Oaia albă, oaia neagră

Virgil A. POPESCU s-a născut pe 17 septembrie 1941 în oraşul Craiova. Licenţiat al Facultăţii de Matematică din cadrul Universi-tăţii din Bucureşti, a predat matematica la liceu vreme de patruzeci de ani. Fiind convins că are timp, debutează târziu, în 2006, cu vo-lumul de teatru Pionul Otrăvit, apărut la Editura Universitaria din Craiova. Piesa Oaia albă, oaia neagră a fost redactată la începutul anilor şaptezeci şi a fost completată ulterior.

3

Oaia albă, oaia neagră

Piesă de teatru în două acte

Virgil A. POPESCU

4

CARTIER Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012. Tel./fax: 022 24 05 87, tel.: 022 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2, București. Tel/fax: 021 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md www.cartier.md

Difuzare: București: Strada Toamnei, nr.24, sectorul 2. Tel./fax: 021 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md Chișinău: str. București, nr. 68. E-mail: cartier@cartier.md

Cărțile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.

LIBRĂRIILE CARTIER Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 022 21 42 03. E-mail: librariadincentru@cartier.md Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel.: 022 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md

Editor: Gheorghe Erizanu Lector: Em. Galaicu-Păun Coperta: Vitalie Coroban Design/tehnoredactare: Tatiana Cunup Prepress: Editura CartierTipărită la Bons Offices

Virgil A. PopescuOAIA ALBĂ, OAIA NEAGRĂ / LE MOUTON BLANC, LE MOUTON NOIR Ediția I, iunie 2014

© 2014, Editura Cartier pentru prezenta ediție. Cărțile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții Popescu, Virgil A.Oaia albă, oaia neagră / Le mouton blanc, le mouton noir: Piesă de teatru / Virgil A. Popescu; trad. în lb. fr. de Lavinia Olimid; cop.: Vitalie Coroban. – Chişinău: Cartier, 2014 (Tipogr. „Bons Offices”). – 148 p. – (Colecția „Rotonda” / coord. de Em. Galaicu-Păun).Tit., text paral.: lb. rom., fr. – Pag. var. – Carte-valet (inversă). – 300 ex.ISBN 978-9975-79-883-9.821.135.1-2=135.1=133.1P 81

Cuprins

Actul I ................................................................................... 7

Actul II ................................................................................. 42

7

Oaia albă, oaia neagră(Piesă în două acte)

Personajele:

P ORTA RU L : 55-60 de aniBIC IC L I S T U L : până în 30 de aniT R I M I SU L DE L A C E N T RU: încă viguros, în prag de pensie

Ac tu l I

Decorul: La început, întuneric. Zgomot de paşi. Treptat se ivesc zorile. O umbră se furişează, dispare undeva. Câmp verde, verde strălucitor, stropit cu galben şi maci. Din loc în loc, diagrame şi lo-zinci mobilizatoare. În dreapta, în planul din mijloc, un copac. Ste-jar secular: trunchi gros, proptit în pari, coroana rotată. La rădăci-nă: pensule uzate, bidoane şi cutii goale de vopsea. Pe trunchi e fixat un panou alb. De-o creangă atârnă un tablou (Tovaraşul, în mărime naturală), de alta, un aparat de radio. Portarul: în uniformă, pistol şi baston de cauciuc. Pândeşte. În buzunar are o sticlă. Discret, după situaţie, se va „cinsti”. Uniforma mai are o faţă albă care seamană cu un halat de frizer.

Din stânga apare Biciclistul. Pe bicicletă, la portbagaj, duce o ladă mare, grea. Poartă halat albastru.P ORTA RU L : Alo, alo, tovarăşu’! (Biciclistul e absent, Portarul azvârle o pensulă spre el.)… Cu dumneata vorbesc! (Biciclistul întoarce ca-pul.) Cu dumneata! Da, da, eşti surd? Înapoi! Pe la mine e drumul.

8

BIC IC L I S T U L (se apropie): De când?P ORTA RU L: Dintotdeauna.BIC IC L I S T U L: Fugi, dom’le, de aici, am mai fost! Pe la dumneata ocolesc.P ORTA RU L: Ţi se pare.BIC IC L I S T U L: Şi dacă nu vreau?P ORTA RU L (îi arată bastonul): Chiar te rog! (Indignat.) O fi câmp, dar nu-l străbate fiecare cum vrea şi pe unde vrea! Ce sunt eu: un nima’n potecă!?BIC IC L I S T U L (ironic): Poate sunteţi, chiar unul cu „N” mare, şi nu ştiţi!P ORTA RU L: Eu ştiu cine sunt şi ce pot, sunt omul potrivit, la locul potrivit. Oricând putem verifica, am tot ce-mi trebuie, nu mi-e tea-mă de control.BIC IC L I S T U L: Vă cred.P ORTA RU L: Încrederea e bună, dar numai verificarea dă garanţie. S-o luăm pe puncte! Minte am? Am. (Îşi loveşte fruntea, sunet de bidon gol.) Esenţă! Sunt bun! Pentru banii ce-i primesc, sunt chiar foarte bun! Urmează dotarea şi echipamentul!BIC IC L I S T U L: Se vede, aveţi tot ce vă trebuie: experienţă, prestanţă, şi uniformă.P ORTA RU L: Nu te grăbi, controlăm! Întâi haina! Haină am? Am. Cu-rată (o întinde pe el), călcată! De când lumea, haina îl face pe om.BIC IC L I S T U L (constată): Un nasture lipsă.P ORTA RU L: Merge şi fără el. Pantalonul (întinde o fostă dungă), la dungă! Hopa; (se întoarce cu spatele) doi nasturi lipsă! Nu-s pro-bleme, am curea. Şapca? Şapca dă prestanţă. (Caută.) Era pe aici. (Către Biciclist.) Stai şi te uiţi la mine, ajută-mă, vezi pe unde e!BIC IC L I S T U L (O găseşte, îi lustruieşte cozorocul, i-o aşează pe cap.): Lăsaţi-o pe-o sprânceană, vă dă forţă şi vă întinereşte.P ORTA RU L: Să mă conving! (Se priveşte în geamul tabloului.) Da, merge! Şi acum pantofii! Se cer negri, îi am negri.BIC IC L I S T U L: Foşti maro, fără ciorapi.P ORTA RU L: Te grăbeşti şi-mi pare rău. Nu mă cunoşti, eu nu ascund nimic, aşa sunt eu, tot ce constat, raportez. Să continuăm: pantofii?

9

Lipsă şireturi, unul fără toc! Exact ce-mi trebuie, pantofi turnaţi pe picior, numai buni de mers târâş. (Se aruncă pe burtă, se târăşte câţi-va metri.) Când mă mişc, nici musca nu se aude. Sunt dur, de frica mea toate au fugit. (Se ridică.) Şi acum artileria grea: pistolul! (Îl mângâie.) Piesă de bază, ganţă nouă! BIC IC L I S T U L : E încărcat?P ORTA RU L : Plin, dă şi peste, am şi rezervă. (Hotărât.) Sunt în exerci-ţiul funcţiei, vor nu vor, prin faţa mea trebuie să treacă! Cine nu; (ia poziţie de tragere, Biciclistul, prudent, face un pas înapoi.) am mână liberă… pac! pac! „Stai că trag!” Strecurătoare-l fac. Ca la graniţă, întâi trag şi pe urmă somez… (Se închină.) Dumnezeu să-l ierte! Mortu-i de vină! Legea mi-o cere, mă obligă să iau măsuri. Ce-a fost, a trecut, s-a dus! Trebuie să fac ordine, nu oricum, ci hotărât şi cu răspundere muncitorească. Unde sunt eu, acolo e intrarea. Ieri am fost acolo (gest cu mâna), pe acolo s-a trecut. Azi sunt aici, pe aici se trece.BIC IC L I S T U L : Mâine, mâine, pe unde? P ORTA RU L : Azi e joi, mâine e o altă zi, atunci vom vedea! Îmi cunosc meseria, nu las pe oricine să treacă, pe aştia în blugi să nu-i văd, n-au ce căuta, de-l prind pe vreunul, îi rup picioarele!

BIC IC L I S T U L : De ce? Sunt oameni paşnici, nu fac rău!P ORTA RU L: Ştiu eu de ce, nu pot şi nici nu vreau să spun! (Către Bici-clist.) Am o treabă, să nu te mişti, termin şi stăm de vorbă! (Se apro-pie de panou, alege o pensulă şi un bidon cu vopsea galbenă. Înmoaie pensula, scrie cu litere mari şi citeşte cu glas tare.) „Pun”… (apasă pensula) „ct.” (Cerceteaza bidonul.) Am terminat vopseaua. Cât se consumă! Văd şi nu cred; litera şi sfertul. Cuvântul şi bidonul. Dacă n-aş fi eu şi ar fi altul, aş spune că se fură. Cutia asta era plină, eu i-am rupt sigiliul. Am scris, ce-am scris? Un cuvânt şi gata, s-a go-lit! Îmi pare rău, era un galben cald, plăcut! (Caută în grămada de cutii, alege.) Roşu? Scriu cu roşu, roşu am şi mai primesc. (Priveşte pensula.) Îmi bat cuie în talpă. Pentru roşu n-am pensulă.

BIC IC L I S T U L (dramatic:) Partidul, clasa muncitoare, sângele vărsat!

P ORTA RU L (convins): Ai dreptate, roşu e o culoare sfântă. (Cu regret.) N-am cu ce. Asta-i sculă?! E jumulită, aproape cheală, are şi fire de păr negru. Să vreau şi nu pot scrie cu ea. Ideologic, nu corespunde.

10

BIC IC L I S T U L : V-ar trebui o pensulă nouă, una mai mare, chiar o bi-dinea. Ceva special, mâner de aur şi păr argintiu, nu păr de porc şi coadă de lemn.

P ORTA RU L: Am aşa ceva? N-am. Le-am cerut, nu mi-au trimis. Mai bine schimb culoarea şi arunc pensula! (Alege o nouă cutie.) Albas-tru? Albastru precum cerul! Culoarea nu ridică probleme. Vara, da, merge, dar iarna? Culorile sunt ca oamenii, calde, reci şi potrivite. Albastru-i de-a friguroasă. Mie îmi convine: mi-am băgat sobă, am şi două pături, iarna mă descurc. Tot timpul cu pătura în cap nu pot sta. Unde e foc e şi fum. Lumea e rea, parcă aud pe unul: „să moară şi capra vecinului” şi-mi înfundă coşul! Te întreabă un cu-noscut ce faci sau cum o duci? Nu-i spune „bine”, omul e om şi te invidiază, dar nici „rău”, că se bucură. „Mulţumesc de întrebare, potrivit”, aşa trebuie răspuns! BIC IC L I S T U L : Mai bine să nu întrebe, fiecare să-şi vadă de-ale lui. Aveaţi unul pe aici: mic, slab si arţăgos, îşi băga nasul peste tot. Nu-l mai văd, pe unde e? P ORTA RU L : Un palavragiu, o gură spartă, l-au dat afară. (Caută, mai ia o cutie.) Roz? ... Roz e culoarea potrivită. E de perspectivă. Ni s-a şi spus: „Viitorul ne aparţine, e spoit în roz”. Se prepară uşor, amestec alb cu roşu. Între cuvinte, ce distanţă să las? (Măsoară.) Ce zici: o palmă? BIC IC L I S T U L : E prea mult. P ORTA RU L : Un deget? E puţin?BIC IC L I S T U L : Nici gând. Îi dai unuia un deget, iar el îţi ia mâna toată. P ORTA RU L (hotărât): Scriu în continuare, fără spaţiu, apăsat şi cu degetul. E bine?BIC IC L I S T U L : Ai cinci degete la mâna stângă, cinci la dreapta, plus zece la picioare, cu care din ele scrii?P ORTA RU L : Se înţelege, cu degetul arătător, e cel mai important! (Apucă sticla, trage o înghiţitură, priveşte panoul, prinde curaj.) Tre-buie să recunosc, galben, roz or fi culori plăcute, dar sunt şterse, îţi trebuie ochelari de citit. Negru e culoarea potrivită, scoate scrisul în evidenţă. Slavă Domnului, vopsea neagră am! (Scrie.) „de”… (Un pas înapoi, citeşte, e mulţumit.) „Punctde” nu-i rău, scris împreună

11

crează nedumerire. Vine clientul, eu stau mascat, se opreşte, citeşte până înţelege; am timp, îl studiez, apar şi-l iau la întrebări. (Se dă un pas înapoi, admiră, repetă.) „Punctde”, sună şi arată bine. Re-marc şi scrisul, e de maestru. N-are rost să mă ascund, am talent, sunt valoros! Niciodată nu-i prea târziu, mă fac pictor! (Începe un nou cuvânt.) “t…r…e…”. (Scandează:) „Stima noastră şi mândria, Tovarăşul şi bucuria” slogan la modă, se cere.BIC IC L I S T U L : Pictor de lozinci nu-i rău. Comenzi peste comenzi. Sunt atâtea garduri, ziduri, pe toate le iei la rând! Retribuţie asi-gurată, din când în când mai pică şi câte o primă. La şaibă-i greu, controalele s-au înmulţit, la fel şi şefii. Vin în valuri, vin de peste tot. De eşti slab, nu rezişti, te îneci.P ORTA RU L : Trebuie sa fii pe fază, minunea ţine trei zile, eu n-am probleme, sunt bine pregătit, la controale fac faţă. Cu presa mă des-curc. Cum apare un străin, nu stau, nu-l las să deschidă gura, îi trântesc un panou în nas: „Citeşte!”, atât îi spun, şi scot pistolul. Am un placaj bine lucrat, cu angajamente şi săgeţi crescătoare. În faţa lui n-a rezistat unul, pe toţi i-am făcut zob! Individul stă ce stă, admiră pistolul, mă felicită şi pleacă!BIC IC L I S T U L : Cu pensulă şi bidinea în mână avansezi uşor, ai toate uşile deschise, îţi faci o mulţime de relaţii.P ORTA RU L : Mai ales acum, când a apărut şi la noi stresul. Tot ce-i rău din Vest ne vine. Tovarăşi serioşi nu pot să adoarmă.BIC IC L I S T U L : Am auzit şi eu. Bieţii oameni se zbat toată noaptea, unii îşi dau cu capul de pereţi, iar alţii cad din pat.P ORTA RU L : Am un vecin secretar de partid. Ce se chinuie! Miezul nopţii îl găseşte cu ochii în tavan. Pe toţi, pe toţi care n-au somn, eu, numai eu, îi pot ajuta!BIC IC L I S T U L : Cum, îi îndopi cu pastile?P ORTA RU L : De doctori sunt sătul, să n-aud de ei! Mă durea rău tim-panul. Bine că n-am avut bani, măcelarii voiau să-mi taie urechea! Pe mine partea materială nu mă interesează. Eu acţionez asupra conştiinţei. Îmi eşti simpatic şi-ţi spun cum. Într-un loc la vedere, recomandat e deasupra patului, pe tavan sau pe-un perete în faţă, pictez îndemnul lui Stalin: „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!” sau vorbele lui Marx: „Omul e ca oul, cade jos, se face praf!”. Lucru verificat

