Observatorul militar - Trustul de Presa al Ministerului Apararii...

ANUL XXVI NR. 33 (1.419) 16 – 22 AUGUST 2017 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Eug

en M

ihai

21 AUGUST – ZIUA MEDICINEI MILITARE

12-13

Apel umanitar

ZIUA MARINEI ROMÂNE

Din cauza rezervelor insuficiente de sânge şi componente sanguine,

Centrul de Transfuzie Sanguină al Minis-terului Apărării Naţionale solicită sprijinul în desfăşurarea unei campanii de donare de sânge prin trimiterea personalului voluntar din unităţile militare ale Gar-nizoanei Bucureşti, pentru recoltare, de luni până vineri, între orele 7:30 şi 12:00, la sediul din strada Mircea Vulcănescu, numărul 88, Bucureşti.

Donează sânge, salvează vieţi!

Precizări ale șefului Statului Major General, general Nicolae Ciucă, privind pensiile militare

În contextul în care agenda publică a ultimelor săptămâni a fost dominată de problematica pensiilor militare, existând numeroase comentarii pe această temă, simt nevoia să aduc unele clarificări,

în părţile ce mă privesc.Potrivit locului şi rolului pe care îl am în cadrul organismului

militar, aria mea de responsabilitate şi decizie este focalizată pe capacitatea operaţională a armatei. Din această perspectivă, mi-am putut manifesta din plin cunoştinţele şi puterea conferite de funcţia pe care o deţin, operând dezvoltări în planul respectării angaja-mentelor militare pe care le avem ca membri NATO. Astfel, Armata României a participat cu succes la misiuni şi operaţii internaţionale sau desfăşurate pe teritoriul naţional, a căror complexitate a condus la o îmbunătăţire semnificativă a pregătirii militarilor, subunităţilor, unităţilor, marilor unităţi şi comandamentelor, la creşterea interope-rabilităţii cu structurile aliate şi partenere şi a gradului de credibilita-te a armatei şi, implicit, a României.

În altă ordine de idei, potrivit Constituţiei şi legilor ţării, militarii nu au voie să se implice în actul politic, iar şeful Statului Major Ge-neral are obligaţia, atât în plan moral, cât şi legal, să genereze şi să menţină un climat de ordine, disciplină şi stabilitate în armată, dar şi de încredere reciprocă între instituţie şi personalul său. Prin urmare, deşi nu deţin pârghii de exprimare politică, sunt profund încărcat de responsabilitatea militarului cu gradul cel mai mare din armată,

către care se îndreaptă privirile camarazilor atunci când nivelul de satisfacţie salarială sau din pensii este unul dezavantajos în raport cu privaţiunile serviciului militar.

Nu am profilul omului care fuge de provocări sau care rămâne în cort, dar natura şi nivelul funcţiei mă obligă să fiu raţional şi să caut soluţii constructive, în care să se regăsească atât drepturile legitime ale militarului român, cât şi interesele generale ale societăţii, aşa cum sunt ele promovate de cei aleşi democratic, prin partidele politice şi organismele legal constituite ale puterilor statului.

Vă asigur că sunt călăuzit în viaţă de toate valorile militare şi civi-ce pe care le-am asimilat de-a lungul carierei, că nu am cum să stau deoparte faţă de problemele cu care se confruntă personalul armatei de ieri sau de azi şi că foarte multe din lucrurile bune care se petrec în instituţia militară au în spate munca dedicată, consecvenţa şi asumări-le unor militari de carieră, legaţi sufleteşte de armată, chiar dacă deon-tologia profesională ne îndeamnă la discreţie şi modestie, iar din afară, poate, nu se simte atât de evident contribuţia fiecăruia dintre noi. Voi face tot ce îmi stă în putinţă, astfel încât, prin forţa argumentelor, dialog constructiv, calm şi respect reciproc, dar şi animat de încrede-rea camarazilor, să determin factorul politic să adopte, într-un timp rezonabil, soluţii adecvate pentru toate inechităţile produse în ultimii ani pe fondul mutaţiilor legislative care au bulversat sistemul de pen-sii militare şi de salarizare.

Observatorul militar Nr. 33 / 16 – 22 august 20172

EVENIMENTuZiua Forţelor Armate Poloneze, sărbătorită la

Craiova. La sediul Batalionului 26 Infanterie Neagoe Basarab, din Craiova, a avut loc, luni, 14 august, ceremonia militară dedicată sărbătoririi Zilei Forţelor Armate Poloneze, activi-tate organizată de personalul detașamentului polonez din cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est.

Contingentul militar polonez, care este dislocat timp de aproximativ șase luni în România, contribuie la asigurarea prezenței consolidate în Sud-Estul Alianţei, în conformitate cu măsurile adoptate în cadrul summitului NATO de la Varșovia.

La eveniment au participat reprezentanți ai Ministerului Apărării Naţionale și ai administraţiei publice locale.

Polonia participă cu un contingent format din 225 de mi-litari și 47 de mijloace tehnice în compunerea Batalionului 26 Infanterie Neagoe Basarab, din cadrul Brigăzii Multinaţionale Sud-Est. (Plutonier Cristian Sprâncu)uComemorare. Duminică, 13 august, în comuna Cașin,

din județul Bacău, au avut loc ceremonii militare și religioa-se pentru cinstirea eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Activitățile, organizate de garnizoana Bacău, în colaborare

cu autoritățile locale din Cașin, Consiliul Județean Bacău și Instituția Prefectului, au debutat cu dezvelirea și sfințirea Monumentului Eroilor de la Sărărie. Apoi, manifestările s-au mutat la cimitirul eroilor de la Pârâul Sărat, comuna Cașin, acolo unde au fost comemorați cum se cuvine înaintașii noș-tri, cei care s-au jertfit pe câmpul de luptă pentru a-și apăra glia strămoșească. Ultima ceremonie a zilei s-a desfășurat la mormântul eroului Căpitan Ştefan Petrovici, de la Biserica Monument Adormirea Maicii Domnului, din comuna Cașin.uVeteran de război, Cetățean de Onoare al munici-

piului Timișoara. De curând, Consiliul Local Timișoara i-a decernat, în cadrul unei ședințe festive, titlul de Cetățean de Onoare colonelului (ret) Constantin Lupașcu, veteran de război. Născut în comuna Zamoștea, din județul Suceava, colonelul (ret) Constantin Lupașcu a urmat școala prima-ră în localitatea natală, Liceul Spiru Haret din Cernăuţi, apoi studiile superioare în București, unde a absolvit faculta-tea de construcţii. În anul 1942 s-a încorporat în armată ca ofiţer, plecând pe front, la Odesa, după șase luni de instrucţie. A ajuns cu Regimentul 4 Pioneri Cernăuţi la Stalingrad, iar după o jumătate de an, au fost nevoiți să se retragă spre Cotul Donului, unde a fost rănit și luat prizonier.

După cinci ani de prizonierat în lagărul Dambos, a fost deportat în Siberia, în lagărul Maracara, pe malul Oceanului Îngheţat, unde a mai stat alţi cinci ani. După anii grei de prizo-nierat, veteranul de război a fost eliberat și adus în Iași, iar de la Iași la București. În anul 1953 a fost repartizat la Batalionul 54 Construcţii București, unde a muncit 20 de ani, apoi s-a mu-tat în poliţie, tot în Capitală. Aici a lucrat aproximativ trei ani, după care, împreună cu soţia, au luat hotărărea de a se muta la Timișoara, unde a fost activat în armată pentru încă șase ani.

Din 1982 a lucrat în agricultură, deţinând funcţia de pro-iectant și diriginte de lucrări, până în anul 1992, când a ieșit la pensie. uCompetiție. Garnizoana Craiova a găzduit, în perioada

7-11 august, etapa pe brigadă a concursului militar de pen-tatlon. În pofida vremii caniculare, militarii care s-au aliniat la start au dovedit o bună pregătire fizică, dar și psihică, reușind să asigure un nivel competițional ridicat. Probele întrecerii au

constat în parcurgerea pistei cu obstacole tip CISM, aruncarea grenadelor de mână și alergare în teren variat (8 km la mascu-lin și 4 km la feminin). La final, cel mai bun lot din concurs s-a dovedit a fi cel al Batalionului 26 infanterie Neagoe Basarab, urmat, în ordine, de echipele Batalionului 325 Artilerie Alutus, Batalionului 20 infanterie Dolj, Batalionului 22 Infanterie Romanaţi, Batalionului 116 Sprijin Logistic Iancu Jianu șiBatalionului 205 Apărare Antiaeriană General Gheorghe Pârvulescu. (Vlad Lupu)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Căt

ălin

Din

u

Foto

: Eug

en M

ihai

Foto

: Iul

ian

Cadu

lenc

u

ÎntrevedereSecretarul de stat pentru politica

de apărare și planificare Mircea Dușa s-a întâlnit luni, 14 august, la

sediul Ministerului Apărării Naţionale, cu președintele Comisiei de politică externă din Camera Reprezentan-ţilor a Statelor Unite ale Americii, Edward Randall Royce. La întâlnire au participat și șeful Departamentului pentru armamente, secretarul de stat Florin Vladică, și șeful Statului Major General, generalul Nicolae Ciucă.

Discuţiile au vizat dezvoltarea cooperării militare în cadrul Partene-riatului Strategic dintre România și SUA, dar și situaţia geostrategică din regiunea Mării Negre. În contextul provocărilor majore de securitate cu care se confruntă estul continentului european, oficialii au convenit necesi-tatea menţinerii unei atenţii crescute a NATO și SUA asupra evoluţiilor din această regiune. Mircea Dușa a apre-ciat prezenţa robustă a forţelor arma-te ale SUA pe teritoriul naţional și pe întregul flanc estic al Alianţei, inclusiv prin participarea la exerciţii multinaţi-onale, cele mai mari dintre ele, Saber Guardian 2017 și Noble Jump 17,fiind găzduite recent și de România. În egală măsură, a fost apreciat anga-jamentul SUA pentru securitatea Europei, asumat inclusiv financiar prin aprobarea de Camera Repre-zentanţilor a Congresului SUA a unei suplimentări substanţiale de buget pentru Iniţiativa de Reasigurare Euro-peană – ERI. Mircea Dușa a subliniat că inaugurarea proiectelor de infra-structură de la Mihail Kogălniceanu, în valoare de 4,6 milioane de dolari,

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

u Continuitate în Afganistan.Misiunea Batalionului 2 Infanterie

Călugăreni în Afganistan se apropie de sfârșit, așa că primii militari din Batalionul

341 Infanterie Rechinii Albi se pregătesc să-și intre în atribuții în Baza aeriană militară

din Kandahar. Încrezători în forțele lor și cu zâmbetul pe buze, infanteriștii dobro-

geni și-au luat zborul pentru a prelua, de la camarazii lor, responsabilitățile și aria de

operații pentru următoarele șase luni. Misiune ușoară le dorim!

ParteneriatGeneralul Nicolae Ciucă, șeful Statului Major Gene-

ral, a avut miercuri, 9 august, în baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, o întrevedere cu generalul

Mark Milley, șeful Forţelor Terestre din Statele Unite ale Americii, aflat în vizită în țara noastră.

Pe timpul întâlnirii au fost abordate subiecte referitoa-re la demersurile de integrare și sincronizare a eforturilor de instruire la nivel naţional cu iniţiativele regionale ale SUA, precum și cu cele din cadrul NATO, operaţionalizarea unităţilor destinate NATO, precum și despre programele de modernizare a forţelor armate române și identificarea unor modalităţi de sprijin în acest sens.

Generalul Ciucă a subliniat că dezvoltarea parte-neriatului strategic româno-american, cu importante dimensiuni în plan militar, reprezintă un obiectiv major asumat la nivel naţional.

Vizita șefului Forţelor Terestre ale SUA a avut drept scop evaluarea bilaterală a activităţilor de cooperare militară la nivelul Forţelor Terestre, cât și identificarea unor noi domenii de interes conform angajamentelor internaţionale. n

Întâlnire de lucruJoi, 10 august, ministrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu,

și șeful Statului Major General, generalul Nicolae Ciucă, au avut, la sediul MApN, o întâlnire de lucru cu noii comandanţi,

detașaţi și împuterniciţi de curând pentru a asigura atribuţiile funcţiilor de comandă din cadrul marilor unităţi și structurilor centrale.

Ministrul apărării naționale a prezentat stadiul planurilor de implementare a programelor în curs de desfășurare și etapele procesului de modernizare a înzestrării forţelor armate, cu ac-cent pe termenele interne de planificare, și a evidențiat punctele de interes în ceea ce privește managementul resurselor umane.

Adrian Țuțuianu le-a promis comandanților sprijinul său și al conducerii ministerului în activitatea lor viitoare și a subliniat rolul important al finanţării Armatei, în contextul procesului de reconfigurare a posturii militar-strategice de descurajare și apărare a Alianţei.

Noua viziune a procesului organizaţional ce vizează funcţiile de comandă vine în contextul cererilor de pensionare înregis-trate în sistemul militar, fiind fundamentată pe analiza Statului Major General și pe politica de reașezare a poziţiilor strategice ale structurilor de forţe, aliniată principiilor NATO. n

reprezintă o dovadă în acest sens, care va fi urmată, în 2018, de investiţiile de la Baza Aeriană Câmpia Turzii, în valoa-re de 3,4 milioane de dolari, și cele de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, în valoare de 2,2 milioane de dolari.

În timpul întâlnirii s-a discutat și despre contribuţia părţii americane cu personal la structurile aliate de comandă și control de pe teritoriul naţional (NFIU și MND-SE). În privinţa cooperărării pe dimensiunea antira-chetă, obiectivul principal rămâne integrarea deplină a sistemului Aegis Ashore de la Deveselu în arhitectura de comandă-control a NATO.

În domeniul cooperării româno-americane pe linie de înzestrare, oficialii români au apreciat sprijinul oferit de autorităţile americane pentru realizarea programelor de înzestrare și modernizare iniţiate de România după asigurarea unui buget de două

procente din PIB pentru MApN. Ca măsuri concrete demarate până acum în relaţia cu SUA, au fost menţionate procedurile pentru achiziţia sisteme-lor Patriot (asupra căreia Congresul SUA a fost deja notificat) și progra-mul de înzestrare cu elicoptere de atac (scrisoarea de cerere pentru preţ și disponibilitate fiind deja semnată de ministrul apărării naționale, la începutul acestei luni, în prezența prim-ministrului României și a reprezentanților Bell Helicopters).

Oficialii americani au evidenţiat contribuţia semnificativă a României la securitatea colectivă a Alianţei și au mulţumit încă o dată militarilor români pentru misiunile desfășurate în Afganistan și, în special, pentru suplimentarea, în 2018, a contribuţiei la misiunea Resolute Support, iniţiativă apreciată recent de toate autorităţile decizionale de la Washington. n

Observatorul militarNr. 33 / 16 – 22 august 2017

GARNIZOANA ROMÂNIAuOmagiu adus eroilor marinari. Statul Major al

Forțelor Navale a desfășurat, luni, 14 august, o ceremo-nie militară și religioasă cu depuneri de coroane de flori, în memoria celor care își dorm somnul de veci în adân-cul apelor, la Monumentul Crucea Marinarilor, de pe fa-leza din Constanţa, și la Monumentul Marinarului Erou, de la Muzeul Marinei din Mangalia. La activități au luat parte reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, ai autorităţilor publice locale, Bisericii Ortodoxe Române,

ligilor și asociațiilor profesionale ale marinarilor, vete-rani de război, ofiţeri în rezervă și în retragere.uSăptămâna spiritualității marinărești. În perioa-

da 9-14 august, reprezentanții Forțelor Navale au organi-zat Săptămâna spiritualității marinărești, prilej cu care au avut loc lansări și prezentări de carte, expoziție de pictu-ră, concerte de muzică clasică și spectacole de muzică populară și ușoară. Astfel, la Constanța, artiștii cercului militar din localitate au susținut două spectacole de mu-zică și dans: joi, 10 august, pe Faleza Cazinoului, în fața statuii lui Mihai Eminescu, în intervalul orar 18.00-20.00; sâmbătă, 12 august, în Portul Militar Constanța, cu oca-zia Zilei Porților Deschise, în intervalul orar 9.00-14.00.Grădina Cercului Militar din Mangalia a fost gazda unor manifestări cultural-artistice, activități cu acces gratuit pentru public, astfel: 9 august, prezentare de carte cu ti-tlul De-ale marinarilor, autor Marian Moșneagu, un verni-saj de pictură cu tematică marină și un spectacol folcloric susținut de Alina Ploae; 10 august, Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere Alexandru Ioan Cuza – filiala Mangalia, a lansat volumul cu titlul La mar-ginea imperiului, scris de Cristian Cealera, iar Ion Dordoi a susținut un spectacol folcloric; 11 august, artistul plastic bulgar Ivan Mincev a expus o colecție de pictură pe sticlă cu tema Marea, ziua încheindu-se cu spectacolul artistic de muzică populară susținut de Marcel Avram; 12 august, spectacolul artistic de muzică și poezie prezentat de artiștii Cetății Callatis, în cadrul manifestării artistice cu titlul Seara Solteris; 13 august, recital Nicolae Vicol; 14 august, Seara Tinemar, un spectacol de muzică și poezie.uGeniștii, din nou în sprijinul populației. La începu-

tul acestei luni, la solicitarea Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement din București, militari din Batalionul 3 Geniu au instalat o deschidere de pod jos metalic, în zona podului de cale ferată din Parcul Herăstrău. Podul are o lungime de 10 metri și o lățime de patru metri. Cunoscuții constructori de poduri militare din Buzău au fost, încă o dată, la datorie, de această dată în sprijinul bucureștenilor. Aceștia, pentru a se plimba în siguranță prin parc, aveau nevoie de o trece-re sigură peste o porțiune a lacului.uCSA Steaua, alături de copiii din sectorul 5 al

Capitalei. Clubul Sportiv al Armatei Steaua București și Centrul Cultural și de Tineret Ștefan Iordache, cu sprijinul Primăriei Sectorului 5, continuă să-i bucure pe cei 50 de copii din cadrul proiectului Vara urbană #refresh5, care deprind tainele înotului. Pe lângă inițierea în această dis-ciplină sportivă, lecțiile urmăresc și latura educativ-forma-tivă, de integrare și dezvoltare socială a copiilor, precum și implementarea obiceiurilor sănătoase și combaterea efectelor negative ale dezvoltării societății moderne. Prin eforturile comune ale instituțiilor partenere, proiectul se derulează pe toată perioada vacanței de vară, de două ori pe săptămână, marți și joi, la bazinul de polo din cadrul Complexului Sportiv Steaua-Ghencea, sub atenta îndru-mare a antrenorilor steliști.uTrei titluri naționale pentru atleții steliști. De cu-

rând, la București, pe stadionul Iolanda Balaș-Soter, a avut loc etapa finală a Campionatelor Naționale de atletism rezerva-te juniorilor I. Sprintera Marina Baboi (foto) a cucerit două me-dalii de aur. La proba de 100 metri plat, ea a trecut prima linia de sosire, cu timpul de 11,90 se-cunde. La 200 metri, alergătoa-rea stelistă a oprit cronometrele la timpul de 24,60 secunde. Un alt titlu național a fost cucerit de Adina Amzucu, la săritura în înălțime, ea trecând peste ștacheta de 1,70 metri.

M inistrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu, împreună cu șeful Statului Major General,

generalul Nicolae Ciucă, au vizitat vineri, 11 august, unităţi militare din Târgoviște.

În cadrul vizitei de lucru desfășurate la sediul Batalionului 114 Tancuri Petru Cercel, ministrul apărării naţionale a fost informat de echipa de conducere a unității cu privire la misi-unile şi obiectivele militarilor din sub-ordine. De asemenea, oficialilor MApN le-au fost prezentate terenurile de instrucţie, echipamentele şi tehnica de luptă din dotarea unității.

Echipa de conducere a MApN s-a întâlnit şi cu personalul Batalionului 22 Transport Dâmbovița și s-a informat cu privire la situația încadrării cu personal și starea tehnicii din dotare, dar şi la ne-voile de sprijin din partea ministerului.

Tot în cadrul vizitei din garni-zoana Târgoviște, ministrul Adrian Țuțuianu și generalul Nicolae Ciucă s-au deplasat la sediul Bazei 1 Logistice Teritoriale Carpatica și la Centrului 185 Mentenanță Radu cel Mare, unde le-au fost prezentate depozitele și infrastruc-tura unității, precum și o sinteză a misi-

Vizită de lucru în garnizoana Târgoviște

unilor efectuate. De asemenea, minis-trul apărării naționale a vizitat cercul militar din oraș și a manifestat interes în a identifica, împreună cu autoritățile publice locale, soluții optime prin care această clădire, construită în perioada 1906 – 1907, să intre într-un program de reabilitare și renovare.

La Policlinica Militară din Târgoviște, personalul medical a in-format echipa de conducere a MApN cu privire la condițiile în care își desfășoară activitatea și a prezentat proiectele de modernizare a infras-tructurii și de dotare cu aparatură medicală performantă. n

3

Șeful Gărzii Naţionale a statului Alabama (ALNG), general-maior

Sheryl Gordon, a conti-nuat, săptămâna trecută, vi-zita în țara noastră. Distinsul oaspete s-a întâlnit cu șefii categoriilor de forţe ale ar-matei, a participat la un exer-ciţiu al vânătorilor de munte și a vizitat, printre altele, Academia Forţelor Aeriene, Academia Forţelor Terestre, Școala de Aplicație pen-tru Unități de Luptă Mihai Viteazul, Școala Militară de Maiștri Militari și Subofiţeri a Forţelor Terestre Basarab I și Centrul Naţional de Instruire Întrunită Getica din Cincu.

Marți, 8 august, șeful ALNG, însoțit de coman-dantul Comandamentului Multinațional de Divizie Sud-Est, generalul de bri-gadă Daniel Petrescu, a luat parte la un exercițiu

Cooperare româno-americanădemonstrativ de instrucție alpină, executat de militari ai Batalionului 21 Vânători de Munte General Leonard Mociulschi, în poligonul Cheile Râșnoavei, și a vizitat comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa din Brașov. Joi, 10 august, generalul-maior Sheryl Gordon și generalul de brigadă Daniel Petrescu au fost prezenți la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu. Cu această ocazie, ei au participat la un briefing al comandantului (rectorul) academiei, general de bri-gadă prof.univ. dr. ing. Ghiţă Bârsan, și au vizitat spaţiile în care se derulează proce-sul de formare a ofiţerilor de comandă din Forţelor Terestre. În aceeași zi, gene-ralul-maior Sheryl Gordon și generalul de brigadă Daniel

Petrescu au vizitat și Școala de Aplicație pentru Unități de Luptă Mihai Viteazul din Pitești. Comandantul școlii, colonel Marian Bae, a prezentat oaspeților rolul și locul instituției în cadrul Forțelor Terestre, instituţia, sălile de specialitate și simu-latoarele pentru conduce-

rea și executarea tragerii cu armamentul de pe tehnica blindată, precum și baza lo-gistică și didactică utilizată în pregătirea tanchiștilor și auto-mobiliștilor. n

La realizarea articolului au contribuit: maior Daniel

Dorobanțu, căpitan Laura Popa, soldat Silvia Voinescu

Ministrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu, împreună cu șeful Statului Major General,

generalul Nicolae Ciucă, și cu secre-tarul de stat Florin-Lazăr Vlădică, au avut joi, 10 august, la sediul MApN, o întrevedere cu o delegaţie a com-paniei Elbit Systems, unul dintre cei mai importanţi investitori străini în industria românească de apărare. La întâlnire au luat parte reprezentanţi ai Ministerului Economiei și Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat. În cadrul discuțiilor, a fost analizat stadiul programelor de în-zestrare și au fost centralizate cerinţele operaţionale ale capabilităţilor nece-sare armatei, astfel încât termenele de planificare să fie respectate, conform angajamentelor luate de Guvernul României. De asemenea, au fost pre-

zentate posibilităţile de transfer de tehnologie în țara noastră.

