Oamenii in Fotografie

7/22/2019 Oamenii in Fotografie

http://slidepdf.com/reader/full/oamenii-in-fotografie 1/127

www.photolife.ro

pentru o vizualizare pe tot ecranul apăsați CTRL+L

http://www.photolife.ro/




OAMENII ÎN FOTOGRAFIE

CURS FOTO ONLINE SUSȚINUT DE TATIANA VOLONTIR ȘI LUIZA BOLDEANU ÎN CADRUL PHOTOLIFE

Acest material constuie un demo al cursului pe care îl puteți accesa în forma lui nală pe www.photolife.ro.

Toate informațiile prezentate sunt cele din lecțiile originale, însă succesiunea în acest demo este una aleatorie, pentru a vă putea forma o idee despre varianta nală.

Vă recomandăm o vizualizare pe tot ecranul, pe care o puteți obține apăsând CTRL+L.



INTRODUCERE ÎN PORTRETECHIPAMENTUL NECESAR

SCURT ISTORIC :: APARATUL DE FOTOGRAFIAT :: OBIECTIVUL :: DIAFRAGMA :: OBTURATORUL




www.photolife.ro | OAMINTRODUCERE ÎN PORTRET. ECHIPAMENTUL NECESAR

“Singurul mod în care poţi opri timpul, este să faci o

fotografie.”

Plecând de la definiția dată de dicționar, portretul este

o pictură, sculptură, fotografie etc. care înfățișează

chipul unei persoane. În același timp, portretul devinereprezentarea anumitor trasături ale subiectului, așa

cum le vede pictorul, sculptorul sau fotograful.

Atunci când analizăm și apreciem un portret, este foarte

important să luam în calcul măsura în care s-au pus în

evidență trăsăturile individuale ale personajului și acele

caracteristici care îl fac unic. Portretiștii sunt printre

primii observatori ai caracterului uman, ai manifestării

temperamentului, obișnuințelor și gesturilor, mișcărilor

și a felului de a vorbi, subliniind trăsăturile individuale

ale modelului. În același timp, perspectiva fotografului

devine diferită pentru fiecare dintre noi. Ca și creatori

de portrete, avem un punct de vedere diferit, care

se filtrează prin propriile noastre stări, cugetări și

experiențe.

Atunci când “desenăm” personalitatea și caracterul

unui pesonaj, noi realizăm o imagine în care compoziția,

iluminarea și impresia generală a mediului, joacă un

rol extrem de important. Elementele ce înconjoară

subiectul, pot face o imagine mai atragătoare și mai

plină de sens, sau o pot încărca cu detalii care ne distrag

atenția de la ceea ce este important. Un portret foarte

bun, rar este rodul unei întâmplări fericite. De fapt, ar

trebui să fie rezultatul unui studiu asupra trăsăturilor

individuale ale personajului și a mediului.

C a n o n 4 0 D

( D X ) : :

2 4 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 5 0 s : :

I S O 8 0 0 : :

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

INTRODUCERE

STUDIU DE CA Z - diferite exemple explicate

practic pe anumite imagini.

SFAT PRACTIC - informații practice explicate

cu mai multe amănunte

PONT - informații ajutătoare pentru

rezolvarea temei și a studiilor individuale.

ASPECT TEHNIC - exemplu practic sub formă

de schiță pentru o mai bună înțelegere.

EXIF

fiecare fotografie din acest curs este însoțită de datele din EXIF, care vă arată cu ce caracteristici este realizată

respectiva imagine. Mai jos găsiți un exemplu și explicațiile aferente.

Nikon D300 - tipul aparatului folosit (DX sau FX - tipul de senzor, crop sau full fram e)

300mm - distanța focală a obiectivului folosită la fotografia respectivăf/8 - deschiderea diafragmei

1/125s sau 3s - timpul de expunere, fracțiuni de secundă sau mai multe secunde

ISO 200 - valoarea sensibilității ISO folosite

© TV / LB / DD - numele fotografului, Tatiana Volontir / Luiza Boldeanu / Dan Dinu

LEGENDĂ

Pe parcursul acestui curs veți găsi câteva simboluri și explicații care să vă ajute să învățați mai repede, mai bine și mai eficient. Toateacestea vă sunt explicate mai jos, pentru o mai bună înțelegere.






SCURT ISTORIC AL PORTRETULUI

“O fotografie este un secret despre un alt secret. Cu cât

îți spune mai mu lte, cu a tât vei ști mai puțin.” - D iane

Arbus

Dacă este să vorbim despre un scurt istoric al portretului

în fotografi e, trebuie să ințelegem că nu studiemdoar ce a fost înainte, ci mai degrabă ne familiarizăm

cu tendințele ce vor fi folosite din nou. O cercetare a

portretului de peste 2000 de ani, ne duce către idei care

încă se mai folosesc și astăzi.

Din perioada preistorică, oamenii au folosit imaginea

pentru a descrie, a comunica, a aminti sau a sărbători,

un anumit lucru. Portretul a devenit o ex tensie firească

a acestor obișnuințe, istoria lui fiind însă marcată de o

schimbare de stiluri și tehnici.

Cele mai timpurii portrete cunoscute, datează din

secolul I î.Hr., acestea fiind portretele funerare create de

egipteni, numite “portretele de mumii” Fayum. Artistul

folosea lumina în crearea dimensiunii în imagine, pentru

o asemănare cât mai aproiată de cea a subiectului.

O altă tehnică utilizată în fotografie, împrumutată de la

renascentiști, este “chiaroscuro ”, un contrast puternic

între zone le luminat e și cele întunec ate.

Multe portrete au fost create în Evul Mediu, dar relevanța

lor pentru fotografie este mai mult ideologică decât

practică. În mare parte, în acea perioadă, portretul a

fost dominat de influența bisericii, astfel încât orientarea

era mai degrabă c ătre subiecte ecleziastice, decât către

insăși persoana reprezentată.

Portretul fotografic, își găsește drept reper în istorie

mai degrabă perioada renascentistă, care vine cu noi

elemente, cum ar fi perspectiva, lumina și umbra, ce

permit crearea de profunzime a formelor. Renascentiștii,

mai vin cu un alt concept, numit “sfumato”, ce oferă o

trecere foarte fină între culori și tonuri, pentru o redare

cât mai plăcută a pielii, ce pare mult mai naturală. În

fotografie, putem obține acest efect cu ajutorul unei

lumini de la un soft box sau cu o lumină naturală dinspre

geamul de nord.

Început ul fotograf iei este marc at de un timp f oarte lun g

de expunere, iar primele procese de developare sunt

calotype și daguerreotype.

În anii 1850, Nadar devine un nume foarte cunoscut

în fotografia de portret . Curând, timpul de expunere

se reduce de la treizeci de minute la unul de ordinul

secundelor, datorită daghereotipiei.

S e

l f -

p o r t r a i t : : 1

6 6 1

© R

e m

b r a n

d t

STUDIU DE CAZ - Aplicarea elementelor din pictură în fotografie

În picturile lui Rembrandt, se întâlnesc patru elemente majore, care iși găsesc aplicabi litate și în f otografia de portre t.

Primul dintre acestea și cel mai important, este lumina cunoscută ca și “lumina lui Rembrandt”, ce creează un triunghi

luminos pe partea umbrită a feței. Al doilea element, constă în faptul că pictorul folosește o poziție a corpului în care capul

este ușor întors de la sursa de lumină. Această tehnică, poartă denumirea în portret de “iluminare scurtă”.

Al treilea element este crearea volumului și a conturului subiectului, folosind un iluminat selectiv de fundal. Ultimul dintre elementele

caracteristice lui Rembrandt, este dat de faptul că, în studioul său, acesta acoperea primul geam dinspre subiect cu o pânză albă,

iar pe celelalte mai mici le lăsa descoperite pentru a avea o lumină de umplere, în ideea de a păstra detalii pe zonele umbrite ale

portretului.






În general, am putea spune că orice aparat este bun

pentru fotografia de portret, atâta timp cât știm

exact ce putem face cu el pentru a obține rezultatul

dorit. Este bine însă de știut care sunt limitările date

de echipamentul foto și posibilitățile pe care acesta

ni le poate oferi. Un aparat foto nu ar trebui niciodată

să își depășească utilizatorul. După cum se poatevedea, cunoașterea propriului echipament este foarte

importantă.

Mai jos găsiți enumerate câteva caracteristici, pe care

un aparat foto ar trebui să le îndeplinească, pentru a

putea fi folosit la fotografia de portret:

• să aibă obiective interschimbabile pentru a ne oferi

o manevrabilitate totală în privința cadrării;

• să aibă vizualizarea prin obiectiv și un exponometru

intern;

• să poată închide diafragma la valoarea aleasăpentru verificarea profunzimii de câmp;

• să aibă un ecran LCD destul de mare pentru a putea

analiza fotografia;

• să poată fotografia cu mai multe cadre pe secundă

pentru a surprinde acțiunea;

• să fie rapid, să aibă mai multe puncte de focalizare

și sistem de focus cu urmărirea subiectului;

• să aibă un minim de 10 megapixeli, mai ales dacă

vreți să imprimați imaginile în format mai mare;

• să ofere posibilitatea fotografierii în format RAW.

Tipul de cameră foto care include toate cerințele de mai

sus este un echipament DSLR (Digital Single Lens Reflex ).

În această ca tegorie sunt inclu se atât echipa menteentry

level , care este posibil să nu ofere toate cerințele, dar

și camere semiprofesionale sau profesionale. Cele din

ultimele categorii sunt cele mai recomandate.

Desigur că gama echipamentelor foto se poate extinde

către aparatele pe film p e format de 35mm, format mediu

și lat, chiar și aparatele polaroid găsindu-și utilizarea, mai

ales în fotografia artistică din ultima perioadă, oferind

posibilitatea realizării multor experimente tehnice și

efecte deosebite.

Astăzi având aparatul digital mai la îndemână, vom

merge mai departe și o să abordăm fotografia de portret

din prisma acestui echipament DSLR.

În imagini le alătur ate puteţi vedea un aparat fo to Nikon

entry level D5100, unul semiprofesional Nikon D300 si unul

profesional Nikon D4.

APARATUL DE FOTOGRAFIAT






Oricât de mult a avansat tehnica d e construire a aparatului

foto, componentele de bază au rămas aceleaşi:

• Corpul aparatului;

• Vizorul;

• Sistemul de captare al imaginii;• Obiectivul;

• D iafragma;

• Obturatorul.

Corpul aparatului

Lumina trebuie să intre în corpul aparatului numai

prin obiectiv, restul fiind foarte bine izolat. Corpul

aparatului constituie în mare parte dimensiunile finale

ale camerei, încorporând în el toate celelalte elemente

din componenţa sa (excepţia o face obiectivul unor

modele compacte şi al unor DSLR-uri).

Vizorul

Dispozitivul ce permite vizualizarea imaginii înainte de

înregistra rea acesteia se numeşt e vizor. Cu ajutorul lui se

stabileşte compoziţia şi claritatea imaginii. În funcţie de

construcţia aparatului acesta poate fi cu vizare directă

prin obiectiv, în cazul DSLR-urilor; cu vizare cu ajutorul

unui ecran LCD care arată ce se vede prin obiectivul

aparatului, model folosit la majoritatea compactelor sau

cu vizare laterală, printr-o deschizătură, model folosit

din ce în ce mai rar.

Sistemul de captare a imaginii

Aici putem vorbi în primul rând despre senzorul digital

ce captează imaginea, dar şi de întregul ansamblu de

componente care o procesează. După captare, imaginile

ajung pe cardul de memorie. Toate aceste componente

au înlocuit filmul fotografic.

COMPONENTELE APARATULUI DEFOTOGRAFIAT

Nikon D700

CORPUL APARATULUI

Constituie dimensiunile finale ale camerei și include toate celelalte componente, cu

excepția obiectivului.

GRIP

Accesoriu ce mărește capacitatea bateriei și facilitează priza apa

VIZORUL

Permite vizualizarea și stabilirea compoziției cadrului dorit, înainte de declanșare.

OGLINDA

Dispozitiv ce ajută la formarea imaginii în vizor alături de pe

PENTAPRISMA

Dispozitiv optic ce permite vizualizarea direct prin obiectiv a aparatului de

fotografiat.

OBTURATORUL

Dispozitiv mecanic ce controlează cantitatea de lumină

senzorul aflat în spatele acestuia.

ECRANUL LCD

Permite vizualizarea imaginilor (cel de pe spatele aparatului), sau a

setărilor principale ale camerei (cel de deasupra camerei).

MONTURA OBIECTIVULUI

Sistemul de prindere al obiectivelor.






OBIECTIVUL

SFAT PRACTIC - Folosirea obiectivelor

Deoarece acest curs nu este unul foarte tehnic, vom trece în revista obiectivele și vom încerca să ne bazăm pe partea

practică pentru a învăța cum să le folosim pentru a obține rezultatele dorite. În cazul în care ne dorim să cuprindem în

imagine mai mult decât portretul strâns al unei persoane sau vrem să includem și mediul în care aceasta se află, atunci cu

siguranta va trebui să folosim un obiectiv superangular. În schimb, dacă vrem să captăm în fotografie doar por tretul subiectului, de la

bust în sus și acesta este la o distanță considerabilă de noi, trebuie să folosim un teleobiectiv. Cu cât distanţa focală este mai lungă,

cu atât mai mult o să avem subiectul mai aproape.

În fotoj urnalism se re comandă utilizarea obiectiv ului f ix d e 35 mm, î nsă în portret istică, cele m ai uti lizate o biective sunt 50 mm și

85mm, deoarece îți permit apropierea de subiect ușurând comunicarea. Mare atenție la cum le folosim, pentru că prin 85mm o să

avem în cadru în special capul și umerii subiectului, în timp ce prin 50mm vom putea fotografia de la talie sau bust, în sus. Dacă ne

apropiem mai mult cu 50mm, pentru o redare așa cum o putem face cu 85mm, riscăm să deformăm subiectul. După cum vedeţi,

alegerea obiectivelor se face în funcţie de ceea ce fotografiem. Normal că, de cele mai multe ori, suntem limitaţi de obiectivul pe

care îl avem, însă dacă ştim ce intenționăm să fotografiem vom putea alege obiectivul potrivit.

Obiective Nikkor, 50mm f/1.8 (fix), 85mm f/1.4

(fix), 105mm f/2.8 (fix macro), 14-24mm f/2.8

(superangular), 24-70mm f/2.8 (normal), 70-200mm

f/2.8 (teleobiectiv).

Obiectivul este singurul element constructiv ce permite

accesul luminii în aparatul foto, controlând cantitatea

de lumină care ajunge pe senzorul digital cu ajutorul

diafragmei. Este de asemenea elementul cheie în

determinarea cadrului şi a calităţii finale a fotografiei.

Caracteristicile principale ale obiectivelor sunt distanţa

focală (măsurată în mm) şi luminozitatea (f/nr.).




http://slidepdf.com/reader/full/oamenii-in-fotografie 9/127www.photolife.ro | OAMINTRODUCERE ÎN PORTRET. ECHIPAMENTUL NECESAR

Nikon D700 (FX) :: 50mm :: f/4 :: 1/125s :: ISO 1250 © LB

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : : 1

6 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 6 0 s : :

I S O 1 2 5 0

© L

B


În cele trei f otografii putem vedea ce înse amnă u nghiul de cu prindere al unu i obiec tiv. Prima imagine de mai

jos ne arată persoana fotografi ată c u un obiecti v supe rangular, la o distanț ă foca lă de 32mm, în cadru având

tot subiectul. În a doua imagine, am folosit 50mm și am cuprins în cadru planul american al personajului, iar

fotografia din dreapta este realizată cu 160mm, cu ajutorul unui teleobiectiv, cuprinzând în cadru planul mediu. Se

poate vedea astfel cum diferă cele trei imagini în funcție de distanța focală aleasă. Punctul de stație a rămas același

pentru toate cele trei cadre.

STUDIU DE CAZ - Unghiul de cuprindere al obiectivelor





O altă caracteristică a obiectivelor este profunzimea de

câmp. Aceasta reprezintă zona redată clar ce se extinde

în faţa şi în spa tele pla nului foc alizat.

În funcț ie de obiec tiv, profunzimea de câmp p oate varia

foarte mult, fiind foarte mare în cazul superangularelor

și foarte mică la teleobiective. Dacă folosim un obiectivmacro vom avea o profunzime foarte mică și pentru

că fotografiem de la o distanță foarte mică de subiect.

Aceasta poate deveni, în acest gen de fotografie, de

ordinul milimetrilor.

Mecanismul care poate controla profunzimea de câmp

este diafragma, așa cum o sa vedem în continuare, însă

chiar dacă alegem o deschidere identică, putem observa

un câmp de claritate diferit în funcție de obiectiv. De

exemplu, dacă alegem o diafragmă f/4 și fotografiem

atât cu un teleobiectiv, cât și cu un superangular,

profunzimea de câmp va fi mult mai mare la al doilea

obiectiv folosit. Din acest motiv, teleobiectivele pot

atinge diafragme cu o închidere mult mai mare decât

superangularele, pentru a obține și ele o profunzime de

câmp mai mare.

Ați putea crede că la aceeași diafragmă, orice obiectiv va

avea aceeași profunzime de câmp, însă nu este tocmai așa.

În mod n ormal nu există o diferență foarte mare într e câtevatrepte de diafragmă dacă folosim același tip de obiectiv, însă

dacă alegem două obiective diferite, așa cum se întâmplă în

imaginile alăturate, chiar și la o diafragmă aproape identică,

diferența este semnificativă. În prima imagine vedem o

profunzime de câmp foarte mare, unde toate planurile

din fotografie sunt clare. În imaginea a doua, câmpul de

claritate mult mai mic, ne scoate subiectul în evidență, însă

planul aflat în spatele acestuia este complet neclar. Asta

se întâmplă chiar dacă diafragma puțin mai închisă ar fi

trebuit să redea o profunzime de cîmp mai mare în acest caz.

Această diferență este dată de tipul obiectivului folosit, un

superangular pentru prima imagine și un teleobiectiv pentru

a doua. (Cupșeni, Țara Lăpușului - ambele imagini)

PROFUNZIMEA DE CÂMP

SFAT PRACTIC - Cum folosim profunzimea de câmp

Profunzimea de câmp redusă este de dorit atunci când vrem să scoatem în evidență subiectul de fundal, acest lucru fiind

indicat mai ales la portretele de prim-plan sau plan mediu. Fundalul neclar și uniform însă, nu ne mai poate da foarte multe

detalii în acest caz despre locul în care se află subiectul.

Atunci când fundalul este important pentru imaginea noastră și când alegem să fie redat cât mai clar, trebuie să avem grijă la

evidențierea subiectului pentru a nu îl pierde printre celelalte elemente. În acest caz evidențierea prin profunzime de câmp nu ne

mai ajută.

Mult mai multe amănunte despre cum se folosește profunzimea de câmp o sa puteți învăța la capitolul despre diafragmă, însă

trebuie să aveți mereu în minte ideea că aceasta poate fi modificată atât de deschiderea diafragmei, ce o controlează direct, dar și

de obiectivul folosit sau de distanța pe care o avem până la subiect.

N i k o n D 3 0 0

( D X )

: : 1 8 5 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 4 0 0

© D

a n D i n u

N i k o n D 3 0 0

( D X

) : :

2 4 m m

: : f / 4

: : 1 / 8 0 0 s : :

I S O 2 0 0

© D

a n D i n u





Acest obiectiv se poate găsi atât cu diafragmă f/1.4, cât

și cu f/1.8, ce este mai accesibil. Abordarea printr-un

astfel de obiectiv, va fi foarte asemănătoare cu cea pe

care o percepem noi când privim în jur.

Avantaje

• Datorită diafragmei foarte deschise, acest obiectiv

ne va permite sa lucrăm în condiții de iluminare mai

slabă.

• Creează un efect de bokeh (modul cum este redată

neclaritatea fundalului) frumos, aducând un aspect mai

artistic portretului.

• Este indicat în special pentru portretul general și

plan american, deoarece o apropiere mai mare față de

subiect ne va crea o ușoară deformare. Pentru planulmediu ne putem orienta mai degrabă către obiectivul

de 85mm.

Obiectivul standard de 50mm

C a n o n 5 D

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 1

. 8 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V o l o

n t i r

STUDIU DE CAZ - Obiectivul de 50mm

Ambele imagini de pe această pagină, au fost realizate

cu un obiectiv fix de 50mm. Am ales să lucrez cu acest

obiectiv, în primul rând pentru că aveam nevoie de

luminozitatea lui foarte mare, f/1.8 în acest caz. Deschiderea

mare a diafragmei, mi-a oferit o profunzime de câmp frumoasă

și moderată de care aveam nevoie în cele două imagini.

Am observat totuși că, în imaginea din dreapta, obiectivul de

50mm îmi creează o ușoară deformare, uneori greu sesizabilă

și poate foarte puțin deranjantă. Această deformare, fiind

observată doar prin comparație cu imaginea din stânga.

Având nevoie atât de prim-plan cât și de planul general al

acestui subiect, în condițiile în care spațiul fizic nu mi-a

permis utilizarea unui obiectiv cu o distanță focală mai lungă

(85mm de exemplu) din cauza distanței până la subiect ce nu

putea fi mărită, am folosit pentru imagini obiectivul de 50mm

în ambele situații, chiar și cu riscul unei ușoare deformăr i

în cazul prim-pla nului. Uneori trebuie să recurgem la unele

compromisuri, date fiind limitările și posibilitățile pe care ni le

oferă un obiectiv.

C a n o n 5 D

( F X )

: : 5 0 m m

: : f / 1

. 8 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r





Obiectivele fixe au avatajul de a avdeschisă, ceea ce ne ajută la cr

profunzime redus, ce poate oferi o pe

pe trei planuri, atrăgând atenția cătr

Nikon D700 (FX) :: 50mm :: f/1.8 :: 1/






Nikon D700 (FX) :: 200mm :: f/3.2 :: 1/500s :: ISO 200 © Luiza BoldeanuCanon 5D (FX) :: 85mm :: f/2.5 :: 1/3200s :: ISO 100 © Tatiana Volontir

• APLATIZAREA EXAGERATĂ A PERSPECTIVEI

Perspectiva este întotdeauna aplatizată și spațiul este comprimat atunci când

fotografiem printr-un teleobiectiv, lucru ce nu mai ajută la redarea tridimensională

a lumii din jur. În imaginea de mai jos profunzimea de câmp redusă și aplatizarea

perspectivei, creează un plan destul de plat în spate subiectului, peste care acesta

pare ca și cum a fost lipit. Pentru a rezolva această problemă, de cele mai multe ori

trebuie să căutăm elemente în cadru care să ne confere o mai bună perspectivă, așa

cum o să vedem la lecția despre compoziție.

București

• EVIDENȚIEREA ELEMENTELOR DIN FUNDAL CE DISTRAG ATENȚIA

Fundalul este adus mai aproape când folosim un teleobiectiv, iar dacă acesta conține

elemente deranjante, ele vor fi destul de bine evidențiate. Este cazul petei albe de

lumină din spatele subiectului, din imaginea de mai jos, sau linia din fundal foarte

bine conturată din imaginea din stânga.

Groșii Țibleșului, Țara Lăpușului, Maramureș

Teleobiectivele au abilitatea de a decupa foarte mult din mediul în care se află subiectul și de a ne ajuta să fotografiem doar anumite detalii, însă de foarte multe ori tocmai aceste caracteristici pot păcăli foarte uș

puteți vedea cele mai frecvente greșeli ce sunt comise atunci când folosim un teleobiectiv.

Greșeli comise frecvent cu teleobiectivul

Nikon D300 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/320s :: ISO 200 © Da

• DECUPAREA EXAGERATĂ A SUBIECTULUI ȘI CENTRAREA

Când folosim teleobiectivul, avem tendința de a decupa cât m

nu este întotdeauna necesar. De asemenea, datorită punct

în centrul vizorului, suntem tenta ți să ne plasăm s ubiectul to

este tocmai de dorit la o compoziție. Un exemplu relevant îl

jos, unde pa rcă nu se jus tifica nea părat o decu pare atât de m

a acesteia.

Ungureni, Țara Lăpușului, Maramureș






Aceste obiective sunt cele cu distanța focală până în

35mm și de multe ori sunt preferatele fotografilor de

peisaj și arhitectură, pentru că au un unghi de cuprindere

foarte mare, însă sunt folosite mult mai puțin de către

portretiști, având o importanță mai mare în fotografia

documentară, unde se pune accent și pe mediul în

care se desfășoară acțiunea, iar omul este de multe oridoar o parte din întreaga poveste. Cu ajutorul acestor

obiective puteţi lucra mai aproape de subiectul ales,

fără a fi nevoiţi să vă îndepărtaţi de acesta pentru a-l

include pe tot în cadru și pentru a putea focaliza.

Datorită unghiului foarte mare de cuprindere și

profunzimii de câmp mari, cădem uneori în extremă și

nu mai putem avea un punct de interes, subiectul fiind

pierdut în cadru. Căutați punctele de interes și cadrați

în așa fel în cât ob iectivu l să pună în evi dență subiectu l

și nu să îl piardă în spațiul creat.

Caracteristicile obiectivului superangular:

• Exagerează dimensiunea prim-planului

Acest lucru poate fi foarte util atunci când vrem să dăm

o importanță deosebită acestei părți din imagine, care

poate include chiar subiectul. Prin această exagerare a

dimensiunii, se pot chiar deforma obiectele, ceea ce va da

o putere în plus prim-planului. Deformarea nu mai este

vizibilă dacă vă îndepărtați de subiectul fotografiat, sau

dacă acesta este plasat în centrul imaginii, deformarea

fiind cel mai bine vizibilă la colțuri.

• Lungesc obiectele aflate aproape de marginea

cadrului

Acest aspect, deși deformează obiectele aflate în

imediata vecinătate a cadrului, poate da un plus de

dinamism imaginii.

• Creează iluzia unui spațiu extins

Datorită mărimii prim-planului și faptului că acesta

pare mai apropiat, se creează un spațiu în cadru mult

mai mare decât se vede cu ochiul liber. Chiar dacă se

deformează realitatea, abordarea va deveni mai inedită.

• Includ mai mult fundal

Acest aspect este interesant atunci când vrem să

arătăm spațialitatea unui cadru, însă fundalul va apărea

micșorat. Dacă avem elemente interesante în fundal,

acestea pot pierde din importanță.

• Măresc profunzimea de câmp

Orice obiectiv superangular va avea la aceeași deschidere

a diafragmei o profunzime mult mai mare decât a unui

obiectiv din altă gamă. Acest lucru ne va permite să

lucrăm cu diafragme mai deschise, pentru a avea timp

de expunere mai scurt și să păstrăm în același timpprofunzimea de câmp dorită. Datorită acestui aspect

se reduce semnificativ și neclaritatea redată de ceață,

pâclă sau alte fenomene atmosferice.

• Distorsionează liniile verticale

Atunci când avem linii drepte în cadru, dacă înclinăm

aparatul în sus sau jos, acestea vor avea tendința să

devină convergente.

Un obiectiv superangular mi-a permis să fotografiez acest

câmp de eoliene cuprinzându-le și pe cele din spate, chiar

dacă apar ușor deformate, spațiul fiind mai extins decât

în realit ate. M-am fol osit de u nduirea c orpului m odelului,pentru a echilibra deformarea obiectivului. Cu un alt tip de

obiectiv ar fi fost imposibil să redau tot acest spațiu, datorită

unghiului mai mic de cuprindere. (Tulcea, România)

Obiectivul superangular

C a n o n 5 D

( F X

) : :

1 7 m m

: : f / 1 6 : :

1 / 3 2 0 s : :

I S O 2 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r






Un unghi foarte larg și o ușoară deformare a obiectivului,oferă acestui grup de femei o perspectivă interesantă,

dând impresia de adâncime în imagine. (Nepal)







Cu ajutorul diafragmei se controlează cantitatea de lumină

ce intră în interiorul aparatului şi sensibilizează senzorul

digital. Aceasta se măsoară cu ajutorul numărului f/,

care este un raport între diametrul deschiderii maxime

a lentilei și distanţa focală.

Un număr f/ mic desemnează o deschidere mai mare aorificiului din mecanismul diafragmei, un număr f/ mai

mare va desemna o deschidere mai mică. Fiecare pas se

numeşte treaptă de diafragmă sau f/stop. Ca şi exemplu,

la f/2.8 avem o diafragmă foarte deschisă, iar la f/32 una

foarte închisă.

Fiecare f/stop dublează sau înjumătățește cantitatea de

lumină ce intră prin obiectiv. Treptele cele mai uzuale

sunt f/2.8, f/4, f/5.6, f/8, f/11, f/22, f/32. Astfel între f/4

și f/5.6 există o înjumătățire a cantității de lumină, iar

între f/4 și f/2.8 există o dublare a aces tei cantit ăți. Între

aceste valori de bază există și trepte intermediare, cel

mai frecvent treimi.

Diafragma controlează profunzimea de câmp a cadrului, una

foarte deschisă generând o profunzime de câmp redusă, iar

una foarte închisă, o profunzime de câmp mare. În exemplul

alăturat, putem vedea cum mâna călugărului este foarte

bine pusă în evidență și detașată complet de fundal. (Călugăr

Sadhu, Kathmandu, Nepal)

DIAFRAGMA (Aperture)

N i k o n D 7 0 0

( F X )

: : 1 9 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 1 0 0 0 s : :

I S O 2 5 0 : :

C ă l u g

ă r

S a

d h u

, N e p a

l ©

L u i z a B o

l d e a n u

VALORILE DIAFRAGMEI (f/stop)

Tabelul de mai jos ne arată principalele valori ale diafragmei, cuprinse între f/2.8 și f/32. Valorile întregi sunt redate cu negru,iar valorile intermediare, treimi în acest caz, sunt redate cu verde. Există valori și în afara acestui tabel, atât diafragme mai

deschise, dar și mai închise, ele fiind însă mai rar întâlnite și fiind folosite mai ales la obiectivele mai performate, în special

dacă ne gândim la deschideri mari. Între valorile principale din tabel există o înjumătățire a cantității de lumină ce intră prin obiectiv,

dacă le citim de la stânga la dreapta, sau o dublare dacă le parcurgem invers.

De obicei diafragma este modificată la aparatul foto cu ajutorul unei rotițe, sau prin apăsarea unui buton corelată cu mișcarea unei

rotițe. Acest reglaj însă, poate fi diferit la fiecare aparat în parte, așa că este cel mai bine să consultați manualul tehnic al camerei

pentru mai multe informații și detalii.






Dacă spuneam despre diafragmă că este cea care

controlează profunzimea de câmp în imagine, obturatorul

este cel care controlează mişcarea redată în fotografie.

Trebuie să ne gândim cât de importantă este mișcarea

pentru imaginea noastră și cum vrem să o exploatăm.

Ochiul uman percepe lumea din jur cu o “expunere”cuprinsă între 1/30s și 1/60s. Orice timp de expunere în

afara acestui interval ne poate arăta o imagine cu care

nu suntem obișnuiți.