12

de mine, cine citeşte, adoarme pe loc. Când n-am vopsea, trec la telegrame. (Scoate o hârtie.) O telegramă e uşor de primit, dar greu de scris, puţini se pricep. BIC IC L I S T U L : Eu una ştiu: textul trebuie să fie scurt, clar si concis, adică să spună ieftin tot ce gândeşti. P ORTA RU L : În telegrame sunt expert. (Citeşte.) „Titlu: Telegramă. Stop. Planul la zi depăşit. Stop. Trecut la recuperări. Tot stop. Sem-nat un colectiv fruntaş”, fără adresă, poşta o cunoaşte… Trebuie să recunoşti că-i bună! (Arată spre tablou.) Tovarăşul o aşteaptă, noaptea nu poate dormi, gândeşte, se frământă, ia pastile şi citeşte telegrame. Până mai ieri eram un miliard pe pământ, vom fi două-zeci. Apar probleme! La noi toţi, la nevoile noastre, Tovarăşul ve-ghează, se îngrijeşte. (Agită telegrama.) E prea scurtă, prea telegra-mă, câteva rânduri nu-l adorm. Îi fac o introducere politică, pome-nesc ceva de strămoşii noştri şi închei cu dezarmarea. Între cap şi coadă, adică început şi sfârşit, intervine artistul. Adică eu. Printre rânduri îi strecor câteva urări de sănătate şi-i desenez un câmp plin cu floricele. Talentul mă scoate în faţă, ajung şef, mare şef! M-am hotărât; cer aprobare pentru barbă, îmi las plete şi perciuni, toţi ar-tiştii au. (Cântă.) „Barbă albă, barbă neagră, barbă cioc, barbă de-loc? Ghici cine-i? (Râde ca un copil.) Nu ştii?! Marx, Engels, Lenin, Stalin”. (Scrie.) „c… e”. La noi, părul lung trezeşte suspiciuni, pierd pensula, mi-o iau, am familie, pletele nu ţin de foame.BIC IC L I S T U L : Vremurile s-au schimbat, ce-a fost, s-a dus, perciunii nu mai fac parte din lupta de clasă.P ORTA RU L (scrie): „re” (Citeşte mulţumit.) „Punctdetrecere”. (Arun-că cutia, îşi priveşte degetul arătător.) Ce meserie jegoasă: un cuvânt şi te-ai murdărit până-n gât. (Se şterge cu telegrama, o aruncă.) Ce hârtie proastă, nici la şters nu-i bună! (Pauză.) Şef nu-i mare lucru, oricine poate fi. BIC IC L I S T U L : Cum? Vreau să fiu şef!P ORTA RU L : E simplu, te faci membru de partid. De eşti prost, dai ceva ori îţi iei meditator; dacă eşti foarte prost, nu-i ruşine, faci şcoala de partid. Ce face un şef? Mai nimic, primeşte indicaţii şi împarte sar-cini. Portar sau paznic e altceva, e mult mai greu! Răspunzi de toate şi de tot. Aşa ceva nu se învaţă, se moşteneşte. Întreg câmpul, cât vezi cu ochii, şi iarba sunt în grija mea. Pentru funcţia asta îţi trebuie

13

tact, diplomaţie şi mult cap. Altfel nu rezişti. Legea e lege, e una c-un pogon de instrucţiuni, fără simţul orientării eşti pierdut, mai mult mort! O ia unul razna pe câmp, e bătut în cap, vrea să rupă floricele şi n-are aprobare. Stea în frunte n-are, nu ştii cine e, te opui.BIC IC L I S T U L : Ce ai, dom’le cu el? Lasă-l în pace!P ORTA RU L : Nu-i chiar aşa! Nu poţi, e meseria ta. Buruienile sunt bob numărat, le ai pe inventar, e în joc pâinea ta, eşti plătit, trebuie să faci ceva! E care pe care. El te înjură de mamă. O mamă ai, nu poţi trece peste jignire! În legitimă apărare îl pocneşti. Dacă-i unul cu relaţii, o poţi păţi! Eu nu-s de azi, de ieri în meserie, ştiu când să închid un ochi, oameni suntem, la nevoie întorc şi capul! Ne-am luat cu vorba, era să uit, când ai mai fost pe aici, până acum nu te-am mai văzut?!BIC IC L I S T U L : Mai demult!P ORTA RU L : Ai observat, nu stăm pe loc, progresăm, la noi mereu se schimbă câte ceva. Pe acolo, pe unde aveai de gând să treci, o să îngrădim. (Biciclistul s-a oprit, bicicleta e veche, descentrată, roţi puţin ovale. Se apropie de copac.) Ce gard o să fie! Atunci să te văd! Cu lădoiu’ în spate, mai poţi să-l sari? Trei metri înălţime, beton armat cu paie şi coceni! (Mândru.) Invenţie de-a noastră, noutate pe plan mondial. N-ai ştiut?BIC IC L I S T U L : Nu.P ORTA RU L : Uite, afli acum! Paiele îngheţate înlocuiesc cu succes fierul. De aici, numai avantaje: economie la metal, preţ de cost re-dus, paiele nu ruginesc. Grâul, adică boabele, îl vindem, paiele ne rămân, sunt la îndemîna oricui. Frigiderul ţi-e gol, îl umpli cu paie, când ai nevoie, deschizi uşa şi le foloseşti.

BIC IC L I S T U L : Sunt orăşean, stau la bloc: ce să fac cu paiele la etajul trei?P ORTA RU L : Găseşti, nevoia te învaţă. Tu nu vrei, dar se întâmplă: te cerţi cu nevasta, câţi nu se ceartă? Tribunalele sunt pline. Eşti sătul, nu vrei s-o mai vezi! Să dai divorţ? E o prostie! Avocaţii îţi toacă banii şi de ea tot nu scapi. Pui între tine şi ea drept paravan o rogojină din paie congelate!

BIC IC L I S T U L : Am nevastă tânără, frumoasă, îmi place s-o văd, s-o simt aproape.

14

P ORTA RU L : Mă bucur, eşti un om fericit.BIC IC L I S T U L : Aş fi dacă n-ar avea toane, când îi vine criza, mor! Îmi face capul calendar. „Taca taca; taca taca!” Mărunt, aşa o ţine! Îmi vine să fug, să-mi iau lumea în cap.

P ORTA RU L : De ce să fugi? Îţi bagi două paie congelate în urechi. Te asigur, o lună ai scăpat de ea, n-o mai auzi!

BIC IC L I S T U L : Şi apoi?

P ORTA RU L : O iei de la capăt! ... Cu paiele rezolvi o mulțime de lu-cruri. Sârma ghimpată e produs deficitar. Ţara e bogată, duşmanii ne înconjoară, vin peste noi, dau năvală. BIC IC L I S T U L : Noroc cu Dunărea că-i lată, care vrea să fugă, se îneacă!P ORTA RU L : Frontiera de stat trebuie păzită! Pe lângă şanţ, tragem şi-un gard din paie congelate, împănat cu mărăcini, zid chinezesc, dublu lat, nici pasărea să nu-l treacă! De când lumea, bogatul nu-l crede pe sărac, sătulul pe flămând, Nordul pe Sud. Pe africani tre-buie să-i ajute cineva; pe la ei, în deşert, bat niste vânturi, uraga-ne! Noi suntem salvarea lor: le-am vândut noutatea. Vândut, vorba vine, le-am dat pe prietenie, bani încă n-au. Şi ei, şi noi suntem mulţumiţi. Primele garduri le-au şi montat. Ne-au trimis poze. Sahara, pustiul acela mare, întins şi nesfârşit, nu-l mai recunoşti, a devenit grădină, o minune, un rai adevărat! Cât vezi cu ochii, numai lanuri de spanac, urzici şi flori. Munţi, grămezi imense de flori, toate colorate, parfumate! BIC IC L I S T U L : Chiar crezi ce spui?P ORTA RU L : Am văzut pozele, le-am avut în mână, le-am pipăit şi mi-rosit, dunele nu se mai văd, au dispărut, tot nisipul s-a oprit în gard. Mai e ceva; de când cu gardurile noastre, în Africa nu se mai fură, puşcăriile s-au golit, hoţii fac grevă, poliţiştii sunt disperaţi, şomează.BIC IC L I S T U L : Hoţii lor să facă grevă?! Nu cred. Au hoţi cu tradiţie. Cine le-a devastat piramidele? Pe faraoni cine i-a buzunărit?P ORTA RU L : Vai de capul lor, le plângi de milă, toţi se târăsc prin spi-tale, fără urechi, cu picioare degerate, şi mâini amputate!BIC IC L I S T U L : Pe asta n-o cred!

15

P ORTA RU L : Gardurile noastre sunt de netrecut. În Africa, ştie toată lumea, sunt călduri mari, în fiecare zi e caniculă, acolo dacă pui mâna pe un sloi de gheaţă, înţepeneşti, să te caţeri pe un gard, nici vorbă, să treci peste el, nu poţi, îţi trebuie mănuşi. Sahara nu-i Po-lul Nord, cine poartă în deşert mănuşi? Să vrei şi nu găseşti. Mai e ceva, gardul nostru e uşor de întreţinut; se rupe o bucată, deschizi frigiderul, scoţi alta, dai cu apă şi o lipeşti.BIC IC L I S T U L : Nu înţeleg un lucru, dacă tot eşti dumneata aici, de ce mai aveţi nevoie de gard?P ORTA RU L : E necesar şi el, e drept, mai mult iarna, iarna toţi ne luăm concediu, în rest eu sunt aici, zi şi noapte, plus pauza de masă.BIC IC L I S T U L : Şi gardul?P ORTA RU L : Pricepi greu: pentru publicitate!BIC IC L I S T U L : Te rog, vreau să trec, sunt tare grăbit!P ORTA RU L : Oi fi, cine nu e, azi toţi ne grăbim. (Loveşte cu bastonul lada de la portbagaj.) Mai întâi ia-ţi dumneata remorca în spate, mijlocul de transport rămâne aici!BIC IC L I S T U L : E grea, îmi rupe oasele; şi-apoi iarba, fânul, cu ce-l transport?P ORTA RU L : Te priveşte, vehiculul nu-mi place, e necorespunzător, (dă ocol bicicletei) model vechi, face zgomot, cu el nu poţi să treci, ne sperii clienţii şi poluezi mediul înconjurător. (Duce degetul la gură.) Sst! ... Auzi ceva? Linişte absolută, nici pasărea nu cântă! Cultivăm tot ce este verde, de la iarbă la idei, avem nevoie de linişte şi aer cu-rat. Trage aer în piept! Aşa! (Inspiră, expiră adânc.)BIC IC L I S T U L (inspiră): Da, şi?P ORTA RU L : Ce miroşi?BIC IC L I S T U L (inspiră de câteva ori scurt): Picioare nespălate şi gaz.P ORTA RU L (apăsat): Parfum de câmp; busuioc! (Indignat.) Gaz puţi dumneata şi rabla. Picioare nespălate! Du-te, ieşi! Cu hârbul ăsta ne compromiţi. Nu facem afaceri cu milogi! (Dă să-l împingă.)BIC IC L I S T U L : Stai blând, omule! Când te uiţi urât şi ţipi, devii fioros, bagi spaima-n oameni.P ORTA RU L : Asta şi vreau. Dacă n-ai ştiut, află că sunt un dur.

16

BIC IC L I S T U L : Dur e puţin spus, fiară, fiară sălbatică!

P ORTA RU L : Aşa e, de unde ştii?

BIC IC L I S T U L : Să-ţi spun, să nu-ţi spun? Chiar dacă o să râzi, îți spun: eu cred în vise.

P ORTA RU L : Prostii, ce legătură are visul cu realitatea?

BIC IC L I S T U L : Are, pentru mine, realitatea e o oglindă a visului. Eu ce visez noaptea, întâlnesc ziua. Aşa cum eşti, cum arăţi, te-am în-tâlnit în somn.

P ORTA RU L : Pe mine?

BIC IC L I S T U L : Da.

P ORTA RU L (râzând): Hai că-mi placi! Ce făceam?BIC IC L I S T U L : Ce faci şi acum: ţipai la mine şi în plus mai aveai ghea-re şi coadă…P ORTA RU L : Eu, coadă?BIC IC L I S T U L : Lungă, groasă şi o gură mare băloasă, erai balaur! Eu, ascuns într-un colţ, tremuram, şi acum mă dor dinţii, eram îngro-zit, mă făceam mic, mic de tot. Te-ai repezit spre mine, m-ai luat în gură şi…P ORTA RU L : Spune, spune, nu te opri!BIC IC L I S T U L : Nu, că te superi.P ORTA RU L : Ai început, dă-i drumul!BIC IC L I S T U L : Şi acum am pantalonii uzi, de frică am făcut pe mine.P ORTA RU L : Ce glumă! Ai vrea să râd? Ascultă, aici eu sunt şeful – nu faci cum îţi cer, nu treci.BIC IC L I S T U L : O las, dar dacă mi-o schimbă, sau mai rău, mi-o fură cineva? O plăteşti dumneata?P ORTA RU L : Eu pentru ce sunt, ce păzesc aici? (Scoate pistolul.)BIC IC L I S T U L : E încărcat?P ORTA RU L : Gloanţe de război, două pe ţeavă şi unul în aşteptare.BIC IC L I S T U L : Te lauzi, armata n-are o capsă, trupa face la stânga, la

17

dreapta, la trageri dă cu pietre, sapă gropi şi se tăvăleşte prin nă-mol. Soldații pleacă acasă şi gloanţe tot n-au văzut. P ORTA RU L : Nu cred. Exagerezi!BIC IC L I S T U L : Deloc, am un văr în armată, el mi-a spus.P ORTA RU L : Minte, minte cu neruşinare.BIC IC L I S T U L : I-am văzut palmele: sânge şi băşici.P ORTA RU L : Un tăntălău.BIC IC L I S T U L : Vărul meu? Ne jigneşti! El şi Napoleon, geniu militar! La douăzeci de ani conduce o formaţiune de roabe militare. Acum e în misiune specială, într-o mină, sapă în adâncul pământului. (Pre-caut.) Încarcă pământ şi trage cu urechea la cei din jur. Muncă grea şi sarcină de mare răspundere şi risc. Să nu-ţi scape o vorbă, cu mine-rii nu-i de glumă, sunt periculoşi, de află vreunul, văru-meu nu mai vede soarele, pământul îl înghite!P ORTA RU L : Băiatu’, nu mă cunoşti. Despre ce vorbeam? Am şi uitat.BIC IC L I S T U L : Ai pistol; ei, şi? N-ai aprobare, nu poţi să tragi!P ORTA RU L : Eu sunt verificat, am mână liberă, dacă vreau, pot să-ţi înfig un glonţ în.… (Îl ocoleşte, îl priveşte atent.) Nu prea am unde, eşti cam slăbănog.BIC IC L I S T U L : De vină e acordul global, ştii cum e, munca întreagă şi plata pe jumătate. Salariul e ajutor de şomaj; numai că ăia (gest „cei de departe”) stau acasă. P ORTA RU L : Nu-i chiar aşa, în vest se lucrează haotic. La noi totul e planificat, pentru noi ziua de mâine nu-i o problemă. Te-ai născut, statul îţi face dosar de pensie, ai murit, îţi asigură loc de veci.BIC IC L I S T U L : Până la pensie mai am! M-am săturat de cartele şi cozi, de stat la rând la pâine, la carne, la toate!P ORTA RU L (puţin enervat): Eşti dumneata soi rău, de asta nu te în-graşi! Mai faci şi o confuzie, o eroare, o gravă eroare! Cartela e car-telă şi abonamentul e abonament. Cartele am avut imediat după război, acum avem abonamente. Ştii ce; vorba multă, sărăcia omu-lui! Vehiculul e înseriat? BIC IC L I S T U L : Pe fiecare roată, la prima spiţă.

