rãmas prieteni. Îmi aduc aminte cã a fostprezent ºi la o sãrbãtoare a ziarului nostru. Este autorul a ºaseromane, fiind pe ri odic prezent în antologii ºi reviste din Can ada,Marea Britanie, Europa continentalã ºi Statele Unite. Ste phenpredã literatura his pano-americanã la Universitatea „Guelph”din On tario. Cartea Provincia pierdutã este experienþa pe trecutã caprofesor de englezã în Basarabia. A locuit la o familie de basa -rabeni, cãreia îi face o radiografie amãnunþitã. Ste phen este atentla istorie, vorbeºte de o þarã nãscutã în urma dezmembrãriiRomâniei în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial. El ac ci den -tal, aflat în aceastã provincie pierdutã, ºi fostã republicã sovieticã, urmãreºte destinul lui Pavel, un tânãr de douãzeci de ani, absorbit de programele MTV. Ca un cetãþean ca na dian se simte acasã înmijlocul acestor oameni care se aflã în derivã. Observã, pe bunã


dreptate, cã în cei cincizeci de ani de propagandã sovieticã s-aimpus ideea cã limba moldoveneascã este un id iom lo cal de -gradat, înrudit de departe cu româna. Autorul le explicã celor dinBasarabia cã moldoveneasca ºi româna sunt aceeaºi limbã. Are ºiopozanþi ca profesor. Aºa se implicã în dezbaterile acestea pri -vind legile lingvistice, care cum se ºtie, au fost o sursã de con flictîn teritoriul de dincolo de Prut. Pe coperta a patra sunt douãextrase din presa canadianã despre carte: Vã transcriu unul:„Uimitor de viu: Henighan este un autor care îºi respectã ma -terialul ºi ne oferã observaþii convingãtoare de la faþa locului(Books in Can ada). Când tocmai era sã închid cartea citesc onotiþã de la sfârºitul ei: „Sunt recunoscãtor lui Gheorghe Pârja,Serghei Lucikanin, Nadia Moºanu ºi Vlad Pohilã pentru cã m-auajutat sã-mi pregãtesc intrarea la Chiºinãu”. Mulþumesc Ste phen,dar Maramureºul þi-a fost dascãl, o lunã, la celebrele Cursuri deculturã ºi civilizaþie româneascã. Aºa spiritul românesc este cu -noscut în lume.

18 ianuarie 2013

O jumãtate de orã pentru Basarabia

V-aþi întrebat vreodatã cât timp com pact alocã tele vi -ziunile din România vieþii din Basarabia? Dacã vã neliniºteºteaceastã întrebare veþi obþine un rãspuns trist: o jumãtate de orã.Dimineaþa, între orele 5 ºi 6, TV2 gãzduieºte emisiunea înre -gistratã „Mesager”. Este o orã imposibilã de urmãrit în liniºte. Cinese scoalã cu noaptea în cap sã urmãreascã o emisiune înregistratã? Decât deloc, bunã ºi asta! Nemulþumitului i se ia darul. Mi seîntâmplã adesea sã stau, dimineaþa, când cântã cocoºii ºi înBasarabia, în faþa micului ecran. Pentru o jumãtate de orã (uneoripatruzeci de min ute) mã pun la curent cu ce se mai întâmplãdincolo de Prut. Emisiunea preluatã de la Teleradio Moldova neprezintã, la o orã imposibilã, cele mai importante ºtiri din viaþa


politicã, socialã, economicã ºi culturalã din Basarabia. Este sin -gura emisiune coerentã care ne dã o imag ine despre ce seîntâmplã între Prut ºi Nistru. Câteva dimineþi la rând, la acea orãimposibilã pentru mulþi români (pentru mine posibilã) am fosttelespectator pentru a-mi nota din paleta informaþiilor. Ca unfãcut, ºtiri de interes nu prea le-am vãzut la televiziunile carpatine.Aºa am aflat cã soþii Ion ºi Doina Teodorovici au fost cinstiþi laBruxelles de un con cert al fiului lor, Cristofor. Ideea a aparþinuteuroparlamentarului Elena Bãsescu. ªi acolo este în dezbaterereforma sãnãtãþii. Bolile sim ple se lecuiesc ambulatoriu, spuneaun medic. ªi acolo sunt nereguli cu bani europeni - atâþia câþisunt. Am aflat cã lãutarul spaþiului românesc, maestrul NicolaeBotgros, a împlinit 60 de ani. A fost numit vioara neamuluiromânesc. A fost sãrbãtoritã Unirea Micã la Chiºinãu, printr-oîntâlnire a istoricilor de pe cele douã maluri ale Prutului. S-avorbit despre destinul pol i tic al Republicii Moldova. Cu argu -mente s-a sugerat cã România se poate întâlni cu rãpita Basarabieîn Uniunea Europeanã. Numai ca ea sã reziste în timp. Am vãzuto vizitã a reprezentanþilor Comisiei Europene, în cadrul parte -neriatului estic. ªi cu acest prilej, cu diplomaþie, s-a avansat ideeacã drumul Republicii Moldova este spre Apus. Actualul pre -ºedinte de la Chiºinãu, Nicolae Timofti, îndeamnã lumea politicãpentru a gãsi soluþii democratice în rezolvarea treburilor þãrii. Seopune unor alegeri an tic i pate. Raportul Consiliului Europeiconþine soluþii pentru a scoate þara din trecut ºi a o îndrepta spreaderarea la Uniunea Europeanã. Am aflat despre strãzi luminateca în Europa. În câteva dimineþi doar am putut constata opreocupare a lumii basarabene, la multe nivele, pentru Europa.Dar putem lesne observa ºi rãmãºiþe ale fostului imperiu sovietic. O constatare de cãlãtor prin Basarabia; acum se vorbeºte, pe ariimari, o curatã limbã românã. De la prezentatori pânã la ceiintervievaþi. Accentul basarabean mai dã farmec unora. AstfelBasarabia s-a întors serios spre Limba Românã. Care este Pat ria


ei. Cert este cã într-o jumãtate de orã, reuºesc sã facã o emisiunede ºtiri densã. Cu informaþii utile. Tot merge preºedinteleBãsescu în sãptãmâna aceasta la Chiºinãu. Poate influenþeazã orade difuzare. Cu durata mã îndoiesc.

2 februarie 2013

Cresc apele Prutului

Avem destule pe cap, am putea spune, ce ne mai doare cese întâmplã la Chiºinãu. A cãzut premierul Filat, mare lucru, spun unii, aºa este în democraþie. Mã grãbesc sã spun cã nu e tocmaiaºa. Cu câteva zile înainte de a semna Republica Moldova undocu ment im por tant cu Uniunea Europeanã, în cadrul Par te ne -riatului Estic de la Vilnius, cade guvernul. Moþiunea depusã decomuniºti a avut efect. Peisajul pol i tic de dincolo de Prut esteceþos: guvern demis, ameninþãri cu destituirea la adresa preºe -dintelui, dosare de corupþie cu dedicaþie ºi stenograme publicateîn presã. Deºi apucãturile politice seamãnã cu cele din România,prietenia celor douã state cu aceeaºi limbã începe sã se rãceascã.Cresc apele Prutului. De ce a cãzut guvernul de la Chiºinãu? Ourã între Vladi mir Plahotniuc (Partidul Dem o crat), fost prim-vi -cepreºedinte al Parlamentului, ºi fostul pre mier Vlad Filat.Amândoi oameni foarte bogaþi, deci puternici în plan pol i tic, care ºi-au construit reþele bine con sol i date, de mare influenþã. S-aajuns la povestea cu cele douã sãbii care nu încap în aceeaºi teacã.Dacã de Filat mai ºtiam câte ceva, celãlalt orgolios basarabeanavea pentru mine o biografie mai discretã. Istoricul ArmandGoºu îl prezintã ca un oligarh, proprietar de televiziuni carecontroleazã numeroase voturi. ªi mulþi lideri politici. Se spune cãdomn Vladi mir face agenda politicã în Republica Moldova. Arecetãþenie românã, a avut mai multe identitãþi în România, dar ºidi verse nume. A fost o bunã vreme eminenþa cenuºie, omul dinumbrã. Acum a ieºit la luminã. Supãrarea lui Plahotniuc este cã a


pierdut un post im por tant în guvern. ªi a început un dom ino alpoliticii basarabene. ªi Mihai Ghimpu, pe care-l ºtiam un lib eralmai aºezat, chiar vizionar, l-a ameninþat pe actualul preºedinte cudestituirea. Un fel de model românesc. Se întrevede un rãzboi peviaþã ºi pe moarte. Nu atât geopolitic cât între niºte lideri orgo -lioºi care mai au de împãrþit resursele puþine ale unei þãri mici.Spuneam cã au început sã creascã apele Prutului, sã fie hotar maisever între douã state cu aceeaºi limbã. Deruta României înraport cu Occidentul a fãcut sã se schimbe încrederea cea mare aRepublicii Moldova în România. Care nu mai are autoritate, niciconexiuni. Zadarnicã îngrijorarea de la Bucureºti când pre -ºedintele Bãsescu atrãgea atenþia asupra situaþiei tensionate de pescena politicã de la Chiºinãu. Semnarea acordului de asociere ºicrearea Zonei de liber schimb cu Uniunea Europeanã a fostamânatã. Cresc apele Prutului! Observatorii politici constatã cãRepublica Moldova dã semne cã nu prea mai are nevoie desprijinul României. De teamã ca România sã nu-i producã daune.Asta pol i tic. Cã spiritul românesc de pe cele douã maluri alePrutului nu se altereazã la comandã. Nu am uitat de intereseleRusiei în zonã. Treaba ruºilor o fac alþii la Chiºinãu. Este pentruprima datã când scriu cu sentimentul cã Basarabia, acum, arefoarte mult de pierdut. Sã nu am dreptate.

15 martie 2013

Limba Românã în Basarabia

Cu o sãptãmânã în urmã, sub semnul poeziei lui Nichita laPloieºti, au venit nume cunoscute din Basarabia: academicieniiMihai Cimpoi, Nicolae Dabija ºi Valeriu Matei. Nu am pierdutocazia ºi provoc o discuþie despre crisparea de la Chiºinãu înurma propunerii deputatei Ana Guþu de a înlocui glotonimullimba moldoveneascã cu limba românã ca limbã de stat. Primatentativã a fost fãcutã prin 1995 de preºedintele Snegur care


propunea Parlamentului spre examinare ºi aprobare un proiectde lege în care se prevedea ca alineatul întâi al Articolului 1 alConstituþiei sã fie formulat: Limba de stat a Republicii Moldovaeste limba românã! Mesajul preºedintelui a fost întâmpinat detabãra pro-moscovitã din partidul de guvernãmânt, precum ºi depopulaþia rusofonã, inclusiv de pãturile mancurtizate cu o mareîntãrâtare ºi duºmãnie. Limba românã a rãmas limbã oficialã, iarcea moldoveneascã limbã de stat. Orice om, cu minime cu -noºtinþe lingvistice, ºtie cã este o chestiune hilarã deoarece vor -bim despre unul ºi acelaºi lucru. Cine urmãreºte destinul limbiimoldoveneºti în spaþiul basarabean va constata câtã poli ticã,asuprire, deznãdejde, suferinþã conþine. Limba moldo ve neascãeste emisarul Kremlinului în teritoriul dintre Prut ºi Nistru. Deaceea recenta propunere a deputatei Ana Guþu a fãcut sã reac -þioneze însuºi Ministerul de Externe al Rusiei. Care aratã cudegetul înspre România. Care spune: „Provoacã neliniºte faptulcã în aspiraþia lor obsedantã de a impune condiþii dic tate din ex te -rior, autorii proiectului de lege ºi cei care se aflã în spatele lor sunt gata sã renunþe la principiile statului suveran moldovenesc stip u -late în Constituþie ºi ignorã structuri interetnice formate de-alungul secolelor ale societãþii moldoveneºti”. Confraþii basa -rabeni îmi spuneau cã legea care este în vigoare s-a învechit, iarlimba românã la ora actualã nu ocupã locul binemeritat în con -frun tarea cu statul sãu atunci când este vorba de sfera economicãºi politicã. Ne aducem aminte de nefericitul dicþionar moldo-ro -mân al lui Vasile Stati, care a fost calificat ca o „absurditateservind interese politice”. Zadarnic academicieni-lingviºti au de -monstrat cã toate cuvintele moldoveneºti din dicþionar sunt ºicuvinte româneºti, situaþia continuã sã rãmânã încordatã. Limbamoldoveneascã este o invenþie ruseascã. ªi când te gândeºti cãdistinºi oameni de ºtiinþã occidentali, în frunte cu Eugen Coºeriu, sa vant gen er a tor de idei în lingvistica modernã, dar ºi vestiþilingviºti din România ºi din Republica Moldova au adus o


serioasã contribuþie la interpretarea fenomenelor dezvoltãrii lim -bii românilor de la est de Prut, sunt luaþi în derâdere ºi insultaþi de istorici promoscoviþi. O spune ºi Mi chael Bruchis, un analistinformat pânã la ultimul detaliu ºi capabil sã discearnã într-osintagmã sau chiar într-un cuvânt o anumitã orientare politicã.Pânã ºi tovarãºul Le nin scria cã Basarabia e populatã de români,dar urmaºii lui au altã pãrere. În teritoriile româneºti de dincolode Prut bãtãlia pentru limba românã continuã. Are adeseori ºiapãrãtori de nãdejde. Cum sunt ºi prietenii mei, basarabeni veniþi la Ploieºti. Parcã au spus ca Nichita: „Limba românã e pat ria mea”.

15 aprilie 2013

Cutia Pandorei la Chiºinãu

Dincolo de Prut, în ul tima vreme, s-au stricat rãu lucrurile.Au început sã prindã mâzgã retroactivã. Cum adicã? SociologulDan Dungaciu, în care am o încredere sporitã, fiind unul dintrecei mai avizaþi cunoscãtori ai realitãþilor din Republica Moldova,ne spune cã la Chiºinãu cuþitele au fost scoase din teacã prea mult ºi ele nu vor fi curând puse la loc. Liderii Alianþei de IntegrareEuropeanã din celãlalt stat românesc nu se mai înþeleg. VladFilat, un personaj în care s-a investit încredere, a devenit con -troversat, poate sincer în demersurile lui de fost pre mier, darprins în capcanele puse chiar de el. El a deschis cutia Pandorei. Adeclarat deschisã lupta împotriva corupþiei. Numai cã cei cucontrolul nu s-au dus unde le-a spus premierul, ci într-o di -mineaþã au bãtut chiar la uºa Guvernului. Nu se aºtepta la aºaceva ºi nu au intrat degeaba. Au aflat multe nereguli, fiind tras demânecã însuºi premierul. Aºa s-a deschis cutia buclucaºã.Bulgãrele s-a fãcut mare cât casa care se rostogoleºte spre Rãsãrit. În ul tima vreme, la Chiºinãu, liderii puterii miºcãtoare au avut oatitudine stranie faþã de România, þara-mamã. Cine poate sã neexplice nouã cele douã refuzuri ale Chiºinãului de a se întâlni cu


primii oameni de stat ai României. Cu preºedintele Bãsescu ºi cupremierul Ponta. Dupã ºtiinþa mea, pe tãrâm dip lo matic sunã cao alarmã. Deºi aceastã lipsã de eleganþã între douã þãri româneºtia fost trecutã sub tãcere. Se pare cã în spatele uºilor închise se þescovoare de negurã pentru noi. Domnul Dungaciu, care estedirectorul Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionaleal Academiei Române, declarã: „Nu de Ungaria trebuie sã netemem, ci de parteneriatul ruso-maghiar. Sunt unele proiecte pecare Moscova le-a plantat în zonã care stau sã explodeze”.Trebuie sã recunoaºtem cã afirmaþia are ineditul ei, dar ºi o porþiede îngrijorare. Suntem conectaþi la evenimente interne, care au ºiele durerea lor ºi nu ne mai uitãm serios peste frontiere. Ce faceRomânia? Deocamdatã este incapabilã de a ajuta Basarabiaconcret, în plan internaþional, ci rãmâne la nivelul retoricii.Scriitorii de la Chiºinãu, cu care m-am întâlnit re cent la Ploieºti,unii dintre ei fiind ºi oameni politici, au sintetizat poziþiaRomâniei: un pas înainte ºi doi înapoi! Discursul re cent alpreºedintelui Traian Bãsescu, cine vrea sã-l înþeleagã, conþinesuficientã îngrijorare faþã de Basarabia. Dupã ce o defineºtecorect „parte a sufletului naþiunii române, parte a culturii noastre, parte a istoriei noastre”, constatã cã deschiderea cutiei Pandoreila Chiºinãu are accente dramatice. Spune preºedintele: „În Re -publica Moldova nu are cine sã ia steagul avansãrii cãtre UniuneaEuropeanã dacã Alianþa pentru Europa este ireversibil destrã -matã”. În ultimele zile, Parlamentul de la Chiºinãu a votat legicare îngrijoreazã Europa. Moscova, se vede, are o voce tutelarãdincolo de Prut. Începem sã fim îngrijoraþi noi, cei din Carpaþi ºiMaramureº ºi apoi sã privim peste Prut. Cu prima ocazie când mã voi întâlni cu domnul Dungaciu o sã-l rog a-mi explica mai pelarg expresia: „Nu de Ungaria trebuie sã ne temem, ci de parte -neriatul ruso-maghiar”. Pânã atunci avem libertatea de a gândi pe cont propriu. Inclusiv la cutia Pandorei deschisã la Chiºinãu.

11 mai 2013


Regiunea Basarabia

Multe variante s-au fãcut pentru regionalizarea României.Nu m-am apropiat de niciuna deoarece Maramureºul este tot laperiferie în proiecte, deºi el se aflã în Centrul Europei. Borna care indicã omphalosul continentului este în Maramureºul din dreapta Tisei, stabilitã de mãsurãtori austriece, când vienezii se plimbauprin aceste locuri ca la ei acasã. Un ex pert dip lo mat se întreabãretoric dacã Basarabia nu ar putea fi cea de-a noua regiune aRomâniei. Unii ar socoti cã provocãm ironiile istoriei. Acum,Republica Moldova, ce-i zicem ºi Basarabia, se aflã la ceasul critic al marilor decizii privind viitorul ei. Expertul dip lo mat, analizând criza politicã de la Chiºinãu, mult mai profundã ºi mai gravã decât o simplã cãdere de guvern, cautã sã alimenteze o speranþã. Vorbade pe la noi cã în tot rãul este un bine este aplicatã cu îndrãznealãsituaþiei de acum a Basarabiei. Care are douã al ter na tive. Cumnumai prin 1991 a avut. Prima aparþine vicepremierului rusRogozin, care le-a oferit ºansa basarabenilor sã meargã înapoispre Uniunea Euroasiaticã. Se vede cã puterea de la Rãsãrit nu aaþipit în privinþa Basarabiei. Adicã am putea spune noi, cu cu -vintele noastre: a trecut un sfert de secol, bravilor basarabeni, ºin-aþi fãcut mare lucru singuri. Veniþi înapoi! Mama Rusie vãaºteaptã. Cu gaz, cu interes ºi cu obiceiuri vechi. Mai ales cãdrumul spre Uniunea Europeanã vi s-a închis. Poate nu a fostgeneros niciodatã. Dar sclipirea unui gând nu are astâmpãr. Când se deschid în faþã mai multe drumuri, în cazul nostru douã, musaisã alegi unul pentru a putea cãlãtori. A doua alternativã, deºi paresuprarealistã, meritã spusã. Se propune soluþia reunificãrii. Darcum? Basarabia sã fie cea de-a noua regiune a României înproiectul pesedist. Sã se propunã soluþii negociate ºi inteligente,încât toatã lumea sã aibã de câºtigat. Dacã vom înlãtura îndoielile, greutãþile, poate costurile, riscurile, amânãrile, am putea coborî


din visare. Expertul nostru, domnul Naumescu, aduce în discuþie revizuirea Constituþiei ºi, ev i dent, regionalizarea. Adicã sã seintroducã în noua lege fundamentalã un articol care sã prevadãposibilitatea aderãrii viitoare, pe baza unui ref er en dum, a uneiasau mai multe regiuni la teritoriul României. Aºa m-am gândit laBasarabia. Ev i dent, nu se poate face asta fãrã dorinþa celor douãþãri româneºti. Lideri ºi cetãþeni sã-ºi dea mâna, mintea, decisupleþea diplomaticã. Pentru asta, e nevoie ca vocea româneascãa elitelor politice, economice, academice, culturale din cele douãstate sã se audã. Mã gândesc cã istoria noastrã cu reîntregirea nepoate fi îndemn. Sã ne mai uitãm ºi la contextul internaþional.Oricum, udemeriºtii nu sunt de acord cu regionalizarea. Încheinu pentru a locui într-o iluzie, ci într-un gând posibil. Încercaþi,domnilor patrioþi!

27 mai 2013

O poveste din Pamir

În urmã nu cu mulþi ani, poetul, basarabeanul care s-aimplicat pânã în plãsele pentru alfabetul latin în teritoriul dintrePrut ºi Nistru, academicianul Nicolae Dabija mi-a spus o poveste de neuitat. Eram în curtea casei mele pãrinteºti din Deseºti,aºezaþi pe doi butuci de stejar, depãnând fire din fuiorul lumiiapropiate. Acolo, în rãcoarea serii, fratele Nicolae din Chiºinãuîmi spune o poveste care meritã ºtiutã ºi de alþii. Dupã rãzboi, unbasarabean, ca sã scape de deportare, a fu git într-un loc ferit,undeva la frontiera cu Afganistanul, într-o ºcoalã pierdutã dinMunþii Pamir. ªi a predat toatã viaþa sa, timp de aproape ojumãtate de veac, limba francezã. Satul era mic, aºezat între douãprãpãstii de munte, rar cine ajungea acolo. ªi aproape nimeni nupleca. Ce a fãcut omul nostru din Basarabia?, se întreabã retoricNicolae pentru a-mi stârni ºi mai aprig curiozitatea. S-a întâmplatca dupã multã vreme o tadjicã, elevã a basarabeanului, sã coboare


pentru a da examen la o instituþie de învãþãmânt. Unde urma sãsusþinã examen ºi la limba francezã. Comisia a rãmas uimitã cãnici unul dintre ei nu cunoºtea franceza vorbitã de candidatã.Comisia a anunþat ministerul, care a trimis o inspecþie în creierulmunþilor pentru a constata ce fel de francezã se predã în loculvulturilor, cã n-o poate pricepe niciun spe cial ist. Ajunºi la faþalocului, inspectorii au constatat cã basarabeanul nostru în loc delimba francezã preda limba românã. Bãtrânul dascãl a mai spus cã el o altã limbã nu cunoaºte.

Pânã la urmã, inspectorii au fost de acord cã limba românãeste o limbã strãinã, cã este de origine latinã, cã ºi limba românãeste frumoasã. Comisia a gândit ºi o pedeapsã, dar cum pro -fesorul era în vârstã ºi îl preþuia tot satul i-a permis sã predealimba lui pânã va sosi în localitate un dascãl de adevãratã fran -cezã. Dar i-a pus o condiþie (cu iz de sancþiune), sã nu-i mai spunã limbii pre date de el francezã, ci limba românã. Aºa cã în cata -loagele unui sat din munþii Pamirului la capitolul limbã strãinã etrecutã limba românã. La ce le-o fi de folos odraslelor de tadjicilimba lui Eminescu? Se spune cã autoritãþile fiind ocupate curãzboiul, nu au mai trimis profesori de francezã. Aºa cã în satulacela de lângã Afganistan se vorbesc douã lim bi: tadjica ºi ro -mâna. Bãtrânul dascãl neºtiind bine nici rusa nici tadjica vorbeºtecu elevii lui în limba românã. Undeva, pe acoperiºul lumii, înmunþii cei mai înalþi din Asia se aflã un sat care vorbeºte ro -mâneºte. Atunci mi-am adus aminte de o strofã a poetului românVintilã Ivãnceanu: „Iubito, sânii tãi sunt luna/ Ce urcã lin pestePamir/ Sunt singur, draga mea sunt singur/ Ca o maºinã de scrisîn cimitir”. Asta a fost povestea spusã de Nicolae ºi pe care v-ospun dumneavoastrã.

7 iunie 2013


Cãutãtorul de români

Cine mai cautã români în ziua de astãzi? Români uitaþi,români exilaþi, români duºi de nevoi în lumea largã. Unii, morþipe pãmânturi strãine. Mai zilele trecute mã sunã un cãutãtor deromâni, pe numele lui: Vasile ªoimaru. Un prieten adânc, unreazim în lume, o luciditate dublatã de curaj ºi aventurã. Uni -versitar din Chiºinãu, fost deputat în Parlamentul RepubliciiMoldova. Este autorul unui al bum unic, despre românii din jurulRomâniei, în imagini. A fost atent cu un fapt de profundã ºtiinþã a descoperirii noastre, cercetarea sociologicã de la Cornova, aºe -zarea lui natalã. Unde a fost în echipa lui Dimitrie Gusti ºisavantul din Maramureº, Mihai Pop. Nu-mi ajunge o bunã partedin viaþa care mi-a rãmas, sã scriu câte isprãvi memorabile a fãcutVasile ªoimaru. Inclusiv o carte despre neamul ªoimãreºtilor, din care s-a inspirat Sadoveanu, cu rãdãcini ºi în BorºaMaramureºului. Acest bãrbat, dornic de a cuprinde cu iubire pefraþii de-un neam de pe meridianele globului, m-a cãutat maizilele trecute. În care a intrat ºi Deseºtiul meu na tal. TrecusePrutul cu o zi înainte ºi îmi dã de ºtire cã este la Topliþa, la stareþulEmilian. Ne-am vãzut la Baia Mare, un timp scurt, cã omulnostru avea o hartã precisã a cãlãtoriei. ªi nu orice cãlãtorie. Vãdharta, desenatã pe o bucatã de car ton. Pleca spre Satu Mare. Apoi în localitatea Most din Cehia, la o bisericã maramureºeanã. Înpreajmã cautã cimitirul ostaºilor români. Apoi la Olomont -Cehia, o mãnãstire româneascã de maici. Adresã precisã, doar are doctorat în economie, Vasile ªoimaru cautã un muzeu al vlahilor. În Slovacia, la Cimitirul din Zvolen. Ca o divinã coincidenþã, înziua întâlnirii, în pagina de Culturã am publicat un grupaj depoeme ale lui Ion ªiugariu. Ajuns la Zvolen, Vasile mã sunã: amgãsit mormântul lui Ion Soreanu din Bãiþa Maramureºului! Îmispune cã trece în Polonia, la Wadowice, locul de baºtinã al


românului Papa Ioan Paul al II-lea. Are informaþii limpezi, cãu -tãtorul de români, fratele Vasile ªoimaru, cã fostul SuveranPontif avea rãdãcini într-o aºezare valahã. Aºtept argumentesuplimentare. Apoi îmi dã semnal cã este undeva lângã Lvov, înorãºelul Jovkva, la mormântul lui Dosoftei. Din Ucraina apu -seanã, unde am avut ºansa sã fiu, a coborât în Apºele Române.Adicã în Maramureºul din dreapta Tisei. Cãlãtoria de cunoaºterea avut un popas ºi la Cernãuþi. Salut Gheorghe, mã îndrept sprecasã, mã pregãtesc pentru anul universitar, îmi scrie din oraºulstudiilor lui Eminescu. Am þinut sã scriu despre acest bun prie -ten, cãutãtor de români ºi de Maramureº. Fie ºi un gând de ZiuaIndependenþei statului cu Limba Românã din dreapta Prutului(azi, 27 au gust). Cu asemenea oameni, neamul nu se risipeºteniciodatã. Haideþi sã pornim ºi noi la drum! Sã nu-l lãsãm singur.Cã este un milionar în kilometri parcurºi. În cãutare de români.

27 august 2013

Ziua Limbii Române – pe cele douã maluri ale Prutului

Începând de mâine, 31 au gust, avem ºi noi, în sfârºit, osãrbãtoare a limbii noastre naþionale. Dupã ce vremuri pre cip i -tate au glisat dupã cum bãtea vântul ideologiilor chiar Sãr -bãtoarea Naþionalã ºi Imnul, cred cã mãcar acum sã rãmânemstatornici cu aceastã datã. Decizia a venit suficient de târziu ºieste limpede cã aceastã datã este un reazãm serios pentru sus -þinerea Limbii Române de dincolo de Prut. Dacã basarabenii ausângerat pentru ca Limba Românã sã devinã limbã de stat, s-aluat ºi la noi hotãrârea de a ne sãrbãtori limba care ne-a þinutlaolaltã. Eu înþeleg cã de acum, râul hotar, mãcar pentru o zi îºiuneºte malurile. Nimicirea limbii române în Basarabia a fostefectul despãrþirii de Þarã. Sãrbãtorind în aceeaºi zi Limba


Românã pe cele douã maluri ale Prutului, cred cã s-a fãcut un passpre luciditate. Spre limpezirea, cât de cât, a conºtiinþei cã LimbaRomânã e pat ria noastrã. „Vã las dorul meu durut/ ªi nãdejdeade la Prut”. Nu mã lansez într-un fel de entuziasm zadarnic, darcred cã Parlamentul României a avut momentul de îndrãznealã ºilimpezire a conºtiinþei naþionale. Entuziaºtii lirici, necesari înpurpura vremii, esenþiali cum sunt în Basarabia, au putut constata cã metafora a fãcut loc stãrii pragmatice. Arhetipul union ist al luiCuza îºi poate gãsi corespondenþe moderne, în forme suple, cuserioase izbânzi mai de duratã. Marile evenimente se pregãtescîndelung ºi se întâmplã brusc. Mult vorbita noastrã Unire trebuiereceptatã în alþi termeni de geopoliticã. Oricum, pânã cei ce seocupã cu politica vor de cide, noi cei care ne supunem autoritãþiicuvintelor sã nu avem odihnã. Lucrarea noastrã, fãcutã cu deli -catã esteticã, poate fi cu folos dacã nu strigãm. ªoapta divinã are,de când îi lumea, mai multã ascultare. Identitatea cu paºi mici darsiguri se aude mai bine prin generaþii. Aºa cã ideea întârziatã aRomâniei vine sã confirme zicala, oarecum salvatoare, cã nu-itârziu niciodatã. Conþinutul sãrbãtorii trebuie sã se regãseascãmai ales într-un sen ti ment concret. ªi sã privim spre ºcoalã, undese plãmãdeºte lumea de mâine a Limbii Române. Limba Românãtrebuie învãþatã ca o poveste de dragoste, nu ca o mare încrân -cenare pentru examen. La ce folos ºi crisparea, dacã tinerii nu aucuvinte frumoase în stãri de iubire. Mâine, 31 au gust, ºi Româniaîºi sãrbãtoreºte limba naþionalã. Cam în pripã! Chiar cu ne -folositoare focuri de artificii în Munþii Bucegi. Mâine, fiecarespuneþi o rugãciune în limba românã, recitaþi o poezie în faþaoglinzii. Ori alegeþi-vã cele mai frumoase cuvinte pentru cel deaproape. Iatã, un se cret al Sãrbãtorii! Cu Sãrbãtoarea suntemlaolaltã. Celelalte vor veni! Cinstind Limba Românã, în aceeaºi zi, pe cele douã maluri ale Prutului. Simt cã este un pas de a neapropia de trãirea în ºi întru istorie.

30 august 2013


Cucerirea alfabetului latin

Astãzi, pe cele douã maluri ale Prutului se celebreazãLimba Românã. Basarabenii au decretat limba lui Eminescu,limbã de stat în urmã cu mai bine de douã decenii. În acest an,2013, printr-un act oficial, poporul român este invitat sã-ºi sãr -bãtoreascã limba în care vorbeºte. Am mai spus-o ºi ieri, cred cã a fost aleasã ziua de 31 au gust Ziua Limbii Române tocmai pentrua fi sincroni cu sãrbãtoarea Basarabiei. Când este Ziua Naþionalãa Republicii Moldova. Ca sã nu mã înconjor de entuziasm pripitpentru debutul sãrbãtorii în România mi-am adus aminte decurajul unui intelectual basarabean, care este un mare prieten alMaramureºului. Al Codicelui de la Ieud ºi al altor scrieri ro -mâneºti din podurile sfinte ale mãnãstirilor de la noi. Numele luieste Vlad Pohilã. E jurnalist, scriitor, lingvist, re dac tor de carte.Cu el poþi povesti fãrã termen despre subiecte din culturã, istorie, drept, sociologie, economie. Are simþul informaþiei, este aplecatîntotdeauna înspre dreptate ºi adevãr. Este un nume respectat înRepublicã deoarece, cum spunea o colegã a Dumisale „ºi-a fãcutdin românism ºi din Limba Românã o vibrantã veneraþie pro -movându-le. Sincer, discret dar ºi in tran si gent”. Îmi este aproapeVlad Pohilã deoarece este curajos. Un curaj pentru Limba Ro -mânã în Basarabia când totul era pe muchie de cuþit. Într-o searã,în Maramureº, Vlad mi-a spus povestea pentru care îl preþuiesc.Fãrã emoþie spun cã este un spirit al Revoluþiei pentru alfabetullatin. Dar iatã povestea lui Vlad. În 1986 începuse deja peres -troika lui Gorbaciov. S-a emancipat ºi miºcarea de eliberarenaþionalã. A apãrut în prim-plan problema scrisului. Cum îºipregãtea doctoratul în 1987 tocmai din istoria scrisului ºi-a inti -tulat un capitol al lucrãrii: „Avantajele alfabetului latin în raportcu cel rusesc pentru limba moldoveneascã” (nu era voie sã spuilimba românã). Conducãtorul de tezã a rãmas îngrozit. A început


sã scrie articole în presã pe aceastã temã. Când miºcarea pentrulimbã ºi alfabet a cãpãtat amploare a scris o carte de dimensiunimici - cu litere ruseºti - cum sã scrii mai uºor, mai corect cu literelatine. Cartea a apãrut pe 31 au gust 1989, când Parlamentul de laChiºinãu a adoptat alfabetul latin. Cartea a fãcut ravagii. Tirajul -un milion de exemplare. A þinut cursuri de ortografie româ -neascã ajungând pânã în Maramureºul din dreapta Tisei. S-a pusproblema apariþiei unui ziar cu litere latine. Oficialitãþile nu aufost de acord. Scriitorii susþineau contrariul. Publicaþia s-a ho -tãrât sã se numeascã Glasul (dupã glasnostul lui Gorbaciov).Ideea a fost lansatã de Ion Druþã, preluatã de Leonida Lari.Chiºinãul a refuzat publicarea ziarului. S-a luat legãtura cu Riga,unde era Leons Briedis, poet, traducãtor, cãsãtorit cu o româncã.(Re cent a fost în Maramureº). A scos primul numãr, pe care l-audus la Chiºinãu. Au fost urmãriþi ca în filme. Primul numãr atrecut ca pâinea caldã. Apoi au tipãrit la Vilnius. A fost doar unseg ment din bãtãlia pentru Limba Românã. Vlade, îþi mulþumim!ªi la mulþi ani pentru cele ºase decenii de viaþã.