În aceeași zi, ministrul apărării naționale, Adrian Țuțuianu, împre-ună cu ministrul economiei, Mihai Fifor, senatorul Titus Corlățean, secre-tarul de stat din Ministerul Economiei, Ion Radu, și directorul general al Romarm SA, general (r) Constantin Croitoru, au efectuat o vizită de lu-cru la cele trei unități ale industriei de apărare din județul Dâmbovița, respectiv UPS Dragomirești, Auto-mecanica Moreni și Uzina Mecanică Mija. În acest context, ministrul Adrian Țuțuianu a subliniat deschiderea Ministerului Economiei de a se im-plica activ în procesul de înzestrare al Armatei României, evidențiind, în același timp, dorința MApN de a cola-bora cu firmele românești din industria

de profil. De asemenea, au fost anali-zate prioritățile de dezvoltare ale celor trei societăți comerciale, dar și aspecte privind colaborarea cu MApN până la sfârșitul anului 2017 și perspective-le pentru perioada 2018-2020.

Cu această ocazie, ministrul Țuțuianu a reiterat faptul că dezvolta-rea industriei naționale de apărare atra-ge, după sine, și crearea de noi locuri de muncă, dar cel mai important beneficiu este faptul că dezvoltarea economică este principala soluție pentru securitatea națională.

La rândul său, ministrul economiei, Mihai Fifor, a îndemnat reprezentanții firmelor de profil să analizeze cu mare atenție evoluția pieței de profil și să continue procesul de retehnologi-zare, astfel încât să poată răspundă cerințelor Armatei României. n

Înzestrarea armatei, o prioritate

Oaspetele american şi şeful SMFT, general de brigadă Ovidiu Uifăleanu.


[email protected] Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia, Lucian Liche și Marius Sfârlea

Oficialităţile au cinstit aşa cum se cuvine

memoria înaintaşilor.

Recunoştinţă eroilor.

Urmaşii vânătorilor de munte prezintă onorul.

EVENIMENT

În memoria Eroilor de la Porțile de Fier ale MoldoveiÎn zilele de 10 și 11 august, autoritățile locale din Târgu Ocna, Slănic-Moldova și Pârgărești, împre-ună cu Brigada 61 Vânători de Munte General Virgil Bădulescu și Brigada 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa, au celebrat Centenarul luptelor de la Coșna și Cireșoaia.

Acum 100 de ani, militarii români închideau alte porți ale Moldovei inami-

cilor germani și austro-ungari. Denumirile de Cireșoaia, Coșna, Măgura Ocnei intrau în memoria poporului român. Au fost lupte grele, cu foarte multe atacuri și contraatacuri, pe diferențe mari de nivel. Acești munți au fost udați din plin de sângele ostașilor căzuți la datorie. Sub conducerea unor comandanți destoinici, Măria Sa Soldatul Ro-mân a demonstrat lumii că știe să lupte cu eroism.

Au fost atacuri la baionetă, zi și noapte, pe pante și văi mari, cu regimente care au pierdut mai mult de jumătate din efectiv, eroi cunoscuți și necunoscuți, din toate păturile societății românești ale acelor vremuri gre-le. Au luptat cu dârzenie, știind că erau ultimele redute ale României. Și au reușit! Aici a primit botezul focului primul ba-talion al vânătorilor de munte, în noaptea de 10 spre 11 august 1917, după un marș istovitor de la Târgu Neamț, executat în doar patru zile. Și-au tras puțin sufletul și au intrat în focul luptei. Alături de infanteriști, artileriști,

Erwin Rommel, cunoscut lumii drept Vulpea Deșertului din Al Doilea Război Mondial, ce a elo-giat în memoriile sale eroismul românilor din acele lupte.

Peste 100 de ani, urmașii ace-lor viteji vânători de munte au acordat onorul înaintașilor prin-tr-o serie de activități în care au avut aproape autoritățile publice din zonă, dar și pe mulți locuitori ai urbei, ai comunelor limitrofe și turiști.

Ziua de 10 august a debutat cu trei ceremonii militare și religi-oase consecutive, desfășurate la schitul Cuviosul Eftimie cel Mare, dispus pe una dintre pantele ma-sivului Cireșoaia, închinat eroilor neamului românesc, la Mausoleul Măgura Ocnei, de lângă Târgu Ocna, și la Monumentul Eroilor și la mormântul eroului Constantin Mușat, de pe vârful Coșna. Găr-zile de onoare au fost constituite din militari din cele două brigăzi de vânători de munte. Uniți, așa cum le este spiritul, aceștia duc

cavaleriști, grăniceri, ei au trans-format aceste locuri în Porțile de Fier ale Moldovei. Trebuie specificat faptul că, în luptele de pe muntele Coșna, a fost rănit și generalul, pe atunci locotenent,

Măgura Ocnei, un simbol al luptelor din urmă cu 100 de ani.

Observatorul militar 5Nr. 33 / 16 – 22 august 2017

Copiii au participat la o adevărată și dură lecție de istorie.

Sute de localnici au luat cu asalt Cimitirul cu tunuri din Târgu Ocna.

În memoria Eroilor de la Porțile de Fier ale Moldovei

cu mândrie mai departe și fac cu-noscut lumii eroismul, dârzenia și spiritul lor de sacrificiu.

În după-amiaza aceleiași zile, la Cimitirul Eroilor din Slănic-Moldova, a avut loc o altă ceremonie pentru militarii români, germani, unguri și ruși căzuți la datorie pe acele locuri. Primăria orașului dorește transformarea acestuia într-un ci-mitir internațional al eroilor.

De apreciat că, peste tot, la toate ceremoniile, au fost prezenți mulți copii. Cei mici au participat la o adevărată lecție de istorie, poate prea dură, dar așa au aflat de ce acum ei sunt români.

Seara, atunci când soarele tocmai apunea, vânătorii de

munte s-au retras cu torțe din centrul orașului Târgu Ocna către Cireșoaia, Coșna și Măgura Ocnei, însoțiți de aplauzele unei nume-roase asistenţe. Cu toate că au fost distanțe de câțiva kilometri, aceștia au mers alături de militari până la destinație. Nimeni nu s-a plâns de urcuș, de efort. Eroii merită mai mult, spuneau copiii, semn că astfel de activități lasă ceva în memoria celor mici.

Vineri, 11 august, orașul Târgu Ocna a adus cel mai pro-fund prinos de recunoștință. Aproape întreaga suflare a acestui oraș-stațiune s-a adu-nat la Cimitirul Eroilor de la Biserica Sfântul Nicolae sau cimitirul cu tunuri, așa cum este cunoscut de localnici, unde, în prezența autorităților publice locale și județene, împreună cu reprezentanți ai instituțiilor naționale, a avut loc cea mai impresionantă manifestare de cinstire a eroilor neamului. Au participat consilierul de stat în Administrația Prezidențială, Constantin Dudu Ionescu, minis-trul pentru Relația cu Parlamentul, Viorel Ilie, secretarul de stat la Departamentul Centenar din

susținut alocuțiuni. Consilierul de stat în Administrația Prezidențială, Constantin Dudu Ionescu, a dat citire mesajului transmis cu această ocazie de președintele României, Klaus Iohannis.

Ceremonia s-a încheiat cu de-filarea vânătorilor de munte din cele două mari unități și a tehnicii blindate compuse din autovehi-cule URO VAMTAC și TAB-79.

Guvernul României, Cristian Ioan Videscu, general (r) Vasile Apostol, colonel Vasile Cristea, împuternicit la comanda Brigăzii 61 Vânători de Munte, colonel Cristian Teglaș, comandantul Brigăzii 2 Vânători de Munte, arhiepiscopul Roma-nului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Ioachim însoțit de un sobor de preoți și credincioși, parlamentari, reprezentanți ai autorităților pu-blice locale, ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor Regina Maria, Asocia-ţiei Naţionale Tradiţii Militare Românești Regimentul 3 Artilerie 1877 și un numeros public.

S-a efectuat un TeDeum în me-moria eroilor căzuți la datorie, s-au acordat diplome și distincții și s-au

Alături de militari, au defilat și membrii Asociaţiei Naţionale Tradiţii Militare Românești Regimentul 3 Artilerie 1877.

Ziua a continuat cu vernisaje-le expoziţiei de cartofilie Regele Ferdinand I, colecția ing. Mihai Ceucă, a fotoexpoziţiei cu docu-mente de arhivă despre luptele de la Coșna și Cireșoaia, colecția prof. Vilică Munteanu, a expozi-ţiei cu obiecte din Primul Război Mondial, colecția Vasile Boboc, în holul primăriei din Târgu Ocna. În sala Consiliului Local din oraș, au avut loc lansările cărților Zile de foc la porţile oraşului Târgu Ocna, Centenarul luptelor de la Coşna şi Cireşoaia (1917-2017), de Corneliu Stoica, Istoricul Regimentului 14 Dorobanţi Roman (1872-1944), de Sorin Grumuș, și prezentarea cărţii File de istorie, scrisă de ge-neralul (r) Vasile Apostol. A urmat proiecția filmului documentar Oituz, a treia poartă de fier a Moldovei, realizator colonel (r) dr. Ion Petrescu. Ziua s-a încheiat cu un simpozion cu tema Din tainele Războiului Întregirii Neamului pe meleaguri trotuşene. Invitaţi au fost generalii Vasile Apostol și Nicolae Matei, conf. dr. Ioan Dănilă, profesorii Vilică Munteanu și Corneliu Stoica, istoricul Sorin Grumuș, colonelul (r) Paul-Valerian Timofte și Corneliu Cristea. La 13 august, a avut loc lansarea ediției de lux a cărții Valea Trotuşului –

Enciclopedie, scrisă de profesorul Corneliu Stoica.

Centenarul luptelor de la Coșna și Cireșoaia a fost celebrat așa cum se cuvine. Trebuie re-marcată implicarea autorităților județene din Bacău, a primăriilor din Târgu Ocna, Slănic-Moldova și Pârgărești, a clerului ortodox și romano-catolic, a locuitorilor orașelor și comunelor din zonă, a turiștilor, precum și a vânători-lor de munte din România, sosiți de la sute de kilometri inclusiv cu tehnică blindată. Un efort pentru memoria unor români ce nu au dat înapoi, ci cu prețul vieților celor 14.000 de militari căzuți la datorie au oprit ofensi-va inamicului acolo, la Porțile de Fier ale Moldovei.

Suntem prezenți aici pentru a onora sacrificiul, eroismul, dârzenia şi curajul înaintaşilor noştri. Suntem legați sufleteşte de Cireşoaia, Coşna, Măgura Ocnei. Pe aceste locuri, vânătorii de munte, după patru zile de marş forțat de la Târgu Neamț, şi-au primit botezul focului. Au luptat şi murit pentru țară şi neam. Noi, cei de astăzi, îi onorăm aşa cum se cuvine, le aducem prinosul nostru de recunoştință şi ducem mai departe tradițiile şi faptele lor de arme, a declarat colonelul Vasile Cristea, împuternicit la comanda Brigăzii 61 Vânători de Munte. n

La Crucea Vânătorilor de Munte de la Cireșoaia.

Măgura Ocnei, un simbol al luptelor din urmă cu 100 de ani.


Locotenent-colonel Daniel Burlacu

LINIA ÎNTÂI

O astfel de subunitate am regăsit-o în Baza militară aeriană Kandahar, locul

unde sunt dislocați militarii Batalionului 151 Infanterie

QRF, extremă urgență!

QRF, în traducere forţă de reacţie ra-pidă, este o subunitate pregătită să acţioneze urgent în caz de incident, atunci când lupta cu secundele este esenţială, iar concentrarea trebuie să fie maximă.

Protecția Forței Lupii Negri în Afganistan. QRF-ul este pregătit 24 de ore din 24. Aşa cum indică şi numele, militarii din această structură sunt gata de acţiune în cel mai scurt timp, din momen-tul în care au fost alertaţi. Ei

ştiu că de timpul lor de reacţie depinde, în caz de incident, viaţa camarazilor aflaţi în pericol.

În ziua când am realizat do-cumentarea, QRF-ul era asigurat de plutonul 1 infanterie, din cadrul Companiei 2 WolfPack, comandat de locotenentul Ionuț Popa. Subunitatea nu era la primul serviciu de acest gen, însă atenţia şi concentrarea erau maxime. La un moment dat, liniştea a fost risipită de un apel ferm prin staţia radio: Activaţi QRF! Atunci, totul s-a schimbat. Fiecare militar a sărit de la locul unde era şi a zburat la echipare. Vesta antiglonţ, casca de protecţie, armamen-tul, tot echipamentul, într-un cuvânt, a devenit scut pentru militari. Toată această mişcare se execută în linişte. Se auzeau doar ordine scurte. Şoferii au fugit la MRAP-uri şi au pornit

motoarele. Top-coverii au pre-gătit mitralierele, iar sanitarul a verificat trusa de prim ajutor şi tărgile. Îmbarcarea! Şi maşinile blindate au plecat spre locul de pregătire a misiunii. Ajunşi aco-lo, comandantul companiei şi un ofiţer din statul major le-au precizat misiunea. O ultimă rugăciune şi...acţiune!

MRAP-urile au ieşit rapid în zona de responsabilitate. Lupii negri erau atenţi la orice mişcare din zonele prin care treceau. Traficul, destul de aglo-merat pentru o astfel de oră, încerca parcă să îi oprească. Dar măiestria şoferilor este definito-rie în aceste cazuri. Top-coverii vegheau de sus. Îngerii păzitori, cu mitralierele lor, erau gata de acţiune. Adrenalina plutea în aer. După câteva minute, QRF-ul era la locul indicat.

Polițiştii afgani bănuiau că ceva nu este în regulă într-o zonă din apropierea unui sat. S-au urmat procedurile stan-dard pentru acest caz. Calmi, riguroşi, disciplinaţi, militarii ieşeni au verificat tot, teren, persoane, maşini. Au colaborat cu polițiştii afgani. Îngrijora-rea lor nu s-a confirmat. Însă, nimeni nu s-a supărat. Orice semnal este binevenit. A fi prevăzător este esenţial aici în Afganistan.

Am verificat o ameninţare cu dispozitiv exploziv improvizat, a declarat comandantul QRF-ului, locotenent Ionuț Popa. Misiu-nea de QRF este una dintre cele mai dinamice acţiuni pentru un pluton. Deplasarea şi protecţia militarilor sunt foarte importante în astfel de activităţi. n

Locotenentul Ionuţ Popa, alături de liderul satului.

În misiune de patrulare.


Maistrul militar Gheorghe Damian, la datorie.

Locotenent-colonel Daniel Burlacu

LINIA ÎNTÂI

Maeștrii MRAP-urilor

Întreţinerea, exploatarea şi reparaţiile autovehiculelor executate la timp şi de calitate asigură luptătorilor condiţii optime pentru îndeplinirea misiunilor. În cadrul Elemen-tului Național de Sprijin, există o echipă de mentenanță care se ocupă de asigurarea operativității tehnicii militare.

O patrulă tocmai sosise în bază. MRAP-urile (vehicule rezistente la ambuscade şi

mine) au fost parcate într-o zonă specială destinată lor. Trapele s-au deschis, iar militarii au coborât şi şi-au scos căştile şi vestele antiglonţ. Şoferii au trecut la verificarea autovehiculelor. Unul dintre ei a sesizat ceva în neregulă la MRAP-ul său. Imediat l-a dus la atelier, unde membrii echipei de mentenanţă îşi au comandamen-tul de lucru. A vorbit cu caporalul Silviu Capeti şi acesta a venit lângă maşină. A inspectat-o şi i-a spus şoferului că problema tehni-

că va fi rezolvată în cel mai scurt timp. O strângere de mână între camarazi şi s-a trecut la treabă. Maeştrii MRAP-urilor, denumiţi aşa datorită cunoştințelor în dome-niul tehnicii blindate, au trecut la remedierea defecţiunii. Era ceva urgent... Timpul s-a scurs repede. Ce conta că afară soarele dogorea, iar praful... era peste tot! Echipa de mentenanţă muncea de zor. Chei, dispozitive şi alte lucruri necesare treceau dintr-o mână în alta. Gata, s-a rezolvat!, s-a auzit o voce. O ultimă verificare şi totul funcţiona normal.

Maistrul militar Gheorghe Damian s-a uitat la subordonaţii lui şi a zis: Nu a fost nimic greu, deh ...praful şi căldura. Maşini

bune MRAP-urile astea. La câţi kilometri fac pe aici şi în ce condiţii de drum, rezistă foarte bine. Să nu mai vorbim de protecţia pe care o asigură camarazilor noştri. După un timp, au venit şi infanteriştii. S-au convins de lucrarea făcută de cei din echipa de mentenanță. Le-au mulţumit, şi-au strâns mâinile şi s-au îmbrăţişat. Apoi au luat pe ei echipamentul de protecţie şi... la drum, încrezători în ei şi în maşini-le lor de luptă.

Oricât de bună ar fi o maşină, ea are nevoie să fie exploatată şi întreţinută corect şi la timp. Mecanicii din cadrul Elementu-lui Național de Sprijin sunt acei maeştri care au grijă ca maşinile de luptă să fie operative. Am vrut să-i

cunoaştem mai bine pe cei care, în ultimele cinci luni, au muncit enorm în acest sens. Iar rezultatele au fost vizibile: capacitatea opera-tivă a MRAP-urilor a fost aproape întotdeauna 100%. Aşadar, le-am făcut o nouă vizită şi, bineînţeles, ei erau tot în acţiune.

Maistrul militar Gheorghe Damian se afla pe punctul de a

începe o nouă lucrare la un MRAP. Are două misiuni la activ, ambele în Afganistan. Ne-am adaptat aici în condiţii foarte bune, a spus el. Am beneficiat şi de sprijinul partenerilor americani pentru a ne îndeplini misiunea aşa cum trebuie.

Caporalul Silviu Capeti lucra la un motor. La noi tot timpul este ceva de făcut, a zis caporalul. Adevărul este că ai o mare satisfacţie când îi vezi pe băieţi că plecă de aici cu maşinile şi nu se întorc decât pentru revizii. Dacă îţi place ceea ce faci, este mult mai uşor. În timp ce schimba filtrul de aer la maşină, caporalul Capeti ne-a mai declarat: Colegii mei, infanteriştii, sunt foarte mulţumiţi de MRAP-uri. Noi ne-am

specializat pe ele şi este din ce în ce mai uşor. Maşinile încep deja să nu mai aibă secrete. Este mai greu cu dorul de casă, de familie.

Maiorul Mihai Crîşmariu a fost locţiitor tehnic al batalionului în două misiuni şi are o părere foarte bună despre MRAP-uri. Le apreci-ază valoarea, mai ales acum când le ştie şi micile secrete. Am dispus

de manuale şi am studiat mult, toţi pe bucăţica lui, a declarat maiorul Mihai Crîşmariu. Acum putem rezolva orice problemă tehnică apare. Avem o strânsă legătură cu toţi militarii din echipa Elementului Național de Sprijin. Lucrările de o complexitate mai mare le facem aici, în bază, şi avem o colaborare foarte bună cu partenerii americani. Despre profesionalismul militarilor de aici vorbesc rezultatele. Am avut întotdeauna un procent aproape maxim de operativitate a tehnicii. O mare contribuție în această direcție au avut-o şoferii din cadrul batalio-nului, care au experiență şi ştiu cum să exploteze cât mai eficient tehnica din dotare. n

O echipă de... maeştri!


INSTRUCŢIE

Comandantul unei baterii din Batalionul 1 Rachete Antiae-riene KUB, care face parte din

Regimentul 61 Rachete Antiaeriene Pelendava, este maiorul Cornel Giurcă. De 18 ani, de când a ieşit de pe băncile academiei, se află în această unitate. A urcat pe rând treptele scării ierarhice, de la şef staţie la comandant de pluton, respectiv comandant de baterie, din 2008. Armata acum este una profesi-onistă, iar pregătirea pentru tragere decurge mult mai uşor. Cunoştinţele teoretice există, iar noi insistăm pe de-prinderi practice. Ne dorim ca acestea să devină automatisme.

Pe timpul unei trageri specifice, cea mai dificilă parte o reprezintă căutarea, prinderea şi însoţirea ţintei. Aplicaţiile din poligonul de trageri sol-aer de la Capu Midia sunt cele mai importante şi contea-ză foarte mult la pregătire. Una este să lucrezi zi de zi, câte şase-şapte ore, şi alta este instrucţia la două-trei zile, şi la rece. Pregătirea în cazarmă înseamnă reluarea cunoştinţelor teoretice, dar şi consolidarea lor prin practică. Militarii merg la teh-nică şi se antrenează pe... avioane civile. Înainte o făceau pe... avioane de luptă, care erau mai rapide. Este bun şi acest antrenament, este unul real şi ne ajută foarte mult. Maiorul Giurcă mai spune că, oricât de nemulţumiţi ar fi unii dintre ei cu faptul că pleacă în aplicaţii, până la urmă, tot acolo se simt rachetişti cu adevărat.

Tehnica este învechită şi partea dificilă este că rămânem şi fără piese de schimb... Fac totul din plăcere, îşi doresc să iasă totul bine şi asta este

Tehnica din dotarea militarilor Batalionului 1 Rachete Antiaeriene KUB este cam învechită și, uneori, piesele de schimb greu de procurat. Cu toate acestea, deseori, rachetiștii reușesc să depășească cu zâmbetul pe buze problemele cu care se confruntă.

Maior Cornel Giurcă

Caporal Claudiu Silistraru

Caporal Adrian Găluţ

Tehnica este învechită şi partea dificilă este că rămânem şi fără piese de schimb.

Mi-a plăcut această armă, am moştenit-o, zic eu, de la tatăl meu.

Din punct de vedere salarial, nu mai este o diferenţă prea mare între soldat şi subofiţer, asta este realitatea.

motivaţia lor. Este chiar o provocare faptul că trebuie să explice militari-lor de ce este nevoie să-şi remedi-eze singuri problemele apărute la tehnică. După atâtea restructurări, s-a cam slăbit şi structura de repara-ţii a tehnicii militare. Asta înseamnă că echipajul este obligat să-şi reme-dieze unele defecte singur. Piesele sunt pe sfârşite, dar multe pot fi înlocuite cu unele cumpărate din comerţ, doar că fondurile primite nu acoperă nevoile. O altă proble-mă constă în faptul că, în cazul în care un furtun se sparge, militarii trebuie să aştepte în jur de două luni pentru a face rost de piesă prin procedura actuală de achiziţii.

această armă, am moştenit-o, zic eu, de la tatăl meu, fost subofiţer în aceeaşi unitate militară. I-a plăcut armata, aşa că a dorit cu orice preţ să-i calce pe urme. A fost tare bucuros atunci când a aflat că, din cele 22 de locuri disponibile, unul a reuşit să-l ocupe el. Claudiu, de mai bine de 11 ani, are aceeaşi funcţie: servant grupă asamblare rachete. Verific fiecare comparti-

Coleg cu Claudiu, tot din 2006 militar, este şi caporalul Adrian Găluţ. Iniţial a fost poliţist militar. Apoi, după ce a încercat să intre în corpul subofiţerilor de două ori, fără succes însă, deşi examenul îl luase, dar nu prinsese loc, a decis să-şi schimbe arma, în 2010. A de-venit rachetist şi, în prezent, este încadrat pe funcţia de operator CRCD (complex radiotehnic de cer-cetare şi dirijare). Lucrul la complex este în echipă, total diferit de ceea ce făceam ca poliţist militar, în speţă pază. La prima aplicaţie am partici-pat chiar din 2011, dar am fost doar rezervă. Apoi, după o pauză de patru ani, am lansat pentru întâia oară. Senzaţia este de nedescris. Emoţia te părăseşte doar în momentul în care şi racheta îţi atinge ţinta. Pentru asta se antrenează prin diferite aplicaţii, ca să execute o misiune ca aceasta, o dată pe an.