18

P ORTA RU L : Aici mi-ai plăcut!BIC IC L I S T U L : Eu respect legea. Fără un număr, o legitimaţie, nu ies pe stradă. Punctele aglomerate le evit. Nu vorbesc cu nimeni, pe străini îi ocolesc. Am şi frâne bune, îmi ţin gura. P ORTA RU L : Te cred, dar verificăm!BIC IC L I S T U L : Te rog, sari peste, sunt tare grăbit!P ORTA RU L : Voi, ăştia de la fabrica de roţi n-aveţi somn, n-aveți odih-nă, mereu vă grăbiţi. Zilnic lansaţi câte o chemare la întrecere şi vă luaţi angajamente. Când o să vă potoliţi?BIC IC L I S T U L : Eu nu lucrez acolo, sunt liber profesionist, ghicesc vii-torul. Nu mă crezi? Întinde palma! ... Nu vrei; ţi-e frică?!P ORTA RU L (întinde palma stângă): Poftim, să aud ce spui! BIC IC L I S T U L : Arată-mi palma dreaptă, ea primeşte bacşişurile!P ORTA RU L : Nu minţi, e ruşine! Capul te dă de gol, mai precis, forma lui. Pe mine nu mă duci, am ochiul format. Fii mândru: eşti om al muncii la fabrica de roţi şi mijloace de transport!BIC IC L I S T U L : Cu şapcă nu m-ai fi recunoscut, veneam cu ea, dar mi-au furat-o!P ORTA RU L : Şi cu pălărie de veneai!BIC IC L I S T U L : Aveam una hoaţă, cu cozorocul frânt.P ORTA RU L : Aspectul te dă de gol, ai nasul turtit şi barba ascuţită.BIC IC L I S T U L : Mă ţii cu vorba şi sunt aşteptat.P ORTA RU L (ironic): Săracul, toţi trag de tine, mă mir cum mai rezişti!BIC IC L I S T U L : Dacă n-ai ştiut, află că mândria judeţului e în grija mea.P ORTA RU L (în zeflemea): Mă bucur; care mândrie, că avem mai multe? ...BIC IC L I S T U L : Roata cea mare, cea mare şi grea, ai auzit de ea? Eu răspund de ea. Acum se învârte în gol, de ia foc, ne bagă la sabotaj. O-ncurc eu, o-ncurci şi dumneata.P ORTA RU L: Îmi placi! Eu, de ce?BIC IC L I S T U L: Vreau să muncesc şi nu pot. Mă ţii în loc, nu pot să trec.

19

P ORTA RU L: Fii calm, viaţa-i scurtă, sunt destui pe lângă roată, ţi-o opreşte careva!BIC IC L I S T U L: N-are cine. Eu sunt aici, şeful s-a învoit, doi şi-au vân-dut sculele, mai e unul, dar ăsta e mereu plecat, ţine legătura cu conducerea! Roata trebuie să meargă, odata pornită, e greu de oprit!P ORTA RU L: Mare lucru, şi-un copil o poate opri, un băţ între spiţe, gata, a înţepenit!BIC IC L I S T U L: Îţi spun ceva: dacă se află, nu recunosc nimic! (Priveş-te în stânga, în dreapta.) Roata noastră e roată doar în mers, oprită arată rău: e pătrată, are dinţi, muşcă! Un muncitor a turbat. Dacă se află, iese scandal mare. La viteză, mulţi văd, puţini cunosc. Sincer să fiu, stau lângă ea cu frică.P ORTA RU L: De ce nu pleci?BIC IC L I S T U L: Nu-i uşor, îmi pierd vechimea.P ORTA RU L: Cum vă organizaţi, vă priveşte. Fiecare cu ale lui. Noi nu vindem la oricine, am apucat să spun: „verificăm”, nu mă cunoşti, cu lacrimi să plouă, rămân granit. Granit neclintit. Dacă n-aş fi spus, dar am apucat să spun! La mine cuvântul e cuvânt şi vorba-i vorbă, nu pot da înapoi! Dă jos lada, trebuie să mă conving dacă rabla corespunde sau nu cerinţelor noastre!BIC IC L I S T U L: Scuzaţi. Am zis scuzaţi şi eu ţin la prestigiu! Cuvântul rablă e nepotrivit, chiar jignitor! Poate aţi vrut să-l numiţi super-bolid? Eu unul cu aşa ceva mă deplasez. Ca întotdeauna, aparenţele înşală. Ştii ce viteză prinde, priveşte în depărtare! ... În spate… pu-ţin stînga… în direcţia vântului! Mai sus! Unde te uiţi? (Portarul e puţin dezorientat.) La dumneata de unde bate vântul?P ORTA RU L: De unde se iveşte.BIC IC L I S T U L (culcă bicicleta): Acolo sus, e un nor, pare un cal înari-pat, îl vezi?P ORTA RU L: Da, e mare, foarte mare, vine spre noi!BIC IC L I S T U L: E un nor zburător, e plin de praf, află că eu l-am stâr-nit! Când pedalez, zbor!P ORTA RU L: Dragul meu, pe mine mă doare în cot (îi arată cotul), fii atent, aici e cotul meu, de eticheta ce i-aţi pus-o! Eu nu confund

20

marfa cu ambalajul. Îţi place, nu-ţi place – e un hârb, o vechitură, ceva de aruncat, nu la fier vechi, la gunoi! Ce mă priveşti aşa? Ce vezi la mine, nu-s sfânt? Sfinţii stau în ramă. De un sfânt nu te apropii cum vrei şi când vrei, la primul pas dă cu tine de-ţi rupe oasele! Mai nou, un sfânt nu apare singur, şi cel mai mic în rang vine cu alai şi gardă personală. După cum vezi, sunt singur, indica-ţii n-am cui să dau, ce ai văzut la mine?BIC IC L I S T U L: Cotul.P ORTA RU L: Cotul!?BIC IC L I S T U L: Nu ştiai? Se vede de la o poştă! Unii au un dar, ceva deosebit, dar din modestie nu profită, s-au născut cinstiţi şi vor să moară săraci. Şeful meu e un exemplu – la munte, la mare, pe unde se duce, pe unde trece, obiecte străine i se lipesc de mână. Altul le-ar vinde, ar face avere, el nu: ceşti, pahare, furculiţe, pe toate le face cadou. Le dă frumos împachetate, cu etichetă, scris citeţ: „Ho-tel Parc, furat azi…”, urmează data, localitatea, şi semnătura, să ştie omul ce primeşte.P ORTA RU L: Pe pachet scrie „furat”?!BIC IC L I S T U L: Caligrafic, litere mari, de mână!P ORTA RU L: Şeful tău e nebun.BIC IC L I S T U L: Greşeşti, e un om corect, nu-i place să mintă. Poate greşesc, lasă-mă să mă conving, trebuie să-ţi pipăi cotul! Haina jos! (Se repede, îl dezbracă de haină autoritar.) Te rog, fără mofturi! Co-tul sus! ... Mai sus! ... Nu-ţi bate joc, nici chiar aşa! ... Mai jos! ... Aşa. Nu te mişca! ... Poate mă înşel, şi celălalt! (Îi suflecă mâneca.)P ORTA RU L: Ce faci, îmi rupi cămaşa? BIC IC L I S T U L: De-o cârpă stăm noi? (Îi pipăie cotul, l-a apucat strâns.) P ORTA RU L: Eşti bolnav, cămaşa e nouă!BIC IC L I S T U L: Ei şi, tot zdreanţă e! ... E clar, poţi să te îmbraci! Te-am prins; ai cot de intelectual! Negi, cine te crede, se simte la mână! E tocit pe băncile şcolii. Spune drept, nu-i ruşine, câţi ani ai rămas repetent?P ORTA RU L: Am uitat, e mult de atunci, iar cartea era mai grea. Acum lumea se grăbeşte şi copiii cresc cu cheia la gât. Cei şapte ani de acasă au devenit şase, se învaţă pe apucate şi mai mult pe drum. La şcoală – două vorbe, trei prostii şi gata zece.

21

BIC IC L I S T U L: Ai dreptate: am lichidat repetenţia. Învăţătorul are şi el plan: fier vechi, sticle şi borcane goale şi câte un geniu pe an.P ORTA RU L: De genii sunt sătul! Academicieni, doctori în ştiinţă, pe toţi îi ştiu. Stau după pom, dau drumul la radio şi-i ascult. Pe unii îi recunosc după glas, pe alţii după nume. Ei nu mă văd, se cred singuri şi nu se feresc de nimeni. Îi aud cum întorc politica pe toate părţile, o învârt, o învârt, dar n-o apucă. Recunosc, or fi tobă de carte, dar cu aritmetica stau prost, au uitat să numere, să dea un rezultat. Cot de intelectual! ... Pentru Isoşcel, pentru teorema lui, ce bătaie am mâncat (îşi freacă palmele), şi acum o visez. Precis ai uitat-o, să ţi-o spun? În triunghiul lui Isoşcel, pătratul ipotenuzei este egal…BIC IC L I S T U L (plictisit): Cunosc problema! Am fost premiant, pentru mine formulele n-au secrete. Cu lungimea cercului, volumul pătra-tului, mă joc!P ORTA RU L: Ai fost premiant, bravo! Acum ce eşti? Fii atent! În me-serie, eu am fost primul pe ţară şi al doilea pe oraş; ei şi? Cu ce m-am ales? Cu nimic, stau pe câmp şi în ploaie. Le-am spus şefilor: „Mi-ajunge!” Ei, nimic. „Vreau un loc la birou!”, atât le-am cerut! „N-avem scaune!”, aşa mi-au răspuns.BIC IC L I S T U L (gest, mită): Trebuie insistat.P ORTA RU L: Ce era să fac, am dat şi „dreptul”. Să mai aştept! Cât? Mai nou e şi un decret; cine pleacă ia şi scaunul cu el, la venire tot aşa. (Resemnat.) Fără scaun nu te primeşte nimeni.BIC IC L I S T U L: Nu-i chiar aşa! Ca să pleci pe lumea ailaltă îţi trebuie scaun? Te îngroapă şi fără! Nu dispera! Un caz, un tip avea nevoie de ouă. Dă ocol pieţii o dată, de două ori, se uită prin coşuri, pe jos, nici coajă de ou. Altul ar fi plecat, el nu, joacă la loto şi dă lovitura! Câştigă, ghici ce?P ORTA RU L: Un ibric. BIC IC L I S T U L (indignat): Ibric? În oraş nu-i bob de cafea, ce faci cu el? O găină, lui ouă îi trebuiau! Găină de rasă! Trei ouă pe zi, unul diminea-ţa şi două la prânz. Seara pauză! Găina e obosită, se culcă devreme.P O T RTA RU L: Numele, repede! Nu sta pe gânduri! Cum îl cheamă pe tip? Poveşti, nu-l ştii!BIC IC L I S T U L: Adică eu mint!

22

P ORTA RU L: Dumneata ai spus-o! Dă-mi numele persoanei şi culoa-rea găinii şi atunci te cred!BIC IC L I S T U L: Vrei amănunte, ei bine, îţi spun! După tată e neamţ: Johann; după mamă francez: Jean; născut la Bucureşti: Ion. Rude în străinătate! Securitatea i-a făcut dosar şi miliţia i-a confiscat găina.P ORTA RU L: Nu înţeleg, de ce?BIC IC L I S T U L: Simplu, făcea ouă de aur. Acum e la Madrid, îşi încear-că din nou norocul.P ORTA RU L (îngrijorat): Madrid, Piaţa Comună, Spania! Pe acolo bân-tuie şomajul şi datoriile, nu-l văd bine! Vai de capul lui, singur prin-tre străini, îl împuşcă teroriştii!BIC IC L I S T U L: E băiat mare, se descurcă, are şi mână bună: joacă po-ker, se pricepe la zaruri, iar la ruletă e as.P ORTA RU L: De când lumea, meseria e brăţară de aur şi gâtul pâlnie de argint. (Trage o înghiţitură.)BIC IC L I S T U L: Şi-a făcut relaţii, călătoreşte mult, la Las Vegas porta-rul îl salută cu „Mister John”, la Tokio gheişele îl alintă…P ORTA RU L: Lasă turismul, scurtează distanţele! Concret, ce face acum?BIC IC L I S T U L: Te învăţam geografie, dacă eşti grăbit, aterizez la Li-sabona!P ORTA RU L: La Madrid, acolo spuneai că este?!BIC IC L I S T U L: Orice om care se respectă se îmbracă la Paris şi se tun-de la Lisabona. Te-ai uitat pe hartă? Madrid-Lisabona, distanţa nu contează, e un nimic, ideea e importantă! Cine a trecut Dunărea înot, ia taurul de coarne, nu-l sperie o palmă de loc. Spaniolii n-au legi, cumpără de unde vor şi cât vor. Nu-i opreşte nimeni. Vând, taie animale, la ei e debandadă! Nu-i întreabă nimeni de nimic. Au un joc naţional: corida, un fel de loto cu multe premii. „Poţi să trăieşti!”, e un loz de invidiat.P ORTA RU L: Ce premiu e ăsta?!BIC IC L I S T U L: Ţi-am mai spus: la ei nu-i ca la noi! Mai au şi altele: „Scapi întreg!” şi „Un loc unde nu-i durere şi suspin”. În jurul unui taur se adună o grămadă de oameni. Unul, mai bun la fugă, se apro-pie de animal. Taurul are coarne lungi, omul fălci şi dinţi puternici.

23

Se fac pariuri. Om şi animal se privesc, omul cu dragoste, taurul cu duşmănie. Banii se strâng într-o căciulă. La un semnal, o bătaie în tobă şi-un ţipăt de goarnă, cei doi se izbesc, se ciopârţesc. Ca şi la noi, urechile şi copitele sunt la mare preţ. Cererea e mare, oferta mică. Se fac trageri la sorţi. Spectatorii se îmbrâncesc, femeile leşi-nă, toreadorul galant le oferă apă. Muzica cântă: „Ole, ole taurule!” şi „Treci la rând că te pocnesc!”. Coada de taur e lozul cel mare. Regele Spaniei, regina, curtea regală, toţi conţii şi viconţii respectă tradiţia, n-au aspirator, mătură şi curăţă praful cu coada de taur.P ORTA RU L: Urechi şi picioare de porc am mâncat. Am şi o carte: „Co-pita de porc în o mie una reţete”. Coada de taur cum s-o prepara?BIC IC L I S T U L: Vii cu măslinele şi te învăţ eu.P ORTA RU L (ironic): La toate te pricepi! Ai grijă, cine-i curios şi ştie multe îmbătrâneşte repede!BIC IC L I S T U L: Pentru mine cuvântul „nu se poate” nu există, nu-l cu-nosc. Nu mă primeşti, eu insist, mă dai afară, nu plec, nu mă mişc, aştept o zi, două, cât e nevoie.P ORTA RU L: Nici chiar aşa, avem şi noi priorităţi, contracte, plan la export…BIC IC L I S T U L: De justificări şi amânări m-am săturat. Încep să fac aler-gie. Închid ochii. (Îi închide.) Văd lozinci, aud megafoane. (Îşi pune mâinile la urechi.) Încă le aud, deschid ochii şi văd… (Vede tabloul Tovarăşului, priveşte speriat, a vorbit prea mult, abureşte geamul ta-bloului, îl curăţă de praf, schimbă tonul.) Poza nu mai corespunde, s-a învechit, trebuie actualizată! Dacă vrei, ţi-o schimb, am una, mi-litantă, combativă, de tinereţe: „Poză cu şapcă şi fară cravată”.P ORTA RU L: O ştiu, alb negru, „Eşti cu noi sau împotriva noastră?”, pe atunci eram puţini, nu mai merge, vremurile s-au schimbat, tre-buie poză color! Nu te prosti, suntem singuri! Băieţii de la ochi şi timpane au plecat, şi-au luat şi sculele.BIC IC L I S T U L: Nu mi-e teamă de nimeni şi nimic, sunt dintr-o buca-tă, pentru adevăr şi dreptate mă bat cu toţi, mă iau de piept (o mică reţinere) şi cu Dumnezeu! P ORTA RU L: Cel de Sus e bun şi iartă, mai e şi departe, cu El toţi ne luăm şi nu e bine, e păcat, mare păcat! ... Îmi eşti simpatic; primeşte un sfat: du rabla la fier vechi (loveşte uşor bicicleta), te compromite!