31 august 2013

Soarele negru

În a treia parte a lunii martie trebuia sã fiu la Chiºinãupentru omagierea poetului Liviu Damian, primul basarabean deseamã pe care l-am cunoscut în Maramureº. La Sighetu Mar -maþiei ºi la Ieud. Chiar în ziua morþii lui Nichita Stãnescu. Într-un fel de agitaþie profesionalã am regretat cã nu am fost în Basarabiatocmai acum când fierbe lumea. Ca un fel de consolare, unprieten scriitor de peste Prut mi-a trimis o carte a lui AlexandruDughin. „Bazele geopoliticii”. Dupã lecturã am cãlãtorit pe altetãrâmuri. Unele chiar înfricoºãtoare. El se referã la rãzboiulîmpotriva Rusiei ca fiind cea mai discutatã alternativã înOccident. Ea se poate transforma în realitate în funcþie de ce se


hotãrãºte la Moscova, Wash ing ton, Kiev, Bruxelles. Dughinanalizeazã nu atât povestea gazelor, a petrolului ci profundelerãdãcini ideologice ale stãrii actuale în lume. A patra teoriepoliticã. El descifreazã sensul unui rãzboi ºi nu rãzboiul însuºi. Se

rãzboieºte cu ideologia dominantã a Occidentului - liberalismul.Îi analizeazã structura fundamentalã cu câteva principii axio -

matice (zice el). Nu doresc - nici nu am cum pe acest spaþiu - sãdezvolt plaja de principii evo cate de Dughin. Nici nu ºtiu la caresã mã opresc pentru a vã convinge. Omul nostru crede cã Rusiaîntruchipeazã nevoia de duºman al Occidentului. Auziþi ce spuneDughin: „Rãzboiul cu Rusia ajutã la amânarea dezordinii comu -ne la scarã globalã. Rãzboiul cu Rusia va întãri NATO. UniuneaEuropeanã se prãbuºeºte. Ameninþarea comunã a ruºilor îi poateîmpiedica eventuala scindare. Singura þarã care nu doreºte acumrãzboiul este Rusia.” Nu cred cã aº fi scris acest text dacã cel careeste ideologul lui Putin nu s-ar fi referit ºi la România.

Este considerat unul dintre cei mai influenþi gânditorigeopolitici ai Rusiei de astãzi. Rusia lui Putin, care a muºcat dinUcraina sub privirile uimite ale liberalismului oc ci den tal. Cineeste Dughin? Un fel de Rasputin pentru Putin. A creat o teoriegeopoliticã ineditã, care foloseºte din plin mesianismul ortodox.Este ºi liderul miºcãrii euroasiatice. Despre þara noastrã ºiMoldova: „Intrând în aceastã uniune (euroasiaticã) România s-arputea uni cu Moldova. Cred cã integrarea României în spaþiuleuroasiatic poate avea loc sub zodia identitãþii ortodoxe”. Cap -cana este evidentã: Basarabia este româneascã, spune noulRasputin. Sã se uneascã cu România. Dar România sã se alãtureRusiei. Recunoaºte cã Putin vrea sã reconstruiascã vechiul im -periu, pe baza unui model rusesc. L-am adus în discuþie pe acestpersonaj, suficient de sa tanic, care scrie multe teme lui Putin,tocmai pentru a cunoaºte cine învârte ideile la Kremlin. N-ai cum sã crezi în teoriile lui, dar este neapãrat nevoie a le cunoaºte.Pledeazã pentru învierea unui imperiu rus care sã reziste inte -


reselor nord-atlantice. Este simpatizant al multor idei fas ciste. Îladmirã pe Himmler. Nu poþi rãmâne indiferent când se constatãcã multe dintre prognozele lui s-au adeverit. (Geor gia, Osetia,Ucraina, Crimeea). În anul 2008 el spunea: „Trupele noastre vorocupa capitala georgianã ºi probabil chiar ºi Ucraina ºi Pen in sulaCrimeea”. Ceea ce în parte s-a întâmplat. Cred cã acest soarenegru, care trezeºte interesul multora, poate întuneca o bunãparte din lume. Mã prãpãdesc dupã cultura rusã, dupã geniile eicare dominã omenirea. Cu Rusia spiritualã sunt în bune acorduri.Dar nu uit cã de câteva secole, dinspre rãsãrit un soare negru nearde în spate.

27 martie 2014

Capcana balanþei strâmbe

Criticul Gheorghe Grigurcu, o prezenþã consecventã înviaþa spiritualã a Maramureºului din ultimul deceniu ºi mai bine,ne-a prezentat o analizã lucidã a stãrii Basarabiei din aceastãvreme încordatã. Basarabean prin naºtere (din Floreºti) gândurile distinsului cãrturar nu au nimic nos tal gic, ci mai ales conþin odramaticã responsabilitate a omului în istorie. Drama politi -cienilor de la Chiºinãu este lipsa de viziune pentru ziua de mâine a acestui spaþiu românesc. Recolta lucidã de informaþii a basa -rabeanului de la Târgu Jiu ne face sã ne punem întrebãri cu suport re al ist. La ora actualã se constatã o respingere fermã a idealuluiunirii Basarabiei cu România. Mar ian Lupu, preºedintele Parti -dului Dem o crat, a refuzat idealul printr-un singur cuvânt:niciodatã! Fostul pre mier Vlad Filat l-a arãtat cu degetul pepreºedintele Bãsescu cã îi sprijinã pe ruºi. Dupã câte ºtiri am, nupricep aceastã învinuire. Actualul pre mier Iurie Leancã a declarat: „Moldova nu e pregãtitã pentru unirea cu România”. Un cliºeu,repetat în ul tima vreme, este pus din nou în evidenþã. Actualiipoliticieni de la Chiºinãu sunt carieriºti ºi nu au o minimã


perspectivã istoricã, culturalã ºi moralã pentru pãmânturile depeste Prut. ªtiu, contextul este extrem de crispat. Deºi um braRãsãritului stã sã cadã peste Basarabia, cei care conduc politica laChiºinãu nu au supleþe în reacþii. Sunt timoraþi. Îmi dau seama cãnu este uºor sã ai demnitate naþionalã în aceste înverºunãri degenul celor din Crimeea. Dar sã te retragi în stuf, pozând oatitudine diplomaticã oscilantã este descurajator. Am susþinut ºieu cã drumul spre România al Basarabiei trece prin UniuneaEuropeanã. Dar asta nu înseamnã cã renegi cu voce tare spiritulunion ist. Un pretendent la scaunul de la Cotroceni spunea:„Unirea va deveni un proiect naþional când românii de pe ambele maluri ale Prutului vor de cide asta”. Steagul pe care îl fluturãpreºedintele Traian Bãsescu, acum la sfârºit de mandat, adie ane -mic. Mãcar face ceva. Nu lasã sã se stingã lumânarea. Oare i-atimorat pe oamenii politici ºi de la Bucureºti ºi de la Chiºinãu unsondaj ameþitor despre liderul care se bucurã de cea mai mareîncredere în Basarabia? Lui Putin i se atribuie 42%. Bãsescu ºiObama au 6% fiecare. Dacã ar fi adevãrat acest sondaj nu poate fi un motiv de renunþare la spiritul union ist. Cred cã este o pro -pagandã venitã de la Kremlin. Greu de crezut cã Putin este multmai pop u lar decât orice lider pro-eu ro pean. Nici o replicã nu amconstatat la acest procent viclean. O presiune psihicã din careputem ieºi întãriþi. Nu sunt un visãtor. Percep suficient de binesituaþia actualã. Dar sã nu cãdem în capcana balanþei strâmbe. Peun taler stã visul, pe celãlalt realitatea. Dacã starea actualã poateînsemna o amânare visul nu trebuie curmat. ªtiu o întâmplare înistorie când visul a devenit brusc realitate. Asta s-a întâmplat în1918. Poate nu vãd binele din cauza perdelei de nori. Sigur, dupãploaie vine soare. Asta mã încurajeazã mulþi prieteni scriitori dinBasarabia. Cu care am o comunicare densã. ªi ne reproºãm,telefonic, cã nu ne-am vãzut de multã vreme. Nu prea-i invitãmprin Maramureº, cã nu avem bani. Noi nu prea trecem Prutul dinmo tive felurite. Haideþi, sã punem balanþa în echilibru!

28 martie 2014


De la fulger la sânge

Era mijloc de sãptãmânã ºi peste sat s-a nãpustit o furtunãºi o ploaie atât de nãpraznice încât nici memoria celor maivârstnici nu a reþinut o asemenea furie a cerului. Pline de miezsunt comentariile sãtenilor în asemenea împrejurãri. Stratuladânc al sinelui de oameni a lustruit cuvinte neasemuite. Trezitedin somn doar când asemenea primejdii se abat peste lumea lor.În volburarea cerului un fulger a lovit gospodãria unui vecin, care a fost în mare parte mistuitã de focul venit din cer. Cum era zi devarã, mai puþini oameni au fost la îndemânã sã opreascã vâlvãtaia. Au venit ºi pompierii, dar focul ºi-a vãzut de rost. În aceastã lume suficient de obiºnuitã cu prãpãdul, necazul omului poate devenicel mult o ºtire de presã. Din fericire - dacã poate exista aºa cevacând se abate necazul asupra casei - preotul satului a sugeratoamenilor cã aºa este creºtineºte: sã-þi ajuþi aproapele în ziuanecazului. Un cuvânt a fost suficient sã fie spus mulþimii ºioamenii satului au sãrit în ajutor. Fiecare cu cât a putut. Omul nua fost atât de strâmtorat, dar cercul Binelui care s-a strâns în jurullui l-a fãcut sã treacã mai uºor peste lovitura de fulger care ºtim,cei care am copilãrit pe câmpuri, cât fior îþi provoacã când te aflisingur cu cerul. ªi cu Dumnezeu. Câte sfaturi primeºti când plecide acasã. Sã nu stai sub copaci, sã nu alergi când tunã ºi fulgerã.Gestul sãtenilor m-a fãcut sã nu fiu atât de singur. Sã nu fiuadesea tulburat de câtã urã pe faþã (dar câtã prin spate!) pustieºtevremea noastrã. Stropul de bine din satul meu mi-a adus amintede o poveste a poetului, academicianului Nicolae Dabija de laChiºinãu. Spusã într-o searã, în urmã cu vreo trei ani, chiar întârnaþul casei mele pãrinteºti. Mi-a spus cum a cunoscutBunãtatea. Era internat la Spitalul Re pub li can de Urgenþã dinChiºinãu. L-au cãutat mulþi prieteni. A fost ºi Grigore Vieru care,trecut prin spitale, ºtia de ce are nevoie un bolnav. ªi i-a vârât lui


Nicolae un plic cu bani. La protestele bolnavului, marele poet amurmurat: „O sã mi-i întorci când o sã poþi”. S-a aflat ºi în satulcopilãriei lui Dabija cã este bolnav. Într-o zi s-a trezit în sa lon cuconsãteanul Vasile Ciortan. Dupã ce i-a povestit ce mai este prinsat, Vasile i-a spus: „Am auzit cã te-ai îmbolnãvit, iar noi suntemsãraci, n-avem aproape nimic. Dar am venit cu câþiva oameni dela noi din sat, care aºteaptã jos la intrare, sã-þi dãm sânge. Cã atâtane-a mai rãmas”. Poetul nu avea nevoie de sânge. Dar a rãmasprofund impresionat. S-a bucurat cã în lumea aceea modestã aîncãput ºi el cu tot cu patul de spital. Între cele douã întâmplãri,una din Maramureº, alta din Basarabia, este o linie de unire:faptul cã Bunãtatea mai existã. De la fulger la sânge rãmânesufletul omului bun. Care ne mai îndulceºte viaþa.

20 august 2014

Ochiul deschis

Cãrþi din Basarabia

De un sfert de secol, românii din dreapta Prutului sestrãduiesc sã dãruiascã basarabenilor cât mai multe cãrþi. Faptlãudabil, necesar, cu efecte ben e fice constatate ºi de mine încâteva rânduri. În biblioteci din Chiºinãu ºi în câteva reºedinþe deraioane, ori în comuna Costeºti Ialoveni am vãzut preþuireacãrþilor trimise din România. Foamea de carte româneascã, de laclasele primare pânã la Ac a de mia Moldovei, este cât se poate defireascã. Cei lucizi, cu documentare la sursã, constatã cã bãtãliapentru limba românã în Basarabia nu s-a încheiat. Rusificareaacestei provincii româneºti a lãsat urme adânci. Presa de dincolode Prut, în mare parte, este precum o giruetã în bãtaia vânturilor.Sunt multe vijelii politice acolo. De la Borasul vechi la nouavântoasã de la Kremlin.

Am avut ºansa sã cunosc mulþi bãrbaþi luminaþi din


Basarabia. Dar ºi femei cutezãtoare. Adevãraþi cãrturari care ºtiucã lampa nu arde pentru cei care dorm. Care se mai luptã cutrãdãtorii emeriþi. Românofobia dincolo de Prut mai are cãutare.În ºcoli se mai învaþã dupã manuale de „istorie integratã”, caresunt instrumente de propagandã a urii faþã de poporul român.Minþile luminate aratã calea spre realul istoriei. De la MihaiCimpoi la Nicolae Dabija, de la Valeriu Matei la Vasile ªoimaru.Ori neuitatul Grigore Vieru. Lingvistul Vlad Pohilã a fost un vârfde lance pentru alfabetul latin în Basarabia. La Cluj, la Reºiþa, laPloieºti ori în Maramureº, oameni în toatã firea lor savantã,deveneau prunci când primeau în dar cãrþi tipãrite în România. Ei înºiºi fiind autori fundamentali în domeniile lor. Bibliotecile, darmai ales ºcolile, mai au foame de carte româneascã. Mai ales demanuale. Prin luna iulie m-am întâlnit la Memorialul de la Sighetu Marmaþiei cu un grup de elevi basarabeni. Mi-am încordat atenþia în primul rând spre exprimarea lor în limba românã. Impecabilãrostire! Au lãsat în urmã inclusiv dulcele grai moldovenesc folo -sind rigoarea ºi ondulaþiile limbii lui Eminescu. Vine o generaþiede peste Prut cu vocaþie europeanã. Dar mai este de lucru. Un as -pect, extrem de im por tant, parcã ne-a scãpat în ultimul sfert desecol. Interesul masiv pentru cãrþile scrise ºi tipãrite în Basarabia.Cãrturarii de care vorbeam trebuie cunoscuþi nu numai dupãnume, ci mai ales prin cãrþile lor. Visez la un târg de cartebasarabeanã în Maramureº. Ar fi o revelaþie. Vã spune un cititorcare ridicã de la poºtã, pe ri odic, cãrþi trimise de confraþii ba -sarabeni. Zilele trecute a fost cinstitã la Chiºinãu Ziua LimbiiRomâne. Am primit cãrþi de la academicianul Nicolae Dabija.Care ne aminteºte cã Prutul are douã maluri.

4 septembrie 2014


Unirea lucidã

Am o comunicare bunã cu basarabenii, mai ales cu scrii -torii. În dialogul nostru re cent nu aveau cum sã fie ocolitealegerile parlamentare din 30 noiembrie. Vic to ria pe dungã apartidelor pro europene este un câºtig, dar nu o reuºitã. Mai alescã numãrul de man date în Parlament nu le avantajeazã în alegerea preºedintelui. Izbânda de peste Prut este dovada clarã cã înRepublica Moldova au apãrut generaþii noi, cu o viziune politicãorientatã spre Apus. Mulþi cetãþeni din Republica Moldova lu -creazã în România, în Spania, Anglia, mulþi tineri studiazã înaceste þãri. O þarã micã cum este Republica Moldova este o pradãla îndemâna vechilor stãpânitori. Care ºtim ce au fãcut acolo.Sunt foarte serios de luat în seamã atitudinile partidelor proruseca urmare a faptului cã Rusia nu ºi-a retras influenþa din aceastãparte de lume. Opþiunile rãsãritene se manifestã în judeþele dinsudul ºi nordul þãrii. Mai ales în mediul ru ral. Sociologul DanDungaciu, unul dintre cei mai avizaþi cunoscãtori ai fenomenuluibasarabean (lucrând câþiva ani la Chiºinãu) spune cã mass-me diade acolo, cu rare excepþii, nu prezintã nici o ºtire pozitivã despreRomânia. Postul pub lic de ra dio este aproape in exist ent. Timizipaºi face TVR. Canalele TV de la noi nu existã pe cablurile dinrepublicã. Presa scrisã din România aproape nu se vede. Spaþiulde comunicare din Republica Moldova este dominat de limbarusã, ne spune sociologul. Televiziunile ruseºti au o mare pã -trundere. Inclusiv douã partide pro europene sunt conectate cuteleviziuni ruseºti de rat ing. Au o audienþã bunã ºi sunt sigure dinpunct de vedere financiar. La TVR2, Mesagerul de la Chiºinãu setransmite înainte de cântatul cocoºilor. Când lumea doarme.Deºi în ul tima vreme au fost douã guvernãri cu orientare spreApus nu au fãcut nimic pentru a contrabalansa aceastã situaþie.Basarabenii, în proporþie mare, au teamã de rãzboi. Dupã ce au


vãzut ce se întâmplã în Ucraina. Ce s-a fãcut cu Crimeea. Parcãaceastã situaþie îi face ºi pe nostalgici sã fie mai prudenþi înorientare. Singurul partid, o spun sondajele, care este asociat cuideea unionistã este cel lib eral. ªi la el existã o anumitã reticenþã.Mihai Ghimpu ºi Dorin Chirtoacã au spus-o (deºi cu o jumãtatede gurã) cã unionismul este crezul lor. A trecut vremea podurilorde flori, a entuziasmului de departe dar mai ales a politicienilordin România cu interese electorale. Asta nu înseamnã sã nuîncetãm a privi cu luciditate ºi mai ales cunoaºtere realã sensulistoriei. Care pentru mine rãmâne varianta unionistã. Nu trebuie,niciodatã, sã pierdem din vedere aceastã cale. Cu toatã glo -balizarea, þãrile trebuie sã se adune, nu sã se risipeascã. Dupã unsfert de secol ne întrebãm de ce nu s-a întâmplat pânã acumfirescul care va veni? În România nu a existat un consens pol i tic,luat în serios. Din pãcate, Basarabia a fost prea des subiect elec -toral. Susþin ca þara româneascã de dincolo de Prut sã fie unsubiect pentru România. Dar sã nu uitãm de costurile financiare,implicaþiile sociale ºi reverberaþiile politice. Ideea care s-a acre -ditat în ul tima vreme: România trebuie sã aibã un di a log cu eaînsãºi este subiect de analizã! Imediat dupã aceea sã þinã seama devoinþa basarabenilor. ªi nu în ultimul rând de opinia marilorputeri. Fapta trebuie sã ne preocupe mai ales cã Uniunea Euro -peanã nu mai are comisar pentru extindere. Pânã atunci Re -publica Moldova are nevoie de bani europeni. Iar noi sãconstruim consensul glazurat cu ajutor financiar. Economiºtiilucizi spun cã România este principalul partener eco nomic. Dardecalajul dintre România ºi Republica Moldova este de 5 la 1.Care în defavoarea Basarabiei sporeºte ºi nu se re duce. Oriceentuziasm este binevenit. Dar sã nu uitãm de realitate. Mai estechestiunea Transnistriei. Care nu are, pânã acum, nici o soluþie.Pledez pentru o Unire lucidã.

10 decembrie 2014


De ce nu trece preºedintele Prutul?

Preºedintele României, Klaus Iohannis, ºi-a amânat vizitala Chiºinãu! Într-o discuþie avutã, la iniþiativa omologului sãubasa rabean Nicolae Timofti, cei doi lideri au convenit sã amâneîntâlnirea programatã sã aibã loc în aceastã sãptãmânã. Au fost de acord cã în prezent nu sunt întrunite condiþiile pentru vizita destat a preºedintelui României deoarece dincolo de Prut nu s-ainstalat noul guvern. Ce se întâmplã în Basarabia? Gâlceavã mare. Cele trei partide cu faþa spre Occident nu au reuºit sã ajungã la oînþelegere pentru alcãtuirea unui nou Executiv. Partidul Lib eralDem o crat din Moldova, condus de Vlad Filat, cel mai marepartid de dreapta din Basarabia ºi Partidul Dem o crat din Mol -dova, condus de Mar ian Lupu, nu au gãsit nici în ruptul capului di -a log cu Partidul Lib eral al lui Mihai Ghimpu ºi Dorin Chirtoacã.Criticul literar ºi analistul pol i tic Vitalie Ciobanu de la Chiºinãumi-a deschis porþile înþelegerii, dincolo de limbajul sobru, dip lo -matic. Se spune cã Filat ºi Lupu s-au înþeles cu comuniºtii luiVladi mir Voronin, care nu ar intra la guvernare, dar ar susþine unguvern cu faþa spre Europa. Asta ar fi pe placul lui Voronin,liderul comuniºtilor, suficient de obosit de discursul în favoareaRusiei (oare nu-i prefãcãtorie?) care se pare cã l-a dezamãgit. Aaflat calea spre putere prin înþelegerea politicã din republicã.Voronin chiar se vede din nou ºef de stat. Se mai spune cãGhimpu ºi Filat ar fi ºantajaþi cu dosare penale. Negocierile sedesfãºoarã fãrã nici o transparenþã. Ceea ce dã ocazia la tot felulde zvonuri, speculaþii ºi acuzaþii.

Neînþelegerile de formare a unei coaliþii de guvernare þinMoldova într-un suspans pol i tic prelungit. Marile mize suntfuncþiile ºi prerogativele. Se vede cã politica face victime serioasedincolo de Prut. Nu-i o noutate. Aceastã stare nesigurã ar puteapierde ºi ce s-a câºtigat. S-a uitat tensiunea votului din 30


noiembrie? Reanimarea lui Voronin la conducerea statului ar fiun compromis pol i tic prea mare. Oare s-a uitat mica insurecþiedin aprilie 2009? Când Voronin a expulzat ambasadorul românde la Chiºinãu ºi a închis hotarul cu România. În ultimii cinci aniRepublica Moldova a fãcut paºi sensibili spre Europa. Blocajulac tual este îngrijorãtor. Viclenia lui Voronin se pare cã s-a uitat.Strategia lui Putin nu este greu de bãnuit. Dezbinã ºi stãpâneºte.Negocierile cu uºile închise, deocamdatã, nu lasã nici un conturde guvernare. Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, singurii de peste

Prut care susþin pe faþã unirea cu România - crede cã alianþacelorlalte partide proeuropene cu comuniºtii este ca ºi fãcutã.Vitalie Ciobanu ne mai spune cã discursurile de Anul Nou alepreºedintelui ºi premierului au fost calpe ºi jenante. Aceºtipoliticieni nu pot administra încrederea acordatã de unii liderieuropeni. O mare parte a electoratului basarabean este nemul -þumitã. Îi este încercatã rãbdarea. Comentatorii de la Chiºinãucred cã Maidanul ucrainean ºi recenta Revoluþie Facebook dinRomânia ar putea contamina starea de spirit. Mai ales a tinerilor.Am încercat sã explic de ce preºedintele României ºi-a amânattrecerea Prutului. Eu, care am pledat în ultimul sfert de secolpentru un spirit union ist, îmi calculez mai calm entu ziasmul. ªtiucã la Mãnãstirea Cãpriana clopotele sunã româ neºte. Dar nu seaud bine în cancelariile de la Chiºinãu.

21 ianuarie 2015

Unirea Basarabiei cu România

Astãzi se împlinesc 97 de ani de la Unirea Basarabiei cuRomânia. A fost de fapt reunificarea vechii provincii româneºtiruptã de Moldova ºi alipitã de Rusia în 1812. Cam în genulîntâmplãrii triste de anul trecut cu Crimeea. Istoria spune cã afost mult mai durã cotropirea. Basarabia a fost prima provincie


care s-a unit cu Þara pentru a forma România Mare. Un stat carea trezit invidii prin dinamismul lui în numai douã decenii. Cândîmplinirile se fãceau simþite Unirea a fost anulatã la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou Basarabia în baza unui ticãlos pactse cret. În timpul pe care îl trãim, cu ambiþii evidente de re -configurare a graniþelor, este obligatoriu sã ºtim câte ceva despreactivitatea unionistã din acea vreme. Nu a fost o bãtaie din palme, nici o trecere triumfalã a Prutului. Ci o diplomaþie activã, cusacrificii, cu eºecuri ºi izbândã. Cu toate cã suferise un accentuatproces de rusificare, fosta provincie con tinua sã fie în marea eimajoritate româneascã. Profitând de soarta incertã a Rusiei (re -voluþia bolºevicã) cetãþenii basarabeni din oraºe s-au organizat.S-a trezit simþul naþional. S-au înfiinþat noi partide. S-a conturatprofilul unor mari patrioþi. Unii înstãriþi ºi-au dãruit averilepentru Unire. Nu uitãm cã în vara anului 1917 Ucraina a doritBasarabia. Românii au protestat pe toate cãile. În fi nal, liderilucizi ucraineni au recunoscut cã pretenþia este neîntemeiatã. Aºacã s-au lãsat pãgubaºi. S-a for mat Sfatul Þãrii. Au fost aleºideputaþi din toate straturile sociale. La prima ºedinþã, Ion Pelivan spunea: „Turcul ne lãsa sã ne rugãm lui Dumnezeu în limbanoastrã ºi în bisericile noastre, de care nu s-a atins. El nu ne sileasã învãþãm turceºte. De aceea când s-a aflat în 1812 cã partea ceamãnoasã a Moldovei trebuie sã treacã la Rusia, strãmoºii noºtri s-aucu tremurat”. În iarna anului 1917, starea de anarhie din Basarabias-a accentuat. Liderii de dincolo de Prut decid sã cearã ajutorularmatei române. Dupã o maturã chibzuinþã, guvernul Brãtianu atrimis douã divizii de infanterie ºi douã de cavalerie. Putereasovieticã, ignorând principiul autodeterminãrii pe care aparent îlsusþinuse pânã atunci, a considerat acþiunea drept un act deagresiune, a rupt relaþiile diplomatice cu România ºi a confiscattezaurul nostru aflat atunci la Moscova. Atât România, cât ºiBasarabia aveau o situaþie internã complicatã. Starea de rãzboi.Cu mari eforturi pe cale diplomaticã se reuºise menþinerea


statului român. În acel con text, în luna martie, devenea tot maiev i dent cã unirea Basarabiei cu România era singura soluþiepentru tânãra republicã, soarta ei ca stat in de pend ent fiind ame -ninþatã de intenþiile de anexare a Ucrainei. Curentul care cereaunirea era de nestãvilit. Presa a avut un mare rol în sporireasentimentelor de proprie conºtiinþã naþionalã. Elitele culturale de pe cele douã maluri ale Prutului au fost extrem de ac tive. Îndupã-amiaza zilei de 27 martie 1918 s-a decis ºedinþa SfatuluiÞãrii pentru acceptarea unirii. Unirea a fost aprobatã. Conferinþade Pace de la Paris din 1920 a recunoscut legitimitatea uniriiBasarabiei cu România. „Considerând cã din punct de vederegeografic, etnografic, istoric ºi eco nomic unirea Basarabiei cuRomânia este deplin justificatã”. Când alcãtuiam acest do -cumentar mi-am dat seama cã unirea a rãmas legitimã. Anexareadin 1940 a fost un abuz. O spun a nu ºtiu câta oarã cã fãrãcunoaºterea istoriei sentimentul românesc în istorie nu poate fiînþeles. De care avem nevoie mai ales acum. Deºi trãim vremuritulburi, Agenþia americanã de analizã Stratfor aratã cã pânã în2025 Federaþia Rusã va slãbi, iar Basarabia se va uni (reuni) cuRomânia. ªi sã nu uitãm cã se apropie împlinirea unui veac de laMarea Unire.

27 martie 2015

Basarabia ºi publicitatea

În ul tima vreme, Basarabia a devenit din nou (a câta oarã?)subiect de interes sporit pentru Moscova. În contextulconflictului din Ucraina, se pare cã pe o masã din Kremlin este ohartã pe care degetul lui Putin se plimbã tremurãtor pe teritoriuldintre Prut ºi Nistru. Unii spun cã e propagandã, însã prieteniidin Basarabia sunt cuprinºi de o justificatã neliniºte. Acoloevenimentele au o mare vitezã. ªtim puþine lucruri despre ce seîntâmplã la zi dincolo de Prut. Nici agenþiile noastre de presã nu


manifestã un interes sporit faþã de tema Basarabiei. Sâmbãtã amvorbit cu academicianul Nicolae Dabija, prieten de pe vremeacând revista pe care o con duce („Literatura ºi arta”) apãrea cu litere chirilice. Aºa mai aflu pulsul Basarabiei. ªi ei se orienteazã dupãsondaje. Unul mai re cent aratã cã cei mai mulþi cetãþeni preferãUniunea Vamalã a Rusiei în detrimentul Uniunii Europene.Dintre partide, socialiºtii, urmaþi de comuniºti, sunt în pre -ferinþele alegãtorilor. Pe fondul prãbuºirii în sondaje a partidelorde la guvernare. ªi a încrederii basarabenilor în Uniunea Euro -peanã. Aºa cã partidele care s-au afiºat ca ar fi pentru Europaacum nu mai promoveazã vectorul eu ro pean. Ba se vorbeºte totmai intens de alegeri an tic i pate. Basarabia rãmâne în continuaredivizatã între orientarea cãtre Europa ºi cea cãtre Rusia. Mar ianLupu (preºedintele Partidului Dem o crat) a devenit un promotorieftin al moldovenismului. A declarat presei de la Chiºinãu:„M-am rãzgândit, s-a zis cu ºtiinþificul. Aceste teze (cele refe -ritoare la limba românã n.n.) sunt susþinute de oamenii de ºtiinþã.Iar tot ce vine din ºtiinþele sociale are puternice accente subiec -tive”. Zadarnic l-a felicitat premierul Ponta pentru rezultateleobþinute la alegeri anul trecut. Lupu a devenit o caricaturã politicã ºi când spune: „Istoria nu este fizicã ºi este scrisã de învingãtori”.Pentru el învingãtorii stau la Rãsãrit. Mã întorc cu câþiva ani înurmã când bãteam mai des drumurile Basarabiei. Într-odupã-amiazã, când mergeam cu Grigore Vieru pe strãzile Chi -ºinãului, mi-a atras atenþia asupra unei chestiuni cãreia nu i-amacordat mare importanþã. Era prea rutinatã în cotidian. Poetulîmi atrãgea atenþia asupra publicitãþii de pe bannere, ziduri, de pemarginea strãzilor. În Basarabia, publicitatea trãieºte din plinperioada bilingvismului moldo-rus. Argumentul ar fi cã apro -ximativ 20 la sutã din populaþie este rusofonã. UniversitarulRãzvan Voncu susþine cã argumentul nu are nici o valoaredeoarece populaþia nu cumpãrã limba anunþului, ci produsul.Fenomenul este acelaºi ºi astãzi. Nici basarabenii mai preocupaþi


de soarta lor nu mai iau în seamã cã sunt victimele unui discret soi de ocupaþie. Mã aºtept ca fitiliºtii de pe la noi sã se scuture depene. M-am pregãtit sã le spun cã publicitatea nu este consi -deratã, în nici un doc u ment eu ro pean sau internaþional vizândprotecþia minoritãþilor, un domeniu asupra identitãþii acestora.Deci peste tot în Europa publicitatea se face exclusiv în limbaoficialã. Ar gu ment din Vest: în Franþa trãiesc câteva milioane defrancezi de origine arabã. Nu afli nici cel mai mic afiº publicitar în altã limbã decât în limba oficialã. La fel este ºi în Anglia. Darpublicitatea este mama comerþului ºi nu prea are reguli. Regulaeste câºtigul. Dacã mã uit bine ºi la noi, în România, am pãºit pecalea globalizãrii. Cele mai multe firme sunt în alte lim bi. Fe -nomenul basarabean iese din tiparul convenþional. Poate fi ºi asta o explicaþie cã mulþi cetãþeni de dincolo de Prut preferã, mãcar înopþiuni, vectorul rãsãritean? Anul trecut, Chiºinãul a semnatAcordul de Asociere cu Uniunea Europeanã. Pânã acum doar 18state au ratificat documentul. Cât despre limba românã, NicolaeDabija îmi reaminteºte cã pe ambele maluri ale PrutuluiEminescu este recunoscut ca poet naþional. Mai este o speranþã.

20 aprilie 2015

Umorul basarabenilor

Numai despre acest subiect nu credeam cã voi scrie vreo -datã. Adicã despre umorul celor de peste Prut. De un sfert desecol am privit ºi comentat Basarabia ca o dramã a istoriei pentrunoi. Cei care mai credem cã acel pãmânt a fost ºi este românesc.Cei care se ocupã cu politica nu au cum sã gândeascã acestteritoriu numai ºi numai pol i tic. Pânã se va împlini gândul peaceastã cale, se vede, sunt multe frecuºuri europene, ruseºti ºiamericane. Pânã sã vinã împlinirea, peste mulþi dintre noi se vapogorî românesc pãmânt. Eu (noi) care mã îndeletnicesc cuscrisul, cu provocarea spiritului istoric nu am nevoie de frontiere.


Limba Românã de pe cele douã maluri ale Prutului este o realitate evidentã. Aºa cã nu am nevoie de cancelarii ca sã fim laolaltã. Uncreion, un pic de minte, treazã neapãrat, ºi îmbrãþiºarea seîntâmplã. Scriitorii, pictorii, sculptorii de pe cele douã maluri alePrutului au lucrat la lustruirea gândului comun. Vã spun, noisuntem uniþi în cuget ºi simþiri. Unirea culturalã, o simt, bine pusã pe portativ. Cu fiecare întâlnire reciprocã se mai adaugã un cerc la copacul care nu prea a fost lãsat sã creascã. Mi s-au întâmplatlucruri uimitoare. Cu ani în urmã, la Chiºinãu, întâlnindu-mãpentru prima datã faþã în faþã cu academicianul Mihai Cimpoi,poeþii Grigore Vieru, Leo Butnaru ori Nicolae Dabija. Ne-amspus fraþi nu prieteni ºi am rãmas în rezonanþã comunã. Tresãrimlaolaltã, deºi suntem la distanþã. Când m-am întâlnit în Baia Marecu universitarul, omul de vastã culturã Vasile ªoimaru, am ºtiutcã ne cunoaºtem de când lumea. Asemenea sentimente sunt unar gu ment istoric. Aºa mi s-a întâmplat cu puþinã vreme în urmã la Viºeu de Sus.