Dacă timpul este mai lung, mișcarea va fi mult mai

evidentă, cu zone neclare. Dacă timpul este mai scurt,

imaginea va fi foarte clară, cu diverse părți înghețate

în ca dru, care poate uneori nici nu au fost reperate de

ochiul nostru.

Dacă vreți să înregistrați în același cadru și mișcare și

elemente statice va trebui să lucrați cu timpi de expunere

mai lungi și probabil să folosiți un trepied. Mai contează

foarte mult în această privință însă și viteza mișcării din

cadru.

Ambele imagini alăturate sunt destul de dinamice, însă acestlucru este redat diferit. În prima imagine subiectul se afla

în mișca re și am avut nevo ie de un timp foar te scur t pentru

a îngheța acțiunea în cadru, în timp ce în a doua imagine,

subiectele sunt statice, mișcarea fiind redată mai subtil.

Efectul de dinamism în prima imagine este dat de zăpada

ridicată în urma schiorului, iar în cea de a doua, de roțile

motocicletelor din planul secund. Așa cum vedeți efectul de

mișcare poate fi dat atât de un timp lung de expunere, cât și

de unul scurt. (Poiana Brațov - foto 1; Vietnam - foto 2)

Redarea mișcării

N i k o n D 7 0 0

( F X )

: : 3 5 m m

: : f / 9 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© L

u i z a B o

l d e

a n u

N i k o n D 4

( F X

) : :

1 7 5 m m

: : f / 6

. 3 : : 1

/ 2 5 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

SFAT PRACTIC - Timp de expunere sau diafragmă, ce să alegem?

Înainte de a răspunde, trebuie să ş tim c ă mul titudinea de c ombinaţii dintre obturator și dia fragmă creează expunerea la

lumină a fotografiei. Ce este însă mai interesant, să folosim o diafragmă închisă şi un timp lung, sau una deschisă şi un timp

cât mai scurt? Fotografia poate fi la fel de bine expusă, însă rezultatele vor fi diferite. Trebuie să avem în vedere doi factori,

unul pur tehnic iar celălalt creativ.

Din punct de vedere tehnic, uneori suntem nevoiţi să folosim un timp de expunere cât mai scurt, pentru a nu mişca aparatul în timp

ce fotografiem în lipsa unui trepied, într-o zonă cu lumină slabă. Ne vedem astfel nevoiţi să scurtăm timpul de expunere şi implicit

şi profunzimea de câmp oferită de o diafragmă închisă. În cazul diafragmei, trebuie uneori să mărim deschiderea acesteia, pentru a

scurta timpul de expunere, din acelaşi motiv, pentru a nu realiza fotografii mişcate. Renunţăm astfel la profunzimea de câmp.

Din punct de vedere creativ, lucrurile sunt limitate doar de imaginaţia noastră şi de ceea ce vrem să exprimăm în fotografie. Dacă

ar fi să facem un studiu de caz pe imaginile de pe această pagină, în prima fotografie mi-am dorit să îngheț schiorul în imagine și să

redau cât mai bine dâra de zăpadă pe care o lăsa în spate și care îmi conferea ideea de mișcare. Dinamica din cadru este suficientă

în acest caz pentr u a impr ima ideea de mișca re.

În a doua fotogr afie, cadr ul ar fi fost des tul de static f ără roțile c elor două mo tociclete c e apar în colțu rile imagini i, care, fii nd neclare

datorită vitezei cu care se deplasau, îmi conferă un plus de dinamism. Indiferent că alegeți o anume diafragmă sau un anume timp

de expunere, este important să vă gândiți de fapt ce vă doriți de la imaginea finală.






Pentru această primă temă vă propunem câteva

experimente, care să vă arate cum să lucraţi cu diafragma,

obturatorul sau diferitele tipuri de obiective.

EXPERIMENTUL 01

Alegeti un model/subiect pe care să îl fotografiațicu diferite valori ale diafragmei, pentru a vedea cum

funcționează profunzimea de câmp, de la cea mai mică

(fundal neclar), până la cea mai mare (fundal clar).

Faceți același experiment și cu timpul de expunere.

Rugați modelul să se miște și fotografiați-l atât cu un

timp scurt de expunere, cât și cu unul lung. Variați între

mișcarea modelului și mișcarea celor din jurul modelului

(într-o piață, pe stradă, pe bicicletă etc.) pentru a vedea

cum evoluează imaginea.

EXPERIMENTUL 02

Dacă aveți mai multe obiective, sau chiar un obiectiv

mai versatil, cu o plajă focală mai mare, încercați să

realizați câteva imagini în care să puneți în evidență

caracteristicile acestora. Vă rugăm să explicați la fiecare

imagine în parte ce ați vrut să arătați. Puteți folosi șiimagini din arhiva personală dacă este cazul. Imaginile

trebuie să aibă ca subiect o persoană.

Cele mai interesante zece imagini obţinute, câte cinci

pentru fiecare experiment în parte, trebuie să le încărcaţi

în meniu l de TEMĂ a ferent l ecției.

După verificare o să primiţi un feedback asupra imaginilor

şi diverse comentarii pentru îmbunătăţirea acestora.

N i k o n D 3 0 0

( D X )

: : 1 2 5 m m

: : f / 4

. 5 : :

1 / 1 0 0 0 s : :

I S O 2 0 0 : :

Ț a r a L ă p u ș u

l u i , M a r a m u r e ș

© D

a n D i n u

TEMA 01Diafragma, obturatorul, obiectivul

PONT - rezolvare temă

Pentru primul experiment vă recomandăm să lucrați în modurile semiautomate ale aparatului, unde puteți selecta diafragma

sau obturatorul, iar celălalt parametru este ales automat de cameră. Acestea sunt notate cu A sau Av pentru prioritate de

diafragmă, sau S sau Tv pentru prioritate de timp. În acest fel o sa puteți ajunge mai repede la rezultatul dorit. Dacă vă

cunoașteți suficient de bine aparatul, puteți lucra și în

modul manual.

Pentru experimentul al doilea, este important să înțelegeți

caracteristicile obiectivului, așa că și o selectare a imaginilor

din arhivă este un studiu de caz foarte eficient.

Pentru a putea urma acest curs mai uşor şi pentru a înţelege

toate lecţiile şi exemplele practice trebuie mai întâi de toate

să vă cunoaşteţi aparatul. Recomandarea noastră este să citiţi

manualul acestuia şi să învăţaţi cum funcţionează. Informațiiledin curs vor fi o completare utilă, însă fiind puțin mai avansate,

nu o să mai aveți chiar toate detaliile aici. Normal însă că ne

puteți întreba orice, în zona de discuții de pe site.

Canon 5D (FX) :: 40mm :: f/4 :: 1/20s :: ISO 1600 © TV






O imagine interesantă este obținută atât prin tehnică, însă mai ales pri n viziune și creativ itate, a șa că tr ebuie să

experimentați cât mai mult pentru a ajunge la rezultate

cât mai bune și inedite.

550D (DX) :: 50mm :: f/1.8 :: 1/100s :: ISO 100 © TV





EXPUNEREA ŞI LUMINA

EXPUNEREA :: CARACTERISTICILE LUMINII :: CULOAREA LUMINII :: BALANSUL DE ALB :: MANAGEMENTUL CULORII




www.photolife.ro | OAMEXPUNEREA ȘI LUMINA

“Îmbrățișează, admiră, iubește lumina, dar mai presus

de toate învață să o cunoști. Cu cât ințelegi lumina

mai bine, cu atât vei descoperi mai repede cheia către

fotografie.” - George Eastman

Lumina este cel mai important element în fotografie,

pentru că fără ea fotografia nu ar putea exista. Însușicuvântul fotografie provine din limba greacă și este

format din “phos”, ce înseamnă “lumină”, și “graphis” ce

se traduce prin “a desena”. Așadar, fotografia înseamnă

de fapt a desena cu ajutorul luminii.

Atât ochiul uman, cât și senzorul aparatului de fotografiat,

au nevoie de lumină pentru a vedea, respectiv a capta

o imagine. Înainte de a începe să învățăm cum să

realizăm o imagine, trebuie să învățăm cum să folosim

lumina. Diferența dintre o fotografie mediocră și una

extraordinara, poate fi dată, în cele mai multe dintre

cazuri, de modul cum utilizăm lumina. Fotografulpoate controla cantitatea, intesitatea și durata luminii,

necesare pentru crearea unui cadru. Această lumină

este cea care ne redă forma și culoarea subiectului

fotografiat, iar uneori chiar atmosfera întregii imagini.

INTRODUCERE

STUDIU DE CAZ - Lumina ca element de compoziție

Există anumite cazuri în care lumina nu este doar

cea care ne creează imaginea fotografică, ci poate

ajuta și la realizarea unei mai bune compoziții. În

astfel de situații, lumina este practic un element important în

compoziția cadrului.

Dacă privim imaginea din stânga observăm cum pata de

lumină puternică de pe perete a creat o ramă în care avem

tendința să încadram vizual subiectul. Sclipirile de lumină din

prim-plan, creează o continuitate a texturii florale a rochiei,

redând în același timp și o atmosferă mai aparte. De obicei,

lumina tare este cea care ne ajută mai mult la redarea unei

anume compoziții, petele luminoase și umbrele adânci,

formând o geometrie interesantă, ce poate accentua anumite

idei de compoziție. Această geometrie a luminii își poate pune

amprenta vizibil în compoziția finală a fotografiei.

În imaginea din dreapta însă, subiectul este pus în valoare

de lumină printr-o cu totul altă modalitate. Lumina moale

de această dată, conferă imaginii tonuri medii, ce ajută la

sublinierea fineții modelului și contopirea acestuia cu mediul

în ca re se află. O intens ificare a ac estui e fect este d ată și de

armonia cromatică a imaginii. După cum puteți vedea, atunci

când folosim lumina în avantajul nostru, imaginile capătă un

plus de valoare. F e

d 5

( a p a r a t p e

f i l m )

: : 5 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

I S O 2 0 0

© T

a t i a n a V o l o n t i r

N i k o n D 7 0 0

( F X )

: : 5 0 m m

: : f / 2 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 4 0 0

© L

u i z a B o

l d e

a n u






Nikon D700 (FX) :: 50mm :: f/1.8 :: 1/1600s :: ISO 200 © LB

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 1

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u


În c ele două imagini de mai jos putem vedea două cazuri în c are expunerea din fo tografie este greșită. În p rima dintre

imagini avem un caz de supraexpunere și putem observa cum se pierd detaliile atât pe fața și haina modelului, cât și din

fundal. În a doua imagine avem un caz de subexpunere, existând foarte multe zone complet întunecate. Imaginea corectă

se regăsește în partea dreaptă, unde putem observa detalii pe toată suprafața cadrului, indiferent că discutăm despre zonele cu

lumină mai puternică sau zonele mai întunecate.

Expunerea este foarte importantă în fotografie, așadar este vital să îi acordăm întotdeauna o atenție deosebită.

STUDIU DE CAZ - Supraexpunerea și subexpunerea






Aparatul foto oferă mai multe moduri de expunere,

astfel identificând programe automate (pentru diferite

tipuri de subiecte), programe semiautomate (prioritate

de timp sau de diafragmă) și un mod manual.

Modurile automate predefinite

Sunt întâlnite cel mai adesea la camerele DSLR din gama

entry level , însă lipsesc la camerele semiprofesionale

și profesionale. Aceste moduri automate vă oferă o

reglare automată a parametrilor în funcție de subiectul

ales, având predefinite programe pentru macro, peisaj,

acțiune, portret etc. Măsurarea expunerii se face în acest

caz automat și nu aveți posibilitatea să faceți ajustări

manuale.

Acest mod, deși este un mod automat, alege singur

valorile de expunere, diafragma și obturatorul, însă

vă lasă să modificați aceste valori în pereche, folosind

expuneri echivalente.

Uneori o imagine se poate realiza foarte ușor, fără probleme

tehnice deosebite, așa cum se poate vedea în imaginilealăturate. În astfel de cazuri nu prea contează în ce mod al

aparatului lucrați, deoarece obțineți ușor rezultatul dorit.

În aceste imagini, contraste le slabe și lumina ambientală ,

generată de un cer acoperit de nori, au facilitat expunerea.

În cazul de față, norii au funcționa t ca o perdea gi gantică,

dispersând lumina uniform și facilitând realizarea expunerii.

(Gura Humorului, Bucovina - foto 1; S ălciua, Apuseni - foto 2)

MODURI DE EXPUNERE Modul program (P)

Nikon D300Nikon D5100

SELECȚIA MODURILOR DE EXPUNERE

Aparatele foto entry level , au de obicei o rotiță selectoare, de unde pot fi alese modurile de expunere, fie că este vorba

de cele predefinite, sau de cele semiautomate și modul manual. Această rotiță este de obicei găsită deasupra aparatului,așa cum se poate vedea și în prima imagine de mai jos. La aparatele din gama semi-profesională și profesională, modurile

automate nu mai există, iar rotița selectoare poate fi înlocuită de un buton de selecție, numit Mode în exemplu l de mai jos. În c artea

tehnică a aparatului o să puteți citi exact cum se poate face această selecție pe camera pe care o dețineți.

N i k o n D 7 0 0

( F X )

: : 2 0 0 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 1 0 0 0

© L

u i z a B

o l d e a n u

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 0 0 m m

: : f / 4

: :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 4 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u






Matricial

(evaluativ)

Preponderent

central

Spot

Pentru a putea măsura expunerea, putem alege de

obicei dintre trei moduri, fiecare cu proprietăți specifice

și utile în circumstanțe diferite. Această măsurare are la

bază exponometrul incorporat al aparatului și punctele

de focalizare.

Măsurarea matricială sau evaluativă (matrix )

Această metodă măsoară expunerea în mai multe puncte

ale cadrului și face o medie, fără a favoriza niciuna

dintre zone. Este considerată cea mai utilă metodă de

măsurare pentru majoritatea expunerilor, atâta timp

cât tonurile sunt distribuite relativ uniform și nu există

contraste foarte puternice.

Este recomandat să folosiți această metodă, acolo unde

lumina se schimbă rapid și nu aveți foarte mult timp la

dispoziție pentru reglaje mai amănunțite.

Măsurarea preponderent central (center-weighted )

Principala metodă de măsurare folosită de camere defoarte multă vreme, aceasta măsoară lumina din întreg

cadrul, însă dă o importanță mai mare centrului (în jur

de 15%). Acest mod de măsurare este util mai ales atunci

când subiectul este destul de mare și evident în cadru și

vrem să îi dăm lui importanță. Pentru că trebuie făcută

o măsurare cu subiectul în centrul vizorului, trebuie să

ne gândim și la recadrarea ulterioară a acestuia cu o

metodă de blocare a expunerii.

Metode de măsurare a expunerii

MĂSURAREA EXPUNERII

În funcție de aparat, măsurar ea expuneri i poate fi

reglată fie cu ajutorul unui buton și a unei rotițe

de selecție (aparatele entry-level mai avansate),

fie cu ajutorul unui reglaj special aflat pe carcasa aparatului

(aparatele profesionale și semiprofesionale), fie din meniu

(aparatele entry-level ). Cele mai frecvente simboluri folosite

pentru cele trei moduri de măsurare le vedeți alăturat.

Reglaj cu ajutorul unui buton și a unei rotițe

de selecție la un aparat DSLR Nikon D7000

Reglaj cu ajutorul unui buton special la un

aparat DSLR Nikon D800

D 7 0 0

( F X

) : :

1 8 0

m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 1 6 0 s : :

I S O 3 2 0 0 : :

C e n t e r w e i g h t

e d ©

L B

D 7 0 0

( F X

) : :

7 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 2 5 0 s : :

I S O 2 0 0 : :

M a t r i x

© L

B






Despre cum să expunem corect există foarte multe materiale,

atât cărți cât și arcole în mediul online, marea întrebare

însă, este cum să expunem perfect un cadru pentru a reda

ceea ce vedem sau simțim într-o anumită situație. Răspunsul

în acest caz nu mai ține de nicio teorie complicată și depinde

doar de viziunea noastră. Odată cunoscute setările aparatului

și modul de funcționare a acestora, singurul lucru pe care îlmai avem de făcut este să experimentăm.

Există două criterii după care putem stabili care este

expunerea perfectă pentru o imagine. Primul dintre ele, ce

dorim și cum vrem să comunicam un anumit mesaj. Să e

complet, ușor de asimilat, sau să ne lase loc de gândit și să

ne pună imaginația la încercare. Al doilea criteriu, este cât de

multe detalii ne dorim în cadru în zonele de lumină și umbră,

care să ne faciliteze cirea imaginii.

În goana fotogralor, mai ales a celor începători după o

expunere corectă, aceșa nd să uite că fotograa, este până

la urma urmei, nimic altceva decât comunicare. Fotograi nu

au o notă gravă pentru a adăuga dramasm, așa cum fac

muzicienii, nu au nici o pensulă cu o culoare anume pentru a

reda un senment și nu au un cuvânt pentru a descrie ceea

ce simt. Tot ce avem noi... este lumina.

Lumina este cea care aduce la viață o fotograe, este nota,

culoarea sau cuvântul prin care vrem să comunicăm ceva.

Expunerea corectă, cea în care avem detalii pe toată suprafața

cadrului, de la alb la negru, nu trebuie să e neapărat cea mai

bună alegere. Uneori expunerea perfectă pentru un cadru,

este cea în care subiectul este scos în evidență tocmai prin

anumite “greșeli“ de expunere.

Expunere corectă vs. expunere perfectă

N i k o n D 7 0 0

( F X )

: : 7 5 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 6 0 s : :

I S O 6 4 0

© L

u i z a B o

l d e

a n u

Fuji S6500 :: 14mm :: f/36 :: 1/100s :: ISO 200 © TV

STUDIU DE CAZ - Importanța detaliilor

Simplitatea este întotdeauna de căutat în fotografie, însă nu este me reu ușo r de găsit. De obic ei detal iile

sunt cele care pun în valoare subiectul, însă uneori,

ascunderea detaliilor inutile, ar putea concentra atenția către

acesta. Pentru a ascunde sau accentua anumite detalii, putem

să ne folosim de lumină și expunere. Să ne orientăm atenția

mai întâi către imaginea mare din dreapta, unde subiectul

este plasat în contralumină. Am fi putut obține doar o siluetă

în fereas tră îns ă, în cazul de față, s -a opta t pentru măsurar ea

expunerii pe zona umbrită, astfel încât am putut pune în valoare

detalii importante, cum sunt mâna, expresia feței și voalurile

rochiei, ce conturează împreună personalitatea grațioasă a

balerinei. În imaginea alăturată, s-a realizat expunerea astfel

încât z onele um brite s ă fie subexpuse, iar pr ivirea se opr ește

pe obiectele mai deschise, pânza ce acoperă ochii, zahărul cese varsă pe masă și ceașca de cafea. Păstrarea acestor detalii

minime este necesară într-un portret conceptual pentru a

contura un anume mesaj. O cafea ce nu se lasă a fi băută, de

cineva care încă nu vrea să se trezească.






Printre multe altele, avantajul major al fotografiei

digitale este cel mai probabil posibilitatea verificării

expunerii corecte, cu ajutorul histogramei. Astfel putem

verifica direct în teren dacă am făcut greșeli majore de

expunere și le putem corecta.

Majoritatea aparatelor de fotografiat și asoft -urilor nepot reda atât histograma pe luminanță, reprezentând

valorile tonale, dar și pe cea aferentă canalelor de

culoare (RGB). Cel mai simplu este să ținem cont de

histograma pe luminanță, unde se reflectă principalele

greșeli de expunere.

Graficul histogramei este compus din două axe. Pe cea

orizontală avem gama completă de tonuri (256) de la

negru (0) la alb (255), unde griul mediu este 128. Axa

verticală ne arată numărul de pixeli aferenți fiecărui ton.

Cu cât valorile sunt mai mari cu atât saturația pixelilor

este mai ridicată.

Histograma trebuie subordonată fotografiei și niciodată

invers. Astfel trebuie să gândiți și să interpretați

histograma în funcție de fotografie. Aceasta trebuie să

fie un instrument de verificare a expunerii și nicidecum

un criteriu de alegere a expunerii.

HISTOGRAMA

INTERPRETAREA HISTOGRAMEI

În schița de mai jo s, puteți vedea o hi stogramă pe luminanț ă ce ne a rată ex punerea un ei imagini. Putem obser va că p leacă

ușor, pe o pantă ascendentă din stânga, zona tonurilor închise, urcă și obține un maxim de pixeli în zona tonurilor medii

și coboară ușor pe o pantă descendentă către dreapta, în zona tonurilor deschise. Este corectă această histogramă? Nu

avem cum să știm acest lucru, atâta timp cât nu avem și fotografia aferentă ei. Așa cum spuneam, orice histogramă trebuie să se

subordoneze unei imagini, pentru a putea avea logică și pentru a putea f i interpretată.

GAMA DE TONURI

N U M

Ă R U L D E P I X E L I

STUDIU DE CAZ - Histograma perfectă

Histograma perfectă trebuie să fie cu pante ce pleacă de la negru, urcă către zona tonur

către alb cu pante domoale. Această histogramă însă se reflectă la foarte puține fotog

imaginile au nevoie de o așa zisă histogramă perfectă. După cum o să vedeți în exemp

histograme sunt departe de a fi perfecte, însă asta nu știrbește cu nimic din valoarea imaginii.

Histograma trebuie subordonată fotografiei și niciodată invers. Astfel trebuie să gândiți și inte

funcție de fotografie. Aceasta trebuie să fie un instrument de verificare a expunerii și nicidecum

imaginii. De foarte multe ori histograma ne ajută și la procesarea fișierelor pe calculator oferindu

În imag inea de mai j os, pu tem ve dea o histogra mă ap roape perfec tă, cu o ușoară aglomer ate d

datorită faptului că predomină tonurile mai deschise. Astfel de cazuri însă, se întâlnesc destul de r

imaginilor de portret unde fața subiectului este mai mare în cadru și avem multe tonuri apropiat

N i k o n D 8 0 0

( F X )

: : 2 0 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 4 0 0 s : :

I S O 1 0 0

© D

a n D i n u






Acest tip de lumină provine în general de la o sursă

mare şi difuză. Fie că este vorba de o zi înnorată, când

lumina nu este direcţională şi învăluie subiectul din toate

părțile, fie că discutăm despre o lumină ambientală

precum cea oferită de reflexia luminii de pe o suprafață,

caracteristicile sunt aceleași. Contrastul este redus, iar

umbrele vor fi şterse, cu detalii pe toată suprafaţa. Într-oastfel de lumină se pune în evidenţă o întreagă gamă de

tonuri de culoare.

În ace st ca z nu putem discuta despre o direc ție c lară a

luminii, ci mai degrabă de o lumină uniformă, ambientală,

uneori destul de plată.

Avantaje:

• Cantitatea de lumină mai redusă poate facilita

lucrul cu timpi mai lungi de expunere;

• Lumina nu are o direcție clară și învăluie uniform

subiectul;

• Contrastele reduse cresc nivelul detaliilor din cadru;• Culorile sunt mai pastelate și creează atmosferă.

Acest tip de lumină apare atunci când vine direct de la

soare. Lumina obținută are tendinţa de a fi puternică şi

direcţională.

În a stfel de c ondiții avem contraste puternic e, cu zone

de umbre adânci şi zone de luminozitate mare. Culorile

sunt redate în general bine, dar se vor pierde detalii înzonele cu un contrast ridicat.

Avantaje:

• Cantitatea de lumină mai mare facilitează lucrul cu

timpi scurți de expunere;

• Lumina are o direcție clară și ajută la redarea

perspectivei;

• Contrastele pot crea imagini mai dramatice;• Culorile sunt redate mai viu.

LUMINA MOALE LUMINA TARE

STUDIU DE CAZ - Lumina moale vs. lumina tare

În prima imagi ne din dreapta, p utem obser va o lumină moa le ce învăluie toa tă imaginea, c onstruind o at mosferă ma i aparte

alături de fundal și de poziția și gestica subiectului. Lumina moala nu atrage atenția către ceva anume și lasă elementele care

construiesc imaginea, subiectul, casa, ferestrele și copacul, să comunice și să se coreleze pentru a forma întreaga poveste.

Pe de altă parte, în a doua imagine, lumina tare și direcționată, scoate în evidență subiectul, celelalte elemente făcând parte din

decor. Deși și în această imagine fundalul este important, nu mai există același tip de comunicare între subiect și mediul în care este

fotografiat, acesta punând mai degrabă în valoare personajul nostru, printr-un efect de înrămare. Prima imagine pare mult mai plată,

în timp ce în a doua , contr astul mai mare și umbrele, pun în ev idență tr idimension alitatea s pațiului p rin acce ntuarea p erspecti vei.

Am putea spune că în aceste două cazuri lumina potrivită pentru imagini este chiar cea surprinsă, însă este greu să ne imaginăm cum

ar fi dacă ar fi exact invers. Fiecare tip de lumină în parte are avantaje și dezavantaje, așa că nu trebuie decât să fiți atenți la fiecare

aspect în parte. N i k o n D 7 0 0

( F X )

: : 5 0 m m

: : f / 1

. 6 : :

1 / 4 0 0 0 s : :

I S O 1 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 1

. 6 :

: 1

/ 1 2 5 0 s : :

I S O 1 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u






Lumina moale are avantajul de a variate de culoare, atât de pe chipur

de pe rochiile acestora, sau din fund

fi direcționat privirea către un punct

D700 (FX) :: 200mm :: f/3.2 :: 1/200






Atunci când ne gândim să fotografiem oameni, trebuie

să știm să evidențiem câteva caracteristici esențiale ale

luminii, ce ne pot ajuta să realizăm o fotografie reușită.

TRANSPARENȚA

Una dintre calitățile cele mai importante ale luminiieste transparența, iar această proprietate ne permite

să vedem prin lumină. Anumite fenomene atmosferice,

cum ar fi pâcla sau ceața, și fumul sau particulele de

praf în suspensie, obturează din această transparență

și reușesc să creeze o lumină mai ambientală cu o

atmosferă deosebită.

Putem vedea în continuare prin această lumină, însă

uneori planurile mai îndepărtate își pierd din cromatică

și apar ca și forme mai neclare. Această lumină deosebită

poate da un plus de dramatism portretului fotografiat

într-un a numit con text.

Atmosfera dintr-o imagine este influențată de transparența

luminii și de transluciditatea unor elemente din cadru, așa

cum se poate vedea în imaginea din dreapta. Lumina capătă

parcă o anumită consistență în acest caz, oferind o aură

inedită subiectului din imagine.

CARACTERISTICILE LUMINII

Nikon D300 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/320s :: ISO 200 © DD Nikon D800 (FX) :: 250mm :: f/5.6 :: 1/200s :: ISO 100 © DD

STUDIU DE C AZ - Transparența vs. transluciditate

Uneori este foarte greu să facem o diferență între transparență și transluciditate, ideea de bază însă, este că transparența

se referă strict la lumină și la modul cum putem vedea prin aceasta, în schimb ce transluciditatea se referă la suprafețele

prin care trece lumina. În prima imagine o ușoară pâclă a pus în evidență lumina caldă din fundal, în timp ce, în a doua

imagine, avem același tip de pâclă în fundal, dar și apa scuturată de pe plasa pescarului ce este translucidă și capătă o culoare și o

consistență interesantă.

În a ltă ordine de idei, transpare nța este întotdeauna transluci dă, în timp ce o s uprafață transluci dă nu este obligator iu să fie și

perfect transparentă în același timp. (Ungureni, Țara Lăpușului, Maramureș - foto 1; Delta Dunării - foto 2)

C a n o n 5 D I I

( F X

) : :

2 6 m m

: : f / 6

. 3 : :

1 / 2 5 s : :

I S O 1 6 0 0

© T

a t i a n a V

o l o n t i r






Fumul de țigară din această imagine

pus în evidență datorită translucidită

cât de bine reliefat este și cum capătă

datorită luminii. (Kathmanu, Nepal)

D700 (FX) :: 150mm :: f/2,8 :: 1/800s






Lumina poate avea culori diferite în anumite momente ale

zilei și în anumite condiții atmosferice, sau în funcție de sursa

care o produce. Acest aspect este denit de temperatura de

culoare și se măsoară în grade Kelvin. Ochiul uman percepe

lumina ca ind albă, indiferent de aceste variații.

Culoarea luminii se schimbă pe parcursul unei zile, de latonurile calde ale dimineţii, la lumina rece de la mijlocul

zilei, şi revine iarăşi la lumina caldă spre seară.

Roșu are cea mai mare lungime de undă din spectrul

vizibil, iar violet pe cea mai scurtă. Cu cât lungimea de

undă este mai mare, cu atât undele trec mai ușor prin

atmosferă, acest fapt jucând un rol important în natură.

Lumina artificială poate avea și ea temperaturi de

culoare diferite, trecând de la lumina foarte caldă

a unei lumânări, la cea mai puțin caldă a unui bec cu

incandescență și ajungând la cea neutră spre rece a

tuburilor fluorescente. Fiecare sursă de lumină are

propria temperatură de culoare.

În prima imagine di n dreapta, putem vede a o lumină caldă

ce conturează fața subiectului, generând culori la fel de

calde cu o tentă de galben și por tocaliu. În a doua imagine,

avem lumină rece și culori de asemenea reci, predominante

fiind tonurile de albastru. (Nepal - foto 1; Birghton, Marea

Britanie - foto 2)

TEMPERATURA DE CULOARE

ROATA CULORILOR

Așa cum se poate vedea în schița

alăturată, culorile pot forma o roată,

în c are cele primare sunt poziționate

simetric în direcții opuse. În această aranjare

se pot vedea atât culorile primare aditive, cât și

cele substractive.

Cu cât culorile din această roată sunt mai

apropiate, cu atât sunt mai armonioase, cele

diametral opuse formând contraste foarte

puternice.

După cum se poate ușor observa, jumătate de

roată este ocupată de culorile calde, cealaltă

jumătate fiind rep rezentată de culori le reci.

Deși teoria culorilor este una destul de

complicată, dacă înțelegem aceste câteva

aspecte explicate în aceste pagini, vom putea

avea noțiunile de bază necesare oricărui

fotograf.

Magenta

Albastru Verde

Cian

Roșu

Galben

E l a n 7

( a p a r a t

p e

f i l m )

: : 2 0 0 m m

: : f / 4

: : I S O 4 0 0

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 7 0 m m

: : f / 2 . 8

: : 1

/ 1 6 0 s : :

I S O 1 0 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u






Ochiul uman este foarte subiectiv, iar fiecare dintre

noi distinge altfel culorile. Orice dispozitiv digital

însă, indifere nt că este aparatu l foto, monitorul sau

imprimanta, “vede” culorile așa cum este setat să o facă.

Noțiunea de management al culorii înseamnă adoptarea

unui sistem în care toate echipamentele dintr-un lanțde operații utilizat pentru crearea unei imagini, sunt

conectate și asociate, astfel încât să producă aceleași

culori constant și predictibil.

Un spațiu de culoare reprezintă totalitatea culorilor

pe care le putem forma prin combinarea luminii (RGB

- culori aditive) sau a pigmenților și cernelurilor (CMYK

- culori substractive). În prima variantă se obțin teoretic

mai multe tonuri de culoare decât în a doua variantă.