24

BIC IC L I S T U L: Nu e a mea, e a unui coleg, eu am un catâr pneumatic.P ORTA RU L: Vino cu el, du-te, nu te grăbi, eu te aştept!BIC IC L I S T U L: Nu pot, e prea lacom, pe drum mi-ar mânca din fân.P ORTA RU L: Ei, şi? Mănâncă şi gata!BIC IC L I S T U L: Se îneacă.P ORTA RU L: Pune-i botniţă! (Cu întârziere.) Catâr pneumatic ai spus?BIC IC L I S T U L (mirat): N-ai auzit de el?! Pe ce lume trăieşti? Apariţia lui a făcut senzaţie. Cai am avut dintotdeauna! Herodot, ai auzit de el, poetul grec, orb, în Istoria antică, spune clar două lucruri, restul e poezie. Unu: dacii erau bogaţi şi călăreau noaptea. Doi: Hanibal a băgat groaza în romani. Elefanții lui rupeau picioare cu trompa şi trăgeau în ţeapă cu colţii. Roma era speriată, toţi voiau să fugă, cai erau puţini, patricienii au început să-i fure. Împăratul Traian avea gestiunea, vinovat, nevinovat, paguba trebuia acoperită, la noi, după cai a venit. Adevăr verificat, s-au găsit urme, s-au dezgropat potcoave.P ORTA RU L: Potcoave sunt peste tot, şi la Polul Nord se găsesc.BIC IC L I S T U L: Or fi, dar eschimoşii nu ştiu să călărească. Noi avem documente, Istoria otomană nu minte. Cantemir, domnul Moldo-vei, fugit la ruşi, le scrise turcilor istoria. Unde e vorba de cai, nu-mai de noi vorbeşte. Calul nu-i bou, să-l laşi să pască şi apoi să-l pui la jug, fără grăunţe slăbeşte, devine mârţoagă. De unde şi expresia: „Dau un cal pentru un regat”. Cal românesc se înţelege, de gloabe e lumea plină, aveau şi englezii.P ORTA RU L: Ghinion! Când se băteau lorzii, să fi fost eu acolo, sau unul de-al nostru, dam calul şi luam regatul. N-am fost! Acum Ma-rea Britanie era a noastră, iar noi, stăpânii lumii.BIC IC L I S T U L: Cunoşti limbi străine?P ORTA RU L: Destule.BIC IC L I S T U L: Bine?P ORTA RU L: Scris, citit şi fluierat.BIC IC L I S T U L: Germana?P ORTA RU L: Yes.

25

BIC IC L I S T U L: Engleza?P ORTA RU L: Ighen.BIC IC L I S T U L: Maghiara.P ORTA RU L: Oui.BIC IC L I S T U L: M-ai convins, unde am rămas?P ORTA RU L: La cai.BIC IC L I S T U L: De cai am trecut, suntem la măgari. Cred că eşti de acord: măgari am avut şi avem. (Descoperire.) De catâri nu s-a vor-bit! De ce? N-am avut. Cel pneumatic e ceva deosebit. Ştirea a fă-cut ocol. Succesul trezeşte invidie. Pentru mulţi catârul nostru e o palmă, o copită în plină faţă, le ştirbeşte prestigiul, pierd clienţii, dolarii, banii! Marile puteri sunt în derută, şi-au dat mâna, au tre-cut la acţiune.P ORTA RU L: Amestec în treburile interne?BIC IC L I S T U L: Mai grav, şi-au trimis agenţi, vor să ni-l fure. I-am făcut de râs. Cu decretul patru sute: „Privitul printre gard e interzis” i-am demascat. Din trei agenți prinşi, doi s-au sinucis şi patru au recu-noscut. Lumea a treia a intrat în panică, ei sunt cei mai mari cres-cători de catâri. Din solidaritate internaţională nu-l dăm la export. Latino-americanii ar muri de foame, din vânzarea lor trăiesc. Banca Mondială şi Fondul Monetar se bat pentru un catâr, îl cumpară pe valută, îi plătesc greutatea în aur. Al nostru e unic, e o încrucişare dintre un motor de buldozer şi o gogoaşă pneumatică. Are calităţi multiple. De la măgar a luat ambiţia; se învârte în ceaţă. Ţinuta de mers, comportarea, sunt ale calului arab: îl laşi la trap, aleargă după petrol. În coadă are un ventil. Îl umpli cât vrei. Ai de dus un sac, pui gura şi umfli. Un vagon, vagonul e mare şi greu, montezi o pompă! (Mândru.) Proiect realizat şi omologat la noi în fabrică. Întregul co-lectiv e în pas cu cerinţele momentului. Toţi alergăm, ne luăm la în-trecere cu noul, l-am depăşit chiar, suntem, am devenit competitivi. Nouăzeci la sută din produse le realizăm la nivel tehnic mondial. Restul, de zece, le dăm la nivel peste şi chiar mai mult.P ORTA RU L: Catârul, la ce nivel e? BIC IC L I S T U L: Ţi-am spus, la peste şi chiar mai mult. (Mângâie bi-cicleta. Mândru.) Bolidul acesta, tot noi îl producem. Întrecerea

26

socialistă stimulează creaţia, eliberează energii ascunse, face viaţa mai frumoasă. O ştiţi, nu vreţi să recunoaşteţi, vă priveşte, dacă nu scoteam noi catârul, nici voi nu apăreaţi cu gardul! Capitalismul degradează competiţia, o transformă în concurenţă; la ei profitul e baza – omul, nevoile sale, nu contează.P ORTA RU L: Te văd dezgheţat şi bun de gură, câte meserii ai?BIC IC L I S T U L (râzând): Nouă, îmi mai trebuie una şi mor de foame. Chiar n-ai auzit de catârul nostru? Mă mir, poeţii îl cântă în ver-suri! La Marea Sărbătoare a deschis defilarea, a fost un triumf, tri-buna oficială a fost în picioare! Dumneata nu citeşti presa?P ORTA RU L: Citit e puţin spus, o conspectez! Încep cu realizările şi angajamentele, trec pe la anunţuri şi diverse şi mă opresc la: „Ne-am interesat pentru dumneavoastră”. N-am găsit nimic!BIC IC L I S T U L: Ziarele de ieri le-ai citit? Acolo scrie cu litere mari, e şi o poză; mai bine adu-le să-ţi arăt! P ORTA RU L: Le-am rupt, erau deja vechi, eu aşa ceva nu citesc.BIC IC L I S T U L: Sunt la al doilea catâr. Primul, o bijuterie, format ele-gant, copite metalice, inox, consum minim. În schimb, nervos foc! Într-o zi era oprit la stop, nu-i plăcea să aştepte, l-a înţepat o muscă. A zvâcnit cu piciorul; a fost ceva fulgerător, ştii cât de tare? Vreau să-ţi arăt! (Îşi freacă şoldul pe sub halat.) Şi acum simt lovitura. Te rog să mă laşi, trebuie să-ţi dau un pumn în nas, nu doare, numai unul! (Ia poziţie de luptă.) P ORTA RU L: Ai făcut box, eşti boxer?!BIC IC L I S T U L: Nu, dar ştiu cum, am văzut într-un film cu două pis-toale şi un cocoş. Mă laşi să trec?P ORTA RU L: Nu.BIC IC L I S T U L (face câteva eschive): Atunci te lovesc. P ORTA RU L: Nu fii laş, aşteaptă să mă pregătesc! (Portarul scoate sticla, trage o înghiţitură.) Tovarăşu’, cine te crezi?!BIC IC L I S T U L: Vorba zboară, vânătăile rămân. Vreau să-ţi faci o idee de puterea zvâcniturii!P ORTA RU L: Bănuiesc, m-ai lămurit. Ceva nu i-a plăcut, s-a enervat şi a lovit tare, cu furie, instalaţia internă n-a rezistat şi s-a făcut zob.

27

BIC IC L I S T U L: Întocmai, cu regret l-am trimis la abator. Din garnituri a ieşit un salam special; menţine silueta şi e spornic, pe-o muşcă-tură mesteci o lună. Păcura din el îţi dă energie, după o înghiţitură te apucă un dor de viaţă, o dorinţă de-a cunoaşte oameni, lumea. Catârul actual e blând, privire de miel. M-am ataşat de el: consum redus, mănâncă o dată în an, e în trei timpi, în al patrulea odihnin-du-se, aprindere electronică… Era să uit, are ochelari, ceva special cu senzori, ai un gând rău, te uiţi urât la el sau vrei să furi, te-a mirosit, saltă coada şi nechează. Miliţia aude, vine şi te legitimează. Ce vrei mai mult?P ORTA RU L: Pedale are?BIC IC L I S T U L: Patru. Două pentru mâini, două pentru picioare.P ORTA RU L: Mi-ar placea unul negru, ţine la murdărie!BIC IC L I S T U L: Ce-ţi veni? Negru e pentru ciocli. Sur e frumos, cum e al meu, cu coadă lungă, albă şi cu ştergător de parbriz la ochelari.P ORTA RU L: Mie, negru îmi place. Negru, mare şi lat; cu copite grele, la gât claxon cu multe tonuri: „Tiri, tiriram! ” şi cu girofar. „La o parte, la o parte!” Pe unde trec să bag spaimă în toţi!BIC IC L I S T U L: Greu, foarte greu, ce vrei, e pentru ştabi. Dai banii şi-l iei, aşa crezi? Nu-i aşa. Sunt mulţi şefi, toţi vor, îţi trebuie o reco-mandare, aprobările se dau greu, o dată la doi ani. Ia-ți unul obiş-nuit, fără girofar, cu trei copite, e la îndemâna oricui!P ORTA RU L: Cât o costa, nu prea am bani?! BIC IC L I S T U L: Avem şi demontabili, cu plata în rate. Închei contrac-tul şi primeşti coada. Când ai timp, ţeseli la ea. Achiţi ultima rată şi-ai primit capul.P ORTA RU L: Ce-i mai important, copitele, ai uitat de ele, când le pri-mesc?BIC IC L I S T U L: La noi nu se pierde nimic, ce să facem cu ele? O să le primeşti!P ORTA RU L: Eu sunt păţit. Intru în magazin, văd un dulap, îmi place. Îl aleg, plătesc preţul, mai dau şi ceva (gest: bacşiş) şi primesc acasă unul fără uşi.BIC IC L I S T U L: Ai factură, martori, reclami!

28

P ORTA RU L: Cu reclamaţia nu obţii nimic. La nivel de ţară sunt mii, zeci de mii, poate sute de mii, numai semnate! Cu anonime şi înjură-turi în gând, trec de milion. Renunţ.BIC IC L I S T U L: Cum vrei, eu ţi-am vrut binele, am stat destul, lasă-mă să trec!P ORTA RU L: Pentru un asemenea catâr îţi trebuie permis de conducere?BIC IC L I S T U L: Cultură generală, colocviu „Opere complete” şi presa la zi.P ORTA RU L: Distanţele s-au mărit, cerinţele cresc, ceva, ceva trebuie să fac! ... „Opere complete”… sunt multe rafturi, o bibliotecă în-treagă, unde le găsesc?BIC IC L I S T U L: Ți le dau eu, eu şi-ai mei ne-am luat carnet, le am şi în dublu exemplar, cât dai pe ele? Repede, repede, că mă grăbesc! ... Preţ pe jumătate e bine? ... Cererea-i mare, ia-le cât te rog! Nici aşa nu vrei? Treacă de la mine, fără bani; ţi le dau pe prietenie!P ORTA RU L: Eu nu trăiesc în pădure, or fi rupte, am vecini, nu-i pot opri, mă vizitează, le văd mâzgălite şi apar bârfe, o carte fără co-perţi îmi creează probleme. Nu te supăra, nu pot să le primesc.BIC IC L I S T U L: Sunt noi, nedeschise.P ORTA RU L: Eşti amabil, nu mai am mintea din tinereţe, mă apropii de pensie, înţeleg greu, uneori deloc. Trebuie găsit unul cu ele conspec-tate, de la el să le iau. Mă descurc eu! Mă şi văd galopând prin biro-uri. (Încalecă bastonul de cauciuc, aleargă, sare peste bidoane, scoate sunete războinice etc.) Cursa cu obstacole! Atenţie, start! Primul ob-stacol, (sare) scaunul! Al doilea! (Sare.) Masa. Conţopiştii se ascund sub hîrţoage, îi văd (râde, trage cu pistolul) fug îngroziţi, se tăvălesc în cerneală. Contabilul are pistrui pe faţă! V-a plăcut cartea, aveţi diplome, aţi învăţat, ei, şi? Unde aţi ajuns? (Biciclistul vrea să profite, se apropie de bicicletă, încearcă să treacă. Portarul, hotărât, schimbă tonul.) Băiete, îmi faci greutăţi; încă un pas şi trag! (Cu regret.) Viaţa e frumoasă, de ce te grăbeşti, e păcat!

Zgomot de motor, frâne puternice, apare Trimisul de la Centru. E încruntat, poartă cizme, şapcă muncitorească, cravată, geantă diplomat.T R I M I SU L: Măi, tovarăşi, ați dat în mintea copiilor, ce se petrece aici?

29

P ORTA RU L (descumpănit, se uită în spate):?!T R I M I SU L (agresiv): Ce te uiţi în spate? Nu ţi-e clar, cu tine vorbesc!P ORTA RU L (îşi revine): Ce-i tonul ăsta? Află că ne bucurăm, tu nu te bucuri? Ne-am plătit toate datoriile externe şi ai vrea să plângem? La ONU toţi ne respectă, suntem ascultaţi. Ai ceva împotrivă, spu-ne, să ştim şi noi cu cine avem de-a face! (Trimisul e în derută.) Ori nu crezi că le-am plătit? Ne pui la îndoială realizările, insuccesele te bucură? Mai află că nu ne jenăm să ne bucurăm în public. Cine nu ne crede, e împotriva noastră!T R I M I SU L (şi-a revenit): Cu mine nu-ţi merge, te cunosc. Te ascunzi după vorbe, ştiu cine eşti, n-are rost, te-am prins şi te demasc. Eşti împotriva mea, a noastră, a partidului, a secretarului său general…P ORTA RU L (puţin impresionat): Sunt bolnav de inimă, în piept simt o gheară, când te aud mă sperii, îmi vine rău. Uite, cad jos şi mor! (Cade pe spate.)T R I M I SU L: Fără exagerări, circul nu mă impresionează! BIC IC L I S T U L (către Trimis): Nu ţi-a făcut nimic. Ce-ai avut, domnu-le, cu el?!T R I M I SU L: Te rog, cuvântul „domn” să-l uiţi, domni nu mai sunt, au fost, de ei am scăpat, i-am băgat la puşcărie. Noi, cei de afară, suntem tovarăşi!BIC IC L I S T U L (apăsat): Ce i-ai făcut, tovarăşe, l-ai omorât? Salvarea, să vină salvarea!P ORTA RU L (se ridică în capul oaselor): Rude n-am, în drum nu mă poţi lăsa, trebuie să mă îngropi, să te văd de unde scoţi banii? Acum te simţi mai bine, eşti fericit? (Se închină.) O să mor! (Cade pe spate, devine rigid etc. Se ridică, cade din nou.) Află c-am murit. BIC IC L I S T U L (speriat): Chiar moare, nu glumeşte! Un chibrit, o lu-mânare! A murit!! (Îl trec lacrimile.) Era bun şi paşnic, ca el mai rar. Ce-ai avut cu omul? Ce ţi-a făcut? Pleacă, nu te apropia de el!T R I M I SU L: Eu? Nici nu l-am atins!BIC IC L I S T U L: L-ai ameninţat, l-ai făcut duşman de clasă. Lângă oa-meni răi nu stau, plec! (Dă să plece.)