Am fost invitat sã particip la Festivalul naþional de satirã ºiumor. Ce sã caut eu la un fes ti val al râsului? Cã nu prea le am eucu stãrile astea. Aºa m-a fãcut mama, credeam eu. Nici vorbã.Marele par o dist Lucian Perþa, organizatorul (nu uit autoritãþilelo cale), m-a fãcut sã-mi râdã inima. Rar mi s-a întâmplat în ul tima vreme. Provocatorii cu har au fost doi bãrbaþi din Basarabia, caremi-au schimbat lucirea ochilor. Au început sã-mi strãluceascã.(Nu i-am uitat pe spiniºtii bãimãreni, dar acum este vorba deBasarabia). Gheorghe Bâlici, cu rosturi la primãria Chiºinãului,este un epigramist dominat de inteligenþa stãrilor de umor, cu ovorbã care provoacã bucuria, un as al hazului imprevizibil. Cea -surile puþine petrecute împreunã la Viºeu de Sus mi-au relevat unpersonaj cu destin dra matic. A fost în tensiunea rãzboiului de peNistru, a suferit la Tiraspol. Am avut rãgazul sã-i spun cã în acelevremuri nesigure ziarul nostru a adus vreo cincizeci de copii depe linia frontului (Vadul lui Vodã) în Maramureº. Voi reveni pe


tema asta. Deci un om cu un destin agitat are harul sã nedescreþeascã sufletul. O pildã: („Când casa ta-i cum alta nu-i,/ Iar la zidari le-ai dat simbria./ Nu te grãbi sã o descui/ Sã-þi maidureze bucuria”). Ion Diviza, un basarabean molcom, cu vorbaîn dungã, când este nevoie, un bun povestitor. Harul lui vi-l punla îndemânã: (Loveºte gripa peste tot/ Mor prunci ºi oameni înetate:/ Pe deputaþi îi doare-n cot/ Cã dânºii au imunitate). Aºaam descoperit o dimensiune a românilor de dincolo de Prut, maipuþin comentatã. Pe acest palier union ist este Ion Creangã.

P.S. Recentele miºcãri de stradã de la Chiºinãu nu prea auumor. Pun Republica Moldova într-o situaþie de rãscruce.Încotro? Spre Vest sau spre Est?

7 mai 2015

Iubirea de þarã

Am învãþat sã-mi preþuiesc þara cu sufletul, nu cu defi -niþiile. Întrebãrile ºcolãreºti despre iubirea de þarã mi s-au pãrutexclusiv didactice. Dar de aici, din ºcoalã, ºi-apoi din familieîncolþeºte ghinda. Creºterea stejarului este o chestiune pe contpropriu. Este adevãrat cã am fost învãþat cã românii în istorie aufost mai mult învingãtori. Când am aflat cã am fost ºi învinºi, numi-am pãrãsit sentimentele, ci, mai mult, am cãutat sã înþeleg dece am fost învinºi. Când pricepi mecanismul nu eºti un dezertor.Ci înveþi sã trãieºti alãturi de tragedie. Mai pricepi ºi un gândeminescian, cã adevãrul are douã feþe. Am pãºit ºi în vremeaconfuziei. Când mi s-a spus cã iubirea de þarã este o chestiunedepãºitã. Adicã este ridicol dacã umbli prin lume cu tricolorul însuflet. Au nãvãlit peste noi teorii cu reºedinþe serioase, cu numecare te fac per fect dilematic. Sã-þi întorci gândul în urmã cu sfialã, aproape sã-þi renegi învãþãturile. A mai venit peste noi un normare ºi real numit globalizare. În care sã te pierzi. Sã devii mic ºineînsemnat. Care poate dãrâma stâlpul acela din tine care se


numeºte op ti mism. Au reapãrut sociologii, istoricii prezentuluicare cãdelniþeazã sfârºitul istoriei. Fãrã semne de întrebare. Greude trãit (ºi de scris) în asemenea furtuni. Poporului din care facparte i se pune un di ag nos tic care, dupã unii, nu are vindecare. Cemai, apocalipsa este aproape. Dacã nu cumva este cãlare pe noidar nu-i simþim povara. Gata cu iubirea de þarã! Ce este asta, teîntreabã deontologii? Chestiuni vetuste. Am primit re cent oscrisoare la redacþie în care autorul semna: Olimpiu Tãmâie,cetãþean uni ver sal, eu ro pean ºi român. Acest triunghi cu laturileinegale m-a pus pe gânduri. Baza era cosmosul. Pãmântul era înaer. Omul meu a fost atins de fulgerele noi care strãbat lumea. ªicrede în ele, zice el. Ce-i de fãcut? Rãmânem multã vreme în acest balans ameþitor? Trebuie sã cãutãm dreapta jude catã a fiecãruia.Sã ne dãm seama, dupã un sfert de secol, cã Revoluþia a fost unuriaº punct de cotiturã. Dacã Uzina de preparare a aurului s-adãrâmat, a venit era calculatoarelor. Dar cum rãmânem cumentalitãþile care nu se schimbã, profund ºi real, pe principiulbutonului. Generaþia mea îºi poate adapta paºii, dar mai greu, sauniciodatã, sã intre sigurã în cadenþa nouã. Aici intervin luciditateaºi înþelepciunea, care te pot feri de ridicol. Dacã nu suntem atenþi, edificiul pesimismului este asigurat. Ceea ce ar fi un dezastru.Mo tive de op ti mism existã întotdeauna. ªi apar când te aºtepþimai puþin. Re cent am aflat, dintr-un sondaj, cã direcþia spre carene îndreptãm, noi, românii, este cea mai bunã. Cum sãptãmânalvorbesc cu scriitorul Augustin Buzura (la telefon), l-am întrebatcare sã fie sursele de op ti mism ale celor întrebaþi? Mi-a spusdistinsul prozator cã nici el nu ºtie pre cis, ce oare nu a descoperitîncã ºi de unde, din ce secundã a istoriei începe binele? O fi chiarasta în care scriu acest text? Greu de crezut. Poate cei care aurãspuns la sondaj mai au încredere în sentimentul acela pe carel-am numit iubirea de þarã. L-am întrebat pe domnul Buzura:credeþi cã mai existã iubire de þarã? Nu prea, îmi rãspunde. Acumcirculã teoria cã þara este acolo unde îþi este bine. Noi suntem de


modã veche. Dar se vor întoarce ele toate. Iubirea de þarã este înfuncþie de câþi analfabeþi avem. ªi mã gândesc cã prea este pe faþãdispreþul pentru educaþie. ªi prea sunt sfidate valorile. Pânã nevom reîntâlni, vã las moºtenire întrebarea: oare mai existã iubirede þarã? Eu am rãspuns în scrisul meu de pânã acum.

18 mai 2015

Ochiul deschis

Drumul ºi cãrãrile

Sunt momente în biografia fiecãruia dintre noi care se cercrestate în meºtergrindã. Pe bârna aceea solidã ºi salvatoare careþine povara casei, dar este ºi locul unde bãtrânii þineau cartea derugãciuni. O astfel de rãscruce mi s-a arãtat sâmbãtã. Am încheiat un drum lung, cu multe hârtoape, dar ºi cu împliniri care trebuiemãrturisite. Am admirat nu de puþine ori splendida inteligenþãomeneascã, purificatoare, care nu te lasã sã te blazezi. Dar mi s-adat sã mã lovesc de oameni cu sufletul schimonosit, de un ego ism periculos, gata oricând sã scormoneascã dupã biografiiînchipuite. Din urã ºi-au fãcut un crez. Când se priveau înoglindã, îºi spuneau ca hâda împãrãteasã din cunoscutul basm:„Cine este cel mai frumos din þarã?” Cum oglinda realitãþii nuprea minte, a preferat sã se ascundã în tãcere. Am reuºit caasemenea oameni sã nu-i pun pe talerul lumesc. Deoarece golulnu are greutate. Nu este de folos pentru lu mina sufletului. Darlumea este fãcutã din contraste. Dibãcia fiecãruia este de a ocolipersonajele care se pun în curmeziºul drumului. Mi-am adusaminte de o noapte albã la Mãnãstirea Cãpriana. Unde trebuia sãmã întâlnesc cu prietenul Nicolae Dabija. N-a fost sã fie, dar amcunoscut un timp volburat al Basarabiei. Cu un alt prilej, de dataasta în Maramureº, academicianul, omul de forþã, Nicolae Dabija, mi-a povestit întâmplãri cu moralã profundã, care fac parte din


rãscrucea unei biografii. Ce se întâmplã cu omul când, dupã ocãlãtorie lungã, ajunge într-un vârf de deal de unde drumul sedesparte în fire? Prietenul din Chiºinãu mi-a dat ca pildã mariiduhovnici români. Care au trecut prin puºcãrii. Prin pustie.Acolo s-au fãcut sfinþi, nu în altare. Am vãzut ºi eu, ce a vãzut ºiNicolae, încãlþãrile de puºcãriaº pe care le pãstra în chilia samitropolitul Bartolomeu, la Mãnãstirea Nicula. Ar fi vrut Nicolae sã-mi spunã cã potrivnicii din aceastã lume sunt un fel de pustie asufletului. Care te poate purifica. Continuã povestea. Poporulromân din Basarabia a suferit mult pentru credinþã. Unchiul lui,preotul Serafim Dabija, care a slujit ºi în dreapta Tisei, a fosttrimis în Si be ria. Acelea sunt cazne lumeºti, nu ifosele unorpersonaje care se declarã cã nu au logicã. Îmi vine în minte untitlu de film care în juneþe ne era dat ca pildã pentru lumea în caretrebuia sã intrãm. Omul este la rãscruce de vânturi, ne spuneaprofesorul de francezã. Nu uit cã am rãmas în acel (acest) vârf dedeal din care drumul se desparte în fire. Doresc a spune drumulcare mi-a rãmas pe faþa pãmântului. Sâmbãtã noaptea, când amîntemeiat acest text, mi-a venit în minte o vorbã de pe uliþanoastrã: Nu lãsa drumul pentru cãrare! Mi-am dat seama cã de lao vreme poþi rãtãci. Aºa cã mã veþi afla pe acest drum, puþin mailiber ºi mai fãrã somn. Mã puteþi vedea cuprins de ideile lumii încare trãim. Poate puþin schimbat. Dar în aceeaºi cãmaºã albã. Încãutare de oameni buni. Cum sunt destul de rari, va trebui sãumblu mult prin lume pentru a-i gãsi. Deºi sunt la rãscruce, nuvoi lãsa drumul pentru cãrãri.

8 iunie 2015


Nevoia de noi Scriam mai ieri despre felul în care comunic cu fruntaºii

românilor bucovineni din Cernãuþi. Rar ºi mai mult telefonic.Even tual cu sporadice corespondenþe de presã. Ceea ce se în -tâmplã mai nou ºi cu Basarabia. Ne mulþumim cu fluxurile de ºtiri ºi credem cã ne-am fãcut datoria. Dacã noi, scriitorii, ne maiîntâlnim, rare (dupã ºtiinþa mea) sunt întâlnirile cu personalitãþidin Basarabia ºi Bucovina care au multe de spus. ªi apoi vedereala faþã, strângerea de mânã dã o altã voce sângelui. Vorbimdespre românii din jurul României ºi facem prea puþin sã necunoaºtem gândurile la masa rotundã. Nici mãcar fluxul de ºtirinu ajunge la toatã lumea. Aºa mi-a scãpat ºi mie o ºtire, recu -peratã doar acum, despre domnul Mircea Druc, fost pre mier alRepublicii Moldova, cãruia nu i s-a permis intrarea în Ucraina.Domnul Druc care a avut domiciliul la Cernãuþi, a devenit per -sona non grata în Ucraina. M-a bucurat cã la începutul lunii maiîn satul Stãneºti, raionul Hliboca, a avut loc dezvelirea bus tuluimarelui cãrturar Vasile Posteucã. Care face parte din patri moniulnaþional. La manifestare au fost delegaþii din judeþele Alba,Bistriþa-Nãsãud, Suceava, Iaºi. Cât de bine i-ar fi statMaramureºului în aceastã corolã! L-am decupat pe neobositulIon Dumitrel, preºedintele Consiliului judeþean Alba, care esteun miracol în lumea de azi prin ataºamentul faþã de culturã. L-amcunoscut la o întâlnire organizatã de Filiala Uniunii Scriitorilor pe care o sprijinã financiar. Alocã bani pentru apariþia revistei„România literarã” (care apare la Bucureºti). Autoritãþile jude -þului Alba au sponsorizat bustul lui Vasile Posteucã. DomnulDumitrel a fost cel care a ridicat bustul Aniþei Nandriº din satulMahala de lângã Cernãuþi. Pe unde paºii m-au purtat. Creierulacestei manifestãri a fost academicianul Vasile Tãrâþeanu. Unspirit co ag u la tor, aº putea spune jertfitor pentru cauza românilorbucovineni. Am plecat de la ideea cã facem mai multe cu gândul


ºi mai puþin cu fapta. Aº tresãri dacã vestitul nostru Maramureº ar gãzdui conferinþe cu personalitãþi curajoase care cunosc rea -litatea de acolo ca în palmã. Au pãreri directe despre ceea ce seîntâmplã cu noi. Cel puþin eu, simt nevoia sã gãzduim întâlniri(sub diferite forme, în mai multe locuri) cu oameni care au fãcutistoria recentã. Mã gândesc chiar la domnul Mircea Druc (careare prieteni în Maramureº, cum este Teodor Ardelean) care aconstruit ºi a trãit evenimente cruciale. Îi adaug pe academicianulNicolae Dabija, sau pe academicianul Mihai Cimpoi. Dacã amvrea sã cunoaºtem în di rect cum s-a trecut în Basarabia la alfa -betul latin ne-ar putea lãmuri lingvistul Vlad Pohilã. Ce averedespre cunoaºterea românilor din jurul României are universi -tarul Vasile ªoimaru! Academicianul Vasile Tãrîþeanu ºi scriitorul Ilie Zegrea sunt cei care trãiesc destinul românilor din Bucovinade Nord. Nu-l uit nici pe universitarul Vasile Ma rina de laUjgorod. Sunt doar câþiva oameni de seamã dinspre Rãsãrit, unde situaþia este tremuratã. ªtiu cã este vorba de bani. Dar când estevorba de istorie musai se poate afla ºi bruma de cheltuieli. Dacãautoritãþile trãiesc încã austeritatea, aºteptãm ºi iniþiativa privatã.Sunt primul care mã ofer acestor proiecte. Extrem de necesareoricând. Dar mai ales acum.

15 iunie 2015

Un maramureºean la Chiºinãu

În urmã cu 15 ani, revista „Limba românã”, din Chiºinãu,dedica un numãr con sis tent Maramureºului. Legãtura cu revistabasarabeanã a fost fãcutã de profesorul Gheorghe Mihai Bârlea,pe atunci pre fect al judeþului Maramureº, cu scriitorul AlexandruBantoº, redactorul ºef al publicaþiei.

Cu acel numãr, de referinþã, a fost întâmpinatã delegaþiaMaramureºului la Chiºinãu. Îmi aduc aminte de lansarea ei laCasa Limbii Române „Nichita Stãnescu”, la care au participat


scriitori importanþi ai Basarabiei. Aud ºi acum vocea lui AlexandruBantoº, care ne-a primit cu aceste adevãrate cuvinte: „Bine aþivenit în Basarabia, fraþi din Maramureºul rãdãcinilor noastre”.

Ori pe academicianul Mihai Cimpoi: „Maramureºul înfã -þiºeazã într-un chip concret ideea eminescianã de pogorâregen eral-româneascã. Suntem români, adicã maramureºeni. Um -bra Maramureºului se întinde în mod au gust ºi înfiinþãtor pesteîntreaga noastrã istorie. Maramureºul este început de istorie ºiînsãºi istoria româneascã în devenire”.

Era în anul 2000 când începea un nou secol ºi mileniu.Semnãturile de frunte ale Maramureºului au alcãtuit o carte devizitã bine primitã. Îl aud ºi acum pe regretatul Grigore Vieru,acolo în Casa Limbii Române, vorbind despre Basarabia româ -neascã, despre semnificaþia independenþei (27 au gust) ºi desprerevenirea la alfabetul latin: Ziua Limbii Române (31 au gust).

Nu uit un alt mo ment iluminat, când maramureºeni ºibasarabeni au fãcut semnul pe pãmânt unde sã se ridice o bisericã maramureºeanã. Prefectul de atunci ºi colaboratorii sãi aveau laîndemânã meºteri, lemn ºi sentimentele necesare pentru înãlþare.Numai cã Mitropolia, cu faþa spre Moscova, de la Chiºinãu s-aopus cu vehemenþã. Aºa cã biruit-a gândul ºi nu fapta.

În aceste zile de sãrbãtoare pentru Basarabia, universitarulbãimãrean Gheorghe Mihai Bârlea se aflã la Chiºinãu ca invitat alrevistei Limba Românã, din al cãrei Colegiu de redacþie faceparte. Va participa la manifestãrile prilejuite de Ziua inde pen -denþei ºi Ziua Limbii Române. Va avea întâlniri la UniuneaScriitorilor din Republica Moldova (preºedinte Arcadie Suce -veanu) pentru a stabili un cal en dar comun de acþiuni cu Re -prezentanþa Maramureº a Uniunii Scriitorilor din România.

Îmi pare rãu cã nu am reuºit sã fiu acolo sã reconstituim cuprietenii basarabeni momentele esenþiale din colaborarea noastrã culturalã ºi chiar istoricã.

29 august 2015


Ziua Limbii Române

Spre surprinderea multora, în acest text închinat unuieveniment care are ca subiect Limba Românã nu voi face abuz de metafore. Voi spune cã ziua de 31 au gust a fost proclamatã, prinlege (2013), drept Ziua Limbii Române. Românii de dincolo dePrut, din Basarabia istoricã, au o sãrbãtoare similarã, în aceeaºi zi, întemeiatã în anul 1990.

Cu suficientã întârziere, Þara a depus un simbol de re -cunoaºtere cã pe cele douã maluri ale Prutului se vorbeºte aceeaºi limbã. Ne-am adus aminte de poezia lui Alexei Mateevici cã avem o limbã a noastrã, o comoarã. Limba maternã, oficialã, literarã,vorbitã ºi scrisã, bogatã ori sãrãcitã, cultivatã sau înconjuratã de otristã nepãsare.

Nu voi striga în mijlocul þãrii cã Limba Românã este înpericol, dar nici nu voi spune cã îi merge foarte bine. Noroc cãLimba Românã este vie ºi poate înfrunzi în vremuri prielnice.Care sunt acele vremuri? Cã tot timpul trebuie sã fim în stare deveghe, din generaþie în generaþie. Ceea ce face parte din mareabucurie a vieþii. Sã-þi aperi þara nu cu arma, ci cu frumuseþeacuvântului.

Ziceam cã nu-i merge foarte bine Limbii Române. O spunmai ales cei care cred în importanþa limbii vorbite ºi scrise, casemn al civilizaþiei. În aceastã zi de cinstire a fiinþei noastre, nueste bine sã ne jelim. Dar nu putem rãmâne indiferenþi cãexprimarea corectã ºi îngrijitã este adesea ignoratã. Se fac greºelide exprimare. Gramatica ºi-a restrâns aria de confort. De gra -darea limbii române este uºor observatã, mai ales în presã.Continuã sã se rãsfeþe un nou limbaj de lemn, pãtrund masiv ºinejustificat neologismele, sau termeni noi, de care nu avemnevoie, deoarece Limba Românã are un vocabular suficient debogat pentru a exprima gândurile cele mai profunde.


Scriitorii, cei adevãraþi, sunt avangarda Limbii Române.Vasile Alecsandri, pe vremea lui, spunea cã „ea este tezaurul celmai preþios pe care-l moºtenesc copiii de la pãrinþi, depozitulsacru lãsat de generaþiile trecute”.

Nichita Stãnescu spunea cã „Limba Românã este pat riamea”. Acelaºi lucru îl spunea ºi Fernando Pessoa despre draga lui limbã portughezã. Limba Românã se învaþã în familie, selustruieºte în ºcoalã. Cu ea ne mãrturisim iubirea, din pãcate ºiura, dar ea este identitatea, averea care se lasã moºtenire. Cea maipreþioasã moºtenire.

Fãrã limba lui, un stat nu existã. Nu are drapel, nu are imn,nu are stemã. Cei care au legiferat aceastã cinstire, ceasul bun alparlamentarilor, au simþit nevoia sã spunã cã importanþa LimbiiRomâne nu trebuie pusã la margine. A venit globalizarea pestenoi, iar limba este fundamentul identitãþii naþionale. Cine maicrede în þarã trebuie sã vorbeascã bine limba ei.

Vã fac o mãrturisire: nu re gret cã am ales în viaþã sã lucrezpe ogorul Limbii Române. Astãzi este zi de cinstire. PentruLimba Românã ºi graiurile ei. Dar trebuie sã visãm în limbamaternã în toate zilele ºi nopþile din an.

Un gând eminescian mã cãlãuzeºte: „Nu noi suntem stã -pânii limbii, ci limba este stãpâna noastrã”.

În semn de preþuire pentru ziua de astãzi, dezlegaþi înþe lesulacestei înþelepciuni. Încolo, sã vorbim corect Limba Românã.

31 august 2015


Acum 75 de ani

Suntem nãpãdiþi de întâmplãri cotidiene încât ne aducemaminte mai greu de evenimente care au întristat poporul român.Mã gândesc la anul 1940, când România a trecut prin mariîncercãri. Unii spun cã necazul nu mai trebuie amintit. Nimic maifals ºi mai periculos. Uitarea în istorie nu este permisã. Istoriaeste extrem de vicleanã. Se poate repeta în dauna noastrã. Amprivit harta rapturilor teritoriale de acum 75 de ani. Dupã ce îniunie sovieticii au luat prin ul ti ma tum Basarabia, Bucovina deNord ºi Þinutul Herþei, la 30 au gust, prin Diktatul de la Viena,România a pierdut Nord-Vestul Transilvaniei. În care era cuprins ºi Maramureºul. Pierderile de teritorii din 1940 s-au întâmplatfãrã ca Armata Românã sã tragã un foc de armã. În ul tima vremeaud voci, din generaþiile mai tinere, care re proºeazã poporuluiromân cã nu s-a rãsculat. Trebuia sã se facã luntre ºi punte ºi sãdea un semnal colectiv cã nu este nepãsãtor de mutilarea þãrii. Cãa stat împietrit când i s-a înfipt în trupul þãrii un pumnal. Aurãmas foarte puþini martori ai acelui rapt. Mãrturiile lor suntcutremurãtoare. Prozatorul Nicolae Breban a scris pagini deneuitat despre plecarea familiei lui din Baia Mare, în refugiu, laLugoj. S-au scris cãrþi care depun mãrturie. Din care putem aflaîn ce condiþii umilitoare a fost sfârtecatã România Mare. E binesã reamintim care era atmosfera în Europa anului 1940. De -mocraþiile europene, Franþa ºi Marea Britanie, nu mai erau înstare sã-ºi garanteze propriile graniþe. Nu se mai punea problemarespectãrii tratatelor de ajutor reciproc, semnate de þara noastrã.România se afla complet izolatã între state revanºarde ºi re -vizioniste. În acest con text istoric, Ungaria a avut câºtig de cauzã. Sprijinitã de Germania lui Hit ler ºi Italia lui Mus so lini, ºi-asatisfãcut pretenþiile teritoriale. Aºa România a cedat 43.492 dekilometri pãtraþi, cu o populaþie de 2.667.000 de locuitori (dintre


care 50,2%, români). Delegaþia românã, formatã din ministrul deexterne Mihail Manoilescu ºi Valer Pop, a fost obligatã sã sem -neze, la Palatul Bel ve dere din Viena, cedarea de teritorii. Îndimineaþa zilei de 30 au gust 1940, Consiliul de Coroanã, con -vocat de regele Carol al II-lea, a admis arbitrajul cu majoritate devoturi, în schimbul garantãrii de cãtre Germania ºi Italia a noilorgraniþe. Istoria l-a catalogat drept laº. Pentru a se bucura devictorie, la data de 11 septembrie 1940, regentul Ungariei, Miklos Horty, a intrat cãlare în oraºul Cluj, pe un cal cu potcoave de aur.Trecerea Ardealului de Nord în stãpânirea maghiarã a însemnat,dincolo de sfidarea oricãrei norme de drept internaþional, insta -urarea în teritoriile ocupate a unui regim extrem de aspru. Au fost crime – Ip, Trãsnea, Moisei, expulzãri, dislocãri de populaþie, jafeco nomic, lagãre de muncã, maghiarizare forþatã. Dupã întoar -cerea armelor con tra Germaniei naziste, armata românã a parti -cipat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberareaTran silvaniei de Nord: 25 octombrie. Uniunea Sovieticã a ac -ceptat ca Transilvania de Nord sã revinã României, cu condiþiainstaurãrii la Bucureºti a unui guvern procomunist. Nimic despre Basarabia ºi Bucovina de Nord. Administraþia civilã românã arevenit în Transilvania abia în martie 1945, dupã ºase luni deocupaþie militarã sovieticã. ªi Maramureºul a trecut atunci prinmari frãmântãri. Asta-i istoria! Deºi în aceste zile Europa treceprin serioase încercãri, am crezut de cuviinþã sã ne aducemaminte ce s-a întâmplat în urmã cu 75 de ani. Iertãm, dar nuuitãm!

9 septembrie 2015


Vasile ªoimaru: „Vom câºtiga cei care credem în România”

Când tocmai mã pregãteam sã mã despart de prietenulVasile ªoimaru la Glod, dupã ce mi-a încãrcat braþele cu cãrþi, ampurtat acest scurt interviu.

Gheorghe Pârja: Prietene, ne aflãm la Glod. Într-o parte faimaFraþilor Petreuº, iar în faþã imaginea savantului Mihai Pop. Ai venit sãaduci un omagiu celui care în urmã cu 84 de ani era în satul naºterii tale,Cornova, cu rost de cercetare. Ai venit cu o maºinã de cãrþi.

Vasile ªoimaru: În primul rând am venit cu cãrþi înRomânia, în Maramureºul istoric, pentru cã România ne-a hrãnitcu cãrþi ani ºi ani în ºir. Când am prins ºi noi un pic de cheag, când am prins ºi noi edituri, am publicat cãrþi care ne fac cinste. Esteun rãspuns ºi o mulþumire pentru România istoricã. Care ne-asalvat pe noi. Vin din Cornova basarabeanã. Iatã, dupã 84 de anivin eu în Glod, dupã ce savantul Mihai Pop a fost pe la noi. Da,Glod. Dar nu e Glod, ci e Gold, aur adevãrat, aur pur este satulacesta cu oamenii lui. Este o probã înaltã a demnitãþii. Ma -nifestarea de la Glod este un bun început de drum. ProfesorulPop meritã acest omagiu în satul na tal. În Maramureºul lui.

Gh. P.: Ce mai este prin Basarabia noastrã?

V. ª.: Este în miºcare Basarabia. De 25 de ani este înmiºcare ºi iatã cã nu se mai opreºte din aceastã miºcare. Ne-autrãdat atâþia patrioþi români, hrãniþi bine de la Bucureºti. Acumau venit alþii, hrãniþi bine de la Moscova, de la Putin. ªi tot aºa.Dar sã ºtie ei cã nu-i aºteaptã nimic bun. Tot noi vom câºtiga, noicei care credem în România, în românism. Cei care vrem ca totneamul românesc sã fie împreunã.


Gh. P.: Vorbesc cu un fost deputat în Parlamentul RepubliciiMoldova, care ºtie bine cum se miºcã lumea. A scãzut atât de mult putereapresei în limba românã în Basarabia?

V. ª.: Dacã puterea presei româneºti a scãzut în Româniace vã miraþi? V-aþi aºtepta la altceva în Basarabia? Miºcãrilebãneºti din subterane miºcã presa în toate direcþiile. ªi ne parefoarte rãu cã nu putem opri acest lucru. Facem ºi noi ce putem.

Gh. P.: Un nou guvern la Chiºinãu la ce va duce?

V. ª.: Doamne fereºte, dacã ar fi aºa, este cea mai mareprostie a celor ce fac mitinguri. Dacã se va întâmpla, ne aºteaptãciuma ruseascã. Trebuie înlãturate de la putere câteva elementestraºnic de rele, duºmãnoase poporului nostru. Este ºi un sprijinnefast ºi de la Bucureºti. Pentru Putin se lucreazã enorm de bineprin Bucureºti.

Gh. P.: Chiar aºa?

V. ª.: Dar cum vrei sã fie? Cum nu ºtiþi? Lukoil-ul doarmeîn România? Mã fraþilor, chiar nu ºtiþi? Apoi în Ucraina au fostlideri care nu mai ºtiu româneºte. Kucima …

Gh. P.: Ce, Kucima, e român? Hai lasã.

V. ª.: Dar ce-i, turc!? E român. El nu ºtie. Noi ºtim.(Afirmaþiile vor fi argumentate într-o carte viitoare). M-ai în -trebat de presã. Avem câteva site-uri româneºti care informeazãcorect. Încolo tot e vânzare. Mãcar „Graiul Maramureºului” neinformeazã corect. Cã îl citesc pe internet.

19 octombrie 2015


Basarabia – Maramureº. De la Cornova la Glod

Am fost ºi eu la Glod în 10 octombrie. Pentru a suta oarã.De la Podul Slãtioarei ºi pânã sus la Mãgurã, amintirile au crescutmari. Cât un stejar noduros. Dar ziua aceea de sâmbãtã, cândevocarea savantului Mihai Pop s-a prefãcut într-o frumoasã ºinecesarã convocare a memoriei, mi-a dat sentimentul cã am ajuns aici pentru prima datã. Splendidã idee, frumoasã întrupare!

Tânãrul preot Dan Ioan Sidãu, Centrul Cul tural SighetuMarmaþiei, Primãria din Strâmtura au adunat intelectuali care austat alãturi de Profesor. Membru de onoare al AcademieiRomâne. Glodenii au fost la înãlþime. Un distins oaspete dinBasarabia a gãsit cea mai frumoasã apreciere: aici nu este Glod, ciGold. Aur curat. El se numeºte Vasile ªoimaru. Un om mai rar ca el. Un prieten de care tot timpul îþi este dor. Un frate de departe.Vasile ªoimaru este econ o mist, conferenþiar universitar, pub li -cist, maestru fotograf. Doctorat în economie. Fost deputat înParlamentul Republicii Moldova (douã legislaturi). Este unuldintre cei 278 de semnatari ai Declaraþiei de Independenþã aRepublicii Moldova. Ce cãuta Vasile ªoimaru la Glod? Tocmaidespre asta doresc a scrie. Vasile ªoimaru este nãscut în satulCornova, din fostul þinut al Orheiului. Aici, în 1931, tânãrulMihai Pop a participat la cam pania monograficã din Basarabiatocmai din satul naºterii sale: Cornova. Ca un ar gu ment de suflet,Mihai Pop a locuit pe timpul cercetãrilor la un strãbun de-al sãu.Coincidenþe care fac lumea mai frumoasã. ªi legãturile mai trai -nice. Vestea organizãrii campaniei monografice de la Cornova l-a bucurat pe studentul Mihai Pop. Cel puþin aºa reiese dintr-oscrisoare adresatã lui Henri H. Stahl: „Basarabia îmi convine ºi


pentru cã era în plan, ºi pentru cã e Basarabia, ºi îndeosebi cã emai aproape de ultimele mele preocupãri în meserie.”

Ne dãm seama cã interesul lui Mihai Pop pentru Basarabianu era legat numai de folclorul muzical, ci ºi de probleme delingvisticã. Vasile ªoimaru ne-a adus date mai puþin cunoscutedespre savantul Mihai Pop. Echipa lui Gusti l-a cunoscut pepãrintele Ion Zamã, o personalitate a vremii lui, care a mo -dernizat satul Cornova cu ajutorul religiei. Fiul Cornovei, Vasileªoimaru, a venit sã întoarcã vizita celebrului înaintaº, tocmai însatul na tal. Care prin prezenþa lui a sporit densitatea manifestãriide la Glod. Nu a fost o simplã sãrbãtoare, ci o piatrã de temeliepentru un demers care trebuie continuat. Glodul, vor beam cuprietenul Vasile ªoimaru, poate deveni o reºedinþã de unde potiradia idei de preþ pentru sãnãtatea – în toate felurile – a satuluimaramureºean. ªi românesc. Vasile ªoimaru ºi-a arãtat sufletulpe faþã pentru a susþine noua întemeiere de la Glod. Vasileªoimaru este basarabeanul care a publicat o carte fun damentalã:„Românii din jurul României în imagini”. Pentru realizarea ei astrãbãtut 100.000 de kilometri. Prin ea, Vasile ªoimaru ne-a datde veste cã românii nu au ieºit din istorie, ei îºi fac simþitãprezenþa oriunde i-a dus soarta. Inteligent ºi cu pofta riscului,bun cunoscãtor al lumii basarabene, îmbinã armonios economiacu politica. Pub li cist redutabil, Vasile ªoimaru îmi dã garanþia,deºi vecinã cu iluzia, cã am putea face lumea mai bunã. Cu elalãturi, dar mai ales cu cãrþile lui, mã simt mai sigur pe drumuri.De la Cornova la Glod, iatã douã sate luminate de un sa vant:Mihai Pop. Iar Vasile ªoimaru, vãzut de Nicolae Dabija, trebuieînþeles astfel: „Dacã ar fi sã fac o caracterizare rezumatã a creaþieilui Vasile ªoimaru, aceasta ar fi: el învaþã orbii sã vadã, surzii sãaudã ºi proºtii sã gândeascã”.

19 octombrie 2015


Cui dai banii?

