Localitatea Prejmer, ca şi întreaga Depresiune Braşov, reprezintă o zonă populată intens şi constant, din cele mai vechi timpuri până în prezent. Prima atestare documentară a localităţii pare să fie din anul 1211, printr-un document adresat de regele maghiar Andrei al II-lea cavalerilor teutoni, prin care li se acordau acestora drepturi asupra râului Tarlung (Tartillou), iar în imprejurimile acestuia se naşte localitatea Prejmer (Tertillou). Documentul care arată cu certitudine naşterea Prejmerului medieval datează din 1240, atunci când regele Bela al IV-lea al Ungariei, cedează biserica din Prejmer cu „toate veniturile şi drepturile” sale, mănăstirii Cîteaux - Bourgogne, abaţia-mamă a Ordinului Cistercian, pentru folosul obştesc al întregului ordin. De asemenea, la începutul secolului al- XIII-lea, în zonă au fost colonizaţi saşii, într-un număr iniţial de 20-25 familii.

Colegiul Pentru Agricultură şi Industrie Alimentară “Ţara Bârsei” se află în localitatea Prejmer din județul Braşov, la 20 km de reşedinţa de judeţ - Braşov. Comuna Prejmer se situează în Grupa Sudică a Carpaţilor Orientali, respectiv în subdiviziunea acesteia numită chiar Depresiunea Ţara Bârsei sau Depresiunea Braşov.

Colegiul „Ţara Bârsei”, Prejmer este o şcoală în slujba comunităţii, funcţionează ca o structură eficientă şi echilibrată pentru toţi actorii implicaţi – îndemnându-i ca MÂINE SĂ FIE MAI BUNI CA AZI!

Izvorul cel mai important pentru istoria Prejmerului (localitate situată la 17 km de oraşul Braşov) este lucrarea cronicarului prejmerean Thomas Tartler, preot la parohia din Prejmer, lucrare intitulată "Tartlauer Chronic" (Cronica Prejmerului). Din cronica lui Thomas Tartler aflăm o serie de evenimente ce au marcat viaţa Braşovului şi a comunei Prejmer în secolele XVII-XVIII.

Am să redau doar câteva evenimente pe care le-a surprins Tartler de-a lungul timpului. El menţioneză despre Izvodul primului Calendar-almanah românesc descoperit în Şcheii Braşovului.

Contemporan evenimentelor, consemnează evenimentul, dar îl plasează pentru anul 1737 afirmând între altele ,,Un preot valah cu numele Petre, aici, în Şchei, fără nici o îndrumare, a început să facă tipografie şi să taie literele în plumb, însă nu în modul obişnuit, ci foarte scurt, deoarece le-a lipit pe o scândură şi aşa a tipărit Calendar valah, fără ajutorul presei, ci numai cu vălătuc, deşi acesta este un fel anevoios de a tipări şi întârzietor. Totuşi se vede că el este invenţios. El, cel dintâi a tipărit un calendar românesc pe trei coli şi vinde exemplarul cu 60 den(ari). După aceea a început să toarne litere, învăţându-l puţin tipograful Michael Helzdorffer de la Seuler, de aici. A turnat şi litere latineşti, care însă nu sunt destul de acurate…’’

Pentru anul 1739, acelaşi cronicar Tartler, adaugă ,,Preotul valah, despre care s-a vorbit ad annum 1737 mense Augusti ratione (despre) tipografia românească a învăţat să toarne şi litere latine în matriţe, precum arată aici proba. Nu sunt prea acurate, de aceea rămâne la literele româneşti (n.n. chirilice). Dacă litera ar fi fost acurată, dl. Seuler şi-ar fi primenit toată tipografia sa prin acest preot’’.

Pe harta întocmită de Giovanni Morando Visconti în 1699, deasupra Braşovului, pe vârful Tâmpei, se poate observa o cruce. Acest lucru îl confirmă şi cronicarul sas Thomas Tartler, care precizează: „...era o cruce mare cu un crucifix, deoarece papistaşii au numit Tâmpa Dealul Crucii (Kreuzberg)”.

Crucea aparţinea românilor din chei, care ridicau (cu Șsau fără aprobarea autorităţilor din cetate) cruci şi troiţe în tot spaţiul cheian, uneori chiar la distanţe foarte șmici de zidurile oraşului. O cronică situează data construirii acesteia pe 2 august 1696, dar o atribuie „tâmplarilor” împăratului Hussein.

Tartler, de asemenea, în Cronica Prejmerului face referiri şi la cutremurele din secolul XVIII: cele mai violente seisme din veacul al XVIII-lea, de origine vrânceană, au avut loc în 1701, 1738 şi 1790, cu efecte distrugătoare. Tartler, semnalează seismul din noaptea de 31 mai/11 iunie spre 1/12 iunie 1701, între orele 12 şi 2, resimţit nu numai în întreaga Transilvanie, dar şi în regiunile învecinate.