30

T R I M I SU L: Când am venit era mort. Ce-ai avut cu bietul om, ai sânge pe mâini, nu, nu, nu te şterge! Eraţi prieteni, ce ţi-a venit? Cuțitul, unde e cuțitul?BIC IC L I S T U L: Care cuțit? N-am niciun cuțit!T R I M I SU L: Atunci toporul cu care l-ai lovit. Spirt, vodcă, ce-aţi băut? L-ai strâns de gât, eu te-am văzut, de ce? Nu pleca, rămâi, organele în drept trebuie să apară!BIC IC L I S T U L (priveşte spre Portar): Minune (se închină), mişcă, a deschis un ochi! Doamne, nevinovat puteam s-o pățesc, îţi mulţu-mesc, Doamne!T R I M I SU L: Care ochi?BIC IC L I S T U L: Amândoi.T R I M I SU L (stăpân pe situaţie, se apropie de Portar): Tovarăşu', uită-te bine, vezi cu cine şi cum glumeşti! Omul e cel mai de preţ capital: ridică-te!P ORTA RU L (se ridică, Biciclistul îl scutură de praf): Pe cine căutaţi?T R I M I SU L: Să fie clar; eu nu caut, eu sunt aşteptat. (Indignat.) Nu mă recunoaşteţi!? Să va ajut! Sunt tovarăşul T. (Ia o poziţie oficială.) T?P ORTA RU L: T? T… de la ce? De unde?T R I M I SU L: T… r… i… Tri!C E I D OI: Tri…? Tri…? T R I M I SU L: Uitaţi-vă bine, din faţă, trebuie să mă fi văzut! Atunci din profil!P ORTA RU L: Îmi eşti cunoscut, te-am văzut de multe ori, cred că am şi vorbit. Da, ți-am dat şi bani împrumut.T R I M I SU L (amenințător): Gândeşte-te bine! Mi-ai dat mie ceva?P ORTA RU L: Îmi pare rău, nu ştiu cine eşti. T R I M I SU L: Am muncă de teren, mobilizez masele. (Intră în priză.) Trăim momente unice, la noi socialismul a învins definitiv la oraşe şi sate. De la nord la sud, de la est la vest, toţi sunt datori. Datori vân-duţi! Doar noi şi viteazul trib Tulumba nu mai avem datorii. Săraci şi curați! Am plătit tot, tot până la ultimul dolar! Am terminat cu creditele, cu cerşitul pe la alţii. Punem bazele unei noi politici eco-

31

nomice: „Cine n-are ce da, nu poate cumpăra”. Vrem o lume egală şi cinstită, o nouă ordine economică! Vom vinde numai la schimb, vapoare pe lame de ras, locomotive pe aspirine. Aurul va rugini în bănci. Cămătarii vor muri. Partenerii externi trebuie să accepte. Re-alitatea îi obligă. Vor veni, ne vor bate în poartă! E o vorbă: „Calul bun se vinde din grajd.” Aspirina lor nu poate sta în ploaie, lame-le ruginesc. Pe noi vapoarele nu ne încurcă, avem canale, ieşire la mare, le ţinem în porturi; locomotivele pe şine… În lume avem altă poziţie. La ONU, pe coridorul ambasadorilor, putem îmbrânci pe oricine, toţi sunt datornici. Călătoresc mult. Pe aici am mai trecut, cunosc copacul. Chiar nu m-aţi văzut?BIC IC L I S T U L: Sincer să fiu, eu v-am mai văzut, nu o dată, de mai multe ori, dar de departe. Azi am avut noroc, vă văd de aproape.T R I M I SU L: Noroc e bine spus. Eu nu stau pe loc. Întreaga regiune e biroul meu. O mică autocritică nu-mi strică, o vină o am şi eu, v-am luat prea tare şi v-aţi pierdut. Măi, tovarăşi, cine sunt eu? Nu e un secret, aşa că vă spun: sunt Trimisul de la centru. Pe undeva, pe aproape (caută cu privirea) era un sat prăfuit, am şi o poză… (Caută în geantă.) Asta nu… asta e cu colectivizarea… o am, o şi văd: un grup de tineri în jurul unei case… am găsit-o! (Mândru.) Toţi cu târnăcoape! (Cei trei studiază poza.) Primul din mijloc, la picioare am o rangă.P ORTA RU L: Nu v-aţi schimbat! T R I M I SU L: Remarcaţi privirea! (Reface poziţia din fotografie.)P ORTA RU L: Te rog, un pas în spate, de aproape nu văd bine! (Tri-misul se depărtează câţiva paşi, se roteşte.) Nu, nu! ... Capul puţin stânga! Rămâi cu spatele! (Portarul întoarce fotografia, îi priveşte spatele.) Priveşte puţin spre cer! Aşa.… Ce privire senină! BIC IC L I S T U L: Şi bărbia!P ORTA RU L: De om hotărât.T R I M I SU L (încântat): Înfiptă în piept, gata de atac… În satul ăsta am avut mari probleme, chiaburii ne sabotau, nu-şi plăteau cotele, ascundeau recolta, ce era mai grav, ţineau progresul în loc. Nu se înscriau la colectiv. Ţăranii cinstiţi voiau dreptate. Noi, muncitorii, le-am sărit în ajutor… Ce ciomăgeli am dat! Poza e o mărturie docu-ment, ţin mult la ea (o flutură). Pe aici era mai nimic, un sat, un că-

32

tun prăfuit, cu copii gălăgioşi, înconjurat de mărăcini şi secetă. Ce-i acum? Tot ce vezi, linişte şi sănătate, iar culori câte vrei. (Pune poza în geantă, priveşte încruntat în jur.) …Aici e sabotaj curat. Cineva va răspunde, trebuie să răspundă! (Bate din picior.) Aici, în acest loc, în acest moment, o mie de oameni trebuiau să strige: „Ura!”. Se aude ceva? Eu nu aud nimic. Voi auziţi, răspundeţi?P ORTA RU L: Parcă, parcă aud ceva…BIC IC L I S T U L: Şi eu. De undeva se aude un vuiet… (arată) de acolo… de mai departe…T R I M I SU L: Pomul rotat, nu-i aici pomul rotat?P ORTA RU L (poziţie de drepţi): Tovarăşul Trimis, vă raportez, aici e pomul rotat.T R I M I SU L: Unde sunt oamenii, nu-i văd, nu îi aud? Am spus-o şi o repet: lupta de clasă nu s-a sfârşit şi nu se va sfârşi, doar s-a schim-bat, a luat forme noi, e mult mai perfidă… O mână, o simplă mână te poate manipula (gesturi cu mâna): Stop! Mai încet! Înapoi! Eşti plin de avânt, te zbaţi, munceşti, când nu te aştepţi, un gest ostil îţi taie elanul, te opreşte brutal. Tu eşti de bună credinţă, tragi pe dreapta şi aştepţi felicitări. În loc de mulţumiri, eşti dojenit părin-teşte: „Măi, tovarăşe, ce-i graba asta? Linişteşte-te, fii calm, n-au intrat zilele în sac!” Vrei să iei atitudine, vocea continuă: „N-o spun eu, Lenin ne-a învăţat: trei paşi înainte, doi pe loc şi unul înapoi!”BIC IC L I S T U L (către Portar): Dacă e vorba de Lenin, jos pălăria, omul are dreptate!T R I M I SU L: Nu-i de glumit! Şi-un deget, un amărât de deget (semn autoritar cu arătătorul): „Tu, la dreapta! Tu, la stânga!” – dacă nu-l retezăm la timp, ne schimbă soarta, drumul în viaţă. Duşmanul nu doarme, e printre noi. Cozi de topor se găsesc (caută, adulmecă, oco-leşte copacul etc.). Îi simt duhoarea, hoitul e prin apropiere… Ochiul meu vigilent nu doarme, veghează! Îl prind eu, scăpare n-are, încă mai pot! ... Trebuie să-l prind, să-l iau de piept şi să-l demasc în pu-blic! (Se depărtează, revine.)BIC IC L I S T U L. Aş mai sta, am impresia că te încurc, a venit şi tovară-şul, suntem prea mulţi, lasă-mă să trec! P ORTA RU L: Acum?! În plin control, aşteaptă să plece!

33

BIC IC L I S T U L: Cu omu’ (arată la Trimisul) ai încurcat-o, e chitit, e pus pe treabă!P ORTA RU L: Răbdare, îşi face numărul şi pleacă.BIC IC L I S T U L: Chestia cu datoriile e adevărată? Chiar le-am plătit pe toate?P ORTA RU L (iritat): Hai, că eşti culmea! De unde să ştiu, ce, eu le-am făcut?BIC IC L I S T U L: Era mai bine când era mai rău. Dacă nici datorii nu avem, ne uită toţi. Cine mai vorbeşte de noi? T R I M I SU L (revine): Măi, tovarăşi, de când am venit, staţi şi nu faceţi ni-mic, pentru ce sunteţi plătiţi? Ştiaţi, aţi fost anunţaţi, unde-s oamenii?BIC IC L I S T U L (către Portar): Ştiai de adunare?T R I M I SU L: Ce-i cu întrebarea asta, adică eu mint?P ORTA RU L (dojenitor, către Biciclist): Pui întrebări de copil, tovară-şul de la centru ştie tot, ştie şi ora la care am fost anunţaţi! (Poziţie de drepţi.) Tovarăşe Trimis, vă informez: oamenii au fost, au strigat şi au plecat.T R I M I SU L: De ce au plecat? Să-i fi găsit aici! De ce i-aţi lăsat? Cine a dat tonul? Vinovat e primul, primul care a plecat: numele, adresa şi locul de muncă? P ORTA RU L: Au plecat toţi deodată. Ei n-au vrut, eu, noi i-am gonit. Pe unul mai tânăr, un blond, l-am şi pocnit. Le-am spus: „Plecaţi, plecaţi de aici! Planul, producţia vă aşteaptă. Tovarăşul Trimis va înţelege situaţia, plecaţi fără teamă!” Am făcut bine, am făcut rău, dumneavoastră decideţi!T R I M I SU L (scoate un carnet): Fii atent, răspunzi cu calitatea de mem-bru de partid! Câţi oameni au fost? Răspunde cinstit, te pun să semnezi!P ORTA RU L (şovăielnic): Au fost… au fost destui. El (arată la Biciclis-tul) poate să confirme!T R I M I SU L (nerăbdător): Scurt, precis şi la obiect! Câţi? O sută? O mie?P ORTA RU L: I-am numărat, de două ori…T R I M I SU L: Pe sărite?

34

P ORTA RU L: Destui, aproape o mie. (Trimisul e nemulţumit.) Chiar mai mult!T R I M I SU L: I-ai numărat pe sărite?P ORTA RU L: Nu, unul câte unul.T R I M I SU L: Puţini!BIC IC L I S T U L: Încă pe atât am mai numărat şi eu.T R I M I SU L (notează): Trec zece mii. Din care: câţi au ovaţionat, câți au adus flori şi câţi au bătut din palme? BIC IC L I S T U L (neajutorat): … toţi, aproape toţi.P ORTA RU L: Afară de unul.BIC IC L I S T U L: Pădure fără uscături nu e.T R I M I SU L (Biciclistul e punctul slab): L-ai văzut, ce-ai făcut?BIC IC L I S T U L (nesigur): Am luat atitudine.P ORTA RU L: Băiatul e tânăr, dar combativ, i-a sărit la gât.T R I M I SU L: De ce nu i l-ai rupt, să-l fi găsit aici îngropat?BIC IC L I S T U L: Mi-a fost frică. Cu miliţia nu-i de joacă!T R I M I SU L: Ce miliţie, erai în legitimă apărare, te scăpam eu!BIC IC L I S T U L (revenindu-şi): Noi am făcut ce-am putut, l-am fugărit tot câmpul. N-a fost uşor, alergarea pe arătură e foarte grea! Mi-a ieşit sufletul, ascultați cum îmi bate inima: bum bum!P ORTA RU L: Tovarăşul Trimis, dumneavoastră aveţi influenţă, bă-iatul e serios, e de perspectivă, cineva trebuie să spună: „E bun!”, doar atât. Vă rog, aveţi-l în vedere, merită şi o primă!T R I M I SU L: Să vedem, nu promit nimic.BIC IC L I S T U L: Prin ce-a trecut individul, n-o să uite toată viaţa, am băgat groaza în el, fugea el, fugeam şi noi. Strigam noi: „De ce taci? Strigă ura şi scapi!”, răspundea el: „Sunt mut, sunt mut!”. Noi după el: „N-ai scăpare!” El ţipa ca un apucat: „Sunt surdomut!”. Aşa a ţipat până a intrat în oraş.T R I M I SU L: Voi l-aţi crezut? Certificat medical avea?P ORTA RU L: Sincer să fiu, la asta nu m-am gândit!

35

T R I M I SU L (indignat): V-a scăpat?!P ORTA RU L: N-am disperat, am luat-o metodic, ca la carte, din poar-tă în poartă. A fost ceva muncă! Oraşul e mare, cu mulţi veniţi, cu străzi fără nume şi apartamente fără număr. Din senin, ploaie!BIC IC L I S T U L: Potop, vijelie! Acoperişuri smulse, pomi scoşi din ră-dăcini, dezastru!P ORTA RU L: Când am plecat era senin, umbrele n-aveam! Ne-a udat până la piele. BIC IC L I S T U L: Aici am greşit noi, n-am fost pregătiţi. (Tuşeşte, tuşeşte tare.)P ORTA RU L: Ai răcit, ţi-am spus: „O ţuică fiartă şi o baie ferbinte!” N-ai ascultat, iată rezultatul: tuşeşti! Eu m-am tratat şi n-am nimic. (Tuşeşte şi el.) E de la tutun. Ţigările s-au scumpit, trebuie să ma las! (Continuă.) Furtuna a golit oraşul, un om, un picior de om, n-am văzut pe străzi. În faţa unei porţi; urme, urme uscate de paşi! BIC IC L I S T U L: Pluteau pe apă!P ORTA RU L: Ne-am oprit.T R I M I SU L (pentru sine): Ploaia nu i-a oprit… puneau ceva la cale; ce? ... Erau multe urme?BIC IC L I S T U L: O grămadă, puteam umple un sac, erau pe ales, de toa-te mărimile şi modelele: bocanci, cizme, pantofi!T R I M I SU L: De damă erau?P ORTA RU L (prudent): …Să mă gândesc… Da, erau, erau câteva.T R I M I SU L (nerăbdător): Câte?P ORTA RU L: Să le număr! (Numără pe degete, trei degete la mâna stângă şi două degete la mâna dreaptă.) Trei urme de piciorul drept şi două de piciorul stâng.T R I M I SU L (mulţumit): Destule! În carnet putem trece: individul stă prost cu moralitatea. Vorbele-s vorbe, sunt bune şi ele, dar la dosar nu pot să le cos, ceva palpabil, o probă mi-aţi adus?BIC IC L I S T U L (întoarce spatele, îşi ridică poala halatului, pe turul pantalonilor se vede clar forma unei copite): O mai simt, am luat-o din fugă, cred că se şi vede!