Sãptãmâna trecutã, preºedintele României a cerut CamereiDeputaþilor sã citeascã mai atent legea privind împrumutul de150 de milioane de euro acordat de România RepubliciiMoldova. ªeful statului român crede cã legea nu este oportunã,deoarece la Chiºinãu nu mai existã certitudinea continuãrii pro -cesului de reforme ºi respectarea angajamentelor pentru respec -tarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeanã. Împrumutulse acordã în tranºe, iar scadenþa fiecãreia dintre acestea este demax i mum 5 ani. De ce a luat preºedintele aceastã decizie? Uniu -nea Europeanã a devenit tot mai scepticã ºi preocupatã desituaþia de peste Prut. O vede dominatã de oligarhii de facturãruseascã. Este firesc sã afirmãm cã sprijinim drumul eu ro pean alRepublicii Moldova. Oare suntem în stare? Ne ia cineva înseamã? Noi înºine avem frãmântãri care preocupã Europa. Din -colo de Prut s-a dovedit cã existã relaþii apropiate între procuroriºi oligarhi. Un fost pre mier, cãruia Bucureºtiul i-a acordat multãatenþie, a fost pus în cãtuºe. Cicã nu ar fi strãin de dispariþia prinmiºcãri ob scure, a unui miliard de dolari din sistemul financiar.Cazul se adânceºte tot mai mult în ceaþã. La ora la care scriu,Chiºinãul este în cãutare de pre mier. Furia, mânia, duºmãniadintre Filat ºi Plahotniuc au dus la schimbarea premierului. AcelPlahotniuc, putred de bogat se zice, a fost în relaþii bune cu fostulpre mier Ponta. Mulþi ºi-au pus întrebarea dacã nu cumva ºi-aubãgat coada în guvernarea României oligarhii de dincolo de Prut.Influenþa ruseascã este evidentã în politica de la Chiºinãu. ªiatunci cui dai banii?

Cred cã ideea preºedintelui României este pe deplin justi -ficatã. Republica Moldova este un stat în derivã. Îl bate vântulfalimentului. Într-un singur an au cãzut douã guverne. Al treileaeste în aºteptare. Prietenul Vasile ªoimaru îmi spunea într-o


împrejurare maramureºeanã cã, mai nou, cetãþenii moldovenicare lucreazã în strãinãtate ºi alimentau serios cu banii lor eco -nomia Moldovei, nu mai au încredere sã-ºi plaseze economiile înþara lor. Nici mãcar nu mai doresc sã se întoarcã acasã. Ajutorulextern este condiþionat ºi insuficient. Occidentul ar da cevaajutoare cu condiþia ca Republica Moldova sã nu fie orientatã îndirecþia Moscovei. Condiþia de independenþã a Republicii Mol -dova este îndoielnicã. Doamne, dar noi avem independenþa pecare ne-am dori-o? Mai nou, se vede tot mai limpede cã e binedacã te poþi descurca singur. Uniunea Europeanã nu s-a vindecatde valul de migratori. Numai venirea iernii le-a oprit cãlãtoria. Osã vedem la primãvarã. Rusia nu doarme. Are nevoie de unavanpost la hotarul cu Uniunea Europeanã ºi NATO. Oare nu vã spune nimic cã douã state româneºti au rãmas o perioadã fãrãguverne? Mie îmi spune cã nu este tocmai întâmplãtor. În paralelcu Piaþa Universitãþii de la noi care cerea reforme, un grup mod estla Chiºinãu cerea unirea cu România. În schimb strada dinRomânia nu a inclus unirea cu Basarabia în pro gram. Deºi sespune cã Uniunea Europeanã ar admite unirea dacã asta vorhotãrî Parlamentele României ºi al Republicii Moldova. Rapor -torul Parlamentului Eu ro pean pentru Republica Moldova, dom -nul Petras Austrevicius, scrie: „Unirea este o chestiune naþionalãîn privinþa cãreia trebuie sã decidã România ºi Republica Mol -dova, care sunt douã naþiuni surori. Sta lin a separat Basarabia devestul României. Trebuie sã corectãm evoluþiile istorice prinalegerea liberã a cetãþenilor”. În acest sens e lung drumul pânã laUnire. Clasa politicã româneascã este lipsitã de fiorul pa tri otic.Cea din Basarabia, la fel. Atunci, cui sã-i dai bani? Sau mai binezis: Cui îi este fricã de Unire? Sãptãmâna trecutã, Anton ªalaru,ministrul apãrãrii în guvernul în exerciþiu, spune: „Pe plan extern, este vorba de dorinþa Rusiei de a-ºi restabili imperiul de cândva,iar pe plan in tern este vorba de corupþie. Statul se aflã în pericolde dispariþie.” S-a rãspuns la întrebãrile puse.

18 noiembrie 2015


Basarabia la rãscruce

O întrebare: de ce analiºti politici, jurnaliºti, de politicieninici nu mai vorbesc, se feresc în ul tima vreme sã numeascãteritoriul de dincolo de Prut Basarabia? Cum s-a numit din 1492,cum spune un re cent doc u ment scos la luminã. Basarabia este înconºtiinþa noastrã expresia care denumeºte durerea unei þãri.Tragedia unor români despre care parcã s-ar vrea sã nu se maivorbeascã. O sã-mi spuneþi cã acum se numeºte RepublicaMoldova. Tot mai mulþi comentatori socotesc cã RepublicaMoldova nu ar fi trebuit sã existe. Este un stat ar ti fi cial apãrut peruinele Uniunii Sovietice care, iatã, nu poate sã prindã cheag, nuare un proiect stra te gic, nu are suficiente resurse pentru a se con -duce autonom. Parcã anume a fost creat pentru a fi mereusprijinitã pentru a depinde când de o parte, când de alta. Auapãrut suficiente cãrþi care lãmuresc destinul acestui teritoriu(avizatã ºi adusã la zi este „O istorie a Basarabiei”, apãrutã anultrecut la Chiºinãu). Dupã obþinerea independenþei în 1991 s-auformulat cel puþin trei variante pentru a se afirma ca stat. Cei careau înclinat spre ruºi nu au reuºit sã punã þara pe roate. Opþiuneaneutrã este imposibilã în aceastã lume. Voinþa spre Europa a fostserios uzurpatã, mai ales în ul tima vreme. Acum Basarabia este larãscruce! Cred cã este timpul cel mai încercat pentru Basarabia de când a devenit Republica Moldova. Este o mare încercare.Partidele politice ºi-au pierdut încrederea. Este un gol de putere.De care profitã pe faþã Federaþia Rusã. Se aºteaptã apariþia unorpartide noi, mai cu rate, mai ofensive ca expresie. Pânã atunci selucreazã vârtos. Am vãzut-o pe doamna Maia Sandu, care a fostpropusã pre mier, suficient de timidã, cu orizont îndepãrtat. Pânãpartidul ei va avea electorat va trece multã apã pe Prut. Sãrãcia cucapitala la Chiºinãu strigã. Mai nou nu se mai aude nici laBruxelles, Moscova are alte instrumente, mai consecvente. ªi mai


vizibile. Venirea noului pre mier moldovean (vedeþi, re spectdiplo maþia!) pentru a discuta la Bucureºti împrumutul promis are expresia disperãrii. ªi faptul cã noul guvern a depus jurãmântul în tainã, la lu mina lanternei, spune multe despre starea de fapt dinBasarabia.

Teritoriul de dincolo de Prut are nevoie de ajutor masiv,eco nomic ºi umanitar, di rect populaþiei care suferã, evitând cap -canele corupte ale administraþiei de peste Prut. Se pare cã am fostfoarte serios amãgiþi de formule pompoase. Am fost seduºi desondaje bine ticluite. Dar realitatea a explodat. S-a furat unmiliard de dolari fãrã sã fie descoperit fãptaºul. Orgoliul per sonalîn politicã a nãruit bruma de edificiu statal. Nu trebuie sã fii mareex pert pentru a-þi da seama cum au ajuns sã dicteze în acestteritoriu românesc Dodon, Usatâi ºi Plahotniuc. România are defãcut faþã unei serioase încrâncenãri politice, mo rale, strategice în criza din Basarabia. Mulþi lideri de la Chiºinãu ºi-au bãtut joc deîncrederea noastrã. Cât de rãu îþi cade cînd afli cã ai susþinut cuinima ºi bani un corupt. Real sau închipuit de alþii. Existã sufi -ciente mesaje, la noi în þarã, pentru a ne descuraja. Chiar sã neîntoarcem sufletul de la Basarabia. Ar fi una dintre cele mai marigreºeli! Dacã am ratat momentul favorabil din 1991 pentru a fiîmpreunã nu avem voie sã cedãm presiunii istoriei. Cred cã suntsituaþii conjuncturale. S-ar putea sã mai vinã trenul prin garanoastrã. Sã nu-l ratãm! Aceste rânduri se doresc întru încurajarelucidã. Procentul celor care vor Unirea nu este mare dincolo dePrut, dar nici de neglijat. Doresc a vã reaminti cã am trecut prinvremuri ºi mai grele. Când Occidentul a ignorat din interes saucomoditate drepturile României. Cãrþile recente ne amintescepisoade postbelice despre drama României canonice. Despredãinuirea voinþei de unitate naþionalã nu trebuie sã uitãm. Cauzaromâneascã a fost afirmatã de istorici, scriitori, artiºti, dar ºipatrioþi din armatã ºi serviciile de informaþii. Au fost vremuricernite. Cine-ºi închipuia cã se va destrãma Uniunea Sovieticã? În


1983, când m-am întâlnit cu poetul basarabean Liviu Damian laSighet ºi Ieud, tocmai despre iluzii vorbeam atunci. Vã mãr -turisesc cã Liviu Damian, în noaptea ieudeanã, vorbea despretimpul de astãzi. ªi iatã cã istoria s-a rãsucit. Aºa cã sã nudescurajãm! Presimt cã vor veni ºi ocazii favorabile. De aceea sãfim pregãtiþi. Basarabia este pãmânt românesc!

8 februarie 2016

Totuºi, Basarabia!

În partea de Rãsãrit a României se întâmplã fapte tãcute,diplomaþia este crispatã, enorm de prudentã. Am un simþ spe cialpentru destinul acestui pãmânt românesc cãruia eu îi spun încontinuare Basarabia. Am mai spus, am reþinut opinia unui buncunoscãtor al situaþiei de dincolo de Prut care îºi sfãtuia telespec -tatorii la miez de noapte sã numim teritoriul de care vorbimnumai Republica Moldova ºi sã o lãsam mai domol cu unirea.Asta mi-a dat mult de gândit, mai ales cã sfãtuitorul era domnulDungaciu. În care am mare încredere, în opiniile sale, consi -derându-l un ex pert al situaþiei. Cu frãmântarea aceasta am trecutOceanul. Oare de ce?, mã întrebam când priveam veveriþele dinWilmington. Îmi per mit o succintã radiografie a situaþiei actualedupã ultimele informaþii. Cabinetul Pavel Filip este o amânare aguvernãrii. Protestele de la Chiºinãu au scos la suprafaþã furia ºifrustrarea. Dezamãgire pe scarã largã. Poate de aceea investireaguvernului s-a fãcut în toiul nopþii, fãrã informarea presei, lareºedinþa din pãdure a preºedintelui Timofti. Piatra de moarã ademocraþiei în Republica Moldova s-ar chema Vlad Plahotniuc.Un personaj paradoxal. Un oligarh rusofon, cu afaceri laMoscova, îmbogãþit sub Voronin, controleazã acum un partidproeuropean. Culmea cã sub semnul vectorului care indicãEuropa s-a furat miliardul de euro. De aici dificultatea de aînþelege limpede cele douã direcþii despre care se discutã: Rusia ºi


Europa. Între ele, Basarabia. De aici ºi ambivalenþa parteneriloreuropeni faþã de ceea ce se întâmplã la Chiºinãu. Rusia ºi Europasunt pentru Republica Moldova numele unor colaci de salvare ºinimic mai mult. Îmi aduc aminte cã domnul Ion ªtefan, la NewYork, re pub li can în Amer ica, þãrãnist în România, preocupat desituaþia din Basarabia, îmi spunea pilda cu mielul blând care sugela douã oi. Aici am pãreri diferite. Unii susþin cã nu existã, înabsolut, poziþii proruse ºi nici proeuropene. Existã doar reacþii laceea ce oferã Europa ºi ceea ce oferã Rusia. Ne aducem amintecum Voronin a început sã cocheteze cu ideea de integrare euro -peanã, sperând cã Europa va oferi mai mult decât Rusia. VasileErnu crede cã Rusia are acum alte probleme grave ºi alte prio -ritãþi. Dar va profita de orice slãbiciune care vine dinspre Re -publica Moldova. Peste Prut avem de a face cu un haos identitar,cu multã incertitudine, cu ostilitate etnicã ºi culturalã, dar ºisãrãcie cruntã. Ce face România în aceastã situaþie? PremierulFilip a venit la Bucureºti sã cearã bani. Preºedintele Timofti ºi-aluat rãmas bun de la funcþie tot pe malul Dâmboviþei. Am ajunssã punem ºi noi condiþii Chiºinãului, cum primim ºi noi de laBruxelles. Premierul Cioloº a procedat astfel deoarece vrea sã ºtie cui dãm banii. Deoarece acolo este o neîncredere generalã. Nicinoi nu dãm o pildã mai bunã. Politicienii români iubesc Basarabia sub semn elec toral. Pe acest fond, la Chiºinãu, apar mugurii uneiconºtiinþe naþionale care nu are legãturã cu România. Miza estestatul moldovenesc. Care gâfâie. Care nu se poate susþine singurdupã cum am arãtat. Principala crizã de pe scena politicã basa -rabeanã este lipsa competenþei clasei politice. Totul se joacã peun fundal periculos ºi nesigur. Ce vrem cu Republica Moldova?Vrem unire? Preºedintele nostru, rãspunzãtor cu politica externãa României, nu se pronunþã despre Basarabia. Aratã doar atenþieºi preocupare. Tot la un miez de noapte, europarlamentarul IoanMircea Paºcu, la Ra dio România Actualitãþi (23 februarie), îispune Ruxandrei Sãraru cã unirea cu Moldova este o chestiune


periculoasã. S-ar putea sã ne coste Transilvania. Asta chiar m-apus pe alte gânduri. Rãmân un union ist. Unul care scrie. Eu carecredeam cã la Centenarul Marii Uniri se va întâmpla ceva. Deo -camdatã, spun cei care ºtiu mai multe, Basarabia este un apendice istoric cu mare încãrcãturã simbolicã pentru noi. În numeleoptimismului acumulat, spun: n-a fi sã nu fie oarecum. Adicãbine. Sã nu uitãm cã unirea românilor este un subiect eu ro pean.Nu numai. Totuºi, Basarabia rãmâne pãmânt românesc.

1 martie 2016

Rãnile istoriei

Celor care au citit celebrul ro man O zi mai lungã decât veacul,al scriitorului Cinghiz Aitmatov, le-a mai rãmas în minte înþelesultermenului de mancurt. Cel care ºi-a uitat memoria. Cel care ºi-auitat etnia. O poreclã ruºinoasã pentru persoanele care au pierdut legãtura cu rãdãcina natalã ºi cultura poporului. Joleman, eroulcãrþii, mancurtul deºi regãsit de mama sa, nu a mai cunoscut-o ºi a ucis-o la ordinul stãpânului. Termenul a fãcut carierã în fostalume sovieticã, fiind una dintre cele mai profunde parabole aletimpului. Din pãcate, mancurþii nu au dispãrut odatã cu mareaUniune. S-au adaptat la noile condiþii politice. Criticul ºi istoriculliterar Rãzvan Voncu a identificat re cent un mancurt dincolo dePrut. Are ºi un nume. Igor Dodon, care crede cã de criza dinBasarabia sunt responsabile Statele Unite, care vor sã provoaceunirea acesteia cu România. Rãzvan identificã semnelemancurtizãrii sovietice în vecini. De altfel, Marea Unire a ro -mânilor a stat tot timpul în coasta mancurþilor din fosta UniuneSovieticã. Depun mãrturie, în timpul unui drum prin Basarabiaam oprit la un magazin sãtesc. Lângã o fântânã cu cumpãnã, unom m-a întrebat de unde vin. Auzind locul, repede mi-a amintitceva neplãcut din vremea „ocupaþiei româneºti a Basarabiei”.Trebuie sã ºtim cã asemenea vorbe mai circulã dincolo de Prut.


Ba chiar sunt bine întreþinute. Se cultivã dispreþul obligatoriu faþã de România. Curent care, cum am mai scris, nu trebuie neglijat.Acum intrã în ecuaþie ºi Amer ica. Acel Dodon, econ o mist ºicadru universitar, este în cãutare de adepþi. În politica de laChiºinãu, se susþine o culturã a mancurtizãrii. Care nu recunoaºte evidenþa. Albul este roºu. Limba românã este limbã mol do -veneascã. Am fost ºi eu martor la asemenea dialoguri absurde.Oameni care sunt instruiþi sã nu discearnã forma. Tot aºa func -þioneazã ºi politica celor care vând iluzii. Mancurþii se aflã printrenoi, iar triumful lor va fi o ranã pentru istorie, spunea celebrulscriitor. Mancurþii mai sperã cã trecutul se poate întoarce. IarRomânia, ºi mai nou Amer ica, sã fie þinute departe de Basarabia.Între timp, Rusia îºi consolideazã poziþiile pe Nistru. Cores -pondentul Deut sche Welle (la Chiºinãu) – ziar ger man pe care îlcitam ºi din Amer ica – constata în Republica Moldova (nuanþãdiplomaticã!) cã se discutã des despre unirea cu România. Dar neanunþã cã în presa internaþionalã, dar ºi în cea localã, se pregãteºte o invazie ruseascã asupra Moldovei independente, dupã modelulGeorgiei ºi Ucrainei. Un post francez de televiziune anunþa cã„Moldova este urmãtoarea þintã a lui Putin”. Jurnaliºtii franceziconstatã cã dincolo de Prut s-au creat condiþii pentru un rãzboihibrid. În Transnistria s-a for mat un orãºel militar unde sunt dis -lo cate forþe op er a tive ale armatei ruse. Putin a fost informatdespre aerodromul din Tiraspol (22 ianuarie a.c.), unde toate„pregãtirile pentru operaþiunea „Tuman” (Ceaþa) au fost defi -nitivate. Prin intermediul ambasadei sale de la Chiºinãu, Rusiacontroleazã zeci de organizaþii ºi lideri de opinie de peste Prut.Asta am constatat-o ºi eu la chioºcurile de presã, unde presa delimba rusã a învins-o pe cea de limba românã. Chiar preºedinteleRomâniei, într-un interviu din presa austriacã, comentândrãzboiul din Ucraina, declarã cã „trebuie sã fim pregãtiþi sã neapãrãm þara”. Pe acest fond, care pe unii îi descurajeazã, curentulunion ist peste Prut creºte. Scriam re cent cã Basarabia este la


rãscruce. Istoria confirmã cã marile împliniri au loc în vremuri decumpãnã. Comentatorii strãini acreditaþi la Chiºinãu constatã cãtot mai mulþi basarabeni doresc unificarea. Deocamdatã eu pri -vesc cu prudenþã aceastã boare. Nu am aflat ca Amer ica ºi UE sãaibã un proiect în acest sens. Soluþiile sunt în primul rând laChiºinãu, nu la Bucureºti, susþine Iulian Chifu. Apoi nãdejdeaeste în Europa. Sã nu uitãm cã unirea nu-i un joc, ci un proiect pecare mi-l doresc. Centenarul Marii Uniri ar trebui sã ne facã mailaolaltã. Sã nu uitãm de mancurþi. Care lasã rãni în istorie. IarRomânia se întãreºte. Cu ar ma ment amer i can. Cam mult praf depuºcã în zonã!

20 februarie 2016

Sfatul Þãrii – 2

În 27 martie, din acest an, au fost omagiate la Chiºinãufaptele demne de urmat ale înaintaºilor din 1918. În România,evenimentul a fost puþin comentat. Se pare, dupã cum am maiscris pe acest subiect, s-a dat ascultare sugestiilor unor co -mentatori de pe la noi ca sã o lãsãm mai moale cu ReunireaBasarabiei cu România. Prea clocoteºte istoria prezentã în zonã,prea ni se dau sfaturi pentru a ne tem pera luciditatea ºi entu -ziasmul. Intelectualii de la Chiºinãu au convocat în 27 martieCongresul de Constituire a Sfatului Þãrii – 2, fiind foaia deparcurs a Reunificãrii cu România pânã în 2018. Cei 1.725 dedelegaþi din toatã þara, intelectuali, ofiþeri, agricultori, veterani, auconstituit Sfatul Þãrii – 2. Mã întorc înapoi la doc u ment, când, în 1918, au venit delegaþi la ºedinþa Sfatului Þãrii – 1 din tranºeelePrimului Rãzboi Mondial, pentru a decreta: „RepublicaDemocraticã Moldoveneascã (Basarabia, în hotarele ei dintrePrut, Nistru, Dunãre, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Aus tria,ruptã de Rusia, acum o sutã ºi mai bine de ani, din trupul vechiiMoldove), în puterea dreptului istoric ºi a dreptului de neam pe


baza principiului ca noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor,de azi înainte ºi pentru totdeauna se uneºte cu mama ei,România”. Aºa s-a fãcut ca Statul Unitar Român sã aibã începutul la Chiºinãu, ca sã fie desãvârºit la Alba Iulia. Istoricii de bunãcredinþã socotesc cã perioada cât am fost împreunã au fost ceimai frumoºi ani ai teritoriului dintre Prut ºi Nistru. Dar a venitanul 1940, când sovieticii au rupt Basarabia din trupul României.Academicianul Nicolae Dabija (preºedintele Comitetului de ini -þiativã) constata cã din cele 200 de lim bi ºi popoare câte au fostatestate în URSS în 1922, con form unui recensãmânt, în 1989 aumai rãmas doar 82. Printre care s-a numãrat ºi limba românã între Prut ºi Nistru. Tot mai mulþi oameni lucizi cred cã, la ora actualã,Republica Moldova este un stat eºuat. Nicolae Dabija, în dis -cursul sãu la Congresul Sfatul Þãrii – 2, spunea: „Casa pe care aîncercat sã o înjghebe – Republica Moldova – este ca o casã devãdanã, fãrã gard, cu acoperiºul spart, în care podul curge,geamurile-s sparte ºi soba nu trage”. În Sala Congresului s-aapreciat cã statul român, de la 1989 încoace, ºi-a corelat acþiunilesale privind Republica Moldova cu poziþia Moscovei, care nicio -datã nu poate fi favorabilã Reunirii. „Bucureºtiul n-a luat nicio -datã în serios vrerea noastrã de Reunire”, aprecia academicianulDabija. S-a evocat cãderea zidului berlinez, care nu a fost un ac ci -dent istoric, ci rezultatul eforturilor constante ale elitelor ºi aleîntregului popor ger man. S-au propus ministere ale Reunificãrii,unul la Bucureºti ºi altul la Chiºinãu. Se preconizeazã ca prinacþiunile Sfatului Þãrii – 2, la 27 martie 2018, sã putem serbaîmplinirea celor o sutã de ani de la Unirea Basarabiei cu Româniaîmpreunã. Fãrã graniþe pe Prut. Nu putem uita cã în ultimeledouã decenii a apãrut un curent union ist majoritar, iar speranþelecã iniþiativa va veni dinspre Chiºinãu ºi cã doar de Chiºinãudepinde Reunificarea este o pistã falsã. Idee fluturatã de uniipoliticieni români cãrora le-a fost convenabilã pro pa gan dis tic. Eca ºi cum am începe sã facem un pod peste Prut, iar dincolo nu ne


aºteaptã nimeni. Podul trebuie pornit din ambele pãrþi. Vociledin Sala Congresului au fost clare: „ªtim de unde am pornit ºiunde vrem sã ajungem. Strategia noastrã se bazeazã pe o serie depaºi concreþi, care decurg din abordarea pragmaticã a procesuluide Reunificare. Pasul fi nal este ca, în 2018, Unirea sã fie votatã încele douã parlamente”, a declarat Constantin Codreanu, membru al grupului de iniþiativã. De menþionat cã Sfatul Þãrii – 2, forulreprezentativ al unioniºtilor, a fost ales din 1.725 de delegaþi dintoate raioanele Republicii Moldova, aparþinând tuturor cate -goriilor sociale, precum ºi minoritãþilor naþionale. Se sperã cã seva da un semnal de alarmã, în sensul cã la viitorul scrutinprezidenþial, partidele ºi organizaþiile nonguvernamentale vordesemna un candidat unic, iar la eventualele alegeri parlamentare, se vor prezenta într-un singur bloc al dreptei unite. Vis saurealitate. În România, evenimentele de la Chiºinãu nu prea auavut ecou. Din Sfatul Þãrii – 2 fac parte: Nicolae Dabija, MirceaDruc, Ion Ungureanu, Alexandru Moºanu, Mihai Cimpoi, Eugen Doga, Arcadie Suceveanu. Nume credibile. Sã fie aºa cum aconturat Dumnezeu Þara în hãrþile Sale! Am luat seama duminicã de prezenþa sutelor de primari basarabeni la Bucureºti. Da, vizitãistoricã!

13 aprilie 2016

Cameleonul

Pe la mijlocul lunii mai s-a desfãºurat a opta ediþie aFestivalului Internaþional de Poezie „Grigore Vieru”, care aînceput la Iaºi ºi a continuat la Chiºinãu. Invitat spe cial, poetulspaniol Jorge Padron, laureat al Cununei de Aur de la Struga.Dupã Nichita Stãnescu. S-a omagiat poetul ºi prin lansarea uneicãrþi: Grigore Vieru în amintirile contemporanilor. Unul dintreei, academicianul Nicolae Dabija, ne-a adus în prezent o variantãa morþii lui Grigore Vieru. Poetul a fost în fapt asasinat moral.


Nu fac parte dintre cei care prind din zbor un zvon ºi-l fac statuiede adevãr. Iar prietenul Dabija nu este amator de ficþiuni. Aºa cãvoi scurta povestea academicianului. Iurie Roºca, unul dintreliderii de început ai miºcãrii naþionale din Basarabia, s-a prefãcutîn cameleon. Noi îl credeam, privind din Maramureº, ca salvatoral naþiei. Îmi aduc aminte, prin 1991, când ziarul nostru a fãcut un gest firesc de a aduce copii de pe linia frontului (Vadul lui Vodã,Dubãsari) împreunã cu colegul Vasile Iluþ am bãtut la uºa lui Iurie Roºca din Chiºinãu, fiind preºedinte executiv al Frontului Pop u -lar din Moldova. Îi ceream sã ajungem în zona frontului. S-aarãtat scep tic ºi ne-a îndrumat spre o tabãrã liniºtitã de lângãChiºinãu. L-am ocolit pe Roºca ºi cu ajutorul Nataliei Pascal,secretara dlui Druc, am adus în Maramureº copii din Vadul luiVodã. Acum, Roºca fiind declarat de Dughin ca un „prieten alRusiei”, parcã de atunci viziunea lui politicã ascundea ceva. Chiar apropierea de mai târziu de Voronin. Nicolae Dabija ne aduceaminte cã Iurie Roºca, cu publicaþiile sale, toate întreþinute dinfonduri româneºti, îl atacau dur pe Grigore Vieru. AtunciGrigore a scris: „Þara nu are nicio vinã cã pe lângã sfinþi are ºiticãloºi”. Acum se spune cã s-au dat bani, printr-un Departament al Guvernului României, nu ca sã ridice biserici ºi mãnãstiri, cipentru ca sã-i atace pe Ion ºi Doina Aldea Teodorovici, peGrigore Vieru, pe Mihai Cimpoi, pe Mircea Druc, AlexandruMoºanu, Ilie Ilaºcu ºi mulþi, foarte mulþi alþii.

Multe dintre articolele de batjocurã faþã de asumarea ris -cului, dar ºi sinceritãþii pentru Basarabia, au fost adunate într-ocarte – numitã „Falºii amici”, care a fost donatã membrilorGuvernului României, deputaþilor ºi senatorilor, cã el, IurieRoºca, este singura persoanã care meritã încrederea financiarã aRomâniei. Am remarcat amarul afirmaþiei lui Nicolae Dabija: noil-am fãcut preºedinte din dorinþa de a aduce tânãra generaþie înpolitica Republicii Moldova. Un domn, era ºef al Depar ta men -tului, a fost sesizat cã încrederea patrioþilor basarabeni în Iurie


Roºca s-a terminat, a rãspuns cu moft bucureºtean: „Aºa se facepolitica, domnilor”. Ca sã adauge: „Noi îl ajutãm pe Roºca pentru cã el va face Unirea”. A fãcut unirea banilor. Apoi vânzarea defrate. Se spune cã acum, la un post de televiziune rusesc, spune cã duºmanul cel mai periculos al independenþei Republicii Moldovae România. Se mirã prietenul Dabija cum un individ mediocru areuºit sã pãcãleascã obraznic o þarã ca România. A fost dat înjudecatã un ziar al lui Roºca. Procesele lui Grigore Vieru aucontinuat ºi dupã moartea sa. A câºtigat Poetul. Roºca ºi-alichidat publicaþia. Cei care erau ºi sunt devotaþi cauzei româneºtiau parte numai de semne de întrebare. De minciuni ºi denigrãri.Un trimis spe cial din România a scris despre Dabija o mie dearticole de rãu. Fãrã sã fi stat mãcar o orã de vorbã. Zice Nicolae:„Câteodatã am impresia cã, plecând la ceruri, Vieru mi-a lãsat camoºtenire prietenii, dar ºi duºmanii lui.” Am mai reþinut oremarcã a lui Dabija, pe care o pun în ghilimele: „Iurie Roºca,unul dintre puþinii milionari fãcuþi cu donaþii risipite de Þarãpentru Basarabia, ca o identificare cu Roºca, ar trebui sã scoatãdin buzunar banii pe care îi datoreazã familiei Vieru”. Pentru aedifica Centrul care-i poartã numele. ªi când mã gândesc cã eu,cu Vasile Iluþ, am mers la uºa lui Iurie Roºca din Chiºinãu ca la ununion ist. El ne-a trimis la o tabãrã de pionieri. Oare de ce nu m-alãsat sã merg pe linia frontului? Cum pânã la urmã am fãcut-o. Ei, oameni buni, cameleonii sunt printre noi! Greu sã-i dibuieºti lavreme.

10 iunie 2016


Amânarea istoriei?

Nu ºtiu de ce de o vreme încoace a scãzut serios entu -ziasmul lu cid de a scrie despre Basarabia. Ce ne opreºte? Acelpreºedinte care s-a declarat ostil României deoarece îºi dã seamacã este un lider vremelnic peste un teritoriu cu istorie româ -neascã? Dupã cum ºtim, istoria are agresiunile ei provocate dejocul de interese al marilor puteri. A se vedea anul 1812, cândBasarabia a fost tâlhãritã de imperiul þarist. Apoi Dictatul de laViena, o înþelegere ticãloasã dintre doi puternici care au dezlipitArdealul din trupul þãrii. Apoi au venit alte lovituri crude pentrunoi din care parcã nu dorim a învãþa nimic. Dacã ºi istoria esteredusã în ºcoli ce oameni mai creºtem? Cu cine ne vom înþelegedespre destinul nostru? Din acest punct de vedere învãþãmântuleste o durere. Ici, colo câte un dascãl mai luminos ºtie drumul celbun. Da, îmi este teamã de mediocritate. Mai ales când ea secuibãreºte în sferele puterii. Care acceptã condiþia de supuºi, deploconituri pe la noi în spatele cãrora nu locuiesc neapãratprieteni. Datoria noastrã este sã tragem semnale de alarmã. Iarîmi este teamã cã batem toaca la urechea surdului. Sã nu uit deunde am plecat. Sã ne învingem prudenþa de a scrie despreBasarabia. Mai ales acum când spiritul union ist este þinut subclopot de sticlã. Re cent, vremelnicul lider de la Chiºinãu a declarat în cadrul unui interviu pentru presa din Belarus cã aderareaRepublicii Moldova la NATO înseamnã rãzboi. Spune rãspicat:nu vom fi împotriva ruºilor, dar împotriva Occidentului, peanumite poziþii, vom fi, s-a explicat Dodon. Considerã cã dincolo de Prut este unul dintre cele mai înalte niveluri de creºtinismdintre toate þãrile. Mi se pare straniu ca un lider pol i tic sã mãsoare tensiunea credinþei. Preºedintele moldovean s-a referit ºi la relaþia Republicii Moldova cu Uniunea Europeanã. În viziunea lui,înþelegerea europeanã a þãrii va duce la dispariþia ei. ªtie el ce ºtim


ºi noi. O eventualã aderare a Republicii Moldova la UniuneaEuropeanã ar fi o cale de unire. Dacã guvernarea Moldovei la oetapã anumitã va de cide sã se integreze pol i tic în UE, þara vaexploda. Moldova nu va mai exista. Niºte raioane se vor lipiRomâniei. Noi nu putem permite cat e goric acest lucru, de aceeasã pui astfel de condiþii e cat e goric interzis”, a þinut sã se ºtie ºi înOccident ºi în Ori ent.

Între timp zeci de basarabeni luptã în estul Ucrainei ºi înSiria ca mercenari. Sunt socotiþi trãdãtori de Patrie, uzurpatori aiputerii de stat. Un demnitar moldovean a menþionat cã salariulunui mercenar din Republica Moldova variazã între o mie ºi treimii de euro pe lunã. Unii sunt motivaþi financiar, iar alþii ideo -logic, susþinând separatismul. Pe acest fond au început sã intre încir cuit pub lic fel ºi fel de informaþii care ne pun serioase semnede întrebare. Un oficial rus pune la îndoialã chiar unificareaGermaniei. Cicã nu s-a fãcut prin ref er en dum. Deci nu ar filegitimã. La aceastã informaþie a tras cu urechea Viktor Orban,care s-a aflat în vorbã despre ce s-a întâmplat pe la noi în 1918.S-au limpezit opiniile antiunire care se anunþã la Budapesta ºicare, în mod cert, vor fi reluate ºi de Moscova. În cele douãcapitale, la nivelul liderilor, ard serioase curiozitãþi istorice. Îmivine sã zic: cine poate sã-i opreascã sã-ºi aducã aminte, unii, deTransilvania alþii de Basarabia. Declaraþiile liderului de laChiºinãu aici bat. Sã ne întrebãm sub semnul urgenþei: ce facemnoi pentru a ne demonstra starea de fapt? Pânã acum ne-amocupat de surogate ºi pseudonime. Parcã ne este fricã de istorianoastrã. Ba unii doresc sã amâne cinstirea Centenarului. Cum sãamâni istoria? De aceea a scrie despre Basarabia, despre MareaUnire este o datorie. Sã spunem, cu argumente, cã marele ac tor alUnirii am fost chiar noi românii. Domnilor de la judeþe, mu -nicipii, oraºe ºi comune, nu amânaþi istoria! Putem regreta amar -nic. Oþelul are aceeaºi structurã peste tot, dar culturã românã face numai poporul român.

