OBLIGAȚIILE COMERCIANȚILOR PERSOANE FIZICEȘI PERSOANE JURIDICE

Potrivit Legii Nr. 31/1990 modificata si republicata, obligatiile profesionale ale comerciantilor sunt:

A.  Publicitatea prin Registrul comertului;B.  Organizarea și ținerea contabilității activitatii comerciale;C.  Exercitarea comertului în limitele concurentei licite

A. P ublicitatea prin Registrul comertului;

În Evul mediu, consecinta a organizarii comerciantilor în corporatii, au aparut primele registre ale comertului în care s-au înmatriculat comerciantii.

Registrul comertului în forma lui moderna a aparut în dreptul german în 1816, fiind reglementat de Codul comercial german.

Obligaţia de publicitate prin registrul comerţului este reglementată prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. Din textul citat rezultă că publicitatea prin registrul comerţului este o obligaţie cu caracter de continuitate, în sensul că, înainte de începerea comerţului, comerciantul este obligat să se înmatriculeze în registru, iar ulterior, să înscrie în registru menţiunile prevăzute în mod expres de reglementările legale.

Functiile publicitatii prin Registrul comertului

Registrul comertului are cel putin urmatoarele functii:      aduce la cunostinta publica faptul ca în circuitul comercial a aparut un nou

comerciant;      constituie banca oficiala de date privind persoana comerciantului, obiectul de

activitate si modificarile aparute în "viata" comerciantului;      este o sursa sigura de date pentru terti, posibili parteneri de afaceri ai

comerciantului, îndeosebi privind bonitatea acestora. Atragerea clientelei se asigura si prin Registrul comertului;

      asigura opozabilitatea fata de terti a unor acte si fapte juridice comerciale;Fata de Registrul comertului, potrivit legii, comerciantilor le revin urmatoarele

obligatii:      înainte de începerea comertului, sa se înregistreze în Registrul comertului;

aceasta obligatie revine si altor persoane fizice sau juridice, prevazute în mod expres de lege, înainte de începerea activitatii acestora

      la încetarea comertului, sa ceara  radierea din Registrul comertului;      în exercitarea comertului sa ceara înscrierea în acelasi registru a mentiunilor

privind actele si faptele a caror înregistrare este prevazuta de lege privind “viata” comerciantului în (de exemplu, modificarile juridice ce au ca obiect fondul de comert, modificari intervenite în starea civila a reprezentantului comerciantului, punerea sub interdictie sau curatela a comerciantului, hotarârea de condamnare penala a comerciantului etc.)

Categorii de comercianţi supuşi obligaţiei de publicitate prin registrul comerţului în conformitate cu reglementările actuale, sunt supuse înregistrării în registrul comerţului:

persoanele fizice autorizate; întreprinderile individuale; întreprinderile familiale; societăţile comerciale; companiile naţionale şi societăţile naţionale; regiile autonome; grupurile de interes economic; societăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; societăţile europene; societăţile cooperative europene; grupurile europene de interes economic cu sediul principal în România; alte persoane fizice şi juridice prevăzute de lege.

Înmatricularea şi autorizarea funcţionării comercianţilorEntităţile de mai sus sunt obligate să se înmatriculeze în registrul comerţului în

momentul constituirii sau, după caz, în momentul începerii comerţului, precum şi să înregistreze menţiunile prevăzute de lege pe parcursul exercitării comerţului. înmatricularea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării este reglementată diferit în funcţie de calitatea comerciantului persoană fizică sau persoană juridică.

Înmatricularea şi autorizarea persoanelor fizice

Înmatricularea şi autorizarea funcţionării persoanelor fizice este reglementată de O.U.G. nr. 44/2008. Potrivit art. 7 din ordonanţă, persoanele fizice au obligaţia ca, înainte de începerea activităţii economice, să solicite înmatricularea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, ca persoane fizice autorizate, respectiv ca întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale sau ai unei întreprinderi familiale.

Pentru a fi înmatriculată şi autorizată să desfăşoare activităţi economice, persoana fizică trebuie să îndeplinească cerinţele privind vârsta, onorabilitatea şi sediul profesional (art. 8 din ordonanţă), iar pentru anumite activităţi să facă dovada unei pregătiri profesionale corespunzătoare.