Orice echipament sau soft , captează, redă sau imprimă într-un spațiu de cu loare. Ace stea p ot fi foarte diferite,

unele incluzându-se în altele sau cuprinzând alte culori.

MANAGEMENTUL CULORII Spațiul de culoare

SPAȚIILE DE CULOARE

În schița alăturat ă, puteți vedea spectrul vizibil al

luminii și totalitatea culorilor formate de aceasta.

Fiecare dintre noi însă, în funcție de ochiul fiecăruia,poate vedea mai multe sau mai puține culori. Toate spațiile de

culoare sunt incluse în acest spectru, însă acestea pot fi mai

mari sau mai mici, în funcție de complexitatea fiecăruia.

În exemplu l nostru v edem cum Adobe RGB in clude sRGB, care

este mai mic, dar și CMYK care are alte culori în componență.

Există spații de culoare și dincolo de Adobe RGB, cum ar fi

Prophoto RGB, care îl include pe primul.

Adobe RGB - linie neagră

sRGB - linie roșieCMYK - linie albă

N i k o n D 3 0 0

( D X

) : :

3 0 0 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 4 0 0

© D

a n D i n u

CMYK RGB

STUDIU DE CAZ - Diferența dintre RGB și CMYK

Așa cum se poate ușor remarca, imaginea în spațiul RGB, are culori mai saturate și m

imaginea în CMYK, unde tonurile par mai șterse și mai lipsite de contrast. Acest lucru

pentru că anumite culori din spațiul RGB, nu există în CMYK. Putem observa cel mai bine

de verde și albastru de pe baticul fetiței. Motivul, albastrul și verdele sunt în componența RGB

Dacă privim componența spațiilor de culoare din schița alăturată, putem vedea și grafic acest luc în imagine și o dena turare a culorilo r la buze, ochi și l a pigmentu l pielii.

Principala problemă generată de diferența dintre spațiile de culoare RGB și CMYK, este obser

fotografie cu tehnologie tipografică. Noi vedem imaginea pe un monitor în spațiul RGB, însă

cerneală în spațiul CMYK. Diferențele vor fi foarte mari între cele două situații, mai ales că mon

redare lumină emitentă, iar hârtia pe c are avem imaginea imprimată folosește lumina reflectat

pierdere a strălucirii culorilor. Știind toate aceste lucruri putem să ne facem o mai bună calibrar

editare a imaginii în așa fel încât să obținem rezultatele cele mai bune.






Pentru această temă vă propunem un experiment și un

studiu de caz, care să vă ajute să înțelegeți mai bine

problemele legate de lumină și expunere.

EXPERIMENT

Luați un subiect și încercați să îl fotografiați în iluminăridiferite, căutând să redați atât tipurile de lumină (tare

sau moale, caldă sau rece), cât și caracteristicile acesteia

(transparență, opacitate, transluciditate, reflectare).

Cele mai interesante cinci imagini le puteți încărca pe site

pentru comentarii, însă și mai important este să vedeți

diferențele despre care am discutat în curs direct la

fața locului. Puteți alege imagini și din arhivă, însă țineți

cont că, acum, după însușirea tuturor cunoștințelor din

această lecție, puteți face mai multe observații și puteți

învăța mai mult dacă re alizați ima gini noi.

STUDIU DE CAZ

Căutați în arhiva personală cinci fotografii care au

probleme de expunere, a căror histogramă nu ați

înțeles- o sau la ca re nu ați p utut avea u n bala ns de alb

corect și încărcați-le pe site la meniul de TEMĂ pentru a

putea primi un feedback și pentru a primi un răspuns la întrebăr ile lega te de a cestea.

Imaginea din dreapta a fost realizată într-o încăpere

întunecat ă, între gul cadr u având o lumină pr ovenită d e

la o fereastră. Se poate observa că obrazul drept e bine

luminat, iar partea stângă a feței se pierde în umbră. Am

păstrat fundalul cât mai întunecat din expunere, măsurând

pe zonele luminoase și am reușit să evidențiez astfel și fumul

translucid. Uneori expunerea pe care o alegem, este o cale

de compromis între ce dorim și ce putem să expunem.

C a n o n 4 0 D

( D X )

: : 5 0 m m

: : f / 4

. 5 : :

1 / 4 0 s : :

I S O 2 5 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

TEMA 02Lumina și expunerea


Pentru a vedea histograma la fotografii așa cum este prezentată în exemplele din acest curs, alegeți Adobe Photoshop.Acesta vă arată o histogramă numai pe tonurile de gri, care este mai simplu de citit. Găsiți histograma undeva în colțul

dreapta sus al programului. Unele aparate de fotografiat sau programe de editare vă pot arăta histograma pe fiecare canal

de culoare în parte, iar acest lucru devine uneori mai greu de

interpretat.

Histograma de mai jos, așa cum este ea redată în Adobe

Lightroom, ne prezintă pe lângă partea de luminanță (gri) și

fiecare canal de culoare în parte, atât albastru, verde și roșu

din spațiul RGB, cât și cian, magenta (prezent foarte puțin în

acest exemplu) și galben din spațiul CMYK.

Canon 5D (FX) :: 50mm :: f/2.2 :: 1/1250s :: ISO 100 © TVHistogramă pe mai multe canale de culoare






Lumina de la geam într-o încăpere înt

o expunere cu multe tonuri de lumini

cărora am reușit să conturez corpu

imaginii volum și profunzime.

Canon 20D (DX) :: 23mm :: f/4 :: 1/1





COMPOZIȚIA ȘI ABORDAREA

REGULILE DE COMPOZIȚIE :: PLANURILE ȘI UNGHIURILE DE ABORDARE :: PERSPECTIVA ȘI ADÂNCIMEA ÎN SPAȚIUL PLAN :: ARMONIA VIZUALĂ




www.photolife.ro | OAMCOMPOZIȚIA ȘI ABORDAREA

“Nu există nimic mai nefolositor decât o imagine clară a

unui concept neclar.” - Ansel Adams

Despre compoziție și regulile aferente acesteia am putea

vorbi zile întregi, dar câți dintre noi își pun intrebarea

“de ce fac această fotografie” de fiecare dată când apasă

pe declanșator? Oare de fapt nu este compoziția modul

în care încerca m să captăm atenția privitoru lui asupra

subiectului ales?

Într-o f otografie, fiecare dintre noi în cearcă să c apteze

pe senzorul aparatului, nu numai o simplă expunere la

lumină, ci și personalitatea, starea și emoția subiectului

fotografiat. Cu alte cuvinte alegem să redăm doar o

parte din tot ce ne pune subiectul la dispoziție, acea

parte care ne spune o poveste.

Principalul subiect al portretisticii este chipul uman, însă

pe lângă acesta trebuie să luăm în considerare întregul

corp, fundalul și orice alte elemente care pot ajuta la

construirea poveștii din jurul personajului fotografiat.

Chiar dacă următoarele reguli și principii există pentru

a construi o compoziție bună și par destul de stricte, ar

trebui să le considerăm niște simple îndrumări și nu să

le luăm ca literă de lege. Compoziția este o artă și nu o

știință.

INTRODUCERE

STUDIU DE CAZ - Fotocompoziția

Dacă privim imaginea din dreapta vom observa că se stabilește o schiță generală a direcției, dată de o linie frântă, care

începe de la umărul modelului, dreapta sus, staționeaz ă un pic în palma dreaptă din mijlocul imaginii și se oprește îndegetele palmei stângi. Această curgere de elemente se orientează în coborâre către partea din stânga jos a imaginii. Acum

să analizăm privirea subiectului, ce este orientată către același punct indicat de degetele mâinii stângi. Chiar dacă acel punct lipsește

din imagine, el pare a fi căutat de către privitor. Poate că este un punct în care subiectul pur și simplu își ațintește privirea, însă prin

orientarea întregului corp către acea direcție, ne face și pe noi curioși să aflăm care este poveste subiectului.

Compoziția ne orientează atât către citirea imaginii, dar creează și o anumită armonie vizuală. Să analizăm un pic și cromatica, unde

sunt două nuanțe dominante, albastrul și culoarea pielii, care se pierde în culoarea fundalului. Simplitatea cromatică ne transpune

într-o arm onie vizua lă plăcu tă pentr u ochi. Tonu rile de c uloare su nt pastela te și reda u perso nalitatea diafană a subiectulu i.

Observați simetria formelor rotunde de la cercel și mărgele? Inclusiv ele joacă un rol important la construirea imaginii la nivel

compozițional. Poate că tot acest studiu pare complicat și normal că nu o să stăm chiar la f iecare imagine să o interpretăm astfel, ce

este important însă, este să realizăm că, fie că vrem sau nu, ochiul nostru are un anumit traseu prin imagine în funcție de elementele

din cadru, iar acest traseu trebuie să pună în evidență subiectul, să poarte privirea către el și să nu ne scoată afară din cadru.

Anumite reguli de compoziție, așa cum o să vedem în continuare, ne pot ajuta să ne poziționăm subiectul în punctele forte ale

cadrului. Aceste reguli, alături de armonia vizuală și un bun simț estetic, sunt cheile unei compoziții reușite.

C a n o n 2 0 D

( D X

) : :

5 0 m m

: : f / 2 : :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r






Multe dintre elementele de compoziție din fotografie au

fost preluate din pictură. Este foarte lesne de înțeles că

poziția subiectului într-un cadru este foarte importantă,

deoarece poate schimba mesajul pe care vrem să îl

transmitem. La fel de important însă este și formatul

pe care îl alegem, planul pe care îl abordăm sau unghiul

de abordare. În funcție de ceea ce vă doriți, aveţi mai

multe variante de încadrare, fiecare cu anumite utilizări

specifice.

Acest tip de plan se referă la acele fotografii în care

subiectul este redat în întregime, în mediul în care

îşi desfăş oară activi tatea. Este cel mai des folosit în

portretul documentar, unde majoritatea fotografiilor

sunt realizate în format orizontal, tocmai pentru a

cuprinde mai mult din mediul subiectului. De reţinut

este şi faptul că o fotografie de acest fel reuşeşte să

înfăţiş eze subiec tul într-o anumită situaţie la un a numit

moment în timp.

PLANURILE ÎN FOTOGRAFIE Planul general

N i k o nD 7 0 0 ( F X ) : : 2 2

m m : : f / 4 . 5 : : 1 / 8 0 0 s : : I S O2 0 0 : : S a n t a R o s a , A r g e n t i n a © L B

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 2 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 1 6 0 s : :

I S O 2 0 0 0 : :

N e p a

l ©

L u i z a B o

l d e a n u






O importanţă deosebită în compunerea unei imagini o

are unghiul din care alegem să declanșam. Locul unde

este plasat aparatul foto în relație cu subiectul, va afecta

modul în care este perceput acesta de către privitor.

Nivelul privirii

Atunci când alegem să abordăm subiectul de la nivelul

privirii nu o să influențăm cu nimic statura personajului,

acesta fiind la egalitate cu privitorul.

Acest unghi ne înfățișează subiectul dintr-un punct

nefiresc și este folosit mai ales pentru a scoate în evidență

anumite trăsături sau deprinderi ale personajului

fotografiat.

Pentru a înțelege ideea de unghi putem lua prin comparație

cele doua imagini. În stânga subiectul este pus vertical, în

timp ce o înclinare a camerei sau a modelului poate poziționa

subiectul oblic, așa cum se vede în dreapta. Poziționarea mai

jos sau mai sus f ață de subiect e ste și ea relevant ă.

UNGHIURILE ÎN FOTOGRAFIE Unghi înclinat (oblic)

C a n o n 5 D I I

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 1 6 0 0 s : :

I S O 1 0 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 1

. 8 : :

1 / 1 6 0 0 s : :

I S O 2 0 0 0

© L

u i z

a B o

l d e a n u

SFAT PRACTIC - Cum trebuie să ne alegem unghiurile

În funcție de ceea ce ne dorim, putem alege o

anume abordare sau alta. Cel mai obișnuit unghi de

abordare este cel de la nivelul privirii, unde aratăm

celui ce privește imaginea, exact ceea ce vedem, fără

a influența statura personajului. Un exemplu relevant în acest

sens putem vedea în imaginea din stânga, unde nu am vrut nici

să măresc ego-ul personajului, nici să îl minimizez, așa cum osă vedem că se întâmplă la o abordare de jos sau de sus.

În imaginea din dreapta am fotograf iat dintr-un unghi oblic

și am focalizat pe degete, izolându-le de fundal deoarece am

dorit să scot în evidență deprinderile personajului fotografiat,

acesta fiind pianist. Unghiul oblic îi dă o anumită muzicalitate

imaginii și o mai bună armonie vizuală.

Fotografiile pe care le realizăm ar trebui să aibă o idee clară,

cel puțin în mintea naostră, chiar dacă acea idee este conturată

cu doar câteva fracțiuni de secundă înaintea declanșării.

Putem realiza o fotografie reușită din întâmplare, însă marea

majoritate a imaginilor care au făcut istorie au fost gândite

dinainte. Ansel Adams spunea că: “Dacă tu nu știi care esteideea din fotografia ta, atunci nici cel ce va privi imaginea nu

va ști.“, așă că gândiți mai mult un pic înainte de a declanșa și

vizualizați în minte rezultatul.






În imaginea de față, singurul unghi care mi-a permis să

pot cuprinde și arăta acțiunea jucătorilor de cărți, a fost

cel de sus. Astfel privitorul nu are impresia că privește din

exterior, ci mai degrabă că este parte din joc. (Nepal)

D700 (FX) :: 17mm :: f/5.6 :: 1/200s :: ISO 1600 © LB






Încă din antichit ate au existat artiști care au încercat să

plaseze chipul uman la nivel de artă. Din pictură au ajuns

și în fotografie câteva reguli despre plasarea subiectului

în cadru, în funcție de liniile și puncte le forte ale acestuia.

Plasarea subiectului în aceste zone, va genera o imagine

echilibrată, cadrată armonios, și plăcută la privire.

Secțiunea de aur

Cea mai armonioasă împărțire a unui cadru, o putem

avea folosind secțiunea de aur. Această metodă vine din

antichitate și definește o împărțire a cadrului în funcție

de proporțiile laturilor.

Astfel, dacă împărțim latura mare a cadrului la latura

mică, obținem un raport egal cu numărul j. Continuând

această diviziune a cadrului, putem indentifica anumite

puncte și linii forte.

Această împărțire armonioasă se regăsește bineînțeles,

nu numai în toate celelalte arte, dar și în natură. Ea nu

trebuie tratată cu precizie matematică.

În cele d ouă imag ini alătur ate puteți vedea dou ă metode

de a compune după regula secțiunii de aur, unde am folosit

punctele forte formate pentru a plasa personajele.

LINII ȘI PUNCTE FORTE ALE CADRULUI

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

4 5 m m

: :

f / 3

. 5 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 6 4 0

© L

B

CALCULUL SECȚIUNII DE AUR

Deși pare destul de multă matematică în formula de mai jos, calculul pentru aflarea secțiunii de aur nu este chiar atât de

complicat. Dacă împărțim latura mare a cadrului (a+b în exemplu nostru) la latura mică, obținem o împărțire a cadrului

într-un pătr at și un d reptunghi, iar dacă vom contin ua împăr țirea dre ptunghiului format dup ă aceeași regulă la infinit, v om

obține punctul forte al acestei reguli, aflat la capătul spiralei desenate în schița de mai jos. Împărțirea aceasta va genera tot timpul

numărul j ce este egal cu 1,618.

Formula care poate calcula rapor tul laturilor este: (a+b)/a = a/b = j = 1,618

Șirul lui Fibonacci: 1 1 2 3 5 8 13 21 34 55 89 144 etc. (orice număr din șir este suma celor două din fața lui, orice număr din șir

împărți t la cel din fața lui va gen era val oarea ap roximativ ă de 1, 618)

N i k o n D 1 0 0

( D X

) : :

1 6 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 0 s : :

I S O 8 0 0

© D

a n D i n u






Când un fotograf utilizează termenul de punct focal,

se referă la acel punct din fotografie pe care dorește

să îl scoată mai mult în evidență, restul cadrului fiind

subordonat acestui punct. Crearea unui astfel de punct

de atragere a privirii se obține folosindu-ne fie de o

zonă clară suprapusă peste un fundal estompat, fie de

poziționarea subiectului în punctele forte ale cadrului,

fie de linii care să conducă privirea către zona dorită sau

de o perspectivă interesantă. Contrastul, cromatica sau

dinamismul dat de elementele din cadru pot f i și ele de

ajutor la crearea unui punct focal către care tinde să se

direcționeze atenția privitorului.

Trebuie să precizăm că, toate elementele menționate,

pot atrage privirea și către zonele importante din cadru

sau în afara acestuia, dacă nu sunt poziționate corect în

imagine.

În imagin ea din dre apta am poziționat subiectu l pe o li nie

forte, unde soarele și fața modelului sunt în punctele forte

ale acestei linii. Împreună cu copacii din spate, subiectul

formează o înșiruire de linii verticale ce se armonizează

interesant.

Punctul focal

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

1 7 m m

: : f / 4

: : 1

/ 3 0 s : :

I S O 2 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t

i r

Pla sa rea un ui sub ie ct pun ct if or m î n c ad ru N iko n D7 00 (F X) :: 20 0m m :: f/4 .5 :: 1/2 00 s :: IS O 4 00 © L B

STUDIU DE CAZ - Plasarea punctului focal în cadru

Pentru a afla care este zona cea mai armonioasă pentru a plasa un punct de interes într-o imagine, trebuie să delimităm două

reguli de compoziție. Astfel regula treimilor ne va da o zonă centrală, aflată între cele patru puncte forte, în care nu este

bine să ne poziționăm subiectul, iar regula diagonalelor (despre care o să discutăm în paginile ce urmează) ne va delimita

șesimile, în afara cărora un punct va fi prea în extrema cadrului. În prima imagine se poate vedea foarte bine această delimitare, cu

omul plasat într-o zonă de interes din cadru. În a doua imagine putem vedea cum ne putem plasa un punct de interes, dat de fațapersonajului, în funcție de zona de interes demarcată. Chiar dacă în acest caz modelul privește în afara cadrului, spațiul mai mare

fiind în zona din stânga, nu uitați că nu trebuie să tratăm regulile cu precizie matematică și, așa cum o să învățăm mai târziu, acestea

mai pot fi și încălcate, atunci când există o justificare bună.






Diagonalele sunt cele mai interesante linii din punct

de vedere vizual. Atrag ușor privirea și dau imaginii

adâncime și perspectivă, creând puncte de interes când

se intersectează cu alte elemente.

Diagonala ce pornește din stânga jos - dreapta sus

se numește diagonală de creștere sau ascendentă.

Diagonala din stânga sus - dreapta jos se numește

diagonală de descreștere sau descendentă.

Cel mai bun mod de a folosi diagonalele este prin

combinarea cu un subiect dintr-un punct forte, aflat

pe aceeași linie, sau în oricare dintre punctele forte ale

celorlalte reguli. Diagonala nu trebuie să fie neapărat

o linie aflată fizic în cadru, ci poate fi indusă prin

poziționarea anumitor elemente.

Diagonalele sunt mult mai agresive vizual și

interacționează mult mai mult cu celelalte elemente,

uneori dominând întregul cadru. Liniile diagonale induc

ideea de dinamism, neliniște și energie într-un cadru.

Imaginea din dreapta are personajul plasat pe o diagonală,

ce se intersectează cu direcția dată de cursul apei. Echilibrul

subiectului pare destul de precar, deși privirea denotă multă

siguranță.

Liniile diagonale

DIAGONALELE

Diagonalele sunt cele mai dinamice linii din cadru, așadar și compozițiile pe diagonală vor fi foarte dinamice. Împărțirea cea

mai armonioasă pentru plasarea unei linii diagonale se poate face așa cum se vede în schița de mai jos. Se împart ambele

laturi ale cadrului în șase părți egale și plecăm cu două linii de o parte și de alta a diagonalei principale, obținând o zonă

de plasare a liniilor din fotografia noastră. Este bine de evitat ca liniile din imagine să fie postate chiar în colțul cadrului, deoarece

acestea pot scoate privirea afară din fotografie. În exemplul de mai jos puteți vedea coloanele plasate pe o diagonală, în timp ce

subiectul este poziționat pe linia forte din dreapta.

Nikon D100 (DX) :: 82mm :: f/4 :: 1/4000s :: ISO 200 © DD

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

3 4 m m

: : f / 4

: : 1

/ 6 0 s : :

I S O 1 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r







N i k o n D 7 0 0

( F X ) : :

5 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 0 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a B o

l d e a

n u


Liniile drepte captează poate cel mai ușor privirea și o poartă în lungul lor, foarte rapid, așa cum se poate vedea

în prima ima gine. Privir ea în aces t caz este d irecțion ată foar te rapid din prim- plan de la linia buș tenilor cul cați,

pe corpul băiatului, urmând să parcurgă linia goarnei și să se întoarcă la chipul băiatului. În a doua imagine,

privirea este atrasă de liniile curbe date de corpul mlădios al personajului fotografiat, în timp ce liniile drepte ale bărcii

dau stabilitate imaginii. În majoritatea cazurilor, dacă într-o fotografie avem atât linii drepte cât și linii curbe, cele curbe

vor fi mai atractive și vor atrage atenția deoarece sunt cele care rup cadrul static, dat de liniile drepte. Un exemplu

elocvent este imaginea din dreapta, unde liniile curbe ale corpului grațios atrag privirea și rup rigurozitatea dată de

liniile drepte ale arhitecturii urbane.

STUDIU DE CAZ - Armonia liniilor






N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 9 0 m m

: : f / 3

. 2 : :

1 / 4 0 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

u i z a B

o l d e a n u

“Fotografia nu se rezumă doar la un lucru fotografiat, ci

se referă și la cum arată acel lucru într-o fotografie.” -

Garry Winogrand

Tot ceea ce vedem în jurul nostru este caracterizat prin

trei dimensiuni, în momentul în care punem aparatul la

ochi, nu numai că reducem totul la un cadru decupat

dintr-un peisaj vast, dar reducem și cele trei dimensiuni

la un spațiu plan. Astfel cadrul nostru fotografic este

lipsit de o parte foarte importantă, adâncimea în spațiu.

A vedea fotografic înseamnă și a învăța diferența

dintre cum vede ochiul uman și cum vede aparatul de

fotografiat. Vederea binoculară ne dă astfel posibilitatea

să estimăm distanța dintre elementele aflate în cadru.

Cel mai simplu procedeu de a simula într-un plan cu

două dimensiuni, un plan cu trei dimensiuni, este

folosirea perspectivei. Aceasta este definită ca modul

prin care obiectele aflate în cadrul nostru relaționează

unele cu celelalte în spațiu. Perspectiva sugerează ideea

de adâncime într-o imagine, însă este numai o iluzie,

deoarece orice fotografie este plană, cu doar două

dimensiuni.

În imagin ea alătur ată putem observ a câteva elemente

care dau adâncimea în spațiu, fotografia devenind astfel

mai atractivă. Linia convergentă a spațiului dintre copaci

formeaza o interesantă perspectivă liniara, iar aceștia redau

scala peisajului în care este încadrat subiectul. Claritatea

subiectului ajută și ea la detașarea acestuia de fundal.

PERSPECTIVA ȘI ADÂNCIMEA ÎNSPAȚIUL PLAN

SFAT PRACTIC - Cum să vezi fotografic

A vedea fotografic nu este neapărat un lucru ușor, însă partea frumoasă este că acest simț se dezvoltă de la sine, odată cu

experineța acumulată. Credem cu tărie că, pentru a realiza o fotografie bună trebuie să o vizualizăm înainte de a o compune

într-un cadru bine definit. Fotograf ia nu este foarte diferită de alte arte bidimensio nale, cum ar fi pictura de exemplu,pentru că ține, în mare parte, de cum percepem lumea din jurul nostru.

În fotograf ia de peisaj, primul luc ru pe care tr ebuie să îl înveți este cum să decupez i dintr-o scenă amplă doar ceea ce este im porta nt

pentru cadrul tău, ceea ce ar reuși să transpună un privitor în imagine, atunci când o admiră. Același lucru se întâmplă și în portretistică,

indiferent că vorbim despre portretul documentar sau de călătorie, portretul fine art , sau pur și simplu un portret de familie. Oare ce

elemente din jurul subiectului merită incluse în cadru? Chiar dacă la început poate fi grea o astfel de întrebare, odată cu experiența

veți vedea că o să fiți mult mai selectivi.

Deoarece fotografia este o lume bidimensională, plană și plată, pentru a-i da “viață”, trebuie să căutăm permanent elemente care să

îi dea dinam ică și per spectiv ă. Simțul es tetic se dezv oltă în timp, iar de foar te mare aju tor ne este v izualizarea ș i analizarea lucrări lor

fotografilor sau pictorilor preferați. Analizați vizual acele imagini, căutați să înțelegeți abordarea, stilul, cum și de ce a folosit lumina

într-un anume fel, c ompoziția, culoarea și ce subiecte l-au inspirat pe un anume artist. Cautați să d escoperi ți de ce i maginile par

tridimensionale și interesante, ce anume vă atrage privirea și de ce. Tot acest proces de evaluare vă va fi foarte util pentru a înțelege

compoziția și poate și mai important, vă va ajuta să vedeți fotografic.

De învățat o să învățăm tot timpul, iar pe drumul cel bun veți ști că sunteți în momentul în care lumea din jurul vostru începe să se

împartă în cadre fotografi ce, iar p e strad ă nu veți mai vedea doar oam eni, ci veți vedea chipuri și situații in teresante d e fotogra fiat.






Dacă un obiect se află în faţa altuia, obturând o parte

din cel din spate, ştim că acesta este mai aproape. Putem

utiliza astfel o înşiruire de obiecte care să ne ajute să

evidențiem perspectiva dorită.

În imaginea de mai j os, atât unghiul late ral. cât și prezența

omului, dau o scală peisajului. În același timp însă, înșiruirea

coloanelor și suprapunerea acestora redau foarte bine

perspectiva și adâncimea în spațiul plan a cadrului. Așa

cum se poate vedea în această imagine, este bine uneori să

folosim mai multe metode în același timp, pentru a contura

un efect de tridimensionalitate a spațiului mult mai evident.

Lumina este cea care formează umbrele, iar atunci când

putem alterna planuri luminate cu planuri întunecate,

vom forma o suprapunere ce ne va ajuta la redarea

frumoasă a perspectivei. Efectul creat nu este util numai

pentru a reda adâncimea în spațiul plan, dar și pentru o

conturare mai inedită a elementelor din cadru.

În imagin ea din dre apta pute m vedea c um să n e folosim de

alternanța lumină - umbră într-un mod creativ, atât pentru

a simula perspectiva, cât și pentru a realiza o compoziție

interesantă, unde balerina luminată din prim-plan este

completată în gesturi de umbrele din fundal.

Suprapunerea Alternanța lumină - umbră

N i k o nD 7 0 0 ( F X ) : : 4 8

m m : : f / 5 . 6 : : 1 / 3 2 0 s : : I S O2 5 0 : : I n d i a © L u i z aB o l d e a n u

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 4 m m

: : f / 5 : :

1 / 1 6 0 s : :

I S O 2 5 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u






CLARITATEA

Deși claritatea este redată tehnic, în acest cadru ea este prezentă datori

atmosferice ce estompează vizibilitatea în planurile din spate.

SUPRAPUNEREA

Suprapunerea planurilor, începând cu cel din prim-plan și continuând cu

în part ea de sus a imagini i, dau o perspec tivă foar te bună c adrului.

SCALA ȘI UNGHIUL LATERAL

Oamenii din prim-plan pun în evidență scala peisajului, ce devine astfel o

unghiul de abordare lateral ne lasă să vedem peisajul ce formează o bun

PERSPECTIVA LINIARĂ

Linia imaginară formată de continuitatea crestei montane, ce se pierde î

o perspectivă liniară. De ajutor ne sunt și linia văii și a drumului din cent

Nikon D800 (FX) :: 35mm :: f/5.6 :: 1/400s :: ISO 100 :: Dolomiți, Italia © Dan Dinu

Prin combinaţia procedeelor de redare a perspectivei și adâncimii în spațiul plan, se pot obţine rezultate mult

mai puternice şi mai convingătoare. Compoziția finală va fi un rezultat al îmbinării armonioase a tuturor regulilor

și sfaturilor descrise, indiferent că sunt legate de compoziție sau de perspectivă.

În imaginea de mai jos p utem ved ea cum se combină ma i multe p rocedee d escrise în acest c apitol, iar imaginea c apătă

o adâncime mai bună în spațiu. Regulile de compoziție sunt și ele prezente, avem o treime de cer și două de sol, iar

subiectul nostru, grupul de oameni din prim-plan, este poziționat într-un punct forte. Se mai poate vedea cum privirea

noastră urmează direcția de mers a oamenilor, urmând linia crestei.

Dolomiți, Italia

STUDIU DE CAZ - Perspectiva și adâncimea în spațiul plan






Metodele de înrămare a subiectului p

simbolică, așa cum putem vedea î

unde bărbatul eternizează imaginea

transformarea ei într-un tablou.

Canon 40D (DX) :: 22mm :: f/5.6 :: 1






Dincolo de orice regulă de compoziție, tot ceea ce

contează într-un cadru este armonia vizuală. În definitiv,

cel ce privește o imagine nu se gândește cât de bine

respectă sau nu anumite reguli, ci mai degrabă este

atras de un echilibru vizual.

Fotocompoziția este un proces ce se învață în timp,

mai ales după multă practică și vizualizare de imagini.

Respectarea regulilor nu generează neapărat și imagini

reușite, de cele mai multe ori contează mai mult mesajul,

abordarea, ideea sau momentul surprins.

Pornind de la faptul că o fotografie urmează să fie văzută

și ințeleasă de un privitor, fotografului îi revine rolul de

a ne oferi o metodă de citire cât mai accesibilă. Nu ne

referim neapărat la un mesaj simplu, ci mai degrabă la

un limbaj accesibil ochiului celui ce privește, care să îi

permită să se apropie cât mai mult de mesajul pe care

urmează să îl descifreze.

Personajul din imaginea din dreapta este ușor de sesizat

datorită fundalului mai deschis și estompat, iar gestul lui și

privirea, aduc ușor un zâmbet pe față celui ce privește.

DESIGN ȘI ARMONIE VIZUALĂ

C a n o n 5 D I I ( F X

) : :

1 4 5 m m

: : f / 4

. 5 : :

1 / 1 0 0 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

Nikon D4 (FX) :: 280mm :: f/5.6 :: 1/2000s :: ISO 200 © LB Nikon D4 (FX) :: 400mm :: f/7.1 :: 1/4000s :: ISO 200 © LB

STUDIU DE CAZ - Abordarea diferită

Cu toții am văzut, și poate chiar am fotografiat, un sportiv in mișcare, f ie el schior sau orice altceva, așa cum putem vedea

în pr ima imagine. Subiectu l nos tru, în a cest caz, este pierdut printre celelalte elemente din c adru, iar oamenii din s pate

și gardul roșu distrag atenția de la subiect. Pentru a da un plus de valoare și armonie vizuală unei imagini, trebuie să ne

gândim înainte de toate la abordare. Chiar dacă prima imagine este mai simplu de făcut, cu siguranță dinamica din cadru, poziția

sportivului și lipsa elementelor care să ne distragă privirea, fac din a doua imagine una mult mai interesantă.