19 iulie 2017


Statul Comun

Citesc în sãptãmânalul de la Chiºinãu „Literatura ºi Arta”sub semnãtura redactorului-ºef acad. Nicolae Dabija, o pro -punere fãrã pre ce dent: crearea Statului Comun România –Republica Moldova. Realizarea acestui proiect depinde de voinþapoliticienilor din cele douã state. Mergând pe firul informaþiilorprietenului Dabija aflãm cã basarabenii, cei din Biroul per ma nent al Sfatului Þãrii-2, sunt deschiºi pentru orice fel de sugestii,menite sã rezolve aceastã problemã dureroasã pe care ne-aucreat-o alþii ºi care stãruie sã rãmânã o tristã moºtenire de la ogeneraþie la alta. Se spune cã Republica Moldova nu mai e o þarãdecât cu numele deoarece deþine douã triste recorduri: este ceamai sãracã þarã din Europa ºi cea mai coruptã de pe bãtrânul con -ti nent. Asta o mãrturisesc ei, cei de la Chiºinãu. Ni se spune oteamã pe faþã: imperiul de la Rãsãrit aºa cum a ocupat Crimeea,invocând diferite pretexte sã ocupe ce a mai rãmas în spaþiul depânã la Prut. Scrie Dabija: „ªi asta se va întâmpla dacã nu vom fiprecauþi, chiar în perioada imediat urmãtoare de dupã alegeri. Înultimii zece ani populaþia Basarabiei s-a împuþinat cu 600.000 depersoane din cauza sãrãciei ºi a corupþiei. Dispar zeci de localitãþi, se închid ºcoli, nu funcþioneazã decât câteva fabrici ºi acelea devin. Cresc suprafeþele cimitirelor (cimitirul „Sfântul Lazãr” e celmai mare din Europa). Citându-l pe economistul Mihai Pãtraº,academicianul crede cã schimbarea de mentalitate a multorbasarabeni sãraci s-ar pro duce dupã cum procedeazã ruºii înTransnistria, dacã statul român ar suplimenta pensiile mizere.Declaraþia Sfatului Þãrii-2 se înscrie în contextul politicii oficialea statului Republicii Moldova ºi sugereazã vectorul eu ro pean. Secrede cã aºa se va ajunge în Uniunea Europeanã.

Dabija crede cã prin crearea Statului Comun România –Republica Moldova ar fi o soluþie de supravieþuire a aºchiei de


neam românesc ºi de revenire a acestui teritoriu eu ro pean dedincolo de Europa pe continentul din care Basarabia a fãcutparte de mii de ani de istorie ºi de civilizaþie.

Am citit atent Proiectul de Þarã despre care scriu. Cele 9puncte aduc argumente pentru acest îndrãzneþ proiect. StatulComun România – Republica Moldova va lua naºtere printr-untratat internaþional. Menþionez cã subiect de drept internaþionalpoate fi doar federaþia de state de genul SUA, Brazilia, Mexic,Germania, Elveþia etc. Pe mine mã pune pe gânduri ideea fede -ralizãrii. Greu sã mã obiºnuiesc cu un asemenea proiect. Mi seatrage atenþia la punctul 8 cã sperietoarea federalizãrii Românieiprin reunirea Republicii Moldova cu aceasta nu este valabilã,deoarece integritatea teritorialã a României e garantatã prin sti -pulãrile Acordurilor ºi Tratatelor încheiate cu Uniunea Euro -peanã ºi NATO. Ni se aminteºte cã Unirea din 1918 a salvat sutede mii de vieþi omeneºti de pericolul bolºevic. De aceea Biroulper ma nent al Sfatului Þãrii-2 crede cã formarea Statului ComunRomânia – Republica Moldova ar garanta o siguranþã pentrucetãþenii basarabeni. Dintre care o jumãtate de milion au cetã -þenie românã. Declaraþia din 10 iunie 2016 mai spune cã StatulComun va fi o asociere a douã state independente suverane,unitare ºi indivizibile. Va fi nevoie de aprobarea celor douãParlamente, de semnãtura celor doi preºedinþi ºi se va þine seamade normele Uniunii Europene. Se trage un semnal de alarmã, cãîn momentul ac tual Republica Moldova se aflã într-o situaþieextrem de dificilã, fiindu-i ameninþate chiar existenþa ca stat.Proiectul Statului Comun ar deschide perspectiva necesarã larevenirea în spaþiul istoric ºi etnic al poporului nostru. Cred cã eposibil Statul Comun. Dar pânã atunci este cale lungã, drum defier. Deocamdatã am luat în seamã ideea.

20 iulie 2016


Cum ne uitãm spre Rãsãrit?

Mi-am pus o întrebare la care tot eu am încercat sãrãspund: oare ne cunoaºtem suficient de bine marele vecin de laRãsãrit? Rãspunsul: cat e goric nu! Ba mai mult, cãdem în capcanaunei pãreri suficient de letargice: istoria nu se repetã. Se vede cãnu este adevãrat. Simþul im pe rial nu se stinge cu una cu douã.Caut încercãri actuale care pot dovedi cã avem ceva expertizã pespaþiul estic. Aºa am ajuns la volumul Euro-Falia, semnat deArmand Goºu. Spun câteva cuvinte despre autor: Armand Goºueste doc tor în istoria Rusiei, cu o tezã susþinutã la Moscova.Predã la Universitatea Bucureºti istoria politicã a Rusiei ºi aURSS, istoria diplomaþiei imperiului rus. Ca profesor de studiirãsãritene ºi jurnalist încercat este ºi un analist care a sesizatanumite erori de raportare ale instituþiilor statului nostru cucompetenþe pe spaþiul estic. A tras semnale de alarmã asupraabordãrilor greºite sau in com plete. Toate avertismentele sales-au dovedit a fi corecte, apreciazã politologul Radu Carp.Armand Goºu are ochiul for mat, se documenteazã zilnic, aºacartea este o cãlãuzã excelentã pentru toþi cei care nu se uitã doarspre Occident. S-a mai spus cã este „o foaie de temperaturã aunui colos pe care în 1991 îl credeam mort”. Studiile cu referire la spaþiul estic au fost scrise sub presiunea evenimentelor care agitãîn ul tima vreme geografia politicã a spaþiului post-sovietic. Nemai stãruie în minte ameninþarea de genul unui militar ca Lebed:în patru ore sunt cu trupele în Bucureºti. Apoi noile aventuridiplomatice ale lui Putin, sprijinit de presa credincioasã. Nu înultimul rând nu se uitã perioada de bolºevizare a României. Toate acestea ne pun în gardã. Istoricul Xenopol îºi începe istoria sa cãromânii trãiesc cu sentimentul unui popor latin abandonat într-omare slavã. Dacã vom con tinua cu o asemenea împresurare nuvom ajunge nicãieri. Volumul lui Goºu ne ajutã sã aflãm când s-amodificat percepþia românilor asupra Rusiei. Care nu a fost


întotdeauna negativã. Adicã ruºii ne-au ajutat în diferite perioadeale istoriei. Petru cel Mare a fost chemat de Brâncoveanu ºiCantemir sã-i apere de austrieci. De pildã, primele ten ta tive dereconectare a Principatelor Române la Europa vesticã, ArmandGoºu identificã momentul în jurul anului 1840, când tineriimoldo-vlahi au fost sub influenþa emigraþiei poloneze de la Paris.Atunci s-ar fi produs primul trans fer de imag ine negativã aRusiei. Istoria nu uitã cã Rusia a insistat sã participe la împãrþireaPoloniei. Apoi Rusia a anexat cea mai mare parte a Poloniei.Apoi, în 1812, Imperiul de Rãsãrit a anexat Basarabia. Teritoriucare le stã ºi astãzi în minte. Imaginea negativã a trecut înmanualele ºcolare mai ales dupã ce Cuza a decretat învãþãmântulobli gatoriu. Trãim alte vremuri, în care evenimentele sunt im pre -vizibile. Ce are de fãcut România? Pãi, ce fac ºi alte þãri, de la careputem importa experienþã în aceastã privinþã. De pildã de lavecina noastrã Ungaria. Goºu ne spune cã sunt zeci de doc -toranzi maghiari la studii la Moscova. Aºa are un corp de experþide excepþie. În asemenea condiþii dialogul se poate purta. Putemgãsi o explicaþie (parþial color) de ce relaþiile dintre Budapesta ºiMoscova sunt bune. Uneori foarte bune, ceea ce ne pune pegânduri. De aceea trãim cu impresia cã sunt evenimente care s-arpãrea cã surprind România nepregãtitã. Da, avem memorianegativã a unor ostilitãþi. ªi românii ºi ungurii ºi cehii, dar, maiales, polonezii. Care ºi acum sunt ameninþaþi cu ocuparea. Um bra generalului Lebed peste Polonia. Am fost prinºi în capcanaVestului care ºi-a alimentat iluzia cã Rusia poate deveni parte alumii occidentale. Mai nou a înþeles cã Rusia este mai complicatã.Cartea lui Armand Goºu este ºi „o pledoarie pentru formareaunei ºcoli de studii ruseºti ºi euro-asiatice la Bucureºti, care sãpregãteascã un corp de experþi de care România are atât de marenevoie”. Aºa putem avea monopolul analizei. Lipseºte instituþiaconsiliului de politicã externã specializat pe spaþiul estic. Alte þãriau. Cu efecte care se vãd.

5 august 2016


O tãcere riscantã

În sala de conferinþe a Pensiunii Seky din Sãliºtea de Susdouã comunicãri au scormonit realitatea imediatã. Mai ales cene-ar putea aºtepta în ziua de mâine. Dr. Vasile Iuga ne-a vorbitîn ce forme se întoarce în forþã geopolitica în Europa, iar pro -fesorul Dan Dungaciu despre union ism ºi (geo) politicã: un cock -tail Molotov la frontiera României. Din ce se compune el?Alegerile prezidenþiale din 30 octombrie, modelul Transnistrieiluat de Republica Moldova ºi resurecþia unionismului. Candidaþiila preºedinþie nu prea discutã ce se întâmplã în jurul þãrii lorsocotind mize reale lupta împotriva corupþiei ºi dezvoltarea þãrii.Putem fi de acord având în vedere cã oamenii cinstiþi dinBasarabia sunt agitaþi cã nu s-a declanºat nici o anchetã înlegãturã cu furtul miliardului. Totul s-a fãcut legendã. A ignorageopolitica este o mare greºealã, dar mai ales o capcanã. Pentrucandidaþii care au reflexul cocoºului de munte în timpul rotaþiei,în privinþa geopoliticii, pot cãdea în groapa sãpatã de ei. Mai alescã în turul doi va ajunge socialistul Igor Dodon, cel coborât dinpoza cu Vladi mir Putin, dupã cum plas tic s-a exprimat pro -fesorul. De unde, pânã unde modelul Transnistriei în teritoriuldintre Prut ºi Nistru? Cum diplomaþia opereazã cu aparentenaivitãþi, ambasadorul Uniunii Europene la Chiºinãu, PirkkaTapiola „ingenuã ºi delicatã ca un crin finlandez” sugereazãChiºinãului sã accepte plãcuþele cu înmatriculãri transnistrene.Ingenua de care vorbea profesorul Dungaciu a adus un modeldintr-o insulã din Finlanda, unde se vorbeºte suedezã ºi se bucurã de ceea ce ar trebui sã se bucure transnistrenii. Joaca de-a com -paraþiile este riscantã mai ales când se referã la RepublicaMoldova. Aºa încep paºii mici spre federalizare. O regiune careare plãcuþe de înmatriculare, recunoaºterea diplomelor, pre fixseparat al regiunii are atribute de statut pol i tic. Cine câºtigã? Sãmai punem întrebarea? Rusia, care prinde Chiºinãul în captivitate.Occidentul este derutat ºi nu-l preocupã subiectul sub presiunea


altor provocãri. Ori vrea sã punã o cortinã pe Prut sã nu aibã atâta bãtaie de cap. De aici vine principala ameninþare pentru Re -publica Moldova. Profesorul Dungaciu a avansat o idee maipuþin vehiculatã. Ca un bun cunoscãtor al acestei pãrþi de lume,crede cã problema transnistreanã este neglijatã de populaþie ºipoate fi manipulatã de elite. Numai cã atunci când cetãþenii vorafla cã li se pregãteºte ceva se va deschide un ca nal de acþiunepublicã care poate redesena harta politicã a republicii. Douãvariante rãmân valabile. Unu: reintegrarea Transnistriei ºi inte -grarea Republicii Moldova în Federaþia Rusã (Uniunea VamalãEuroasiaticã). Doi: Reunificarea cu România ºi integrarea Re -publicii Moldova în Uniunea Europeanã. Atât federalizarea cât ºiunificarea vor fi teme de campanie. Da, cu realitãþile nu te cerþi ciîncerci sã le înþelegi la timp. Republica Moldova este la o rãs -cruce. Nici comuniºtii, nici proeuropenii nu au mulþumit aºtep -tãrile populaþiei. De aceea dezamãgirea este mare, 80% dinpopulaþie crede cã direcþia este greºitã. Este o crizã a soluþiilor decrizã. Profesorul ne-a prezentat rezultatul unui sondaj re cent. Oîntrebare: Când se va face Unirea?, a primit rãspunsuri la ega -litate, 43% cred cã niciodatã, 43% cred cã se va face (fie ºi în 20de ani). S-a identificat unionismul minþii, unionismul inimii. Secrede mai degrabã în integrarea în Uniunea Europeanã prinreunificarea cu România. Interesant este unionismul pasiv, alcelor care nu sunt de acord cu unirea dar se împacã cu gândul.Bucureºtiul este un spec ta tor angajat în spectacol. Tace, iarproblema este dificil de gestionat. Se închid ochii. Dar dacã setrezesc basarabenii ºi cer Unirea? Ne trebuie calm, inteligenþã ºire al ism. Sã nu se tacã. „Pentru Bucureºtiul oficial vor veniprovocãri serioase, care trebuie asumate ca atare. Partidele poli -tice din România ar trebui sã îºi pregãteascã din timp discursul ºiatitudinea pentru Republica Moldova, este eminamente ochestiune politicã, nu tehnocratã. Vom avea o toamnã fierbinte”,ne-a spus profesorul Dan Dungaciu la Sãliºtea de Sus.

20 august 2016


Ambasadorul care spulberã vise

Nu mã aºteptam sã aud aºa ceva în timpul vieþii mele. Niciîn timpul vieþii altora. Adicã declaraþia scandaloasã a lui JamesPettit, ambasadorul amer i can la Chiºinãu, cu ocazia aniversãriiDeclaraþiei de Independenþã a Republicii Moldova. Ce a spusomul acesta crescut dip lo matic în spaþiul rusesc? Zice: „Moldovanu este România”, „Moldova îºi are propria ei istorie”, ori„Alãturarea de România nu este o alegere practicã ºi nu este oalegere care va face lucrurile mai bune în Republica Moldova”.„Este im por tant ca moldovenii sã se recunoascã a fi moldoveni,o naþiune aparte”. Ba mai spune cã moldovenii sunt alt popordecât poporul român, limba moldoveneascã este altceva decâtlimba românã. Toatã pro pa ganda ruseascã prin cozile de toporde la Chiºinãu s-a întrupat în spusele acestui ambasador. Primacuriozitate a mea – ºi a multora – a fost sã mã interesez unde ºi-afãcut traiul dip lo matic acest personaj. A absolvit Universitatea de Stat din Iowa, secþia limba rusã. A fost funcþionar la ambasadaSUA din Moldova, unde ºi-a continuat activitatea pe poziþia decon sul gen eral ad junct. Apoi con sul gen eral. A avut un stagiu almisiunii americane la Kiev. În urmã cu doi ani a fost numitambasador al SUA la Chiºinãu. Pânã acum nu prea a ºtiut lumeade el. Domnul James Pettit este deci un dip lo mat cu experienþã în Rusia încã din perioada sovieticã, cu relaþii puternice în mediulpol i tic ºi de afaceri rus. Afirmaþiile unui reprezentant SUA înzonã, care sfideazã istoria ºtiutã ºi de un copil de ºcoalã (bun laistorie) mi se pare o grav i tate fãrã pre ce dent. Credeþi cã amba -sadorul nu cunoaºte istoria realã? Nu-mi vine a crede. Esteapreciat ca un bun dip lo mat. Asta mã pune ºi mai mult pegânduri.

Îmi vin în minte teoriile Moscovei aruncate pe piaþã aºa,într-o doarã. Cã Moscova îºi doreºte o Moldovã Mare, creatã prin


unirea Basarabiei cu Moldova din dreapta Prutului. Dacã nu sepoate, sã rãmânã independentã pe care sã o anexeze mai târziu.Mã duce gândul la îndoialã. La întrebãri care îmi rãsar în mintepânã la scrierea acestui text. S-au fãcut înþelegeri între cei mari pecare noi nu avem cum sã le ºtim? Ameninþãrile Rusiei par acummai îngrijorãtoare. Dacã ruºii ar trece Prutul, pe noi cine neapãrã? Suntem înconjuraþi de state care mai viseazã la sfâºiereaacestei þãri. Nu uit istoria! Îmi aduc aminte, din cãrþile adevãrate,cum Germania ºi Rusia au dezmembrat România Mare. Apoi,Yalta, când Anglia, Rusia ºi Amer ica ne-au lãsat pradã la Pravda.Mã dor cuvintele ambasadorului amer i can deoarece provindintr-un loc de unde nu mã aºteptam. Mã întreb din nou: de ce afost posibilã aceastã ieºire? Care sunt motivele? Sunt o su -medenie de presupuneri. Oare spusele au fost din capul lui? Ceeace nu cred, atunci de unde? Nu-mi vine sã cred cã mesajul a venitde la Wash ing ton. Totuºi Dan Dungaciu atrage atenþia cã laDepartamentul de Stat, Republica Moldova se aflã la o altãrubricã decât România. Ambasadorul amer i can ne sugereazãdacã nu un zid, o cortinã la Prut. A dat apã la moarã proruºilor.Un lider de la Chiºinãu a spus cã unionismul ar fi trebuit interzisprin lege. Ne dãm seama cã Basarabia este o zonã extrem desensibilã. Declaraþia trebuie cititã în cheia acestui spaþiu. Rãmânla pãrerea cã a fost o declaraþie jignitoare la adresa istoriei reale anaþiunii române. Oare ne putem aºtepta la consecinþe? Sã înþele -gem cã Amer ica nu doreºte Unirea? Cã Moldova va fi în sfera deinfluenþã a ruºilor? Se va declanºa o propagandã antiamericanã?

Poate fi o declaraþie semnal pentru ce se va întâmpla învremea care vine. Poate se împart din nou sferele de influenþã. ªinoi ne agitãm ca pe jar. Un domn, Fota, ne sfãtuieºte sã fim calmi, cu patetisme nu rezolvãm nimic, cã diplomaþia noastrã sã fie maifermã, cã americanii nu vor face înþelegeri peste capul nostru.Urmãresc de multã vreme întâlnirile Lavrov – Kerry, iar sãptãmânatrecutã americanul, la Geneva, a înghiþit în sec. ªtiu atât cã


ambasadorul amer i can ne-a spulberat un vis. Visul Unirii. Poate a vrut sã ne trezeascã la realitate. Bine, dar nu cu istoria pe dos.Astãzi este Ziua Limbii Române pe ambele maluri ale Prutului,domnule James!

31 august 2016

Trãieºte ºi ia aminte

Nu pot rãmâne indiferent la un sondaj în care 49% din ruºise aratã convinºi cã este nevoie de un nou Sta lin. Librãriilegãzduiesc lucrãri despre Sta lin. Împlinirea a 60 de ani de lamoartea lui, acum trei ani, a fost comemoratã printr-un numãrspe cial al Pravdei. Care reabiliteazã personajul – omul de stat,Generalissimul, economistul, poetul chiar (scria în georgianã) ºiexplicã de ce Sta lin este atât de necesar nu numai trecutului Rusiei ci mai ales viitorului ei. Geor ges Nivet, profesor universitar laGeneva, aduce în discuþie cãrþi care vorbesc despre Sta lin pentrua nu uita, totuºi, partea criminalã a personajului. Într-un film„Sta lin e cu noi” ne este prezentat celãlalt Sta lin, marele con -struc tor, marele strateg, cel care a redat poporului viaþa normalãºi bucuria de a trãi. Revoluþia lui Sta lin se deosebeºte de cea a luiLe nin prin aceea cã a redat ruºilor fa milia, istoria patrioticã, arta ºi chiar religia. În Rusia se aude refrenul: De ce este ºi azi cu noi? De ce îi face pe unii sã-l divinizeze ºi pe alþii sã-l urascã? Manualele de istorie, apãrute dupã 1990, deºi au stârnit multe controverse, eleurmeazã linia generalã sugeratã de preºedintele Putin, în 2013,aceea a patriotismului, chiar dacã nu se þine seama de adevãrulistoric. Putin îl face rãspunzãtor pe Le nin, autorul federaþiei careavea sã se prãbuºeascã în 1991, pentru distrugerea URSS. Cum sã pricep asta? De vinã ar fi Soljeniþîn cu al sãu Arhipelag Gulag.„Câtã vreme cartea se învaþã la ºcoalã, teroarea provocatã deteroarea comunistã nu mai e doar stalinistã, ea e mult mai veche ºi se datoreazã în primul rând lui Le nin”, apreciazã Putin, în acest


an, la Ac a de mia de ªtiinþe. Strategia inumanã a lui Sta lin esteaproape justificatã. Astãzi marile texte nu mai au aceeaºi audienþã ca la începuturile perestroikãi. Gorbaciov nici nu mai este luat înseamã. Ba este blamat pe cât se poate. Istoria Marelui Rãzboipentru Apãrarea Patriei este rescrisã pentru a þine parte sovie -ticilor, pentru a justifica pactul Ribbentrop-Molotov, rãpirile peteritorii cuprinse cu viclenie în el.

Istoricii ruºi consacrã studii pentru a face o relecturã afelului în care occidentalii privesc ultimul rãzboi. Scrie doamnaNatalia: „Astãzi când Europa, a cãrei onoare, libertate ºi pace aufost rãscumpãrate cu sângele nostru rusesc ºi în ale cãrei capitalearmata noastrã fusese întâmpinatã cu un entuziasm fre netic,URSS este proclamatã ca un monstru totalitar mai rãu decâtReich-ul nazist. Cãlcând în picioare dreptul internaþional ºi CartaONU, Parlamentul Eu ro pean vorbeºte despre insulele Kurile cadespre un teritoriu sub ocupaþie ruseascã”. Istoricii ruºi nu scriudespre ocupaþii. Nici despre cea germanã, nici despre cea so -vieticã a unor teritorii în Europa de Est. Ruºii au o lege me -morialã (din 2009) care pedepseºte denigrarea Victoriei sovieticeasupra Germaniei naziste. Se pare cã ideea a fost abandonatã.George Nivet observã cã existã o Rusie liberalã care este învinsãde Rusia care nu se uitã decât la canalele publice de televiziune,unde Jirinovski îºi spune aberaþiile. Cum ar fi: Rusia, Polonia,Ungaria ºi România sã-ºi ia fiecare partea ei de Ucrainã. Dinpãcate aceasta este Rusia care face opinie dominantã. PatriarhulKiril l-a premiat pe Putin „care ºtie sã pãstreze Rusia suveranã”.Cãutarea identitarã garantatã de Conciliul pentru LumeaRuseascã (prezidat de Patriarh) dã urmãtoarea definiþie rusului:„cel care gândeºte ºi vorbeºte ruseºte, recunoaºte cã creºtinismulortodox este baza culturii spirituale ruseºti, se simte solidar cudestinul poporului rus”. Basarabia „care se roagã ca noi” esteînglobatã Rusiei. În acest fel – spune profesorul Nivet – toateacþiunile criminale comise de regimul sta lin ist sunt prezentate,


so cial ºi geopolitic, justificate. Aici funcþioneazã pretextul cri -melor de masã ºi absenþa cãinþei. Rusia nu vrea ºi nu poate sãintre în logica Parlamentului Eu ro pean care leagã nazismul ºistalinismul. Existã în Rusia opoziþia intelectualilor. EcaterinaGuenieva observã: „Trauma imperiului este cât se poate de realã,am ignorat-o ºi uite cã astãzi scoate capul”. Titlul acestui textl-am împrumutat de la Valentin Rasputin. Încolo, mulþumescprofesorului Nivet ºi revistei „22”, care mi-au îngãduit acestcomentariu. Adaug: noul ministru al Educaþiei din Rusia a anun -þat cã de la 1 septembrie elevii ruºi vor învãþa istoria naþionalã dinmanuale noi.

3 septembrie 2016

Marºul pentru Unire

Despre Basarabia ºtiam încã din tinereþe din cãrþile deistorie, apãrute în perioada interbelicã, împrumutate de la pro -fesorul Grigore Balea. Prima lecþie despre spiritul românesc dedincolo de Prut am primit-o, într-o noapte la Ieud, de la poetulbasarabean Liviu Damian (14 decembrie 1983). Citeam, fiindabonat la sãptãmânalul „Literatura ºi arta” care era tipãrit cu litere chirilice. Apoi a cãzut imperiul. Am fost de multe ori în Basarabia,desluºindu-i prin oamenii de valoare care mi-au devenit prieteniesenþele ei româneºti. Dar ºi rãnile istoriei. Pe acest fond m-amindignat sâmbãtã, 22 octombrie, când am vãzut cum marºulpentru Unire, din Bucureºti, a fost serios boicotat de jandarmi.Ba au fost ridicaþi cu duba mai mulþi manifestanþi, inclusiv peliderul union ist George Simion, deoarece participanþii nu aurespectat traseul. Faptul cã o lume întreagã a vãzut cum niºtejandarmi români lovesc tineri din Basarabia ºi din Româniapentru cã cer imperativ Unirea acelor teritorii româneºti a datfoarte prost. Cei din fruntea coloanei marºului pentru Unirepurtau o imensã pancartã cu un mesaj care spune totul: „Unirea,


proiect de þarã”. Scopul marºului a fost sã cearã clasei politice dela Bucureºti sã-ºi asume reunirea. Mãsurile imediate – dupã cumse scrie într-un comunicat al organizatorilor – vizeazã adoptareade cãtre Parlamentul României a unei Declaraþii pentru Unire,înfiinþarea Ministerului Reunificãrii ºi semnarea unui Pact de tipSnagov pe subiectul reîntregirii naþionale. Declaraþia pentruUnire ar reprezenta oferta politicã a României pentru RepublicaMoldova. Pânã la ceasul la care scriu aceste rânduri partidelepolitice din România au reacþionat timid. În funcþie de recoltaelectoralã intuitã pentru alegerile parlamentare. Liberalii au fostmai receptivi. Zgomot mai mare au fãcut partidele mici, care auîn pro gram ºi componenta naþionalã. Premierul, iniþial, atransmis printr-un sistem încurcat, cã nu are nici un mesaj pentrutinerii din stradã. Preºedinþia a fost ºi mai radicalã: avem drumuri diferite!

Deºi organizatorii au transmis de la iniþierea manifestaþieimesajul cã „acum e momentul ca Preºedinþia, Parlamentul ºiGuvernul României sã îºi asume, prin politici con crete, res -ponsabilitatea faþã de proiectul Reunirii”. Contextul pol i tic eu ro -pean este extrem de încurcat. Sã nu uitãm cã împlinirea teritorialã a þãrii nu a depins numai de noi. Acordul marilor puteri estenecesar. Nu vedeþi cã dupã un secol Tratatul de la Trianon estecontestat. Atunci a funcþionat principiul lui Wil son bazat peDreptul popoarelor de a dispune de ele însele. Preºedinteleamerican a fost un bun istoric ºi un spe cial ist în ºtiinþe politice.Cu aºa om se putea face istorie. Acum, avem oameni politici ºicam atât. Deci, nu este suficient sã vrem noi, ci mai este nevoie ca ºi alþii sã punã sigiliul. Mai ales în lumea asta globalizatã roasã deinterese acute. Aºa cã marºul Unirii de la Bucureºti este extrem de im por tant pentru trezirea conºtiinþei naþionale. În timp ce tineriibasarabeni cereau Unirea la Bucureºti, la Chiºinãu candidatul laprezidenþiale, cu ºanse sporite de a fi ales, declara: „dacã voiajunge preºedinte al þãrii voi interzice prin lege unionismul în


Republica Moldova”. El este cel care cere schimbarea trico -lorului Republicii ºi doreºte federalizarea teritoriilor româneºtide dincolo de Prut. Din acest unghi vin vremuri grele pentruBasarabia. Gafa jandarmilor români de la mitingul de sâmbãtã aprimit un înþeles la Chiºinãu: „Vreþi Unirea? Nu vedeþi cum vãbat românii?” Iar alegerile prezidenþiale au loc duminica viitoare,30 octombrie. Am vãzut cã forþele de ordine au fost echipatepânã în dinþi, au bruscat, au reþinut, au amendat. Prea mult pentru tinerii care manifestau la Bucureºti în numele unui drept istoric.Liderul unioniºtilor a spus limpede: aºteptam un mesaj de la clasa politicã nu jandarmi ºi bastoane! Cu aceste gafe, Cioloº a pierdutmult. Liberalii care îl susþin au uitat sã-i spunã cine a fost Ion I.C.Brãtianu ºi ce rol a jucat în Marea Unire. Mai ºtiu cã ºi UniuneaEuropeanã ºi Federaþia Rusã au tãcerile lor pe aceastã temã. Ba se vorbeºte de federalizarea României. De aceea noi nu trebuie sãaþipim în istorie. Mie mi-au fost foarte dragi tinerii de la Marºulpentru Unire. Îndrãzniþi sã credeþi în Unire!

25 octombrie 2016

Basarabia la rãscruce

Alegerile prezidenþiale din Basarabia (Republica Moldova)au scos la suprafaþã realitãþi crude de care ar trebui sã þinemseama. Fac parte dintre cei care am trecut în mai multe rânduriPrutul. Cu poduri de flori. Au fost necesare dar le-a trecutvremea. Cu fiecare drum spre Chiºinãu mi-am dat seama cãreunirea este extrem de dificilã. Mulþi dintre noi am sãrbãtoritºtergerea graniþei dintre cele douã þãri româneºti înainte de a seîntâmpla. Anul acesta când sunt alegeri pe cele douã maluri alePrutului au fost puse în circulaþie o sumedenie de strigãte careocupã canalele de comunicare publicã. De genul: „Moldovenii nu doresc unirea”, „De ce sã primim atâþia ruºi în noua þarã?”,„Dacã ne unim cu Basarabia, pierdem Ardealul”, „Sã cearã ei


unirea” ºi multe altele. Sunt convins cã trompetele de la Mos cova,Berlin ºi de peste Ocean au suficientã muniþie pentru a intimidagândirea corectã, realã. Cei care vorbesc fãrã ei, dar cu voia altora, nu cunosc adevãrata istorie a Basarabiei. Nu-i spaþiu de poveste,dar trebuie sã amintesc cã dupã destrãmarea Uniunii Sovietice,basarabenii bine dirijaþi au cerut independenþa în locul unirii cuRomânia. Orice minte lucidã de astãzi crede cã atunci a fostmomentul as tral. Am fost ºi noi puºi în faþa unui fapt care greumai poate fi dat înapoi: recunoaºterea de cãtre România a Re -publicii Moldova ca stat in de pend ent ºi suveran. Parlamentarii,cu excepþia revoluþionarului timiºorean Claudiu Iordache, auvotat aceastã stare de fapt. Þineþi minte câtã mândrie s-a aºezatatunci peste clasa politicã. Între timp Rusia a creat Transnistria cu celebra Armata 14 a generalului Lebed, care a spus-o franc cã înopt ore poate ajunge la Bucureºti. Aºa s-a ajuns la starea de acum, când soarta Basarabiei depinde de ruºi, americani, nemþi, dar maipuþin de România. Zadarnic ne întâlneam cu Grigore Vieru,Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi ºi mulþi alþi patrioþi basarabeni sãfacem unirea prin culturã. Bunã ºi asta dar au lipsit oamenii destat cu conºtiinþa naþionalã. Ba mai mult am fost sfãtuiþi cã nueste momentul. Acum, situaþia geopoliticã s-a complicat mult.Vezi ocuparea peninsulei Crimeea. Vânzoleala din MareaNeagrã. Astãzi Basarabia se aflã într-o situaþie dificilã. Nici nuºtiu care este partea de adevãr. Dar ºtiu cã ruºii controleazã serios situaþia. În România se duce, de o parte a presei, o politicã deintimidare a ideii de unire. E nevoie de minþi îndrãzneþe, an i matede ideea naþionalã. Basarabia este la rãscruce. În turul doi aurãmas prorusul Dodon ºi proeuropeanca Maia Sandu. Dodonvrea orientarea spre Federaþia Rusã. Va interzice unionismul înBasarabia. Doamna Maia vrea orientarea spre Vest. Dacã vacâºtiga, Dodon va asculta de Moscova. Doamna Maia de ame -ricani ºi nemþi. Oricare va fi ales preºedinte va purta pãlãrii mari.Anul acesta pe cele douã maluri ale Prutului chestiunea unirii este


una profund electoralã. ªi unioniºtii ºi antiunioniºtii câºtigã vo -turi pe aceastã temã. Îmi aduc aminte de spusa confrateluiConstantin Tãnase de la Chiºinãu: „Dacã acum douã deceniiunirea cu România îmi umplea inima cu parfumul teilor dinCopou, astãzi, atins ºi eu de uzura profesionalã, reacþionez maiprag matic”. Astãzi sunt un union ist mai convins decât ieri, scriucu mai multã prudenþã. Cred cã am devenit mai responsabil. ªtiumai bine de unde poate veni Unirea. Unirea cu România, ziceTãnase, e un destin, iar destinul nu cade din pom. Nici din cer. Închestiunea noastrã destinul este fãcut de oameni deºtepþi. Dacãmã întrebaþi cu cine þin la Chiºinãu vã spun rãspicat: cu MaiaSandu. Este rãul cel mai bun. Cu Basarabia la rãscruce. Credinþaîn unire nu m-a pãrãsit. Aº fi vrut sã se întâmple în timpul vieþiimele.