Înmatricularea şi autorizarea funcţionării persoanelor juridice

Regimul juridic al înmatriculării şi autorizării funcţionării comercianţilor persoane juridice este stabilit prin mai multe acte normative, respectiv Legea nr. 26/1990, Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice. Potrivit acestor acte normative, înainte de începerea activităţii comerciale, comercianţii persoane juridice sunt obligaţi să solicite înmatricularea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării.

Procedura înmatriculării şi autorizării funcţionării comercianţilor

Înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor se face pe baza unei cereri. Ea contine urmatoarele date

. - numele si prenumele, codul numeric personal, domiciliul, cetatenia, data si locul nasterii, starea civila si activitatea comerciala anterioara;

- firma comerciala si sediul acesteia;- obiectul comertului, cu precizarea domeniului si a activitatii principale, astfel

cum sunt prevazute în autorizatia pentru exercitarea comertului;- numarul, data, organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului.Cererea reprezinta un formular tip, care se completeaza la toate rubricile prin

dactilografiere sau de mâna, fara stersaturi sau adaugiri.Cererea va fi facuta personal de comerciant sau de o persoana împuternicita prin

procura speciala, întocmita în forma autentica.Cererea de înmatriculare va fi însotita de acte doveditoare ale datelor pe care le

cuprinde.Comerciantul, pentru dovedirea specimenului de semnatura, semneaza la oficiul

registrului comertului, în prezenta judecatorului delegat sau a directorului oficiului (înlocuitorul acestuia) care certifica semnatura.(art.18 alin (2) Legea nr.26/1990 privind Registrul comertului, modificata si republicata).

Înscrierea menţiunilor în registrul comerţului

Pe parcursul existenţei comerciantului este posibil ca înregistrările făcute cu prilejul înmatriculării şi autorizării să sufere modificări care să fie supuse înregistrării sau să intervină împrejurări noi a căror înregistrare în registrul comerţului este obligatorie.

Cu valoare de principiu, art. 21 din Legea nr. 26/1990 prevede că se vor înregistra în registrul comerţului menţiuni referitoare la:

a) donaţia, vânzarea, locaţiunea sau garanţia reală mobiliară constituită asupra fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări înregistrărilor în registrul comerţului sau care face să înceteze firma ori fondul de comerţ;

b) numele şi prenumele, cetăţenia, codul numeric personal, pentru cetăţenii români, seria şi numărul paşaportului, pentru cetăţenii străini, data şi locul naşterii împuternicitului sau a reprezentantului fiscal, dacă este cazul; dacă dreptul de reprezentare este limitat la o anumită sucursală, menţiunea se va face numai în registrul

unde este înscrisă sucursala, semnătura împuternicitului/reprezentantului fiscal va fi dată în forma prevăzută la art. 18 alin. (2) şi (3);

c) brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, denumirile de origine, indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne distinctive asupra cărora societatea comercială, regia autonomă, organizaţia cooperatistă sau comerciantul persoană fizică autorizată, întreprindere individuală şi întreprindere familială are un drept;

d) convenţia matrimonială, încheiată înaintea sau în timpul căsătoriei, inclusiv modificarea acesteia, hotărârea judecătorească privind modificarea judiciară a regimului matrimonial, acţiunea sau hotărârea în constatarea ori declararea nulităţii căsătoriei, acţiunea sau hotărârea de constatare ori declarare a nulităţii convenţiei matrimoniale, precum şi acţiunea sau hotărârea de divorţ pronunţate în cursul exercitării activităţii economice;

e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a cu-ratelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;

f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare;

g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;

h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.

Radierea înregistrarilor si mentiunilor din Registrul comertuluiPe timpul exercitarii comertului, uneori, comerciantul este pus în situatia sa ceara

radierea înregistrarilor si mentiunilor din registrul comertului. De exemplu, constata ca un alt comerciant îi foloseste firma, emblema etc.

Cine poate cere radierea înregistrarilor si mentiunilor din registrul comertului?Orice persoana fizica sau juridica prejudiciata ca efect al unei înregistrari ori

printr-o mentiune în registrul comertului are dreptul sa ceara radierea înregistrarii pagubitoare. Cerea se depune si se mentioneaza în registrul comertului la care s-a facut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comertului înainteaza cererea tribunalului în a carui raza teritoriala se afla sediul comerciantului.