Diferența dintre cele doua fotografii este dată de poziționarea diferită față de subiect și de așteptarea momentului oportun pentru

declanșare. Este bine să studiați cu atenție subiectul și să înțelegeți care este cea mai bună metodă de a îl aborda, pentru că acesta

este primul pas pentru o imagine cu o armonie vizuală mai bună. (Poiana Brașov - ambele imagini)






Pregătirile pentru realizarea unui portret presupun uneori

și un timp de gândire necesar pentru alegerea recuzitei

care să scoată cât mai bine în evidență personalitatea

subiectului. Aceste elemente trebuie alese cu atenție, iar

dacă avem mai multe idei de obiecte potrivite, trebuie să

le folosim pe rând pentru a nu aglomera inutil imaginea.

Recuzita unei imagini este foarte importantă, mai ales când

ne gândim la un portret conceptual, în care fiecare element

din cadru trebuie să ajute la conturarea personalității

subiectului sau la redarea unei anume idei. În ambele imagini

putem vedea cum elementele au legătură între ele și nu

există nimic care să ne distragă atenția de la subiect.

Recuzita aleasă

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

1 7 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 2 5 s : :

I S O 6 4 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

STUDIU DE CAZ - Cum ne alegem recuzita

Indiferent că este vorba de un portret ce pornește

de la un concept, de la o idee sau de la un anume

element simbolic, este foarte important să ne

gândim la recuzita pe care o vom folosi în imagine. Trebuie

să ne construim cadrul în minte și să vizualizăm elementele

specifice și simbolurile pe care să le asociem conceptului.

După ce am trecut de această etapă, ne vom gândi cum putematribui aceste elemente personajului nostru.

Procesul poate avea loc și invers, nu mai plecăm de la concept,

ci avem subiectul în față și ne gândim la elementele care îl pot

caracteriza, sau îi pot sublinia starea.

La imaginea din dreapta mă interesa simbolul iederei, așa

că am vizualizat scena, am căutat plantele și pânza, iar mai

apoi am identificat modelul potrivit. La imaginea din stânga

subiectul a fost cel care și-a dorit o fotografie, așa că i-am

studiat trasăturile feței, culoarea ochilor, a părului și am asociat

toate acestea cu gutuile galbene de toamnă, frunzele de nuc

ce cheamă la o stare de melancolie și lada veche prăfuită care

povestește despre timp.

Recuzita trebuie aleasă cu grijă, astfel încât să nu încarce

cadrul. Simplitatea este mereu binevenită în astfel de imagini. C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

3 6 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 5 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V

o l o n t i r






N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 1 . 8 : :

1 / 3 2 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

Există foarte multe combinații de culori, însă cel mai adesea ochiul uman este atras de combinațiile de tonuri

calde. Acesta este motivul pentru care suntem impresionați de un răsărit sau apus de soare, unde majoritatea

culorilor, chiar și cele reci, tind să capete o nunță galben - roșiatică.

Culorile reci pot fi și ele interesante în anumite combinații și pot crea armonii frumoase, mai ales atunci când nuanțele

sunt mai pastelate. Așa cum se poate vedea și în prima imagine, tonurile de albastru și verde ale p ădurii se armonizează

foarte frumos cu cele mai calde de pe fularul și căciula personajului. În acest caz, culorile reci creează o atmosferă

destul de interesantă, iar atenția ne este atrasă de chipul subiectului.

Imaginea de jos am ales să o realizez în culori calde, pentru a reda un mediu mai cald și confortabil personajului, care să

simuleze ideea de dor și pasiune. Hainele și draperia, de culoare roșie, și lumina galbenă a becului au ajutat la redarea

acestei atmosfere.

STUDIU DE CAZ - Culorile calde și cele reci

CALD RECE

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

5 0 m m

: : f / 2

. 2 : :

1 / 8 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V

o l o n t i r

POZIȚIONAREA CULORILOR C ALDE ȘI RECI ÎN ROATA CULORILOR

Așa cum se poate vedea mai jos, fiecare culoare ocupă o anumită parte din roata culorilor, iar cele apropiate ca nuanță se

învecineaz ă. Din acest m otiv, se vor ev idenția foar te bine două zo ne, una în car e predomină culorile c alde (roșu, p ortoca liu,

galben) și una în care predomină culorile reci (verde, albastru, violet).






Elan 7 :: 200mm :: f/5.6 :: film Kodak ISO 400 © Tatiana VolontirNikon D100 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/1250s :: ISO 200 © Dan Dinu

• ZONELE LUMINOASE

Acestea sunt întotdeauna mai sensibile pentru ochi și vor atrage privirea în defavoarea

zonelor mai întunecate. De asemenea ele vor cântări mai mult în echilibrul fotografiei.

În ima ginea de mai jos v edem c um c olțul luminat din dr eapta jos ne atrage foarte

mult privirea către această zonă.

• FORMELE GEOMETRICE ȘI ALTE ELEMENTE UȘOR DE RECUNOSCUT

Liniile, cercurile, dreptunghiurile sau alte forme care sunt ușor de recunoscut și

interpretat vor atrage privirea, deoarece creierul nostru le recunoaște foarte ușor.

În imaginea de mai jo s se regăs esc multe forme geom etrice, m ascate în arhitectu ră,

însă cel mai m ult ne este atr asă privi rea de text, creierul um an încerc ând să citeas că

și să interpreteze această zonă din cadru.

Există numeroase elemente, care, prin prezența lor în anumite părți din cadru, atrag sau distrag privirea de la subiect. În procesul de compoziție trebuie să avem grijă la aceste elemente și la rolul lor din imagine. Zon

foarte colorate, liniile și figurile geometrice, scrisul sau orice altă formă ușor de recunoscut, contrastul, sunt doar câteva de astfel de exemple.

Elemente care atrag sau distrag privirea

Nikon D800 (FX) :: 112mm :: f/5.6 :: 1/100s :: ISO 3200 © Da

• ELEMENTELE CE ATING MARGINEA CADRULUI

Fie că doar ating marginea sau sunt tăiate de cadru, acest

atenția asupra lor, dezechilibrând în același timp imaginea.

chiar dacă inițial ne uităm la copil, privirea ne este furată d

de margine a cadrului.






Nikon D300 (DX) :: 165mm :: f/4.8 :: 1/320s :: ISO 800 © Dan DinuElan 7 :: 200mm :: f/4 :: film Kodak ISO 400 © Tatiana Volontir

• NECLARITATEA SUBIECTULUI

Chiar dacă uneori ne putem juca într-un mod creativ cu neclaritatea subiectului,

atâta timp cât aceasta nu este justificată prin povestea imaginii sau prin modul de

abordare, poate fi considerată o greșeală. Această neclaritate poate apărea fie din

cauza timpului de expunere prea lung, fie din cauza focalizării incorecte. Mai ales

când aveți subiectul în mișcare, încercați să focalizați corect, uneori folosind chiar

focalizarea continuă. Practica este foarte importantă în acest sens, atunci când vă

doriți imagini de acțiune. Când fotografiați din mână, o regula nescrisă a fotografiei

spune că, pentru a avea imagini clare, timpul de expunere trebuie să fie cel puțin

egal, dacă nu mai scurt, decât 1/distanța focală pe care o folosiți. Astfel, dacă la

25mm putem lucra cu 1/25s, la 30 0mm avem nevoie de minim 1/300s.

• UTILIZAREA INCORECTĂ A UNEI DIAFRAGME DESCHISE

Deși uneori ne dorim obiective foarte luminoase, care să poată ajunge la diafragme

foarte deschise, trebuie să avem grijă la acest aspect. Cu cât diafragma este mai

deschisă, cu atât profunzimea de câmp va fi mai mică, iar anumite părți din cadru

pot fi în afara câmpului de claritate. De obicei, la un portret, ambii ochi ai subiectului

ar trebui să fie clari, însă atunci când folosim un obiectiv luminos, la o diafragmă

foarte deschisă, trebuie să avem grijă la acest aspect. Așa cum se poate vedea și

la imaginea de mai jos, ochiul din dreapta al copilului este mai clar decât cel din

stânga. Pentru a evita această problemă trebuie fie să mai închidem diafragma, fie

să ne mai îndepărtăm un pic de subiect sau să alegem o altă distanță focală.

Există multe probleme cu care ne putem confrunta atunci când alegem să realizăm un portret, așa că înțelegerea celor mai frecvente greșeli și a modului prin care le putem evita, este foarte importantă.

Greșeli comune în fotografia de portret

Nikon D700 (FX) :: 17mm :: f/8 :: 1/200s :: ISO 200 © Luiza B

• UMBRELE DURE ȘI CONTRASTELE MARI

Chiar dacă există anumite cazuri în care umbrele puternice

da un dramatism aparte unei imagini, de cele mai multe ori n

în tot cadr ul. În gener al, umbre le și contr astele ap ar în lumin

cea din mijlocul zilei, sau atunci când alegem să fotografie

astfel de cazuri, pentru a estompa umbrele și contrastele fo

folosim de lumini auxiliare, cum ar fi un bliț sau o blendă,

o parte din lumina ambientală către subiect. În imaginea d

umbre vine de la momentul zilei ales pentru fotografie, în ca

dură și direcționată.






N i k o n D 7 0 0

( F

X )

: : 5 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 0 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a B o l

d e a n u

Foarte des auzim că regulile sunt făcute pentru a fi

încălca te. Pu tem fi de acord cu această afirmați e, îns ă

pentru a ajunge la nivelul în care încălcăm o regulă

conștient, pentru o imagine mai bună, trebuie să știm

înainte de toat e care sunt reg ulile. Cu siguranț ă fiec are

regulă de compoziție are și o excepție care să o confirme.

Nu există rețete de compoziții garantate, și asta indiferentdacă folosim o anumită regulă sau o încălcăm. Dacă

anumite rețete pot funcționa la capitolul expunere, la

compoziție lucrurile nu mai stau așa. Nu îți poate nimeni

garanta că o anumită imagine va câștiga un anumit

premiu, asta pentru că fiecare juriu este diferit, la fel

cum fiecare dintre noi este atras de o imagine sau alta.

Totul este subiectiv la acest nivel.

O fotografie care spune o poveste este o fotografie care

nu necesită o regulă anume. O astfel de imagine vorbește

dincolo de grafica din care este constituită, pentru că

este intuitivă, iar fiecare element din componența ei

este indispensabil. Regulile de compoziție în acest caz

sunt doar îndrumări care ne pot ajuta în construirea

cadrului.

Când ar trebui sa încălcăm regulile? Sunt imagini care

respectă regulile și sunt exceptionale, însă la fel de bine

sunt imagini care nu respectă aceste reguli și sunt la

fel de valoroase. Nu există un timp anume în care treci

de la respectarea regulilor la încălcarea lor, este pur și

simplu o chestie de simț vizual, iar asta vine cu multă

practică și experiență.

ÎNCĂLCARE A REGULILOR

Nikon D700 (FX) :: 30mm :: f/4 :: 1/200s :: ISO 250 © LB Nikon D700 (FX) :: 50mm :: f/1.4 :: 1/160s :: ISO 1000 © LB

STUDIU DE CAZ - Încălcarea regulilor

În toate cele tre i imagini de pe a ceastă pagină, este înc ălcată una dintr e regulil e de baz ă, ace ea de a nu plasa subiectul în

centrul imaginii. Vorbind strict compozițional, dacă poziționam subiectul într-unul dintre punctele forte ale cadranului,

aveam mai mult spațiu în partea opusă, care nu ar fi fost util și nu ar fi adus nimic în plus în niciuna dintre imagini. În primafotografie de mai jos, subiectul este încadrat în rama geamului, simetria acestuia fiind interesantă pentru cadru și postura balerinei.

În a doua imagine, canapea ua înrămează fr umos persona jul, poziția ei facilit ând o poziționare cent rală. În imaginea alăt urată, plas area

subiectului în mijloc a fost facilitata de liniile din prim-plan ce conduc privirea către subiect și de arhitectura ce îl încadrează.






Pentru această temă vă propun un studiu de caz și un

experiment, atât pentru a vă face o autoevaluare cât și

pentru a experimenta regulile învățate.

STUDIU DE CAZ

Ca orice fotograf probabil că dețineți o mică sau poate

chiar mare colecție de fotografii personale. Vă invitămsă vă faceți un test de autoevaluare și să vă uitați peste

fotografiile pe care le considerați cele mai reușite. Acum

că ați învățat câte ceva despre regulile de compoziție

încercaț i să vă analizați imaginile realizate până în

prezent.

EXPERIMENT

Folosind regulile de compoziție și tehnicile de redare a

adâncimii în spațiul plan, realizați câteva fotografii cu

un subiect uman la alegere.

Cele mai bune cinci imagini obţinute trebuie să le

încărca ţi în meniul de TEMĂ aferent lecție i. După

verificare o să primiţi o evaluare a imaginilor şi diverse

comentarii pentru îmbunătăţirea acestora.

De cele mai multe ori, cele mai frumoase imagini sunt și

cele mai simple, în care subiectul și celelalte elemente

ale compoziției se disting armonios de restul cadrului și

formează un tot unitar. Două astfel de exemple găsiți pe

această pagină.

TEMA 03Fotocompoziția


Pentru a vă facilita munca, realizați imagini care să se încadreze în genul preferat de fotografie cu oameni și de preferabil

în lumină na turală pen tru a lucr a mai ușo r cu apar atul

de fotografiat.

Compoziția nu este neapărat un lucru ușor de învățat, mai

ales pentru că vine în timp și cu multă experiență. Încercați

întotdeauna să simplific ați cadrul atunci când realizați

experimentul de mai sus și încercați să înțelegeți importanța

fiecărui element care vă compune imaginea.

Tot ca un studiu, puteți să vă uitați pe imagini ale fotografilor

preferați și să încercați să le înțelegeți compozițiile. Studiați

imaginile câștigătoare la diferite concursuri de profil.

Fotocompoziția se învață atât în fața subiectului, cu aparatul în

m ân ă, da r ș i p ri n a ut oe va lu ar e ș i s tu di i d e c az . N ik on D7 00 (F X) :: 12 5m m : : f /2 .8 :: 1/ 20 0s :: IS O 3 20 © L B F u j i S 6 5 0 0 : : 1

1 m m

: : f / 5 : :

1 / 3 0 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r






O compozitie simplă este poate cel

pentru că implică elemente puține și

mai ai nevoie și de puțin noroc și int

să se așeze perfect în c adru.

D700 (FX) :: 150mm :: f/2.8 :: 1/200





LUMINA ÎN FOTOGRAFIA DE PORTRET

LUMINA NATURALĂ :: LUMINA ARTIFICIALĂ :: DIRECȚIA LUMINII :: TIPURILE DE LUMINĂ




www.photolife.ro | OAMLUMINA ÎN FOTOGRAFIA DE PORTRET

“Fotografia înseamnă lumină, compoziție și, cel mai

important, emoție.” - Larry Wilder

Lumina în fotografia de portret are un rol foarte

important, reprezentând uneori un limbaj secret ce

trebuie descifrat. Lumina este mai mult decât un simplu

parametru în ecuația expunerii, ce ne generează o

imagine mai întunecată sau mai luminată. Este cheia cătreemoția și atmosfera pe care o captăm și o transmitem

către cel ce privește imaginea.

Când privim un subiect vedem de fapt lumina reflectată

de acesta, ce ne oferă informații despre culoare, formă,

contrast și orice altceva care îl definiește fizic. Înainte

de a declanșa, ar trebui să ne oferim răspunsul la câteva

întrebări de bază în ceea ce prive ște lumina .

Ce fel de lumină avem în cadru? Poate fi lumină naturală,

provenită de la soare, poate fi lumină artificială,

provenită de la orice fel de sursă, sau poate fi o lumină

combinată. Fiecare în parte are avantaje și dezavantaje,

așa că trebuie să ținem cont de ele.

Din ce direcție cade lumina? Există o multitudine

de variante în acest caz, însă câteva direcții majore

se remarcă și fiecare dintre ele ne poate influența

contrastul, nivelul de detalii și atmosfera cadrului.

Cum ne putem folosi de lumină? Poziția noastră față

de lumină ne dă direcția, însă poziția acesteia față de

subiect poate fi și ea foarte importantă, oferind mai

multe metode de abordare. În același timp trebuie să ne

gândim la umbre, la contrast, la alte surse de lumină ce

ne pot îmbunătăți sau ajuta sursa principală, la cât de

tare sau moale, caldă sau rece este lumina pe care vrem

să o folosim. După cum vedeți jocul cu lumina poate fi

interesant, însă alegerile pe care le faceți vor influența

foarte mult rezultatul final.

INTRODUCERE

STUDIU DE CAZ - Cum controlăm lumina

Este important să ințelegem că lumina în fotografie, oricare ar fi ea, poate fi controlată și ajustată prin diverse mijloace.

Condițiile de iluminare pot fi foarte diferite, însă indiferent care ar fi ele, pot fi influențate, iar misiunea noastră, ca și

fotografi, este să ne dăm seama când să o facem, în ce mod și pentru ce situație. Nu trebuie să ne lăsăm limitați de nimic,

ba chiar din contră, cunoștințele, experiența, observarea și intuiția, trebuie să ne fie la îndemână pentru a improviza, experimenta

și utiliza la maxim toate sursele de lumină de care dispunem.

În ima ginea alăturat ă, deși era o zi posomor âtă și înt unecată de to amnă, culorile erau ademenitoa re ș i mi- am p ropus să fac față

condițiilor de iluminare deficitare, ba chiar să le exploatez la maxim, pentru a obține o imagine luminoasă și plină de culoare. Am

luat cu mine un blitz extern și un teleobiectiv, pentru a mă folosi de câmpul de profunzime scăzut al acestuia la o distanță focală mai

mare. Teleobiectivul m-a ajutat să formez un prim-plan cu frunze în afara zonei de claritate, acestea apărând în imagine doar sub

formă de pete galbene. Blițul extern a fost poziționat în spatele subiectului, exact la nivelul capului, iar astfel am putut forma o aură

ce luminează frumos părul și în același timp planul galben din spate, care în mod normal era destul de întunecat, fiind un loc umbritde crengile copacilor. Din față am doar lumină naturală, iar măsurarea expunerii a fost făcută pe pomeții subiectului. Dacă reușiți să

înțelegeți lumina, c hiar și o zi posom orâtă, ne poate oferi rezul tate de c are să ne putem bucura.

C a n o n 5 D I I ( F

X )

: : 2 0 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 0 0 s : :

I S O 5 0 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r






N i k o n D 7 0 0 ( F

X )

: : 1 9 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 0 0 : :

N e p a l

© L

u i z a B o

l d e a n u

Dacă în fotografia de peisaj alegerea momentului în

care fotografiem, în special dacă ne gândim la lumina

caldă de răsărit sau apus, este poate mai importantă

decât subiectul în sine, la fotografia de portret această

lumină poate fi la fel de importantă prin atmosfera și

dramatismul pe care le poate crea, sau prin culoarea pe

care o poate avea.

Pentru a lucra cu acest tip de lumină este nevoie de

planificare și multă practică, atât pentru a o găsi, cât

și pentru a o utiliza corect. Lumina naturală este ideală

pentru a contura emoția sau starea de spirit pe care ne

dorim să o transmitem.

Lumina este cea care poate schimba mesajul sau tema

fotografiei, aspectul subiectului și modul în care este

perceput de privitor. Un pas foarte important, în

înțeleger ea lu minii natural e, est e să învățăm care sunt

momentele cele mai fotogenice ale zilei și cum putem

profita la maxim de calitățile unice și specifice ale

fiecărei perioade în parte.

Lumina naturală este uneori extrem de plăcută și redă

subiectul cât mai natural posibil. Dacă este difuză, excelează

prin bogăția de tonuri, așa cum se poate vedea și în imaginea

alăturată.

LUMINA NATURALĂ


STUDIU DE CAZ - Diferența dintre lumina din timpul zilei și cea de la apus

În imaginile d e mai jos, p utem vedea foa rte clar diferența d e cromatic ă dintre lumi na din timpul zi lei, rece, t are și cu umb re

dure și o lumină de seară, mult mai plăcută, mai caldă și mai interesantă. Chiar dacă personajul este același, cele douăimagini sunt complet diferite datorită luminii folosite. Ce a trebuit să fac? Să aștept lumina de seară în defavoarea celei reci

de la mijlocul zilei. (Zănoaga, Prahova - ambele imagini)






N i k o n D 7 0 0 ( F X

) : :

4 8 m m

: : f / 1 0 : :

1 / 1 6 0 s : :

I S O 1 2 5

© L

u i z a B o

l d e a n u

Orice tip de lumină care nu vine direct de la soare și care

depinde de o sursă de energie p entru a fi produsă, poate

fi catalogată drept lumină artificială. Poate fi generată

de blițul intern sau extern al aparatului, de luminile

speciale de studio, de corpuri de iluminat clasice, cum ar

fi becurile cu incandeșcență sau neoanele, de iluminatul

stradal, de o simplă veioză sau o lumânare și lista poate

continua cu foarte multe exemple.

Experimentarea cu diferite tipuri de iluminare, ne va

ajuta să înțelegem modul în care fiecare tip de lumină în

parte influențează fotografiile noastre și modul în care

aparatul foto le înregistrează. Ca și lumina naturală,

cea artificială poate fi caldă sau rece, de data aceasta

importantă fiind sursa care o produce.

Ne putem folosi de lumină artificială atunci când:

• avem nevoie de control maxim asupra luminii, aici

intrând în calcul luminile speciale de studio;

• lumina naturală nu este suficientă pentru a avea o

expunere corectă;

• dorim să creem o anumită atmosferă folosind un

anume tip de lumină artificială, cum ar f i de exempluo lumânare, un bec cu incandeșcență, o veioză, lumina

de stradă sau chiar o lumină specială de scenă.

Cu cât știm mai multe despre calitatea surselor de lumină

și cu cât suntem mai capabili de a identifica pe fiecare

în par te, cu at ât vom p utea pr evizualiza și controla mai

bine efectele obținute în imaginile noastre.

LUMINA ARTIFICIALĂ


STUDIU DE CAZ - Tipuri de lumină artificială

Lumina artificială nu este obligatoriu numai lumină de studio, așa cum uneori se poate înțelege greșit, ci poate fi generată

de foarte multe alte surse, așa cum am văzut mai sus. Principalele diferențe pot fi date de culoare și intensitate. În imaginile

de pe această pagină puteți vedea diferite tipuri de lumină artificială. În prima fotografie am folosit lumina de scenă din

timpul unui spectacol, iar în a doua, lumina este generată de un bec cu incandescență. După cum se poate vedea, în primul caz avem

o lumină mai rece și mai puternică, iar în al doilea caz o lumină caldă și mai puțin dură. În imaginea alăturată am folosit nu mai puțin

de patru surse de lumină de studio.






Canon 5D II (FX) :: 50mm :: f/2.8 :: 1/Canon EOS 300 :: 70mm :: f/5.6 :: 1/250s :: ISO 100 © DD Canon 5D II (FX) :: 50mm :: f/2.8 :: 1/1000s :: ISO 100 © TVCanon 5D (FX) :: 50mm :: f/2.2 :: 1/40s :: ISO 1000 © TV

• Anumite părți din imagine sunt luminate diferit, datorită

faptului că blițul are o lumină rece. Acest aspect se poate

corecta cu ajutorul unor filtre colorate aplicate pe bliț. În

exemplul de mai jos, fundalul are o lumină caldă, dată de

iluminarea stradală, în timp ce subiectul are o lumină recedin cauza folosirii blițului.

• Lumina tare și frontală a blițului, decupează subiectul

de fundal. Acest aspect poate fi remediat cu ajutorul unui

bliț extern montat sub un alt unghi față de axa aparatului

sau prin reflectarea luminii directe de la bliț cu ajutorul unei

suprafețe. Atunci când nu este suficient de multă lumină înspatele subiectului, acesta apare pe un fundal negru.

• Uneori pielea subiectului poate fi m

reflecta lumina de la un bliț. Acest lu

prin fotografierea dintr-un alt unghi,

sau prin orientarea blițului în altă dir

poate fi reflectată și de alte obiecte, imaginea de mai jos.

• Lumina tare și direcționată aplatizează perspectiva,

reducând semnificativ adâncimea în spațiul plan. Utilizând

blițul de la o distanță mică față de subiect, putem risca să

obținem un prim-plan supraexpus, așa cum se vede pe fața

subiectului în imaginea de mai jos.

Atunci când folosim un bliț, fie el extern sau cel montat pe cameră, trebuie să fim atenți să nu comitem anumite greșeli de bază.

Greșeli comise frecvent atunci când folosim blițul






În acea stă im agine, o bservă m o c om

lumina naturală, ce vine dinspre gedată de becurile din încăpere, ce c

caldă și confortabilă pentru o conve

Canon 5D II (FX) :: 200mm :: f/4 :: 1/






Când discutăm despre direcția luminii trebuie să ne

gândim la o lumină mai puternică (tare) și direcțională.

Lumina moale, de obicei învăluie subiectul, direcția

acesteia fiind mai greu de stabilit. Orice sursă de lumină

poate influența foarte mult o fotografie, deoarece în

funcție de poziționarea noastră față de ea și de subiect,

putem obține direcția luminii.

Lumina poate cădea pe subiect din foarte multe direcţii,

există însă șase cazuri de iluminare uzuală în fotografia

de portret despre care putem discuta: lumină de sus, de

jos, frontală , laterală, l a 45 de grad e și contralumină.

Când discutăm despre direcția luminii, ne raportăm inevitabil

la o lumină tare, așa cum apare ea și în imaginea alăturată.

Aici lumina cade sub un unghi de 45°, de sus în jos, pe fațasubiectului și, după cum se poate observa, are contraste

destul de mari.

DIRECȚIA LUMINII

DIRECȚIA LUMINII

În schița de mai jo s puteți vedea cum evo luează lumina în fu ncție de direc ția ei și care este ungh iul sub care cade p e subiect.

În partea din s tânga avem ev idențiate lumin a laterală, l umina la 45° și lumina d e sus. Dacă lum ina este proven ită din natură ,

soarele, așa cum putem vedea în schiță, oferă o lumină mai caldă sau mai rece în funcție de poziționarea pe boltă. Cu cât

lumina lui este mai razantă cu solul, cu atât este mai caldă. Se răcește pe măsură ce soarele urcă mai sus pe boltă. Lumina poate fi

considerată laterală până când ajunge să cadă sub un unghi de aproximativ 45° față de subiect.

Partea a doua a schiței arată lumina frontală și contralumina și se schimbă și unghiul de fotografiere pentru a putea evidenția aceste

două cazuri. Lumina frontală apare atunci când avem soarele în spatele nostru, iar cea din spate când acesta este în fața noastră.

Direcția este calculată în funcție de cum cade lumina pe subiect și nu în funcție de cum este poziționat fotograful față de aceasta.

Fiecare tip de lumină va f i tratat în amănunt în continuare, ce este însă important de amintit este că lumina poate avea nenumărate

alte unghiuri, acestea de aici fiind cumva cele mai uzuale și comune, când discutăm despre fotografie.

N i k o n D 7 0 0 ( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 3

. 2 : :

1 / 4 0 0 s : :

I S O 4 0 0

© L

u i z a B

o l d e a n u






LUMINA FRONTALĂ

P e n t a x K 1 0 D

( D X

) : :

5 5 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 1 2 5 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n

a V o

l o n t i r

Lumina frontală este cunoscută ca fiind lumina cea mai

puțin dramatică, deoarece nu creează umbre. Luminarea

uniformă a subiectului oferă un rezultat predictibil, ce

tinde să aplatizeze imaginea, volumul acesteia fiind greu

de redat.

Acest tip de lumină este cel mai ușor de utilizat, lipsa

umbrelor facilitând o expunere corectă. Este aproapeimposibil să dai greș dacă folosești o astfel de lumină

portret, indiferent de natura lui, însă rezultatele nu vor

fi cele mai spectaculoase

Avantaje:

• Evidențierea subiectului de fundal printr-o separare a

planurilor luminate diferit.

• Uniformitatea luminii și lipsa umbrelor poate ajuta la

mascarea ridurilor și a altor imperfecțiuni ale feței;

Dezavantaje:

• Lipsa umbrelor și a profunzimii din cadru.

STUDIU DE CAZ - Cum folosim lumina frontală

Ca toate tipurile de lumină, și lumina frontală are

avantaje și dezavantaje. Misiunea noastră, ca și

fotografi de portret, este să gasim metode potrivite

pentru a folosi orice oportunitate oferită de lumină, indiferent

de tipul ei, și să găsim soluții creative pentru a diminua sau

ascunde anumite dezavantaje.

Imaginea din stânga este luminată frontal, iar tenul neted

este lipsit de umbre. Puteți să vă imaginați cum ar fi arătat

acest cadru fără reflexia ce aduce un plus de cromatică și

detalii interesante? Totul s-ar f i rezumat la o imagine simplă,

curată, însă lipsită de poveste. Pentru a păstra avantajul

luminii frontale (uniformitatea) și pentru a evita dezavantajul

acesteia (lipsa umbrelor), a fost suficient să ne folosim creativ

de reflexie, ce ne conturează o poveste mai aparte.

În dreapta, lumina frontală difuză ce vine de sub coroana

copacilor din fața ferestrei, îmi oferă o imagine ca de tablou,

unde subiectul este luminat uniform. Pentru a sublinia

tridimensionalitatea cadrului, puțin vizibilă în lumină frontală

din cauza lipsei umbrelor, am așteptat ca o pată de lumina să

ajungă pe rama geamului. Această lumină, împreună cu rama

în sine și cu fl orile din pr im-plan, d au mai mult vo lum imaginii,

accentuând ușor perspectiva. N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 3

. 2 : :

1 / 8 0 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u






Nikon D800 (FX) :: 200mm :: f/2.8 :: 1/3200s :: ISO 1600Nikon D300 (DX) :: 300mm :: f/6.3 :: 1/125s :: ISO 1600Nikon D300 (DX) :: 200mm :: f/5.6 :: 1/500s :: ISO 200

• SILUETELE

Fotografia în contralumină favorizează redarea siluetelor, însă de obicei acestea

suferă prin lipsa detaliilor de pe suprafața lor, datorită contrastului puternic. Prin

editarea ulterioară a imaginii, puteți să mai obțineți informație în aceste zone.

• SUPRAFEȚELE TRANSLUCIDE

Orice suprafață care lasă lumina să treacă prin ea va căpăta un plus de culoare

atunci când este fotografiată în contralumină, așa cum se poate vedea la paiele din

imaginea de mai jos.

Reci, Covasna

• ATMOSFERA

Fotografiile în contralumină sunt mai dramatice datorită contrastelor puternice

obținute și pot avea o atmosferă mai interesantă.

• FENOMENELE ATMOSFERICE

Unele fenomene atmosferice, cum ar fi ceața și pâcla, sunt foarte bine puse în

evidență de contralumină, așa cum se poate vedea în imaginea de mai jos.