36

T R I M I SU L: Numai una?P ORTA RU L: Ştiam că trebuia să veniți şi ne-am grăbit.T R I M I SU L (îşi pune ochelarii): Apleacă-te uşor!BIC IC L I S T U L: Să dau jos pantalonul?T R I M I SU L: Cu mine o încurci, nu fi obraznic, c-o păţeşti! (Desprinde urma.)BIC IC L I S T U L (ţipă): Au!T R I M I SU L (cercetează urma): Bănuiam, probă fără valoare! (Către Portar.) Cum să-l promovez!? Din grămada de urme, priveşte ce-a ales; pantof uzat, rupt, tocit la toc şi vârf! (O miroase.) Cam nespă-lată, m-am lămurit: urmă de om amărât. Parcă-l văd, cu nepoţi, târându-şi picioarele şi cărând plase. Vremurile s-au schimbat, cu omul vostru mă fac de râs. Luat la întrebări, îl şi aud: „Verificaţi-mă, nu-i urma mea, eu am origine sănătoasă, m-am născut desculţ!”BIC IC L I S T U L (frecându-şi locul lovit): Necăjit, obosit, dar cu copita a ştiut să dea?T R I M I SU L: Îmi trebuie o urmă fină, tiptilă, fără miros, care se stre-coară, vorbeşte în şoaptă şi ascultă posturi de radio străine. Voi ce-aţi făcut? Nimic. (Ironic.) V-aţi întors repede să nu răciţi.P ORTA RU L: Tunetele, fulgerele, nu ne-au speriat, am insistat, am deschis poarta şi am intrat.BIC IC L I S T U L: De fapt, de intrat, am intrat numai eu, dumneata ai rămas în stradă.P ORTA RU L: N-am stat, te-am susţinut politic.BIC IC L I S T U L: Fac un pas şi aud un strigăt: „Păzea, câinele!”P ORTA RU L (mândru): Eu am strigat. BIC IC L I S T U L: Strategic, fac pas înapoi, mă retrag cu faţa şi-i trântesc animalului poarta în nas.P ORTA RU L: A fost o mişcare inspirată; dihania era pornită, putea să-l sfâşie. (Pauză.)T R I M I SU L: Atât?P ORTA RU L: Câinele era turbat, lătra şi urla: „Scoate buletinul, nu mişca, nu mişca că muşc adânc!”

37

BIC IC L I S T U L: Avea nişte colţi…! Buletin n-aveam, strada era pustie, trebuia să facem ceva, să luăm o hotărâre şi am luat-o.T R I M I SU L: Îmi place de voi, ce-aţi făcut?BIC IC L I S T U L: Am luat-o la goană! P ORTA RU L: Bună, rea, ideea a fost a mea. I-am spus: „Nu-i de stat, cu fiara nu-i de glumă, tovarăşul Trimis ne aşteaptă!”, şi-am plecat. BIC IC L I S T U L: N-a fost simplu. La primul colţ, stop! O pisică neagră ne taie calea, ne voia răul! De capul ei n-o puteam lăsa: smulg din zid o cărămidă şi o azvârl cu putere. „Huliganule, strigă vehement pisica, arunci cu pietre? Ţi-arăt eu!” Prinde în coadă cărămida, o învârte scurt, şi primesc în frunte o lovitură controversată.T R I M I SU L: Să văd cucuiul şi vânătaia! (Îi pipăie fruntea.) Nu văd, nu simt nimic. (Trimisul închide carnetul, dezamăgit.) Slab, foarte slab, n-aţi aflat nimic despre individ!P ORTA RU L: Ba da, am aflat, e însurat şi foarte gelos.T R I M I SU L (deschide carnetul, vrea să noteze): Gelos, nu-i rău! Nevas-ta unde-i lucrează?BIC IC L I S T U L: Studentă, studentă la medicină.T R I M I SU L (a prins un fir): Studenţii n-au bani. Cine le dă? Mediciniştii au sânge rece şi curaj, îţi intră cu bisturiul în adâncul sufletul. V-aţi mai ridicat în ochii mei. Adresa?P ORTA RU L: V-am mai spus, era întuneric, strada pustie, de citit nu se putea citi, pe cine să întrebi? (Gând salvator.) Are telefon.T R I M I SU L: Numărul!P ORTA RU L: Baţi în poartă, câinele latră, iar el ridică telefonul. T R I M I SU L: Mă înbolnăviţi, îmi plesneşte capul! Ca să vorbesc cu el, trebuie să-i bat în poartă? Aşa ceva nu s-a pomenit!P ORT R A RU L: Numărul e provizoriu, doar până se repară centrala telefonică.T R I M I SU L: Bun, bine, vă cred pe cuvânt! (Notează în carnet.) Aici la pomul rotat, mitingul spontan, manifestaţia de simpatie s-a ţinut. (Ameninţător.) Dar telegrama, unde este telegrama? N-o văd! (Îi vine o idee.) Sabotorilor, aţi distrus-o! Sunteţi pe-o mână, fizicul,

38

înfăţişarea vă dă de gol, unul are ochi iscoditori şi altul urechi ciu-lite. Unul pândeşte şi altul caută. V-am prins, să nu mai pierdem timpul, vă dau o şansă, primul care recunoaşte scapă!P ORTA RU L (conştient de pericol): Aveţi dreptate, o adunare fără tele-gramă de mulţumire nu-i miting, e o adunătură de persoane dubi-oase. Mai e ceva, telegrama n-o primeşte un oarecare, o citeşte Se-cretarul general! N-o putem trimite oricum. E secetă, în găleată ni s-a uscat cerneala. Coaja de copac s-a terminat. Avem promisiuni, o să primim hârtie! Cu cerneala o rezolvăm noi, s-a dat un decret, la noapte plouă, mâine toată lumea scrie la telegramă. T R I M I SU L: Aveţi toate avizele, ciorna-i aprobată? Cine a citit-o?P ORTA RU L: Nu sunt străin de problemă, dar răspunsul mă depăşeş-te. Fiţi fără grijă, de pictori şi poeţi nu ducem lipsă, avem tinerele talente, cu aşa ceva se ocupă!T R I M I SU L: Aţi lăsat telegrama, materialul, în sarcina începătorilor?P ORTA RU L: Sunt tineri, dar valoroşi, toţi au diplome şi premii!T R I M I SU L: Am sarcină, fără telegramă nu pot pleca. N-am încotro, aştept. Până mâine ce fac?P ORTA RU L: Staţi cu noi.BIC IC L I S T U L (furios): Cu el.P ORTA RU L: Cu noi doi.T R I M I SU L: Cu o condiţie: să ţinem imediat o şedinţă! Am un nume, un prestigiu, vreau să rămân cinstit, nu pot sta nefolosit!P ORTA RU L: Dacă se poate, o şedinţă de instruire! În ultimul timp sunt neliniştit, chiar nemulţumit, pot ajunge de râsul lumii, mă surprind bombănind, chiar gesticulând. Am ajuns să-mi pun în-trebări şi, ce-i mai grav, dau răspunsuri după capul meu. Am în-ceput să şi înjur! Noroc că am un fond sănătos, vorbăria nu mă influenţează.T R I M I SU L (către Biciclist): Şi dumneata înjuri?BIC IC L I S T U L: Nu mi-e ruşine să spun, recunosc: înjur de când mă ştiu, dar am scuză – părinții la serviciu, am crescut pe stradă. Să nu mă înțelegeți greşit, nu sunt huligan, când înjur, o fac elegant, fără răutate.

39

T R I M I SU L: În socialism se mai trece cu vederea, în comunism s-a terminat, cine înjură e dat afară din partid.BIC IC L I S T U L: Şedinţă, şedinţă, unde-i ordinea de zi, fără ea nu se poate!T R I M I SU L: Noi am pornit, orice început are un prim pas, l-am făcut. Cu planul la export cum staţi? P ORTA RU L: Suntem între noi, pot să fiu sincer? (Trimisul încuvinţea-ză.) Prost, la jumătate din ce-a fost.T R I M I SU L (indignat): După cum vorbeşti nu-ţi pasă, după ton pari foarte mândru. Aştepţi să te felicit, să-ţi strâng şi mâna?P ORTA RU L: Pe ramură suntem primii, să plângă locul doi, trei – noi am primit diploma şi steagul de fruntaş, alţii să-şi facă griji!T R I M I SU L (dojenitor): Aţi început cu stângul, automulţumirea nu-i bună, slăbeşte ritmul, taie elanul. Condiţii aveţi, drumul spre vârf e liber, trebuie făcut saltul calitativ! Pentru primul pas aveţi nevoie de hotărâre şi curaj!BIC IC L I S T U L (timid): Eu m-am născut la câmpie, la munte n-am prea fost. O fi frumos, mie alpinismul nu-mi place! Atârnat de o frân-ghie, între pământ şi cer, doar eu, mă trec fiori, mi-e frică! Dacă se rupe coarda? T R I M I SU L (aparte): Cincinalul în patru ani jumătate!? Cu ăsta? Cu cine îl realizăm noi? (Către Biciclist.) Nu eşti fricos; fricos ar fi bine, eşti un laş.BIC IC L I S T U L (moale): Laşii stau deoparte, bravii îşi rup gâtul.T R I M I SU L: Frânghia n-are moarte, e garantată.BIC IC L I S T U L: Se agaţă, rămân spânzurat. Doamne fereşte, viaţa e scurtă, odată pierdută, gata, s-a dus, n-o mai poţi lua înapoi!T R I M I SU L: Nu uita: pe cine nu poate, îl ajutăm; pe cine nu vrea, îl obligăm!P ORTA RU L: Mersul în patru labe e mai sigur. (Merge de-a buşilea.) Nu văd departe, dar pipăi, pământul e aproape, pe spate nu pot să cad, am nasul lung, dacă obosesc mă sprijin în el.T R I M I SU L (diagnostic): „Stângismul, boala copilăriei comunismu-lui”. Terminaţi cu aplecatul urechii pe la alţii, cu bârfa pe la colţuri!

40

Nu mergem de capul nostru, avem o călăuză, un clarvăzător, el ne arată calea, ne sapă treptele în stâncă. Ieşiţi din amorţeală! Aţi ră-mas cu planul în urmă, nu staţi, acţionaţi: măsuri de recuperare, acesta-i primul pas! Acum aţi înţeles?BIC IC L I S T U L: E simplu; după stângu’, vine dreptu’, după dreptu’, din nou stângu’; adică recuperarea recuperărilor. T R I M I SU L (un scurt calcul, apoi brusc): Amân şedinţa! P ORTA RU L (scoate o hârtie): Avem tot ce ne trebuie. (Către Biciclist.) Semnează aici!BIC IC L I S T U L: Fără să citesc?P ORTA RU L: Când nu trebuie, te dai mare, până acum ai citit? E or-dinea de zi. Tovarăşe Trimis, am verificat: convocatorul a semnat!T R I M I SU L: Nu-i statutară.P ORTA RU L: E şedinţă fulger: doi convocaţi, trei prezenţi, procent: sută la sută, putem începe!T R I M I SU L: Nu-i chiar aşa; să numărăm! Unu, eu, preşedintele! (arată la Portarul.) Dumneata, doi; vicele, n-ai multe de făcut, când îţi spun, îmi ţii locul! (arată la Biciclistul.) Tu, trei; secretarul! Întocmeşti pro-cesul-verbal şi strângi gunoiul, nu-i greu, scrii ce-ţi dictez eu! Şi pa-tru, oaia neagră? Patru, nu-l văd? Şi dacă nu-l văd, noi, adică eu, pe cine, criticăm?P ORTA RU L (încântat): Pe noi. BIC IC L I S T U L: Pe el, eu m-am săturat.P ORTA RU L: Pe noi doi, suntem învăţaţi.T R I M I SU L (către Portar): Vorbeşti fără să gândeşti. Constat cu regret că n-ai orizont politic şi experienţă de viaţă. Nu se poate, sunteţi co-optaţi în prezidiu, încă un pas şi intraţi în rezerva de cadre. Sunt promovat eu, dumneata îmi iei locul! De prezidiu nu se atinge ni-meni! Altfel unde am ajunge? Iată o situaţie nouă. Atenție, n-o luăm de la zero! Noua formă o include şi pe cea veche, şi încă ceva! Rolul conducător al partidului trebuie păstrat şi întărit; aceasta-i esenţa democraţiei noastre! Ştim ce vrem şi unde să ajungem, a mai rămas un amănunt, nu ştim cum! (Aprinde o ţigară, către cei doi.) Fumaţi?BIC IC L I S T U L: Nu beau, nu fumez.

41

P ORTA RU L: Bine faci! (Se întoarce cu spatele, trage o duşcă.) După femei nu pari a umbla, eşti bun de membru de partid! Te-ai înscris?BIC IC L I S T U L: Încă nu.P ORTA RU L: Ce mai stai, grăbeşte-te! Ori îi aştepţi pe americani? (Lumi-na va scadea în intensitate, apare un nor.)BIC IC L I S T U L (gest): Le tragi, le tragi, îţi place?P ORTA RU L: Ţi se pare. Eu nu beau, numai pup sticla. Dacă îmi scapă în gură o picătură, una mică, e doar să-mi clătesc gura, n-o înghit, bău-tura distruge sănătatea! Alcoolul îl scot pe nas, ca pe fumul de ţigară.T R I M I SU L (îşi priveşte ceasul): Cum trece timpul!BIC IC L I S T U L: Chiar, cât e ceasul? – al meu e la reparat.T R I M I SU L: Nu ştiu, al meu a stat. P ORTA RU L: Aşteptaţi să treacă norul, cum iese soarele, vă dau ora exactă!

42

Ac tu l II

Acelaşi decor, în plus un ecran pe care se vor proiecta imagini cu mulţimi entuziaste, scandând lozincile Epocii de aur. Aceleaşi personaje. Biciclistul stă pe un bidon întors, pândeşte un moment prielnic, vrea „s-o şteargă”. Portarul îi urmăreşte mişcările îndea-proape; prin gestul „mă laşi singur!” îl opreşte. Trimisul se plimbă în jurul mesei, gândeşte.T R I M I SU L: Măi băieţi, mă uit la voi, de-o oră staţi… vă convine (iro-nic): „Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag”. BIC IC L I S T U L (pentru sine): „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim!”T R I M I SU L: Până când…? Aveţi noroc cu mine, eu am conştiinţă, nu pot sta nefolosit! (Către Portar.) Trezeşte-te, individul (arată la Bi-ciclistul) are lipsuri serioase, e o oaie neagră! A recunoscut, ce mai aştepţi, la treabă!P ORTA RU L (către Biciclist): N-am auzit nimic, ai spus ceva? Ai recu-noscut ceva?T R I M I SU L: Nu contează, ce ne ascunde vrem să aflăm! P ORTA RU L: Dacă a recunoscut… puţini au curajul, e un om de ca-racter!T R I M I SU L: Ce caracter… n-a avut încotro! L-am fi descoperit şi ar fi fost mai rău! P ORTA RU L: Pică prost, e membru al prezidiului…T R I M I SU L: Îl scoatem, un tovarăş de bine… (gest imitând scrisul), ne va da o mână de ajutor…!P ORTA RU L: Porcării am mai făcut, dar anonime n-am scris.T R I M I SU L: Care ar fi soluţia? Cum ieşim din impas? Atenţie, rezol-varea să fie pe linia partidului! De nu-i aşa, vă las, plec şi informez mai departe.