Astfel, Tartler afirmă că acest "puternic cutremur de pământ" a produs însemnate pagube la Braşov, în Ţara Românească, Moldova şi chiar în Podolia, unde s-au ruinat numeroase clădiri. Seismul s-a caracterizat prin 3 şocuri intense, consecutive, când la Braşov s-au dărâmat clădiri, bolte ale bisericilor şi o porţiune de 15 stânjeni din zidul oraşului spre Tâmpa, lângă Bastionul Pânzarilor; în Ţara Românească, acelaşi izvor (sursă istorică) afirmă că multe mănăstiri au fost serios avariate. Impresionant prin amploarea sa a fost, însă, marele cutremur vrâncean din 31 mai/11 iunie 1738, înspre amiază, resimţit cu o deosebită intensitate pe întreg teritoriul ţării noastre, precum şi în Balcani. Asupra acestui seism, cu urmări dezastruoase, există suficiente mărturii provenind atât din Ţara Românească, cât şi din Moldova şi Transilvania.

Astfel, pentru resimţirea cutremurului şi în Transilvania, dispunem mai întâi de relatările amănunţite ale cronicarului Tartler, ce istorisea că "în 1738 s-au cutremurat pământul în luna lui maiu în 31 de zile la amiază şi foarte tare şi s-au dus spre răsărit şi iar s-au întors îndărăpt. Şi plopii se clătina ca de vânt şi au clătinat casele. Şi au făcut pământul mare dudet (=duduit, zgomot) ". Toata Transilvania, Ţara Românească etc....au fost zguduite, multe clădiri s-au ruinat. În Scaunul Rupea multe turnuri s-au năruit; în Sibiu au sunat clopotele ca şi la noi în Ţara Bârsei, la Rotbav, Codlea şi Bod. La Braşov aproape toate casele au avut de suferit, Poarta Românească dinspre Schei fiind "stricată", ca şi zidul cetăţii din apropiere şi turnul tâmplarilor care "s-a prăbuşit" cu totul. La Prejmer s-a dărâmat o porţiune din zidul deasupra intrării în biserica-cetate.

Tartler se ocupa şi de realizarea grafică a sigiliilor comunelor din jurul Prejmerului: Feldioara, Codlea, Râşnov, Ghimbav, Sânpetru, Hărman, Hălchiu, Rotbav, Măieruş, Cristian, Vulcan, Bod, Prejmer.

Erwin Neustädter a fost un scriitor german născut în comuna Prejmer în 1879.

După ce a luat parte la Primul Război Mondial (1914-1918) a studiat germanistică, anglicistică şi teologie. În romanul său de debut, Tânărul din tanc, subintitulat Poem în proză, scris în perioada 1930-1932, Erwin Neustädter ilustrează schimbările produse de Primul Război Mondial. În perioada nazismului, din 1941 până în 1944, Neustadter a fost preşedintele Camera scriitorilor din cadrul Grupului Etnic German, un fel de Uniune a scriitorilor germani din România. În calitate de şef al „Camerei scriitorilor“ din cadrul Grupului Etnic German din România, Erwin Neustädter a făcut un turneu de prelegeri prin Germania, pe tema Relaţia între popor şi poet.

Pentru că după al Doilea Război Mondial a refuzat să colaboreze cu regimul comunist din România, el a devenit o victimă a comuniştilor, fiind un timp îndelungat închis ca deţinut politic, în anii 60.

În anul 1965 Neustadter a emigrat din România şi s-a stabilit în Republica Federală Germania, unde a trăit până la decesul său, în 1992.

Născut în 1898, a studiat Şcoala de Arte Frumoase din Iaşi cu Octav Băncilă, continuând cu Ştefan Popescu şi Arthur Verona la Academia Liberă din Bucureşti, având atelierul la Lunca Calnicului, (ce aparţine de Prejmer) unde se şi stinge din viaţă în 1984.

Lucrările expuse şi spre vânzare în Galeria de artă “Transilvania” denotă un modernism temperat, impresionând prin frumuseţea şi acurateţea execuţiei lor, definindu-l pe Brujan ca un artist complex, sigur pe sine care prin subiectele alese sugerează un raport echilibrat între structură şi organicitatea formelor, creând tranşante reliefări şi prezente volumetrice într-o lumină confortantă, de mare naturaleţe şi sensibilitate.

NEUSTADTER, ERWIN, (2005), Monografie, Sunhild Galter, Editura Alma Mater, Sibiu.

NUSSBACHER, G, (1987), Din cronici şi hrisoave, Editura Kriterian, Bucureşti.

TATARKIEWICZ, W., (1978), Istoria esteticii, vol. II, Editura Meridiane, Bucureşti.