10 noiembrie 2016

Alegeri peste Prut

Mâine sunt alegeri dincolo de Prut! Un examen elec toralextrem de im por tant ºi pentru liniºtea României. RepublicaMoldova va de cide mâine dacã doreºte o mai mare apropiere deRusia ori îºi va deschide mai multe ferestre spre Europa. Este aldoilea tur de scrutin. Protagoniºtii sunt cunoscuþi: Igor Dodonpreferã steaua Kremlinului, iar Maia Sandu s-a declarat cu faþaspre Europa. O Europã cuprinsã ºi ea de frisoane de tot felul.Dar, socotesc, mai sigurã pentru ziua de mâine a basarabenilor.Dacã nici Europa nu se reaºeazã cât de cât în matca ei cu vocaþiecivilizatoare atunci multe sunt pe cale a se pierde. În timp ceRusia este în ofensivã nu doar în Orientul Mijlociu ci ºi pecontinentul eu ro pean. România trebuie sã ia act de o nouãrealitate geopoliticã, chiar o nouã formã de securitate. Chiar fãrãAmer ica. Dacã Rusia îºi va atrage Republica de peste Prut, ea vaajunge în imediata noastrã vecinãtate. Cu tot entuziasmul nostru


pentru Occident cei care cunosc bine atmosfera din Basarabia nu sunt atât de convinºi cã Maia Sandu poate ieºi victorioasã. Darnu-i imposibil. Lui Dodon i-au lipsit 30.000 de voturi ca sãcâºtige din primul tur. Aceastã lipsã poate fi recuperatã princreºterea participãrii la vot a locuitorilor din unitatea teritorialãautonomã Gãgãuzia. Dar ºi atragerea de partea socialiºtilor amajoritãþii votanþilor care l-au susþinut în primul tur pe can -didatul Partidului Nostru (Dumitru Ciubaºenco). Vic to ria MaieiSandu se reazemã pe o singurã pârghie: mobilizarea extra ordi -narã a electoratului. Pe lângã temele de campanie ale lui Dodon:orientarea Republicii Moldova spre Uniunea Euroasiaticã, încare Rusia este hegemon, ºi interzicerea prin lege a spirituluiunion ist. Socialiºtii au scos, pentru turul al doilea, noi piese pecâmpul de luptã elec toral. O învinuiesc pe Maia Sandu cã vaînchide bisericile dacã va câºtiga puterea. Fie vorba între noi. Mai mare prostie nici cã se poate inventa. Cã reprezintã interesestrãine din Apus, cã este favorabilã unirii cu România. L-am auzit ºi pe un episcop, cu vederi proruse, care a somat alegãtorii sã n-ovoteze pe Maia Sandu cã nu este cãsãtoritã ºi nu are copii. Apoiau mai scornit zvonul cã Maia Sandu ar primi în RepublicaMoldova zeci de mii de refugiaþi sirieni. Dodon mai aruncã pepiaþã o nãzbâtie. Promite cã va anula examenul de bacalaureatpentru liceeni, considerând cã toþi elevii trebuie sã terminestudiile medii, dar bacalaureatul va fi obligatoriu pentru cei caredoresc sã-ºi con tinue studiile peste hotare. Ce a fãcut Româniapentru sprijinirea Maiei Sandu? Pânã ieri, când am scris acest text, aproape nimic. Au nãvãlit peste noi alegerile americane ºi ceartaromâneascã pentru parlamentare. Pilda noastrã cu anticorupþianu prea le dã imbold basarabenilor. Statul de dincolo de Prut estecapturat de o mânã de oligarhi, suficient de dubioºi ºi bine înfipþica sã cedeze. Nici un ajutor eco nomic, promis în cazul în care arcâºtiga Maia Sandu, nu era lipsit de importanþã. România nu ºi-astabilit relaþiile cu oligarhul Plahotniuc, care este ºi cetãþean


român. Nici un semnal moral nici din partea premierului oripreºedintelui. Guvernul Cioloº a scos de pe agenda actualitãþiiproblema basarabeanã. O poziþie limpede nu înseamnã amestecîn treburile interne. ªi un îndemn la vot era binevenit, tineriibasarabeni au fost aþipiþi în toatã Europa. Sperãm cã alegerile demâine, de peste Prut, vor fi în favoarea dreptei. Aºa cã, îi îndemnpe toþi basarabenii din România sã fie mâine în secþiile de votare.Deºi luãm în aceastã iarnã gaz rusesc mai ieftin, sã nu uitãm deBasarabia istoricã. Societatea civilã din România este indiferentãla subiect. Nici partidele politice nu s-au agitat. Se ocupã de oricenumai de Basarabia nu. ªi totuºi Basarabia e România.

12 noiembrie 2016

Condamnarea la moartea unui cuvânt

De când oastea lui Igor s-a instalat la Chiºinãu, Româniaare parte de schimbãri radicale în privinþa Basarabiei. IgorDodon, ca preºedinte ales, primul lucru pe care l-a fãcut a fost sãcondamne la moarte cuvântul Unire. Apoi Limba Românã ºisteagul Uniunii Europene au fost izgonite din Preºedinþia Re -publicii Moldova (dar nu din toatã Basarabia). Se pregãteºte unref er en dum pentru întãrirea puterii prezidenþiale. Dodon rosto -goleºte pe ri odic roþi de foc spre România. Când se vere, cândironice. Cu un înþeles clar pentru el. România sã nu se maiamestece în treburile interne ale statului R. Moldova, ci sã nevedem de propria curte. Mai mult, umblã cu harta Moldovei Mari în mânã, primitã cinic pentru noi, de la Putin. Dodon o va folosiîn relaþiile cu Bucureºtiul. A trecut mai bine de o lunã de laînscãunarea lui Dodon, iar diplomaþia româneascã s-a îmbrãcatîn haine strategice. Adicã tace. În luna februarie în zonã seîntâmplã douã vizite cu înþelesuri profunde. Vizita lui Putin ºi


apoi a lui Trump la Budapesta. Astfel, capitala þãrii vecine vadeveni locul de întâlnire a ideilor celor doi puternici ai zilei. Nune putem face cã nu am auzit trimiterile nu tocmai liniºtitoare alelui Putin la presupuse probleme interetnice din Transilvania, lacare se adaugã harta Moldovei Mari. Preºedintele Federaþiei Ruse a deschis douã fronturi spre România. Mã rog, la nivel de idei, dar tot fronturi se cheamã. Deci Putin este preocupat de Transilvania ºi de Basarabia. La mijloc este România. Cei doi lideri vor vizitaBudapesta la un in ter val doar de câteva zile unul de altul. Astfel,capitala Ungariei va deveni un loc de mare interes pentru desci -frarea ideilor em a nate de la Kremlin ºi Wash ing ton tocmai învecinãtatea noastrã.

Cât aº fi de înþelegãtor pentru lumea în care trãiesc nu potsã nu tresar ºi sã mã întreb cum s-a fãcut acest pod. Repede neaducem aminte de curcubeul lui George W. Bush care i s-a arãtatfostului preºedinte amer i can la Bucureºti, iar Bush a invitat diplo -maþia româneascã de atunci sã construiascã ea aceastã legãturã. A rãmas o idee evocatã jurnalistic. Mã întreb: de ce aceste vizite nuse produc la Bucureºti? Deocamdatã Budapesta, care joacãpentru noi într-un rol dublu, are o diplomaþie mai inspiratã. Mãpot duce cu gândul mai departe. Discuþiile cu liderii maghiari alecelor doi puternici ai zilei pot aborda ºi noile sfere de influenþãdin aceastã parte de lume. Comentatorii lucizi ai acestor întâlnirise întreabã de ce România lipseºte din peisajul acestor contactecare ne privesc. Unii se îngrijoreazã cã þara noastrã ar putea fivictima unor jocuri de culise. În aceastã privinþã istoria secoluluitrecut îmi provoacã gânduri în plus. Ar putea fi un plan ostil nouã în acest triunghi! În acest con text nici reapariþia în scenariu, pe un ton mai ve he ment a autonomiei Þinutului Secuiesc, mi se pare onouã piesã pe tab la de ºah. Ce-i de fãcut? Continuãm sã credemcã NATO ºi Uniunea Europeanã ar fi o garanþie pentru secu -ritatea noastrã. Apoi nu mi se pare posibil ca un nou pactRibbentrop-Molotov, ori un alt Dictat de la Viena, într-o lume ca


asta. Dar cine a crezut cã Pen in sula Crimeea va avea soartaocupaþiei. Marile puteri au dat din aripi, iar teritoriul a rãmas subocupaþia ruseascã. Trebuie sã ne reactivãm prietenii. Pe la Kiev,Varºovia, Moscova, Roma ori Paris. Nici Berlinul nu trebuieuitat. Pornind de la condamnarea la moarte a unui cuvînt asistãmla schimbarea ciudatã a lumii. Mã mir cã diplomaþia româneascãnu este mai activã. Mãcar spre liniºtea noastrã.

3 februarie 2017

Pro memoria

S-a stins din viaþã un mare român:Ion Ungureanu

S-a stins din viaþã unul dintre cei mai bravi bãrbaþi aiBasarabiei, ai României: actorul, regizorul, luptãtorul pentruiden titate naþionalã din Republica Moldova, Ion Ungureanu.

A îndeplinit funcþia de ministru al culturii ºi cultelor laChiºinãu ºi a fost deputat în primul Parlament al RepubliciiMoldova. S-a numãrat printre cei care au votat Declaraþia deindependenþã a þãrii dintre Prut ºi Nistru. Ca ministru al culturiiIon Ungureanu a luat o serie de decizii. Cum ar fi cea ca timp dedoi ani, pentru învãþarea limbii române literare, regizorii ba -sarabeni sã lucreze în teatrele din România. A desfiinþat în anul1992 Teatrul Naþional „Puºkin” din Chiºinãu, înfinþând în locullui Teatrul Naþional „Mihai Eminescu”. A repus în centrulChiºinãului statuia lui ªtefan cel Mare. A jucat în zeci de filme ºi aregizat sute de spectacole. Atât la Chiºinãu cât ºi la Moscova. Din1995, timp de zece ani a fost vicepreºedinte al Fundaþiei Cultu -rale Române (preºedinte Augustin Buzura). În aceastã calitate avizitat de mai multe ori Maramureºul, când era alãturi de NadiaMoºanu la desfãºurarea Cursurilor de culturã ºi civilizaþie ro -mâneascã în Maramureº, însoþindu-l în câteva sate de pe Vãile


Cosãului, Marei ori Izei. Atunci a adãstat o zi ºi la Deseºti, încompania unor cursanþi din Europa. Iar domnul Ungureanu leexplica semnificaþia Maramureºului în istoria naþionalã. Ampãstrat legãtura cu el, mai ales când era la Fundaþia CulturalãRomânã. S-a stabilit la Bucureºti, unde a încetat din viaþã laSpitalul Colþea.

A fost alãturi de mine când mi-am lansat în Bucureºtivolumul Dialoguri în Centrul Europei, interviuri cu intelectuali dinEuropa ºi Amer ica, participanþi la celebrele Cursuri de Civi lizaþieromâneascã. Îmi spune în curtea mea pãrinteascã din Deseºti,privind la muntele Gutâi: „Gheorghe, noi în Basarabia nu amavut brazi, nu am avut munþi, munþii sunt în Þarã, ºi brazii erauun simbol al fantasticei naturi române, la care noi doar visam.Dar când au venit sã ne aducã ruºii brazi ca sã-i planteze în faþasediilor de partid, sã-i implanteze la Prut, au început sã ne aducãmesteceni – noi am ajuns sã urâm brazii ºi mestecenii pentru cãerau niºte semne ale imperialismului. Uite ce face politica dinplante, ce face din flori ºi asta trebuie sã ne îngri joreze”. Mi-a maispus despre cum a fost interzisã „Steaua fãrã nume”, pentru cã sepomenea în piesã de trenul Bucureºti-Sinaia. Unul i-a spus: „EiUngurene, dar nici aºa nu se poate, la fiecare pas rostiþi pe scenãBucureºti”. Asta se întâmpla la Chiºinãu înainte de independenþã. A murit la Bucureºti, dar îngropat în Cimitirul Cen tral dinChiºinãu. I-au fost aproape rude, prieteni, membri ai GuvernuluiFilip. Ministrul Culturii, Monica Babac, spunea cã „IonUngureanu a fost un domn al spiritualitãþii de la înãlþimea sadomneascã”. Un om mare într-o þarã micã. Multe lucruri cares-au petrecut în Moldova datoritã lui Ungureanu au cãpãtat oviaþã nouã – spune compozitorul Eugen Doga, un bun prieten.Da, un mare român, iubitor de culturã ºi neam! Igor Dodon arefuzat sã decreteze zi de doliu naþional. Deoarece IonUngureanu a fost union ist.

4 februarie 2017


Întoarcerea lui Rasputin

În urmã cu un sfert de veac urcam, dimpreunã cu colegulVasile Iluþ, o stradã în pantã din Chiºinãu. Cãutam sediul Fron -tului Pop u lar din Moldova pentru a ne sprijini aducerea înMaramureº, sub egida ziarului nostru, a unui grup de copii de pefrontul nistrean. În lipsa lui Mircea Druc, era la sediu Iurie Roºca. Ne-a primit cu suficientã distanþã, în cele din urmã trimiþându-nela o tabãrã de copii din jurul Chiºinãului. Eu insistam: de pefrontul nistrean! Ne-a fost de mare folos profesorul NicolaeMãtcaº, pe atunci ministru al ºtiinþei ºi învãþãmântului din Gu -vernul Republicii Moldova, care m-a îndrumat ºi perfectat for -malitãþile pentru copiii din Vadul lui Vodã, aºezare de pe malulNistrului, în vecinãtatea Dubãsarilor. Multã vreme m-am gânditde ce unionistul, pe atunci, Iurie Roºca a fost atât de apatic ºi m-atrimis în preajmã, la o tabãrã de odihnã pentru pionieri. Rãs -punsul l-am gãsit mai târziu. Chiar a declarat: „Pentru a înþelegecã Republica Moldova trebuie sã rãmânã stat in de pend ent ºi sãnu se uneascã cu România am avut nevoie de mult timp. Deja decinci ani nu mai sunt union ist” (2014). Aºa îmi explic acum de ceIurie Roºca este în preajma lui Alexandr Dughin. Cunoscutscriitor, politolog ºi ideologul lui Vladi mir Putin. Un personajcare ºocheazã cu ideile ºi planurile sale despre reorganizarea lumii în gen eral ºi a Occidentului în spe cial. Mai zilele trecute, Dughinºi-a lansat la Bucureºti recenta carte „Destin eurasianist”, oantologie de texte traduse în limba românã de Iurie Roºca.Lansarea de carte a fost, de fapt, o conferinþã de trei ore în cadrulcãreia Dughin ºi-a prezentat viziunea politicã despre România ºiFederaþia Rusã, s-a declarat admirator al lui Mircea Eliade ºi s-asocotit un continuator al lucrãrilor publicate de cãtre discipolullui Eliade, Ioan Petru Culianu. Pentru a ne face pe plac, Dughinºi-a afirmat aprecierea pentru izvorul dacic al românilor ºi mai


ales pentru puterea spiritualã a strãmoºilor noºtri. Bal sam pentrusuflete slabe! Apoi, nu uitã sã ne spunã cã globalizarea înseamnãsfârºitul statelor naþionale. Mai atenþioneazã cã are loc pierdereaidentitãþii religioase ºi dispariþia religiei. Fenomenul îl ºtim, dar pe la noi, cred, cã nu este stare de alarmã. Cu toate loviturile primitede bisericã.

Rusia îºi bazeazã politica sa expansionistã ºi pe argumentede ordin religios. Ne-am ars o datã cu asta. Nu uitãm vorba luiSta lin: „Câte divizii are Papa?” Gândirea lui Dughin este ºi oprovocare pentru societatea de consum, stârnind imaginaþiaparti zanilor conceptelor autoritariste. Cade potrivit pentru mulþiro mâni. Acordã atenþie valorilor spirituale, realizeazã pacea lumiiprin recunoaºterea ºi definirea tradiþiei, prin descoperireaidentitãþii naþiunilor. Dughin a sugerat cã este un prieten alromânilor. Aºa a recunoscut faptul cã Rusia nu s-a comportatchiar bine cu România în ultimii douã sute de ani, însã asta a fostvina conducãtorilor români, care au avut o gândire idealã, nurealã. Politologul a dat ºi sfaturi de genul: „Dialogul profundîntre noi ne va face sã reparãm dialogul istoric, nu foarte bunmereu”. Cu alte cuvinte, a spus ce ne place sã auzim. Merge ºi mai departe. De Ziua noastrã Naþionalã ne trimite mesajul „Românieeºti profundã, Românie, fã-te mare!” Pe de altã parte, crede cãformaþiunea naþionalistã maghiarã Jobbik „este o miºcare careare o doctrinã realistã ºi filosoficã”. Fostul consilier al Kremli -nului, membru al partidului Rusia Unitã, declarã la Bucureºti:„Eu sunt pa triot rus ºi-l susþin pe Putin”. Pe care ºi-l doreºtepentru totdeauna. Adicã ºi dupã moarte. Despre NATO spunecã este o entitate rudimentarã, care ar trebui distrusã. Ne-a vorbitmã gulitor despre daci, unirea României cu Basarabia sau imperiul Euro-Asi atic din care, zice el, ºi noi ar trebui sã facem parte.Alãturi de Ungaria, Bul garia, Polonia. Dupã cum se vede, Rusiaîncearcã sã-ºi creascã influenþa în România. Rusia nu poate trãidecât sub formã de imperiu. Ea pretinde cã doreºte binele pentru


a supune þãrile slabe. Ruºii sunt mari jucãtori de ºah ºi calculeazãcu multã atenþie mutãrile înainte. Deºi unii sunt fascinaþi de elfãrã sã-i cunoascã op era, prudenþa ºi realismul trebuie sã ne fiealiaþi. Teodor Baconschi l-a surprins bine pe Dughin: „E slab.Filosofic precar, cu o gândire bazatã pe resentimente anti occi -dentale. Un soi de dar win ism mesianic, panslavist, asezonat cuparodia unei Ortodoxii bizantine, din care nu a priceput o iotã.Un simplu clovn geopolitic departe de izvoare ºi paralel cuadevãrul creºtin”. Cât despre Iurie Roºca, el s-a zbãtut între douãmituri istorice: pentru unirea Basarabiei cu România ºi acum,pentru iluzia Euro-Asia. E bine sã ºtim pe ce lume trãim. Adicãs-a întors Rasputin în Rusia.

12 aprilie 2017

Dodonizarea Basarabiei

Prietenul meu Zaharia mã întreabã dacã nu am obosit sãscriu despre speranþã. Speranþa cã Basarabia va veni unde îi estelocul. E adevãrat, la ora actualã Republica Moldova se confruntãcu mari probleme de ordin eco nomic, so cial, identitar. Nu amobosit mai ales cã mã stârneºte ºi academicianul Nicolae Dabija,scriitorul de prestigiu… care picurã cu gânduri fe brile peste ceeace numesc dodonizarea Basarabiei. Care sper sã nu lase urmeadânci. Reamintesc celor care preþuiesc istoria recentã cã în urmãcu un an a luat fiinþã Miºcarea Unionistã Sfatul Þãrii 2, care ºi-apropus reunirea celor douã state româneºti dupã modelul ger -man. În anul care s-a scurs au fost elab o rate mai multe declaraþii,apeluri, luãri de atitudine faþã de declaraþiile aberante ale pre -ºedintelui Dodon. Din pãcate, ºi dincolo de Prut dihonia s-acuibãrit în oamenii politici. S-a încercat ºi acolo unificareadreptei. Tratativele au eºuat deoarece partidele nu sunt dispuse sã facã compromisuri. În perioada discuþiilor, câþiva reprezentanþidin Sfatul Þãrii 2 au încercat sã poarte discuþii cu Mihai Ghimpu,


Maia Sandu ºi Andrei Nãstase. S-au poticnit dialogurile deoarece„nu-ºi dau mâna” unul altuia. Se ºtie, Maia Sandu ºi echipa ei nuau ºtiut sã comunice cu electoratul. De greºeli s-a folosit Dodon.A avut loc ºi un Congres al Sfatului Þãrii 2. S-au expediatdocumente pe adresa celor douã Guverne – de la Chiºinãu ºiBucureºti, care urmau sã discute intenþiile Miºcãrii. Nu s-a primitniciun rãspuns. Aici am putea avea mai multe pãreri, rãspunsurila întrebãri care se pun în ºoaptã. Contextul internaþional estedestul de pru dent faþã de Unirea doritã de atâþia câþi suntem.Dodonizarea Basarabiei se face cu voie de la Kremlin. Darulsimbolic al lui Putin pentru Dodon cu harta Moldovei Mari aaprins imaginaþia unor lideri de la Chiºinãu. În aceste condiþiiideea treazã a Unirii celor douã state româneºti mi se pare cât sepoate de necesarã. Miºcarea unionistã dincolo de Prut mai areviaþã. Autoritãþile sunt reticente. Nicolae Dabija are proiectegeneroase, viabile care nu sunt luate în seamã. Când a cerut, înnumele Miºcãrii Unioniste, o solicitare pentru organizarea Con -gresului II al Miºcãrii Sfatul Þãrii 2 în spaþiul Palatului Naþional(în 27 martie 2017) proiectul a fost respins. A semnat Depar -tamentul Politici pentru Românii de Pretutindeni. Ce-i de fãcut?Oare glorie sã fie a vorbi într-un pustiu? Cum se întreba Poetul.În primul rând trebuie uniþi unioniºtii. Sã se limpezeascã ideile deguvernare. Dacã la anul viitor, Anul Centenar, s-ar crea condiþiileinterne dar ºi externe ar putea fi dusã spre bine România Reîn -tregitã? Doamne Fereºte de un eºec! În Basarabia se mai pre -gãteºte o loviturã antiunionistã. Pe fundalul confuziilor dinRepu blicã, Dodon ºi-a propus sã câºtige ºi alegerile parla men -tare. Fãrã un Parlament aflat sub con trol nu-ºi va putea duce laîmplinire proiectele. Unioniºtii trebuie sã-ºi dea mâna, sã renunþela orgolii, supãrãri duºmãnii personale, alte neînþelegeri. Un textde ziar rãmâne doar un text cu rosturile lui. Agenþii unioniºtitrebuie sã creeze structuri teritoriale. Sã impulsioneze înfrãþireade localitãþi din România ºi Republica Moldova. Cum spuneam


este nevoie de a face programe unioniste pe înþelesul omuluisimplu. E nevoie de o schimbare a mentalitãþii. Trebuie sensi -bilizate generaþiile tinere. Nu cu vorbe, ci cu fapte con crete. Osoluþie viabilã, modernã ar fi cererea de Aderare a RepubliciiMoldova la Uniunea Europeanã. Gestul pare necesar, mai ales cãmulþi basarabeni lucreazã prin Europa. La ce ne trebuie un statmai mare românesc? De la firea lucrurilor în istorie la un statputernic în aceastã parte a lumii. Nu-i uºor. Mai avem o stare deveghe care este Transilvania. E bine sã nu aþipim în istorie.

24 mai 2017

Arestare la Chiºinãu

Nu mai tresar când aud cã s-a mai fãcut o arestare. Elogiulcãtuºelor nu mai are im pact asupra multora dintre noi. Esterãzboiul lor, nu este al nostru. Mai puþini ne dãm seama cã ura ºifrica de sus ajung pânã la masele populare, cum se spunea. Unmimetism as cetic se cuibãreºte ºi în straturile de jos ale societãþii.De care nici mãcar sociologii nu se mai ocupã. Dar m-am luat cuvorba ºi doream a vã spune cã totuºi nu am rãmas indiferent când am auzit cã primarul Chiºinãului, Dorin Chirtoacã, a fost reþinutde DNA-ul basarabean, fiind învinuit de corupþie alãturi de alþifuncþionari ai primãriei. Centrul Naþional Anticorupþie a deschiso cauzã penalã pentru depãºirea atribuþiilor de serviciu lasemnarea unui con tract cu o firmã austriacã privind parcãrile cuplatã. Am scris ce am auzit. Nu-i treaba mea sã fac pasiune pentru nevinovãþia primarului Chirtoacã. Deºi îmi este greu sã înþeleg cãar fi un act de corupþie, cel puþin din douã mo tive. Unul: are preamultã experienþã în administraþie, al treilea mandat la primãrie, ca sã cadã în aceastã greºealã naivã. Doi: este prea conºtient defragilitatea poziþiei sale politice în condiþiile în care este susþinutpol i tic de un partid mic, Partidul Lib eral, dar cu adversari politiciputernici. Se ºtie cã Dorin Chirtoacã este un union ist convins ºi


declarat. „Anexarea Basarabiei va fi reparatã prin intrarea înUniunea Europeanã”, afirma primarul. Meritã sã vã amintesccâteva date din biografia primarului Chiºinãului. S-a nãscut însatul Coloniþa, municipiul Chiºinãu. Liceul la Iaºi, Facultatea deDrept la Bucureºti ºi Colegiul Ju ridic Franco-Român de StudiiEuropene (filialã a Universitãþii Sorbona). Licenþã în drept eu ro -pean. A activat ca re dac tor ºef la emisiunea „Surprize, surprize”.Se întoarce la Chiºinãu fiind coordonator de proiecte la Co -mitetul Hel sinki. Dorin Chirtoacã este nepotul fraþilor Gheorghe ºi Mihai Ghimpu, figuri importante în renaºterea naþionalã ba -sarabeanã. În 2007 a fost ales prima oarã primar al Chiºinãului. În 2011 l-a învins pe Igor Dodon, actualul preºedinte marionetã alRepublicii Moldova. La alegerile din 2015 s-a confruntat cupãpuºa lui Dodon, Zinaida Greceanîi, pe care a învins-o de -venind pentru a treia oarã primar al Chiºinãului. Nu încapeîndoialã, primarul Chiºinãului este o întrupare a românismuluidincolo de Prut. De aceea, cred, prin învinuirea de trafic deinfluenþã ºi dacã nu va fi confirmatã, Moscova a dat o loviturãmiºcãrii unioniste din Basarabia. Mâna lungã a lui Igor Dodon abãtut la uºa primãriei din Chiºinãu. Cum au mai observat ºi alþiidacã nu au reuºit sã-l învingã în alegeri s-a re curs la calea arestãriilui pentru pãtarea imaginii publice. S-a mizat, ca ºi în alte pãrþi, peîndoiala din mentalul colectiv: dacã l-au reþinut, ceva totuºi esteacolo. Pânã se lãmuresc lucrurile, lovitura este datã nu numaiunui lider, ci chiar miºcãrii unioniste de peste Prut. Fac un pasînainte cu gândul. La anul viitor, 27 martie, se va împlini un secolde când Sfatul Þãrii de la Chiºinãu, care cuprindea reprezentanþiituturor naþionalitãþilor, a votat Actul Unirii cu România. S-a spusatunci: fãrã dorinþa, energia ºi voinþa basarabenilor, aceastã unirear fi fost imposibilã. (De luat aminte la aceastã vrere.) O delegaþiede la Chiºinãu a venit la Iaºi pentru a înmâna regelui Ferdinand(unde se afla în refugiu) Hotãrârea Sfatului Þãrii. Firesc, în 2018,în anul Centenarului, la Chiºinãu ºi la Iaºi vor avea loc ceremonii


adecvate. S-a mizat ca primarul Chiºinãului sã fie cu prestigiulpãtat. Deci sunt ºi metode subtile pentru a compromite un liderunion ist. Cum ziceam, nu am cum sã mã implic în partea juridicãa întâmplãrii, dar povestea imaginii primarului mã preocupã.Când sã pun punct acestui text aflu cã Dorin Chirtoacã este înarest la domiciliu pentru 30 de zile. Liderul Partidului Lib eral,Mihai Ghimpu, a anunþat ieri cã for ma þiunea pe care o con ducepãrãseºte coaliþia de guvernare. Ca efect al arestãrii de laChiºinãu. De obicei liderii se contureazã în vremi îndârjite. Deistorie adevãratã. Poate suntem în preajma ei.

P.S. Mulþumesc profesorului Ignaþiu Orha, Baia Mare,pentru sugestiile la articolele pe tema Basarabiei ºi promit, cât sepoate, voi þine seama de ele.

29 mai 2017

Ziua Limbii Române

Poate unii dintre noi nu am luat bine seama cã Ziua LimbiiRomâne se sãrbãtoreºte în România la 31 au gust, la aceeaºi datãcu Limba Noastrã, o sãrbãtoare similarã celebratã dincolo dePrut, în Republica Moldova din 1990. Cine a cunoscut în detaliucare a fost zbaterea ºi riscul unor intelectuali basarabeni le vaprezenta firescul onor. Am avut ºansa, care mi-a dat putereargumentului, sã-l cunosc pânã la instituþia prieteniei pe uncurajos basarabean, un mare admirator al vechimii Mara mu -reºului. Tocmai pentru cã aici s-au scris primele texte româneºti.Numele lui este Vlad Pohilã, lingvist, scriitor, jurnalist. Îmi esteaproape Vlad Pohilã pentru cã a avut (ºi are) în sânge moleculariscului. A avut curaj pentru Limba Românã în Basarabia cândtotul era în cumpãnã. Cu un prilej, în Maramureº, mi-a spuspovestea îndrãzneaþã. Cum a participat la Revoluþia alfabetuluilatin. În 1986 începuse peres troika lui Gorbaciov. S-a trezit ºimiºcarea de eliberare naþionalã în Basarabia. Marea problemã a


fost cea a scrisului. Cum îºi pregãtea doctoratul din istoria scri -sului, ºi-a intitulat un capitol al lucrãrii „Avantajele alfabetuluilatin în raport cu cel rusesc pentru limba moldoveneascã” (nu era voie sã spui limba românã). Conducãtorul de tezã a rãmas în -grozit. A început sã scrie articole în presã pe aceastã temã.Conducãtorul tezei s-a muiat. Miºcarea pentru limba românã ºialfabet latin a cãpãtat amploare. A cuprins Basarabia ºi alteteritorii. Vlad a scris o carte de dimensiuni mici – cu litere slavone – cum sã scrii mai uºor, mai corect cu litere latine. Cartea a apãrutpe 31 au gust 1989, când Parlamentul de la Chiºinãu a adoptatalfabetul latin. Cartea a fãcut mare vâlvã. Tirajul – un milion deexemplare. Apoi a þinut cursuri de ortografie româneascã, ajun -gând pânã în Maramureºul din dreapta Tisei. S-a pus problemaapariþiei unui ziar cu litere latine. Oficialitãþile nu au fost deacord. Ziarul a apãrut la Riga, unde era Leons Brendis poet,traducãtor, un apropiat al Maramureºului, cãsãtorit cu basa -rabeanca Maria (re cent trecutã dincolo). Au tipãrit primul numãr„Glasul” (dupã glaznostul lui Gorbaciov), pe care l-au dus laChiºinãu. Au fost urmãriþi ca în filme. Primul numãr s-a fãcutnevãzut în câteva ore. Apoi l-au tipãrit la Vilnius. Alãturi i-au fostIon Druþã ºi Leonida Lari. Am amintit doar un episod din mareabãtãlie pentru Limba Românã în Basarabia. Un mare eºalon descriitori s-au alãturat acestei Revoluþii întru Alfabet. O redutã deluat în seamã rãmâne sãptãmânalul „Literatura ºi Arta”, condusde poetul ºi academicianul Nicolae Dabija, care duce pânã în ziuade astãzi lupta pentru afirmarea Limbii Române în Basarabia. Asusþinut prin publicaþia pe care o con duce revenirea la grafialatinã ºi decretarea Limbii Române ca limbã oficialã în Republicã. Crede cã un popor care se dezice de limba lui se condamnã lamoarte. Vom fi cine suntem cât timp vom vorbi limba noastrã.Credem laolaltã cã Limba Noastrã trãieºte un timp dra matic.Aflu cã în Basarabia starea în care se aflã limba românã nu estecea mai fericitã. Nicolae Dabija, cel care ne-a fost aproape de


multe ori în Maramureº, este o avere a literaturii româneºti. Unom de culturã care a folosit aventura tinereþii pentru o cauzãnobilã: pentru identitate naþionalã, pentru Limba Românã ºicultura noastrã. El mi-a arãtat un gând al lui Caragiale, care meritã reþinut: „Trãiascã frumoasa ºi cumintea limbã românã! Fie în veci pãstratã aceastã scumpã carte de boierie a unui neam cãlit la focul atâtor încercãri de pierzanie”. L-am întrebat pe Nicolae ce limbãvorbeºte Dumnezeu? Mi-a rãspuns: „Cel de Sus vorbeºte o limbã corectã”. Sunt în acord cu Parlamentul României care afirmã cã„importanþa limbii nu trebuie marginalizatã de tendinþele actualecãtre globalizare, deoarece limba românã reprezintã fun da men -tul identitãþii naþionale, un punct deosebit de im por tant pentruconsolidarea unei societãþi puternice ºi unite”. Scriu sã audã ºiMinisterul Învãþãmântului: puneþi Limba Românã prima în cat a -log! Astãzi este Ziua Limbii Române pe cele douã maluri alePrutului. Mãcar astãzi sã vorbim o limbã corectã. Cea lãsatã de laDumnezeu.

31 august 2017

Soare înºelãtor

În acest sfârºit de au gust 2017, ne-am amintit cã a fost ziuaîn care Republica Moldova s-a declarat independentã ºi totdincolo de Prut a fost cinstitã Limba Noastrã cea Românã, adicãvic to ria alfabetului latin asupra celui slav. Victorie este, deoareces-a petrecut în Basarabia, care este pãmânt românesc. Încolo, amtot respectul pentru alfabetul slav, acolo unde îi este locul. Mi-am sporit atenþia asupra ºtirilor venite de la Chiºinãu în timpulacestor evenimente majore pentru spiritul românesc, pe care dinpãcate în aceste zile l-au cinstit doar unii jurnaliºti. În ºtirile cupricina, auzite ºi de domniile voastre, s-a spus fãrã ocoliº cã înBasarabia dominã presa de expresie ruseascã, deºi populaþia estemajoritar româneascã. Aºa o vedem noi de aici, aºa au spus


statisticile, acesta este adevãrul. În cazul nostru, nu se þine seamade numãr, ci de ce mesaj poartã acest numãr. Se pare cã nu putem fi prea optimiºti, deoarece retorica agresivã a propagandei ruseºtiextrem de subtilã, ajunge pânã la noi. Aºa vorbesc cei ce ºtiu cevorbesc. Avem o veste care meritã sã fie cumpãnitã. O tele -viziune din Republica Moldova, RTR, care ºi-a fãcut pro gram din preluarea unuia dintre posturile influente ale propagandei ruseºti, televiziunea Rus sia 1, a solicitat Consiliului Naþional al Audio -vizualului sã poatã activa ºi în România. Instituþia româneascã afost trezitã din adormire pentru cã o decizie pentru acest dosar,ºi-a dat seama, este de o mare rãspundere. Dacã CNA moþãie,vorba unui confrate, în faþa grozãviilor ce apar pe micile noastreecrane, aici, membrii ei s-au prezentat la serviciu dupã ce s-auspãlat cu apã rece ºi decizia a fost amânatã. De unde se aºteaptãlimpeziri de opticã. Am stat ºi m-am întrebat: ce vor sã ne deavecinii de la Rãsãrit? Vã citez din proiect: „Am ajuns la concluziacã filmele ºi serialele sînt principalul punct de atracþie pentrutelespectatori. Vom difuza melodrame, dar ºi filme cu caracteristoric. Vom încerca o pondere de 50% filme ruse ºi ucrainene,50% europene ºi americane. Televiziunea se va adresa publiculuidin România cu emisiuni variate: ruseºti ºi româneºti, despre di -as pora moldoveneascã din România”. Mã simt obligat sã vã spun partea mea de preþuire pentru unele din marile pelicule ruseºti.Mã rog, atunci erau sovietice.

