Obiectivele politicii monetare

Obiective ale băncilor centrale

Banca Centrală Europeană. Consideraţii

Băncile centrale – prerogative:

A. Stabilitatea preţurilor

- Reprezintă obiectivul major al băncilor centrale (menţinerea valorii banilor pe plan intern /

menţinerea puterii de cumpărare interne)

- Obiectiv dezirabil din perspective bunăstării sociale

Băncile centrale deţin poziţia cea mai favorabilă pentru a urmări atingerea acestui obiectiv

- Posibilitatea controlului cantităţii de bani puse în circulaţie (masa monetară)

- Prin politica monetară pot fi controlate pe termen scurt variabilele nominale, fără a le afecta pe

cele reale

- Deoarece adesea poate intra în conflict cu alte obiective (precum ţintirea output-ului sau

finanţarea deficitului public), stabilitatea preţurilor este obiectivul major al băncilor centrale

Rezultate foarte bune în ţintirea inflaţiei după 1980

1980 – sub 10% din state aveau inflaţie sub 5%

2000 – peste 60% din state prezentau inflaţie sub 5%

Anii 1990 – dezinflaţie în majoritatea statelor (ex: Japonia – deflaţie)

Stabilitatea preţurilor în anii 1990 şi începutul anilor 2000 – pusă şi pe seama combinaţiei

între condiţiile favorabile pe plan mondial şi politicile monetare eficiente

Stabilitatea preţurilor bunurilor de consum în pofida şocurilor din ultimii ani – dovadă a

efectului politicilor monetare

B. Stabilitatea cursului de schimb

- Până în anii 1990, numeroase ţări au utilizat cursul de schimb fix ca un mijloc de control al

inflaţiei

- Politicile monetare ale multor state urmăreau menţinerea valorii externe a monedei lor în raport

cu monedele unor economii mai puternice

Ex: Germania – reper pentru statele europene; SUA – pentru statele din America Latină

- În prezent, puţine state continuă să utilizeze mecanismul cursului de schimb fix: China,

Danemarca, statele caraibiene, fostele colonii franceze din Africa

- Acestea preferă stabilizarea externă a monedei lor, penalizând astfel stabilitatea internă

- Pentru economiile deschise de dimensiuni reduse, valoarea internă şi cea externă sunt strâns

corelate (pondere ridicată a bunurilor importate)

- Unele state nu urmăresc în mod declarat stabilitatea valorii externe a monedei lor, însă încearcă

limitarea fluctuaţiilor

C. Stabilitatea output-ului

- Politica monetară prezintă un impact pe termen scurt asupra cererii agregate

- Susţinerea cererii prin măsuri de politică monetară expansionistă

- Diminuarea cererii prin măsuri de politică monetară restrictivă

Politici monetare contra-ciclice

- B.C. reacţionează în situaţiile în care apar diferenţe la nivelul producţiei (între producţia

efectivă şi cea potenţială), însă nu are drept obiectiv stabilitatea producţiei

- Diferenţele de producţie reprezintă o măsură a excesului de ofertă de bunurii şi servicii dintr-o

economie / previzionarea inflaţiei din viitor

- B.C. intervine prin creşterea ratei dobânzii pentru a diminua inflaţia viitoare atunci când cererea

depăşeşte producţia potenţială / nu este ţintită direct stabilitatea producţiei

D. Stabilitatea financiară

- Funcţionarea eficientă a băncilor şi a pieţelor financiare

- Anii 1960 – obiectiv secundar – datorită regularizării şi segmentării sistemelor

financiare după Marea Criză

- După 1980/1990 – o dată cu liberalizarea pieţelor – creştere în importanţă

- Responsabilitatea pentru stabilitatea financiară: sectorul bancar, cel al asigurărilor, Banca

Centrală, Trezoreria

Responsabilitate la nivel microeconomic:

- Managementul riscurilor

- Politici prudente

- B.C. asigură lichiditatea pieţelor în perioade dificile pentru a evita apariţia crizelor sistemice

(ex: 11 septembrie 2001, Lehman Brothers 2008, etc.)