Delta Dunării

• LUMINA DIRECTĂ ÎN OBIECTIV

Atunci când avem sursa de iluminare în față, poate apărea u

deranjant uneori pentru cel ce privește imaginea. În anumit

se vede și în imaginea de mai jos, acest efect poate fi folosi

• CONTRASTUL

Lumina din spate generează contraste mai puternice decât l

mai frecvent fără detalii, atât în zonele întunecate cât și în l

expunere corectă necesită mai multă atenție în acest caz.

Groșii Țibleșului, Țara Lăpușului, Maramureș

Cu siguranță fotografia în contralumină are dificultățile ei, însă dacă reușiți să treceți de acestea, imaginile realizate pot câștiga un plus de valoare și vor fi mai dramatice. Siluetele, formele și anumite fenomene atm

bine redate într-o astfel de lumină așa că trebuie să acordăm o atenție deosebită avantajelor pe care acest tip de lumină le are.

Avantajele și dezavantajele contraluminii






Trebuie să ne amintim, înainte de toate, că rolul luminii

nu este doar acela de a conferi expunerea unui cadru, ci

mai degrabă acela de a crea o atmosferă deosebită, de a

evidenția un anumit detaliu sau de a modela o anumită

umbră.

În orice imagine putem identif ica o lumină principa lă și

una sau mai multe lumini secundare. Acestea din urmăpot fi inexistente, însă, de cele mai multe ori, își fac

simțită prezența prin reflectarea luminii principale de

pe o suprafață. Modul în care folosim aceste lumini,

indiferent că sunt principale sau secundare, va juca un

rol important în povestea imaginii finale.

Lumina principală este lumina de referință dintr-un

cadru și este cea care va determina conținutul general

al imaginii, prin zonele pe care le va evidenția. Fie că

vine de la soare, sau că este lumina difuză de la un cer

înnorat, f ie că este lumina natu rală de la o f ereastră s au

că este generată de o sursă artificială, lumina principală

este cea care ne va determina expunerea cadrului.

Dacă vorbim de lumina principală dintr-o fotografie realizată

în exteri or, ne gândim în cel e mai multe dintre c azuri la lumina

soarelui. În imaginea din dreapta, putem observa cum lumina

caldă a acestuia, conturează chipul personajelor, evidențiind

trăsăturile acestora.

TIPURI DE LUMINĂ LUMINA PRINCIPALĂ

N i k o n D 7 0 0 ( F X

) : :

2 0 0 m m

: : f / 3

. 2 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u

SFAT PRACTIC - Studierea luminii

Un studiu foarte bun pe care îl putem face în fotografia

de portret, este analizarea în amănunt a anumitor

imagini care ne plac foarte mult. Ne putem uita la

ele și putem încerca să ne dăm seama cum au fost facute, cum

s-a reușit obținerea unui anumit rezultat sau un anumit efect.

Un exercițiu în sine, poate fi chiar încercarea de a realiza o

imagine care ne place. Pe drumul acesta de cercetare și

reconstruire, cu siguranță că vom învăța cum să ajungem la

un anumit rezultat și cum să ne descurcăm pe viitor în condiții

asemănătoare. Pregătiți-vă ochiul pentru o analiză amănunțită

și dezbrăcați imaginea până la schelet, până la forma ei cea

mai simplă. Porniți de la lumină, în special de la cea principală,

și întrebați-vă care este sursa, direcția și intensitatea acesteia.

Imaginea ne oferă repere după care putem face cercetarea, așa

că începeți cu ochii subiectului, reflexia luminii din aceștia ne

poate arăta direcția și uneori chiar și sursa. Umbrele ne dau și

ele direcția, intensitatea luminii și distanța ei față de subiect.

Nuanța pielii ne va spune despre temperatura de culoare și totașa, pas cu pas, reconstruiți imaginea până când veți reuși să

folosiți lumina în imaginile voastre într-un mod asemănător. C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

1 7 m m

: : f / 4

: : 1

/ 5 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r






Poziționarea subiectului față de sursa de lumină

generează tipurile de iluminare folosite în fotografia

de portret. Astfel, de-a lungul timpului, pornind de la

pictură și continuând cu fotografia, au fost definite

câteva tipuri de iluminare pentru portret. Atunci când

studiem lumina unui portret, trebuie să determinăm

tipul de iluminare, lucru ușurat de umbrele ce apar pe

fața subiectului. Forma și direcția acestora determinânddirecția luminii și poziționarea subiectului.

Iluminarea casică se obține printr-o lumină laterală sub

un unghi de 45 de grade. Pe fața subiectului se creează,

în acest tip de iluminare, o mică umbră de la nas, pe

pomeți formându-se o buclă de lumină și umbră. Este o

iluminare ce poate fi folosită cu succes aproape pentru

toate tipurile de formă ale feței.

Imaginea alăturată este realizată cu ajutorul luminii laterale

de la o fereastră, poziționată ușor mai sus față de subiect.

Observăm cum acest tip de iluminare scoate în evidență

trăsăturile chipului subiectului și reliefează gestica acestuia.

Iluminarea clasică

N i k o n D 7 0 0 ( F X

) : :

5 2 m m

: : f / 3

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 1 0 0 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u

ILUMINAREA CLASICĂ

În schiț a de mai jos, se poate ob serva cum treb uie să fo losiți sur sa de lu mină pentr u a obț ine ilumina rea clas ică. În s tânga

putem vedea care este poziția aparatului și a luminii față de subiect, dacă privim de sus, în timp ce în dreapta putem vedea

cum poate fi poziționată sursa față de subiect, dacă privim prin aparat.






Aceast tip de iluminare nu este neapărat o altă schemă

distinctă, ci ține mai degrabă de stilul de a aborda un

portret. Oricare dintre schemele anterioare se pot

aborda folosind o iluminare largă sau scurtă. Iluminatul

larg, presupune ca partea cea mai mare a feței, cea

expusă către aparatul de fotografiat, să fie întoarsă de

la sursa de lumină. Nasul modelului este orientat astfel

spre partea opusă față de cea din care vine luminaprincipală. Acest tip de iluminare avantajează în general

persoanele cu o formă a feței mai ovală și mai suplă.

Persoanele cu pomeții mai rotunzi și mai plinuți vor fi

dezavantajate, pentru că lumina va evidenția formele

rotunde ale acestora.

În por tretul din dreapta, fața subi ectului e ste întoar să de l a

sursa de lumină, astfel încât partea stângă a ei, cu suprafața

mai mare expusă către aparat, este mai luminată. Parteaumbrită este ușor ascunsă față de cameră și în același timp și

față de privitor.

Iluminarea largă

C a n o n 4 0 D

( D

X )

: : 4 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 2 5 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V

o l o n t i r

ILUMINAREA LARGĂ ȘI SCURTĂ

În sch ița de mai jo s, ima ginea din stâ nga r eprezintă schema pentru iluminarea largă, unde pa rtea luminată a feței ocupă

o suprafață de vizibilitate mai mare față de aparatul de fotografiat. Schița din dreapta reprezintă iluminarea scurtă și este

exact invers, subiectul fiind întors către lumina, iar partea luminată a feței fiind mai puțin vizibilă și ascunsă față de aparat

și privitor.






În p aginile anterioare ați văzut care sunt schemele de b ază în il uminarea de portret , iar de aici mai d eparte

puteți încerca să experimentați aceste scheme de iluminat cu diferite surse de lumină aflate la îndemână, și

nu neapărat cu echipament de studio. Puteți să vă orientați cu încredere către surse de lumină existente în

jurul vos tru, at ât în casă c ât și afară. Lumina soarelui, ce păt runde prin fer eastră, raze de lumină c e trec prin fr unzișul

copacilor, lămpi, veioze și tot felul de alte corpuri de iluminat pe care le folosiți prin casă, sunt doar câteva exemple

în ac est se ns. Pu teți folosi og linzi și suprafeț e luc ioase pentru a red irecțion a și reflec ta l umina, sau c earșafur i alb e și

draperii, pentru a o estompa și a o face mai difuză.

Încercaț i să adăugați și alte surse de lumină la schemel e prezentate, pent ru a crea u n iluminat mai complex, sau inventa ți

propriile scheme de iluminat, pentru a putea fi creativi și pentru a experimenta. Nu uitați că uneori, cu cât sunteți mai

constrânși din punct de vedere al tehnicii, cu atât permiteți intrarea în joc mai ușor a creativității și inventivității.

SFAT PRACTIC - Tipurile de iluminare

STUDIU DE CAZ - Iluminarea scurtă și largă

Pentru a înțelege mai bine cele două tipuri de

iluminare, este bine să vă uitați la cât mai multe

exemple prin comparație, iar mai apoi să faceți practică.

Imaginea din stânga prezintă o iluminare scurtă de portret,

iar cea din dreapta, cu același subiect, prezintă o iluminare

largă. La iluminarea scurtă, subiectul este întors către sursa

de lumină, iar umbra îi ocupă cea mai mare parte din față.

În imaginea din d reapta, sub iectul are f ața întoar să de la sursa

de lumină, iar suprafața cea mai expusă către noi se află în

lumină. Se poate observa cum sunt conturate trăsăturile feței

în ambel e situații și cum este sculp tat chipu l de alter nanța de

lumină și umbră.

Atunci când fotografiați un subiect încercați să îl vedeți prin

prisma ambelor tipuri de iluminare, căutați să observați ce îlavantajează și ce defecte se pot ascunde cu ajutorul umbrelor

și al luminilor. F u j i S 6 5 0 0

: : 1 2 m m

: : f / 3

. 2 : :

1 / 1 2 s : :

I S O 2 0 0

© T

a t i a n a V o l o n t i r

F u j i S 6 5 0 0 : :

1 2 m m

: : f / 3

. 4 : :

1 / 2 5 s : :

I S O 1 6 0 0

© T

a t i a n a V o l o

n t i r






Această lumină este folosita pentru a modela umbrele și

pentru a determina gradul de contrast. Chipul subiectului

devine luminat uniform, fără umbre adânci, obținându-

se astfel un ten curat și neted, fără imperfecțiuni.

În imaginea de jos, lumina pr incipală nu ar f i fost înd eajunspentru a lumina subiectul și pentru a crea atmosfera

fotografiei. Am poziționat subiectului între ziduri, astfel încât

să am sursa principală ca și lumină de contur, iar apoi am

folosit o blendă pentru a lumina uniform modelul.

Această lumină detașează subiectul de fundal și îl aduce

mai în față, oferind o mai bună dimensiune cadrului prin

separarea planurilor. O lumină de contur, ce vine de

obicei din spate, poate reliefa silueta corpului și poate

lumina părul, oferind un efect de aură.

În imagin ea din dre apta am folosit un bliț poziți onat înspatele subiectului, ca și lumină secundară de contur. Astfel,

am reușit separarea modelului de fundal și, în același timp,

am obținut o conturare frumoasă cu lumină în zona părului și

a mâinii drepte.

Lumina de modelare Lumina de contur

C a n o n 5 D I I (

F X

) : :

2 0 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 0 0 s : :

I S O 5 0 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

N i k o nD 7 0 0 ( F X ) : : 1 5 0 m m : : f / 2 . 8 : : 1 / 2 0 0 s : : I S O2 5 0 © L u i z aB o l d e a n u






Blenda este un panou reflectorizant, de obicei cu

două sau mai multe suprafețe, ce este folosit pentru

a redirecționa lumina de la sursa principală, de obicei

pentru a atenua umbrele de pe fața subiectului. Acest

accesoriu este folosit atât pentru portretul de interior

cât și pentru cel realizat afară, în lumină naturală.

Cele mai des întâlnite suprafețe ale unei blende sunt:

• Argintie - pentru o lumină directă rece;

• Aurie - pentru o lumina directă caldă;

• Alba - pentru o lumina difuză ambientală;

• Neagră - pentru o estompare a reflexiilor nedorite.

Blenda este ușor de folosit, se strânge compact și nu

este grea. Pentru fixarea ei avem nevoie de un suport, pe

care îl putem oricând improviza, sau de un asistent care

să ne ajute să direcționăm lumina în funcție de situație.

Modul de utilizare este foarte simplu, asemeni unei

oglinzi, colectăm lumina existentă în cadru și o reflectăm

către subiect. Cu un efort mic, se pot obține rezultate

excepționale. Putem direcționa lumina indiferent deunghiul din care provine, sau de sursa care o produce.

Chiar și o blendă poate fi înlocuită uneori cu succes de

către orice obiect cu suprafața lucioasă, de o oglindă

sau chiar de către o foaie de hârtie. Cu cât suprafața

este mai lucioasă, cu atât lumina va fi mai tare.

Blenda

C a n o n 5 D

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 4

. 5 : :

1 / 4 0 0 s : :

I S O 1 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

Panouri reflectorizate (blende) Photoflex.






PORTRETUL HIGH KEY

Portretul high key , spre deosebire de cel low key , ne

prezintă o atmosferă diafană, luminoasă, calmă și

pozitivă. Părțile umbrite sunt destul de puține și lipsite

de contrast, subiectul fiind scăldat în lumină. Pentru a

lumina umbrele, ne putem poziționa subiectul în lumină

puternică și putem supraexpune părți din cadru. De

obicei, acest tip de abordare se folosește în special la

portretele de copii și femei.

Într-o expunere corectă predomină tonurile de mijloc,

însă în fotografia high key aceste tonuri tind către

supraexpunere și sunt mult mai luminoase, umbrele

fiind atenuate. De exemplu, un rezultat bun se poate

obține dacă fotografiem un subiect în contralumină și

supraexpunem cu câteva trepte, pentru a obține detalii

pe fața acestuia. Atenție însa, nu toate portretele pot

deveni imagini high key bune prin supraexpunere, uneori

mai este important să studiem și sursa de lumină sau

fundalul, înainte să pornim la drum cu această tehnică.

Fotografia high key este o provocare, mai ales pentrucă trebuie să supraexpuneți controlat anumite părți din

imagine, în timp ce expuneți corect subiectul. Imaginea

alăturată este realizată lângă o fereastră, unde am

reușit să supraexpun fundalul, expunând în același timp

corect personajul.

STUDIU DE CAZ - Cum să realizăm un portret high key

De obicei, portretele high key presupun scheme complexe de iluminare și echipamente de studio, însă în anumite condiții, în

care avem surse de lumină naturală și/sau artificială mai puternice, putem obține rezultate foarte bune. Pentru asta trebuie

să urmăm câțiva pași simpli, dar importanți,

pe care îi putem remarca în imaginea copilului

din stânga.

Primul pas a fost să am un fundal deschis la

culoare, generat în acest caz de contralumina

ce venea de la fereastra din spate. Cearșaful

de culoare albă și tricoul de aceeași culoare,

mi-au permis să am cât mai multe suprafețe

luminoase în cadru.

Al doilea pas a fost supraexpunerea cu două

trepte, pentru a obține detalii pe fața copilului

aflat în contralumină. Am avut grijă totuși să

nu ard zonele de alb, așa că a trebuit să fac

câteva încercări până am ajuns la rezultatul

dorit.Canon 5D II (FX) :: 150mm :: f/4 :: 1/160s :: ISO 6400 © Tatiana Volontir

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 2

. 2 : :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 2 5 0

© L

u i z a B o

l d e a n u






Pentru această temă vă propunem două experimente

care să vă ajute să înțelegeți mai bine problemele legate

de folosirea luminii și tipurile de iluminare.

EXPERIMENT 01

Căutați un subiect și încercați să îi realizați un portret

folosind schemele de iluminat explicate în acest capitol. Încercaț i at ât iluminarea clasică, cât și p e ce a di vizată,

sau de tip “fluture“. Poziționați subiectul față de sursă

asfel încât să obțineți o iluminare scurtă și una largă,

apoi încercați și iluminarea de tip Rembrandt.

EXPERIMENT 02

Veniți cu câteva exemple de imagini high key și low key .

Explicați cum ați reușit să ajungeți la rezultatul propus și

cum ați folosit fundalul, vestimentația și lumina, pentru

a crea un mediu propice realizării unui astfel de portret.

Explicați cum ați folosit setările de expunere pentru a

obține personajul bine expus, iar fundalul luminat sau

întunec at, după caz.

Cele mai interesante imagini obținute încărcați-le pe

site la meniul de TEMĂ, pentru a primi un feedback șidiverse sfaturi pentru îmbunătățirea lor.

Imaginea alăturată a fost realizată pe film, în lumina

geamului orientat spre sud vest. Această lumină, difuzată de

o pânză albă transparentă, mi-a permis obținerea unui

contrast moale și a unor tonuri de gri bine definite.

Iluminarea este una clasică și scurtă în același timp.

F e

d 5 : :

5 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

f i l m I l f o

r d D e

l t a I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

TEMA 04Tipurile de iluminare


Pentru a rezolva această temă, vă propunem să folosiți o lumină naturală, de la o fereastră, și să lucrați cu poziționarea

subiectului, pentru a obține tipurile de iluminare explicate în lecție. Dacă nu puteți folosi lumina naturală, puteți utiliza

lumina artificială de la o veioză simplă de citit.

Vă încurajăm să utilizați și alte lumini secundare, astfel încât

să obțineți imagini cât mai interesante. Vă puteți folosi de

lămpi, oglinzi, suprafețe lucioase, sau dacă aveți un bliț extern,

încercaț i să direcțio nați lumina acestuia prin reflec tarea din

tavan sau de pe un perete alb.

Toate experimentele sunt binevenite și chiar vă încurajăm să

veniți cu diferite încercări care credeți că pot aduce imaginii

voastre rezultate interesante. Fotografiile încărcate pentru

temă nu trebuie să fie neapărat după metodele stricte demai sus, pentru că vrem să provocăm la maxim spiritul vostru

creativ.Canon 5D (FX) :: 17mm :: f/3.2 :: 1/100s :: ISO 1250 © TV





SUBIECTUL ȘI ABORDAREA ACESTUIA

ABORDAREA SUBIECTULUI :: LOCAȚIA :: TIPURI DE SUBIECTE




www.photolife.ro | OAMSUBIECTUL ȘI ABORDAREA ACESTUIA

“‘Primele 10 000 de fotografii ale tale sunt cele mai

proaste.” - Henri Car tier-Bresson

Cred că sunteți de acord cu toții că, elementul cheie

în obținerea unei fotografii reușite este pasiunea. De

ce pasiunea? Pentru că ea ne va mobiliza să învățăm

sau să explorăm, și ne va da motivația să ne facem

timp zilnic să studiem fotografii preferați. Din punctulnostru de vedere, pasiunea pentru un lucru anume

înseamnă mai mult decât practi carea acelui lucru. În

fotografie, pasiunea înseamnă nevoia de a cunoaște

istoria, curentele, modalitățile de abordare, înseamnă

experimentare și încercare. Uneori, suntem pasionați

mai degrabă de procesul fotografic în sine, decât de

rezultatul obținut.

Munca altor fotografi nu trebuie să fie singura noastră

sursă de inspirație, ci ne putem apleca atenția către orice

altă artă vizuală: film, pictură, uneori chiar și design și

publicitate. În același timp, ne putem găsi inspirația

în carte sau muzică. O idee interesa ntă, un personaj

inedit, o textură aparte, un alt punct de vedere, un alt

set de culori, o altă lumină, sunt lucruri ce ne vor genera

o explorare continuă.

Fotografia ține de simțuri, iar un aparat de ultimă

generație și chiar o compoziție extraordinară, nu sunt

suficiente pentru a exprima sentimente. Partea vitală

a procesului, ești tu ca și fotograf, cu abilitățile tale

psihologice și de comunicare. Aparatul nu este decât

instrumentul prin intermediul căruia ne exprimăm.

INTRODUCERE

C a n o n 4 0 D ( D X

) : :

2 0 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 3 0 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

SFAT PRACTIC - În căutarea subiectului perfect

M-am întrebat adesea, ce înseamnă să fii fotograf de portret? Cum este să aduci un om în imaginea ta, așa cum este el,

fără să îi atribui amprenta prejudecăților tale de orice fel? Mi-am dat seama că un portretist adevărat este îndrăgostit de

oameni, pentru că, atunci când ești îndrăgostit, iubești chiar și defectele omului care îți este drag. Trebuie să fii întotdeauna

sincer și deschis, astfel încât și personajul din imaginea ta, să empatizeze cu sentimentul tău de sinceritate și să acționeze la fel.

A deschide sufletul și gândurile unui om în fața aparatului de fotografiat, presupune un gest reciproc, plin de încredere. Cu alte

cuvinte, în fața noastră stă o misiune extrem de grea. Fie că este vorba de un portret instantaneu de pe stradă, fie că este vorba

de un portret ce necesită ore în șir de pregătire, trebuie să construim o prezență firească a omului pe care îl expunem în imaginea

noastră. Gestul aprobator de a poza, nu se rezumă numai la așezarea persoanei în fața aparatului de fotografiat, ci capătă valențe

complexe, punându-ne în fața dificultății de a transmite adevărul.

Care este subiectul perfect? Am putea ajunge la concluzia că, fiecare subiect poate deveni perfect dacă reușim să îi creem o imagine

sinceră, care să îl caracterizeze. Perfecțiunea subiectului depinde însă și de noi, de cât de mult îi îndrăgim prezența, de cum îl vedem

într-o anumită lumină, sub un anumit unghi, sau într-un anumit moment cheie. Fotogenia unui personaj , constă în exprimar ea

frumuseții acestuia într-o lumină deosebită, cu o gestică sinceră și dintr-un anumit unghi sub care ni se arată. Atunci când toate

aceste elemente se sincronizează, vom dezvălui subiectul nostru într-o imagine perfectă.

Într-un por tret în c are inclu dem simb oluri, pe ntru desc ifrarea poveștii personaj ului, treb uie să ne asigurăm că aces te indicii pe care

le plasăm în cadru, duc către persoana din imagine și îi construiesc propria poveste. Totul trebuie să fie legat într-o armonie, astfel

încât, atun ci când vede m fotograf ia finală, p ersonajul p e care ni-l i maginăm să f ie însuși pers onajul. Chia r dacă a fost p entru un scur t

moment în fața aparatului de fotografiat, trebuie să simțim că, personajul nostru, a fost acolo cu tot ce a putut să ne ofere, atât nouă

ca și fotografi cât și celor care vor privi imaginea.






Mediul din jurul subiectului joacă un rol important

în formarea imaginii, pentru că scoate în evidenț ă

personalitatea și trăirile personajului, așa cum este

acesta văzut prin ochii fotografului. Fundalul într-un

portret poate fi orice, de la un peisaj ușor de recunoscut

și până la un simplu decor estompat, de la un interior

de încăpere și până la un aranjament compozițional

specific ce poate caracteriza subiectul. Fiecare tip defundal în parte poate influența diferit subiectul și ceea

ce exprimă imaginea.

În funcț ie de tipul portret ului, artisti c, psihologic,

documentar, etc., fundalul poate să descrie starea

interioară a subiectului, statutul social, tipul de activitate

pe care o practică, o pasiune, sau manifestarea acestuia

într-o anu mită con junctu ră.

Rolul fundalului se schimbă în funcție de subiect,

fotograful alegând ceea ce ar putea contura mai binemesajul transmis.

Fundalul

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 3 5 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u

STUDIU DE CAZ - Subiectul și fundalul

Aproape orice portret reușit îi datorează o parte

din succes fundalului, și asta pentru că în această

parte de imagine regăsim uneori indicii care să ne

contureze mesajul.

În momentul în care am observ at o situație, o emoție, o

trăsătura ce merita imortalizată, nu ne trebuie decât încă

o secundă în plus pentru a verifica fundalul și pentru a ne

asigura că nu există nimic în această zonă, care ar putea

concura din punct de vedere vizual cu subiectul nostru. Știu

că acele secunde pot fi esențiale, și că vă pot costa uneori

însăși cadrul, dacă nu sun teți su ficient de r apizi, însă în timp

ne vom îmbunătății reflexele și intuiția fotografică, iar totul

va decurge mult mai natural în selectarea vizuală a cadrului.

Fundalul furnizează detalii despre timpul în care a fost captată

imaginea, despre cultura și natura subiectului, poate întregi

imaginea și poate contura mesajul.

Imaginile alăturate au ca fundal aproape aceeași clădire. În

timp ce în fotografia din stânga fundalul contribuie la ideea

de mediu ostil, clădirea contrastând cu imaginea de copil a

modelului, în imaginea din dreapta acesta are rolul de a sublinia

conceptul de cultură, arhitectura îmbinându-se frumos cu

cărțile din mâna modelului. N i k o n D 7 0

0 ( F X

) : :

1 0 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 4 0 0

© L u

i z a B o

l d e a n u






C a n o n 4 0 D (

D X

) : :

4 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 0 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

Așa cum spuneam, echilibrul static este dat de poziționarea simetrică a elementelor principale compoziționale

din cadru. Dacă privim imaginea de jos, putem remarca o poziționare simetrică a copiilor din cadru ce ne oferă

o compoziție echilibrată, mai ales pentru că aceștia sunt poziționați într-un triunghi cu baza în jos. Faptul că

fetele din cadru sunt gemene, accentuează și mai mult acest tip de echilibru.

Imaginea din dreapta însă, oferă un cu totul alt fel de echilibru. Partea din stânga este cu siguranță mult mai atractivă

pentru ochi și prezența personajului în acest loc atrage privirea, cu toate astea însă, cadrul este echilibrat prin faptul că,

în partea c ealaltă a im aginii este p oziționat tocu l ușii ce umple sp ațiul nega tiv de aici. Făr ă acest toc, fot ografia a r fi fostmult prea goală în această zonă, iar imaginea finală nu ar mai f i avut o compoziție la fel de reușită. Dovleacul din cadru

aduce și el un punct de interes, însă fiind poziiționat central, acesta nu schimbă cu nimic dinamica celorlalte elemente.

STUDIU DE CAZ - Diferența dintre echilibrul static și cel dinamic

N i k o nD 7 0 0 ( F X ) : : 1 2 2 m

m : : f / 4 : : 1 / 2 0 0 s : : I S O 4 0 0 : : N e p a l © L u i z aB o l

d e a n u

SFAT PRACTIC E hilib i lă l l di d






Desigur că, o imagine echilibrată nu ne iese mereu din prima, uneori fiind nevoiți să încercăm mai multe

unghiuri, până când îl găsim pe cel optim. Schimbând poziția subiectului și incluzând sau eliminând anumite

elemente din cadru, vom încerca să obținem o imagine cât mai echilibrată. Metoda de a apăsa cadru după

cadru, fără a gândi foarte mult, nu este foarte utilă pentru că nu o să vă învățați să vă concentrați pe fiecare imagine

în par te și o să vă obișn uiți să faceți sute de cadre, din care vă va fi foarte greu să alegeți unul bu n.

Pregătirile pentru realizarea unui portret necesită o bună observare a elementelor ce ne-ar putea fi sau nu de folos

în echi librarea imaginii. Înainte de a pune m âna pe aparat, faceți un stu diu al textur ilor din jur, al crom aticii, c ercetaț iobiectele existente în cadru, vestimentația, perspectiva și lumina. Încercați să asociați toate aceste elemente din imagine

între ele, căuta ți simetri e, contrast , armonie și locul cel mai p otrivit pentru a poziționa subiect ul vostru în cadr u.

SFAT PRACTIC - Echilibrarea vizuală a elementelor din cadru

F u j i S 6 5 0 0 : :

1 2 m m

: : f / 3

. 6 : :

1 / 2 0 s : :

I S O 1 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

STUDIU DE CAZ - Cum echilibrăm o imagine

Dacă analizăm vizual aceste imagini, o să vedem

că, a doua, este mai bine echilibrată decât prima.

La această imagine însă, am ajuns după mai multe

încercă ri și du pă un p ic d e s tudiu asupra situației oferite de

personaj, spațiu și elementele din cadru. Am observat că

geamul din prima imagine este o pată albă supraexpusă, iar

aceasta “cântărește“ vizual mai mult decât alte elemente

din cadru, dezechilibrând întreaga imagine prin acest spațiu

negativ. Am decis să elimin această zonă din cadru, plasându-

mă diferit, așa cum se vede în a doua imagine. Chiar dacă

lumina vine din dreapta, am ales să orientez subiectul meu

spre stânga, pentru ca privirea noastră, obișnuită să citească

de la stânga la dreapta, să nu se mai oprească pe spatele

personajului și să continue frumos în imagine. Bolul cu florile

uscate își găsește și el un loc mai armonios în fața personajului

și nu în spatele acestuia. Coperta galbenă a cărții îmi atrăgea

prea mult atenția în prima imagine, așa că în a doua am hotărât

să o ascund. Poziția subiectului este și ea mai confortabilă în

această a doua imagine.

Pentru a urma un astfel de raționament, atunci când fotografiați,

trebuie să învățați să țineți cont de fiecare element din cadru. F u j i S 6 5

0 0 : :

1 2 m m

: : f / 3

. 6 : :

1 / 3 5 s : :

I S O 1 0 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

LOCAȚIA PORTRETUL DE EXTERIOR






În p aginile anterioar e a m men ționat faptul că fundalul

este o parte importantă în construirea unei imagini,

acesta făcând parte cel mai adesea dintr-o anume locație,

ce poate deveni foarte importantă pentru fotografia

noastră. Un bun portretist știe că fotografia de portret

necesită planificare, pentru a beneficia la maxim de

oportunitățile pe care ți le poate oferi o locație sau alta.

De foarte multe ori, de această locație se leagă toatecelelalte decizii ulterioare, de la tipul de lumină folosit

și până la vestimentația și poziția subiectului. O locație

aparte, sau una neobișnuită pentru privitor, poate aduce

un plus de valoare oricărui cadru și vă poate îmbunătăți

povestea.

Locația într-un astfel de portret, poate fi un mediu

antropic, urban sau rural, sau un mediu natural. În cazul

unei ședințe foto planificate, locația trebuie studiată

din timp pentru a găsi detaliile cele mai interesante și

pentru a vă pregăti vizual în minte cadrele.

Văzusem de câteva ori locația din dreapta, observând cumcade lumina în anumite momente ale zilei. Am ales modelul

cel mai potrivit pentru fotografia pe care o aveam în minte

și am planificat o ședință foto, astfel încât locația, fundalul și

lumina să contribuie la ideea fotografiei.

LOCAȚIA PORTRETUL DE EXTERIOR

Nikon D80 (DX) :: 18mm :: f/13 :: 1/250s :: ISO 500 © TV Canon 5D I I (FX) :: 94mm :: f/4 :: 1/4000s :: ISO 500 © TV

STUDIU DE CAZ - Cum găsim locația potrivită

Ce vă propunem prin acest studiu de caz, este mai degrabă un exercițiu de observare. Nu încetați să priviți prin obiectiv,

chiar dacă aparatul foto nu vă este la îndemână. Încercați să fotografiați imaginar, locurile prin care treceți. Ținând ochii

întredesc hiși, ve ți vedea că pu teți eli mina vizu al din cadrul vostru, multe el emente c are a r zădă rnici compoziția , iar acest

lucru vă poate fi de folos pentru planificarea unei ședințe ulterioare. Când observați un loc interesant, puteți să îl notați și să reveniți

într-un alt mom ent al zilei sau al an ului, împreu nă cu subiect ul ales. Dacă luăm, de exem plu, imagini le de mai jos, am descoper it locul

cu bărcile la un moment dat și după doi ani am ajuns în acest loc cu un subiect pentru o ședință foto. Este bine să fiți mereu pregătiți

să vedeți noi oportunități.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 0 0 m m

: : f / 5 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 5 0 : :

© L

u i z a B o

l d e a n u

N t






Găsirea unei locații interesante pentru a fotografia un

model în natură, este un lucru extrem de simplu uneori,

acest spațiu oferind nenumărate idei și oportunități.