Adrian a participat şi la concursul subofiţerul/soldatul anului, în 2009, şi a obţinut locul întâi pe regiment. De asemenea, şi-a dorit foarte tare să intre în corpul subofiţerilor, dar acum gândeşte altfel. Din punct de vedere salarial, nu mai este o diferenţă prea mare între soldat şi subofiţer, asta este realitatea. În schimb, subofiţerul are mult mai multe responsabilităţi. Unde mai adaugi că, dacă te duci la curs pentru subofiţeri, mai este şi familia pe care trebuie să o întreţii, iar beneficiile nu acoperă efortul şi sacrificiul pe care le faci. Sunt mulţumit cu funcţia pe care o deţin, cu unitatea din care fac parte şi asta este tot ceea ce contează acum. n

Obiectiv: adaptare continuă!

Ne-ar plăcea să primim mai mult de o singură rachetă la trageri, care este de evaluare directă. Ar fi fost mult mai bine să fi avut una sau două de antrenament, iar apoi cea de evaluare. Atunci când este o singură rachetă, rezultatele tragerii sunt ori foarte bune, ori foarte slabe.

Tot din Batalionul 1 face par-te şi caporalul Claudiu Silistraru. Stagiul militar l-a făcut în 2004, în regiment, iar din 2006 s-a hotărât să se angajeze în armată. M-a atras

ment al rachetei, montez cartuşele pirotehnice cu mare grijă, introduc aer în balonul sferic, minim 330 de atmosfere, o pregătesc pe aparatură ca şi cum ar fi în aer, îi oferim o ţintă falsă ca să vedem dacă funcţionea-ză, îi montez aripile şi o dăm spre baterii pentru a fi trasă. Îi place ce face şi asta pentru că are o funcţie importantă, care presupune multă atenţie şi răspundere. Până în pre-zent, a participat la cinci misiuni la Capu Midia.

Sergent Cristian [email protected]


[email protected] Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Maistru militar principal Paul Labău

Comandor Daniel Radu

Pentru mine este o plăcere și o mândrie să lucrez cu acest elicopter. Chiar dacă este mai vechi ca și concept, din punctul meu de vedere este o bijuterie tehnică.

IAR-316B este foarte bun pentru prima fază de instruire, cea în care îl folosim noi. Un elicopter docil, dar trebuie să ai puterea să-l asculți, mai ales să-l simți. Unul dintre elementele sale de ajutor în instruirea tinerilor cursanţi este vizibilitatea pe care o oferă cabina de pilotaj.

ALMA MATER

Oamenii din spatele legendeiElicopterul IAR-316B este o aeronavă dragă multor

elicopteriști. Pentru mulți dintre ei, este acea libelulă

fâșneață care i-a ajutat să se transforme din pietoni

în piloți.

Elicopterul IAR-316B, Alouette, așa cum este cunoscut în lu-mea aviației, se află în dotarea

Școlii de Aplicație a Forțelor Aeriene Aurel Vlaicu de la Boboc. După trans-formările prin care au trecut Forțele Aeriene române, toate aeronavele de acest tip au fost aduse de pe mul-te aerodromuri pe cel de la Boboc. S-a considerat că este mai bine să se găsească doar aici, și să fie destinat exclusiv instrucţiei instituţionalizate. Despre datele tehnice, construcția sa în România sub licență, modul cum și unde a fost folosit, este plin internetul cu informaţii. Cârcotașii ar spune că este vechi, perimat, dar nu știu câți dintre ei au vorbit cu cei ce îl pilotează sau îl exploatează. Pentru că, în spatele longevității sale, a ex-ploatării sale în siguranță, stau mulți oameni care au pus mult suflet și, da, pot afirma că iubesc această libelulă.

Așa că am mers la Școala de Aplicație a Forțelor Aeriene (SAFA) să vorbesc cu oamenii Alouette-ului. I-am găsit la zbor, acolo unde tineri-lor piloți le cresc aripi. De asemenea, instructorii se pregăteau asiduu pentru mitingurile aviatice ce ur-mau. Și nu puține!

Comandorul Daniel Radu este comandantul Grupului Aviație Instrucție de la SAFA. Are 49 de ani, este căsătorit și are doi copii. A absolvit Școala Militară de Ofiţeri de Aviaţie Aurel Vlaicu în anul 1991. Zboară pe elicopterul IAR-316 B din 1988, de la sfârșitul primului an de școală militară, iar în perioada 2009-2012 a zburat pe elicopterul IAR-330 Puma, varianta clasică și cea modernizată. Are o experienţă de zbor de peste 2.000 de ore pe elicoptere, din care, ca pilot instruc-tor, aproape 900 de ore.

Am avut oportunitatea de a zbura ambele tipuri de elicoptere existente în dotarea Forţelor Aeriene, am putut face diferența între ele, re-alizând totodată care sunt cerinţele pentru piloţii tineri aflaţi în instruire la SAFA. Se spune, pe bună dreptate, că odată ce ai pilotat elicopterul Alo-uette, poţi pilota fără probleme orice alt tip de elicopter. Este un elicopter uşor, monomotor, cu aparatură de bord clasică, foarte fâşneț. Trecerea pe IAR-330 a fost mai uşoară pentru

mine şi aici mă refer la tehnica de pilotaj, a declarat comandorul Radu.

O vorbă consacrată la Boboc spune că tinerii vin aici pietoni, cu dorinţa de a deveni piloți. Rolul instructorilor, așa cum este și comandorul Radu, este acela de a transforma acestă dorința în motivație și asta nu se poate realiza decât conștientizându-i pe tineri de faptul că numai ei sunt cei care pot face această schimbare. Le dăruiesc din experiența lor, îi sfătu-iesc, le sunt părinți pe perioada în care se află la modulul de pregătire practică în zbor de la Boboc.

Ei sunt la început de drum, trebuie să avem tact şi răbdare, să-i înţelegem, să-l luăm pe fiecare aşa cum este. Ei

pleacă de aici cu o medie de 60 de ore de zbor. Parcurg trei programe de pregătire, după care, la final, primesc licenţa de pilot militar. Noi suntem aici să-i descoperim, să le formăm caracte-rul, să îi formăm ca luptători în spiritul valorilor Forţelor Aeriene: Integritate, Devotament, Tenacitate. Acesta este rolul nostru. Formăm piloți de elicop-tere şi pentru alte structuri din sistemul național de apărare, în prezent fiind în formare piloți din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a afirmat coman-dorul Daniel Radu.

Cele mai delicate momente din viața instructorilor sunt acelea când simt că studentul nu face pasul de-cisiv în instruire. După acumularea cantitativă a orelor de zbor, tânărul nu are încredere în forţele proprii pentru a putea trece la un alt nivel de instruire. Aici intervin instructorii și le cultivă inițiativa, pentru că orice pilot are nevoie de așa ceva în carieră, în momentele când trebuie să decidă, într-un timp foarte scurt, executarea unei manevre. Cele mai frumoase clipe sunt atunci când cursanţii obțin brevetul de pilot. In-structorii trăiesc aceleași emoții ca ei. Este un brevet pentru întreaga viață.

O altă parte frumoasă a activităţii piloților de IAR-316B este partici-parea la demonstraţiile tactice și mitingurile aeriene. Pe lângă bucuria de a prezenta aeronavele și măiestria piloților, este și întâlnirea de la sol a instructorilor cu foștii elevi.

Ne dorim ca numărul de instruc-tori să fie mai mare, astfel încât să ne putem apleca cu şi mai multă grijă asupra pregătirii studenților şi cur-sanţilor. Acum avem doi piloţi tineri în procesul de formare ca instructori de zbor pe elicopterul IAR-316B, unul din-

tre aceştia este locotenentul Dragoş Ivan, şi sperăm să vină şi alții din urmă. La personalul tehnic de sol, deocam-dată stăm bine. Încercăm să atragem personal tehnic pentru formarea ca tehnicieni de bord, deoarece, în câţiva ani, o parte dintre cei experimentați vor trece în rezervă. Și la ei formarea

Ivan. Și atâta timp cât nu mi-o ia nimeni, eu nu renunț la ea. Tot ce a însemnat zborul cu acest elicopter se poate încadra la momente frumoase. Nu m-a lăsat niciodată la greu, i-am respectat limitele de exploatare şi ca-racteristicile specifice.

Îl iubiți?, l-am întrebat. Da, la nebunie!, mi-a răspuns sincer loco-tenentul Ivan. Și asta spune totul despre pasiune și meserie.

Maistrul militar principal Paul Labău este tehnic de bord la IAR-316B. Are 43 de ani și este promoție 1995. Lucrează la Boboc din 2007. A lucrat și cu aeronava AN 2. La el, aviația reprezintă tradiție de fami-lie. Bunicul său a absolvit școala de maiștri militari de aviație de la Mediaș, prin anii ’50, iar tatăl este absolvent al școlii de aviație de la Boboc, unde a fost pilot instructor tot la Alouette. Acum e rândul său să lase o dâră de condens în aviația militară.

IAR- 316B este elicopterul meu de suflet, cu care aş dori să trec în rezervă peste ceva timp. Îmi trezeşte amintiri

durează mult, aproape la fel ca la un pilot, a încheiat comandorul Radu.

Locotenentul Dragoș Ivan este instructor în formare. Este promoție 2012 și are deja peste 400 de ore de zbor. De loc din București, este absol-vent al Colegiului Național Militar de la Breaza. A considerat că aici, la Boboc, este locul său. A participat anul trecut aproape la toate mitingurile aeriene în care a fost implicat acest tip de elicopter. A ales să rămână la SAFA după absolvire. Dacă va înde-plini toate condițiile de performanță, speră să devină instructor. Este un pas firesc pentru piloții de la Boboc.

Am rămas la prima mea dragoste, IAR-316B, a afirmat locotenentul

plăcute, dar şi neplăcute. Tatăl meu spunea despre elevi că instructorii îi învață să trăiască, nu să zboare, a spus maistrul militar.

Sublocotenentul Sorin Pătrașcu este absolvent al Academiei Forțelor Aeriene, promoție 2016, și este la cursul de bază. Are la activ peste 100 de ore de zbor cu Yak-52 și Eurocop-ter 120. O să-și continue activitatea la escadrila de elicoptere de la Mihail Kogălniceanu.

Alouette are ceva ani, dar răs-punde foarte bine la comenzi şi nu am nicio reținere să zbor cu acesta. Trebuie să fii atent cu el şi să sincronizezi co-menzile în timpul zborului, a declarat sublocotenentul Pătrașcu. n

Observatorul militar10 Nr. 33 / 16 – 22 august 2017

MAIŞTRI MILITARI

Maistru militar principal Gheorghe-Marius Irimia

Fără colegii mei nu aș fi avut aceleași rezultate și satisfacții profesionale. Ei sunt ca a doua mea familie.

Am învățat să-i respect pe ceilalți, pentru că doar așa poți fi respectatȘtiți cum ajungi să fii expert în simulare? …Fiind absolut onest. Cel puțin asta a fost senzația pe care am avut-o după discuția cu maistrul militar principal Gheorghe-Marius Irimia, expert în Cen-trul de Instruire, Simulare și Evaluare (CISE) din Statul Major al Forțelor Navale.

Este unul din originalele piei roșii (denumire dată celor din CISE după echipamentul din dotare),

pentru că maistrul principal Irimia lucrează în această unitate de elită a Forțelor Navale de la opt luni după înființarea acesteia, adică de aproa-pe 10 ani. Marius Irimia este unul dintre oamenii care iubesc marina, s-a îndrăgostit de ea chiar înainte să o vadă și, chiar dacă relația lor a fost tumultoasă o perioadă, el s-a încăpățânat să o iubească și... să fie și iubit de ea, până la urmă.

Totul a început în Liceul Militar de Marină de la Constanța, unde au fost puse bazele a tot ceea ce a urmat, chiar dacă ultimii doi ani i-a făcut la liceul industrial cu profil naval din Giurgiu. La 14 ani să speli, să calci, deșteptare la 5.30, înviorare iarna, toate m-au format ca om. Consider că sunt un om corect, cinstit. Am învățat să-i respect pe ceilalți, pentru că doar așa poți fi respectat, ne spune interlocuto-rul nostru. Matematica era să-i pună capăt ambițiilor de a fi marinar, dar și fotbalul, pe care-l practică împătimit și organizat. N-am avut timp de mate-matică, pentru că mi-a plăcut fotbalul. Poate de aceea n-am ajuns ofițer.

E o mărturisire onestă a ambițiilor maistrului Irimia. De altfel, a și urmat cursurile Academiei Navale Mircea cel Bătrân, dar pentru un singur an nu-

Maior Bogdan [email protected]

mai, pentru că așa a fost să fie. Ultimii doi ani de liceu, petrecuți la Giurgiu, i-au întărit moralul, dar l-au și convins de calitatea învățământului de mari-nă, determinându-l să continue visul de a deveni marinar. Anii trei și patru de liceu au fost cei mai buni din viața mea din punct de vedere al libertății. Directorul Liceului industrial de mari-nă de la Giurgiu, un fost absolvent al Academiei Navale, m-a numit șeful elevilor din liceu. Dădeam raportul ca la liceul militar. Când am plecat din liceul militar, eram cu moralul la pământ. Eram cam de mijlocul clasei, eram bun la română, dar la matematică eram praf. Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Navale a fost continuarea normală pentru Marius Irimia. Iar până la prima funcție, n-a mai fost decât un pas. Apoi, am intrat la școala de maiștri, cei mai grei trei ani de viață, din punctul de vedere al cunoștințelor pe care trebuia să le asimilez. Am intrat la arme sub apă, un domeniu complex, un volum mare de muncă. Se făcea carte, am intrat 25 și am terminat 22. Am fost al șaselea. Am prins loc în Constanța și-mi doream să ajung aici, mai ales că aveam și priete-nă în acest oraș, actuala soție. Am făcut practica la dragoarele de bază, locul unde, până la urmă, am și ajuns.

La Dragorul de bază 14 a ajuns șef de echipaj. După Dragorul de bază 14, am fost repartizat pe Dragorul maritim 24, comandant mine-drăgi. Subordonații îmi spuneau tătuțu, că

aveam grijă de ei ca de frații mei mai mici. Îi auzeam că-mi spun așa și era un motiv de mândrie pentru mine.

Înainte să vină la CISE, se conside-ra cel mai bun maistru dragor din ma-rina militară. De aceea l-au solicitat și cei de la CISE să vină la ei. Interviul de 15 minute cu comandantul a fost prin-tre cele mai grele din viață. Prima dată când mi s-a propus să vin la CISE nu am vrut, pentru că pieile roșii mi se păreau niște oameni foarte duri. Nu am vrut, pentru că credeam că mă vor înjura oa-menii și eu vreau să fiu plăcut de aceș-tia. De fapt, mai nimeni nu se simte bine când știe că evaluatorii stau mereu cu ochii pe el. Aici, la CISE, cariera i s-a îm-plinit. A fost greu să îndrept discuția spre alte subiecte, pentru că, inevita-bil, tot aici ajungea. Se simte pasiunea pentru meserie și pentru lucrul bine făcut chiar din vocea maistrului prin-cipal Irimia. Locul de muncă actual mă face să interacționez cu tot felul de mili-tari, de la SGP la comandanți de unități. Toți cei din armată sunt colegii mei. Există diferențe de grad și încerc să fiu regulamentar, astfel încât să nu mi se poată reproșa nimic. Aceeași atitudine o am atât față de cei mai mari în grad, cât și de cei mici în grad. Meseria mea aș asemui-o cu cea a unui profesor. Toate navele din marină au trecut, până în 2014, printr-un modul de pregătire cu o echipă de la CISE (n.b. acum se face cu instructor la bord). Fiecare instructor se prezenta la vas și o lua de la zero.

Aici, la CISE, profesia i-a oferit cele mai mari satisfacții: este singu-rul maistru militar certificat (n.b. de NATO) ca evaluator NATO; a fost unul din cei care au tradus, adaptat și ela-borat în română manualele pentru standarde NATO; a fost nominalizat, din partea marinei, să participe la selecția pentru funcția de consilier al șefului SMG pe probleme de subofițeri și SGP; a fost al treilea român absolvent al academiei de maiștri și subofițeri a SUA; a lucrat cu și pe toate navele marinei române, cu excepția Navei-Școală Mircea; a

fost premiat de două ori, în cadrul Galei Omul anului, secțiunea maiștri militari și, mai ales, a putut să facă ce i-a plăcut: să-și împărtășească cunoștințele camarazilor marinari. Fără colegii mei, nu aș fi avut aceleași rezultate și satisfacții profesionale. Îi apreciez enorm, iar faptul că suntem o echipă și ne ajutăm foarte mult duce la obținerea de rezultate foarte bune, deși numeric suntem relativ puțini și fi-ecare ducem prin cumul multe funcții. Ei sunt ca a doua mea familie.

Prima familie este formată din soție și fiică. Mariana, soția, este cea pe care o iubește de când era elev în școala de maiștri și pentru a-i fi ală-turi a luptat să primească repartiție la Constanța. La 27 august vor sărbă-tori 21 de ani de căsnicie, semn că și

aici consecvența maistrului Irimia a avut aceleași urmări pozitive precum în cazul profesiei. Bianca-Ștefania este fiica, de care un tată nu ar putea să fie mai mulțumit, cel puțin așa spune Marius Irimia. A terminat clasa a VIII-a șefă de promoție și o așteaptă patru ani de liceu la Cole-giul Național Mircea cel Bătrân.

Familia este centrul universului meu. Cred că principiul de bază pentru o familie fericită este să fii alături la bine și la greu. Încercăm să petrecem cât mai mult timp împreună, tocmai de aceea m-am mutat de la nave la CISE, care este mai aproape de casă și unde ieșirile pe mare sunt de mai mică durată, iar riscurile pentru sănătate (pentru bolile așa-zis profesionale) sunt mai mici. În momente de oare-care impas financiar, am vrut să mă mut în unități unde aș fi avut sporuri mai mari și mai multe, dar familia s-a opus, spunând că sănătatea este mai importantă decât o sumă de bani.

Ca o notă de final, ca să nu credeți că nu există și nemulțumiri în viața personajului nostru, trebuie să vă spun de bani. Pentru un om prins de datorie și de respectul pentru marină și tot ce înseamnă tradiție marinărească, solda înseamnă și recunoașterea valorii și a experienței acumulate în ani buni de carieră. Ca pentru noi toți, de altfel. Și atunci, ultimele bulversări produse de sis-tem, inechitățile salariale apărute cel mai pregnant în corpul subofițerilor și al maiștrilor militari, în raport și cu soldații și gradații profesioniști, dar și cu maiștrii și subofițerii tineri, cu experiență mult mai mică, nu au cum să aibă un efect motivator. Cu toate acestea, ce mi se pare extra-ordinar în cazul maistrului principal Irimia, dar și al multor camarazi din aceeași generație cu el, este că reușesc cumva să treacă cu o eleganță morală specială de proble-me, continuând să-și facă datoria așa cum simt și știu ei că trebuie să o facă un maistru de marină adevărat. n

Familia, centrul Universului.

În plină acţiune de evaluare.


Instructori şi cadeţii germani la bordul NS Mircea.

CORESPONDENŢE

Cadeţi germani

la bordul NS Mircea

Căpitan-comandor Mihai Egorov

Ați aflat din corespondența trecută că, la finalul escalei din portul Gdynia, Polonia,

la bordul Navei Școală Mircea s-au ambarcat instructorii germani (ofițeri, maiștri militari și gradați din echipajul velierului Gorch Foch II și un medic stomatolog român, Laura Dimovici – legată de Constanța, prin Facultatea de stomatologie absolvită), cei care ne vor însoți până în portul Constanța. În condițiile în care, în mod tradițional, studenți ai Academiei Navale Mircea cel Bătrân participă la stagii de prac-tică la bordul unor nave din state partenere, iar cadeți străini se ambarcă la bordul NS Mircea pe timpul marșurilor de instrucție, dar în număr redus, posibilitatea ca Forțele Navale române să instruiască la bordul NS Mircea toți cadeții unui stat cu tradiție în navigație era, cu siguranță, de domeniul SF-ului, cu ceva timp în urmă. Iată că lucrurile au evoluat, vremurile s-au mai schimbat și, când marina germană a căutat o navă pentru a-și instrui cadeții, NS Mircea a fost aleasă. Va fi o premieră și o provocare pentru ambele marine.

Revenind la marșul de instrucție, au fost mai mult de patru zile intense pe mare, între Gdynia și Wilhelmshaven, timp în care instructorii români și

germani au analizat și stabilit în detaliu programul de instruire al cadeților germani. Tot în această perioadă, studenții au primit noile roluri în arboradă, acolo unde vor fi ajutați de membrii echipajului permanent al navei. La finalul celor două luni de stagiu la bordul navei, elevii de la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale Amiral Ion Murgescu au susținut colocviul de practică, pre-zentând și lucrările de matelotaj pe care le-au realizat.

Miercuri, 2 august, NS Mircea a acostat în portul Wilhelmshaven, în mijlocul unui oraș în care Drapelul României ne aștepta arborat alături de cel al Germaniei și al orașului. În aceeași zi, cadeții ne-au arătat că românii s-au născut poeți și au inventat un spectacol artistic în care au îm-binat scenete cu iz marinăresc cu muzica, aducând zâmbetul pe fețele tuturor. Zorii zilei ur-mătoare i-au găsit pe elevii de la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale înfruntând ploaia și ambarcându-se în avionul care avea să-i ducă acasă, în ceea ce a fost primul schimb de echipaj efectuat la bordul lui NS Mircea într-o misiune internațională, fapt ce dă încredere că nava ar putea efectua marșuri de lungă durată, rotind personal și cadeți.

Vineri, 4 august, o delegație a Forțelor Navale române, formată din viceamiralul dr. Alexandru Mîrșu, șeful Statului Major al

Forțelor Navale, comandorul conf.univ.dr.ing. Octavian Tărăbuță, rectorul Academiei Navale Mircea cel Bătrân, comandorul Gabriel Moise, comandantul Navei Școală Mircea și ofițeri de la bord s-au deplasat la Marineshule Murwik (Academia Navală) din Flensburg. Aflată la granița germano-dane-ză, într-o locație care te duce cu gândul la castelele poveștilor din copilărie, cu un catarg amplasat în partea de nord a instituției – unde cadeții învață cum să urce în arboradă, astfel încât, în mo-mentul în care ajung în practică la Gorch Foch II, au elementele de bază învățate, academia navală ne-a surprins prin accentul de tradiționalism vizibil peste tot, prin simplitate și prin pavilionul României arborat în fața espla-nadei instituţiei. În marja acestei vizite, viceamiralul dr. Alexandru Mîrșu a avut o întâlnire cu vicea-miralul Andreas Krause, inspec-torul general al Marinei Germane (echivalentul șefului SMFN) și cu contraamiralul de flotilă Kay-Achim Schönbach, comandantul Marineshule Murwik. Tema princi-pală a fost reprezentată de instrui-rea cadeților germani la bordul NS Mircea, așteptările, provocările și pașii următori de făcut în această colaborare bilaterală.

Sâmbătă, 5 august, delegația română a participat la depunerea jurământului militar de studenții Marineshule Murwik din Flensburg. La finalul zilei, 46 de cadeți ger-

mani au urcat, pentru prima dată, la bordul NS Mircea, aici unde se vor instrui până la sfârșitul lunii august, când va avea loc schim-bul de cadeți. A început o nouă etapă importantă desfășurată la bordul legendarului velier, cel care mai scrie astfel o pagină în istoria marinei.

După două zile de acomodare la bordul navei, cadeții germani au intrat în programul intensiv de pregătire pentru cunoașterea navei și a rolurilor pe care le au la întinderea și strângerea velelor și la brațări. Deja, la începutul săptă-mânii trecute, au fost desfășurate primele antrenamente comune de brațare între cadeții români și germani și au primit aprecieri. Comenzile în limba română sunt dublate în limba engleză, astfel încât, în prima parte a zilei, frea-mătul și zgomotul de la bord te fac să te întrebi pe ce navă ești. Iar în momentele de relaxare, nedumerirea crește și mai mult, deoarece cadeții germani se împrăștie pur și simplu pe toate punțile și cu greu găsești o zonă unde să auzi românește. Vă puteți închipui cadeți germani, cu arme românești, făcând parte din garda de onoare care ridică pavilionul navei? Se întâmplă deja și acest lucru la bordul lui Mircea, deoarece toți cadeții participă la servicii și la toate ro-lurile navei, iar prieteniile încep să depășească barierele inerente oricărui început. Vizual, va fi in-

teresantă o zi în care, alături de cadeții germane, să participe la ridicarea pavilionului și ceilalți cadeți străini de la bord, pentru că nu trebuie să uităm că la bord se mai află cadeți din Bulgaria, China și Polonia.