B.C. – responsabilitate la nivel macroeconomic

3 aspecte de natură politică:

Risc moral – B.C. asigură asistenţă instituţiilor financiare importante (în cazuri de forţă majoră)

- Remedierea stărilor de lipsă de lichiditate pentru instituţiile viabile (???)

Compatibilitate cu stabilitatea preţurilor

- Asigurarea de lichidităţi în perioade dificile nu trebuie să intre în conflict cu obiectivul de

stabilitate a preţurilor

Implicaţii în definirea obiectivelor B.C.

- Aceasta monitorizează preţurile activelor / acestea oferă informaţii cu privire la posibile crize

sau evoluţii ale inflaţiei

- Deşi nu este definit explicit, un obiectiv major al B.C. este reprezentat de stabilitatea financiară

Politica monetară a Băncii Centrale Europene

- Banca Centrală Europeană (BCE) este una dintre instituţiile UE. Scopul său este:

- să menţină stabilitatea preţurilor (adică să ţină inflaţia sub control), mai ales în ţările care

utilizează euro

- să menţină stabilitatea sistemului financiar, asigurându-se că pieţele şi instituţiile sunt

supravegheate corespunzător.

- BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 27 de state membre. Împreună, formează

Sistemul European al Băncilor Centrale.

De asemenea, BCE stabileşte cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 17 state membre

care au adoptat moneda unică şi alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul

acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”.

Atribuţii

- Atribuţiile SEBC şi ale Eurosistemului sunt prevăzute în Tratatul de instituire a Comunităţii

Europene, precum şi în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi al Băncii

Centrale Europene (BCE). Statutul este un protocol anexat tratatului.

- Textul tratatului se referă mai degrabă la "SEBC" decât la "Eurosistem" şi a fost întocmit după

premisa conform căreia în cele din urmă toate statele membre UE vor adopta moneda euro. Dar

până în acel moment, Eurosistemul va îndeplini atribuţiile specifice.

Obiective

- "Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor".

Şi: "fără a aduce atingere obiectivului stabilităţii preţurilor, SEBC sprijină politicile economice

generale din Comunitate, pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunităţii, aşa cum sunt

ele definite în articolul 2 din tratat." (Articolul 105, alineatul (1) din tratat)

- Uniunea are drept obiective (articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană) un nivel

ridicat de ocupare a forţei de muncă şi o creştere durabilă şi neinflaţionistă.

Atribuţii de bază

Potrivit Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (articolul 105, alineatul (2)), atribuţiile de

bază sunt

- definirea şi aplicarea politicii monetare pentru zona euro;

- desfăşurarea operaţiunilor valutare;

- deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro (administrarea

portofoliilor).

- promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi

Alte atribuţii

Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.

Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informaţii statistice, fie de la autorităţile

naţionale, fie direct de la agenţii economici, necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor.

Supravegherea şi stabilitatea sistemului financiar: Eurosistemul contribuie la buna desfăşurare a

politicilor promovate de autorităţile responsabile cu controlul prudenţial al instituţiilor de credit

şi cu stabilitatea sistemului financiar.

Cooperare la nivel internaţional şi european: BCE menţine relaţii de cooperare cu instituţiile,

organele şi forurile competente în cadrul UE şi pe plan internaţional cu privire la misiunile

încredinţate Eurosistemului.

Remarci:

- BCE a atins până în prezent obiectivul său central, şi anume stabilitatea preţurilor, menţinând

deopotrivă ratele directoare la niveluri reduse

- În materie de creştere şi ocupare – politică contraciclică

- Rata de schimb – instabilitate între 1999 şi 2004 / fluctuaţii mai reduse în perioada ulterioară

- Problematica achiziţiei de titluri suverane de către BCE – state aflate în dificultate

(controversă)