Oamenii sunt facuti sa doarma cate doi.Pe masura ce mi se adancesc cearcanele, imi este din ce in ce mai clar.Nevoia asta de a dormi impreuna ne este scrisa, cu majuscule, in ADN.Ni se transmite ereditar!Suntem proiectati astfel incat sa ne imbinam perfect pentru a dormi impreuna.Doar in doi exista adevaratul „somn usor“, adevarata „noapte buna“.Nu sexul, dormitul impreuna mi se pare cel mai intim dintre acte!inca de cand ne nastem, prin somn, prin asternuturi, prin bajbaieli, ne cautam prin noapte.Cautam sa ne atingem macar varfurile degetelor de la picioare,daca suntem prea certati sa ne completam printr-o imbratisare.Daca ma intrebi pe mine, ei bine, dragostea incepe atunci cand se infaptuieste lingureala.Lingureala vine de la lingurite si este un fel de „te iubesc“, dar mai profund.Este imbratisarea aia perfecta in care stii ca ai ajuns abia dupadoua-trei-mini-potriveli-din-fund.Cand suntem somnorosi si ne intindem,de fapt ne cautam...

Noi doi suntem singurii vorbitori de limba noastra, stiai?

Uite, iti voi face o demonstratie;daca vei inchide ochii usor, vei observa ca fara sa vrei, voi apareaproiectat pe ecranul pleoapelor tale. Sunt sigur de acest lucru pentruca tu, mie, negresit, asa imi apari; si doar nu sunt nebun sa vorbesclimba noastra de unul singur, nu?!

Iar daca mai si zambesti, asa, cu ochii inchisi si cu mine cocotatacolo, in mintea ta, atunci este clar! Inseamna ca vorbesti limbanoastra fluent, "la perfectie", chiar!

Mie mi se intampla sa ma trezesc cu tine vorbindu-mi pe limba noastra,mai mereu, drept sa-ti spun.Si tie, sunt absolut sigur! Bine, recunosc, doar presupun...

Ideea este ca noi doi avem ceva mai mult decat acel "ceva" pe care-lare, mai nou, mai toata lumea.

"Cevaul" nostru este policromie sufleteasca in nuante nemaiintalnite

"Cevaul" nostru este limba noastra, doar a noastra, vorbita cu ochiiinchisi, fara semne sau cuvinte.

In limba noastra, cand ma uit la tine, nu te vad, te simt!

Tu ai o lume doar a ta

cu anotimpuri personalizate dupa bunul plac in ea.

Douazeci si ceva de feluri de primaveri si cam tot atatea veri...

Ai si o toamna; si ea, la fel ca lumea si ca orice altceva, surpriza!Da, in felul ei, tot doar a ta...

Acolo, printre frunze sub picioare, acorduri de vioare, ceai delacramioare si cam tot ce simti ca doare, inspiri vid, expirisplendoare.

Ai chiar si iarna, dar e scurta tare;o tii mai mult pentru Craciun si pentru sentimentul pe care ti-l da,mereu, prima ninsoare.

Cai cu cornete de inghetata infipte-n frunte alearga hotarati, sprenicaieri, realul sa-l infrunte.

In lumea ta, hingherii, huliganii si manelistii nici nu s-au inventat,In lumea ta, minciuna, din pacate... este de neiertat.

Cu nuante inca nedescoperite si colturi perfect drepte, rotunjite,lumea ta, redusa matematic, simplificata, in ochii mei arata cam asa:

Utopia + Narnia + realul fabulos + de n ori aleluia!

Conspiratie murdara si minciuna

Magie nu e cand scoti un iepure din palarie!

Magie este cand te indragostesti! Cand fara franghii, parghii sau altehardughii,pur si simplu levitezi!

Cand din nori faci trambuline si sari asa, ca un tampit, de bucurie!Cand directia colturilor gurii ei iti indica drumul spre extaz, sau,dupa caz, spre agonie.

Cand doar ea te stie pe interior si te tine asa, adanc ascuns de ochiicelorlalti, ai tuturor.

Cand transforma lipsa-n dor.

Cand se face mica, mica, suparata, ghemuta,

cand chiar crede ca dispare daca se urca in masina si pleaca singura la mare.

Adevarat numar de iluzionism cand, tip-til, se ascunde toata inspatele palmelor ei, de copil; enervant de adorabil!

Cand crede ca isi alungeste oricum prea infinitele gene, cu o tampenie de rimel,cand isi lasa parul liber sa treaca soarele de orice anotimp prin elcand ma face sa asist neputincios, inert, la dulcele macel.

Magie e atunci cand bate din picior, imperativ, si spune stop!Iar timpul, naiv, o ia in serios si chiar se-opreste-n loc...

Magie e atunci cand abia astept sa adoarma, sa ma uit la ea cumtresare-n somn, parca gadilata de o zana buna,

Sa ii povestesc cand se trezeste, a doua zi, sa nu ma creada, sa maacuze pe nedrept de conspiratie murdara si minciuna!

Mai stii cand te-am indragostit de mine?

Cand imi hraneam sufletul cu ce plantam in mintea ta,cand traiam de pe azi pe maine?

Tii minte cum iti furam pe ascuns priviri?Le numaram copilareste, pe degete, cu mainile la spate,sa nu ma desconspiri.

Vreau sa-ti mai eliberezi parul din strasnica stransoaresa ti-l reversi asupra mea in valuri de candoare.

Vreau sa ma inec in valuri de brunet, saten, roscat si blond,sa trag pe nas vers alb, in piept, sa uit de forme fara fond!

Dragoste n-are plural

cum nici "te iubesc" nu e urmat de virgula si dar.

E un dar pe care il oferi fara sa vrei ceva in schimb,il dai pentru ca fara sa-l ceri, il ai.Nu poti sa stai cu un "te iubesc", nespus,pentru ca pentru "te iubesc", Soarele nu a murit, El a apus.

'Te iubesc" trebuie tipat!Sau... pregatit din timp, spus pe un glas fricos si tremurat."Te iubesc" trebuie simtit, dat tot, te iubesc nu poate fi-mpartit.Nu este numar par, asa ca nu mai incercati, nu poate fi divizat in mod egal!

"Te iubesc" e atunci cand nu ai timp de sute de cuvinte,cand dragostea e tot ce ai, cand nu mai ai nevoie si de minte.

Dragostea, ca tot veni vorba, din nou, de ea,este o stare maturata, de-ndragosteala, dintre un el si-o ea.

Dragostea n-are plural,cum nici "te iubesc" nu e urmat de virgula si dar!