Nu uit filmele „Siberiada”, „Cãlãuza” ºi „Garã pentrudoi”. Regizori mari ca Nichita Mihalkov ºi Andrei Tarkovski. Vãmai aduceþi aminte de filmul „Andrei Rubliov”? Subiectul lui erazborul. Tot filmul sugereazã eforturile lui Rubliov de a zbura prin artã. Ori „Sacrificiul”, ultimul film al lui Tarkovski, unul dintrecei mai mari creatori din istoria cinematografiei, este o splendidãalegere despre regãsirea spiritului într-o lume sufocatã de valorimateriale ºi violenþã. Ori „Cruciºãtorul Potyomkin” (1925) al luiSerghei Eisenstein, un film care atinge un þel la care poate ajunge


numai o operã de artã desãvârºitã. Apoi marea literaturã rusã dela Tolstoi la Dostoievski, de la Esenin la Evtuºenko. Aici mã afluîn sfera entuziasmului pentru o mare artã. Numai cã proiectul îºimai propune sã punã ac cent pe divertisment ºi sã povesteascãdespre „di as pora moldoveneascã din România”. Aici ne-a pus pe gânduri. Care diasporã moldoveneascã? Este vorba despre cetã -þenii de dincolo de Prut care ºi-au recãpãtat cetãþenia în ultimiiani? Ei nu sunt în di as pora deoarece sunt români care au locuitlaolaltã de când e lumea ºi pãmântul. Di as pora, termen folositpentru românii din Ucraina, ori Basarabia, este to tal greºit. Di as -pora româneascã este în Italia, Spania ori Amer ica. Aºa am dibuitvederile ciudate pentru distribuitorii Rus sia 1. Prietenii basa -rabeni mi-au atras atenþia cã Republica Moldova se vrea blocatãîntr-o agendã pro-rusã. Cum spuneam, Basarabia este seriosdominatã de pro pa ganda ruseascã. Acum se încearcã testareapieþei româneºti. Dacã ar fi un post de televiziune care ne-ar pune în legãturã cu marea culturã rusã, cu ºtiri distante ºi reportaje decunoaºtere, ca jurnalist, îmi arãt interesul. Dar mã opresc la timp,deoarece se aude zvon de zâzanie. Aflu cã postul rusesc cupricina a fost amendat la Chiºinãu pentru difuzarea unor repor -taje pro-ruse în timpul rãzboiului din Ucraina. Deocamdatã, mise pare un soare înºelãtor (un film de Nikita Mihalkov). Deºireuºeºte sã le vrãjeascã pe femei cu talentul de pi a nist ºi cu altetrucuri, Dmitri a apãrut la conac cu un scop pre cis ºi murdar.Meditaþi ºi apoi decideþi.

2 septembrie 2017


Toamna patriarhului Kiril

Scriu cu puþinã întârziere despre vizita în România a pa -triarhului Kiril din raþiuni de venire la rând. Numai bine sã ascultºi sã citesc o sumedenie de pãreri care de care mai îngrijorãtoare.Culminând cu ideea exageratã cã patriarhul rus ar dori sã de -turneze România de pe calea europeanã. De la sfãtuitorul luiPutin la faptul cã îºi are biroul la a treia uºã de la cea a pre -ºedintelui rus, cã neapãrat are un mesaj se cret pentru nu ºtiu cine, toate au lãsat o atmosferã cu multe semne de întrebare. Cã luãmîn seamã vizita face parte din preocuparea noastrã pentru soartaþãrii. Are câteva date emo tive care ne îndeamnã sã construimscenarii. Eu mã raliez la cei care au considerat întâlnirea de laBucureºti o colaborare dogmaticã între douã biserici ortodoxe. A celor mai mari douã biserici ortodoxe din lume. Sã nu uitãm cãbisericile ortodoxe sunt mai ataºate de spiritul naþional. Nu neputem ascunde dupã umbrã ºi sã nu recunoaºtem cã existãanimozitãþi cu conducãtorii politici ai Federaþiei Ruse. Mai ales eicu noi. Zburdalnicul vicepreºedinte Rogozin face tumbe politicepe seama României. Nu uit cã în perioada conflictului de peNistru am fost (cu Vasile Iluþ) la Vadul lui Vodã, pe podul lovitde la Dubãsari. Am aflat, ul te rior, de la confraþii de la Chiºinãu cãatunci Rogozin a luptat cu arme în mânã împotriva voluntarilor ºi poliþiºtilor moldoveni care luptau împotriva ocupaþiei ruseºti. Nise mai spune cã se vrea o mitropolie la Tiraspol, ev i dent subinfluenþa Rusiei. Le-am amintit toate acestea tocmai pentru a vãspune cã ºtiu tensiunile dintre noi ºi ruºi, care persistã de ani buni. A le amplifica nu-i o soluþie bunã. Dialogul trebuie dezgheþat.Noi nu avem nimic de împãrþit cu cetãþenii ruºi. Cât am urmãrit ºi am citit despre aceastã vizitã, care are însemnãtatea ei, nu amsimþit vreo vorbã subversivã.

Nu ne-a lãsat sã înþelegem cã vizita ne-ar propune sã ne


închidem ochii spre Occident. Nici nu s-ar putea. Din contrã,patriarhul Kiril a vorbit despre unitatea Bisericii Ortodoxe. Aspus patriarhul rus: „Lucrarea creatoare în via Sfintei Biserici a lui Hristos nu este posibilã fãrã comunitatea frãþeascã între noi toþiºi sã întãrim relaþiile dintre Bisericile noastre ºi popoarele pe carela pãstorim. Dumnezeu sã pãzeascã România!” Cu ocazia acesteivizite, Kiril nu cred cã ne va lua Ardealul, dar sigur nu ne va daBasarabia. Am zis asta pe placul celor care ºi-au pus serioaseîntrebãri geopolitice. Vedem ºi noi, cu ochiul liber, cã este nevoiede o unitate creºtinã. ªi vedeþi de ce. Cã ºi în cadrul ortodoxieisunt discuþii aprinse mai ales pentru supremaþie, este adevãrat. Sãne gândim la recentul Sinod din Creta. Unde a lipsit un consenspanortodox asupra documentului. Relaþiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creºtine. Zic teologii cã Patriarhia Românã arputea juca un rol de mediere între taberele agresiv poziþionate.Aici trebuie sã se pronunþe cei care pricep fenomenul din in te -rior. Noi spunem ce credem dupã ce am vãzut. Vizita patriarhului Kiril a fost un eveniment deosebit, orice s-ar spune. Dacã cei cuabordãri pur politice spun cã sub crucea patriarhalã era ºi unmesaj de la apropiatul sãu Vladi mir Putin nu vãd nici un rãu. PrinBisericã se trans mit veºti bune. Aºa-i creºtineºte. Dacã dupãîntâlnirea celor doi patriarhi se dezgheaþã ºi calea spre un di a logpol i tic, sub crucea sinceritãþii reciproce, putem sã ne gândim laceva de folos. Pentru amândouã þãrile. Îngheþul se poate topinumai cu o atmosferã mai caldã. Ce sã facem dacã Dumnezeune-a aºezat aici, aproape, ruºi ºi români. Poate vom avea inspi -raþia diplomaticã sã alegem ce a fost bun în istorie pentruamândouã popoarele, nu ce ne-a despãrþit. Vedeþi, ºi eu amalunecat pe panta politicã. Patriarhul rus a adus în România unfrag ment din Sfintele Moaºte ale Sfântului Serafim de Sarov.Acest mare mãrturisitor al luminii, smeritul iubitor de oameni,milostivul mângâietor al pãcãtoºilor, grabnic iertãtor ºi aducãtorde bucurie este cel mai îndrãgit Sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse.


Fie ca harul Sfântului sã fie dreapta înþelegere în toamna patriarhuluiKiril. Între cele douã Biserici, între cele douã þãri. De la egal la egal.

7 noiembrie 2017

Capcanã pentru Basarabia…

Sã auzi ºi sã nu crezi! Ambasadorul Federaþiei Ruse nepropune nici mai mult, nici mai puþin decât unirea Basarabiei cuRomânia. Repede ne-am dus cu gândul la spusa marelui scriitor ºi disident rus Soljeniþîn de acum douã decenii: „Rusia trebuie sãrenunþe la Basarabia. Basarabia este a românilor”. Îmi aducaminte intervenþia tânãrului politolog moscovit StanislavBelkovski, la Odessa, care atrãgea atenþia cã trebuie sã se þinãseama de factorul românesc ºi de realitatea avansãrii procesuluide integrare, care în mod cert va cuprinde ºi Moldova prinintermediul României. Doamne, au renunþat ruºii la federalizarea Republicii Moldova? Au scos din cãrþi Transnistria? ValeriKuzmin, ambasadorul rus la Bucureºti, a dat o sugestie! Soluþiareferendumului ar fi cea mai potrivitã pentru unirea RepubliciiMoldova cu România. Dupã el, ar fi cea mai bunã cale de urmat ºi nu argumentele istorice. Ca sã vinã cu exemplul pe masã, aducereferendumul din Crimeea, prin care s-a justificat alipirea regiunii ucrainene la Federaþia Rusã. Capcana este evidentã. Între celedouã consultãri populare nu se poate face o paralelã. În primulcaz, în care România este amintitã, este vorba despre respectareadreptului internaþional, în timp ce în cel de-al doilea este vorbatocmai de încãlcarea lui. Dar sã-l auzim pe ambasador: „ÎnRomânia, nu de puþine ori am auzit care ar fi partea legalã, saucum ar trebui sã se uneascã România cu Republica Moldova, înbaza dreptului istoric sau cu ajutorul referendumului. Având învedere cã aveþi aceste detalii, eu v-aº propune sã mergeþi pe ideeareferendumului, þinând cont cã o astfel de situaþie s-a întâmplat în Crimeea”.


Prima mea mirare: ce l-a determinat pe Kuzmin sã aruncepe piaþã o idee care era þinutã în frâu ori avea multe înveliºuri. Arfi nu numai troc dip lo matic? Adicã încercaþi Unirea (cã un refe -ren dum este cu neaºteptãri), dar aºa ne legitimaþi Crimeea. Or,ruºii au date în legãturã cu cumpãna dintre unioniºti ºi proruºi înBasarabia. Adicã vã îndemn la ref er en dum, ºi într-un caz ºi înaltul, tot despre Crimeea este vorba. ªtim ºi noi, cã încã ade -ziunea faþã de fenomenul union ist în Basarabia nu cred cã ne-ar fi favorabilã. O capcanã înºelãtoare. Într-un sfert de veac ne-amconvins cã Uniunea dintre România ºi Republica Moldova sepoate face numai cu respectarea dreptului internaþional ºi prinvoinþa majoritãþii populaþiei de pe cele douã maluri ale Prutului.Constituþia celor douã state permite prin douã mijloace: deciziaparlamentelor celor douã state ºi organizarea a douã refe ren -dumuri – unul în România ºi al doilea în Republica Moldova.Ambasadorul propune ref er en dum numai dincolo de Prut. Cuma fost în Crimeea când s-a evitat restul Ucrainei. Aflu cã ex istã ungrup extins de lobby care desfãºoarã acþiuni în acest sens în celedouã state. Primari, miniºtri, funcþionari publici, societatea civilã, corpuri profesionale, oameni de culturã lucreazã pentru legareacelor douã maluri ale Prutului. Deºi la Chiºinãu este un pre -ºedinte antiunionist. Nu cred în sinceritatea ambasadorului. Þi-aigãsit asta în politicã. Este o aventurã înºelãtoare. În „Eneida” luiVergiliu stã scris: Timeo Danaos et dona ferentes! (Feriþi-vã de greci ºicând fac daruri). Oare întâmplãtor, la Cluj, la invitaþia PartiduluiPop u lar Maghiar din Transilvania, un lider cata lan, MarcGarafot, declarã „cred cã existã o dorinþã, pe care o poþi simþi,cãtre autonomie în Transilvania ºi care au opinii diferite desprepolitica administraþiei interne a României, decât alþi români dinalte pãrþi ale þãrii”. Cred cã a fost o testare sã vadã cine se apropiede amãgire. Cred în luciditatea diplomaþiei româneºti. Deocam -datã este o capcanã pentru Basarabia. O capcanã pentruRomânia. E bine sã ºtim!

21 noiembrie 2017


S-a stins un unionist

Istoricul Alexandru Moºanu a marcat profund evoluþiavieþii politice ºi culturale din Basarabia. S-a nãscut în comunaBraniºte, judeþul Bãlþi (1932), pe atunci parte a RegatuluiRomâniei. A fost profesor universitar, dar extrem de atent laschimbãrile din lumea contemporanã. Când þara a fost în pri -mejdie, a sãrit sã o apere. A fost primul preºedinte al Parla -mentului Republicii Moldova. Acolo a citit Declaraþia deinde pendenþã, pe 27 au gust 1991, votatã în aceeaºi zi de cei 278de deputaþi prezenþi. Alexandru Moºanu a pus pricepere ºi ºtiinþãistoricã pentru elaborarea multor proiecte leg is la tive, la adop -tarea drapelului de stat al Republicii Moldova ºi a imnului þãrii„Deºteaptã-te române”. Din 1995, poezia „Limba noastrã” adevenit imn naþional. Alexandru Moºanu se înscrie în galeriamarilor bãrbaþi de stat ai Republicii Moldova. Am avut ºansa sã-lîntâlnesc în câteva rânduri, la Chiºinãu ºi la Bucureºti. A fost unom pol i tic bine informat ºi drept mãrturisitor, puteai pune cre -zare pe vorba lui. Din dialogurile cu el, mi-am lãmurit multeîndoieli ori ºtiri culese de aiurea. Era ferm, corect ºi un bun pa -triot, calitãþi pentru care a avut de îndurat. Multe întâmplãri derãscruce pentru destinul þãrii româneºti de dincolo de Prut seleagã de numele lui Alexandru Moºanu. A presimþit cã se apropiemoartea imperiului, nu se gãseau soluþii pentru problemele dincoloniile sovietice, ºi a fost o crizã moralã care a ruinat totul. Darentuziasmul nu a durat mult, au apãrut nostalgicii. DomnulMoºanu mi-a spus cu un prilej, la Chiºinãu, ce credea despreunire: „Problema României era problema noastrã. ªi Româniatrebuia prima sã punã problema reintegrãrii teritoriului sãu. Unsingur semnal de la Bucureºti ar fi fost suficient”. Dar domnulMoºanu nu-i era simpatic lui Iliescu. Cãci era anticomunist. Apoiºi-a dat seama cã ºi condiþiile externe erau con tra Unirii. Nici


Amer ica nu a încurajat miºcarea unionistã, ba dimpotrivã. Cândle-a vorbit americanilor despre românismul lui, nu au reacþionat.Pe americani îi preocupa sã evite un dezechilibru în zona aceastaa Europei. Cu sinceritate ºi argumente, mi-a vorbit despre ceicare se arãtau mari patrioþi ºi îºi acopereau identitatea politicãavând alte misiuni. Întâlnirile noastre, sporadice, abordau ºisituaþii în care viclenia juca un rol. L-am întrebat ce pãrere aredespre Iurie Roºca, cel pe care l-am cunoscut la Chiºinãu, cuaducerea copiilor din Vadul lui Vodã în Maramureº. Mi-a spusscurt: „Lucra pentru adversarii miºcãrii Republicii Moldova spreEuropa”. Apoi adversitãþile cu Mircea Snegur, pe atunci pre -ºedinte de þarã, care s-a orientat spre Moscova. De la el am aflatdetalii despre repunerea în drepturi de cãtre Petru Lucinschi apartidului comunist. Domnul Moºanu, fiind istoric, avea alteviziuni decât un agrar ian. De aceea s-a putut orienta mai uºor înaceastã funcþie, într-o perioadã foarte grea ºi extrem de pe -riculoasã. Credea cã nu se putea evita conflictul transnistrean.Generalul Lebed dorea sã ajungã cu tancurile la Chiºinãu, bachiar la Bucureºti, asta i-a spus domnului Moºanu. Rãu n-a fãcutþãrii. Îmi spunea: „Am fãcut ce mi-a plãcut ºi corespunde intere -selor mele. Am vrut sã scãpãm de jugul co lo nial ºi pentru asta amluptat. Aºa mi-am educat ºi copiii ºi mã mândresc cu ei”. Cuadevãrat, fiul, Viorel Moºanu, este acum ambasador al Românieiîn Republica Belarus, dupã ce a fost detaºat la mai multe misiunidiplomatice ale României peste hotare. Nora, Nadia Moºanu, ºi-a legat numele de Cursurile de limbã ºi civilizaþie româneascãsusþinute de Augustin Buzura în Maramureº, iar acum pro -moveazã valorile româneºti în Belarus, cum a fost colocviuldespre Brâncuºi. Domnul Alexandru Moºanu s-a stins din viaþãla începutul lunii decembrie, la vârsta de 85 de ani, lãsând în urmã o Basarabie frãmântatã, un teritoriu în care jocul intereselor, maiales rãsãritene, este mare. Alãturi de Mircea Druc, el a promovatun amplu pro gram de reforme care urmãreau desprinderea


Basarabiei de Moscova. S-a numãrat printre cei care s-au luptatcu ultimul imperiu. Alexandru Moºanu, un reper pentru româniide pe ambele maluri ale Prutului. S-a stins un unionist!

21 decembrie 2017

Liviu Damian ºi Maramureºul

S-a întâmplat în 13 decembrie 1983. Peste gara din SighetuMarmaþiei se aºezase o zãpadã bine întemeiatã. Dimpreunã cuprietenul Gheorghe Mihai Bârlea aºteptam sã vinã trenul dinBucureºti. Cum întunericul nu se risipise am putut vedea luminile locomotivei care se apropia de peron. Din tren a coborât echiparevistei „Luceafãrul”, alcãtuitã din Dan Fruntelatã, re dac tor ºef,Sânziana Pop, Mihai Ungheanu, Ion Gheorghe, Voicu Bugariu ºi un domn cu un palton el e gant cu o cuºmã de astrahan. Era poetul basarabean Liviu Damian, din Chiºinãu. Ca un par a dox, aºa cumerau vremurile, era însoþit de o doamnã translatoare, plãpândã ºioarecum jenatã de situaþie. Ajunsã în Maramureº s-a scuzat,într-o împrejurare, cã trebuie sã traducã din românã în românã.Dar aºa a vrut ambasada fostei URSS. Primul popas l-am fãcut laBiblioteca municipalã, unde prietenul Bârlea era di rec tor, undene-am dezmorþit de frig ºi prietenii noºtri au gustat din niscaivaproduse autohtone, puse în traista mea de mama Doca. Urmã -torul popas l-am fãcut la Muzeul Maramureºului din localitate,unde ni s-a adus vestea morþii lui Nichita Stãnescu. Despre caream scris pe spaþii mai mari în cartea mea Cãlãtoria îngerului prinNord. La aflarea veºtii, brusc am devenit un grup debusolat.Nicolae Dan Fruntelatã a plecat spre Bucureºti, pentru a face unnumãr adecvat. Grupul, cât a mai rãmas, ne-am îndreptat spreIeud, unde ne aºteptau profesorii Petru ºi Daniela Dunca carefãceau ºi ei parte din arhitecþii acestei invitaþii. Am ajuns la Ieudpurtând doliu pentru un mare poet ºi un prieten apropiat. Oslujbã de pomenire s-a fãcut la Biserica din Ieud. Pe fondul


acestei tristeþi pe mine mã preocupa personalitatea poetuluibasarabean Liviu Damian. Cãci despre el este vorba în acest text.În seara aceea de doliu la Ieud, Liviu Damian ne-a povestitîntâmplãri cu Nichita Stãnescu. Îl ascultam fascinaþi. Parcã nu-mi venea a crede cã am în faþã un poet român din Basarabia. Nuuitaþi, era în anul 1983, iarna. Tot aºa s-au adunat poeþii basa -rabeni când se auzise cã la Chiºinãu se aflã poetul român NichitaStãnescu. Liviu Damian ne-a povestit, în premierã pentru noi,întâmplarea de la Chiºinãu când poetul coborât din tren a sãrutatpãmântul Basarabiei.

Rostind cu tâlc: „Am fãcut cel mai lung drum din viaþamea, ca sã ajung de Acasã – Acasã”. Din fericire ºederea la Ieud afost pentru noi ºi un mare noroc cã am întâlnit un admirabil poetbasarabean. Nu eram strãin de poezia lui deoarece îl citeam încoloanele revistei „Literatura ºi arta”, tipãritã cu caractere slavo -ne, care, nu ºtiu prin ce minune, îmi venea la abonament. Aºa amprins o preþuire istoricã pentru Basarabia. Cu un prilej, prin 2006, am stat o searã în Maramureº cu criticul Mihai Ungheanu. L-amîntrebat atunci despre episodul Liviu Damian în Maramureº.Ungheanu mi-a spus: „Liviu Damian a venit prima datã înRomânia prin 1969. L-am întâlnit în biroul redactorului ºef de la«Luceafãrul», prozatorul ªtefan Bãnulescu. Omul era inteligent ºi interesant. Mi-am dat seama de asta ºi în vizita lui în Maramureº.Basarabenii au cultul Maramureºului. Fiind la Bucureºti, atunci, avrut sã vinã ºi el cu grupul nostru. Dorea sã vadã Maramureºul.Se considera opresat ºi era opresat acolo. Noi credeam cã limbaromânã s-a pierdut dincolo de Prut. El venea sã ne contrazicã.Întâlnirea cu Damian a fost memorabilã. Nu a uitat pânã lamoarte Maramureºul. Mi-a spus dupã aceea cã se ducea princasele prietenilor, prin Basarabia, punea o lumânare pe masã înamintirea ºi pomenirea lui Nichita. ªi povestea scriitorilor dinChiºinãu acea deplasare fantasticã, fabuloasã pentru el. ªi cã înMaramureº s-a despãrþit de Nichita Stãnescu. ªtiu cã a scris un


text memorabil chiar la Ieud”. La slujba de pomenire de laBiserica din Deal au fost de faþã scriitorii oaspeþi, dascãli ai satului ºi câþiva sãteni. Am urcat apoi pe Dealul Padeº, din apropiere,unde ne-am desfãtat cu pan orama Ieudului. Acolo Liviu Damian, lângã o cruce, repeta: a murit Nichita! Nu se putea împãca cuideea morþii deoarece înainte de a veni în Maramureº s-a întâlnitcu marele poet. Nu uit plecarea lui Liviu Damian din Maramureº. Poetul basarabean, cu însoþitoarea lui de la Ambasada Sovieticã,au luat trenul spre Bucureºti din Gara Iza, Sãliºtea de Sus. Trenulcare pleca din Sighetu Marmaþiei a întârziat aproape o orã.Numai bine sã mai tãifãsuim. Liviu Damian a intrat în vorbã cucâþiva þãrani de pe Valea Izei, care plecau la muncã în þarã.Nespus de mare a fost bucuria poetului sã audã graiul mara -mureºean. S-au împrietenit. Deodatã, l-am vãzut pe LiviuDamian cã scoate din bagaj o sticlã cu horincã, primitã din Ieud,ºi le-a închinat de prietenie.

Atunci, prin Liviu Damian am construit primul drum spreBasarabia. De câte ori am fost la Chiºinãu mi-am întrebatconfraþii cum mai stã Liviu Damian cu postumitatea. Îmi aducaminte cã la Ieud mi-a scris pe o hârtie o strofã: „Verde matern,verde matern/ Codrul te vede veºnic verde/ Nisipul te vede alnimãnui/ Mitul te vede al mitului...” (Verde matern). A trãitrelativ puþin (1935-1986) dar a creat o operã de referinþã, carerezistã timpului. A traversat o istorie frãmântatã: ocupaþiasovieticã, rãzboiul, foametea organizatã, colectivizarea forþatã,deportãrile, procesul de rusificare, mancurtizarea. A fost rãpusde boala aceea necruþãtoare. Criticul literar Mihai Cimpoi l-anumit poetul „inimii ºi tunetului” ºi al „mândriei ºi rãbdãrii”. IonHadârcã apreciazã cã „Liviu Damian a fost un tribun, un om deculturã al tuturor timpurilor. Un remarcabil poet român dingeneraþia Nichita Stãnescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, egalca spirit, ca valoare esteticã ºi ca im pact asupra generaþieiviitoare”. Actualul preºedinte al Uniunii Scriitorilor din Chiºinãu,


poetul Arcadie Suceveanu, îl considerã „un scriitor mod ern, carea impus o altã viziune, a ºtiut sã îmbine tradiþia cu inovaþia. Denumele lui este legat efortul de modernizare a literaturii dinBasarabia, a poeziei ºi a esteticii. A fost un om cu mult caracter,cu multã demnitate ºi verticalitate”. Doamna Ana Bantoº, criticliterar, din Chiºinãu, pornind de la ideea cã însãºi rana poate daforþa necesarã vindecãrii crede cã „acest lucru se întâmplã ºi înversurile lui Liviu Damian, ramul creºte din ranã. Într-o epocãstagnantã, Damian se declarã adeptul miºcãrii, poezia sadiferenþiindu-se prin mobilizare. Se manifestã ca un pre cur sor alpostmodernitãþii în Basarabia». Criticul Ioan Holban descoperãcã „limite de forþã ale liricii lui Liviu Damian se aflã în istorie ºi,mai ales, în orizontul mito-po etic românesc, din care poezia sa îºiextrage esenþele ºi simbolurile majore”. Mi-a atras atenþia pãrerea tinerei poete Maria Pilchin (premiatã la Festivalul „VasileLucaciu” de la Cicîrlãu) care percepe cã „Modernitatea lui LiviuDamian se datoreazã conºtiinþei timpului”. ªtiu cã la Chiºinãu aînceput editarea scriitorilor reprezentativi din perioada sovieticã.

Dintre ei nu putea lipsi Liviu Damian. Un poet discret ºiex i gent, curajos în apãrarea identitãþii naþionale. Acum este uºorsã scriem, dar atunci, mai ales în Basarabia, riscurile au fost mari.Traseul sãu literar este asemãnãtor cu cel al marilor poeþiºaizeciºti din dreapta Prutului. Acolo la Ieud, Liviu Damian nespunea cã dupã întâlnirea cu poezia lui Nichita Stãnescu ºi liricalui s-a deschis spre un alt filon. În seara aceea de decembriemi-am dat seama cã poetul basarabean a învãþat poezie de la marii înaintaºi - Eminescu ºi Creangã, de la cronicari ºi de la poeziapopularã. A cultivat un stil per sonal. A ascultat muzica vremii ºi a metaforei. A mânuit cu mult tal ent ºi structura versului liber. A

cultivat în Basarabia adevãrul despre neamul românesc de pestePrut, punând în miºcare eticul, esteticul, morala sãnãtoasã,credinþa, încrederea în om, în iubirea de neam ºi de pãmânt. Liviu Damian le promova înaintea miºcãrilor populare care au readus


Basarabia la limba românã scrisã cu alfabet latin. Liviu Damian afost poet, eseist, jurnalist, om de culturã, traducãtor român dinBasarabia.

Da, din ranã creºte ramul! În acea searã din Ieud, LiviuDamian ne-a încredinþat povestea tatãlui, spusã în tainã. Era prinanul 1946, tatãl viitorului poet a fost condamnat pol i tic ºi trimisîn Si be ria, unde a stat 9 ani. Înainte de plecare, ªtefan Damian ºifiul sãdesc un salcâm în faþa casei pãrinteºti. Ul te rior scriitorul aevocat salcâmul în mai multe poeme. În fiecare ghimpe þineacâte-o stea. Pe mine întâlnirea cu Liviu Damian, atunci în 1983,m-a luminat în privinþa Basarabiei. Cu luciditate ºi înþele gere alumii am descoperit spiritul românesc de peste Prut. Iar el adescoperit prin moartea lui Nichita spaþiul voievozilor descãle -cãtori. Acum, în Anul Centenar, mi-am propus sã merg în satulna tal, Corlãþeni, unde Liviu Damian îºi doarme eternitatea alãturide mama sa. ªtiu cã a pãstrat în privire cerul maramureºean pecare trecea o razã de luminã printr-un fulger negru. Imaginea afost a douãsprezecea elegie, fãrã sfârºit, scrisã de la Ieud.

20 ianuarie 2018

A 12-a elegie, cea fãrã de sfârºit*

Eram în Maramureº, în Muzeul din Sighetu Marmaþiei, cucolegii de la Luceafãrul, la capitolul „lemnului cel dulce ºi etern”,când, ca un fulger negru, peste pacea zãpezii, bubuise în ºoaptãvestea cã Nichita nu mai este.

Brusc, imaginile s-au suprapus. Peste strãvechiul plug delemn cu fierul în formã de cazma, apãru un tei din parcul„Puºkin” din Chiºinãu. ªi l-am vãzut pe Nichita sub tei. Se aflau


* Textul publicat de Liviu Damian în revista „Luceafãrul”, la 17decembrie 1983. Textul a fost inclus ºi în cartea Cãlãtoria îngerului prinNord, Editura Proema, 2015.

amândoi pe Aleea Clasicilor de acolo: ºi teiul ºi Nichita. Nichitacel din 1976, oaspetele „Zilelor literaturii sovietice în RSSMoldoveneascã”. Atunci l-am cunoscut per sonal. Parcã îl vãdînconjurat de ilustre personalitãþi literare sovietice ºi de pestehotare, de tineri scriitori, de cititori, toþi vrãjiþi de Personalitateaºi Poezia lui Nichita sau, altfel zis, de Personalitatea Poezieiîntruchipatã, cum rar se aratã, într-un înger blond cu coamã deleu, cu ochii scãldaþi în roua compasiunii ºi generozitãþii.

Ieºind afarã din Muzeu, am gãsit o stradã miºunând delume, mulþi dintre trecãtori purtând lecrece ºi cioareci, gube ºizadii, toate fãcute de mânã din lâna blândelor mioare þurcane deMaramureº. Dar prezenþa veºtii cu spadã de fulger negru nu ne-apãrãsit nici acolo. L-am revãzut pe Nichita cel de acum câtevazile. Era palid, subþiat de suferinþã, când i-am trecut pragul casei.Bucuros ºi îngrijorat era, voia sã-mi dea ul tima sa carte, dar nu oavea în casã. ªi, totuºi, a gãsit-o. Ce sã fac, Nichita, cu acel ultimautograf de la tine, pe care nu-l pot reciti cã-i scris sub aripafulgerului negru, autograf pe care îl voi pãstra ca pe o garanþie cã,dacã ne-am întâlni cândva, ne-am recunoaºte?

Scriu aceste rânduri la Ieud, în casa profesorilor Ioan ºiAu rora Chindriº (dânsa nãscutã Dragoº). Copiii lor se numescClaudiu ºi Cornelia-Maria, de patru ani, care îmi spune „Capra cutrei iezi”. Casa lor nouã ºi frumoasã stã între douã ctitorii de lemn

- Biserica din deal (1364) ºi Biserica din ªes (1717). La ei amrãsfoit „Codicele de la Ieud” (sau „Zbornicul”) scris pe la1391-1392.

Aceeaºi limbã dulce am gãsit-o în el, Nichita, limba care azi te plânge, dar nu te mai lasã de la sânul ei.

Limba acesta, Nichita, va scrie a 12-a elegie, cea fãrã desfârºit.

M-am uitat în cerul Maramureºului ºi n-am vãzut fulgerulnegru, ci o aripã de luminã plutind negrãbitã peste munþii debrazi, ducându-se sau, poate, venind. N-o fi cumva o poezie de a


ta, Nichita?, care, mare cum este, se îndreaptã spre universalitateºi eternitate.

Dar unde te-ar putea cãuta ºi gãsi încã, dacã nu acasã?