Parcurile din orașe oferă un punct bun de plecare, unde

ne putem folosi de textura trunchiurilor, de coronamentul

și frunzele copacilor și de vegetația din jur, pentru un

bun fundal. Putem continua cu pădurile montane de fag învăluite în ceață , pomi fruc tiferi înf loriți, sau chiar cu o

pădure deasă de conifere, spectaculoasă mai ales iarna.

Încercaț i apoi un la n de floarea soarelui, de ma ci, gr âu

sau orice alt câmp cultivat, ce formează o locație destul

de des exploatată de către fotografi. Un râu cu formațiuni

de piatră interesante, un lac cu reflexii inedite, sau chiar

și alte elemente naturale din zona rurală, cum ar fi o

livadă sau o viță de vie, pot oferi cadre inedite.

Căutați și fenomene atmosferice interesante, cum ar f i

ceața, ploaia sau ninsoarea, care vor aduce un plus de

dramatism și atmosferă cadrului.

Când alegeți locația pentru un portret, asigurați-vă că toateelementele din cadru formează un tot unitar și întregesc

mesajul. În imaginea din dreapta, cartea, copacul și culorile

prezente, se conturează într-o imagine simplă și puternică în

același timp. Privirea subiectului și modul în care acesta ține

cartea, denotă o atașare față de cultură și față de natură în

același timp.

Natura

E la n 7 :: 50 mm :: f il m F uj i X pe ri an IS O 4 00 :: T V E la n 7 :: 50 mm :: f il m F uj i X pe ri an IS O 4 00 :: TV

STUDIU DE CAZ - Rolul naturii în fotografia de portret

Imaginile de mai jos, reprezintă o parte dintr-un proiect în centrul căruia, ca simbol, se regăsește femeia, fertilitatea și

nașterea. Apa este un simbol al fertilității, în timp ce pământul uscat reprezintă perioada de secetă și infertilitate. Pentru

a realiza lanțul simbolistic al acestui concept, am avut nevoie de diferite locații din natură. Prima imagine fiind realizată la

Vulcanii Noroioși, iar a doua pe malul Mării Negre, păstrând însă același model pentru a avea o unitate. Natura în aceste imagini a

fost un element extrem de important care, împreună cu subiectul, a constituit mai degrabă portretul unui fenomen, decât al unui

om în sine.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 3 5 m m

: : f / 3

. 5 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 4 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

PORTRETUL DE INTERIOR






La fel ca la fotografia de exterior, și în acest caz, pentru

o ședință foto planificată, locația trebuie studiată din

timp. Acest lucru este necesar pentru a reuși încadrarea

detaliilor interesante în imagine și pentru a observa

unghiurile interesante de fotografiere. O ședință foto de

interior se poate face practic oriunde, de la sufragerie și

dormitor, până la scara blocului, cafenea, sau orice altă

locație Diferența majoră dintre fotografia de exterior șicea de interior, este că afară avem mai mult spațiu, iar

păstrarea unei compoziții este uneori mai ușor de făcut

din acest motiv. În interior, putem avea foarte multe

elemente, cum ar fi liniile de la arhitectura interioară sau

articolele de mobilier, care pot fi folosite în compoziție,

dar care pot și aglomera inutil cadrul, așa că trebuie să

avem grijă la acest aspect.

Imaginea alăturată a fost realizată în sufrageria bunicii

modelului. M-a atras foarte mult tapetul de pe perete, ce

se potrivea cromatic cu rochia fetei. Am ales colțul camereiluminat de la o fereastră și am așezat o vază cu flori pe un

suport din stânga modelului, în așa fel încât să prind în cadru

doar câteva dintre acestea.

PORTRETUL DE INTERIOR

Nikon D700 (FX) :: 35mm :: f/4 :: 1/320s :: ISO 640 © LB Nikon D700 (FX) :: 40mm :: f/5 :: 1/250s :: ISO 640 © LB

STUDIU DE CAZ - Același subiect, interior diferit

În imaginile de mai jos , avem un exemplu de cum să ab ordăm un subiect, în funcție de fieca re camer ă în par te și de spa țiul

în car e se află. În stâ nga, am ale s ca și ca meră dormitor ul, ves timentația albă, draperii le și patul c ontribuind la ima ginea

diafană a subiectului. În imaginea din dreapta, am ales sufrageria, unde avem o imagine mai cochetă, în care canapeaua

aduce o valoare cromatică deosebită imaginii.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

8 2 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 1 2 5 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

TIPUL DE SUBIECT






După ce am studiat echipamentul necesar, regulile de

compoziție și lumina, este momentul să mergem mai

departe către un alt aspect, poate chiar mai solicitant,

și să descoperim care sunt subiectele în fotografia de

portret. Fie că este vorba de un copil, de o femeie, de un

bărbat sau de un bătrân, vom ajunge mereu în fața unei

dileme, ce ține de modul cum reprezentăm subiectul.

Abordarea ar trebui să fie cât mai firească și naturalăpentru vârsta personajului, să îi reprezinte statutul

social, preocupările și interesele pe care le are, sau

pur și simplu să se potrivească felul lui de a fi. Un copil

este inocent, vesel sau trist, dar poate avea uneori și o

privire sau atitudine matură. O femeie poate manifesta

gingășie, sau din contră, forță și determinare. Un bărbat

este simbolul curajului, forței și virilității, însă, în același

timp, poate manifesta multă sensibilitate. De fapt,

fiecare subiect se poate exprima în mii și mii de feluri.

În fu ncție de ti pul p ortretu lui, ar tistic sau do cumentar,

de familie sau de vacanț ă, portret singular sau de grup,

este important să facem un studiu asupra fiecăruisubiect în parte.

În aceas tă imagin e, avem u n perso naj mascu lin, iar pentru a -i

contura personalitatea am pus accent pe încruntarea frunții,

privirea directă și cămașa descheiată la doi nasturi.

TIPUL DE SUBIECT

Fuj i S6500 : : 16mm :: f /3 .2 :: 1/ 200s : : I SO 100 © TV Fuj i S6500 :: 12mm : : f / 3. 6 : : 1/200s :: ISO 100 © TV

STUDIU DE CAZ - Același model, imagini diferite

După cum spuneam, un personaj se poate deschide în fața aparatului în multe feluri. Un exercițiu foarte bun pentru portret,

este să prezentăm imaginea aceluiași subiect în ipostaze diferite. Fotografiile de mai jos au fost realizate cu același subiect,

în aceea și zi.

În prima, personaj ul se a flă în casa l ui, într-o ipostază diafană și într-un mediu ca ld și l iniștit. Î n a dou a imagin e, acela și pers onaj își

dezvăluie o altă latură, dominată de spirit de aventură, determinare și libertate. Chiar dacă sunt manifestări foarte diferite, ele sunt

înglobate în p ersonalit atea s ubiecului, acesta păstrân du-și în am bele c azuri naturalețe a. Înc ercați să s tudiați personaj ele v oastre,

folosind această metodă, și comparați elementele firești din imaginile obținute.

C a n o n 5 D

( F

X )

: : 5 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 3 2 0 s : :

I S O 2 0 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

COPILUL






Pentru a fotografia un copil în toată naturalețea și

spontaneitatea lui, este necesar să empatizăm și noi cu

spiritul lui jucăuș. Pentru a fotografia un copil trebuie să

te simți un copil. Nu este neapărat necesar să folosim

lumini auxiliare de studio, decât în cazuri mai speciale,

pentru că, de fapt, cele mai frumoase și naturale

imagini cu copii, sunt cele autentice de la locul de joacă,

indiferent care ar fi acesta. Copiilor nu trebuie să le spuicum să pozeze, pentru că de multe ori oricum nu stau

într-un loc, a șa că trebu ie să te adap tezi din mers . Copiii

nu au probleme de siguranță proprie și nu își vor face

niciodată griji că au nasul prea mare sau că au burtică,

cu toate astea însă, este necesar să le câștigi încrederea,

iar asta o poți face cel mai ușor dacă te comporți ca ei.

Uneori avem nevoie de mai mult timp, până când copilul

se va obișnui și va accepta prezența aparatului de

fotografiat. Dacă subiectul nostru fuge de aparat, trebuie

să ne revizuim abordarea și să încercăm să descoperim

ce anume ne va permite să intrăm în mediul lui.

Pentru imaginea din dreapta, am amenajat mini studioul

meu improvizat cu lumină naturală, pentru o ședință fotocu această fetiță. Am adus multe jucării pentru a-i capta

interesul, însă ea a fost atrasă de acordeonul vechi, pierdut

prin recuzita dintr-un colț al camerei. Fetiței îi plăcea muzica

așa că și-a ales singură obiectul preferat, ce îi era mai

aproape de suflet. Desigur că am lăsat-o, pentru că am vrut o

imagine cât mai apropiată de starea ei de spirit.

COPILUL

Zenit :: 50mm :: f/2.8 :: f i lm Fuji Xperia ISO 400 © TV Fuji S6500 :: 12mm :: f/3.2 :: 1/10s :: ISO 400 © TV

SFAT PRACTIC - Ședința foto

Cea mai simplă și încununată de succes metodă de a fotografia un copil, este cu siguranță abordarea acestuia la locul de

joacă, unde î i putem permite să fa că ce își do rește, fără a inter veni î n manif estarea lui fi rească. Evitați să î i dați indicații

sau sa îl întrerupeți din activitatea lui. Prezentați aparatul de fotografiat ca pe o parte secundară a jocului, ce nu trebuie

percepută ca o atracție în sine. O să încurajați astfel spontaneitatea. Terenurile de joacă, cum sunt cele din parcuri, sunt perfecte

pentru o ședință foto, mai ales dacă sunt generoase în atracții, însă nu uitați că abilitatea copiilor de a găsi obiecte de joacă este

foarte mare, așa că nu trebuie decât să îi lăsați să o facă.

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

2 9 m m

: : f / 4

: : 1

/ 4 0 s : :

I S O 8 0 0

© T

a t i a n a V

o l o n t i r

Fundalul Culoarea V o

l o n t i r






În cazul în care fundalul este pre a încăr cat, și nu pute m

muta copilul în altă zonă mai puțin aglomerată, este de

preferat să schimăm unghiul din care fotografiem, să ne

apropiem mai mult de subiect pentru a avea mai puțin

fundal, sau să utilizăm un teleobiectiv cu o distanță

focală mai lungă, ce va genera un câmp de profunzime

mai redus. Nu uitați că teleobiectivele pot fi mai lente

la focalizare, asta dacă nu sunt dintr-o gamă maiperformantă, așa că trebuie să fiți atenți la claritatea

subiectului mai ales când acesta se mișcă foarte mult.

Fotografierea copiilor este un exercițiu bun pentru

orice fotograf, și asta pentru că trebuie să învățam să

luăm decizii rapid, în ceea ce privește compoziția, și să

declanșăm intuitiv, pentru a nu pierde momentul decisiv.

Cromatica joacă un rol foarte important în acest tip de

fotografie, așa că este bine să căutați culori aprinse, vii

și contrastante. Atât hainele, cât și fundalul, trebuie

să creeze un mediu cromatic care să pună în evidență

subiectul nostru. Este bine să evităm culorile sumbre

sau pe cele care sunt asemănătoare cu fundalul. Prin

culoare, atribuim cadrului vivacitatea și optimismul

necesar pentru a contura spiritul ludic al copilului.

Imaginile din dreapta sunt pline de culoare și ne oferă un

contrast viu. Sunt realizate pe un teren de joacă, într-un

mediu cu o cromatică foarte placută, ce a pus în evidență

subiectul. Hăinuțele copiilor pot fi și ele importante, pentru

că de obicei sunt viu colorate și contrastează cu mediul în

care se regăsesc copiii.

Fundalul Culoarea


STUDIU DE CAZ - Fundalul

În imagin ile alătur ate obser văm dif erența di ntre un fundal ag lomerat și unul mai simpl u și mai curat. M ai întâi am real izat

imaginea din stânga, unde liniile din fundal distrag atenția de la subiect. Am început să comunic cu cei doi copii și amașteptam momentul în care s-au mutat, în timp ce se jucau, pe un fundal care să nu includă alte elemente deranjante.

C a n o n 5 D I I

( F X

) : :

2 0 0 m m

: : f / 4

: : 1

/ 3 2 0 s : :

I S O 1 2 5 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

5 0 m m

: : f / 1

. 8 : :

1 / 1 0 0 0 s : :

I S O 2 0 0

© T

a t i a n a V

FEMEIA






Indiferent de tipul de fotografie, o ocazie specială, imagini

de portofoliu sau orice altceva, pentru a avea o ședință

foto reușită, trebuie să îi inducem femeii fotografiate

o stare de bine și să o facem să se simtă confortabil.

În fe lul a cesta, nu va f i cris pată în f ața camerei și vom

putea surprinde o prezență cât mai firească și naturală.

Pentru a reuși acest lucru, trebuie să vorbim continuu

cu modelul și să îl implicăm în ședința foto. Va trebui să îi dăm in dicații c um să se a șeze, cum să î și miște bă rbia,

mâinile sau corpul. Din când în când, trebuie să îi arătăm

fotografiile realizate, acesta fiind cel mai bun mod de a

face subiectul să înțeleagă exact ce vă doriți. Nu ezitați

să îi faceți un compliment, atunci când simțiți că îi stă

bine părul, o anumită haină sau un anumit zâmbet.

Fiecare subiect este special și deosebit, și poate arăta

frumos într-o anumită lumină, într-un anumit moment

cu o anume stare de spirit, într-o anumită poziție,

schițând un anumit zâmbet sau stare de melancolie.

Dacă nu sunteți mulțumiți de cadrul realizat, înseamnă

că undeva nu ați muncit îndeajuns, fie că este vorba de

tehnică sau de emoția transmisă.

În imagin ea din dre apta, de și hainele erau pu țin cam

călduroase pentru acea perioadă, am observat că

personajului îi vin foarte bine și că se simte confortabil

în ele, v enindu-i în acelaș i timp foa rte fir esc să schițeze o

atitudine cochetă și naturală. Așadar am lăsat modelul să se

simtă bine în hainele respective și l-am fotografiat ca atare.

FEMEIA

C a n o n 5 D

( F

X )

: : 1 3 5 m m

: : f / 4

: : 1

/ 6 4 0 s : :

I S O 2 5 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

SFAT PRACTIC - Cum începem ședința foto

De obicei, femeile sunt mult mai deschise către o

ședință foto decât bărbații, în majoritatea cazurilor

fiind chiar încântate de ideea de a poza. Din acest

motiv, putem mult mai ușor să le sugerăm idei ce țin de locație,

recuzită, haine, poziție, gestică sau privire.

O conversație plăcută și un ceai ar putea fi un început minunat,

în care se vor împărtă și unele idei, se va discuta despre

pasiunile subeictului, despre ocupații și interese. Această

discuție va facilita o apropiere și o împrietenire, uneori extrem

de importantă pentru obținerea unei imagini cât mai naturale

și sincere. În timpul conversației vom căuta, prin intermediul

obiectivului, locul în care să așezăm modelul, lumina necesară,

vom stabili elementele cromatice dominante, recuzita și

compoziția. Câteva cadre, realizate fără model, sunt utile atât

pentru a vedea cum se așează elementele în compoziție, cât

și pentru a da posibilitatea acestuia să se poată obișnui cu

declanșarea aparatului.

Arătați constant modelului imaginile obținute, pentru a ține

activă cooperarea și pentru a-i susține entuziasmul față de

ședință foto. C a n o n 5 D ( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 2 : :

1 / 3 2 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

Abordarea fotografică a femeilor






Fotografia de portret, în care avem ca subiect femeia,

se bazează extrem de mult, pe cum privim și înțelegem

acest tip de subiect în general. Este vital să înțelegem

modelul, să empatizăm cu el și să îi câștigăm încrederea.

Actul fotografic, când vine vorba despre abordarea

femeilor, este 90% psihologie și doar 10% tehnică

fotografică. Este important să acordăm atenție oricărei“probleme”, reale sau nu, pe care subiectul susține că

o are (aici nu luăm în calcul modele profesioniste) și să

empatizăm cu ele, făcându-le să se simtă confortabil.

Poziționarea subiectului, în func ție de corpul acestuia,

constituie un element cheie în realizarea unui portret

reușit. Trebuie să ne mișcăm în jurul subiectului și să

îi cerem să își miște picioarele, brațele, gâtul, corpul,

în fu ncție de lumi na exi stentă și de compoziția pe ca re

o dorim. Este de preferat să începem ședința foto cu

o poziție ușoară, în care modelul se simte confortabil.

Rugați-vă subiectul să se uite peste umar și o să vedeți

că puteți avea o perspectivă diferită. Încercați și cu

privirea în sus sau în jos, pentru că fiecare modificarede acest fel, vă va putea aduce un cadru diferit.

Secretul în fotografia ce are femeie ca subiect, este cu

siguranță comunicarea. Cu cât comunicăm mai mult și mai

bine cu modelul, și cu cât îi respectăm dorințele, cu atât vom

avea imagini mai naturale și mai intereante.

Abordarea fotografică a femeilor

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 2

. 2 : :

1 / 1 0 0 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

SCHIȚE DE POZIȚII ȘI GESTURI

În tabelul alăturat , sunt câteva exemple de poziții

fotografice, pe care le puteți aborda cu diferite

modele. Bineînțeles că, acestea nu sunt singureleabordări existente, însă, plecând de la ele, puteți să vă lăsați

purtați de valul creativității.

Este indicat ca, atunci când vreți să realizați o ședință foto cu

un model mai neexperimentat, să vă uitați împreună pe acest

tabel și să discutați care dintre poziții ar avantaja modelul și în

care dintre situații s-ar simți mai comfortabil. Este o metodă

bună pentru a stabili o oarecare încredere și siguranță între

model și fotograf, evitând astfel anumite momente jenante ce

ar putea apărea pe parcurs.

De reținut, este faptul că acest tabel nu ne va ajuta în fotografia

documentară sau de călătorie, unde nu prea putem să ajustăm

poziția subiectului. Cu toate astea însă, studiind anumite pozițiiși gesturi, vom putea să vedem mai ușor anumite momente

și să înțelegem mai bine geometria umană, chiar și în aceste

genuri de fotografie.© Maria Mîțu






În această imagine, avem un perso

cadru ce se remarcă mai ales prin c

Postura modelului este una care îi

confort și relaxare.

Canon 5D II (FX) :: 126mm :: f/4 :: 1/

PORTRETUL DE GRUP






Indiferent că vorbim despre o imagine formală sau nu,

fotografia de grup este foarte populară la petreceri,

evenimente sau zile de naștere. În abordarea unui grup

tind să apară mereu aceleași probleme, cineva se uită în

altă parte sau clipește, zâmbesc doar anumite persoane,

unii dintre participanți își exteriorizează problemele

exact în timpul declanșării, sau pur și simplu nu intră tot

grupul în cadru.

Atunci când lucrăm cu un număr mare de oameni, nu

vom putea controla fiecare persoană în parte, așa că

abordarea poate deveni mai dificilă. În astfel de situații,

pentru a putea avea o compoziție mai bună, dacă grupul

este mai mare de 6-7 persoane, va trebui să îl fotografiem

stând în picioare. Majoritatea imaginilor de acest gen

sunt formale, însă dacă este vorba de o familie mai

mare, sau de un grup de prieteni, putem încerca ceva

mai atipic, spre exemplu, putem să îi rugăm să sară, sau

să alerge într-o singură direcție, poziționându-ne în așa

fel încât să putem capta întregul grup. Un alt sfat ar fi să

faceți mai multe fotografii aceluiași cadru, pentru a nu

avea în imagine persoane cu ochii închiși.

Pentru grupuri mai mari va trebui să folosim obiective

superangulare pentru a încăpea tot grupul în cadru.

Dacă avem posibilitatea, putem fotografia de sus în jos,

pentru a avea o perspectivă cât mai interesantă și mai

atractivă.

PORTR TU GRUP

Canon 5D (FX) :: 135mm :: f/4 :: 1/320s :: ISO 100 © TV Canon 5D (FX) :: 104mm :: f/4 :: 1/320s :: ISO 100 © TV

STUDIU DE CAZ - Momentul declanșării

De obicei, în fotografiile de grup, vom avea dificultăți în a surprinde acel moment perfect, în care toată lumea este pregătită

pentru imagine. Atunci când în cadru este prezent și un animal de companie, lucrurile se complică și mai mult, acesta fiind

mai greu de controlat. Totul trebuie să înceapă de la o aranjare generală a subiectelor în cadru, iar apoi trebuie să încercăm

să captăm atenția animalului. Este important ca oamenii să fie pregătiți, ca atunci când animalul este gata, să fie și ei gata. Normalcă trebuie să facem mai multe cadre la rând, pentru a ne asigura că măcar unul dintre ele este reușit. Nu este tocmai ușor, însă, cu

ceva perseverență, o să prindeți și momentul perfect.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 8 5 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 1 6 0

© L

u i z

a B o

l d e a n u

TEMA 05






Pentru această temă vă propunem două experimente,

în care să aplic ați cel e învăț ate.

EXPERIMENT 01

Cautați în arhiva proprie, sau realizați cinci imagini cu

tipurile de subiecte studiate: copil, femeie, bărbat și grup.

Încercaț i să observa ți c um se schimbă abordarea de l aun caz la altul și pe ce detalii veți pune accent în fiecare

dintre imagini. Încercați să studiați gestica, atitudinea,

vestimentația etc. Vă rugăm să însoțiți fotografiile și de

un text explicativ acolo unde este nevoie.

EXPERIMENT 02

Folosind sfaturile și indicațiile din această lecție,

încercaț i să realiza ți cinci fotografii în care să fie vizibil e

următoarele caracteristici: importanța fundalului sau a

locației în fotografia de interior și de ex terior, dominanța,

emoția și echilibrul vizual al elementelor din cadru.

Cele mai reușite imagini cu aceste experimente trebuie

să le încărcaţi în meniul de TEMĂ aferent lecției. După



În imagin ea alătur ată, toa te elemente le se îmb ină plăc ut

pentru a sublinia grația personajelor fotografiate. Am ales

ca și locație un foișor vechi și am așteptat ca soarele să

coboare îndeajuns de mult pentru a ajunge pe subiecte. Am

discutat înainte cu modelele și le-am propus o imagine din

care să reiasă relația lor de prietenie, colegialitate, dar și cea

formată ca și parteneri de dans.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 7 m m

: : f / 4

. 5 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 2 0 0 : :

© L

u i z a B o

l d e a n u

B r o n i c aZ e nz a : : 8 0 m m : : f / 2 . 8 : : f i l m F o m a p a n I S O

4 0 0 © T V

Abordarea subiectului


Pentru primul experiment încercați să lucrați cupersoane apropiate, cărora le știți în mare parte

personalitatea, trăsăturile feței, gestica și felul de a se

îmbrăca . De asemenea , puteți înc erca loca ții diferite c u același

subiect, pentru a putea observa cum se schimbă abordarea.

Pentru experimentul al doilea, folosiți-vă de toată informația

care s-a studiat în acest capitol. Încercați să rezolvați tema

nu neapărat pas cu pas, ci mai degrabă faceți o combinație

creativă între toate detaliile menționate.

Nu vă limitați la punctele pe care trebuie să le atingeți prin

temă, ci mai degrabă lăsați imaginația, creativitatea, intuiția

și spiritul inventiv să lucreze pentru voi la maxim. Fiți cât se

poate de liberi în exprimarea voastră vizuală.





PORTRETUL ARTISTIC

ROLUL FOTOGRAFULUI ȘI ABORDAREA MODELULUI :: ROLUL SUBIECTULUI ȘI AL PRIVITORULUI :: SFATURI PENTRU EDITARE


INTRODUCERE



www.photolife.ro | OAMPORTRETUL ARTISTIC

“O fotografie excepţională ţine de adâncimea

sentimentului, nu de cea a câmpului focalizat.” - Peter

Adams

Apariția fotografiei a declanșat temerea că timpul

picturii a luat sfârșit, cu toate că, la început, se spunea

că fotografia reprezintă enorm pentru știință, însă

este o mare limitare în ceea ce privește arta. Cu toate

acestea, fotografia și-a câștigat, încetul cu încetul,

locul binemeritat între arte. Fotografia artistică implică

emoție și trăire, atât pentru fotograf cât și pentru model

și este rezultatul procesului de analiză al artistului

asupra realității, pe care o reprezintă într-un mod unic

și o transpune în eternitate. Specificitatea fotografiei

artistice constă în faptul că ea înțelege realitatea, dar,

în acela și timp, c reează o lume nouă , ficti vă.

Fotografia artistică este de fapt o imagine generică a

vieții unei persoane, căreia, cu ajutorul creativității, i se

dă un plus de valoare. Imaginea în sine devine artă, nu

pentru că denaturează realitatea, ci pentru că autorul

se străduie să transmită privitorului ceea ce simte el,

încercâ nd să îl tranpun ă pe ace sta în lu mea pe c are și-o

imaginează.

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

1 7 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 5 0 s : :

I S O 6 4 0

© T

a t i a n a

V o

l o n t i r

STUDIU DE CAZ - Creativitatea și soluțiile tehnice

Evenimentele reale, chiar și fără vreo prelucrare

suplimentară, se pot transpune din sfera realității în

sfera artistică în câteva moduri, acestea fiind: modul

de a privi personajul; modul emoțional de a aborda personajul

și modul de a portretiza o stare, un simbol, un concept sau o

idee, folosind personajul.

În prima e tapă ne gâ ndim la un ghiul din ca re privi m subiectu l,

în timp ce înca drarea și com poziția urmează a fi definite prin

criterii tehnice și estetice. Complexitatea crește pe măsură

ce imortalizăm o anumită stare sau un sentiment, chiar dacă

aceasta este proprie personajului, sau dacă este interpretată

de către fotograf.

Imaginea din stânga reprezintă o stare de tristețe și durere, însă

în acela și timp, î n spatele ei se poa te ascund e furia ș i agonia.

În spatele clipei s urprinse de fotogr af, privitor ul poate regăsi

o multitudine de realități posibile. În imaginea din dreapta,

personajul are rolul de a reda un simbol și un concept, așa cum

a fost el gîndit de către fotograf. Privitorul caută mai degrabă

descifrarea simbolului decât realitatea personajului din acest

context. F u j i S 6 5 0 0 : :

2 1 m m

: : f / 5 : :

1 / 1 2 5 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

ELEMENTELE FOTOGRAFIEI DE PORTRET






Canon 5D (FX) :: 50mm :: f/1.8 :: 1/200s :: ISO 500 © TV Canon 5D (FX) :: 50mm :: f/3.5 :: 1/40s :: ISO 800 © TV

STUDIU DE CAZ - Starea subiectului

Imaginile de mai jos reprezintă o metodă de a studia starea dominantă a subiectului la un moment dat. Am încercat astfel,

prin acest studiu, să înțeleg dacă un context anume și o imagine propusă de mine, va direcționa modelul către o manifestare

diferită de a poza. Prima imagine a subiectului este una clasică, cu privirea în obiectiv și cu o gestică feminină. Privirea

îi manifestă o stare de melancolie profundă. În următoar ea imagine, am schimbat abordar ea, oferind subiectulu i o vestimet ație

colorată, mult mai lejeră și o atitudine degajată. Cu toate acestea însă, aceeași stare de melancolie se simte chiar și în acest context.

Starea pe care o manifestă subiectul la o ședință foto, indiferent că îi schimbăm decorul și contextul, fără ca fotograful să intervinăcu sugestii legate de un anume rol, este felul cel mai firesc al modelului de a poza în acel moment.

Pentru a exista, portretul are nevoie de trei elemente:

subiect, fotograf și privitor. Astfel, imaginea devine

rezultatul unui triplu egoism firesc, care, într-un final,

va genera înțelesul și descifrarea imaginii în sine.

Subiectul

Orice model tinde întotdeauna să arate într-un anumit

fel în fotografie, fie că acest lucru vine din dorința de

a-și exterioriza prezența sa fizică înspre lumea din jur

prin imagine, fie pentru a-și exterioriza trăirile. În același

timp, subiectul va oscila între manifestarea felului în

care vrea să se prezinte privitorului sau o afișare a ceea

ce este el de fapt. Pentru a crea un mediu confortabil și

o imagine cât mai firească personajului său, fotograful

va trebui să intuiască către care dintre cele două direcții

se va orienta subiectul.

În por tretul fine ar t regizat vom încerca să influențăm

modelul să meargă în direcția dată de noi. Cu toate astea

însă, c hiar dac ă alegem cu ce s ă se imbr ace, îi alegem

locația și îi sugerăm starea pe care o dorim, în momentul

fotografierii, când terminăm de dat îndrumările, trebuie să îl

lăsam să intre în pielea personajului și să se indentifice cu el.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 0 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

u i z

a B o

l d e a n u






În această imagi ne, subiectul este par

lui interioară, iar gestica, ce sugereaz

invită privitorul să asculte neconten

vine parcă perceptibil dinspre gramo

D700 (FX) :: 200mm :: f/2.8 :: 1/250

Abordarea modelului Discuția preliminară






SFAT PRACTIC - Etica în fotografia fine art

Fiecare artist are propria viziune artistică, iar fotografii nu fac excepție, aceștia interpretând ceea ce văd într-o mulțime de

feluri. Alegerea distanței focale și a câmpului de profunzime, poate modifica relația dintre subiecte, sau dintre acestea și

fundal, însă și mai important, poate modifica realitatea în sine. Deși uneori se crede greșit acest lucru, fotografia nu este

o reprezentare fidelă a realității, iar alegerile pe care le facem pot cântări mai mult sau mai puțin în această balanță. Decizia de a

realiza o imagine ține de preferințele personale, de estetică, de unele prejudecății, sau chiar de filozofia de viață și trăirile interioare

ale fotografului. Cu toate astea însă, anumite principii etice trebuie respectate atunci când alegem să fotografiem un om și să îi

alterăm uneori personalitatea prin imaginea creată.

Etica este constituită dintr-un set de pricipii și valori morale, care, cel puțin în teorie, diferențiază binele de rău. Normal că, intrând

în acest jo c, este une ori foar te greu să f acem o difer ențiere și o s eparare f oarte ex actă într e ceea ce es te bine să foto grafiem ș i ceea

ce nu este bine, acest lucru fiind poate mai bine reprezentat în fotografia documentară despre care o să disutăm în lecția următoare.