Marți, 8 august, a fost o zi spe-cială pentru o parte din echipajul navei, care a avut ocazia să vadă nava soră a lui Mircea, Gorch Foch II, în docul Șantierului Naval din Bremenhaven. Intrată într-un pro-ces de reparație capitală, Gorch Foch II este greu de recunoscut de cei care n-au văzut-o în servi-ciu. A fost însă interesant pentru echipa de pe Mircea să descopere dedesubturile – la propriu și la figurat – velierului german, să se plimbe pe punți și în comparti-mente, să raporteze totul la ceea ce este pe Mircea și parcă să evite să se lasă pradă nostalgiei de a-și dori o reparație amplă a acesteia.Velierele au o viață interesantă, trepidantă, cu multe povești năs-cute la bord și parcă o viață deo-sebită de ceea ce vedem la navele militare. Poate și de asta Marina Germană a ales să refacă Gorch Foch II, în pofida costurilor ridicate – pentru păstrarea tradiției – și să nu renuțe la aceasta construind alt velier. Nu este simplu să întreții un velier de clasa A, dar uitându-ne la statele care au asemenea nave școală pentru instituțiile lor de învățământ de marină, ne dăm seama că este o mândrie să ai un astfel de velier. n

Delegaţia română la Academia Navală din Flensburg.De aici, de la bordul NS Mircea, viitorul se vede bine!


FOTOREPORTAJ

Plutonier Alina Criş[email protected]

Foto: Eugen Mihai

Mii de oameni au participat, marţi, 15 august, la festivitățile dedicate Zilei Marinei Române, organizate în garnizoanele Constanţa, Mangalia, Bucureşti, Brăila, Galaţi şi Tulcea.

Coordonare şi pre-cizie, două dintre secretele reuşitei acţiunilor pe mare.

Forţe participante

la FNR 17.

Oficialităţi prezente

la Ziua Marinei.

Ziua Marinei Române

Ziua Marinei, care a împlinit anul acesta 115 ani de la prima sa sărbătorire, a fost oficializată ca

onomastică a militarilor români la 15 august 1902, iar, de peste un secol, sărbătoarea marinarilor atrage atenţia publicului atât prin ceremonii militare şi religioase, cât şi prin momente specifice vieţii şi tradiţiilor marinarilor. Anul aces-ta, Forţele Navale române au organizat manifestări dedicate aniversării care au cuprins Ziua Porţilor Deschise, expoziţii, standuri de prezentare a instituţiilor militare de învăţământ, concerte, cere-monii militare, exerciţii demonstrative şi parade navale.

Cel mai aşteptat eveniment al verii, exerciţiul de marţi, 15 august, de pe faleza din faţa Comandamentului Flotei din Constanţa, a permis accesul publi-cului larg alături de marinari, aspect ce a reprezentat o premieră în istoria acestui mare spectacol naval. Alături de cei aproximativ 12.000 de oameni, au fost prezenți preşedintele României, Klaus Iohannis, ministrul apărării naționale, Adrian Ţuţuianu, şeful Statului Ma-jor General, general Nicolae Ciucă, reprezentanți ai autorităților centrale şi locale.

Activităţile au debutat cu intonarea imnului naţional, în timp ce pe catar-gul de pe faleză a fost ridicat cel mai mare drapel de la malul Mării Negre, iar la bordul navelor militarii au arborat pavilionul, geacul şi Marele Pavoaz. Mo-mentul a fost urmat de salutul solemn al celor 21 de salve de tun, ce s-au auzit din Portul Tomis. Şeful Statului Major al Forţelor Navale, viceamiral Alexandru Mîrşu, a deschis seria de alocuţiuni, urmat de preşedintele României, Klaus Iohannis, şi ministrul apărării naționale, Adrian Ţuţuianu. Preşedintele a ţinut să sublinieze în discursul său importanţa strategică a zonei Mării Negre şi să felicite marinarii pentru pregătirea de care au dat dovadă în cadrul exerciţiilor întrunite desfăşurate în acest an. De asemenea, a vorbit despre necesita-tea înzestrării şi în această categorie de forţe. Evenimentul a continuat cu oficierea serviciului religios, concomi-tent cu depunerea de ancore de flori pe mare, iar, puţin mai târziu, Zeul Neptun a sosit din larg, în timp ce navele au pus în funcţiune mijloacele de semnalizare acustică, iar pe digul din Portul Tomis a pornit spectacolul de efecte pirotehnice pe timp de zi.

Forţele Navale au constituit un dispozitiv de staţionare la ancoră, pentru a fi admirat de pe faleză atât în cursul zilei, cât şi pe durata nopţii, ce a fost completat cu nave ce au participat la exerciţii. Momentul zilei, exerciţiul

BUCUREŞTI

CONSTANŢA

CONSTANŢA

Marinarii, sub asaltul vizitatorilor.

Vraja jocurilor marinăreşti i-a cuprins şi pe copii.


Forţe participante

la FNR 17.

Ziua Marinei Românedemonstrativ întrunit Forţele Navale Române 17 (FNR 17) a fost desfăşurat de nave şi subunităţi aparţinând For-ţelor Navale române, în cooperare cu structuri din cadrul Forţelor Aeriene, Gărzii de Coastă şi Agenţiei Române de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare. Flota l-a avut la comandă pe contra-amiralul de flotilă Daniel Căpăţână. Pe timpul exerciţiilor demonstrative, publicul a putut urmări un spectacol complet, pe mare, prin evoluţia unor nave aflate în componenţa Forţelor Navale (fregate, corvete, nave purtă-toare de rachete, dragoare maritime, monitoare, vedete blindate), în aer (elicopterele Puma Naval şi IAR 330 Puma, aeronavele F16 Fighting Falcon, MIG-21 Lancer, Eurofighter Typhoon şi avionul de tip P8 Poseidon, aparţinând Forţelor Navale ale Statelor Unite ale Americii) şi sub apă, demonstraţii ofe-rite de scafandri paraşutişti. Exerciţiile demonstrative s-au încheiat cu lansa-rea la apă a patru scafandri de luptă, ce au fost recuperaţi de un elicopter Puma Naval prin procedeul Rig-Rope.

Apoi, punctul de atracţie a fost mu-tat în Portul Tomis, unde s-au organizat jocuri marinăreşti, ateliere de scufun-dări şi plimbări pe mare cu ambarcaţi-unile din dotare. Seara, Muzica Militară a Forţelor Navale a susţinut un concert pe faleza Cazinoului, iar navele din dispozitiv au aprins pavoazul electric. Seria activităţilor dedicate Zilei Marinei s-a încheiat, la Constanţa, cu retrage-rea cu torţe a marinarilor militari.

La Mangalia, câteva mii de oameni au asistat, în Portul Turistic, la eve-nimentele organizate pe mare şi pe uscat, de Ziua Marinei Române. Ele-mentul de noutate de anul acesta l-a constituit apariţia mai multor militari, pe cheul din Portul Turistic, care au simulat respingerea un atac armat de pe ţărm. Apoi, zeul Neptun a declarat deschise jocurile marinăreşti. Totodată, echipa de drill-team a Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul a oferit publicului un exerciţiu demonstrativ de mânuire a armamentului, iar muzica aceleiaşi structuri a susţinut un concert cu acor-duri de fanfară.

Ziua Marinei a început în ritmul de fanfară al Muzicii Militare a Brigăzii 1 Mecanizată Argedava, în București, apoi, o coroană de flori a fost lăsată să plutească pe lacul Herăstrău, în memo-ria eroilor marinari căzuţi la datorie. Cu acordul Zeului Mării, Neptun, ime-diat după a fost dat startul jocurilor marinăreşti, tinerii marinari s-au luat la întrecere cu spectatorii, la tras de frân-ghie şi alergat în sac. După ceremonie, publicul a putut să se plimbe gratuit cu vaporaşul.

Un public extrem de numeros s-a adunat, marţi, şi la Brăila, pe malul Dunării, pentru a participa la paradă. Pe Dunăre au apărut zeci de nave militare şi civile care au defilat de-a lungul malului, pe sunetul sirene-lor. Punctul de atracţie, însă, a fost exerciţiul demonstrativ întrunit Forţele Navale Române 17 la care au participat trei nave militare din cadrul Flotilei Fluviale Mihail Kogălniceanu. Mani-festările s-au încheiat cu un concert şi spectacol cu lasere.

La Galaţi, ceremonia de deschidere a festivităţilor dedicate Zilei Marinei a avut loc în zona Palatului de Navigaţie. Tot acolo s-a desfăşurat şi parada navelor militare. Ziua a continuat cu spectacole pentru copii, concurs de vâslit, jocuri marinăreşti, concerte şi un spectaculos foc de artificii. Din program nu a lipsit tradiţionala cursă de canotă 10+1 România naturală văzută din barcă.

Şi la Tulcea, ziua de 15 august a fost marcată prin exerciţii demonstrative şi parade navale, jocuri şi concursuri marinăreşti. n

CONSTANŢA

CONSTANŢA

GALAŢI MANGALIA

Militari din Forţele Navale prezintă onorul.

Respingerea unui atac armat de pe ţărm.


Armata suedeză a dat publicității un comunicat prin care anunță

planurile sale pentru găzduirea unui exercițiu militar comun cu militari din mai multe state membre ale NATO, în luna septembrie a acestui an. Numele exercițiului va fi Aurora 17 și va presupune antrenarea militarilor din Forțele Terestre, Aeriene și Navale din armata suedeză și din statele membre NATO.

Vor participa la manevre peste 19.000 de militari suedezi și personal din 40 de agenții guvernamentale din această țară, aproximativ 1.400 de militari americani și contingente reduse din Franța, Finlanda, Danemarca, Norvegia, Lituania și Estonia.

Au existat dezbateri interne atât în Suedia, cât și în Finlanda, în legătură cu posibilitatea aderării la NATO, și ambele state au început să joace un rol mai important la summiturile NATO din ultima perioadă.

Toate acestea au fost determinate de atitudinea agresivă a Rusiei, demonstrată prin anexarea peninsulei Crimeea și sprijinirea rebelilor din estul Ucrainei. Președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că țara sa ar considera eventuala aderare a Suediei la NATO ca pe o problemă serioasă la granițele țării sale, care va necesita o reacție militară. Aurora 17 se va adăuga la paleta de exerciții militare complexe care au loc pe întregul flanc estic al Alianței, de la Marea Baltică la Marea Neagră. n

La peste un an de la deschiderea accesului la funcții în unitățile de forțe specia

le ale armatei americane, oficialii Forțelor Navale au anunțat că au înregistrat primele solicitări din partea unor candidate femei care doresc să intre în Forțele pentru Operații Speciale ale marinei. Două femei militar au aplicat pentru programul Navy Special Warfare Combatant-Craft Crewman (SWCC). Dintre acestea, una a trecut evaluările inițiale, urmând apoi să parcurgă cursurile Basic Underwater Demolition School. O altă candidată a aplicat pentru un loc în cadrul trupelor SEALs și urmează să finalizeze prima etapă a procesului de selecție până la finele acestei veri.

Această etapă este o perioadă de instrucție de trei săptămâni, după care toți cei 160 de candidați vor concura pentru cele 100 de locuri disponibile. Conform datelor oficiale, rata de respingere anuală a candidaților care parcurg Basic Underwater Demolition School este de aproximativ 75%. Din motive de securitate operațională, marina nu poate face publice numele candidaților și nici informații despre progresele făcute de aceștia în procesul de instruire. Aceste prime candidate femei reprezintă o premieră pentru marina militară, care permitea accesul femeilor la toate funcțiile, mai puțin cele din trupele SEALs și SWCC.

Și oficialii Forțelor Terestre au anunțat, la începutul anului, că o femeie militar a absolvit cursurile Rangers și urmează a fi încadrată în Regimentul 75 Rangers, însă nicio femeie nu a reușit să treacă de procesul de selecție pentru alte categorii de forțe speciale ale Forțelor Terestre. Forțele Aeriene și Corpul Infanteriei Marine nu au comunicat încă dacă vreun candidat femeie a reușit să parcurgă cu succes procesele de selecție pentru Forțele Speciale. n

Specialiști de top din domeniul militar și cel al tehnologiei anticipează o infanterie a viitoru

lui transformată, în care prezența oamenilor pe câmpul de luptă nu va mai fi necesară, aceștia rămânând în zone sigure la distanță.

Comandantul Comandamentului pentru Doctrină și Instruire al Forțelor Terestre americane, generalul Sean MacFarland, a subliniat, cu ocazia unei conferințe de specialitate organizată de Georgetown University, că adversari

precum Rusia combină utilizarea tehnologiilor existente în noi aplicații (cum ar fi atacurile cibernetice) cu dislocarea de trupe, schimbând în acest fel tacticile câmpului de luptă. Dar acestea sunt doar o joacă de copii în comparație cu ceea ce prevăd specialiștii că se va întâmpla în viitorul apropiat și în decadele următoare, pe măsură ce sistemele autonome pentru transportul echipamentelor sau chiar pentru executarea focului sunt integrate alături de trupele de infanterie, îmbarcate sau nu. Includerea inteligenței artificale în operații de luptă va schimba radical natura infanteriei ca armă.

Experții văd rolul omului în viitoarea infanterie estompânduse și devenind un fel de coordonator al operațiilor pe câmpul de luptă. Comandanții din trupele de infanterie sau de infanterie marină vor primi cantități mari de informații prin intermediul unor sisteme similare căștilor piloților avioanelor de luptă, lucru care le va permite să conducă concomitent focul direct și indirect al mai multor sisteme și să efectueze misiuni de recunoaștere a câmpului de luptă prin intermediul dronelor. n

LUMEA DE AZI

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Infanteria viitorului

Primele femei înscrise pentru a deveni Navy SEALs

Exerciții militare NATO cu Suedia

Acord pentru interzicerea armelor nucleare

Un acord global privind interzicerea armelor nucleare a fost adoptat recent de ONU, în ciuda opoziției din par-tea unor importante puteri nucleare, ca Marea Britanie, Franța și SUA.

Aceste țări au argumentat că demersul nu ține cont de realitățile momentului și de amenințările

de securitate internaționale, cum ar fi cea reprezentată de Coreea de Nord. Tratatul a fost adoptat cu 122 de voturi pentru, un vot împotrivă din partea Olandei și o abținere din partea Singapore. Cele nouă state care dețin arme nucleare (SUA, Rusia, Marea Britanie, China, Franța, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel) nu au luat parte la negocieri și la vot. De asemenea, mai multe state au boicotat negocierile, printre care Japonia (singura țară care a suferit efectele unui atac nuclear), dar și majoritatea statelor membre NATO.

Aplauze și urale au izbucnit în sala de conferințe a ONU după anunțarea rezultatelor votului care aprobă interzicerea activităților de producere, dezvoltare sau depozitare a armelor nucleare, dar și amenințarea cu utilizarea acestora. La câteva ore de la anunțarea votului, SUA, Marea Britanie și Franța au denunțat acordul și au declarat că nu intenționează să adere la acesta.

Reprezentanții acestor țări la ONU au declarat că acest document nu oferă nicio soluție la amenințarea gravă pe care o reprezintă programul nuclear al Coreei de Nord și nici la provocările de securitate care fac necesare arsenalele nucleare. Puterile nucleare argumentează că acestea reprezintă un element de descurajare împotriva atacurilor nucleare și afirmă că rămân angajate abordării care vizează o denuclearizare treptată, așa cum este stipulată în tratatul de nonproliferare nucleară (Non-Proliferation Treaty – NPT). Acest tratat urmărește să împiedice răspândirea armelor atomice, obligând, în același timp, statele deținătoare să își reducă arsenalele. Cu toate acestea, există o nemulțumire sporită în rândul statelor nonnucleare în legătură cu ritmul scăzut al realizării dezarmării nucleare, dar și cu pericolul ca astfel de arme să ajungă în mâinile cui nu trebuie. În frunte cu Austria, Brazilia, Mexic, Africa de Sud și Noua Zeelandă, peste 100 de state au participat la redactarea tratatului care, în opinia lor, va spori presiunea asupra statelor nucleare pentru a lua în considerare mai serios problema dezarmării atomice.

Comitetul Internațional al Crucii Roșii a salutat adoptarea tratatului, spunând că este un pas istoric către delegitimarea armelor nucleare și o victorie importantă a umanității. Și secretarul general al ONU, António Guterres, a salutat adoptarea documentului, spunând că reflectă îngrijorările tot mai mari referitoare la consecințele umanitare catastrofice ale unui eventual război nuclear.

Susținătorii proiectului spun că tratatul va spori stigmatul asupra armelor nucleare și va avea un impact puternic în opinia publică. Tratatul mai poate fi semnat până la 20 septembrie și va intra în vigoare în momentul în care 50 de state lau ratificat în parlamentele naționale. n

Acest proiect este o aspirație care ilustrează posibilitățile unei logistici moderne și inteligente.

Pagină realizată de Silvia Mircea

Vehicule militare inteligenteÎntr-un viitor nu foarte îndepărtat, camioanele de șapte tone ale infanteriei marine americane vor fi capabile să se autodiagnosticheze și să semnaleze piesele uzate, înainte ca acestea să producă efecte neplăcute.

De asemenea, softul camionului va emite și comanda pentru printare la imprimante 3D a pieselor uzate, precum și livrarea acestora. Toate acestea se vor face fără niciun fel de intervenție umană. Comandantul

adjunct pentru logistică al Corpului Infanteriei Marine americane, general Michael Dana, a spus că acest proiect este o aspirație care ilustrează posibilitățile unei logistici moderne și inteligente.

În toamna anului 2016, 20 de vehicule militare, inclusiv camioane de aprovizionare, au fost echipate cu un sistem de senzori meniți să anticipeze cedarea anumitor piese. Tehnologia este una comercială, fiind deja utilizată de unele vehicule civile, dar pentru vehiculele militare reprezintă o capabilitate nouă. În vara acestui an se va încheia perioada de testare a sistemului de senzori, iar oficialii din structurile de logistică vor evalua cât de precis și de riguros au identificat și au transmis problemele. Dacă totul merge bine, specialiștii vor încerca apoi să conecteze senzorii la un sistem automat, care poate comanda piese de schimb ce vor fi printate 3D la cerere și livrate la locul unde este dislocată unitatea.

Programul care urmărește ca vehiculele să facă singure totul, cu excepția înlocuirii fizice a pieselor defecte, demonstrează afinitatea infanteriei marine cu tehnologia de ultimă generație. De altfel, Corpul Infanteriei Marine este prima categorie de forțe care a trimis imprimante 3D în teatre de operații pentru a permite celor de la sectorul reparații și întreținere să printeze orice, de la piese pentru aruncătoare de 81 milimetri la componente pentru stațiile radio, în numai câteva ore, în loc să aștepte câteva zile sau chiar mai mult pentru ca producătorul să trimită piesele. n


Inaugurarea spaţiului expoziţional.

PRO MEMORIA

Maior Cornelia-Gabriela Mihăilă[email protected]

Zbor spre neuitare

Au plecat peste 100 pe front şi au revenit mai puţin de 20, ne aminteşte istori-

cul Sorin Turturică, muzeograf la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române, despre aşii aviaţiei ar-matei din cel de Al Doilea Război Mondial. Unul dintre ei a fost ge-neralul-locotenent (ret) Ioan Di Cesare, sublocotenent pe atunci. A plecat dintre noi cu cinci ani în urmă. Astăzi, Muzeul Naţional al Aviaţiei Române, Liga Aeriană Română şi stăpâna inimii avia-torului Ioan Di Cesare îi cinstesc memoria eroului armatei române cu câteva exponate importante. Donaţia este formată din unifor-ma contemporană şi insignele de pilot primite pe frontul celui de Al Doilea Război Mondial. Odată cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, este expusă şi mantia.

Inaugurarea spaţiului ex-poziţional a fost urmată de un eveniment comemorativ. Cine nu l-a cunoscut în timpul vieţii pe ge-neralul-locotenent Ioan Di Cesare, avea să-l cunoască acum.

A fost aviator militar din 1938. A făcut parte din Flotila 1 Vânătoare, unde au fost toţi aşii aviaţiei ai vremii. Ioan Di Cesare a luptat în Al Doilea Război Mondial. A fost pe Frontul de Est chiar din prima zi de război. A luptat în Basarabia, la Odessa, apoi, în 1942, la Stalingrad. A fost unul dintre puţinii care s-au întors în viaţă de la Stalingrad. Din 1943, îl găsim din nou pe front, alături de camarazii din Grupul 7 al Flotilei 1 Vânătoare, pentru că flotila avea mai multe grupuri în subor-

dine. Şi, în 1943, a fost propus şi a primit cea mai înaltă decoraţie mi-litară, Mihai Viteazul, în urma unor victorii aeriene, ni-l creionează, suc-cint, muzeograful Sorin Turturică. Când a trecut în rezervă, în 1945, Di Cesare era căpitan. Prematura trecere în rezervă ne-o explică tot Sorin Turturică: Di Cesare a fost rănit pe front, iar când s-a întors la unitate – aceasta mi-a povestit-o când trăia –, şeful flotilei, coman-dorul Mihail Romanescu, le-a spus aviatorilor: Este bine ca voi, cei care aţi luptat pe Frontul de Est, încet, încet, să ieşiţi din armată şi să vă fa-ceţi nevăzuţi. Un alt camarad al lui Ioan Di Cesare şi singurul care mai trăieşte dintre aceia care, în Al Doilea Război Mondial, au făcut parte din Flotila 1 Vânătoare, generalul Ion Dobran, a rămas ceva mai mult timp în armată şi a fost dat afară, deve-nind muncitor necalificat, iniţial, şi, apoi, strungar.

După trei ani de la plecarea din armată, a fost arestat de Securitate. Noi eram puşi să cântăm odă Partidului, spune generalul-maior (r) aviator Victor Strîmbeanu, şi în puşcăriile comu-niste de lângă noi se stingea floarea culturii şi monahismului românesc. Un an întreg a fost torturat şi bătut Di Cesare, ca să recunoască ce nu a făcut. Era un om care m-a impresi-onat prin determinarea şi vertica-litatea sa. În plus, era deosebit de milos! Din nefericire, nu ştim cine sunt aşii noştri şi nu-i onorăm sufi-cient de mult. După un an de an-chete fără motiv şi de puşcărie în temutul penitenciar Piteşti, eroul aviator a fost eliberat, din lipsă de probe, cu puţin timp înaintea în-ceperii experimentului Reeducării. A continuat, însă, să fie hărţuit de Securitate. Această etapă a vieţii sale, despre care generalului-lo-cotenent Di Cesare nu-i plăcea să vorbească, se regăseşte detaliată în singura carte despre viaţa sa,

incredibil. Avea nişte ochi albaştri care se potriveau deosebit cu uni-forma de aviator, încuviinţează doamna cu părul alb, aranjat ca pentru o întâlnire cu iubitul, şi cu nume de sărbătoare, Mariana. Îmi aducea flori. Foarte multe flori. În special trandafiri. Neîmpăcată de moartea celui pe care încă îl iubeşte enorm, adaugă: Era un bărbat galant şi atent la ţinuta sa. Un om calm şi îngăduitor, te asculta şi îţi vorbea cu modestie. Un om care oferea totul. Era foarte credincios. El nu zbura niciodată fără o mică valiză cu lucrurile strict necesare, din care nu lipsea icoana cu Sfântul Ioan Botezătorul, pe care acum a lăsat-o acasă. Dar, ce pot eu să spun despre un erou?

primit cel mai frumos cadou: a pilotat un elicopter deasupra Bucureştiului. În rouă de lacrimi, interlocutoarea noastră atât ne mai şopteşte: Nimeni nu trăieşte veşnic aici!