43

BIC IC L I S T U L: Simplu: am greşit, sunt vinovat, îmi dau demisia şi plec.T R I M I SU L: Pe cine cooptăm în locul lui? Un prezidiu din doi nu-i statutar. P ORTA RU L: Am găsit soluţia: foaie verde zi de post şi-o să meargă şi mai…T O Ţ I: Bine!BIC IC L I S T U L: Foaie verde de dudău şi-o să meargă şi mai…T O Ţ I: Bine!T R I M I SU L: Bravo, tovarăşi, aşa vă vreau: tineri, dinamici şi optimişti! Ştim ce-a fost, de unde am plecat şi unde vrem să ajungem. De tre-cut ne-am desprins. Suntem cu un picior în prezent (Cei trei ridi-că un picior, biciclistul pe cel stâng, către el.) şi cu unul, nu stângul, schimbă piciorul! (Biciclistul schimbă piciorul.) Cu dreptul, în viitor! (Aplauze.) Ne găsim undeva între înainte şi înapoi. (Aplauze.) Ne-am creat toate condiţiile, stă în puterea noastră să grăbim săritura. BIC IC L I S T U L: Scurtând-o! (Se aud aplauze.)T R I M I SU L: Atenţie, număr! La trei, noi toţi, salt îninte! Unu, am spus unu! Piciorul mai sus! Privirea la mine! Doi, şi…BIC IC L I S T U L: Doi şi un pic.P ORTA RU L (face semnul crucii discret): Doi şi două picuri.BIC IC L I S T U L: Doi şi trei picuri.P ORTA RU L: Fără paraşută sau colac de salvare, nu mă mişc.T R I M I SU L (enervat): Eu număr aici! Linişte, îmi tăiaţi elanul! (Îl îm-brânceşte pe Biciclist.) Trei!

Trei sărituri: a Portarului pe loc, a Biciclistului pe burtă.P ORTA RU L: Am ajuns din lac în puţ, mai exact la marele circ. (Duce mâinile la gură. Pe ecran, imagini.) Priviţi şi vă minunaţi, lume puhoi! Reclamă mare! Megafoanele sparg timpane: „Lume, lume! Începe spectacolul! Omul care a sfidat moartea, omul care a învins ursul! Veniţi, lume, în arenă e marele dresor!”. Priviţi în stânga, dreapta, panouri cu grămada, afişe peste tot. Omul puternic: Tar-zan, cu spatele la urs, Tarzan călărind un elefant, Tarzan în luptă cu cocoşul. Pe lângă cocoş, elefantul e un pitic. Lume multă, spec-tacol gratuit: tineri, copii, bătrâni, peste tot, pe bănci, sub bănci,

44

în picioare. Toţi ţipă, urlă, bat din palme, vor ceva, ceva deosebit. Cupola freamătă de nerăbdare. BIC IC L I S T U L (se ridică): Ce deziluzie! Renumitul dresor a îmbătrâ-nit, e un clovn înconjurat de bice. Tremură de frică.P ORTA RU L: Eu am avut ghinion, am nimerit în manej. Oamenii de ordine ne încolonează şi ne fugăresc. Alergăm. Biciul pocneşte. O voce ţipă, ne îndeamnă de la spate: „Înainte, tot înainte!” Unde? Alergăm în cerc. (Cei trei se învârt în cerc.) Biciul pocneşte: „Mai repede! Mai repede!” Timpul a devenit ani, zeci de ani. Cine se opreşte e strivit, călcat în picioare. Viaţa e un coşmar. Am obosit, aşa nu se mai poate. De circ m-am săturat. (Cei trei sunt aşezaţi pe podea.) Tovarăşe Trimis, dumneata eşti activist, mare artist, eşti fă-cut pentru spectacol, pentru tribună. Circul nu-i de mine, mă simt obosit, mă sufoc, nu mai pot! Îmi pare rău, vă las şi plec!T R I M I SU L (transfigurat, se repede la Portar, îl apucă de gât, îl zgu-duie): Ai înnebunit! Te crezi în pustiu? Nici în vis să n-o mai spui, ajungi la balamuc! La nebuni ar fi lux: pijama, papuci, din când în când, plimbare în curte. Afirmaţii tendenţioase, mai grav – duş-mănoase! Scăpare n-ai; nivelul doi, subsol, celula trei, sub pământ ajungi. Vrei să-ţi spargi capul, spargeţi-l, dă cu el de pereţi, dar nu în prezenţa mea! Mi-ai compromis viitorul. În prag de pensie; asta îmi lipsea! Ce ai în cap? N-ai nimic, e sec. Cu cine ai vorbit? Cine te-a îndemnat? Cine te plăteşte? Astea nu-s vorbe de portar. Eşti o unealtă, a cui? Răspunde, cu autocritica nu faci nimic! ... Taci? E clar, eşti vinovat. (Către Biciclist.) Dumneata, ce părere ai? Nu poţi să taci, trebuie să iei poziţie!BIC IC L I S T U L: Despre ce vorbiţi? Eu acum am venit. N-am auzit ni-mic, n-am ce spune.T R I M I SU L: …N-ai auzit nimic, foarte bine. Te văd om serios, la o adică, poţi da în scris?BIC IC L I S T U L: Nu mi-e frică, dau în scris întotdeauna şi peste tot. Spun adevărul cu unu, doi la sută marjă de eroare.P ORTA RU L: Pot să confirm, băiatul n-a trecut azi pe aici, nu l-am mai văzut în viața mea… Nu înțeleg (către Trimis) ce nu e în regulă?T R I M I SU L: Nimic important, am fost greşit informat.

45

P ORTA RU L (calm, îşi aranjează haina, e bine dispus): Am glumit, v-am încercat vigilenţa. Aţi fost pe fază, vă felicit şi vă strâng căl-duros mâna. (Îl îmbrăţişează, Trimisul se fereşte, refuză, n-are înco-tro.) Să vă şi pup! (Îl sărută o dată şi încă de două ori.)BIC IC L I S T U L (aplaudă): Bravo, mi-aţi plăcut! O dată nu-i deajuns, de trei ori! Aşa cum cere protocolul!T R I M I SU L (stânjenit): Mă, tu eşti băut? Ai dormit cu sticla sub cap? Miroşi, e puţin spus, puţi a băutură!P ORTA RU L: Vai, tovarăşe Trimis, cred că glumiţi, eu băut!? Cum pu-teţi spune aşa ceva? BIC IC L I S T U L: Are dreptate, dacă ne bârfim între noi, la ce să ne aş-teptăm de la străini?P ORTA RU L: Aşa e mirosul meu natural. Dacă vă supără, mănânc o ceapă. (Scoate o ceapă, muşcă cu poftă.) Sănătate, vitamină curată. Mai bună decât mărul. Doriţi? Mai am!T R I M I SU L: Cu bancuri şi anecdote, nu construim viitorul, cu ele pierdem timpul. Vremea lor a trecut. Pe ce lume trăiţi? Voi nu cu-noaşteţi legea: patru ani pentru cine spune şi trei pentru care ascul-tă. (Îşi revine.) E adevărat, am ajuns într-un impas, e ceva trecător. Întrebarea o cunoaştem: Ce e de făcut? Răspunsul e la îndemâna oricui. Să vă aud! Cine ştie, ridică mâna şcolăreşte! ... Curaj! ... Gândirea înaintaşilor noştri e un tezaur inestimabil. Cheia, şperac- lul oricărei probleme aici se găseşte… La învăţământul politic ce faceţi, dormiţi? Ce spun clasicii marxismului despre asta?BIC IC L I S T U L: (ridică mâna, e numit): Am o nelămurire: este obliga-toriu ca un clasic să fie mort? (Arată spre tablou.) Tovarăşul încă trăieşte şi e citat tot timpul, poate fi numit clasic?T R I M I SU L: Caiet de studiu individual ai?P ORTA RU L: Îl ajut eu, Engels, 1846-1903, în „Dialectica naturii” spune „Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”. Marx în l856, în „Anti-Dühring” a completat: „Revoluţia e locomotiva istoriei.”BIC IC L I S T U L (cu admiraţie): Ce le ştii! Le visezi, în tinereţe n-ai pier-dut timpul…!P ORTA RU L: Ştiu şi ziua, ora, locul şi minutul în care a murit Stalin. Unii l-au uitat, alţii îl vorbesc de rău. Dar ce-au mai plâns la moartea lui!

46

BIC IC L I S T U L: Ai plâns şi tu? Chiar, cum a fost?P ORTA RU L: Frumos, ploua. Înainte de prânz ne-am adunat cu toţii în cantină, un fost grajd, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. Un to-varăş şcolit la Moscova ne aştepta la intrare. Mi-a strâns mâna. Ta-bloul lui Stalin era pe perete. Fotografie mărime naturală, mustaţă stufoasă, şapcă militară, îi văd şi acum pipa. Tovarăşul ne-a vorbit îndelung, părinteşte, avea lacrimi în ochi.BIC IC L I S T U L: Ce vă spunea?P ORTA RU L: N-am înţeles, vorbea ruseşte. Noi strigam: „Stalin şi po-porul rus, libertate ne-au adus!” O femeie din prezidiu ne-a oprit. A suspinat adânc şi a dat tonul la lacrimi. Un bocet general a cuprins sala. Fiecare îşi plângea morții lui. Afară ploua cu găleata, noi ne jeleam pe mai multe voci, o mamă şi-a smuls părul, două văduve au leşinat. Tovarăşii veniţi de la centru ne încurajau. Acoperişul era spart, un lighean de lacrimi se adunase la picioarele mele, am fost felicitat. Nu mint, eu o plânsesem pe mama.T R I M I SU L (grav): Vorbeşti prostii. Tătucul Stalin e nemuritor, el tră-ieşte şi va trăi veşnic. BIC IC L I S T U L (victorios): Am găsit soluţia: „De la intuiţia vie, la gân-direa abstractă, şi de aici la practică, iată calea cunoaşterii adevăru-lui.” Am încheiat citatul: Lenin, „Opere Fundamentale”, capitolul doi, ultima pagină, primul aliniat. Asta e soluţia, v-o spun şi plec! ... Ce vă uitaţi aşa? E simplu: unul din prezidiu va gândi cu picioarele.P ORTA RU L: Prin cap mi-au trecut multe prostii, dar una ca asta nu!BIC IC L I S T U L: Nu-i prostie, e un lucru obişnuit. Nu vreţi, vă priveşte! Eu vă las şi plec.T R I M I SU L: Nu te grăbi! Ideea nu pare rea, ca orice teorie, trebuie veri-ficată. Întâi o punem în practică şi apoi pleci.BIC IC L I S T U L: Treacă de la mine; aştept.P ORTA RU L (mai mult pentru el): Unde am ajuns, cu picioarele, să gândim cu ele!? Nu se poate! BIC IC L I S T U L: Ba da şi încă foarte bine. Dacă tovarăşul poate, tu de ce n-ai putea? Ne rezolvăm şi problema.P ORTA RU L: Care problemă?

47

BIC IC L I S T U L: Ai uitat că sunt oaia neagră? Nu pot face parte din pre-zidiu, fără mine adunarea nu e statutară, vă trebuie trei membri, aveţi doi, dumneata şi tovarăşul. Hotărâţi care, unul trebuie să gân-dească cu picioarele!P ORTA RU L: Îmi pare rău, eu nu pot primi! N-am starea sufleteas-că, am bătături, un pantof mă strânge, numai c-un picior nu pot gândi… Am şi eu lipsuri. De ce eu şi nu dumneata, eşti tânăr, te promovăm!BIC IC L I S T U L: La prezidiu, în halat şi sandale!? Nu dă bine, n-am prestanţă! Cizma şi şapca dau autoritate. În Polonia, mare ştab e un general. Aici cel mai nimerit e tovarăşul de la centru, are experienţă şi tot ce-i trebuie.T R I M I SU L: Nimic nu e uşor, de răspundere nu fug, dacă e sarcină, mă sacrific. Un lucru să fie clar, vreau o alegere cinstită, pe faţă. Nu-mi plac chestiile de culise, gen bileţelele, tu mă propui pe mine, eu pe tine. Repet: cinstit, muncitoreşte, propuneri pe faţă! Cine sparge gheaţa? (Ridică mâna.) Eu. (Se înclină.) Mulţumesc pentru încrede-rea acordată! Prima propunere: (Ridică piciorul drept.) piciorul meu drept, preşedinte! Îl cunosc bine, garantez pentru el, cine îl mai cu-noaşte? (Îndemn către Portar.) P ORTA RU L: Merită, e de nădejde, n-a călcat niciodată strâmb.T R I M I SU L (mecanic): Cine e pentru? Contra? Se abţine cineva? Nu. Vă mulţumesc, propunerea a fost acceptată în unanimitate. Pentru funcţia de vicepreşedinte, cine face propuneri? Mâna sus! (E sin-gurul cu mâna ridicată, măgulit.) Tot eu? Vă mulţumesc! Piciorul stâng e un element de nădejde, (îl ridică) îl cunosc bine, am lucrat împreună, poate fi mâna dreaptă a preşedintelui. (Mecanic.) Pen-tru, împotrivă, se abţine cineva? Vă mulţumesc, şi tovarăşul face parte din prezidiu. Secretar, (îl numeşte pe Portar), dumneata! Un pas în faţă, să te vadă tovarăşii! (Alt ritm.) Cine e pentru? (Către Biciclist.) Tovarăşu', eşti împotrivă? BIC IC L I S T U L: Sunt pentru, am ridicat mâna.T R I M I SU L: Mai sus, s-o vadă toţi! ... Aşa! Împotrivă?P ORTA RU L: Eu.T R I M I SU L: Împotrivă sau te abţii?

48

P ORTA RU L: Mă abţin.T R I M I SU L: Te priveşte! De ce, să ştim şi noi?P ORTA RU L: Nu mă cunosc bine.T R I M I SU L: E motiv întemeiat, se admite. Cu o abţinere, şi tovarăşul a fost ales. Tu (arată la Biciclistul) vei fi membrul de rând.BIC IC L I S T U L: Cel criticat.T R I M I SU L: Criticat, nu-mi place cum sună. Îndrumat şi controlat, e mai bine… Suntem între noi, eu am venit în mijlocul vostru, iar voi sunteţi în jurul meu, puţină democraţie nu strică, să dăm la o parte eticheta! (Îşi desface cravata, face câteva mişcări de relaxare.) Nu văd rostul cravatei. O port c-o poartă toţi. Pentru mine e o gheară, o mână străină în gât. Când te simţi în largul tău, nivelul discuţiilor nu scade, din contră creşte.BIC IC L I S T U L: Şapca? E cald, scoateţi şi cizmele!T R I M I SU L: Fără şapcă aş fi alt om. De cizme nu mă despart nicioda-tă. La gândul că le-aş putea pierde, mă ia cu frig. Sub pernă am un pistol, noaptea dorm încălţat.P ORTA RU L (priveşte, pipăie pielea cizmelor): Lucru la comandă, piele de mănuşă! Am avut şi eu o pereche.T R I M I SU L: Cu piele din import!? Nu cred. (Biciclistul se apropie de bicicletă, dă să plece.) Tovarăşu', munca nu-ţi place, eşti pus pe ducă, la greu, dai bir cu fugiţii!BIC IC L I S T U L: Se poate! Cum puteţi spune aşa ceva? Eu care sunt fruntaş în muncă…T R I M I SU L: Vrei să te cred? Dovezi! BIC IC L I S T U L: Am poza la intrarea în uzină, lipită pe panoul de onoa-re, cu numele scris dedesubt.T R I M I SU L: Mare eroare, enormă! Cine a pus-o acolo, rău a făcut!BIC IC L I S T U L: De ce?T R I M I SU L: Te-ai privit în oglindă? Faţa ta nu-mi place. Cine ţi-a aprobat fotografia?BIC IC L I S T U L: Nimeni, mi-am lipit-o singur.T R I M I SU L: Rupe-o! Voi, urâţii, împiedicaţi progresul, speriaţi oamenii.