Cu toate astea însă, chiar dacă barierele eticii par să fie mai permisive, chiar și în fotografia artistică ar trebui să ținem cont de câteva

aspecte. Primul dintre ele ține de modalitatea în care alegem să portretizăm subiectul. Este recomandat ca, înainte de a realiza o

ședință foto sau un întreg concept, să discutăm și să lămurim în detaliu toate aspectele legate de imaginea subiectului și cum va

fi aceasta reprezentată. Cu cât modelul știe mai bine la ce se înhamă pe parcursul proiectului, cu atât va fi mai simplu de lucrat cu

acesta. De asemenea, un portretist trebuie să fie suficient de deschis, pentru a putea să primească orice fel de informație care vine

din trăirile și lumea interioară a subiectului, evitând cu orice preț să cadă în capcana prejudecăților și a prezumțiilor.

Un alt aspect de care trebuie să ținem cont, chiar dacă nu există anumite principii etice în acest caz, așa cum o să vedem la fotografia

documentară, este ca fotografiile noastre să fie editate și prelucrate astfel încât să fie estetice vizual și să nu cadă în extrema

banalului. Încercați să evitați clișeele și să fiți cât mai creativi pentru a vă pune în valoare subiectul.

Înainte de a include în joc tehnica , fotograful trebuie

să își formeze o idee despre ce ar trebui să surprindă

și cum să descopere trăsăturile și particularitățile lumii

interioare a subiectului. Acest lucru devine posibil prin

mai multe metode în funcție de modul preferat de

abordare a fiecărui fotograf în parte.

Sentimentul de relaxare, transmis de fotografia alăturată,

este dat atât de atitudinea modelului, cât și de elementele

componente ale imaginii. Atitudinea fetei nu este una

forțată, deoarece, înaintea ședinței foto, am discutat exact

ce așteptări avem una de la cealaltă, drept urmare a rezultat

o imagine ce exprimă degajare, destindere și confort.

Înainte de a începe ședinț a foto, se recomandă o discuție

cu modelul într-un mediu cât mai relaxant pentru el.

Fotograful trebuie să îi înțeleagă trăsăturile de caracter

și felul de a se exprima, trebuie să îi asculte vocea, sa îi

studieze gesturile și să îl ajute să se deschidă, până când

va obține o imagine pe care o va considera sinceră și

evocativă pentru viziunea lui asupra subiectului.

Modelul trebuie să se simtă confortabil în deschiderea

sa către fotograf, iar din această cauză, o mare parte

din munca de fotograf portretist presupune cunoștințe

despre psihologie, comunicare și descifrarea limbajului

gesturilor și al corpului.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

3 5 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 8 0 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u

ROLUL SUBIECTULUI






Expresivitatea unui om vine atât din gândurile și trăirile

sale interioare de moment, dar și din experiențele

ce i-au conturat de-a lungul timpului personalitatea.

Trăirile unui om de-a lungul vieții, se vor imprima pe

chip prin riduri de expresie, cearcăne, privire sau păr

cărunt. Poziția corpului va fi mai degrabă o manifestare

a stărilor lui de moment și o adaptare a stării interioare

la mediul în care se află. Prin fotografie, se poate realiza

un studiu de imagine asupra acestor două aspecte.

Portretele de prim-plan ne vor apropia de chipul

personajului, iar prin ele fotograful va contura un studiu

anatomic al feței, urmărind efectul trăirilor interioare

dominante ale personajului asupra trăsăturilor

fizionomice ale acestuia. Un astfel de portret, pentru a

pune cât mai mult accent pe detaliile de expresivitate,

se va realiza de obicei pe un fundal închis, fără alte

elemente ce ar putea distrage atenția privitorului de la

chipul subiectului. În acest caz, privitorul urmează exact

drumul fotografului, căutând să analizeze particularități

specifice de expresie facială și trăsături fizice individuale

ale personajului. Acest gen de portret artistic va imprima

adânc chipul subiectului în memoria privitorului. În

acest tip de abordare putem include și mâinile, ele

reprezentând o expresivitate la fel de mare ca și fața.

Prin portretele de plan întreg, fotograful va studia în

general manifestarea stărilor interioare de moment și

adaptarea acestora la un mediu dat. Privitorul va căuta

gestica corporală a personajului și va intui expresivitatea

mișcărilor, chiar dacă fotografia în sine este o manifestare

vizuală statică.

C a n o n 5 D ( F X

) : :

8 7 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 5 0 s : :

I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V

o l o n t i r

E l a n 7 : : 5 0 m m : : f / 4 : : I l f o r s D e l t a I S O 4 0 0 © T V

STUDIU DE CAZ - Portretul de expresie și portretul dintr-un anumit context

În imaginea alăturat ă, ochiul nostru se îndreaptă către

forma feței personajului. Acesta, ca și trăsături generale,manifestă forme ascuțite și buze subțiri, sprâncene

alungite și o formă a ochilor ce poate fi intuită, chiar dacă privirea

îi este în jos. Ca și priv itori, suntem ten tați să îi studiem c hipul ca și

exercițiu de fizionomie, iar uneori vom merge mai departe pentru

a găsi o asemănare, în amintirile noastre, cu o altă persoană. Mai

putem și să îl plasăm în memorie printr-o asociere contrastantă cu

cea a unei persoane, ce ar putea avea trăsături oarecum complet

diferite. Prin acest studiu vom încerca să îi deducem trăsăturile

generale de caracter și vom fi tentați să îi atribuim o anumită

personalitate, prin prisma trăsăturilor fizionomice.

În imaginea din dreapta, în schimb, vom căuta să studiem

personalitatea subiectului prin mișcarea pe care o manifestă,

dincolo de momentul surprins în fotografie. Vom atribui înimaginația noastră o gestică ulterioară subiectului și îi vom studia

trăirile de moment.

Privirea






Ochii în fotografia de portret sunt ca o ușă imaginară,

prin care privitorul are acces către lumea interioară a

subiectului. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, vom

descrie cum se schimbă percepția privitorului asupra

senzației sale de comunicare cu subiectul, pornind de la

privirea acestuia surprinsa de către fotograf.

Privirea în obiectiv

Contactul dintre subiect și fotograf, prin intermediul

privirii directe, este urmat și de contactul dintre privitor

și fotografie, datorat aceleiași priviri. Dacă în momentul

declanșării modelul a conștientizat prezența aparatului

de fotografiat și a reacționat, atunci și privitorului i se

creează senzația unei comunicări directe cu modelul.

În multe portret e, privirea modelului este orientat ă

către obiectiv, iar în acest caz persoana din imagine se

adresează direct privitorului, acesta din urmă ajungând

să extindă imaginar spațiul cadrului către spațiul său.

Pentru stabilirea acestui contact, nu este suficient ca

modelul doar să se uite în obiectiv gândindu-se la ceva

personal. Este necesară, mai degrabă, o comunicare cu

privitorul imaginar, pentru că, doar în acest fel, acesta va

avea senzația că este implicat cu adevărat în fotografie.

Această metodă de abordare a fost pe larg aplicată încă

de la începuturile fotografiei, când a fost descoperită

pentru prima dată magia contactului cu aparatul foto.

Z e n i t : :

5 0 m

m : :

f / 2

. 8 : :

f i l m I l f o

r d D e

l t a I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

STUDIU DE CAZ - Privirea subiectului

Privirea personajului ne va indica adesea dacă

privitorul are sau nu o anumită prezență în imagine,

alături de subiect. Cum se simte acest lucru? Atunci

când personajul se uită direct în obiectiv, lentila și fotografulsunt ca o ușă deschisă, prin care privitorul va avea senzația că

el este de fapt cel privit și că subiectul i se adresează direct lui.

Este o acțiune ce are loc la nivel imaginar din ambele sensuri,

spectatorul privește imaginea iar subiectul caută privirea

acestuia. Privirea permite ca spectatorul să fie direct implicat

în poves te și, pen tru o cl ipă, să devină in terlocuto r.

În imagi nea din dreapta, subiectul este co nștient d e faptul că

ne uităm la el, mai mult, el insistă să transformăm momentul

într-o staționar e imaginar ă de o durată mai lungă, pentru o

comunicare fictivă. În imaginea din stânga, privirea subiectului,

orientată ușor în urmă, ne îndeamnă să îl urmăm. La nivel

empatic se construiește o legătură puternică între privitor și

personaj. Măiestria fotografului constă în abilitatea acestuiade a include într-o clipă surprinsă, un timp imaginar cât mai

lungă de comunicare între subiect și privitor. Z e n i t : : 5

0 m m

: : f / 2

. 8 : :

f i l m I l f o

r d D e

l t a I S O 4 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r






Privirea subiectului, din această imagine, ne indică

momentul în care acesta tocmai și-a surprins privitorul,

oarecum neașteptându-se la prezența lui.

Canon 5D (FX) :: 50mm :: f/3.5 :: 1/80s :: ISO 640 © TV

TEMA 06Portretul artistic







în care să aplic ați cel e învăț ate.

EXPERIMENT 01

Realizați câteva imagini, în care să studiați privirea

subiectului, gestica și poziția corpului. Încercați să

ajungeți la un rezultat care, după părerea voastră,

determină un contact intens între privitor și subiect.

Încercaț i s ă s tabiliți prezența privitoru lui în cadru prin

expresia subiectului.

EXPERIMENT 02

Dacă ar fi să vă fotografiați imaginar, ce rol vă veți atribui

pentru a descrie o anumită stare? Încercați să realizați

un autoportret, sau un portret în care să interveniți

ca “fotograf regizor” și atribuiți personajului vostru un

rol. Încercați să descrieți prin portret o anumită stare, o

idee, un concept sau un simbol.





Gestica micului personaj, din imaginea din dreapta, este ușor

stângace din cauza naivității cu care încerca să cocheteze

asemeni unei femei mature. Însă, pentru personalitatea lui

de copil, acesta este un mod firesc de manifestare.

C a n o n 4 0 D

( D X

) : :

2 8 m m

: : f / 4

: : 1

/ 6 0 s : :

I S O 5 0 0

© T

a t i a n a V o

l o n t i r

Portretul artistic

C a n o n 5 D I I ( F X ) : : 5 0 m m : : f / 3 .2 : : 1 / 1 0 0 s : : I S O

6 4 0 © T V


Pentru primul experiment puteți realiza atât portrete

de expresie, cât și portrete de plan întreg. Încercați să

argumentați vizual, prin eliminarea spațiului sau a detaliilor

redundante din cadru, de ce ați ales să realizați un portret de

expresie sau unul care să spună o poveste într-un context. Pentru

experimentul al doilea alegeți un personaj căruia îi puteți relata

cu ușurință ideile voastre și care să fie deschis să prezinte vizual

mesajul ales de voi.

Pentru ambele experimente, detaliile de compoziție și cromatică,

studiate în lecțiile anterioare, trebuie valorificate la maxim.

Încercați să adunați t ot ce ați învă țat până a cum, în câ teva imagin i

bine gândite, care să prezinte o anumită valoare emoțională, atât

pentru voi ca și fotografi cât și pentru noi ca privitori.

În ca zul po rtretulu i ar tistic și im plicit în re zolvarea acestei teme,

ne interesează viziunea fotografului asupra subiectului său, pentru

că la baza acestei viziuni stau convingerile și experiențele lui.






Atmosfera din acest cadru este dată atât de cromatică și

încadrar e, cât și de privirea sub iectului. A fost o provo care

să găsim unghiul din care modelul să privească în obiectiv,

dat fiind faptul că el nu se vedea în oglindă.

D700 (FX) :: 155mm :: f/2.8 :: 1/200s :: ISO 1600 © LB





OAMENII ÎN FOTOGRAFIA DOCUMENTARĂ

FOTOJURNALISMUL :: FOTOGRAFIA DE STRADĂ :: FOTOGRAFIA DOCUMENTARĂ :: ABORDAREA SUBIECTULUI :: CAPTURAREA MIȘCĂRII


INTRODUCERE



www.photolife.ro | OAMOAMENII ÎN FOTOGRAFIA DOCUMENTARĂ

“A vedea nu este îndeajuns, trebuie să simți ceea ce

fotografiezi.” - Andre Kertesz

Oamenii se pot regăsi în foarte multe tipuri de fotografie,

însă dintre toate acestea , doar câteva ne oferă informații

asupra lumii în care trăim. Fotojurnalismul, fotografia de

stradă și fotografia documentară, ne permit cunoașterea

altor culturi și civilizații, ne țin la curent cu ultimele știri

din lumea întreagă și ne arată lumea în care trăim, exact

așa cum este ea.

Imortalizarea timpului în fotografie nu ar trebui să

vorbească doar despre trecerea acestuia, ci ar trebui

să scoată în evidență și momente menite să ne creeze

o idee despre cum evoluează lumea, despre cum

evoluează anumite situații și despre cum ne integrăm

noi, ca și societate, în această lume. Anumite momente

sunt imperceptibile pentru ochi, dată fiind obișnuința

noastră cu o anumită situație, însă când sunt captate

într-un context, chiar și cele mai banale acțiuni pot

spune o poveste interesantă.

Imaginile au rolul de a atinge privitorul prin emoții,

sentimente și gânduri. Atât fotojurnalismul, care

vorbește despre un moment scurt în timp, cât și

fotografia documentară, căreia un fotograf poate să

îi dăruiasc ă ani de zile, contribui e l a realizarea istoriei

omenirii în imagini.

De remarcat este faptul că, deși ne dorim să fim obiectivi,

în cele din urmă fiecare dint re noi surprindem ceea ce ne

trezește o anumită simțire și un anume interes. Alegerea

mediului și a situației în care facem acest lucru, alături

de viziunea pe care o avem, poate genera imagini mai

mult sau mai puțin reușite. La final însă, în fotografia

documentară și în fotojurnalism, cel mai mult contează

autenticitatea a ceea ce relatăm.

Tipurile de fotografie despre care vom discuta în această

lecție, deși definesc viața reală, pot fi o formă de artă

și pot oferi oricui o carieră plină de satisfacții. Cele mai

cunoscute fotografii din lume, provin cu siguranță din

aceste ramuri ale fotografiei cu oameni, în special din

fotojurnalism.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 7 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 6 4 0 : :

L a n g t a n g

, N e p a

l ©

L u i z a B o

l d e a n u

STUDIU DE CAZ - De ce declanșăm?

Am putea avea nenumărate răspunsuri la această întrebare, iar unele dintre ele ar confirma faptul că realizăm o fotografie

deoarece aceasta ne permite să oprim timpul în loc. Putem analiza astfel la nesfârșit o scenă, în detaliu, apreciind și

evaluând în mod conștient elementele participante la acțiunea în sine, elemente pe care altfel doar le-am intui la nivel

inconștient. Fotografiem pentru a documenta atât viața noastră, cât și pe a celor din jur. Uneori facem acest lucru pentru a ne

împărtă și expe riențele c u lumea într eagă, al teori pen tru a ne aminti cu o mai ma re clari tate eveni mentele tr ăite.

Fotografiile ne ajută să călătorim în timp și spațiu, ne permit să experimentăm emoții uitate, ne ajută să ne amintim locuri și oameni

întâlniți de-a lu ngul vie ții, sau pur și simplu n e transp un în lu mi noi și ne aj ută să fim info rmați. F otograf ia ne c onecteaz ă cu lu mea

din jurul nostru, dar în același timp ne și rupe uneori de această lume. Este atât document, cât și interpretare, fiecare imagine în

parte fiind un moment unic și irepetabil, rupt în timp și spațiu. Fotografia reprezintă o stare de spirit, un moment sau un sentiment,

și încercarea de a exprima acest lucru într-o imagine. De ce încercarea? Pentru că, pâna la urmă, acesta este lucrul cel mai dificil de

realizat, declanșarea în sine fiind doar etapa finală a unui proces creativ complex.

FOTOGRAFIA DOCUMENTARĂa

B o

l d e a n u






Acest gen de fotografie este înrudit într-o oarecare

măsură cu fotojurnalismul și se ocupă cu documentarea

anumitor evenimente, a oamenilor și a obiceiurilor

acestora, și a unei anume culturi sau civilizații, pe o

perioadă mai lungă de timp, ce poate fi de la zile și

săptămâni, pînă la luni și chiar ani, în funcție de subiectul

ales. Fotografia documentară descrie umanitatea în

general, focusându-se în special pe anumite situații și

conjuncturi, atât din sfera socială (sărăcie, război), cât

și din sfera culturală (diferite evenimente artistice),

sau sportivă. Fotografiile documentare pot dezvălui un

număr infinit de situații, acțiuni și rezultatele acestora,

într-o perioadă de timp bine defin ită. Pe scurt, fotografi a

documentară dezvăluie viața, nu ca pe un simplu moment

rupt din timp, ci așa cum este ea, un șir de conjuncturi

și situații, cu acțiunile necesare și cu urmările aferente.

Fotografiile din acest domeniu trebuie să aibă un conținut

relevant complet și să fie imparțiale, lăsând privitorul

să ia propriile decizii asupra situației. Fotografii, care se

ocupă cu acest tip de fotografie, sunt martorii noștrii

oculari a ceea ce se întâmplă în lume. Ei își folosesc

cunoștințele, abilitățile și experiența, pentru a ne

arăta partea veridică, obiectivă și sinceră a anumitor

împrejură ri sau moduri de viață.

De reținut este faptul că, acest tip de fotografie este

realizat atât ca și document istoric, cât și pentru a ajuta

oamenii în anumite situații nefavorabile de ordin social,

cum ar fi foametea, săracia, războiul, abuzul și altele

asemenea. Dacă ne gândim la această a doua situație, ar

trebui să amintim că imaginile obținute trebuie să aducă

și o schimbare în viața celor fotografiați și nu numai să

relateze niște fapte.

Cele două imagini alăturate reprezintă două momente din

viața unei familii nepaleze, și sunt realizate la un timp foarte

scurt una de cealaltă. Bineînțeles că, un documentar nu este

realizat doar din două imagini, însă din setul de fotografii

realizate cu această familie, am decis să le aleg pe cele mai

reprezentative. (Nepal)

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 9 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 3 2 0 0

© L u i

z a B o

l d e a n u

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 1 2 5 s : :

I S O 4 0 0 0

© L

u i z a

SFAT PRACTIC - De ce este importantă fotografia documentară

Vă puteți imagina că citiți un articol de ziar sau revistă fară imagini? Fără importantul aport pe care acestea îl aduc, știrile

și articolele ar fi incomplete. Fotografia documentară trebuie să fie relevantă, precisă, informativă și capabilă să transmită

ceea ce se întâmplă într-un anumit moment în timp.

Motivul pentru care fotografia este atât de importantă, este că, spre deosebire de alte tipuri de arte, aceasta poate reproduce

realitatea așa cum este ea percepută. Privind în urmă, fotografia documentară, fotojurnalismul și fotografia de stradă, au avut

un impact puternic, fiind folosite ca și metodă de a spune adevărul în vremuri dificile. Prin intermediul lor au fost expuse scene

tulburătoare, ce au crescut gradul de conștientizare asupra unor lucruri sensibile, cum ar fi foametea, tulburările sociale și manipularea

maselor. Fotografiile au putut remodela opinia publică, cu privire la aceste situații inimaginabile, și uneori chiar au schimbat politicile

guvernamentale din anumite perioade.

Fotografia documentară și fotojurnalismul au dovedit, în mai multe rânduri, că imaginile pot schimba lumea, un bun exemplu fiindretragerea americanilor din Vietnam. Fotografiile au reușit în acest caz să capteze emoția momentelor, să transmită suferința și

traumele celor implicați și să îndemne societatea să solicite schimbarea. Astfel de exemple sunt multe, iar acest lucru nu face decât

să ne arate puterea pe care o au fotografiile bune.

SFAT PRACTIC - Fotografia documentară, fotojurnalismul și fotografia de stradă






N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

8 5 m m

: : f / 1 0 : :

1 / 3 2 0 s : :

I S O 4 0 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u

Există diverse opinii contradictorii în ceea ce privește diferențierea fotojurnalismului, fotografiei de stradă

și a fotografiei documentare. Unii spun că fotografia de stradă este fotografie documentară, alții spun că și

fotojurnalismul este parte a aceleiași categorii, sau că acesta le-ar include pe celelalte două. Fiecare opinie

este susținută de ideea că, în definitiv, toate cele trei ramuri ale fotografiei documentează viața oamenilor și spun

povești într-un mod real și cât mai aproape de adevăr. Toate trei ne obligă să ne îndreptăm atenția atât spre subiect,

cât și spre locul și timpul în care se desfășoară acțiunea.

Fotografia de stradă este instantanee, iar o imagine de acest gen trebuie să spună întreaga poveste și să răspundă

imediat la întrebări precum: cine, unde, când și de ce, fără o analiză prea amplă.

Fotojurnalismul este definit la fel ca și fotografia de stradă și este realizat pentru consum rapid. Acest gen furnizează tot

ceea ce înseamnă imagine în ziare, reviste și ilustrează știrile de ultimă oră. Poate oferi atât imagini de ac tualitate, ce

pot fi uitate într-un interval scurt de timp, dar și imagini memorabile, care să fie de impact ca și document istoric, după

ani buni de la evenimentele surprinse. Ca și exemplu în acest sens, putem aminti “Migrant mother“ - Dorothea Lange,

“Raising the Flag on Iwo Jima“ - Joe Rosenthal sau “Afghan Girl“ a lui Steve McCurry.

Fotografia documentară este o poveste ce se indentifică cu un loc și cu oamenii acestuia, este delimitată de timp și

spațiu și arată legătura și relaționarea dintre aceste elemente. Poate descrie o persoană, o călătorie sau expediție, o

cultură sau civilizație, un eveniment sau orice alt subiect mai vast, observând toate detaliile, subtilitățile și amănuntele

care ajută la conturarea unei povești. Fotografia documentară, ca și cea de stradă sau fotojurnalismul, poate surprinde,

fascina, intriga și chiar înfuria pe cel ce o privește.

În concl uzie, imagin ile car e țin de fotoj urnalism sunt rea lizate în tr-un in terval scurt pentru publica re imedi ată, în timpce, fotografiile documentare sunt realizare ca un studiu pe termen lung. (Masai Mara, Kenya - foto 1; Ujung Padang,

Indonezia - foto 2; Mumbai, India - foto 3)

Nikon D800 (FX) :: 200mm :: f/4 :: 1/640s :: ISO 220 © DD Nikon D700 (FX) :: 80mm :: f/8 :: 1/320s :: ISO 500 © LB

Documentarea asupra subiectuluie

i ©

L B






În portret istică, mai ales în fotografia document ară și

fotojurnalism, este foarte important să te pasioneze

ceea ce fotografiezi, să fii în continuu curios, iar ce faci

să faci din suflet.

Cu cât știi mai multe despre subiect, cu atât vei putea să

anticipezi următoarea mișcare a acestuia și să surprinzi

momentul decisiv.

Prin informare vei putea descoperi alte documentare

fotografice, realizate asupra aceluiași subiect care

te interesează, și vei putea să vezi cum au abordat

alți fotografi aceeași temă. Un astfel de studiu și o

documentare temeinică, te va ajuta să înțelegi mai bine

subiectul, credințele acestuia, relația lui cu societatea și

mediul în care trăiește.

Prima imagine din dreapta este realizată în Brunei, în casa

unor localnici care ne-au invitat la un ceai. În timpul vizitei

am cerut permisiunea să fac câteva fotografii. La un moment

dat, am observat unul dintre copii jucându-se intr-una din

camere și l-am fotografiat într-un decor cu un contrast

puternic. Subiectul din a doua imagine este surprins în

mediul său de lucru, în care un cadru larg a surprins mai

bine îndeletnicirea personajului și a pus mai mult accent pe

meșteșugul olăritului pe care îl practica.

C a n o n 5 D

( F X

) : :

1 6 m m

: : f / 4

: : 1

/ 1 0 0 s : :

I S O 1 0 0 : :

M a r a m u r e ș

© T

V

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 4 m m

: : f / 5

. 6 : :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 1 0 0 0 : :

B r u n e

Nikon D700 (FX) :: 85mm :: f/6.3 :: 1/160s :: ISO 250 © LB Nikon D700 (FX) :: 85mm :: f/9 :: 1/200s :: ISO 400 © LB

STUDIU DE CAZ - Fotografierea culturilor diferite

Oamenii reacționează diferit în fața camerei de fotografiat, iar asta se datorează diferențelor culturale. Sunt locuri în care

oamenii te primesc cu brațele deschise, permițându-ți să le documentezi traiul, și sunt locuri în care aceștia te pot privi cu

suspiciune sau te pot ignora. O bună documentare te va pregări pentru orice fel de reacție din acest punct de vedere.

În i maginile de mai jos, sunt înfățisate portr etele a d oi oameni din două culturi diferite, un conducăt or de ricșă indonezian și oflorăreasă indiană. Nu am întâmpinat greutăți în realizarea celor doua imagini, poate și pentru că am avut grijă să cer înainte

permisiunea de a-i fotografia. (Ujung Padang, Indonezia - foto 1; Goa, India - foto 2)

a B o

l d e a n u

STUDIU DE CAZ - Adăugarea de factori senzoriali






C a n o n 5 D

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 1

. 8 : :

1 / 8 0 s : :

I S O 1 0 0 0

© T

a t i a n

a V o

l o n t i r

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 3 5 m m

: :

f / 2

. 8 : :

1 / 5 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© L

u i z

Dacă v-aș întreba ce vă vine în minte când priviți cele două imagini din dreapta, primul lucru care v-ar trece

prin cap ar fi mirosul mâncării. Pentru că în prima imagine nu avem și alți oameni în preajmă, aceasta pare mai

liniștită (deși nu era chiar așa, mâncarea fiind gătită pe stradă), în timp ce în a doua, atmosfera pare mult mai

gălăgioasă. După cum vedeți, includerea sau excluderea din cadru a unor elemente, poate genera o altă idee asupra

atmosferei din imagine. Deși ambele cadre prezintă oameni care fac mâncare, fotografiile exprimă lucruri diferite, a

doua fiindu-ne mai familiară, în timp ce prima este, mai degrabă, un studiu despre o regiune cu o cultură diferită de a

noastră.

Dacă privim imaginea de jos, primul lucru la care ne gândim este frigul, senzația de rece f iind dată de zăpadă. Oamenii

bine îmbrăcați accentuează acest sentiment, iar ninsoarea și faptul că aceștia sunt surprinși în mișcare adaugă dinamism

în imagine .

Deși uneori este destul de greu de adus în cadru o anumită senzație generată de miros, sunet, temperatură, atunci când

reușiți acest lucru, fotografia va căpăta un plus de valoare. (București - foto 1; Kathmandu, Nepal - foto 2; Istanbul,

Turcia - foto 3)

N i k

o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 7 m m

: : f / 1 3 : :

1 / 1 0 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

SFAT PRACTIC - Mediul intim și mediul social







STUDIU DE CAZ - Abordarea spațiului intim și social

În prima imagine d e mai jo s, copilu l este de scoperit în spațiu l lui intim, iar noi ca priv itori ne simțim mul t mai res ponsibili

când intrăm în lumea subiectului, datorită emoției pe care o percepem. În a doua imagine, avem un acces mult mai

permisiv, pentru că mediul este unul public, accesibil inclusiv privitorului. Chiar dacă în imagine avem un singur personaj,

așa cum se poate vedea și în fotografia din dreapta, putem percepe că, înainte și după momentul declanșării, subiectul a primitfără nicio limitare în spațiul său, alte persoane asemeni lui ca și parte din societate, sau vizitatori din spații sociale diferite, așa

cum poate fi fotograful și mai apoi privitorul. (Langtang, Nepal - foto 1; Mumbai, India - foto 2; Kathmandu, Nepal - foto 3)

Vizual vorbind, fotografia documentară ne deschide porțile către diferite spații ale subiectului, ce sunt conturate

mai degrabă de natura emoțională a mediului, în raport cu personajul fotografiat. Din acest punct de vedere

putem remarca un mediu intim și unul public sau social.

Mediul intim nu ține neapărat, ca și spațiu, doar de casa subiectului sau de o încăpere limitată ca și acces, ci și de starea

emoțională a acestuia. O stare introvertită și închisă se va răsfrânge și asupra spațiului său, dându-i valențe de zonă

accesibilă doar persoanelor ce pot empatiza cu adevărat. În principiu, fotografic vorbind, este mai greu să intri în lumea

unui astfel de subiect.

Mediul social este împărțit între subiect și semenii lui din cadrul societății în care se află. Dacă spațiul intim era,

emoțional vorbind, doar pentru subiect și poate pentru cei apropiați lui, spațiul social este mai degrabă unul public,

în ca re ori cine se po ate in tegra. Cum i dentifi căm u n spa țiu ca și fotografi? Ei bin e, ne vom da seama după gradul de

responsabilitate pe care îl simțim atunci când abordăm subiectul într-un anumit context. Starea noastră va fi transmisă

ulterior și privitorului, care va simți că a primit prin fotografie, imaginar vorbind, accesul la ceva special în cazul mediului

intim, sau la ceva obișnuit în cazul mediului public.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

2 4 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 3 2 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a B o

l d e a n u






O imagine reușită trebuie să redea

lumina și momentul declanșării, fiind

ajută să conturăm experiența noast

transmite mai departe către privitor.

D700 (FX) :: 135mm :: f/2.8 :: 1/200s

CAPTURAREA MIŞCĂRII Îngheţarea acţiunii

z a B o

l d e a n u






Surprinderea mișcării în fotografie este esențială,

indiferent că ne gândim la mișcarea subiectului nostru,

sau cea a elementelor din mediul în care acesta trăiește.

Orice mișcare surprinsă în cadru, indiferent de tehnica

folosită, va aduce un plus de dinamism.

Mișcarea este redată cu ajutorul timpului de expunere,

iar decizia pe care o luăm în acest caz ne poate genera

ideea de oprire a unui moment sau de redare a timpuluiscurs într-o perioadă de timp.

Înghețarea acțiunii în ambel e imagini din dreapt a, contr ibuie

la redarea mișcării, dată de acțiunea oamenilor, și la

evidențierea mesajului. (Nepal - foto 1; Zănoaga, Prahova -

foto 2)

Atunci când alegem să lucrăm cu un timp foarte scurt

de expunere, orice mișcare din fața camerei va fi

îngheța tă în cadru. Ideea de mișc are în acest caz poa te

fi redată prin surprinderea unor momente inedite în

imponderabilitate și a unor acțiuni specifice.

Majoritatea momentelor expuse în acest fel sunt acțiuni

pe care ochiul uman nu le percepe, iar detaliile surprinse

pot fi foarte spectaculoase. Dinamismul din imagineeste accentuat în acest caz.

Într-un por tret de med iu, în care es te prezent și p eisajul

din jur, înghețarea acțiunii poate liniști atmosfera și

poate pune accent pe detalii și mai puțin pe mișcare.