B. Organizarea și ținerea contabilității activitatii comerciale;

Activitatea comercială este dinamică şi complexă şi excede interesului privat; ea interesează puterea statală, deoarece fiind speculativă este purtătoare de taxe şi impozite, iar, pe de altă parte, comerciantul trebuie să respecte regulile oneste ale comerţului, inclusiv cele privind protecţia consumatorilor. Din această cauză, de la începutul codificării raporturilor comerciale comercianţii au fost supuşi obligaţiei de a ţine o evidenţă a operaţiunilor pe care le efectuează. Astăzi această obligaţie se manifestă prin

organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale, prin evidenţierea în registre speciale.

Organizarea şi ţinerea contabilităţii activităţii comerciale prezintă interes din mai multe puncte de vedere’1. în primul rând, registrele comerciale prezintă principalul instrument de cunoaştere a activităţii comerciale şi a situaţiei patrimoniale a comerciantului. Pe baza situaţiei financiare, comerciantul poate să-şi evalueze şansele de perspectivă în activitatea ce o desfăşoară şi să facă pronosticuri cu privire la rentabilitatea afacerii. în al doilea rând, registrele comercianţilor prezintă interes din perspectiva raporturilor procesuale, prin aceea că, potrivit Codului comercial, ele pot fi folosite ca mijloace de probă, în principal în raporturile dintre comercianţi şi, în anumite situaţii, şi în raporturile dintre comercianţi şi necomercianţi. în sfârşit, pe baza registrelor comerciale se evaluează corectitudinea desfăşurării activităţii comerciale şi tot pe baza lor se stabilesc impozitele, taxele şi alte obligaţii de natură fiscală.

Persoanele obligate să ţină contabilitatea

Principala reglementare în materia organizării şi ţinerii contabilităţii activităţii comerciale o reprezintă Legea nr. 82/1991. Potrivit art. 1 din legea menţionată, obligaţia de a organiza şi ţine contabilitatea proprie revine regiilor autonome, societăţilor comerciale, instituţiilor publice, unităţilor cooperatiste, asociaţiilor şi celorlalte persoane juridice, precum şi persoanelor fizice care au calitatea de comerciant.

Potrivit legii, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului sau altor persoane însărcinate cu gestiunea patrimoniului.

Registrele de contabilitate în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 82/1991, registrele de contabilitate obligatorii pentru comercianţi sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Registrul cartea mare.

Registrul-jurnalPotrivit legii, în Registrul-jurnal se înregistrează toate operaţiunile, actele şi fapte

pe care le efectuează comerciantul. înregistrările în Registrul-jurnal trebuie făcute zilnic. Datorită complexităţii sale, Registrul-jurnal reprezintă evidenţa cea mai detaliată şi exactă a activităţii comerciantului.

Registrul-inventarîn acest registru, comerciantul consemnează inventarul patrimoniului său. Legea

obligă comercianţii ca la anumite intervale de timp sau cu prilejul efectuării unor operaţiuni să elaboreze un inventar al tuturor bunurilor, creanţelor şi datoriilor pe care le deţin.

Registrul cartea mareAcest registru nu este obligatoriu pentru toţi comercianţii, ci doar pentru cei cu un

volum mare de activitate (bănci, societăţi de asigurare, instituţii financiare nebancare, societăţile transfrontaliere, societăţile europene etc.). în registrul cartea mare conturile sunt personificate, iar contabilitatea se face în partidă dublă, în sensul că fiecare operaţiune comercială dă naştere unei duble înregistrări

Reguli generale privind organizarea evidentelor contabile:

-       contabilitatea se tine în limba româna si în moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate în valuta se tine în moneda nationala si în valuta;

-       Ministerul Finantelor stabileste planul de conturi general, modelul registrelor de contabilitate si al bilanturilor contabile, formularele privind activitatea financiara si contabila, normele metodologice privind întocmirea si utilizarea acestora;

-       comerciantii conduc contabilitatea în partida dubla.-       Cuvântul “partida” este sinonim cu cel de “cont”. Orice operatiune contabila

face obiectul a doua înregistrari: una la debitul unui cont, alta la creditul unui cont, astfel încât între totalul debitelor si totalul creditelor sa existe egalitate.

-       comerciantul are obligatia întocmirii anuale a bilantului contabil;-       înregistrarile în contabilitate se fac cronologic si sistematic, potrivit planurilor

de conturi si normelor emise de Ministerul Finantelor;-       documentele justificative ce stau la baza înregistrarilor în contabilitate

angajeaza raspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat;-       bunurile mobile si imobile se înregistreaza în contabilitate la valoarea de

achizitie, de productie sau la pretul pietii, dupa caz;-       creantele si datoriile se înregistreaza în contabilitate la valoarea lor nominala.