Generalul-locotenent aviator Ioan Di Cesare s-a născut la 12 august 1916, din tată italian şi mamă româncă. S-a remarcat ca pilot de vânătoare deosebit de bun pe Frontul de Răsărit, între anii 1941-1943 ai celui de Al Doilea Război Mondial, cu 19 victorii aeriene şi aproximativ 300 de misiuni de luptă. De aceea, a fost nevoit să renunţe la cariera militară şi, în perioada 1948 – 1949, a fost deţinut poli-tic, închis, fără proces, la Piteşti.

Eroul aviator Ioan Di Cesare, de care ne amintim mai bine astăzi, la cinci ani de la moartea sa, a fost comemorat la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române. Aici s-a alăturat, spre amintire, unui alt as al aviaţiei, camaradului Alexandru Şerbănescu.

scrisă de istoricul Daniel Focşa, editată anul trecut şi intitulată: Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele Securităţii.

Prin cuvintele celor care i-au fost apropiaţi în anii vieţii, Ioan Di Cesare ni se face cunoscut ca un om aproape desăvârşit. Ca erou naţional, ni-l prezintă decoraţiile militare, faptele de pe front şi fotografia cu avionul ciuruit de gloanţe, pe care le arată chiar cel care l-a pilotat. Ce ne pot destăinui doar fotografiile color rămase sunt ochii de un albastru

Pe front, făcea câte şapte misiuni pe zi, numai ca să nu dea avionul altcuiva şi acela să nu aibă grijă de el cum s-ar fi cuvenit. Avea o rela-ţie excepţională cu mecanicul lui, care îi îngrijea avionul şi îi asculta orbeşte indicaţiile. A avut un acci-dent de avion, în 1937, şi a rămas paralizat de la brâu în jos. Nici nu s-a recuperat bine şi a plecat din nou în zbor. A iubit aviaţia până la cer! Pe avionul lui scria: Hai, fe-tiţo! La vârsta de 85 de ani, când a fost sărbătorit de Statul Major al Forţelor Aeriene, Di Cesare a

A decedat în a zecea zi a lui au-gust 2012. Trupul îi odihneşte în Cimitirul Capra din Bucureşti, din apropierea fostei sale case, iar memoria îi este cinstită la Muze-ul Naţional al Aviaţiei Române. Di Cesare a revenit acasă, spunea istoricul Sorin Turturică joi, 10 august 2017, la inaugurarea spa-ţiului amenajat cu exponatele ce îi cinstesc memoria, pentru că aici, pe locul unde se află muzeul, a fost cazarma unităţii sale, Flotila 1 Vânătoare, din al cărei legendar Grup 7 a făcut parte. n

General-locotenent (ret) Ioan Di Cesare

Fotografie de pe front, cu avionul găurit de gloanţe.


Colonel Liviu Corciu

ISTORIE

Căpitanul Grigore Ignat, între mit și adevăr istoric

Povestea căpitanului Grigore Ignat ar fi rămas, poate, necunoscută, ca multe alte fapte de eroism remarcabil și anonim, dacă nu ar fi fost un cumul de factori și conjuncturi favorabile promovării ei la

nivel național. Eroismul ofițerului a rămas emblematic în orice evo-care a bătăliei de la Mărășești. Cine a fost, de fapt, căpitanul care s-a

jertfit pe Cota 100, murind cu mitraliera în mână?

Statuia căpitanului Ignat se construiește, la propriu și la figurat, în anii interbelici, prin eforturile văduvei acestuia și ale unor

publiciști din epocă. Episodul eroic de la Cota 100 începe să fie pomenit din ce în ce mai des, în special în lucrările scrise în anii regimului co-munist, așa încât mitul căpitanului Grigore Ignat prinde contur.

Născut la 2 august 1889, la Bârlad, fiul lui Enache, de profesie poliţist, și al Elisabetei, cu domiciliul în Bârlad, cadetul Grigore Ignat intra, la 1 septembrie 1908, pe porţile Şcolii Militare de Infanterie, pe care a terminat-o doi ani mai târziu, cu media 6,09, clasificat pe poziţia 104 din 125 de cursanţi.

La 1 iulie 1910, este avansat sublocotenent, iar la 1 august 1910 se prezintă, după un bine-meritat concediu, la Regimentul Cantemir nr.12, cu garnizoana în orașul său de domiciliu.

Iată cum era caracterizat, în mod succint, de instructorii din școala militară, la capitolul note şi relaţiuni generale: Talie naltă. Conformaţiune bună. Are 8 clase de Liceu. Avere numai solda.

Deși aprecierile instructorilor nu au fost cele mai elogioase, capitolul aptitudini fizice pare să fi fost unul din punctele sale forte: Are prea bune aptitudini fizice. Ţinuta bună; sănătos şi foarte rezistent. Călăreşte bine.

Mai departe, la criteriul Capacitate: Inteli-gent, judecă bine; nu destul de ordonat în acţiu-nile sale. Nu pune destulă silinţă la studiu.

Şi Aptitudini militare: Are nevoie de mai multă vioiciune, agerime şi energie, precum şi de oarecare îndrumări.

Comandantul regimentului observă că se arată activ în serviciu şi cu putere de muncă. (...) A luat parte la concentrările din August şi Septembre când am văzut că comandă (sic!) şi conduce bine plotonul la eserciţiu. În același registru, coman-dantul Brigăzii 13 Infanterie, generalul Constantin Prezan, notează sec: Ofiţer din pro-moţia anului 1910. Nu-l cunosc.

După numai un an de activitate profesio-nală în cadrul Regimentului Cantemir nr.12 din Bârlad, sublocotenentul Ignat reușise „perfor-manţa” de a-și petrece revelionul 1910/1911 în arest, fiind pedepsit de comandantul regi-mentului cu cinci zile, începând cu data de 29 decembrie 1910, pentru că a făcut scandal cu doi civili beţi în local public.

Aprecierile comandanţilor pentru primul său an ca ofiţer erau în aceeași notă critică, cu mențiunea că îi sunt recunoscute totuși bunele aptitudini fizice. Comandantul regimentului nota: E inteligent, judecata încă neformată; n-are destul bun simţ; nu destul de ordonat în acţiunile sale; nu se aplică destul la studiu spre a-şi înmulţi cunoştinţele profesionale. Aptitudinile militare sunt în desvoltare; n-a instruit mulţumitor recruţii; a lipsit mult de la Şcoala unităţilor Regimentului, precum şi de la diferite eserciţii de aplicaţiune pe teren.

Are 59 de zile absențe medicale (!) într-un interval de numai 6 luni, din aprilie și până în noiembrie, având drept cauză diferite afecţiuni precum gastrită, cistită și chiar un adeno-fleg-mon inghinal stâng f.voluminos, după cum con-semnează medicul unităţii, afecţiune care-l ţine departe de activitatea militară aproape 40 de zile, la Spitalul Militar Iași.

Tot la categoria absenţelor este menţionat și un episod mai puţin elogios, petrecut în tim-pul manevrelor regale din toamna anului 1911, când efectivele regimentului erau dislocate între Roman și Pașcani, iar tânărul ofiţer, aflat la comanda unui detașament de soldaţi cu misiunea de a face gardă la penitenciarul din Târgu Ocna, nu se ridicase la înălţimea misiunii încredinţate, dacă e să ne luăm după frustrarea ce răzbate din tonul evaluatorului, activitatea sa lăsând mult de dorit. Comandantul de regiment: Trebuie ţinut de aproape şi supravegheat neconte-nit spre a-şi face datoria cum trebuie; caracter slab şi lesne influenţabil; predispus la petreceri şi vieaţă dezorânduită.

În 1911, primește cinci zile de arest și alte 15 zile de închisoare, pentru greşeli în serviciu şi societate faţă cu prescripţiunile regulamentare şi demnitatea militară, din partea comandantului Diviziei a VI-a Infanterie.

În anul următor se ameliorează substanţial situaţia absenţelor de la program, numai două pentru motive medicale, totalizând nouă zile, nicio zi de permisie. În schimb, rămâne foarte critic tonul comandantului eșalonului superior: Nu se aplecă la studiu pentru a-şi completa cu-noştinţele. Aptitudini militare slabe..(...) Aplecat prea mult spre petreceri, se gândeşte prea puţin la serviciu şi la instrucţia sa personală. Nu are sentimentul datoriei. Nu are spiritul militar cuvenit. În ce priveşte sentimentul demnităţii a lăsat de dorit. Conduită uşoară, are nevoie de a fi controlat deaproape. Sarcinile le îndeplineşte neglijent şi fără exactitate, are nevoie de im-pulsiune şi supraveghere continu, deși pare a-i recunoaște potenţialul: Bune aptitudini fizice, resistent pentru campanie. Inteligent(...). A luat parte la aplicaţiuni şi manevre cu plutonul unde condus şi supraveghiat a putut fi destul de bun. Educaţia militară neformată.

Din 1 decembrie 1912, este mutat la Pitești, la Regimentul Radu Negru nr.28, în iunie 1913 fiind mobilizat la partea activă a batalio-nului de rezervă al regimentului, constituit sub denumirea Regimentul 44 Rezervă, cu care ia parte la campania celui de Al Doilea Război Balcanic. Aprecierile comandantului Regimen-tului 44 Rezervă față de activitatea depusă în această perioadă nu sunt tocmai elogioase: Are aptitudini fizice. Capacitatea şi educaţiunea militară mediocre. Nu destul de conştiincios în serviciu(...). Recomandăm a fi supravegheat şi mai de aproape, căci îndreptându-se va putea deveni un bun oficer.

Dar prima șansă, prima mână întinsă în cari-eră tânărului Grigore Ignat aparține comandan-

tului Regimentului Radu Negru nr.28, colonelul Popovăţ, care, faţă de activitatea depusă de tânărul ofiţer, în perioada 1 noiembrie 1912 – 31 octombrie 1913, nota:

Este inteligent însă nu se ocupă a-şi mări cunoştinţele spre a-şi completa instrucţia militară. Este mutat în acest regiment (...) din Regimentul Cantemir nr.12, unde nu a avut bune purtări. În acest regiment s-a condus însă destul de bine, fără a da ocazie la plângeri sau alte nemulţumiri.(...) În speranţa că pe viitor se va îndrepta sunt de părere că „Merită a înainta” (a fi avansat, s.n.).

În anul 1913, nu înregistrează nicio absen-ţă de la program și nu primește nicio sancţiune disciplinară.

În decembrie 1913 îl regăsim în calitate de cursant al Şcolii Speciale de Infanterie şi Admi-nistraţie din Bucureşti, al cărui comandant era la acea vreme locotenent-colonelul Alexandru Sturdza, clasându-se al 27-lea din 128 de cursanţi, un rezultat excelent pentru un tânăr ofiţer care nu primise decât aprecieri nefavora-bile din partea superiorilor săi de până atunci. La începutul anului 1914, urmează cursul de mitraliere din cadrul Şcolii de Tragere a Infanteri-ei, fiind caracterizat de comandantul școlii, ma-iorul Alexiu, ca punctual şi atent la serviciu, acesta considerând premonitoriu: I se poate încredinţa comanda secţiei de mitraliere.

La 1 aprilie 1914, în baza Înaltului decret nr.1159, este mutat în Regimentul nr.77 Infante-rie din garnizoana Botoșani. În această perioadă are loc revirimentul carierei locotenentului Ignat, în acest regiment și în această garnizoană. Aprecierile de serviciu, în 1914 și 1915, sunt elo-gioase. Comandantul regimentului Regimentul nr.77 Infanterie nota, în 1914: Ofiţer inteligent. Cu instrucţie militară suficientă. Judecă bine. Se expri-mă clar. Se ocupă pentru a-şi spori instrucţia mili-tară. Îl cred destul de capabil a comanda şi instrui o companie. Notează pe subalterni cu pătrundere şi dreptate. În 1915: Energic, serios, hotărât. Jude-că bine situația. Ia hotărâri bune. Are ochiul câm-pului. Spirit de inițiativă pronunțat. Instructor prea bun. Cu metodă şi cu răbdare. Recruții companiei pe care o comandă sunt prea bine instruiți. Devo-tat ofițer. Prea bun camarad.

Este ultima apreciere de serviciu a ofițerului. În 1916, cu numai câteva luni înaintea intrării României în Primul Război Mondial, solicită aprobare pentru a se căsători cu domnișoara Geta Enășescu. Tabloul caracterizărilor ofițerului ne arată cât de subiectivă și impersonală poate fi o caracterizare de serviciu, ca instrument al politicii de personal, fără aplecare față de problemele reale ale celui evaluat. Ce diferență între tânărul sublocotenent din 1910-1911 și locotenentul din 1915-1916!

Pe frontul de la Mărășești, în 1917, Divizia 13 ocupa un sector de circa 6 km, având limitele între pădurea La Răzoare și șosea-

ua naţională Focșani, Mărășești, Adjud, cu misi-unea de a apăra sectorul încredinţat, a asigura integritatea poziţiei și a opri orice atac inamic.

Regimentul 51/52 Infanterie, din care făcea parte și căpitanul Grigore Ignat, ocupa poziția centrală în dispozitivul defensiv al Diviziei 13, pe un front de doi kilometri și 200 m, dispus pe direcția loviturii principale, mergând de la colţul de sud-est al pădurii La Răzoare, până la punctul unde întâlnea comunicația Mărășești – Adjud (schița).

Cu toate că poziţia fusese ocupată de cinci zile, din noaptea de 31 iulie/1 august, din cauza focului inamic nu se putuse lucra decât noaptea, așa încât prima linie a tranșeelor era completă și cu profil normal, în timp ce linia re-zervelor era săpată numai pe anumite porţiuni, iar reţele de sârmă nu se făcuseră decât în faţa pozițiilor regimentului învecinat, 47 Infanterie.Terenul din fața poziției de rezistență a regimen-tului era acoperit de vii și culturi de porumb, ceea ce îngreuna observarea și dădea inamicu-lui, în absența avanposturilor, posibilitatea de a se apropia în ascuns.

La 6 august 1917, dimineața, după un formidabil bombardament inamic care a durat aproape trei ore, infanteria germană a fost ob-servată înaintând prin lanurile de porumb înalte de doi metri, având grosul forţelor îndreptat către centrul Diviziei 13-a, la punctul de legătură dintre Regimentele 47/și 51/52 Infanterie, adică latura de sud a pădurii La Răzoare.


rezistența. Mai departe, raportul regimentului redă sfârșitul rezistenței eroice: Atacul dat de inamicul organizat în pădurea Răzoare și la mică distanță de liniile noastre, a fost de o înverșunare fără margini.(...) Căpitanul Grigore Ignat, în acest contraatac, cade mort cu mâinile încleștate pe mitraliera sa.

Cu toată jertfa eroică a căpitanului Grigore Ignat și a oamenilor săi, cu toată înverșunarea contraatacurilor date de rezervele de batalion și de regiment, atacul german nu a putut fi respins. Abia contraatacul rezervelor de divizie vor reuși să oprească atacul și să transforme această situație, aparent fără ieșire, într-o victo-rie răsunătoare.

În raportul din 8 august 1917, comandantul Diviziei 13 Infanterie confirmă faptul că, văzân-du-se depășite pozițiile din linia I și nemaifiind vreme a se interveni succesiv cu rezervele, s-au împins dintr-odată toate rezervele brigadelor și Diviziei, iar rezultatul n-a întârziat să apară. Re-gimentul 51/52 Infanterie a înregistrat cele mai mari pierderi dintre toate regimentele diviziei, 26 de ofițeri și 1.388 de grade inferioare.

Controversele există. A murit căpitanul Ignat de glonțul inamic sau străpuns de zeci de baionete, cade îmbrățișând țeava înroșită conform variantei istoricului Constantin Kirițescu? Sigur este că a fost decorat, post-mortem, cu ordinul militar Mihai Viteazul, clasa a III-a, avea medalia Avântul Țării și primise, la 1 iulie 1917, Ordinul Steaua României, cu spade, în grad de Cavaler.

În anii ’70 ai secolului trecut, a fost pusă în circulație o variantă a episodului glorios dato-rată lui Teodor C. Grigoriu, sublocotenent în

compania de mitraliere a lui Grigore Ignat, care, după război, a dus o existenţă ștearsă, de funcţi-onar la Craiova. El a fost reevaluat de autoritățile comuniste, care i-au acordat gradul de general-maior (la vremea aceea, general cu o stea).

În documentarea noastră asupra acțiunilor militare din 6 august 1917, am căpătat acces la Darea de seamă asupra luptei de la Răzoare, din 6 august 1917, în ce privește acțiunea Regimentului 51/52 Infanterie, lucrare păstrată în arhivele mi-litare, care relevă amănunte importante, uneori contradictorii.

Documentul prezintă ordinea de bătaie a regimentului, înainte și după bătălie, din care rezultă că sublocotenentul Grigoriu a fost în-cadrat la comanda plutonului 2 în Compania a 8-a mitraliere, comandată de căpitanul Virgil Mironescu. Așadar, dacă nu făcea parte din compania căpitanului Ignat, Grigoriu nu putea avea nici calitatea de ultim supraviețuitor al acesteia. Mai mult, același raport întocmit după bătălie generează o altă situație contradictorie, care se referă la faptul că a existat un singur ofițer supraviețuitor al bătăliei din compania de mitraliere a căpitanului Grigore Ignat, subloco-tenentul Ion Scorușanu, comandantul plutonu-lui 1 mitraliere, în vârstă de 20 de ani, de loc din comuna Ianca, județul Brăila.

Ce spune sublocotenentul Grigoriu, într-o mărturie târzie, consemnată în arhiva orală radio: Acum tunurile dușmane bat cu turbare asupra companiei noastre ca într-un infern de apocalipsă. Un obuz cade la flancul stâng, arun-când în aer mitraliera cu servanţii sfârtecaţi. Apoi, o altă piesă are aceeași soartă, când moare și ele-vul plutonier Rale Emil, comandantul Secţiei a II-a. Şi, una câte una, mitralierele noastre tac. Servanţii sunt uciși unul după altul. Nu mai sunt alţii să-i înlocuiască! Şi la piesa 1 și la piesa 2, trăgătorii cad uciși. Moment critic, disperat. (...)

Căpitanul Ignat Grigore cade ucis cu capul pe mitralieră, cu degetul încleștat pe trăgaci, așa îl îngheţase moartea de glonţul ce-i trecuse prin inimă. Şi eu sunt zvârlit în aer de un obuz, cu mitra-liera la care trăgeam, cu hainele rupte de pe mine, dezbrăcat de suflul exploziei cad leșinat, plin de sânge, numai în cizme. Totuși am fost singurul din companie, supravieţuitor din acel treper [!] de foc.

Datele de care dispunem arată că dispo-zitivul companiei de mitraliere a căpitanului Grigore Ignat nu a fost unul unitar și compact, ci secțiile acesteia au fost distribuite subunităților de infanterie, în centrul dispozitivului și pe flancuri, atât celor din linia I, cât și celor din linia rezervelor, care se găsea la 2-300 m în spate față de linia principală.

Companiile de mitraliere ale regimentului au fost distribuite, pe secții, atât companiilor de infanterie din linia I, cât și celor eșalonate în adâncimea dispozitivului defensiv, care formau rezervele de batalioane și de regiment.

Prezența căpitanului Grigore Ignat în apro-pierea Cotei 100, care se afla în adâncimea apă-rării regimentului, era dictată de două elemente de ordin tactic. Pe de o parte, necesitatea de a beneficia de o poziție de unde să poată coordo-na intervenția cu foc în sprijinul Batalionului 1, și de unde să fi putut interveni, la rândul său, în sprijinul defensivei, iar pe de altă parte, poziția punctului de comandă al Batalionului 1, din care făcea parte, și care era în apropiere.

Atât din studierea schițelor, cât și din con-fruntarea în teren, rezultă că Ignat și Grigoriu erau dispuși la limitele, stângă și dreaptă, ale poziției defensive a regimentului, fără a avea legătură de vedere, datorită distanței, de peste doi kilometri, dar mai ales a diferenței de nivel dintre cele două poziții defensive. Deci, măr-turia lui Grigoriu că îl vedea pe căpitanul Ignat trâgând cu mitraliera, luptând apoi pentru Cota 100, este falsă!

În darea de seamă a Regimentului 51/52 Infanterie se consemnează că sectorul Batali-onului 2, unde se afla Grigoriu, a fost cel dintâi cucerit de valurile de atacatori, sprijiniți de arti-lerie, mitraliere și aruncătoare de mine, care se apropiaseră de linia de rezistență la adăpostul viei și al culturilor agricole. Sublocotenentul Grigoriu fusese scos din luptă cu cel puțin o oră înainte de atacul Cotei 100 de către germani! Sectorul Batalionului 1, unde era poziționat căpitanul Grigore Ignat, a fost atacat ulterior, în jurul orei 11.40, iar contraatacul Companiei 1 Infanterie, pe care Ignat o sprijinea cu foc, a avut loc și mai târziu. La ora când se întâmplau toate acestea, sublocotenentul Grigoriu, conform propriilor mărturii, era rănit la cap, inconștient și deja în curs de evacuare spre Focșani!

De fapt, nu Cota 100 în sine, ci susținerea cu foc a poziției defensive a regimentului a fost misiunea principală a companiilor

de mitraliere din acea zi, ipoteză confirmată de împărțirea lor în mod echilibrat tuturor subunităților de infanterie.

Apărarea Cotei 100 a devenit vitală în eco-nomia frontului Armatei 1, numai ca urmare a evoluției defavorabile a evenimentelor din sec-torul Regimentului 51/52, care s-a repliat și a re-zistat pe linia a II-a, concomitent cu menținerea lizierei pădurii La Răzoare de Regimentul 47/72 Infanterie, ceea ce a determinat inamicul să schimbe direcția de atac spre sud-est.

Pe Cota 100 nu putea lupta toată compa-nia căpitanului Grigore Ignat. Aceasta fusese distribuită, pe secții, celorlalte companii, așa cum am arătat aici. Faptul că au murit toți militarii companiei de mitraliere, se datorează faptului că secțiile de mitraliere erau ținte pre-dilecte ale artileriei inamice, pozițiile lor fiind răsturnate, odată cu pozițiile liniei I, încă din faza pregătirii atacului.

Unii au căzut prizonieri, așa cum a fost cazul sublocotenentului Alexandru Mazăre, comandantul plutonului 2 mitraliere, mulți au murit, aproape toți, cum am arătat, dar nu toți în același loc și în același timp, mai bine zis nu în aceeași fază a luptei. Nu pe Cota 100, pe care nu era niciun sistem defensiv, ci în apărarea ei, în pozițiile rezervei de batalion, care erau în apro-piere, în riposta față de atacul din flancul drept, ce fusese dat dinspre pădurea La Răzoare.

Cert este că această companie nu a mai existat după terminarea bătăliei și reorganizarea regimentului. Din trei companii de mitraliere, câte erau înainte de bătălie, au mai rămas câte-va secții, care au fost grupate într-una singură.

Dacă apărarea Cotei 100 ar fi fost considerată de la bun început primordială în sistemul defensiv al regimentului, probabil că acest fapt ar fi fost consemnat în raport, ca principala misiune de rezistență, iar schița ar fi înfățișat toate cele trei companii de mitraliere dispuse în jurul acesteia, eventual în lucrări de fortificații pregătite din timp.

Nu am reușit să determinăm exact cât timp au rezistat căpitanul Grigore Ignat și camarazii lui pe Cota 100, în ciuda cercetărilor făcute. Majoritatea lucrărilor studiate, unele iremediabil afectate de „microbul” propagandei, susțin că rezistența a durat până la sosirea rezervelor Diviziei 13, sau descriu scene ca aceea despre care am mai vorbit, cu strigătele de Uraaa! ale soldațior din batalioanele de contraatac, pe care unii cred că le va fi auzit căpitanul Grigore Ignat, ca într-o străfulgerare, înainte de a muri!

Și totuși, cât timp? O oră? O jumătate de oră? Mai puțin de atât?

Singura referire despre perioada exactă sau măcar aproximativă, se găsește într-o comuni-care a lui Laurențiu Chiriac, din 2016, care este convins că vreme de câteva minute, inamicul a fost ţinut în loc de compania de mitraliere a căpi-tanului bârlădean Grigore Ignat.