Nikon D300 (DX) :: 18mm :: f/4 :: 1/15s :: ISO 200 © DD Nikon D300 (DX) :: 12mm :: f/4 :: 1/10s :: ISO 200 © DD

STUDIU DE CAZ - Metode de a reda mişcarea

Atunci când avem un timp mai scurt de expunere, iar acțiunea nu este una foarte rapidă, mișcarea noastră va fi înghețată,

așa cum se poate vedea în prima imagine. Dacă însă alegem un timp de expunere suficient de scurt, ca anumite mișcări mai

lente să rămână înghețate, iar alte mișcări mai rapide să iasă în mișcare, o să putem genera imagini destul de interesante

și mult mai dinamice. Se poate observa acest efect la mișcarea mîinilor personajului din a doua fotografie. Această metodă necesită

un pic de experiență și un pic de antrenament pentru a obține rezultate bune. (Horezu, Oltenia de sub Munte)

N i k o n D 7 0

0 ( F X

) : :

2 4 m m

: : f / 3

. 5 : :

1 / 3 2 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

u i z

a B o

l d e a n u

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

9 5 m m

: : f / 4

. 5 : :

1 / 1 0 0 0 s : :

I S O 5 0 0

© L

u i z






Mișcare în fotografia alăturată este d

calului în aer și de interacțiunea a

imagine. Poziția cambrată a calulu

imponderabilitate, accentuează mișc

Nikon D700 (FX) :: 100mm :: f/11 :: 1

ETICA ÎN FOTOGRAFIA DOCUMENTARĂ






Sfaturi practice

Înainte de a merge într-o locație, atât pentru reușitafotografiilor noastre, cât și pentru menținerea unui

comportament moral, trebuie să ținem cont de niște

reguli de conduită etică.

• Informați-vă asupra oamenilor pe care doriți să îi

documentați, respectați-le cultura și obiceiurile.

• Încercați să vă înțelegeți subiectele și purtați-vă cu

atenție atunci când intrați în contact cu ele.

• Explorați și detaliați în imagini toți fac torii și amănuntele

care afectează un loc sau un grup de persoane, pentru o

acoperire cât mai completă a subiectului.

• Încercați ca prin imaginile voastre să evidențiați

umanitatea și nu lipsa acesteia.

• Considerați relatarea poveștii, unui anumit subiect, o

formă de colaborare cu acesta și nu o oportunitate de aurca mai sus în carieră.

• Nu declanșați dacă nu vi se dă permisiunea.

• Nu publicați imagini solitare, care pot promova și agrava

stereotipuri distructive, sau dacă o faceți construiți o

serie care să spună povestea întregului context.

• Încercați să dați dovadă de discernământ în ceea ce

privește publicarea imaginilor, alegeți cu grijă ceea ce se

pretează la a fi publicat, și nu treceți peste demnitatea

și onoarea subiectelor voastre.

• Încercați să vă ajutați semenii, atât prin imaginilerealizate, cât și fizic dacă situația o cere, și sprijiniți un

comportament etic prin talentul și munca voastră.

Ceea ce diferențiază fotografia documentară, de alte

genuri fotografice, este încrederea și veridicitatea de

care dă dovadă. Fotograful nu are dreptul să se implice

în ac țiunea derulat ă și n ici să o manipu leze în vreun fel

sau altul. În cazul în care surprinde un anumit moment,

acesta trebuie redat exact așa cum este, fără a modifica

poziția subiectelor sau a altor elemente din cadru,

pentru a obține o compoziție mai bună. Fotograful nu

își p oate modifica în a cest caz, d ecât unghiul și pozi țiadin care fotografiază

Un alt aspect al eticii în fotografie, este dat de modalitatea

de a portretiza un subiect. Nu contează dacă faci un

documentar pe termen scurt sau dacă nu îți vei mai vedea

niciodată subiectul, este mereu nevoie de compasiune

și de un interes autentic față de oamenii pe care îi

fotografiezi. Menținerea unui comportament moral, în

relația cu subiectele abordate, este de o importanță

primordială în acest tip de fotografie. Oamenii, chiar

dacă sunt diferiți de noi și trăiesc în societăți diferite, cu

obiceiuri diametral opuse față de ale noastre, nu sunt

doar un punct de atracție exotic, ci ființe umane, așa că

trebuie tratați ca atare.

Este extrem de important să respectăm demnitateasubiectelor noastre și să facem un efort pentru a ne

concentra mai mult pe relația dintre noi și ei. Trebuie să

intrăm în contact cu personajele poveștilor pe care le

spunem și să le înțelegem cultura, obiceiurile și situațiile

în care sunt puși. Uneori bariera lingvist ică poate fi o

provocare, însă și comunicarea non verbală poate genera

legături puternice între fotograf și subiect.

N i k o n D 7 0

0 ( F X

) : :

1 3 0 m m

: : f / 3

. 5 : :

1 / 1 2 5 s : :

I S O 1 2 5 0 : : N

e p a

l ©

L u i z a B o

l d e a n u

TEMA 08Fotografia documentară







atât pentru o autoevaluare a portofoliului, cât și pentru

a pune în aplicare cele studiate în această lecție.

EXPERIMENT 01

Căutați în portofoliul personal și alegeți cinci imagini

care să fie reprezentative genurilor de fotografie

studiate. Analizați imaginile, înainte de a le alege, dinpunct de vedere al criteriilor legate de momentul decisiv

al declanșării, înghețarea acțiunii sau redarea mișcării,

surprinderea unor factori senzoriali și a unei compoziții

care să contureze povestea subiectului.

EXPERIMENT 02

Încercaț i să creați un eseu fotografic din cinci imagini,

realizate special pentru temă sau existente în arhiva

voastră personală. Urmăriți firul acțiunii și emoția pe

care o transmiteți privitorului. Încercați să conturați

elemente care definesc subiectul, reliefați mediul

acestuia și atmosfera, prin compoziții simple și bine

definite.





În fot ografiile noastre surpindem oamenii pe c are îi în tâlnim

de-a lungul timpului, în împrejurări diferite, unele mai comune,

altele mai deosebite, cu alte cuvinte surprindem viața din jurul

nostru. Ca să învățăm să o redăm cât mai bine, incluzând toate

elementele necesare, pentru a spune o poveste, trebuie să

experimentăm. Cu cât călătorim mai mult și cu cât cunoaștem

mai mulți oameni, din culturi diferite, cu atât vom descoperi

moduri noi de abordare și vom putea suprinde acele momente

cu adevărat remarcabile. (Nepal - ambele imagini)

N i k o n D 7 0

0 ( F X

) : :

1 6 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 4 0 0 s : :

I S O 2 0 0

© L u

i z a B o

l d e a n u


În c azul în c are vă hotărâți să creați eseul fotograf ic

printr-un set nou de imagini, urmăriți cu atenție

subiectul ales, căutați să îi înțelegeți și să îi

conștientizați reacțiile, și f iți deschiși în comunicarea cu acesta.

Analizați distanța față de subiect, atât cea fizică, utilă pentru a

alege obiectivul necesar pentru abordare, cât și cea la care vă

poziționați față de spațiul lui intim. Incercați să intrați în lumea

subiectului vostru, însă fără a fi invazivi. Analizați în ce postură

vă aflați ca povestitor, dacă aveți un rol de observator, sau

unul care participă direct la contactul cu personajul. Nu uitați

de etică și conștientizați până unde puteți merge cu relatare

poveștii, astfel încât să nu aduceți niciun fel de prejudicii

subiectului. Pentru experiment, puteți încerca un eseu care să

documenteze un moment din viața unui sat aflat în apropierea

zonei în care locuiți.







Răbdarea, abilitatea de a comunica cu subiectul și

cunoștințele tehnice, sunt calități pe care un fotograf care

dorește să realizeze fotografie documentară, ar trebui săle aibă. (Vietnam)

D700 (FX) :: 250mm :: f/5.6 :: 1/200s :: ISO 400 © LB





ALTE GENURI DE FOTOGRAFIE CU OAMENIDEZVOLTAREA PERSONAL Ă

FOTOGRAFIA DE CĂLĂTORIE ȘI DE VACANȚĂ :: FOTOGRAFIA ALB-NEGRU :: FOTOGRAFIA COMERCIALĂ :: DEZVOLTAREA PERSONALĂ


INTRODUCERE



www.photolife.ro | OAMALTE GENURI DE FOTOGRAFIE CU OAMENI. DEZVOLTAREA PERSONALĂ

Portretul se poate face în foarte multe situații, uneori

îmbinându -se chia r cu alt e genuri fotograf ice. Din acest

punct de vedere, considerăm că, a face portrete, nu

ține neapărat de statutul de fotograf profesionist, ci mai

degrabă de cel amator, ce are ocazia să facă fotografii

cu oameni atât în călătorii, cât și pentru familie sau

când este în vacanță. Acest curs se vrea o platformă

de pregătire pentru majoritatea fotografilor amatori

și poate mai puțin pentru cei profesioniști, genurile defotografie comercială fiind mai puțin prezente. Asta nu

înseamnă că u n fotograf ce vrea să f acă un ast fel de pas,

nu trebuie să țină cont de sfaturile legate de compoziție

și lumină, care sunt universal valabile. Fie că este vorba

de fotografie de călătorie, de vacanță și de familie,

sportivă sau de eveniment, ne propunem în această

ultimă lecție să vă îndrumăm cu sfaturi utile și practice,

pentru a întregi sfera fotografiei ce are oamenii drept

subiect.

Oamenii pe care îi întâlnim în călătoriile sau uneori chiar și

în vaca nțele noa stre, pot fi foar te interes anți, aș a că tr ebuie

să fim mereu deschiși pentru a-i fotografia. Oportunitățile

ivite pot fi foarte multe, trebuie doar să le remarcați și să le

exploatați, pentru cadre cât mai reușite. (Rogoz, Maramureș)

N i k o n D 3 0

0 ( D X

) : :

2 4 m m

: : f / 4

: : 1

/ 2 0 s : :

I S O 2 0 0

© D

a n D i n u

Canon 5D (FX) :: 50mm :: f/2.8 :: 1/125s :: ISO 100 © TV Canon 5D (FX) :: 50mm :: f/2.8 :: 1/60s :: ISO 400 © TV

SFAT PRACTIC - Oamenii din fotografiile noastre

Pentru foarte mulți dintre noi, aparatul foto a devenit un prieten de neînlocuit, cu care petrecem o mare parte din timpul

nostru liber. Acesta ne oferă o cale de a ne manifesta vizual o latură artistică, prin intermediul căreia ne exprimăm dorința

de creativitate.

Un lucru important, pe care cu siguranță îl vom realiza dacă ne dedicăm timp pentru studiul fotografiei de portret, este că trebuie

să manifestăm dragoste pentru oameni, pentru a putea avea imagini reușite. Din acest motiv trebuie să începem cu persoanele dragi

și cele apropiate nouă, în special familia și prietenii. Încercați să faceți cât mai multe fotografii acestor oameni, atât pentru că suntexerciții valoroase pentru voi, cât și pentru că sunt amintiri prețioase cu cei din imagine. Păstrarea vie a amintirilor cu momente

emoționante a persoanelor dragi, poate fi făcută, foarte simplu, cu ajutorul fotografiei.

FOTOGRAFIA DE CĂLĂTORIE






Cu toții ne bucurăm de plăcerea de a călători, mai

ales pentru că ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de

momente frumoase, să descoperim locuri interesante

și să întâlnim oameni noi. Fotografia de călătorie

este practicată de foarte mulți dintre noi, aceasta

poziționându-se undeva între fotografia de vacanță

și fotografia documentară. Cum putem face diferența

între fotografia de vacanț ă ș i cea de călătorie . Ei bine,

în fotografia de vacanț ă subiectu l principa l sunt ceiapropiați, cu care ne petrecem timpul, în timp ce, în

fotografia de călătorie, scopul nostru este mai degrabă

să surprindem locurile prin care mergem și oamenii

pe care îi întâlnim. Astfel, în acest tip de fotografie,

surprindem efectiv ce ne iese în cale, mizând uneori

foarte mult pe noroc. Trebuie să fim atenți la detaliile

din jur și să înțelegem cât mai bine specificul locului,

indiferent că acesta este unul cultural, vestimentar,

culinar etc.

Fotografia documentară este realizată și ea într-o

călătorie, însă scopul acesteia este în primul rând

documentarea anumitor detalii, oameni și locuri. Astfel,

călătoria în scop documentar va ține de o pregătire

specifică, fotograful știind dinainte direcția de studiu

către care se orientează din punct de vedere vizual. Vacăuta subiectul dorit, iar călătoria se va desfășura în

funcție de acesta.

Imaginea alăturată a fost realizată în timpul unei călătorii în

Bari, Italia. Plimbându-mă pe străzi, întâmplător, am observat

într-o cur te aceșt i meșteșu gari luc rând la macheta unei nave,

locuitorii orașului fiind vestiți pentru această îndeletnicire.

Canon 5D (FX) :: 200mm :: f/4 :: 1/250s :: ISO 400 © TV Nikon D700 (FX) :: 17mm :: f/2.8 :: 1/200s :: ISO 2500 © LB

STUDIU DE CAZ - Diferența dintre fotografia de călătorie și fotografia documentară

Fotografia de călătorie, după cum spuneam, este rezultatul observării unui moment și surprinderea acestuia. Am realizat

prima imagine de mai jos, fiind impresionată de lumina ce cădea peste un bătrân ceasornicar din Istanbul. După declanșare,

mi-am continuat mai departe drumul. A doua imagine în schimb, a fost realizată în Kathmandu, Nepal, în circumstanțe

care spun din start că un simplu călător nu își are locul aici. Este o imagine documentară, în care fotograful are un anumit statut,

abordând un subiect mult mai complex și mai dificil.

C a n o n 5 D

I I ( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 2

. 8 : :

1 / 1 6 0 0 s : :

I S O 2 5 0

© T a

t i a n a V o

l o n t i r





FOTOGRAFIA SPORTIVĂ




Pentru a reuși imagini spectaculoase, cel mai important

lucru în fotografia sportivă, este punctul în care vă

poziționați. Acesta trebuie ales cu grijă, ţinând cont de

ora la care fotografiem, de p oziţia luminii, de aglomeraţie

și de momentul acţiunii. Teleobiectivul este în general

indispensabil în acest gen de fotografie, iar timpul de

expunere trebuie să fie cât mai scurt pentru a surprinde

mișcarea. Bineînțeles că se pot face și abordări mai

creative, folosind un timp mai lung de expunere, sauabordând subiectul folosind tehnica de panning.

Ca şi la portretul de mediu, trebuie să arătăm locul

unde se desfăşoară acţiunea şi atmosfera prezentă în

momentul în care fotografiem.

Redarea atmosferei din jurul unui eveniment sportiv este

foarte importantă, însă uneori la fel de inedită este și reacția

unui sportiv sau altul, fie dată de o victorie sau înfrângere,

fie dată de efortul depus. În această imagine, poziția

schiorului aduce a resemnare, iar zăpada aruncată în jur nearată ca este la finalul acțiunii sale. (Poiana Brașov)

Nikon D700 (FX) :: 200mm :: f/6.3 :: 1/2500s :: ISO 250 © LB Nikon D300 (DX) :: 300mm :: f/5.6 :: 1/1250s :: ISO 200 © DD

STUDIU DE CAZ - Unghiul de fotografiere şi poziţionarea

Atunci când vine vorba de fotografia sportivă, unghiul de fotografiere și o poziționare adecvată, sunt extrem de importante.

Dacă ținem cont de aceste două aspecte, putem obține imagini mult mai interesante și mai inedite. În prima fotografie de

mai jos, o poziționare bună m-a ajutat să nu am în cadru nimic altceva decât subiectul și acțiunea acestuia. Am pus astfel

accent pe poziția, pe atitudinea și pe concentrarea schiorului, zăpada aruncată în spate arătând și viteza mare de deplasare a acestuia.

În a do ua fotogr afie, o abordar e de la nivelul a pei a conferit un unghi interesant și a aju tat în același timp la obținerea unei ref lexii

frumoase. În acest caz imaginea este mult mai liniștită, atmosfera fiind exact așa cum ar trebui să fie la practicarea unui sport deagrement. (Poiana Brașov, Masivul Postăvaru - foto 1; Tulln, Austria - foto 2)

N i k o n D 7 0

0 ( F X

) : :

4 0 0 m m

: : f / 7

. 1 : :

1 / 4 0 0 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

u i z a B o

l d e a n u

STUDIU DE CAZ - Color sau alb-negru?






Trebuie ştiut că, nu orice fotografie se potriveşte la o prelucrare alb-negru, chiar dacă uneori culoarea ne poate

distrage atenţia de la mesaj. Dacă aş întreba care dintre imaginile din dreapta vă place mai mult, cu siguranţă

părerile ar fi foarte diferite. Prima imagine, ne arată mai degrabă o stare și o atmosferă mai aparte, iar ochiul

nefiind atras de ceva anume în mod special, este lăsat să exploreze întregul cadru. A doua imagine vine cu foarte puține

informații color, datorită în special zăpezii, însă aceste păr ți colorate, aflate în zona mâinilor și a feței, atrag privirea și o

cantonează în aceste locuri, fără a mai explora la fel de bine și celelalte elemente și fără a mai înțelege poate întreaga

poveste.

Având în minte studiul anterior, putem privi și imaginile următoare. În acest caz, estomparea culorii prin desaturarenu ne aduce niciun avantaj, ba din contră, reduce din mesajul și povestea imaginii. Culoarea galbenă a gutuilor, de

exemplu, spune multe despre poziționarea în timp a poveștii și a stării personajului, toamna fiind prezentă atât în jurul

subiectului, cât parcă și în gândurile acestuia. În imaginea alb-negru, este destul de greu să facem o astfel de legătură

metaforică între anotimp și starea subiectului. Iată de ce imaginea color, deși are o cromatică estompată, relatează mult

mai multe și spune, într-o manieră mai expresivă, povestea personajului.

C a n o n E O

S 3 0 0 : :

5 0 m m

: : f / 3

. 5 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 1 0 0

© D

a n

D i n u

C a n o n 4 0 D ( D X ) : : 2 2 m m : : f / 4 : : 1 / 1 5 s : : I S O 4 0 0 © T a t i a n a V o l o n t i r

FOTOGRAFIA COMERCIALĂ FOTOGRAFIA DE EVENIMENT






Actul fotografic devine un serviciu, în momentul în care

fotograful își asumă obligația de a efectua o lucrare în

schimbul unei sume de bani. Pentru că scopul acestui

curs nu este acela de a prezenta pe larg aceste genuri

fotografice comerciale, o să încercăm doar să vă

enumerăm câteva dintre ele și să vă îndrumăm cu câteva

sfaturi utile.

Fotografia de eveniment implică adesea atât imagini cuoameni aflați în acțiune, cât și portrete clasice. În cadrul unui

eveniment va trebui să realizăm imagini destul de repede,

fiind forțați de modul în care se desfășoară acesta, dar în

același timp, va trebui să manifestăm și un spirit creativ de

abordare a portretului clasic, așa cum se poate vedea în

imaginea din dreapta.

Indiferent dacă fotografiați o paradă, un concert sau o

nuntă, este foarte important să știți exact programul

și locul de desfășurare. Trebuie să ajungeți din timp în

locație, pentru a putea găsi punctele cele mai bune din

care să fotografiați. De obicei, un mare impediment în

calea fotografului este mulțimea din jur, așa că aveți grijă

la acest aspect. Fotografiile pe care le faceți trebuie să

surprindă atmosfera evenimentului și să evoce cât mai

bine spiritul acestuia.

Chiar dacă la un eveniment este mai mult decât indicată

prezența unui fotograf profesionist, nimeni nu spune că

invitații nu pot face poze. Așadar, dacă vă aflați într-o

astfel de postură, este foarte bine să experimentați și

să încercați să înțelegeți modurile de abordare.

Nikon D300 (DX) :: 12mm :: f/4 :: 1/20s :: ISO 1600 © DD Nikon D300 (DX) :: 12mm :: f/22 :: 25s :: ISO 200 © DD

STUDIU DE CAZ - Atmosfera evenimentului

Orice eveniment, indiferent de natura lui, are o anumită atmosferă ce ar trebui să reiasă din orice fotografie realizată în

cadrul acestuia. Indiferent că este vorba de un eveniment cultural, sau unul de business, cu o atmosferă mai distinsă și mai

elevată și cu decoruri mai somptuoase, așa cum se vede în prima imagine de mai jos, sau dacă este un eveniment de stradă

cu mulțime, a doua imagine, cadrul surprins trebuie să îți redea cât mai bine momentul și pulsul acțiunii.

N i k o n D 7 0

0 ( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 2 : :

1 / 2 0 0 s : :

I S O 3 2 0

© L

u i z a

B o

l d e a n u

DEZVOLTAREA PERSONAL Ă

L u i z a B o

l d e a n u






“Care dintre fotografiile mele e preferata mea? Cea pe

care o voi face mâine.“ - Imogen Cunningham

Indiferent de modul în care vă construiți cariera de

fotograf, atâta timp cât lucrați într-o lume a imaginii,

trebuie să aveți grijă să vă construiți propria imagine și

personalitate.

Apartenența la organizații fotografice din care fac partefotografi de renume poate fi un prim pas. Înțelegerea

pieții fotografice și a oamenilor din acest domeniu, este

punctul de pornire într-o astfel de carieră.

Chiar dacă ați ales să fotografiați ca și amator sau ca

și profesionist, abordarea și seriozitatea cu care faceți

acest lucru trebuie să fie una fără cusur. Pentru a vă

forma o bună credibilitate nu vă alegeți lucrări și proiecte

care vă pot depăși ca nivel de pregătire, nu realizați

niciodată proiecte doar pe jumătate și nu lăsați nimic la

voia întâmplării.

Alegeți cu grijă domeniul în care vă doriți să activați și

studiați cu atenție fiecare oportunitate.

În 2013, după ce a m colabo rat împ reună cu Dan Dinu și

Photolife la niște expoziții de fotografie la Brașov, și după cene-am cunoscut mai bine, a pornit și ideea acestui curs. Deși

ne-a plăcut de la început ideea de a lucra împreună, stilurile

noastre fiind complementare pe anumite genuri specifice

fotografiei cu oameni, de abia după ce am terminat de scris

cursul am realizat complexitatea materialului și plăcerea

enormă de a-l scrie. Acest curs a fost și este, și pentru noi, cu

siguranță, o dezvoltare personală continuă. Indiferent în ce

stadiu al experienței te regăsești, mereu mai este de învățat.

T a t i a n a V o

l o n t i r , L u i z a B o

l d e a n u ș i D a n D i n u

© A

n a - M

a r i a M i h a i

SFAT PRACTIC - Amator sau profesionist?

Multă lume nu știe exact care este diferența dintre un amator și un profesionist, majoritatea considerând amatorul ca fiind

un fotograf debutant și profesionistul unul care are deja un renume. Ei bine lucrurile stau un pic altfel. Fotograful amator

este cel care face fotografie de plăcere, ca și pasiune, iar fotograful profesionist este cel care câștigă bani de pe urma

fotografiilor realizate. Nu se poate discuta de o diferență de valoare între cei doi, orice amator poate face fotografii la fel de bune,

dacă nu cumva chiar mai bune uneori, decât un profesionist.

Poate că o să vă întrebați de ce discutăm aici despre fotografie ca și afacere. Ei bine, mai devreme sau mai târziu, mulți dintre voi

o să își pună și problema asta, chiar dacă nu s-au gândit la ea încă de la început. Spre exemplu, am putea să vă spunem cum a luat

naștere acest curs, ca să vă puteți da seama că uneori lucrurile pot evolua în direcții în care nici nu vă așteptați. Atât eu, cât și Luiza,

am fost invitate la Brașov de către Photolife să desfășurăm o expoziție personală. După câteva discuții și idei împărtășite, Dan a

venit cu ideea colaborării la un curs foto despre portret, la care să participăm amândouă. A fost o experiență minunată să lucrăm

toți trei asupra acestui material, mai ales că toate cunoștințele și lucrările noastre, acumulate în decursul a cinci - șase ani, au putut

fi materializate în acest curs care va putea promova mai departe dragostea pentru fotografie și altor persoane asemeni vouă. După

cum vedeți, chiar dacă nu ne-am gândit nicioadată la asta, colaborarea cu Photolife a venit de la sine, la momentul oportun.

Ca și concluzie, amator sau profesionist? Chiar dacă alegeți o variantă sau alta, este bine să fiți amatori prin pasiune și dăruire și

profesioniști în abordare.

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

1 7 0 m m

: :

f / 3

. 2 : :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 2 0 0

© L

EXPOZIȚII PERSONALE

ș o v






Sfaturi practice

Dacă vă hotărâţi să faceţi o expoziţie trebuie să ţineţi

cont de câteva sfaturi şi idei:

• Tema prezentată trebuie să fie unitară şi să reprezinte

subiectul ales;

• Fotografiile trebuie să fie alese după două criterii

importante: realizare tehnică şi valoare artistică;

• Alegerea locaţiei trebuie să fie bine gândită, să fie un

loc public important, uşor accesibil şi renumit dacă este

posibil, care să poată prezenta fotografiile voastre în

condiţii optime;

• Formatul de prezentare trebuie să fie minim 30x45cm,

iar imaginile să fie montate pe passpartout sau panotate

digital, eventual înrămate dacă se poate;

• Promovarea evenimentului trebuie gândită foarte bine

şi făcută din timp, pentru a atrage cât mai mulţi oameni;

• Nu uitaţi de o promovare directă, prin pliante pe

care cei ce vizitează expoziţia să le poată lua şi unde

să găsească informaţii de contact, în cazul în care sunt

interesaţi de lucrările voastre.

O expoziție trebuie să reflecte munca voastră și să vă

reprezinte, așa că, indiferent că alegeți să expuneți într-o

librărie, într-un muzeu sau la o cafenea, locația aleasă

trebuie să fie în ton cu ceea ce prezentați. Cele mai frumoase

expoziții sunt cele care fie lasă lucrările să vorbească de

la sine, acestea fiind prezentate pe un perete alb, așa cum

vedem în imaginea de sus, fie cele în care locația ajută la

atmosfera creată și prezintă lucrările într-un spațiu elegant,

așa cum vedem în imaginea de jos.

E m o ț i i - e

x p o z i ț i e L u i z a B o

l d e a n u : :

T e r r o i r s B o u t i q u e

d u V i n

, B r a ș o v

P o r t r e t e -

e x p o z i ț i e T a t i a n a V o

l o n t i r : :

L i b r ă r i a O

k i a n

, B r a ș

O expoziție este visul oricărui fotograf, aceasta fiind o

recunoaștere a activității și muncii lui. În același timp

însă, există și un revers al medaliei, deoarece dacă

expoziția nu este realizată așa cum trebuie, îi poate

dezamăgi pe cei care o vizitează.

Locația, calitatea imprimării, mărimea fotografiilor,

atmosfera, primirea invitaților, vernisajul, promovarea,

sunt o parte din aspectele de care trebuie să țineți contcând realizați o expoziție, însă cel mai important este

ceea ce prezentați.

Alegerea fotografiilor care ajung în expoziție este

foarte importantă, iar pe acest aspect trebuie să vă

concentrați cel mai mult. Cel mai greu lucru pentru un

fotograf, nu este să realizeze o anumită imagine, ci mai

degrabă să poată evalua la adevărata ei valoare acea

imagine. Să nu credeți că numai fotografii începători au

această problemă, ea continuă să persiste uneori și la

fotografii avansați. Pentru o bună selecție de imagini, vă

recomandăm să lăsați suficient timp să treacă de când

ați fotografiat și până alegeți. Ast fel scăpați de alegerile

emoționale, cele care favorizează anumite stări din

momentul realizării fotografiei și nu fotografia în sine.

Trebuie de fiecare dată să fiți foarte obiectivi în alegereafăcută. Nu uitați că, într-o expoziție, unitatea lucrărilor

este importantă.

Nu renunțați niciodată la creativitate, nici la selecția

lucrărilor, dar nici la prezentarea acestora. Uneori o

expoziție este memorabilă prin atmosfera ei.

TEMA 08Feedback și alte sfaturi






Pentru această lecție vă propunem o temă mai specială,

axată atât pe un studiul individual, cât și pe diverse

sfaturi despre tot ce am discutat în acest curs.

STUDIU DE CAZ

Pentru că am învățat despre mai multe tipuri de fotografie

cu oameni în această lecție, vă invităm să căutați în

portofoliul vostru cu imagini de vacanță, călătorie, saupoate chiar de eveniment, pe acelea pe care acum le

vedeți un pic mai altfel, și așteptăm să ne spuneți ce ați

face diferit față de momentul în care ați declanșat. Dacă

aveți întrebări legate de orice tip de portret studiat în

cadrul acestor lecții, adresați-le cu încredere la această

temă.

DISCUȚIE

Dacă vă doriți să treceti de la stadiul de amator la cel de

profesionist, vă stăm la dispoziție pe site cu răspunsuri

la întrebările legate de acest domeniu. De asemenea

putem să discutăm și despre proiecte pe care vreți să

le faceți sau despre orice altceva ce vă mai interesează

din zona fotografiei de portret. Pentru că aceasta este

ultima temă din curs, vrem să vă asigurăm de întregul

nostru suport și pentru problemele ulterioare, atât în

privința alegerii și cumpărării de echipament cât și în

orice altă direcție.

Periodic o să primiți pe mail informații despre serviciilenoastre viitoare și noile cursuri disponibile, workshop -

uri, photo tour -uri sau alte întâlniri.

Vă mulțumim că ne-ați ales și vă mai așteptăm și data

viitoare dacă v-a plăcut. Pe curând!

Imaginea din dreapta face parte dintr-un portofoliu de fotografii

la comandă, realizate în scopul prezentării vestimentației și se

poate încadra în categoria fashion .

N i k o n D 7 0 0

( F X

) : :

5 0 m m

: : f / 3

. 2 : :

1 / 2 5 0 s : :

I S O 6 4 0

© L u

i z a B o

l d e a n u


Cursul care se termină cu această lecție, rămâne activ

încă o lu nă pe site, timp în care vă puteți salva lecțiile

și comentariile de la feedbac k . Modulul de discuții și

întrebări de pe site rămâne activ în tot acest timp și putem

continua discuțiile acolo, indiferent de natura acestora.

Temele rămase restante se pot finaliza în acest interval. După

expirarea acestei luni, se dezactivează sesiunea de curs și nu o

veți mai putea accesa direct de pe site. Vă recomand salvarea

discuțiilor importante și a lecțiilor.

Vă mulțumim că ne-ați fost alături în tot acest timp și sperăm

că v-am fost de folos. Toate bune și pe curând.Nikon D700 (FX) :: 200mm :: f/2.8 :: 1/200s :: ISO 200 © LB






Chiar dacă fotografia de portret p

provocări, aceasta aduce și foarte m

sunteți perseverenți și creativi, o să pe deplin de această pasiune frumoa

Nikon D700 (FX) :: 50mm :: f/1.4 :: 1/

PARTENERI





© PHOTOLIFE SRL

www.nikonisti.ro www.photosetup.ro www.f64.ro www.amedesign.ro www.cosmosfoto.ro

www.gitzo.com www.manfrottoromania.ro www.kata-bags.com www.arta-inramarii.ro www.okian.ro

PARTENERI MEDIA

www.foto-magazin.ro www.clubulfoto.com www.comunitatefoto.ro www.foto4all.ro www.efoto.ro

http://c/Users/Dan%20Dinu/AppData/Local/Adobe/InDesign/Version%207.5/en_GB/Caches/InDesign%20ClipboardScrap1.pdf













http://www.foto4all.ro/



http://www.foto4all.ro/














Oamenii in Fotografie

Documents

Transcript of Oamenii in Fotografie