Consecinţele nerespectării obligaţiei de organizare şi ţinere a contabilităţii

Neţinerea sau ţinerea necorespunzătoare a evidenţelor contabile atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz. constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte în condiţiile legii efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale care se reflectă în bilanţ. în fine, pentru încălcarea regulilor privind organizarea şi ţinerea contabilităţii, comerciantul poate fi acuzat de săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

C. Exercitarea comertului în limitele concurentei licite

În activitatea pe care o desfăşoară, comercianţii sunt obligaţi să nu recurgă la mijloace frauduloase, nelegale, pentru atragerea şi menţinerea clientelei. Libertatea concurenţei şi exercitarea cu onestitate a acesteia este garantată de însăşi Constituţie, care, în art. 135, prevede că statul trebuie să asigure: „libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie&" în cazul exercitării abuzive a dreptului la concurenţă, a folosirii mijloacelor nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurenţa este ilicită, neloială, fiind interzisă şi sancţionată prin diferite acte normative'.

În Legea concurentei Nr. 21/1996, modificata, legiuitorul a urmarit sa elimine 3 fenomene cu consecinte grave asupra existentei concurentei comerciale:

1. Eliminarea practicilor anticoncurentiale, care consta în manifestari, întelegeri, conventii, care afecteaza existenta concurentei pe piata.

Potrivit prevederilor art. 5 se interzic practicile anticoncurentiale: "întelegeri, exprese sau tacite, între agentii economici sau asociatii de agenti economici, orice decizii luate de asociatiile de agenti economici si orice practici concertate, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata româneasca sau pe o parte a acesteia" (art. 5 Legea concurentei Nr. 21/1996, modificata)

2. Abuzul de pozitie dominanta:În art. 6 din Legea concurentei Nr. 21/1996 modificata, se interzice folosirea în

mod abuziv a unei pozitii dominante. Comerciantilor care detin pozitii dominante pe piata sau pe o parte substantiala a

acesteia, le sunt interzise întelegerile anticoncurentiale, care au ca obiect afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor. Practic, acestia abuzând de pozitiadominanta si îsi propun restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata .

Obiectul abuzului de pozitie dominanta consta în:a) impunerea în mod direct sau indirect a preturilor de vânzare sau de cumparare, a

tarifelor si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari;b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice în dezavantajul

consumatorilor;c) aplicarea, în privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii

echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj;d) conditionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de catre parteneri, a unor

clauze stipulând prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

e) realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, în cazul produselor sau serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor în economie;

f) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, sub costuri, în scopul înlaturarii concurentilor sau vânzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni.

3. Limitarea concentrarii economice:Uneori, comerciantii, pentru dezvoltarea activitatii comerciale pot recurge la

asocierea cu alti comercianti.Concentrarea economica se realizeaza prin orice act juridic si are loc atunci când:-       doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;-       o persoana (mai multe persoane) care detin deja controlul asupra unui agent

economic (sau asupra mai multor agenti economici) dobândeste direct sau indirect controlul asupra unui alt agent economic (sau asupra mai multor agenti economici) fie prin participarea la capital, fie prin cumpararea de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

Modalitati juridice de contracarare a concurentei neloialeProcedeele neloiale de purtare a comertului, imputabile comerciantilor sunt

reglementate în trei moduri:-       se face apel la o enumerare limitativa, rigida a faptelor de concurenta

neloiala;

-       la polul opus, se extinde cu titlu general raspunderea civila delictuala din dreptul comun, în materia concurentei neloiale. Este conceptia legislatiei franceze;

-       o pozitie intermediara recurge la enumerarea faptelor de concurenta neloiala, fara însa a exclude si alte cazuri analoge.

Notiunea de concurenta neloiala, în sensul art. 2 din Legea Nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale modificata prin Legea Nr. 298/7 iunie 2001 este “orice act sau fapt juridic contrar uzantelor cinstite în activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor precum si de efectuare a prestarilor de servicii”.

Legea considera ca fiind ,,contrar uzantelor comerciale cinstite” urmatoarele acte si fapte juridice civile:

- utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unuicomerciant prin practici de genul neexecutarii unilaterale a contractului sau utilizarea

unor proceduri neloiale;- abuzul de încredere;- incitarea la delict;- achizitionarea de secrete comerciale de catre tertii care cunosteau ca respectiva achizitie

implica astfel de practici, de natura sa afecteze pozitia comerciantilor concurenti pe piata. (art. 1)