Soldatul român care a luptat la Mărășești, la pădurea Răzoare, era echipat neuniform, având atât echipament provenit din depozitele aliaților ruși, cât și uniforma inițială a trupelor de infanterie, avută la începutul campaniei, fiind în schimb dotat integral cu căști metalice Adrian și armament de producție franceză. Și numai parțial, cu opinci.

În concluzie, în dispozitivul defensiv al Regimentului 51/52 Infanterie, constituit în dimineața zilei de 6 august 1917, compania

căpitanului Grigore Ignat, ca structură a regi-mentului, nu avea o poziție proprie, stabilită în mod premeditat, un dispozitiv defensiv propriu, alături de misiunea aferentă, cu alte cuvinte, nu avea o poziție de apărat.

Prin urmare, expresia folosită frecvent căpi-tanul Grigore Ignat și compania lui de mitraliere au primit misiunea de a apăra, cu orice preț, Cota 100 nu este în conformitate cu adevărul istoric. Nu Cota 100 a fost obiectivul principal al secțiilor de mitraliere din organica companiei, ci sprijinul cu foc al subunităților de infanterie, în sistemul defensiv, conform misiunilor acestora.

Cota 100 a devenit ulterior un obiectiv de apărat, ca urmare a cursului defavorabil al luptei și a fost apărată de ce mai rămăsese din com-pania de mitraliere, precum și de sfărâmăturile batalionului pe care căpitanul Grigore Ignat le adunase în jurul său. Reiese că cei care au murit alături de el pe Cota 100, în acea tranșee, nu aparținea numai companiei de mitraliere, ci și altor subunități, probabil din Batalionul 1.

În al doilea rând, nu au murit toți militarii companiei de mitraliere, sublocotenentul Ion Scorușanu fiind un exemplu în acest sens, chiar dacă piesele de mitralieră au fost printre țintele predilecte ale pregătirii de artilerie și, urmând același raționament, nu toți au murit pe Cota 100.

Efortul nostru de investigare a arhivelor și a lucrărilor dedicate acestui subiect, în beneficiul adevărului istoric, a fost făcut cu speranța că istoria participării românești la Primul Război Mondial va fi rescrisă cu onestitate și bună credință, întemeindu-ne pe adevărul istoric.

Am considerat că a prezenta adevărul din jurul un erou național, așa cum este Grigore Ignat, la aproape 100 de ani de la faptele care l-au consacrat, poate contribui la eliberarea imaginii acestuia de orice balast propagan-distic și poate oferi personalității sale valoarea autenticității. n

Obiectivul atacului inamic – cum s-a con-statat mai târziu din ordinul de atac al Regi-mentului 28 Infanterie bavarez găsit asupra unui prizonier – era de a pune stăpânire pe Cota 100, de unde să întoarcă întreaga apăra-re a Mărășeștilor.

În centrul dispozitivului defensiv, germa-nii au reușit să rupă linia întâi a Diviziei 13 și să pătrundă în sectorul Regimentului 51/52 pe o fâșie de un kilometru adâncime și doi kilometri lăţime.

Regimentul 51/52 a luptat cu eroism și disperare, cu puștile, cu baionetele sau corp la corp. Două batalioane au avut pierderi mari, iar prin spărtura făcută, trupele inamice au înaintat către Cota 100, aflată spre Est, cucerirea ei oferind inamicului posibilitatea încercuirii Mărășeștilor și a unei mari părți a Armatei I.

Un martor ocular al episodului de la Cota 100, generalul colonel (rtr) Constantin Popescu, pe atunci tânăr sublocotenent, comandant al unei baterii de artilerie din Regimentul 3 Obuzi-ere Râmnicu-Sărat, aflat în acea zi în observato-rul său instalat pe bazinul metalic din via Negro-ponte, poziție din care putea vedea foarte bine desfășurarea luptei, ca într-un film panoramic, descrie faptele:

Către ora 11.00, întreaga linie I a diviziei e în mâna inamicului. Rezerva batalionului 1 din Regimentul 51 (compania 1 - s.n.) cu o companie de mitraliere încearcă să stopeze coloana inamică, dar fără succes, căci numărul mare al atacatorilor a zdrobit contraatacul român.

Și în rapoartele ulterioare ale regimentului este confirmată ocuparea de inamic a pozițiilor din linia I și, de asemenea, încercarea de contra-atac cu Compania 1:

În acest timp, inamicul reușise a intra în pă-durea Răzoare și din această parte căuta a învălui aripa dreaptă a Regimentului 51/52 Infanterie.

Când căpitanul Săndulescu Cristea, coman-dantul batalionului 1, văzând acestă intențiune, lasă pe adversar să iasă din pădure, se aruncă la contraatac cu compania 1 din rezerva batalio-nului, susținut în mod eroic de căpitanul Grigore Ignat, comandantul Companiei 4 mitraliere, care personal mânuia mitraliera.

După cum se poate vedea și pe schiță, la momentul atacului german ce amenința punc-tul de comandă al Batalionului 1 dinspre pădu-rea La Răzoare, căpitanul Grigore Ignat se afla în apropiere, dispus în flancul drept al pozițiilor Companiei 1, aflată în rezervă, unde probabil că se retrăseseră și cei ce mai supraviețuiseră în linia I, și care rămăsese practic singura poziție de rezistență între atacatori și Cota 100.

Iată cum prezintă Constantin Kirițescu, în sinteza sa de istorie, episodul: O luptă sălbatecă, pe viață și pe moarte se va da pentru stăpâni-rea Cotei 100, pe care e stabilită a doua linie de apărare română. Dar compania de mitraliere a batalionului e aici, căpitanul Grigore Ignat își așezase mitralierele într-o tranșee, adunase în jurul său sfărâmăturile batalionului și organizase

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 33 / 16 – 22 august 2017

Substantivul feminin „teologă” nu este de găsit în dicționare, dar se folosește: „pentru mine, când sunt supărat, atât homeopata, cât și teologa [...] sunt niște

vrăjitoare” (Petre Pandrea, „Călugărul alb”, ioaniovan.ro); „teo-logele pot să prezinte [...] aspecte neexplorate ale misterului insondabil al lui Cristos” (magisteriu.ro). A derivat de la „teo-log” așa cum au derivat substantive aflate în dicționare, cum ar fi „arheologă” de la „arheolog”, „astrologă” de la „astrolog”, „biologă” de la „biolog”, „demagogă” de la „demagog”, „der-matologă” de la „dermatolog”, „etnologă” de la „etnolog”, „ge-ologă” de la „geolog”, „grafologă” de la „grafolog”, „ideologă” de la „ideolog”, „meteorologă” de la „meteorolog”, „pedagogă” de la „pedagog”, „psihologă” de la „psiholog” „sociologă” de la „sociolog”.

Cuvântul „teologă” are și varianta cu diftong „teoloagă”: „a fost vizionară, teoloagă, tămăduitoare, poetă, compozitoare, stareţă” (dw.com/ro); „Seara zilei de 15 iunie a continuat [...] prin conferinţa teoloagei” (mitropolia-ro.de); „teoloagele ar putea scoate la lumină aspecte neexplorate încă ale misteru-lui lui Hristos” (avantaje.ro).

Și celelate substantive feminine menționate au aseme-nea variante neluate în considerare însă în dicționare: „ar-heoloaga [...] a petrecut două zile în depozitele Muzeului de Arheologie [...] Nimeni în afară de cele două arheoloage nu știe despre această descoperire” (formula-as.ro); „așteaptă să le spună o astroloagă când sunt aliniate planetele pentru un drum la toaletă” (radufconstantinescu.ro); „iau în continuare de bună avertizarea astroloagelor” (liviuioanstoiciu.ro); „să

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Nă[email protected]

discutăm despre practici [...] ale bioloagei [...] a cărei carte [...] a fost publicată [...] în 1900” (John Holt „Cum învață copiii”, Edi-tura „Trei”, 2015, books.google.ro); „altă demagoagă de scrisoare pierdută [...] tot dă zor cu cât de grav e [...] că opoziția a cerut [...] tăierea fondurilor” (dorintudoran.com); „o dermatoloagă [...] susține că mai mult decât un duș săptămânal lichidează siste-

mele de apărare biologice ale pielii” (viata-medicala.ro); „ca și în regnul animal, se stabilește o ierarhie fondată pe forţă, susţine o etnoloagă franceză” (Aurora Liiceanu, „Legături de sânge: po-vestea Ioanei”, Polirom, 2013, books.google.ro); „o ghicitoare elevată era Laila, [...] grafoloagă la care uneori recurgea și Miliţia pentru cazuri încîlcite” (Dan Ceachir, „Derusificarea”, convorbiri-literare.dntis.ro); „când are puterea să înfunde Moartea în tur-bincă, Ivan [...] este [...] indestructibil, cu toate că [...] Divinul Tată îl umilește, [...] lăsîndu-l la cheremul [...] ideoloagei cu o singură

idee!” (D.R. Popescu, „Arginții, cuprul, aurul și ardelenii”, convor-biri-literare.dntis.ro); „Poate [...] sunt prea pedagoagă, parcă m-a făcut mama guvernanta omenirii” (Alice Voinescu, „Jurnal”, II, Polirom, 2013, books.google.ro); „Forţa instituţiilor asupra indi-vidului s-a subţiat [...] stare [...] sintetizată în [...] faimoasa formu-lă a socioloagei britanice Grace Davie” (Vintilă Mihăilescu, „De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc”, Polirom, 2017, books.google.ro).

Nu sunt de neglijat opțiunile pentru „-oagă” ale autorilor din ale căror texte au fost extrase exemplele.

De altfel, lexicografia academică admite variantele „analo-gă/analoagă” și „omologă/omoloagă”, prezente și ele în texte de luat în seamă ca fiind exemplare: „În faţa mutării lui Caragiale [...] la Berlin, [...] te cuprinde o mirare analogă cu cea a lui Pam-pon” (Ioana Pârvulescu, „În Ţara Miticilor: De șapte ori Caragiale”, Humanitas, 2014, books.google.ro); „«Inima» lui Baudelaire [...] este analoagă cu «inima» pascaliană” (Nicolae Balotă, „Litera-tura franceză. De la Villon la zilele noastre”, Ideea europeană, 2015, books.google.ro); „«supermarketul cultural» – noţiune ironic omologă celei de «muzeu imaginar» a lui Malraux” (Ma-tei Călinescu, „Cinci feţe ale modernităţii: modernism, avangar-dă, decadenţă,”, Polirom, 2017, books.google.ro); „omoloagă a zeiţei Ceres, Demeter posedă și ea un car aerian tras de ba-lauri” (Oișteanu Andrei, „Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească”, Polirom, 2013, books.google.ro).

Există substantive feminine asemănătoare, pentru care o for-mă fără diftong este greu de admis. Cum să fie altfel decât nefirești „boșorogă*”, „hodorogă*”, „milogă*”, „ologă*”, „slăbănogă*”? n

LA PRIMA LECTURĂ

Augustin Costinescu – Amurg în portul Tomis

„Filologă” și/sau „filoloagă” ?


Cercul Militar NaţionalExpoziții Galeria Artelor.

Expoziția de pictură și desen a artistului

plastic Augustin Costinescu, deschisă în peri-oada 16 august – 2 septembrie. Vernisajul are

Căpitan GEORGE BRĂESCU

Educaţia socială a Naţiunei Armate.

Viitorul ofiţer: în şcoală, în armată şi în societate.

Bucureşti, p. 122-124

Spiritul de corpCARTEA DE ALTĂDATĂ

Nu este legătură mai puternică decât onoarea pentru ca un grup de oameni

să fie strâns uniţi. În orice familie cinstită și respectată, solidaritatea cea mai desăvârșită leagă pe membrii ei, din punctul de vedere al onoarei, și de multe ori menţin pe calea adevărului pe acei care ar părăsi-o, dacă n-ar avea familia care să-i sfătuiască.

Tot astfel se petrec lucrurile și în armată, unde de la grupă și până la regiment, fiecare unitate este o familie. Onoarea unui regiment aparţine deopotrivă recrutului ca și colone-lului. Oricine ar îndrăzni să o atingă, printr-o purtare urâtă sau vorbe nemăsurate, jignește onoarea tuturor, după cum soldatul sau ofi-ţerul, care se distinge prin ţinută, disciplină sau acţiuni strălucite, înalţă onoarea unui corp întreg. Această frăţească însușire, care unește pe soldaţii și ofiţerii aceluiași corp, care-i solidarizează, care-i împinge la datorie și la acte măreţe pentru a menţine prestigiul și a ridica reputaţia regimentului, se numește spirit de corp.

Acest sentiment, care nu e decât o formă a camaraderiei militare, trebuie să plece chiar de la grupă. Oamenii care o compun trebuie să-și facă un punct de onoare, ca ea să fie considerată în compa-nie ca fiind cea mai bine îngrijită, cea mai instruită și disciplinată, care, în fine, nu ia niciodată observaţii sau pedepse. Tot astfel, în companie, escadron și baterie.

Spiritul de corp care se naște din încrederea și stima reciprocă a oamenilor chemaţi a trăi, a suferi, a lupta și a muri împreună, care se alimentează din gloria trecutului și prin munca nobilă de toate zile-le, a cărui grijă este reputaţia, succesul și onoarea, trebuie susţinut și dezvoltat pe orice cale într-un regiment. Aceasta este datoria ofiţerilor. În război, ocaziunile nu ne lipsesc. În timp de pace, îl putem obţine povestind oamenilor trecutul glorios al regimentului din care fac parte. n

Săptămâna aceasta, vă propunem spre lectură un autor contemporan cu scrii-tură clasică. Ismail Kadare, poet și prozator, este cel mai cunoscut scriitor alba-nez. În 1992 a câștigat premiul mondial Cino Del Duca, în 2005 obţine primul

premiu internaţional Man Booker, iar în iunie 2009 a primit premiul Prince of Asturias pentru literatură. Lucrările lui au fost publicate în peste 40 de ţări, a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură și este comparat cu Gogol, Kafka și Orwell. Dacă scurtul CV nu v-a convins, să vorbim puţin despre romanul Cronică în piatră, carte căreia autorul i-a alipit, ulterior, microromanul Vremea nebuniei.

Cei ce scriu adevărata Cronică, sugerează romancierul, nu sunt, aşa cum s-ar pă-rea la prima vedere, opresorii şi nici vremelnicii deţinători ai puterii; imperiile se ridică şi se prăbuşesc, armatele făloase vin şi pleacă, numai poporul este statornic, doar el supravieţuieşte, el singur răzbate printre vicisitudinile istoriei; el este cronicarul anonim al veacurilor. Așadar, în centrul romanului său sunt oamenii, iar întreaga acţiune este redată prin ochii unui copil.

Lucrarea descrie un oraș de piatră din munţii Albaniei în timpul celui de Al Doilea Război Mondial și continuă firul poveștii la câţiva ani după sfârșitul războ-iului. Părea că, asemenea unui animal preistoric, oraşul acesta se ivise în vale într-o noapte de iarnă şi apoi se căţărase cu greu pe coasta muntelui, într-atât era de ciudat.

[...] Clădit în pantă, în dreptul acoperişului unei case se ridicau temeliile alteia şi poate că acesta era singurul loc din lume în care omul, dacă ar fi căzut pe stradă, nu ar fi nimerit în şanţ, ci pe acoperişul vreunei case. [...] Într-adevăr, era un oraş foarte ciu-dat. Multe erau aici incredibile şi multe se petreceau ca în vis. [...] Era greu să fii copil în oraşul nostru. Tainele limbajului și vieţii de adult, ororile războiului, superstiţiile vremii, toate citite cu inocenţa, curiozitatea și simplitatea analitică a unui copil. Dar pline de subînţeles. Fiecare dialog, fiecare întâmplare este încărcată de simboluri. Limbajul unui copil care ascunde, subtil, gândirea unui adult. Picăturile de ploaie îşi strânseseră supărare acolo jos, în cisternă. Cele mai vârstnice, întemniţate mai demult, se întâlniseră cu cele mai noi, aduse de furtuna de astă noapte şi, împreună, puneau la cale ceva groaznic. Îmi părea rău că tata uitase să îndepărteze burlanul. Nu trebuia cu niciun preţ ca picăturile aduse de furtună să pătrundă în cisterna noastră cu ape linişti-te şi să le îndemne pe acestea la răzmeriţă.

Pe scurt, un roman care mi-a amintit de bucuria cu care am descoperit lectura. Are toate ingredientele necesare – personaje bine conturate, umor, profunzime, acţiune, poveste și cursivitate. Pentru cititorii care, dezamăgiţi de superficialitatea multora dintre autorii contemporani, se reîntorc iar și iar la literatura clasică, Ismail Kadare este gura de aer proaspăt de care au nevoie. Cu o singură menţiune: citiţi-o acasă, singuri, altfel s-ar putea să vă treziţi chicotind copilărește în public... n

Orașul de piatră

Ismail Kadare, Cronică în piatră; Vremea nebuniei,

Editura Humanitas, 2005.

loc vineri, 18 august, ora 17.00.Sala Foaier. Expoziția de pictură a

artiștilor plastici Victor Dragomirescu și Dumitru Covei, deschisă în perioada 16 – 27 august.

Sala Rondă. Expoziția de pictură „Cromatică de vară” a Asociației Artiștilor Plastici București, deschisă în perioada 16 – 27 august.

Expoziția este deschisă zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Circula o expresie, imediat după Revoluție, stri-gată în piețe și purtată deseori și pe pancarte, la manifestații, despre televizor și popor. Ați mințit

poporul cu televizorul sintetiza, în modul nostru specific românesc, prăpastia care se crease, în timp, dintre cele promise și cele înfăptuite, dintre așteptări și rezultate. Oamenii se descărcau în felul acesta de neputințele ce-lor care se instalaseră la conducerea lor și, bineînțeles, de incapacitatea lor proprie de a înțelege cum se poa-te produce, atât de repede, ruptura dintre vorbe și fap-te. Mai târziu, când au înflorit posturile private, popu-late din belșug cu seriale melodramatice și siropoase, achiziționate cu bani grei din țările subecuatoriale, au văzut că și pe la alții sunt probleme. S-au mai împăcat cu gândul. Erau oameni mai săraci și mai necăjiți decât ei pe planetă și asta îi mai liniștea cumva în încercările lor de a face față situațiilor de viață. Era libertate pen-tru toată lumea și un nou mod de relaționare între oameni, care trebuia învățat. Sălbatic, îi spuneau unii mai îndrăzneți, la televizor, deveniți ulterior analiști. Și cărți nu prea erau pentru toți și speranța era, după cum bine ați bănuit, în televizor. De acolo trebuia să vină învățătura. Alții au trecut prin democrație și modelele puteau fi lesne copiate și învățate, fără a merge sau bate pasul pe loc pe drumuri nebătătorite.

Trecură zece ani și mai bine, iar iminentul sfârșit al lumii, prevăzut de vizionarii antici la anul 2000, opri pe loc căutările de modele de urmat. Mai avea rost pentru cineva să muncească, să pună pomi, să are pă-mântul sau să construiască, dacă totul avea să se ducă pe apa Sâmbetei? Înapoia ecranelor tot mai colorate se perindau, seară de seară, prezicători, astrologi, numerologi, cunoscători declarați și cu acte în regulă

ai mersului lumii. Ei exersau dramatic și convingător talentul de a explica oamenilor iminența sfârșitului. În așteptarea obștescului deznodământ, tabloul de furnicar de până acum, în care fiecare se străduise cum putuse și cum știuse să-și găsească un loc și un rol în cetate, deveni dintr-odată static. Amorțit chiar. Singurul sport practicat era uitatul la televizor. Zi de zi, seară de seară. Sfârșitul era un destin implacabil care trebuia învățat și asumat. Și parcă nu părea așa de du-reros, din moment ce era sortit pentru toți. Era egalita-te în această privință. Bogați și săraci, bătrâni și tineri, vecini și cei din depărtări aveau să aibă același apus. La acest gând și invidia dintre oameni mai pălise. Greu trecu acea toamnă de sfârșit de mileniu, de sfârșit de veac și de deceniu. Veniră zorii noului Ev și amorțeala nu se risipea nicicum. Plutea ca o pâclă deasă peste mințile și trupurile oamenilor. Setați și împietriți într-o lungă și binefăcătoare așteptare. Deodată, cineva îndrăzni să planteze niște copaci. Să rămână după ce n-o mai fi nimic. Îl văzură vecinii. Făcură și ei la fel. Fie ce-o fi, trădau gesturile lor răscolite de un vânt de înviorare. Mimetismul își arătă roadele în curând. Lumea revenea la viață și competiția pentru a câștiga un loc mai luminos sub Soare reîncepu. Cei din cutiile de televizor se lamentară spășiți de previziunile lor strâmbe și comutară atenția privitorilor spre alt zone de interes. De la o vreme, apăru nebunia ratingului, cu orice preț. Cascade de întâmplări, de accidente, de nenorociri și incidente conectează telespectatorul la sarabanda de tragedii care se întâmplă în toată lumea. Breaking-news-uri sparg liniștea căminelor și invazia de ediții speciale țintuiește mai tot omul cu retina în televizor. Sânge, scandaluri, servicii secrete,

sex și spionaj sunt cei cinci S care aduc cu siguranță audiență maximă. Mai nou se adaugă un alt S, cel al salarizării. Care mustește de subiecte, care mai de care mai suculente. Sunt puse față în față meserii și bresle, sunt blamate, retrase și refăcute norme care nu mai pot fi valabile pentru aceste timpuri. Atotcunoscătorii pun verdicte și un carusel al schimbărilor se urnește dintr-odată. Cu consecințe imprevizibile. Este bine, este rău? Cu greu găsești un răspuns sau o cale care să reziste tuturor argumentelor. Acestea vor veni, cu siguranță, tot din televizor. Așa cum ne-am obișnuit. Forța lui benefică și, uneori, malefică este teribilă. De ce sunt sigur de acest lucru? Să fie un an și mai bine. Un coleg din Trust, un bun prieten l-aș putea numi, a venit la mine. Să-i dau un sfat. Tatăl lui era pe patul de spital, grav bolnav. Îl părăsise pe vremuri, când era în școala primară. De atunci nu l-a mai căutat și nu și-au vorbit. Faptul că tatăl apelase la singurul său fiu, după o îndelungă absență din viața lui, spunea câtă nevoie avea de ajutor. Colegul oscila între a-l ajuta sau nu. I-am spus că, indiferent ce a fost între ei, este bine să-l ajute. Părintele tot părinte rămâne, chiar dacă a ales să trăiască departe de cel căruia i-a dat viață, am dat eu un răspuns. Singurul posibil, în accepțiunea mea. După un timp, a venit la mine. Își ajutase tatăl care depășise situația în care se afla. A simțit nevoia să-mi destăinuie lucrul care l-a făcut să-mi ceară sfatul. Când s-a despărțit tata de mine și de mama, cel mai urât gest al lui, care m-a durut și de care sufăr și acum, este că ne-a luat televizorul, mi-a relatat cu amărăciune în glas. Durerea copilului de atunci se putea citi și acum în ochii celui care devenise și el, la rându-i, tată. Iată, deci, forța de neimaginat a televizorului!. n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 33 / 16 – 22 august 2017

Colonel (r) Ion [email protected]

Colonel Florin Ş[email protected]

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r)

Cristi Vecerdea – CRIV

Televizorul și poporul

Mai nou se adaugă un alt S, cel al salarizării. Care mustește de subiecte, care mai de care mai suculente.

Căpitanul Grigore Ignat rămâne, cert, un erou admirabil. Însă povestea din jurul Cotei 100 presupune analize supli-mentare și cercetări minuțioase.