Reunirea ºi ochii Basarabiei

În Anul Centenarului caut sã-mi lãmuresc ce se întâmplãcu Basarabia? Cele mai la îndemânã sunt cãrþile. Mã atrag aceleacare mã învaþã cã „atunci când vorbim despre trecut, nu trebuiesã ne instalãm acolo”. Recenta apariþie Reunirea – realitãþi, costuri,beneficii semnatã de Dan Dungaciu ºi Petriºor Peiu (EdituraLitera, Bucureºti-Chiºinãu, 2017) ne spune argumentat ce seîntâmplã cu noi, ca români, ºi cum ne raportãm la RepublicaMoldova. Da, este o carte în care se scrie despre sfârºitul ipo -criziei. Adicã între Bucureºti ºi Chiºinãu nu se va discuta despreUnirea din 1918, de-a lungul Cente narului Marii Uniri. DanDungaciu constata, într-un interviu, cã nu existã niciun proiectasumat de Guvernul Republicii Moldova în care sã se discutedespre acest eveniment. Acel domn Dodon, preºedinte de re -publicã, s-a dovedit a fi ina micul de serviciu numãrul unu caresfideazã Unirea Basarabiei cu România din 1918. Dar sã revin lacarte. Care este giratã de doi academicieni: Ioan-Aurel Pop ºiNicolae Dabija. Istoricul Pop ne încurajeazã cu un gând adecvatpentru Centenar: Suntem condamnaþi la Unire ºi la Reunire prinînsãºi menirea noastrã de români. Nicolae Dabija constatã cã „laora actualã Basarabia este copilul furat ºi abandonat”, spunând cã de naþiunea românã depinde pe unde vor trece mâine graniþeleUniunii Europene: pe Prut, pe Nistru sau dincolo de el. Cei doiautori – Dungaciu ºi Peiu – îºi deschid cartea cu o constatare, mai greu de acceptat pentru multã lume: „Singura, dar singura soluþiede integrare europeanã a Republicii Moldova a rãmas unificareacu România. Restul este autoiluzionare sau praf în ochi”. Laaceastã afirmaþie rãspund autorii, analizând realitãþile (fãrã ipo -crizie), costurile cumpãnite re al ist ºi beneficiile, cu maximã luci -


ditate. Da, aceasta este coloana vertebralã a cãrþii: unirea caexerciþiu de luciditate. Cartea apãrutã în prag de Centenar pune în faþa cititorilor relaþiile dintre cele douã state, printr-o grilã iden -titarã. Pune în evidenþã acele concepte ºi per spec tive care înles -nesc înþelegerea situaþiei extrem de com pli cate de peste Prut(primele douã pãrþi). Apoi este o analizã a situaþiei economice din Republica Moldova, în spe cial dupã 2014 (urmãtoarele douãpãrþi). ªi în al treilea rând parcurgem evaluarea costurilor reu -nificãrii celor douã state, fãcutã dupã model ger man. Sunt evitateabordãrile fastidioase, cu citate ºi referinþe în schimbul unui textlejer, accesibil, lãmuritor. Extinderea euroatlanticã spre Est estepovestea transformãrii treptate a frontierei în graniþã. La Chi -ºinãu dureazã pânã astãzi douã tabere care interpreteazã De -claraþia de Independenþã. Unii cred într-o independenþã faþã deRusia, ceilalþi într-o independenþã faþã de România. Cea mailipsitã de echivoc a fost cea a Bisericii Ortodoxe Române. La 27au gust 1991, patriarhul Teoctist adresa Parlamentului de laChiºinãu un mesaj prin care întreaga creºtinãtate ortodoxã româ -neascã „este alãturi de fraþii ºi surorile de limbã, de un neam ºi deo credinþã, decise sã-ºi hotãrascã liber viitorul ºi sã proclameindependenþa totalã faþã de URSS”. Moº Toader, un in ter loc u toral domnului Dungaciu, spunea „Fericitã va fi Basarabia când va fi sfinþitã de Paºii Patriarhului ei”. Poate în anul Centenarului va fiprima vizitã a unui patriarh al României peste Prut. Autorii neprezintã ºi percepþiile interna þionale ale legãturilor dintre celedouã state româneºti. Mi-a atras atenþia un doc u ment amer i canexcepþional, care prin Rezoluþia 148, prin care Senatul amer i can„hotãrãºte cã Gu vernul SUA trebuie sã susþinã eforturile Mol -dovei de negociere a reunificãrii României cu RepublicaMoldova” (28 iunie 1991). Autodeterminarea se referã ºi laBucovina de Nord. Este evocat Tratatul de Pace de la Paris din1920. Numai cã cei care au preluat puterea în România nu au avut


intenþia, ba dimpotrivã, au decis „de a nu pune problema Basa -rabiei”.

Apoi sunt prezentate miturile fondatoare ale RepubliciiMoldova: teritoriul, naþiunea, limba, istorie, simbolurile naþio -nale, economia, coeziunea naþionalã. Subliniazã rostul celor doivoievozi din Maramureº – Dragoº ºi Bogdan – la formareastatului in de pend ent Moldova. Sunt trecute în revistã discur -surile politice sau publice. Decupeazã un discurs proro mâ nesc,un moldovenism sovietic, noul discurs polietnic ºi multi cul tural.Moldovenismul union ist, acest oximoron pol i tic, se reflectã înstrategii dis cur sive pe care le gãsim în nenumãrate declaraþiipolitice. Este analizat episodul esen þial pentru înþelegerea feno -menului identitar – recensãmântul din Republica Moldova fi -nanþat de România. Rezultatele întârzie sã fie cunoscute aproapetrei ani. Ba s-au practicat ºi bine mânuite confuzii. Dateleacestuia, în ciuda lipsei de credibilitate, vor constitui bazeleviitoarelor politici ºi mesaje ale liderilor de la Chiºinãu sauMoscova în direcþia Bucureºti. „Este profund regretabil – spunautorii – ca un recensãmânt extrem de util Republicii Moldova sãfie utilizat ca in stru ment de manipulare”. Ni se aratã cu argu -mente cã orice discuþie despre Unire sau Reunificare nu se poateface decât în termenii acordurilor ºi legislaþiei internaþionale,inclusiv ai acordului de la Hel sinki (1975).

Apoi se ia în discuþie miza Moscovei la Chiºinãu care estemenþinerea frontierei euroatlantice pe Prut. Este abordatã îndetaliu chestiunea transnistreanã. Ce vrea Rusia? Trans nistriaeste ca o valizã fãrã mâner. Cei doi autori nu uitã pregãtirea lorsociologicã ºi o utilizeazã din plin. Ceea ce dã analizei o crezaresporitã în privinþa unionismului potenþial, unionismului inimii,unionismului minþii ºi unionismului pasiv. Cu urmãtoarea obser -vaþie: pentru Bucureºtiul oficial, în Anul Centenarului, vor veniprovocãri serioase, care trebuie asumate ca atare. O metaforã


sugestivã descrie o realitate: viþelul deºtept suge de la douã vaci.Este expresia ambiguitãþii. Poate sunt chiar mai multe izvoaredacã punem în calcul ºi Europa. Este amintit ºi misteruldispariþiei miliardului furat. Cãutarea lui a devenit o confruntarefãrã prizonieri. Sunt enumeraþi liderii de la Chiºinãu implicaþi înviaþa politicã. Autorii ajung la concluzia: nu banii cumpãrã pu -terea în Re publica Moldova, ci puterea cumpãrã bani! Se discutãºi criza guvernãrii proeuropene, devenitã evidentã dupã 2014.Nu mai existã vizite oficiale la Chiºinãu, fanfarele au tãcut, iarstea gurile europene fluturate ostentativ din 2009 au fost înlã -turate. Este o crizã a proiectelor politice, inclusiv a celorunioniste, pe cele douã maluri ale Prutului. Republica Moldovatrebuie sã opteze pentru România sau Rusia. Uniunea europeanã, deo camdatã, a ieºit din discuþie. Plas tic în exprimare ne dãmseama de starea de fapt, de zona gri „în care nici îngerii nu suntdoar albi, nici diavolii doar negri”. Chiºinãul intrã pe axaMos cova-Budapesta. De aici provocãrile la adresa României. Înviziunea lui Dodon: „Toþi ºtiu cã o parte a teritoriului Românieieste teritoriu moldovenesc” ori afirmaþia cã „România ºi-a însuºit teritoriile Basarabiei ºi Bucovinei”. Suntem sfãtuiþi cã Românianu trebuie sã se „repeadã într-un joc în care nu poate câºtiga”. Un capitol separat este dedicat domniei binomului Plahotniuc- Dodon. Adicã cei care, în tan dem, conduc astãzi RepublicaMoldova. Pe acest fond, spaþiul mediatic este invadat de Rusia.Binomul funcþioneazã la cote maxime ºi sfideazã pe oricineîncearcã sã i se opunã. Inclusiv pe oficialii europeni. Modelul este rusesc. În acest mo ment electoratul union ist de dincolo de Prut

nu are unde sã se descarce elec toral.

Capitolul luciditãþii unei viziuni pentru ziua de mâine esteProiectul Reunirii ºi dezbaterea economicã. Ni se aduce amintede perioada euforicã (fireascã zic eu) din 1990, în care se miza pe

o renaºtere naturalã ºi Reunirea naþiunii române.


Dar cele douã state româneºti au luat direcþii opuse. Ro -mânia pentru Occident, Republica Moldova a încercat sã pãcã -leascã viaþa.

Autorii ne îndeamnã sã ne rãspundem la o serie de între -bãri. De ce ar propune România unirea? De ce ar acceptaRepublica Moldova unirea? Au ºi autorii rãspunsurile lor. Ni seprezintã problematica economicã a reunificãrii. Pentru a trageconcluzii corecte sunt extrase datele esenþiale din reuni ficareaGermaniei. Ori reunificarea Peninsulei Coreene, unde existã unmin is ter al reunificãrii. Din 1990 existã, for mal, douã state ro -mâneºti. Ne este prezentatã foaia de parcurs a reunificãrii.România are nevoie de expansiune pentru a asi gura creºtereapropriei industrii. Republica Moldova are ne voie de investiþii ºide asistenþã financiarã. Autorii îndrãznesc o propunere cura -joasã, dar realistã: realizarea unui proiect naþional, generat ºisusþinut de Bucureºti. Indiferent de evo luþiile regionale.România, ca stat de frontierã euroatlanticã, va trebui sã aibã ochiideschiºi spre est. Ochii Basarabiei sã priveascã spre locurile deunde vorbeºte istoria.

Autorii acestei cãrþi propun o discuþie realistã despre ce sepetrece acum în stânga Prutului O viziune cu un op ti mism lu cidîn privinþa Reunirii. Cu argumente de genul „Atâta timp câtaproape opt din zece locuitori dintre Prut ºi Nistru sunt etniciromâni (chiar dacã se numesc pe sine moldoveni) atâta timp câttrei sferturi din populaþia dintre Prut ºi Nistru declarã limbaromânã ca limbã maternã (chiar dacã unii o numesc moldo -veneascã) opþiunea Reunirii României cu Republica Moldovaeste oricând valabilã”. Intrã în rezonanþã cu apelul aca de mi -cienilor români cãtre poporul român: „Sã ne cinstim eroii, sã fimla înãlþimea lor, lãsând generaþiilor urmãtoare, tuturor lo cui -torilor României, o þarã unitã, suveranã, cu dra goste pentrutrecut ºi pentru cultura sa, cu re spect de sine, stãpânã pe


pãmântul sãu, educatã ºi prosperã, o þarã a Europei Unite, dar cuidentitate proprie, româneascã”.

Este o carte care emanã încredere. Deoarece are infor -maþii ºi argumente, dar ºi pentru cã a fost gânditã de DanDungaciu, sociolog, profesor la Universitatea din Bucureºti,di rec tor al Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Inter naþio -nale „Ion I.C. Brãtianu” al Academiei Române, ºi PetriºorPeiu, doc tor al Universitãþii Politehnice Bucureºti, cu rãs -punderi economice ºi diplomatice. Se întreabã: Cine ne scrieproiectul de þarã? De câþi oameni e nevoie în stradã pentru aface Unirea? Acest volum – Reunirea… – priveºte fix în ochiiBasarabiei. ªi ai României. ªi ai lumii.

Ianuarie 2018


Un orizont românesc extins în spaþiu ºi în timp

Teodor Ardelean

Cartea aceasta este o Binecuvântare! Dar e o bine cu -vântare ºi pentru mai simplul, dar importantul fapt cã ni s-aîncredinþat spre editare ºi tipãrire. Într-o societate normalã ºibine normativizatã aºa se ºi întâmplã. Instituþia editorialã îºialege autorul ºi îl invitã sã-i acorde drepturile de imprimare. Iar „instituþie editorialã”, prin tradiþie ºi misiune, este orice uni -tate de culturã, cu atât mai mult o bibliotecã judeþeanã.

Întâmplãtor sau programat din alte sfere, GheorghePârja a venit la noi spre a-l sprijini în adunarea articolelor saledespre Basarabia, gãzduite în ziarul „Graiul Maramureºului”,pe care l-a servit ºi îl serveºte ca re dac tor-ºef sau ed i to ri al ist.Ne-am strãduit sã reculegem textele articolelor sale, cãcitehnica modernã de scanare are încã nevoie de îmbunãtãþirialgoritmice. Contactele sãptãmânale din aceastã perioadã delucru ne-au dus discuþia ºi spre scop. Republicarea unor arti -cole de fond, ce au avut în vizor aceastã relaþie de sincretismetnic ºi lingvistic dintre Maramureº ºi Moldova de peste Prut,se potriveºte per fect ca dar pentru sãrbãtoarea CentenaruluiMarii Uniri. Cãci Anul Centenar are pe rãboj înscrisã primafilã-ar gu ment la 27 martie, când se împlinesc cei 100 de ani dela momentul istoric al iluminãrii basarabe. Sfatul Þãrii dinaceastã provincie atât de încãrcatã de românism, dar ºi desuferinþe, a avut voinþã fermã, iar binemeritaþii exponenþi aivoinþei poporului, iluminare clarã.


În acest con text de întâlniri în spaþiile unui templu alcãrþii ne-a venit ideea ºi apoi… „Biruit-au gândul!” Sã facemîmpreunã aceastã sfântã lucrare – o carte cu ochii mereuaþintiþi asupra Basarabiei. Acest pãmânt, de veacuri ro mâ -nesc, îºi aºtepta în vremurile de dupã 1990 cãi de apropierespre a înfãptui, la momentul prielnic, Reunirea.

Jurnalistul ºi poetul Gheorghe Pârja a fost printre cei mai temerari români care „n-au stat pe gânduri”, ci au fãcut paºiconsiderabili ºi consistenþi întru apropiere ºi mai bunã cu -noaºtere. Nu doar spiritul basarabean trebuie susþinut ºi întã -rit, ci ºi înþelegerea acestei spinoase ºi com pli cate probleme în interiorul unei þãri bulversate de propriile-i evenimente. Cu ocadenþã prea accentuatã podurile se pot prãbuºi, dar „po -durile de flori” au deschis alte per spec tive. Se crea din nou unfior asemãnãtor zilelor în care ºi românii din Regat ºi cei dinBasarabia au aflat marea veste a Întregirii. La 27 martie 1918 nu era încã o Românie Mare, dar începea un proces cu o finalitatedezirabilã. În 1990 ne puteam gândi la o nouã unire, dar condi -þiile interne ºi externe erau potrivnice. Astfel încât a trebuit sãînvãþãm ºi unii ºi alþii mersul împreunã cu paºi mici.

Toate evenimentele reflectate sau provocate deGheorghe Pârja în aceastã perioadã referenþialã au valoare demodel ºi de simbol. I-am savurat articolele la apariþie ºi i-am ºicomunicat gândul meu intim cã astfel de „scrisori” nu suntlovite de efemeritate prin chiar conþinutul lor elevat, atâtpentru topos, cât ºi pentru eth nos ºi lo gos. Acum, prin repu -blicarea lor într-un cor pus omogen, sãvârºim o Sfântã Litur -ghie de al tar REUNINDU-LE! Aºa precum a fãcut ºi VasileLucaciu, când, pe frontispiciul bisericii sale din ªiºeºti, a scrisPRO SANCTA UNIONE OMNIUM ROMANORUM (Pentru sfântaunire a tuturor românilor), cu ex act 28 de ani înainte de 1918!Sunt intervale magice pe curgerile de istorie. ªi mai sunt apoiporþile magice ale celor ce-ºi propun sã participe in actu laevenimentele verticale cu care sunt contemporani.


Nu ºtiu sã fie ºi nu cred sã fie un jurnalist român cu oastfel de deschidere basarabã ºi cu un dinamism atât de înflã -cãrat. Mai ales dacã ne referim la presa cotidianã, care îºiconsumã rapid combustia, ºi la presa judeþeanã, care, de re -gulã, se concentreazã pe problemele zonei. Gheorghe Pârja avizat orizonturile cele largi. Altfel spus – ORIZONTUL ROMÂ -NESC EXTINS în spaþiu ºi în timp. Printr-o astfel de metodã,intelectualul simte cã are ºi poate avea claritate în ret ro spec -tive ºi viziune în per spec tive!

Ne bucurãm în plus de acest privilegiu de a repune în cir -cuit aceste mesaje vindecãtoare, scrise de un bun prieten ºi un însoþitor fi del al drumurilor noastre. Toate au un bal sam pro -priu, chiar ºi când este în vizor o durere sau alta. Toate aufervoare ºi savoare. Iar pentru noi, instituþie fanion în lumeabibliotecilor româneºti, care am deschis la Chiºinãu în 1991 ºi2001 douã filiale moderne bine etnicizate, întreprinderea defaþã este un gest prietenesc ºi colegial. Chiar mai mult decâtatât, cãci editarea ºi tipãrirea unei cãrþi, care aratã mereu unochi care plânge ºi unul care se bucurã, poate fi consideratã cao datorinþã.

P.S. Când am dus, în 25 ianuarie 1991, prima troiþã laChiºinãu, închinatã lui Eminescu ºi sfinþilor români, am realizatun reportaj cu titlul „Drumul cãtre noi înºine”. În acelaºi chip îlde fineºte pe Gheorghe Pârja, în cuvântul sãu prefaþator, aca -demicianul Nicolae Dabija. Similitudinile sunt cele mai fireºti ºisfinte trepte spre unirea în cuget, spre cea în simþiri… ªi, de ce nu, chiar spre REUNIREA, „mult doritã ºi mult visatã”!



14 ianuarie 1992, la trecerea Prutului, primul di a log realizat deGheorghe Pârja cu poetul Nicolae Dabija. Alãturi, profesorul ValentinBãinþan, dirijorul Corului din Finteuºu Mare ºi PS Justin Sigheteanul,

pe atunci arhimandrit ºi stareþ la Mãnãstirea Rohia

Dupã sfinþirea troiþei „Al. Mateevici” din Cãinari. În prim-plan (de la stânga la dreapta): poetul Nicolae Dabija, sculptorul Al. Perþa-Cuza

(realizatorul troiþei) ºi preotul Valentin Baltag, parohul satului.

ºacrãF ierd

nA

otoF

ºacrãF ierd

nA

otoF


Gheorghe Pârja, alãturi de poeþii Emilian Galaicu-Pãun, din Basarabia, ºi Ion Mureºan, la Cluj-Napoca

Autorul, cu poetul basarabean Liviu Damian, pe dealul Padeº din Ieud,la 14 decembrie 1983


Nistrul la Vadul lui Vodã

ajrâP e

hgroe

hG

otoF


Nicu Remeþean, Ion Ungureanu, Mihai Dãncuº, Pamfil Bercean, Teodor Ardelean, Nicolae Felecan, de Ziua Limbii române,

la Chiºinãu, în au gust 2000

Urmele conflictului cu separatiºtii transnistreni pe podul de la Vadul lui Vodã, de peste Nistru, în au gust 1992

ajrâP e

hgroe

hG

otoF


Ion Ungureanu, vicepreºedinte al Fundaþiei Culturale Române, ºiGheorghe Mihai Bârlea, prefectul judeþului Maramureº, au gust 2000

Ion Ungureanu ºi Gheorghe Pârja


Gheorghe Pârja, acad. Mihai Cimpoi, Grigore Vieru ºi Leo Butnaru,la Uniunea Scriitorilor din Chiºinãu

Autorul, la Mãnãstirea Cãpriana


Scriitori din Maramureº, la o întâlnire cu scriitori din Chiºinãu

Gheorghe Pârja ºi Nina Bolboceanu, realizatoare de emisiuni folclorice,la Televiziunea din Chiºinãu


Ioan Dragoº, Teodor Ardelean, Nicolae Dabija

Maramureºeni în sala festivã a Primãriei din Chiºinãu, 2001


Întâlnire româno-românã la Primãria din Chiºinãu

Scriitorul Grigore Vieru între oaspeþii din Maramureº, la Chiºinãu


Delegaþia din Maramureº la Zilele Oraºului Chiºinãu, în octombrie 2003:Teodor Ardelean, V.R. Ghenceanu, Dorina Cadar, Cosmin Sabo, Ioana

Dragotã, Ion M. Mihai, Ioan Micle

Constantin Mãlinaº, directorul fondator al revistei „Fa milia românã”,ºi scriitorii basarabeni Vlad Pohilã, Ion Iachim ºi Vasile ªoimaru,

la Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare, mai 2009


Reinaugurarea Bibliotecii „Maramureº” din Chiºinãu: Vladi mir ªarban, pretorul Sectorului Centru al municipiului Chiºinãu, acad. Mihai Cimpoi,

Lu cia Culev, ºefa Direcþiei Culturã a Primãriei din Chiºinãu, Lidia Kulikovski,directoarea Bibliotecii municipale „B.P. Hasdeu”, Teodor Ardelean, directorul

Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” Baia Mare, ºi scriitorul Ion Hadârcã

La statuia lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt din Chiºinãu

GHEORGHE PÂRJA

. Nãscut în 27 aprilie 1950 (în acte: 2 mai), în Deseºti

(Maramureº) Absolvent al Liceului ped a gogic Sighetu Marmaþiei

(1970) ºi al Facultãþii de Ziaristicã Bucureºti (1978) • Re dac tor ºef al

ziarului „Graiul Maramureºului” Baia Mare, serie nouã • Membru

al Uniunii Scriitorilor din România (1999), vicepreºedinte al Uniunii

Ziariºtilor Profesioniºti din România (2004) • Preºedinte al Re -

prezentanþei Maramureº a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala

Cluj • Vicepreºedinte al Convenþiei literare internaþionale de la

Lviv–Ucraina (2010).

. De but literar girat de prozatorul Alexandru Ivasiuc, în re -

vista „Luceafãrul” (1968). Colaboreazã la publicaþii culturale din

þarã ºi strãinãtate • De but ed i to rial în volumul colectiv „Caietul

debutanþilor” (Editura Albatros, Bucureºti, 1977).

. Dupã debutul ed i to rial din volumul colectiv, publicã

volumele: „În numele tatãlui” (versuri, Editura Cartea Româneascã,

Bucureºti, 1996) • „Sub podul lui Apollodor”, Dialoguri cu Adam

Puslojic despre Nichita Stãnescu ºi alþi poeþi din lume (Editura Du

Style, Bucureºti, 1998) • „Dialoguri în Centrul Europei” (Editura

Autorul, în drum spre Chiºinãu

Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti; vol. I, 2000; vol. II, 2003) •

„Cartea din Valea Mãtrãgunii” (versuri, Editura Echim, Sighetu

Mar maþiei, 2000) • „Portret de grup cu Laurenþiu Ulici” (evocãri,

amintiri; colaborare cu Echim Vancea ºi Ioana Petreuº, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 2003) • „Um bra noastrã cuvântul” - Serile de

Poezie „Nichita Stãnescu” de la Deseºti 1979-2003, în colaborare

cu Echim Vancea, Editura Echim, Sighetu Marmaþiei, 2003 •

„Poemele Ieronimei” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003) •

„Preludia solodkovo haosi”/ „Preludiu la dulcele haos” (versuri,

limba ucraineanã, trad. ªtefan Tcaciuc, Editura Mus tang, Bucureºti,

2004) • „Singurãtate sonorã” (versuri, antologie de autor, Editura

Limes, Cluj-Napoca, 2005 • Dialoguri cu ferestre spre Nord” (in -

terviuri), (Editura Limes, 2005) • „Poeme din vremea lui Adam”

(Editura Echim, 2007) „Cãlãtoria îngerului prin Nord” (Editura Proe -

ma, 2008) „Vânzarea umbrei”/„Árnyékvásár”, versuri (antologie

româno-maghiarã, Editura Proema, Baia Mare, 2011) • „Livada cu

prieteni ºi alte împrejurimi” (eseuri, Editura Proema, Baia Mare,

2011) • „Lacrima sfinxului”, versuri, (Editura Proema, 2014).

. Este inclus în culegeri ºi antologii de poezie („Un sfert de

veac de poezie” de Vasile Muste, Editura Luceafãrul, Bucureºti,

1998; „Antologia poeþilor ardeleni contemporani”, de Eugeniu Nistor

ºi Iulian Boldea, Editura Ardealul, Târgu Mureº, 2004; „Antologija

sucasnoji rumuns’koji poeziji”/ „Antologia poeziei româneºti con -

temporane”, antologie ºi traduceri în limba ucraineanã de ªtefan

Tcaciuc, Editura Mus tang, Bucureºti, 2005, 2 vol.) .

. Inclus în volumul „Punte între sentimente” (Antologie de

poezie irakiano-românã, Editura Proema, Baia Mare, 2012) ºi în

volumul „Confluenþe poetice” (Antologie de poezie kuwei tia -

no-românã, Editura Proema, Baia Mare, 2013). • I-au fost traduse

poeme în limbile sârbã, ucraineanã, englezã, arabã, maghiarã ºi

belarusã.

. Distins cu premii naþionale ºi internaþionale pentru poezie

ºi publicisticã: Premiul revistei „Tri buna”, 1986 • Premiul pentru

poezie „Carpatica”, Ujgorod, 2008 • Premiul pentru poezie la Lviv –

Ucraina, 2010 • Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala

Cluj, 2012 • Marele Premiu pentru Literaturã ºi Titlul „Scriitorul

anului” 2014, acordate de municipiul Baia Mare.

. Despre cãrþile sale au scris: Laurenþiu Ulici, Radu G.

Þeposu, Ioan Holban, Nicolae Breban, Gheorghe Grigurcu, Rãzvan

Voncu, Adam Puslojic, Theodor Damian, Valentin Hossu-Longin,

Ioan Moldovan, Dan-Silviu Boerescu, Vic tor Cubleºan, Nicolae

Prelipceanu, Adriana Cean, Adrian Alui Gheorghe, Echim Vancea,

Vasile Dragoº, Augustin Cozmuþa, Ion M. Mihai, Gheorghe

Glodeanu.

Cuprins

Pod peste þarã / Nicolae Dabija · · · · · · · · · · · · · · · · · 5Duminicã cernitã în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · 9Nichita Stãnescu ºi Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · 10O lacrimã curatã pe faþa lui Dumnezeu · · · · · · · · · · · · · · · 12Rana sângerândã a unui tratat · · · · · · · · · · · · · · · · · 14„Am fost la fraþii noºtri” · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 16Prutul de lacrimi ºi flori · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 19Febra de origine necunoscutã · · · · · · · · · · · · · · · · · · 20Nina Bolboceanu: „Cu sufletul am fost de când mã ºtiu în România” · · 21Prutul (încã) ne desparte · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 25Drum prin Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 26Basarabia, dragostea noastrã (I) · · · · · · · · · · · · · · · · 27Basarabia, dragostea noastrã (II) · · · · · · · · · · · · · · · · 29Basarabia, dragostea noastrã (III) · · · · · · · · · · · · · · · · 30Nicolae Dabija: „Am impresia cã descalecã sufletul nostru

încã o datã dinspre Maramureº” · · · · · · · · · · · · · · 33Basarabia – la rãscruce · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 36Sã nu uitãm de copiii Transnistriei · · · · · · · · · · · · · · · 38Primii paºi s-au fãcut pentru copiii Transnistriei · · · · · · · · · · 39În Basarabia, la început a fost Cuvântul · · · · · · · · · · · · · 40Clopotele bat în dungã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 42Nicolae Ciobanu „Avem mari pierderi morale” · · · · · · · · · · 43Din puþinul pe care-l avem, e nevoie sã dãm. Ajutor pentru Basarabia! · 45ªi noi am fost în Basarabia! · · · · · · · · · · · · · · · · · · 47Sub steaua lui Eminescu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 50Basarabia îºi va pãstra o notã inconfundabilã

în peisajul culturii româneºti · · · · · · · · · · · · · · · 55Natalia Pascal: „Nu numai noi, dar ºi Congresul american a rãmas, cred,

dezamãgit” (I)· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 59Natalia Pascal: „Intrarea Republicii Moldova în C.S.I. va fi jale” (II) · 62Tristeþea Nistrului · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 65

ÎPS Antonie Plãmãdealã: „Basarabia se aflã încã o datã în pragul reîntregirii” (I) · · · · · · · · · · · · · · · · 66

ÎPS Antonie Plãmãdealã: Basarabia se aflã încã o datãîn pragul reîntregirii” (II) · · · · · · · · · · · · · · · · 72

Scriitori din Basarabia ne spun: „Fãrã culturã noi am fi murit!”· · · · 79Ca sufletul vostru, copii ai Basarabiei! · · · · · · · · · · · · · · · 82O idee periculoasã privind destinul Basarabiei: MOLDOVA MARE · · 84Aplauze pentru moarte · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 85Jocul periculos cu istoria · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 86Basarabia, prin Snegur, priveºte cãtre Rãsãrit · · · · · · · · · · · 88Alegeri în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 89Mircea Druc: „Chiºinãul trateazã þara ca un colhoz” · · · · · · · · 90Mama lui Ilie cel Mare · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 93Memoria Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 94An nou fericit, Basarabie! · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 95Chiºinãul alungã limba românã de acasã · · · · · · · · · · · · · · 95Valeriu Matei: „Relaþiile cu România înseamnã pentru noi

relaþiile cu noi înºine” · · · · · · · · · · · · · · · · · 96Icoana spiritualã a Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · 101Haiducul Mircea Druc · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 102Se ard cãrþi în Basarabia· · · · · · · · · · · · · · · · · · · 103Ochiul Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 104Emil Loteanu ºi Maramureºul · · · · · · · · · · · · · · · · 106Eminescu ºi Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 107Singurãtatea Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 108Fuga din Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 110Grigore Vieru · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 111Omul Nistrului · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 113Un mesaj maramureºean pentru revista „Limba românã” · · · · · · 114Lacrima lui Ilaºcu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 115Misterul Transnistriei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 116O bisericã maramureºeanã la Chiºinãu · · · · · · · · · · · · · 118Un ochi de ciclop · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 119Ochiul lui Dumnezeu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 121Basarabia sub Voronin · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 122Basarabia interioarã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 124

Demnitatea lui Ilaºcu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 127Care a fost „vina” lui Ilie Ilaºcu? · · · · · · · · · · · · · · · 129Teodor Ardelean: „Basarabia, acum, are mare nevoie de noi” · · · · 135Rãbufniri bolºevice la Chiºinãu · · · · · · · · · · · · · · · · 138Noiembrie în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 139România atentã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 140Un tren spre trecut · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 142Surprize în anul NATO · · · · · · · · · · · · · · · · · · 143Salvarea prin culturã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 145Judecarea pruncilor · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 146O vizitã aproape secretã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 147Un conflict dureros · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 149Poezia în Europa· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 150Robinetul rusesc · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 151Tributul lui Ion Druþã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 153Alãturi de Nicolae Dabija · · · · · · · · · · · · · · · · · · 155Copiii Transnistriei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 156Altfel despre Transnistria · · · · · · · · · · · · · · · · · · 157Un domn de la Chiºinãu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 158Laurenþiu Ulici ºi Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · 160Scrisoare din Chiºinãu· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 161Nichita în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 162Coana Leonida · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 163Bãsescu ºi Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 165Basarabia ºi tinerii · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 166Frica de Rebreanu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 167Basarabia, încotro? · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 168Referendum cu final previzibil · · · · · · · · · · · · · · · · · 169A ºasea cedare a Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · 170Agonia generalului Voronin · · · · · · · · · · · · · · · · · 172Eminescu ºi Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 173Basarabia, punct de vedere · · · · · · · · · · · · · · · · · · 174Orfeul Basarabiei· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 176Soljeniþân ºi Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 177Limba Românã în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · 178Sãrbãtori peste Prut · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 180

Jocul cu istoria · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 181Basarabia se revoltã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 183Urgenþa istoriei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 184Trei vestitori de peste Prut · · · · · · · · · · · · · · · · · · 185Votul de aur · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 187Anticipate în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 188Premiul „Nichita” a trecut Prutul · · · · · · · · · · · · · · · 189Cununa Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 190Strada Grigore Vieru · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 192Basarabia, subiect uitat · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 193Un pelerin român: Vasile ªoimaru· · · · · · · · · · · · · · · 194Un poet român în Kazahstan · · · · · · · · · · · · · · · · · 195Basarabia cea demnã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 197Sã ne þinem de neamuri · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 198Ziua Limbii Române · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 200Crãciun în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 201O zi de rãscruce · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 203Gheorghe Mihai Bârlea în revista Limba Românã din Chiºinãu · · · · 205Nu e rea limba rusã... · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 206Rãpirea Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 208Marºul Unirii · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 209Un canadian scrie despre Basarabia · · · · · · · · · · · · · · 211O jumãtate de orã pentru Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · 212Cresc apele Prutului · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 214Limba Românã în Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · 215Cutia Pandorei la Chiºinãu· · · · · · · · · · · · · · · · · · 217Regiunea Basarabia · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 219O poveste din Pamir · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 220Cãutãtorul de români · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 222Ziua Limbii Române – pe cele douã maluri ale Prutului · · · · · · 223Cucerirea alfabetului latin · · · · · · · · · · · · · · · · · · 225Soarele negru · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 226Capcana balanþei strâmbe · · · · · · · · · · · · · · · · · · 228De la fulger la sânge· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 230Cãrþi din Basarabia· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 231Unirea lucidã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 233

De ce nu trece preºedintele Prutul? · · · · · · · · · · · · · · · 235Unirea Basarabiei cu România · · · · · · · · · · · · · · · · 236Basarabia ºi publicitatea · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 238Umorul basarabenilor · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 240Iubirea de þarã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 242Drumul ºi cãrãrile · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 244Nevoia de noi · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 246Un maramureºean la Chiºinãu · · · · · · · · · · · · · · · · 247Ziua Limbii Române · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 249Acum 75 de ani · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 251Vasile ªoimaru: „Vom câºtiga cei care credem în România” · · · · · 253Basarabia – Maramureº. De la Cornova la Glod · · · · · · · · · 255Cui dai banii? · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 257Basarabia la rãscruce · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 259Totuºi, Basarabia! · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 261Rãnile istoriei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 263Sfatul Þãrii – 2 · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 265Cameleonul · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 267Amânarea istoriei? · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 270Statul Comun · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 272Cum ne uitãm spre Rãsãrit? · · · · · · · · · · · · · · · · · 274O tãcere riscantã · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 276Ambasadorul care spulberã vise · · · · · · · · · · · · · · · · 278Trãieºte ºi ia aminte· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 280Marºul pentru Unire · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 282Basarabia la rãscruce · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 284Alegeri peste Prut· · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 286Condamnarea la moartea unui cuvânt · · · · · · · · · · · · · · 288S-a stins din viaþã un mare român: Ion Ungureanu · · · · · · · · 290Întoarcerea lui Rasputin · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 292Dodonizarea Basarabiei · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 294Arestare la Chiºinãu · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 296Ziua Limbii Române · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 298Soare înºelãtor · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 300Toamna patriarhului Kiril · · · · · · · · · · · · · · · · · · 303Capcanã pentru Basarabia… · · · · · · · · · · · · · · · · · 305

S-a stins un unionist · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 307Liviu Damian ºi Maramureºul · · · · · · · · · · · · · · · · 309Reunirea ºi ochii Basarabiei· · · · · · · · · · · · · · · · · · 316Un orizont românesc extins în spaþiu ºi în timp / Teodor Ardelean · · 322Imagini peste timp · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · · 325

Ochiul Basarabiei NEW - vechisirare.files.wordpress.com · Lucrare apãrutã sub egida Bibliotecii...

Documents

Transcript of Ochiul Basarabiei NEW - vechisirare.files.wordpress.com · Lucrare apãrutã sub egida Bibliotecii...