Bucovina este una dintre puținele zone ale României care își păstrează și își respectă cu sfințenie tradițiile. În ținutul nostru veți descoperi obiceiuri populare pe care le veți îndrăgi imediat și pe care veți dori să le împărtășiți cu drag mai departe.În dimineața Ajunului, gospodarul iese din casă și se întoarce cu surcele mărunte pentru fiecare membru al familiei sale, semn de belșug și sănătate în familie. Apoi, atinge toate uneltele din gospodărie pentru a avea spor la lucrările agricole de peste an. Gospodina iese în curte și aruncăsemințe de cereale către răsărit, ca să alunge păsările sălbatice care ar putea dăuna semănăturilor.Poate cel mai important moment al zilei pentru noi este pregătirea mesei de ajun, care conține 12 feluri de mâncare. În cele 4 colțuri ale mesei se așază câte un colac, în mijlocul mesei o sticlă de vin, la colțuri usturoi, iarsub masă o coasă și un topor. Apoi, se umple masa cu bucate tradiționale: hribi, borș de mazăre sau urechiușe, borș de pește, fructe uscate sau afumate, grâu pisat, sarmale din crupe și alte bunătăți de post.

Bineînțeles, nu uităm de cel mai așteptat moment din Ajunul Crăciunului pentru copii, și anume colindatul, care la noi începe dis-de-dimineață cu cei mai mici, urmat la prânz de copii mai mari și seara de tineri.Colindatorii le canta cu incredintarea ca sunt solii unei lumii mai bune, cu binecuvantarea Domnului care a venit intre noi "Sa se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca". Colindele ne inalta sufleteste, ne innoiesc faptura interioara, ne apropie unii de altii, ne fac mai buni, mai iubitori, mai iertatori, mai credinciosi, intr-un cuvant ne picura in suflete acea liniste si acel echilibru moral ce ne este atat de necesar in calatoria vietii.

Cu "Steaua", cu "Vicleimul" sau "Irozii", cu "Moş Crăciun" sau numai constituiţi în cete, pe vârste, colindătorii vestesc ca Magii din Evanghelie ori ca păstorii Betleemului: "Astăzi s-a născut Hristos". Ca şi în vechime, Crăciunul este aşteptat cu nerăbdare şi bucurie de toată lumea. Aproape că nu există sat la noi unde să nu se colinde. În Moldova şi Bucovina se cântă numai textele de colindă, în timp ce în Transilvania se cântă şi alte poezii populare. Chiar şi "Mioriţa" se colindă. Nicolae Boboc, în cartea sa "Motivul premioritic în lumea colindelor" (1985), demonstrează faptul că imaginile baladei sunt frecvent întâlnite în colindele maramureşene.Steaua, confecţionată asemenea astrului divin (uneori este foarte mare, ca în zona Neamţului), cu icoană pusă în mijloc, este purtată în faţă de cetaşi. Toţi colindă într-un glas în faţa gazdelor, iar în final le urează sănătate şi prosperitate. În general, "Steaua" se detaşează, în tradiţie, de colinda propriu-zisă. Textele specifice sunt cunoscute cu numele de "cântece de stea" şi sunt tipic religioase.

Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie.Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei

Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar prin excelenta, care se practică și azi, mai cu seama în Moldova. În ajunul Anului Nou, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din doi până la douăzeci de flăcăi sau bărbați însurați de curând, pleacă din casă în casa să ureze cu Plugușorul sau să “hăiască” cum se spune în Moldova. Cu Plugușorul urează astăzi și copiii.

Jocul urșilor un obicei arhaic care se practică în ajunul anului nou îndeosebi în Moldova și constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din urători deghizați în urs, ursari, fluierari, toboșari; fiecare dintre ei interpretând un anume rol. Uneori în ceată pot fi acompaniați de irozi sau mascați. Jocul ursului îți are originea într-un ritual păgân cu origini geto-dacice, în credința acestora ursul era un animal sfânt. În jocul ursului acesta moare și învie evocând motivul renașterii în paralelism reînnoirea timpului, anul nou luându-i locul anului vechi

Capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. Jocul "caprei" (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul caprei". Jocul caprei", � �generalizat în toată ţara la sfârşitul secolului al XIX-lea şi fiind socotit un joc păgân, mulţi slujbaşi ai bisericii au refuzat să-l primească pe la casele lor, socotindu-l nevoit de legea �creştinească" (Gr. Tocilescu). În zilele noastre, jocul a rămas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestări artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare ş.a., în culori vii, uneori stridente, pentru înveselirea gospodarilor şi pentru urări bune cu prilejul Anului Nou

•    In Moldova si Bucovina, oamenii postesc pana la Craciun, iar bucatele traditionale sunt asezate pe prispa, sub fereastra, fara ca cineva sa se atinga de ele.

•    Sarmalele traditionale moldovenesti, borsul acru moldovenesc, rasolul moldovenesc cu hrean (carne fiarta de porc, pui sau vita cu smantana si sos de hrean), cozonacii si ciorba de bors cu costita afumata sunt doar cateva dintre preparatele traditionale zonei Moldovei.

•    Sarmalele contin afumatura si un sos special, din bulion, bors, zeama de carne, lapte si vin, fiind servite neaparat cu smantana.

•    Gospodinele prepara cozonaci cu nuca macinata, stafide, cacao si mac.

•    Chisca este specifica atat zonei Moldovei, cat si Bucovinei, fiind un mat de porc umplut cu orez si carne tocata, fiert si apoi prajit.

•    In ambele zone se pregatesc de Craciun si colaci rotunzi, pe care oamenii ii asemuiesc Soarelui si Lunii, dandu-le, astfel, puteri magice.

•    In ultimele zile de post, bucovinenii gatesc mancaruri de post, sfintite apoi in noaptea de Ajun de preotul satului. Printre preparatele pentru Craciun se numara zeama de carne cu tocmagi (taitei), raciturile din carne de cocos, tochitura bucovineana (carnati de porc prajiti, cotlet de porc prajit, branza de oaie, ochiuri si mamaliga), carne cu hrean si smantana, carnati afumati, jambon afumat, cozonac cu nuca si mac si o prajitura specifica, cu malai

Ignatul porcului reprezinta o sarbatoare inchinata unei divinitati solare si vegetale care a preluat numele si data de celebrare de la un sfant crestin – Ignatie Teofanul. In ziua de 20 decembrie (la Ignat) are loc sacrificiul porcului, un substitut al unei zeitati precrestine a vegetatiei, divinitate care murea si invia la solstitiul de iarna. Desi se mai pastreaza si astazi cateva practici si obiceiuri din vechiul cult al porcului, foarte putini oameni mai sunt constienti de semnificatia acestora.

Si, dupa cum stim cu totii Moldova si Bucovina sunt si vor fi dintotdeauna zonele cu cele mai frumoase obiceiuri traditionale de iarna!!!