Câmpul de luptă presupune calități speciale care – sunt tot mai convins – nu se obțin cu necesi-tate în amfiteatre și nici pe băncile școlilor, fie

și în urma unui studiu serios și aplicat, oricât de fru-moasă ar putea fi povestea formării într-un sistem educațional complex și performant. Aș putea invoca multe exemple, mai ales în contextul prilejuit de îm-plinirea a 100 de ani de la bătăliile din „triunghiul de foc” al Moldovei. Fronturile Primului Război Mondial pe care s-au aflat militarii români au arătat că profe-sori cu îndelungată experiență la catedrele instituțiilor militare de învățământ și valoroși tacticieni militari s-au regăsit, în calitate de comandanți, surprinși de noutatea conflagrației mondiale și incapabili să facă față cerințelor sale. Teoreticienii militari păreau să nu fie la înălțimea așteptărilor în plină confruntare cu inamicul, se dovedeau incapabili să mobilizeze întru victorie pe cei din subordinea lor, unii clacând pur și simplu în fața puternicei armate germane. După cum oameni simpli, aruncați în vâltoarea luptelor de destin, s-au dovedit eroi pe câmpul de luptă, fără să fi beneficiat de vreo pregătire excepțională. Despre unii dintre ei se poate spune, sintetic, folosind cuvintele lui Cezar, au venit, au văzut, au învins!

Este o veche dezbatere, care implică mai toate științele care au în centrul atenției ființa umană, ne-putincioasă în cele din urmă în a răspunde limpede la o întrebare care ne stăpânește pe unii (era să spun că este o preocupare extinsă, dar mă fura nepermis condeiul electronic!) despre resorturile intime care îi mână în acțiune pe aceia care sfârșesc prin a deveni eroi prin gesturile lor singulare, admirabile.

Căpitanul Grigore Ignat, ofițerul-erou de la Cota 100, în timpul Bătăliei de la Mărășești, este un ase-menea exemplu. Colonelul Liviu Corciu – nutrind o pasiune vie pentru istoria militară românească și, alături de colonelul Romeo Feraru, multă vreme in-spirator și organizator al unui concurs anual de istorie, în preajma Zilei Naționale, prin intermediul Fundației

Eroi, lideri, oameni obișnuiți

„Mareșal Alexandru Averescu” din Buzău – publică, în această ediție a săptămânalului „Observatorul mili-tar”, o excelentă analiză a mitului construit în jurul lui Grigore Ignat, a felului în care s-a rostogolit în cărțile de istorie, scrise după încheierea primei conflagrații mondiale, povestea eroică a comandantului compa-niei de mitraliere de la Cota 100.

Notările de serviciu ale viitorului ofițer, în anii școlii militare, pe care o absolvă, în 1910, al 104-lea din 125 de cursanți, dar și îndată după aceea, sunt dezolante. Slab pregătit, fără dorință de a se dezvolta profesio-nal, cu zile de arest pentru scandaluri publice, Grigore Ignat nu pare deloc a avea profilul eroului din 1917. Date care nu au apărut nicicând în vreo hagiografie ce îi era dedicată pentru a nu aduce atingere profilu-lui desăvârșit al „sfințeniei” sale. Liviu Corciu se încu-metă la o asemenea desacralizare, constatând că în jurul atacului de la Cota 100 au apărut și alți „compe-

titori” (să ne amintim că nici atacul „cămășilor albe”, despre care am scris eu însumi, nu a scăpat de „eroi” care și-au dorit propriul piedestal, nemeritat, post factum!) pe care istorici nepricepuți, dar interesați în conservarea și întărirea mitului, i-au exploatat îndes-tul cu rezultate îndoielnice, care nu rezistă la analiza serioasă propusă de colonelul Corciu.

Căpitanul Grigore Ignat rămâne, cert, un erou ad-mirabil. Însă povestea din jurul Cotei 100 presupune analize suplimentare și cercetări minuțioase. Un înce-put solid și bine documentat publică, iată, colonelul Liviu Corciu și vă invit la lectură. Este cea mai bună dovadă că și la 100 de ani de la săvârșirea faptelor, istoria participării noastre la prima conflagrație mon-dială se impune a fi rescrisă. Sine ira et studio, desigur, fără spaima de a fi în slujba adevărului istoric, atât cât îl putem reconstitui. n

FUNCŢII SCOASELA CONCURSCercul Militar Naţional, cu sediul în strada Con-stantin Mille nr.1, sector 1, Bucureşti, organizează concurs pentru ocuparea a două posturi vacante de personal civil contractual, de execuție, astfel: Referent debutant/S/Biroul cultu-ră, educație şi comunica-re/1 post – fără vechime în muncă şi în specialitate; Pompier/Formație apăra-re împotriva incendiilor/1 post – atestat pompier, fără vechime în specialitate. Concursul se desfăşoară la sediul Cercului Militar Naţional, strada Constan-tin Mille nr.1, sector 1, ast-fel: proba scrisă, în data de 04.10.2017, între orele 10.00-16.00; interviul: în data de 10.10.2017, între orele 10.00-16.00. Data li-mită de depunere a dosa-relor este 26.09.2017, ora 16.00. Depunerea dosarelor şi organizarea concursului se vor face la sediul Cercu-lui Militar Naţional, strada Constantin Mille nr.1, sector 1, Bucureşti, unde vor fi afi-şate şi detaliile organizato-rice necesare.Datele de contact ale se-cretariatului, la telefon 0213138680, interior 160.

PROMOŢIIÎn perioada 15-17.09.2017, la Academia Forțelor Aeriene din Braşov

se va sărbători împlinirea a 35 de ani de la absol-vire a promoției 1982 de subofițeri, arma artilerie şi rachete antiaeriene. Persoa-ne de contact: plutonier-adjutant principal (r) Călin Giorgică, tel. 0740 040 056, şi plutonier-adjutant prin-cipal Mircea Nedeianu, tel. 0721 098 848. Vă aşteptăm cu drag să depănăm amintiri!

Promoția 23 August 1971 a Școlii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu, arma chimie, organizează săbăto-rirea a 46 de ani de la absol-vire, în perioada 4-7.09 2017, în garnizoana Câmpulung, la Cabana Voina. Detalii pu-teţi obţine de la coloneii (ret) Vasile Lelcu – tel. 0729 850 005 şi Eugeniu Popescu – tel. 0742 414 686.

Avem bucuria şi onoarea să vă anunţăm că promoţia 1987 Radiolocaţie sărbăto-reşte împlinirea a 30 de ani de la absolvirea academiei. Programul activităţilor se va derula în perioada 22-24 septembrie, la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă Braşov.

Cei ce doresc să par-ticipe se pot înscrie, până cel târziu la 20 august, la tel: 0766 513 012, email [email protected] – Brincoveanu Ioan sau 0744339209, email [email protected] – Leah Traian.

Comitetul de organizare a revederii după 35 de ani

de la absolvirea Liceului Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza, invită colegii să participe la eveniment, la 7 octombrie, orele 10.30, la sediul liceului militar. Contacte: general-maior Marius Harabagiu, tel. 0723 556 184, general-maior Marian Sima, tel. 0726 112 597, colonel Florin Tomiţă, tel. 0724 303 408, colonel (r) Gheorghe Chiulea, tel. 0727 774 990.

Promoţia 1964 a Liceului Militar Ştefan cel Mare, din Câmpulung Moldovenesc, invită colegii, inclusiv pe cei din perioada 1960-1962 care au absolvit la Breaza, la întâlnirea aniversară, în perioada 22-25.09.2017, la Hotel Şandru din loca-litate (23.09.2016, între orele 10.00-14.00, la co-legiul militar). Persoană de contact: Cristian Ghe-orghiu, tel. 0755.104.648. Confirmarea participării se va face prin depune-rea, până la 10.09.2017, a 450 lei/persoană în con-tul IBAN RO31INGB0000999901105474, deschis la ING Filiala Alexandria, județul Teleorman, pe nu-mele Briceag Gheorghe, tel. 0761.334.084, [email protected].

Promoţia 1952 ofiţeri de artilerie antiaeriană a Școlii Militare de Artilerie Antia-eriene Braşov organizează întâlnirea, cu ocazia împli-nirii a 65 de ani de la absol-vire, în oraşul Braşov, în pe-

rioada 22-24 august. Pentru detalii, cei interesaţi pot să sune la următoarele nume-re de tel.: 0730 964 802 (D. Stancu) sau 0760 281 331 (V. Moldovan).

Promoţia 1967 a Școlii Militare Superioare de Ofi-ţeri Activi Nicolae Bălcescu anunţă întâlnirea prilejuită de împlinirea a 50 de ani de la absolvire, în perioada 1-3 septembrie, la Sibiu. Preşedintele comitetului de organizare – Neculai Stoina, tel. 0722 587 645. Partici-panţii, pe care-i dorim cât mai numeroşi, sunt rugaţi să solicite informaţii refe-ritoare la eveniment de la: infanterişti: Teodor Bulea, la tel. 0770 241 408, Liviu Zan-firescu, la tel. 0746 322 703; artilerişti, topografi, chi-mişti: Emil Mihai Dragotă, la tel. 0723 182 720, Oliviu Antal, la tel. 0727 854 895; transmisionişti: Liviu Stăvar, la tel. 0744 546 845; genişti, constructori feroviari, pom-pieri: Constantin Teodo-rescu, la tel. 0722 234 996; intendanţi, financiari: Ionel Pârvan, la tel. 0730 963 372, jandarmi: Ionel Olteanu, la tel. 0269/55 36 01.

Promoţia 23 august1977 a Școlii de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto Mihai Vitea-zul, arma tancuri, anunţă întâlnirea prilejuită de îm-plinirea a 40 de ani de la absolvire, în perioada 1-3 septembrie 2017, la Piteşti. Comitetul de organizare adresează rugămintea de a

confirma participarea prin depunerea sumei de 200 de lei/persoană, în conturil RO INGB 0000 9999 0703 3432, deschis la ING Office Vitan-Olteniţei, sectorul 4, Bucureşti, pe numele Manciu Ion. Persoane de contact: Ioan Grecu (0722 380 092), Zamfir Brănescu (0742 942 095), Ion Manciu (0765 143 153), Ion Mitran (0744 301 601). Prezenţa la Căminul Militar Piteşti, la 1 septembrie, până la ora 18.00.

Promoţia de ofiţeri 1992 a Institutului Militar de Ge-niu, Construcţii şi Căi Ferate Panait Donici, din Râmnicu Vâlcea, va sărbători împli-nirea a 25 de ani de la ab-solvire la 9 septembrie, la sediul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apă-rare CBRN Panait Donici, din Râmnicu Vâlcea. Pentru toţi ofiţerii din armele geniu şi construcţii – promoţia 1992, care doresc să participe la această aniversare, comite-tul de organizare adresează rugămintea de a confirma participarea prin depune-rea sumei de 100 de lei de persoană în contul RO89B-TRL03901201B13650XX, Banca Transilvania – Râmni-cu Vâlcea. Persoane de con-tact: Dan Cebuc, tel. 0723 767 356, STAR 5049/118, şi Liviu Boscagini, tel. 0740 190 196, STAR 5049/173.

Promoţia 1997 a Liceului Militar Mihai Viteazul or-ganizează întâlnirea de 20

de ani de la absolvire, în perioada 15-17.09.2017, în localitatea Alba Iulia. Pen-tru detalii organizatorice se poate lua legătura cu preşedintele comitetului de organizare, maior Dan Adrian Mircea, tel. 0744 588 804. Pentru strânge-rea fondurilor necesare desfăşurării activităţii (240 lei/absolvent sau 420 lei/absolvent şi soţie) s-a des-chis contul RO 791INGB000 0999905448464, titular Dan Adrian Mircea, la ING Bank.

DECESEColectivul C.M.D.T.A.-M.P. Bucureşti este alături de colonelul dr. (r) Dinu Florian şi familia îndoliată la trece-rea în nefiinţă a doamnei ANA MARIA FLORIAN, după o lungă şi grea suferinţă. Transmitem întreaga noas-tră compasiune în aceste momente de grea suferinţă. Dumnezeu să o odihnească în pace!

COMEMORĂRISoţia, Florina Fiat, anunţă comemorarea a şapte ani de la trecerea la cele veşni-ce a celui care a fost colonel (r) FIAT GHEORGHE, sportiv şi antrenor emerit al CSA Steaua.

Ceremonia religioasă va avea loc la biserica din incinta Cimitirului Militar Ghencea 3, sâmbătă, 19 au-gust la ora 07,30, iar paras-tasul, la ora 13, la restauran-tul Cercului Militar Naţional.


IMPACT

Asociaţia de Caritate din Armata României – Camarazii organizează excursiipentru membrii şi simpatizanții săi din rândul personalului armatei, la Si-naia şi pe Transfăgărăşan. Pentru înscrieri, este nevoie să completați şi să

trimiteți pe adresa asociației – strada Sabinelor nr. 98, ap. 3, sector 5, Bucureşti – formularul pe care îl găsiți pe site-ul www.camarazii.ro.

Excursia la Sinaia va fi sâmbătă, 19 august, costă 35 de lei de persoană, iar deplasarea se face cu autocarul. Se vor vizita Curtea Domnească şi Turnul Chin-diei de la Târgovişte, apoi Castelul Peleş şi Mănăstirea Sinaia. Masa de prânz se va servi la Centrul de refacere al MApN – Furnica, apoi se va urca la Cota 1400. De acolo, opțional, se vor face drumeții la Cota 2000, pe Platoul Bucegilor sau la Poiana Stânii Regale. Preţul excursiei se achită în numerar, pe bază de chitanță, şi nu include tarifele de intrare la obiectivele turistice.

Excursia pe Transfăgărășan este programată pentru sâmbătă, 2 septembrie, cu autocarul, pe ruta Bucureşti – Piteşti – Curtea de Argeş – Cârțişoara – Cozia – Rm. Vâlcea – Piteşti – Bucureşti. Masa va fi servită la Bâlea Lac. Vor fi vizitate: Mănăstirea Curtea de Argeş, Barajul Vidraru, Mănăstirea Cozia.

Preţul excursiei este de 60 lei/persoană şi se achită în numerar, pe bază de chitanță, cel târziu până la 29 august. Nu include tarifele de intrare la obiectivele turistice. n

Excursii organizate de Asociația Camarazii

Un gând pios la trecerea în neființă a maestrului Viorel Cosma


Muzicologul, profesorul, lexicograful şi cri-ticul muzical Viorel Cosma s-a stins din viaţă marţi, 15 august, la vârsta de 94

de ani. Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi Muzeul Naţional George Enescu pierd astfel unul dintre cei mai apropiaţi colabo-ratori, personalitate marcantă a culturii româ-neşti. Maestrul Cosma a fost o personalitate, cel puţin în domeniul muzical. Și cum faptele spun mai mult decât vorbele, vă prezentăm o par-te dintre realizările generalului de brigadă (ret). Viorel Cosma s-a născut la 30 martie 1923, în Timişoara. Studiile muzicale (vioară) le-a început la Conservatorul Municipal din Timişoara, continu-ându-le la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu Mihail Jora, Leon Klepper, Marţian Negrea, Constantin Silvestri, George Georgescu, Ion Dumitrescu, Dimitrie Cuclin, Zeno Vancea etc. Doctor în muzicologie, a fost distins cu Premiul Academiei Române, premiul internaţional al cri-ticii muzicale Artisjus din Budapesta, premiile Uniunii Compozitorilor (de 10 ori), cu Ordinele Coroana României, Steaua României, Steaua RSR, Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer. A desfăşu-rat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România şi Europa, America de Sud, America de Nord, Africa şi Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii. Este coautor al li-bretului operetei Lăsaţi-mă să cânt de Gherase

Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS, Austria, Belgia, Olanda, Bulgaria, Cehoslovacia etc.

Ca muzicolog, a publicat peste 100 de vo-lume (în română, engleză, germană, rusă, bul-gară, japoneză) cu caracter istoriografic, mono-grafic, lexicografic, epistografic, precum şi ediţii de critică muzicală, muzicologie-comparată, antologii. Cele 14 volume dedicate lui George Enescu, precum şi lexicoanele Compozitori şi muzicologi români, Muzicieni români, Muzicieni din România şi Interpreţi din România i-au adus o consacrare internaţională. A pus bazele lexi-cografiei muzicale moderne în România, reali-zând cea mai amplă exegeză lexicografică na-ţională din lume. Investigaţia istorică se întinde pe cinci secole (1500–2000), muzicologul des-coperind sute de nume de creatori români care au activat în ţară şi peste hotare. Ca profesor de muzicologie, a ridicat prima generaţie profesi-onistă de muzicologi şi critici muzicali români din secolul al XX-lea. Totodată, a adus contribu-ţii esenţiale la legăturile culturilor muzicale eu-ropene cu România, descoperind peste 100 de lucrări străine inspirate din folclorul românesc.

Ceremonia de omagiere a personalităţii maestrului Viorel Cosma, la care sunt aşteptaţi toţi cei care l-au cunoscut şi iubit, va avea loc joi, la ora 12.00, în Aula Palatului Cantacuzino, din Bucureşti, aceasta fiind urmată de slujba de înmormântare, care va avea loc de la ora 15.00, la Cimitirul Andronache. n

de o veste care vă pune pe gânduri și în urma căreia decideți să dați ascultare unui prieten. Acest prieten pare să dorească să-și răscumpere o greșeală făcută față de dumneavoastră.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Vi se reproșează adesea pragmatismul și faptul că priviți orice relație ca pe

ceva care, la un moment dat, v-ar putea aduce beneficii. Aveți de gând să vă aprofundați studiile și nu ar fi exclus să vă gândiți să începeți un curs de scurtă durată ori o altă facultate.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Stați bine la capitolul promovare sau îmbunătățire a imaginii. Asociați

cu ușurință experiența dumneavoastră de viață cu flerul înnăscut privind afacerile și oamenii. Astfel, profitați de pe urma unor oportunități care vi se oferă și veți avea câștiguri bunicele.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Niciodată nu v-ați simțit atât de bine ca acum și faceți tot ce vă stă în putință

să vă păstrați moralul ridicat și forma fizică de excepție. Trebuie doar să aveți grijă la ce combinații alimentare faceți. În privința relației de cuplu, acordați mai mult interes persoanei iubite.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Ajunge cu diplomația și cu obiceiul de a ocoli un adevăr care

vă macină. Sunteți decis să intrați în forță și să vă rezolvați problemele profesionale cu orice risc. În privința vieții sentimentale, veți lua decizii majore și nu veți mai dori să faceți compromisuri.

Peşti (19 februarie-20 martie): Toate sunt noi și vechi sunt toate. Aveți de gând să vă schimbați, poate, dome-

niul de activitate sau doar să treceți pe o altă funcție. Cert este că veniți cu pretenții mai mari, fiind foarte conștient de ceea ce puteți oferi. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Ultimele luni au fost un haos și aveți nevoie de liniște și de o ordine firească a lucrurilor. Pentru

a vă reface sufletește, decideți să îndepărtați acele persoane care vă agită atât la locul de muncă, cât și în viața personală, indiferent că este vorba despre oameni foarte apropiați.

Taur (21 aprilie-20 mai): Comoditatea vă este ceva familiar. Totuși, dacă aveți de făcut unele lucruri care să vă stârnească

atenția și bucuria, lăsați deoparte orice. Pe plan sentimental, aveți un simț al ironiei care îl poate scoate din minți pe partener.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Vă simțiți depășit de problemele de familie, care se succed și cărora nu reușiți să le găsiți o

rezolvare mulțumitoare. Nici pe plan financiar nu stați tocmai bine, având în vedere cheltuielile neprevăzute pe care le-ați tot făcut.

Rac (22 iunie-22 iulie): Sunteți cu moralul la pământ din cauza unor probleme birocratice și de comunicare apărute la

serviciu. Aveți nevoie de o schimbare radicală care să vă ajute să vă reveniți. Sunteți foarte sceptic atunci când vine vorba despre bunele intenții ale celor din jur.

Leu (23 iulie-22 august): Călătoriile scurte sunt binevenite, mai ales dacă vă ajută să vă relaxați și să uitați de micile

inconveniente apărute la locul de muncă. Discutați serios cu familia în privința unei moșteniri sau a unei achiziții costisitoare.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Sensibilitatea de care dați dovadă vă ajută să vă faceți plăcut și să vi se recunoască și

acea parte umană, mai ales că foarte mulți oameni, cu care intrați în contact, vă consideră o persoană rece. La finalul săptămânii, puteți organiza o întâlnire cu familia sau cu prietenii apropiați.

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Vă preocupă starea financiară și unele mici probleme de sănătate. Luați la cunoștință

VULNERABIL, INDATORIRE, CI, SILITOR, EVRICA, UN, AER, A, AMIC, MR, S, ZR, CO, ISTETIME, L, RARIT, ARSE, ALAC, STEAG, LESIN, ASCA.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier-majorElena-Irina Spilcă[email protected]

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 33 / 16 – 22 august 2017

|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Maior

Constantin Pi[tea,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Cornelia Mih`il`,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent Cristian Lenga,

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: [email protected]

Responsabil de num`r:

Sublocotenent Cornelia B`din

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C. 1053 /2017

Pe dos

La lac (10,2,3,2,5)

Colonel (r) Teodor AmzoiCRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Ofensivă (2,8,1,6,10,1,4,7) din Observatorul militar nr. 32/2017

Dezlegare la careul Indicative din Observatorul militar nr. 32/2017

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

[email protected]

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

[email protected]

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Cotit – Diferit. 2) E cu capu-n nori – E ceva de la-nceput! 3) În mijlocul ecranului! – Îmi lipsește – Nefolositor. 4) Nu sunt de încredere – Unde merge la-nceput! 5) Gata, s-a sfârșit! – În sfârșit, este salvat. 6) Vesel. 7) Răcoritor. 8) A fulgui – Un început de drum! 9) Drept – Salvări. 10) A tasa pământul – Făcut la timp.

Pe flancuri a reuşit înaintarea o mare unitate.

Colonel (r) Teodor Amzoi

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...În 2008, linia inter-city Beijing-Tianjin (foto), din China, a devenit operaţio-nală, fiind sistemul de navetă, pe calea ferată, cel mai rapid din lume?...Fifth Avenue, celebra arteră din New York, a fost deschisă în 1824? De-a lungul bulevardului se află celebrele EmpireState Building, Rockefeller Centre, Catedrala St. Patrick, Trump Tower etc....În 1985, a intrat în serviciul marinei române crucișătorul Muntenia (astăzi fregata Mărăşeşti), construit la șantierul naval din Mangalia?...Regina Maria a murit la 62 de ani, iar la funeraliile sale ar-mata i-a acordat un onor unic în istoria sa, salutând-o prin înfigerea baionetelor în pământ?...Cea mai mare fabrică de instrumente muzicale din lemn din Europa se află la noi, la Reghin?...În bătălia de la Famagusta (1571), turcii au cucerit Insula Cipru de la veneţieni?...La 3 august 1914 a fost inaugurat Canalul Panama, în lungi-me de 79,6 km, 30-300 m lăţime și 14 m adâncime?...140 de delfini au murit pe litoralul nostru, anul acesta, până în 5 august, care este Ziua Delfinilor?...În 1538, conchistadorul spaniol Gonzalo Jiménez de Quesada a întemeiat orașul Bogota (azi, în Columbia), capita-lă a Noului Regat al Granadei? n

Vertical: 1) Defect – Cinstită. 2) A recu-noaște – Des. 3) Răsăritul unei stele! – A nu gândi. 4) Câmpie – A se alia de la început! 5) Relaxate. 6) Antonim. 7) Cufăr – A liniști. 8) A uita – Afon în esenţă! 9) Altruistă – Ma-leabilă. 10) Flori pitice – Realitate. n

Precizare: Rezolvarea careului se face cu antonimele cuvântului care reiese din definiţie.

COGITO

Ion Creangă

Foto

: Mar

ius L

upu

Eu atâta știu numai, că am scris lung, pen-tru că n-am avut timp să scriu scurt.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 33 / 16 – 22 august 2017

Radar economicuMunca la distanță va fi reglementată

și în țara noastră. Activitatea de tele-muncă (munca la distanță) - o transpunere a concep-tului de teleworking, prevăzut în majoritatea statelor europene - va fi reglementată și în România, stabilește un proiect de lege aprobat de guvern săptămâna trecută. Astfel, proiectul de act normativ prevede că o activitate care ar putea fi efectuată în cadrul locului de muncă organizat de angajator va putea fi desfășurată de salariat și la distanță de această locație, în mod regulat și voluntar, folosind tehnologia informației și comunicațiilor. Desfășurarea activității în regim de tele-muncă de salariat va avea loc cel puțin o zi pe lună și se poate extinde pe toată perioada de lucru. uCifra de afaceri din industrie, creștere

de peste 10%. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), în prima jumătate a anului, în ritm anual, cifra de afaceri din indus-trie pe total (piaţa internă și piaţa externă), în termeni nominali, a crescut cu 10,4%, datorită avansului înregistrat de industria prelucrătoa-re (+10,4%) și industria extractivă (+9,5%). Pe marile grupe industriale, creșteri ale cifrei de afaceri s‐au înregistrat în sectoarele: industria bunurilor de capital (+15,6%), industria ener-getică (+12,6%), industria bunurilor interme-diare (+8,4%), industria bunurilor de folosinţă îndelungată (+7,9%) și industria bunurilor de uz curent (+5,7%).uNegocierile pentru centrala de la

Rovinari au fost reluate. Ministerul Energiei a anunțat recent reluarea negocierilor (după aproape un an de stagnare) cu China HuadianEngineering privind centrala de la Rovinari. Proiectul vizează construirea la Rovinari a unui grup energetic nou, de 600 MW. Compania chineză a fost selectată, în urma unei licitații internaționale, ce a avut loc în mai 2012, să de-ruleze în parteneriat cu Complexul Energetic Oltenia această investiție.

uValoarea credite-lor restante, în scă-dere. În luna iunie, comparativ cu mai, valoarea totală a credi-telor restante în lei ale populației și firmelor a scăzut cu 5,27%, la 5,769 miliarde de lei, în timp ce restanțele la creditele în valută au coborât cu 2,7%, la 6,683 miliarde de lei (echivalent), con-form unui raport al Băncii Naționale a României. Cu toate acestea, numărul persoanelor fizice cu restanțe mai mari de 30 de zile la bănci și instituții financiare nebancare (IFN) a crescut cu 1,1%, în iunie, față de luna precedentă, la 687.302. Aceste persoane aveau restanțe în valoare de peste 8,05 miliarde de lei. Cea mai mare parte a sumei era în lei și euro, respectiv 3,12 miliarde în lei și 3,28 miliarde de lei în euro. uRomânia importă tot mai mult lapte.

În primul semestru din acest an, față de pe-rioada similară din 2016, cantitatea de lapte brut importat a crescut cu 4.386 de tone (+7,0%), arată datele INS. De asemenea, can-titatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a fost mai mare cu 23.353 tone

(+4,7%). Creșteri ale producţiei au fost înre-gistrate la: unt, cu 633 tone (+11,5%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut și alte produse lactate similare) cu 5.925 tone (+6,0%) și lapte de consum, cu 5.053 tone (+3,6%). Producția a scăzut la smântână de consum, cu 2.617 tone (‐7,6%), și la brânze-turi, cu 639 tone (‐1,3%). n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Francul elvețian, în apreciere cu peste 2%

Leul a scăzut în raport cu euro, dolarul american și francul elvețian, în perioada 4-11 august.

La cursul afișat de Banca

Națională a României, vinerea trecută, moneda națională a înre-gistrat deprecieri săptămânale de 0,31% față de euro și 1,31% compara-tiv cu dolarul ame-rican. Cel mai mult a avansat francul elvețian în raport cu leul (+2,06), până la valoarea de 4,0508 lei. Chiar și la această cotație, francul elvețian rămâne pe minus în acest an, cu 4,11%, față de moneda noas-tră. O scumpire semnificativă a avut-o gramul de aur, cu 2,88% (4,5204 lei), prețul stabilit de BNR, la 11 august, fiind de 161,2475 lei. În aceeași zi, lira ster-lină era cotată la 5,0496 lei, cu 0,26 bani mai puțin decât în urmă cu o săptămână. n

Creșteri spectaculoase la Bursa de Valori București

V-ați gândit vreodată că banii pe care-i economisiți la bănci v-ar putea aduce, în câteva luni, câștiguri de 10, 20 sau chiar 100 de ori mai mari decât do-bânzile oferite de instituțiile financiare? Da, nu e o glumă, acest lucru chiar se întâmplă cu investito-rii care au ales să-și plaseze banii la Bursa de Valori București (BVB).

Nu de puține ori am susținut potențialul de creștere al pieței autohtone de capital, convingere

datorată nu atât decorelării acesteia față de bursele dezvoltate (majoritatea acestora au depășit demult maximele atinse în 2008, înainte de criză, în timp ce BVB mai are de recuperat până la acel nivel circa 30%), cât subevaluării acțiunilor românești, chiar și cu 50% față de valoarea lor reală. Mai mult, randamentul dividendelor acordate de companiile românești este, de ani buni, printre cele mai mari din lume (în medie, peste 6%), ceea ce spune multe despre potențialul pieței locale. Chiar și dacă vom privi lucrurile prin prisma celor două aspec-te, pare logică evoluția din acest an a BVB (BET, indicele principal al pieței de capital

românești, s-a apreciat cu peste 17%), iar noi creșteri sunt de așteptat.

Așadar, în condițiile în care cele mai ridi-cate dobânzi bancare de abia trec de 1,5%, majoritatea companiilor mari de la BVB își recompensează investitorii cu dividende, în medie, de patru ori mai mari. Fără a lua în calcul aceste dividende, vom constata că, de fapt, principala atracția a investitorilor o poa-

te reprezenta creșterea cotațiilor acțiunilor. Câteva exemple sunt edificatoare în acest sens. Astfel, cine ar fi cumpărat, la începutul anului, acțiuni la OMV Petrom (simbol bursier SNP), cea mai mare companie petrolieră din România, ar fi obținut, până vinerea trecută, un randament de 24%. În aceeași perioa-dă, creșterile înregistrate de producătorul naţional de gaze Romgaz Mediaș (SNG) sau Transgaz (TGN) au fost de 19%, respectiv de 33%. Cine ar fi investit în titlurile producă-torului de energie electrică Nuclearelectrica (SNN) ar fi obținut un profit de peste 56%, în timp ce acțiunile Conpet Ploiești (COTE) ar fi adus un beneficiu de aproape 23%. Ca să nu mai vorbim de avansul spectaculos pe bursă al companiei Turbomecanica (TBM), care a depășit, în ultimele 12 luni, 360% (+177% în 2017). Nici cei care au mizat pe societățile de investiții financiare (SIF) nu au fost dezamagiți în acest an. În afara SIF 3 Transilvania, care s-a apreciat cu doar 4% (însă are un randament al dividendului de 8%), celelalte SIF-uri au înregistrat creșteri ale cotațiilor astfel: SIF 5 Oltenia, +16%, SIF 1 Banat-Crișana, aproximativ 18%, SIF 4 Muntenia, +29%, SIF 2 Moldova, +32%. O evoluție foarte bună a avut și titlurile Fondului Proprietatea (FP), care s-au scumpit cu circa 10% în 2017.

Pe de altă parte, rezultatele financiare obținute de companiile importante de la BVB, în primul semestru, ne dau încredere că evoluția principalilor indici ai pieței locale va fi una pozitivă. Începem cu SNP, care a

realizat un profit net de 1,21 miliarde de lei (circa 266 de milioane de euro), cu 199% mai mare decât cel raportat în prima jumătate a anului trecut. Romgaz Mediaș, deţinut de sta-tul român în pro porţie de 70%, a înre gistrat în primele șase luni un profit net de 868 de milioane de lei, cu 41,1% peste cel din primul semestru din 2016. Puțin mai mare (+42,1%) a fost creșterea TGN, care a raportat un profit net ce a depășit 400,4 milioane de lei. Cifra de afaceri a companiei a urcat cu 26,1%, la 1,02 miliarde de lei. Cea mai spectaculoasă evoluție a avut-o, de departe, SNN. Profitul net al companiei a sporit de peste 76 de ori, comparativ cu primul semestru al anului precedent, depășind 133,7 milioane de lei. Conform datelor financiare transmise BVB, Conpet a încheiat primul semestru cu un pro-fit net de 40,39 milioane lei, ceea ce, în ritm anual, reprezintă un câștig de aproape 9%.

Rezultate foarte bune au anunțat și băncile. BRD-Groupe Societe Generale (BRD) a înregistrat un profit net de 750,06 milioane de lei în prima jumătate a anului, în creștere anuală cu 96,3%, în timp ce Banca Transilvania (TLV) a contabilizat un câștig de 496 de milioane de lei (+8%). n


Foto

: ww

w.s

uper

-liga

.ro

SPORT

Cu antrenor nou, Dănuţ Dumbravă, şi după câteva mişcări la nivelul lotului, echipa de rugby a CSA Steaua îşi testează forţele în Cupa Regelui, competiţie care anticipează noua ediţie de campionat, care va începe la 26 august.

CSA Steaua, şanse la

câştigarea Cupei Regelui

Stelistul Daniel Crista, cel mai bine clasat rutier român la Turul Ţinutului Secuiesc

La Cupa Regelui, CSA par-ticipă alături de alte trei echipe, SCM Timişoara,

CSM Baia Mare şi CSM Bucureşti. Aşa cum vă informam în ediţia noastră precedentă, Steaua, care s-a despărţit în această vacanţă competiţională de Silviu Vasiliu, Levan Genebashvili, Palu Sunita şi Petelo Tupou, şi i-a adus pe Ionuţ Melecciu (de la Iaşi), Marian Șoană (CSM Bucureşti) şi Dragoş Lucan, din propria pepinieră, a pierdut primul meci din această competiţie.

La 5 august, Steaua a fost învinsă la Timişoara, de echipa locală (şi campioană a României),

Cea mai veche competiţie in-ternaţională de ciclism din România, Turul Ţinutului

Secuiesc, s-a desfăşurat în judeţe-le Covasna şi Harghita, a început la Sfântu Gheorghe şi s-a înche-

iat sâmbătă, 12 august, după o etapă lungă de 125,4 kilometri, pe traseul Miercurea Ciuc – Racu

– Frumoasa – Miercurea Ciuc – Sâncrăieni – Bancu – Leliceni – Miercurea Ciuc.

Victoria i-a revenit austriacu-lui Patrick Bosman, din echipa Hrinkow, pe locul doi s-a clasat

germanul Christian Mager, din aceeaşi echipă (sosit la şapte secunde de colegul său), iar pe poziţia a treia s-a clasat moldo-veanul Nicolae Tanoviţchii, de la Tuşnad Drag Cycling Team, care a trecut linia de sosire la 13 secun-de de câştigător.

Daniel Crista, care a fost ruti-erul român cel mai bine clasat în această competiţie, a trecut linia de sosire al şaptelea, la 44 de secunde de învingător. „Nu sunt tocmai mulţumit, voiam să câştig o etapă”, a declarat Daniel Crista, conform Sport Total FM. „Nivelul a fost destul de ridicat. Am vrut să evadez în două rânduri la ultima probă, dar nu am fost lăsat, din păcate, de băieţii de la Tuşnad Cycling. Per ansamblu, sunt însă satisfăcut de munca în echipă, alături de colegii de la Steaua, ne-am ajutat între noi şi cred că de la concurs la concurs vom fi din ce în ce mai uniţi.”

În clasamentul general, Daniel Crista a fost al şaptelea, iar în cel dedicat sprinterilor, a încheiat pe locul cinci. De asemenea, în cla-samentul pe echipe, CSA Steaua s-a situat pe locul 7, din cele 15 formaţii aliniate la start. n

cu scorul de 22-16 (14-3). Doar că, înainte de meciul din etapa secundă, roş-albaştrii au aflat că echipa cu care ar fi trebuit să joa-ce la 12 august, CSM Bucureşti, s-a retras din competiţie. Astfel, Steaua a câştigat acel meci la masa verde, cu 5-0, şi a primit

şi bonusul ofensiv, iar în urma rezultatelor, se clasează pe locul doi înaintea ultimei etape, când va trebui s-o înfrunte la Baia Mare, pe CSM, ocupanta primei poziţii în clasamentul provizoriu.

Aşadar, după o înfrângere şi un meci nedisputat, Steaua ar

putea câştiga Cupa Regelui. Cu o singură condiţie: să se impună la Baia Mare sâmbătă,19 august, şi să primească şi bonusul ofensiv. Conform regulamentului, bonusul ofensiv este acordat echipei care marchează patru eseuri în decursul aceluiaşi joc. n

Pagină realizată de maior Constantin Piştea

În perioada 10-12 august, a avut loc cea

de-a 11-a ediţie a competiţiei, la care a participat

şi echipa de ciclism a CSA

Steaua, antrenată de Georgios Georgiadis.

Daniel Crista, în tricoul galben dedicat celui mai bun rutier român al competiţiei, alături de colegii de la CSA Steaua şi de antrenorul Georgios Georgiadis.

că sunt oameni fără experienţă, cărora li s-au dat arme pe mâini şi care acţionează cum cred, fără vreun cod al onoarei. Sunt băieţi care s-au antrenat la sală, antrenaţi în tabere ale naţionaliştilor ucraineni şi care nu prea par să ştie multe. De pildă, eu eram singură într-un autobuz plin de ruşi şi ucraineni, mă îndreptam spre Harkov, oraş ucrainean, foarte aproape de graniţa rusă, şi pentru că aveam un paşaport pe care scria Uniunea Europeană, respectivul a înţeles că nu sunt nici rusoaică şi nici ucraineancă, şi ca atare sunt o străină care nu am ce să caut. E acest complex al străinului, pentru că ruşii, chiar dacă erau în Ucraina, nu erau deloc străini, chiar dacă se aflau în conflict deschis unii cu alţii. Dar eu eram o străină pentru ei şi ideea era că trebuia să se apere de mine. Mi-au scos tot din rucsac, au fost foarte curioşi şi destul de agresivi. Militarii din Georgia, pe de altă parte, sunt mult mai drăguţi. Până se uită pe pa-şaportul tău şi văd că ai fost în Rusia şi-ţi spun: Aaa, aţi fost în Rusia! În Rusia, nu? Şi se uită suspicios la tine. În Abhazia, militarii, dacă nu sunt cu ruşii, sunt ospitalieri. În Turcia, la graniţă, sunt drăguţi, dar în interior, dacă ai norocul pe care l-am avut eu, sunt de-a dreptul prietenoşi.

O amintire plăcută?Multe. Ce să spun? Istanbulul este

plin de astfel de amintiri. Când am ajuns eu, era gol, din cauza încercării de lovitură de stat, care avusese loc cu câteva zile înainte. Cu două săp-tămâni mai devreme fusese un aten-tat la aeroport, deci centrul vechi era pustiu. Niciodată n-am văzut Istanbulul atât de gol. Şi am întâlnit o mireasă, mergea pe stradă împreună cu mirele ei, şi a văzut că nu sunt din oraş şi m-a invitat la nuntă. Dar în acelaşi timp, în aceeaşi zi poate, un anticar din centrul vechi mi-a spus că în acele zile nu erau mulţi străini în oraş, iar cei care erau putea fi înca-draţi în două categorii: ziarişti şi spi-oni. În general, spioni. Şi m-a întrebat din ce categorie fac parte. n

Cum s-au suprapus cele două cărţi în timp? Le-aţi scris în paralel?Nu, sunt două călătorii diferite.

Cea pe Drumul Mătăsii, ceva mai lungă, dar nu neapărat mai dificilă decât cea în jurul Mării Negre, a fost în 2014, iar călătoria în jurul Mării Negre a fost în 2016. Cea din urmă a durat trei luni şi m-am întors în iulie-august. Mi-am luat două-trei săptă-mâni de relaş, după care editura m-a împins de la spate să termin repede, pentru că trebuia să publicăm cartea la târgul de carte din toamnă. Ceea ce mi-a prins bine, pentru că aveam totul proaspăt în minte... Sigur, de-a lungul acestor călătorii am scris şi niş-te texte pentru blogul postului Radio Europa Liberă...

Chiar voiam să vă întreb dacă înaintea călătoriei v-aţi gândit că, după drum, avea să iasă o carte. Era un proiect hotărât sau aţi plecat doar pentru a cunoaş-te aceste ţări?Şi, şi. Călătoria nu a fost simplă,

cum nu a fost nici cea de pe Drumul Mătăsii. Am străbătut toată Asia

Centrală pentru a vedea dacă ţările acestea pot fi traversate cu uşurinţă, pornind de la ideea mai veche a americanilor de a construi un nou Drum al Mătăsii, pentru a pacifica această zonă. Proiectul este din perioada în care Hillary Clinton era secretar de stat. Sigur, acel drum viza şi Afganistanul. Ulterior, China a venit cu un proiect nou, să traverseze Asia Centrală dinspre China spre Marea Neagră şi spre Mediterana, cu o cale ferată şi o autostradă. Ei, am vrut să văd la faţa locului dacă se poate traversa această zonă. Nu se poate. Nu doar din cauza reliefului foarte accidentat, dar şi din cauză că ţările, între ele, au tot soiul de diferenduri nerezolvate şi multe dintre ele nere-zolvabile. Sunt graniţe închise între Tadjikistan şi Uzbekistan, sunt encla-ve şi exclave proiectate pe vremea lui Stalin să ţină în şah aceste ţări, dacă vreodată aceste ţări şi-ar dori să fie independente, sunt ţări care nu au o istorie a lor, alta decât cea sta-tală, cea de pe vremea sovieticilor... Aceasta era ideea cu care am plecat pe Drumul Mătăsii. Şi a fost greu, am traversat Pamirul la 4.000 de metri, deşerturi, locuri în care nu există stat, cum e partea estică a Tadjikistanului, spre exemplu.

În jurul Mării Negre, poate că obiectivul a fost un pic diferit: cum e să călătoreşti în jurul ei, cât de simplu e. De fapt, e la fel de complicat, dacă nu chiar mai complicat decât pe Drumul Mătăsii...

Aţi descris, de altfel, ocolişurile pe care eraţi nevoită să le faceţi la anumite graniţe. Adică nu a fost un drum liniar, ci eraţi for-ţată să faceţi tot felul de artificii.Asta, pentru că în Marea Neagră

avem câteva conflicte. De exemplu, nu am putut să intru în Crimeea imediat după Odessa, aşa cum ve-dem pe hartă că ar fi firesc. Crimeea trebuie ocolită, pentru că la prima graniţă dinspre Ucraina nu pot trece decât localnicii. Sunt trupe ruseşti acolo, ai nevoie de permis special, pe care dacă vrei să-l obţii, trebuie să mergi la Kiev, să stai la nişte cozi, să explici de ce vrei să mergi acolo. Pe

de altă parte, dacă intri pe la ruşi, prin Kerci, ucrainenii se supără, pentru că Crimeea e a lor. E adevărat, Crimeea e a Ucrainei, din punct de vedere al dreptului internaţional... A trebuit să ocolesc şi Donbasul, unde încă se dau bătălii...

Cum vă pregăteaţi pentru un oraş sau altul, pentru o ţară sau alta? Cum vă documentaţi?Despre Marea Neagră citisem tot

ce s-a putut, de la Gheorghe Brătianu până la Ludmila Uliţkaia, scriitoarea rusă publicată la noi de Humanitas. Ea are de altfel o carte extraordinară, se numeşte Medeea şi fiii ei, din care poţi înţelege întreaga istorie sovie-tică a peninsulei Crimeea, cu toată tragedia legată de tătari, cu toată tra-gedia vieţii de fiecare zi, împletită cu romantismul ei de tip nou, dar toată această istorie foarte discret ţesută printre personaje.

Foarte multă istorie şi în cartea dumneavoastră, de aceea vă şi întrebam despre documentare. Am citit mult, inclusiv autorii mai

noi de literatură, am încercat să văd filmele despre aceste locuri, făcute de georgieni, ruşi, ucraineni. Am încercat să înţeleg. Şi, fiind acolo, am încercat să înţeleg şi mai bine ce se întâmplă, şi n-am stat, aproape că n-aveam timp să dorm.

În Ocolul Mării Negre în 90 de zile sunt foarte mulţi militari, pe care-i redaţi fără fard. Aţi avut parte, în ce-i priveşte pe aceştia, de diverse experienţe, unele chiar dure. Chiar în primele pagini aţi povestit un episod de genul acesta, când vă aflaţi între Mariupol şi Harkov, iar un soldat vă ia de aripă din auto-buz şi vă poartă ca pe un trofeu câştigat în luptă, în ceea ce ar fi trebuit să fie doar un control de rutină... Dacă ar fi să-i cu-prindeţi pe toţi militarii întâlniţi într-o singură imagine, cum aţi descrie această imagine?Nu vreau să fac niciun fel de dis-

criminări, dar militarul despre care aţi amintit şi cu care am avut o ex-perienţă la limită şi o serie de soldaţi ucraineni aflaţi la graniţa cu Rusia făceau acest serviciu de control şi verificare, dar mi s-a spus mai târziu

Ocolul Mării Negre în 90 de zile a venit imediat după cealaltă carte pe care aţi publicat-o la Editura Humanitas, Singură pe Drumul Mătăsii. Ce anume v-a îndemnat să începeţi acest proiect?Marea Neagră a fost un vis chiar

mai vechi decât călătoria pe Drumul Mătăsii. Sunt de mică o devoratoare de literatură de călătorie, dar cele două cărţi sunt nu atât despre că-lătoria în sine, cât şi despre situaţia geopolitică, despre mici tablouri antropologice... Fără să vrem, noi toţi învăţăm despre călătoria lui Ulise, de exemplu, învăţăm la istorie despre cum grecii au avut primele lor colonii la Marea Neagră, iar această mare e pur şi simplu fascinantă nu numai datorită situaţiei ei de astăzi, ci mai cu seamă datorită legendelor pe care le avem şi a istoriei foarte pline. Până la urmă, grecii antici au venit aici în căutare de hrană, dar în acelaşi timp cu ideea de a-şi extinde teritoriul. De 3000 de ani încoace, lumea se bate pe Marea Neagră, deşi, dacă ne uităm pe hartă, vedem că ea este excentrică, periferică. Sigur, se bat pentru ea cei din jur, puterile din jur.

Spuneți în carte următorul lu-cru: Țările din jurul Mării Negre n-au fost niciodată prietene, poate şi fiindcă oamenii nu sunt interesaţi să se cunoască între ei, nu sunt curioşi să ştie nici cum trăiesc vecinii şi nici ce-ar putea cumpăra de la ei. Dumneavoastră cum vă expli-caţi curiozitatea în legătură cu această regiune?De felul meu sunt foarte curioasă,

altfel n-aş putea să fiu ziaristă. Dar în acelaşi timp mă şi împinge ceva de la spate să merg la faţa locului, pentru că, aşa, o curiozitate ţi-o poţi satisface şi din alte cărţi. Despre Marea Neagră şi istoria ei sunt doar vreo două-trei cărţi, dar despre ţările din jur putem găsi cărţi care să ne satisfacă inte-lectual şi cultural curiozitatea. Însă ocolind Marea Neagră cu piciorul, cu trenul, cu autobuzul, cu autostopul, găseşti alte lucruri decât ai găsi în cărţi sau în articole.


O experienţă inedită, de câteva luni, a fost transpusă cu talent, într-o carte, de Sabina Fati. Cartea este Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time şi a apărut la Editura Humanitas.

INTERVIU

Sabina Fati este o jurnalistă cunoscută pentru analizele şi editorialele ei pe teme politice, diplomatice şi din sfera relaţiilor internaţionale. Este corespondenta Radio Free Europe/Radio Liberty la Bucureşti şi publicist-comentator la cotidianul România liberă. A urmat cursuri de ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti. În 2004 a obţinut titlul de doctor în istorie cu o teză despre Transilvania la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, sub îndrumarea profesorului Alexandru Zub. Din 2008 este visiting professor la Universitatea Bucureşti, Departamentul de Ştiinţe ale Comunicării. La Editura Humanitas, a publicat Singură pe Drumul Mătăsii. 80 de zile, 15000 km, 2500 de ani de istorie (2015) şi Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time (2016).

De 3.000 de ani, lumea se bate

pe Marea Neagră

Interviu realizat de maiorConstantin Piştea

Sabina Fati:

Sabina fati, Ocolul Mării Negre în 90 de

zile. Şapte ţări, opt graniţe şi o lovitură de stat în prime-time,

Editura Humanitas

Observatorul militar - Trustul de Presa al Ministerului Apararii...

Documents

Transcript of Observatorul militar - Trustul de Presa al Ministerului Apararii...