49

P ORTA RU L: Tovarăşe Preşedinte, pentru şedinţă locul nu-i potrivit, e prea în drum, mai trece un gură-cască, ne poate deranja.T R I M I SU L (către Portar): Alta-i problema, stai prost cu agitaţia vizu-ală. (Către Biciclist.) Ia vezi, tabloul Tovarăşului îl are?BIC IC L I S T U L: Cum se cere, bust mărime naturală, la loc vizibil.T R I M I SU L: Afişele? Lozinca aia cu „Stima noastră şi mândria…” Pe unde o are? (Lozinca se află la vedere.)BIC IC L I S T U L: Am găsit-o, v-o citesc?T R I M I SU L: Aşteaptă, textul politic nu-i reţetă de bucătărie. Cititul lui e o artă. Până la citit mai ai. Răspunzi doar la întrebare, da sau nu. De citit am eu grijă. Va urma o dezbatere, atunci să te văd! Ai grijă ce vorbeşti şi mai ales cum gândeşti!BIC IC L I S T U L: Dezbatere: timp pierdut şi bani aruncați. T R I M I SU L (cu satisfacţie): Cum deschizi gura, te dai în petec! Nivel politic scăzut, orizont limitat, pentru început te trimit la reciclare.BIC IC L I S T U L: Ce să caut acolo, de-abia am venit?P ORTA RU L: Nu strică, mai înveţi ceva, e spre binele tău.BIC IC L I S T U L: Reciclarea e ca lumânarea la capul mortului: arde, dar nu-l trezeşte. P ORTA RU L: Pe ce lume trăieşti? Vremea unei singure meserii a tre-cut. Vrem, nu vrem, târnăcopul şi lopata dispar. Trebuie să învăţăm lucruri noi!T R I M I SU L (către Portar): Tinicheaua asta cu „Punctdetrecere” îmi face rău, mă supără la ochi, dă-o jos? Ce, e afiş de circ? Ghiveci? Să terminaţi cu zarzavatul; o singură culoare şi atât! Cine a mâzgălit-o?P ORTA RU L: Nici mie nu-mi place, aşa am primit-o. Mi s-a spus: „Fi-xeaz-o!” Sunt disciplinat, ce mi se spune, execut. Ce era să fac? Am atârnat-o!T R I M I SU L: Fără disciplină, nu există progres, unde nu e ordine, domnesc anarhia şi haosul! Dar, atenție! Disciplina a avut şi are un caracter de clasă. În comuna primitivă nu erau clase, nu era nici or-dine. Dreptatea ținea cu cel mai tare. A apărut proprietatea privată, a apărut şi disciplina. În sclavagism şi feudalism s-a bazat pe bâtă, sabie şi bici. Capitalismul are disciplina foamei, a gloanţelor de cau-

50

ciuc şi a gazelor. La noi, proprietatea privată a dispărut, suntem toți egali, disciplina noastră e liber consimţită: „Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!”, am încheiat citatul.BIC IC L I S T U L: Eu îl continui: „Cine nu munceşte, nu mănâncă!”, Le-nin, volumul trei, capitolul doi, aliniatul unu. Nu că mă laud, dar cunosc problema!T R I M I SU L (netulburat): Dar „omul e cel mai de preţ capital”, a spus Marx în volumul unu, manuscris. Munca cu el e dificilă şi de lungă durată. Trebuie înţelegere şi răbdare. Până terminăm clocitoarea, tot agitaţia vizuală şi munca de la om la om rămân baza.P ORTA RU L: Clocitoarea? T R I M I SU L: Pentru mulţi va fi o surpriză. E aproape gata. S-a lucrat mai mult noaptea. Către clocitoare vom îndrepta toate elementele învechite, dubioase sau nesigure din punct de vedere politic. La ve-derea ei, în fiecare individ conştiinţa va ţipa o dată, de două ori, de câte ori e nevoie. Putregaiul uman va intra prin spate, în pivniţă se face trierea. Clocitoarea nu lucrează la întâmplare, alege doar ce-i bun: un picior de la unul, o mână de la altul, o ureche de la al trei-lea, le amestecă şi le combină. Ea ştie cât şi cum!BIC IC L I S T U L: Eu vreau să ştiu ce le face!T R I M I SU L: E secret şi nu contează! Important e că scoate “omul nou” prin faţă. Din hoţi vor ieşi gestionari. Din leneşi, fruntaşi în mun-că. Paznici din tâlhari şi fecioare, iertaţi cuvântul, din vagaboande. Adică, oameni cu care azi ne mândrim. Ca în orice bătălie vor fi şi pierderi, dar planificate. Din doi analfabeţi, vom scoate un om de ştiinţă. Din trei hoţi, un miliţian. Merită, nu?BIC IC L I S T U L (nelămurit): Dacă unul intră bărbat şi iese femeie?!T R I M I SU L: Care e problema? Bărbat, femeie, nu-i tot om al muncii? (Portarul desprinde „tinicheaua” cu grijă.) Mai fuguţa, mai fuguţa, ne grăbim! ... Las-o jos, după pom, să n-o mai văd! ... Începem?P ORTA RU L: Încă nu, m-aţi ales secretar, mă simt onorat, cu ce scriu, n-am stilou!T R I M I SU L: Ce v-aţi face fără mine? Am tot ce trebuie. (Deschide gean-ta, Portarul se uită insistent în geantă, Trimisul îi dă peste mână, în-tinde mâna.) Nu-i autoservire, ce-i al meu, e al meu, nu al tău!

51

BIC IC L I S T U L: Până la comunism mai avem. T R I M I SU L: Poftim o coală! BIC IC L I S T U L: O coală e prea mult, jumătate îi ajunge!T R I M I SU L: Creion nu-ţi dau, trebuie să ai! Mai vrei ceva? Nu. Acum la muncă!P ORTA RU L: Pentru încrederea acordată, vă mulţumesc! Dumnea-voastră puteţi, eu nu-s maşină, mă doare… (se ţine de stomac) ca-pul! Am nevoie de relaxare, vă las câteva momente! (Trece în spatele copacului.)BIC IC L I S T U L: Să vă spun, să nu vă spun? Tovarăşe Trimis, am şi eu o problemă, o întrebare, mi-e greu să încep!T R I M I SU L: Curaj, tovarăşe, suntem între noi!BIC IC L I S T U L: Sunteţi mai umblat, aţi mai fost pe aici, un WC n-aţi văzut pe undeva?P ORTA RU L (din spatele trunchiului): Cât mai departe de stejar, sub co-roana lui e biroul meu şi tabloul Tovarăşului!T R I M I SU L: Când plec, te iau cu mine, ştiu un tufăriş. Până atunci să nu-mi faci greutăţi, sau mai grav, vreo prostie! Ai grijă cum te comporţi, sunt cu ochii pe tine! Nu uita: critica e ca ploaia, vine numai de sus! Viaţa e scurtă, merită trăită! Pe la colţuri se şuşoteşte că turma n-ar mai urma păstorul, că oile negre sunt de vină, ies din rând. Câinii de pază şi cei de întors ar putea fi depăşiţi, acum e momentul, dându-le ajutor, te afirmi! P ORTA RU L (revenind): Vorbe – la un pahar, câte nu se spun!T R I M I SU L: Nu-i chiar aşa! Unii tovarăşi au intrat în panică, cer ca toate oile negre să fie vopsite. P ORTA RU L: S-ar face de râs, la prima ploaie vopseaua se duce. Altceva! BIC IC L I S T U L: Am o idee: le îmbrăcăm în pelerine, în pelerine albe! P ORTA RU L: La chinezi, culoarea pisicii nu contează, important e să prindă şoareci. Oaie albă, neagră, atât timp cât dă lapte, n-ar trebui să fie o problemă…! T R I M I SU L (treptat, ton de orator): Negru, verde, alb, albastru, avem prea multe culori, ce-i mult nu-i bun, ne trebuie o singură culoare! La Polul Nord, totul e alb: apa, urşii, cerul şi pământul. Eschimoşii

52

văd o singură culoare şi se descurcă! Pe noi, albul ne-a dezamăgit, când te-aştepţi mai puţin, se murdăreşte. (Cu convingere.) Tovarăşi, ne-am adunat aici ca să luăm o decizie importantă, să facem o ale-gere înţeleaptă! (Aplauze, lozinci scandate, imagini de mase entuzi-aste.) De alegerea noastră va depinde viitorul nostru, al copiilor şi al nepoţilor noştri!T O Ţ I T R E I (aplaudă, strigă): Ura! Trăiască! Ura!P ORTA RU L: (insistent): Alb? ... Tovarăşul Trimis, nu spun la nimeni, pentru mine vreau să ştiu, alb sau roz, care va fi?T R I M I SU L: Nu noi alegem culoarea, congresul partidului o stabileş-te. Până atunci ne deplasăm în teritoriu, discutăm cu oamenii, asta e democraţia, să vorbeşti cu fiecare! Exact ce am făcut aici: am dat explicaţii şi am primit propuneri.BIC IC L I S T U L: Prima propunere contează, restul sunt de umplutură. P ORTA RU L: Să fie rozul!T R I M I SU L (îl imită ironic, enervat): O fi alb, o fi roz! Termină cu ghicitul, pune-ţi mintea la lucru! Trăim într-o epocă de mari succe-se, traversăm o perioadă de mare avânt (aplauze, lozinci scandate), şi-un copil tâmpit ştie: trăim în Epoca de aur. O singură culoare se impune: galben! Alta nu poate fi. Galben strălucitor, mai auriu decât soarele! ... Te-am lămurit, şi acum, la ordinea de zi! BIC IC L I S T U L: Tovarăşu', eu stau cam de mult pe aici. Stau fără rost. Ar cam fi cazul să plec!P ORTA RU L: Sunt de acord să plece. Votez pentru, prezenţa lui ne în-curcă.T R I M I SU L: Vă rog, linişte! Tu, ia loc! (Pe Biciclist îl aşează pe un bidon.) Atenţie la privire: privirea în pământ, capul jos, vei fi cel criticat.BIC IC L I S T U L: Tovarăşe…T R I M I SU L: Închide gura! Buzele lipite! Aşa. Ai ceva de spus, spune, nu te opreşte nimeni! Ridici frumos mâna, civilizat şi te înscrii la cuvânt.BIC IC L I S T U L (ridică mâna): Vreau să… T R I M I SU L: Vezi că se poate! Altă dată, acum lista s-a închis!BIC IC L I S T U L (revoltat): Care listă? Cine s-a înscris, cine a făcut-o? Să văd lista!

53

T R I M I SU L: Nu ţi se pare că ai tupeu! Vrei să întorc foaia? Eşti rupt de realitate, am terminat, o vorbă să nu aud! Ochii, deschide bine ochii, fă-i mari, cât roata carului! În jur se produc schimbări mari, angajază-te plenar, ia parte la ele! ... Ai ceva, ceva ce nu-mi place. Privirea? ... Culoarea ochilor? ... Da, ochii, ei sunt de vină! Ochii verzi sunt mincinoşi.BIC IC L I S T U L: Ai mei nu sunt verzi!T R I M I SU L: Îi ai şi nu ştii. Mai mult, eşti îndărătnic şi rău de gură. Te-am avertizat, pliscul! Ce om, pe o ureche îi intră şi pe alta îi iese! Ia să-ţi văd urechile! (Se apropie de ele, dezamăgit:) Astea-s urechi?BIC IC L I S T U L: Ce au? Sunt curate, le spăl în fiecare zi.T R I M I SU L: Nu-mi plac. Sunt ţepene. Poţi să le mişti?BIC IC L I S T U L (încearcă): Nu pot şi nici nu vreau!T R I M I SU L: E o lipsă. (Se repede, apucă urechile Biciclistului.)BIC IC L I S T U L: Ce faci, dom’le?T R I M I SU L: Fără „domnule!” Repet, vremea domnilor a trecut. Am devenit toţi egali. Fii calm, îţi fac o mare onoare, personal mă ocup de urechile tale, de vigoarea lor. (Trage.)BIC IC L I S T U L: Termină! Ce faci?T R I M I SU L: Te lăudai că sunt curate? (După ce i le-a privit, indignat.) Ruşine!BIC IC L I S T U L (jenat): Dimineață m-am grăbit.T R I M I SU L: Grăbit! N-aveai săpun, puteai măcar să le speli cu apă. (Trage brusc.)BIC IC L I S T U L (stăpânit): Au! Nu se vede? Le-am spălat!T R I M I SU L: Taci, n-ai cuvântul! Traiul bun ţi-a atrofiat simţurile, ți-a îngroşat sângele, nu mai curge. (Trage de urechi). Vreau să te ajut. Somnul toceşte vigilenţa, durerea te ţine treaz. Astea sunt urechi? (Îi dă drumul.) Cu ele umbli pe stradă?BIC IC L I S T U L: Ce au? T R I M I SU L: Te compromit, sunt pleoştite, par foi de varză murată… Sunt ofilite, n-au vigoare! (Se apropie din nou.) Nu fugi, e spre binele tău. Nu te speria, nu-ţi fac nimic, te învăţ numai! Te învăţ cum să le

54

dai culoare. (Apucă din nou urechile Biciclistului.) Nu mişca, fii atent! Se apucă cu gingăşie urechile şi se trage puternic! O dată. (Trage.)BIC IC L I S T U L: Au!T R I M I SU L: De două ori. (Trage.)BIC IC L I S T U L: Au! Au!! (Vrea să scape.)T R I M I SU L: Nu se aude, mai tare! (Trage.)BIC IC L I S T U L: Tot auu!T R I M I SU L (îi dă drumul): De ce ţipi, ţi-a cerut cineva? Nici obrajii tăi nu-mi plac. (Îl apucă de obraji, trage etc.) Sunt gălbejiți, să-i învio-răm un pic!BIC IC L I S T U L (sufocat): Mă doare!!T R I M I SU L: Fii bărbat! Durerea te face dur ca stânca. (Îl ia de păr.) Ce rar e! (Trage.) Eşti aproape chel. O frecție bună întăreşte rădăcina.BIC IC L I S T U L: Dă-mi drumul sau muşc!T R I M I SU L (trece în spatele Biciclistului): Te rog chiar, muşcă dacă poți! (Îi dă drumul.) De ce te plângi!? Să-ţi fie clar, să n-aud vorbe! Nu ţi-am făcut nimic! Ţi-am arătat doar! Te-am învăţat. (Îşi freacă mâi-nile, suflă părul de pe mâini.) Ştiai că-ți cade părul? Du-te la doctor! Unde-ți e recunoştinţa, în loc să-mi mulţumeşti, ţipi, urli? Biciclistul îşi freacă urechile etc.T R I M I SU L: Taci? Ai noroc că am suflet bun, ai greşit, te iert! Nu te preface! Ţi-a prins foarte bine! Ce urechi frumoase ai, au prins via-ţă! Acum te simţi alt om, nu?BIC IC L I S T U L: Simt că plutesc. O imensă bucurie m-a cuprins, vreau să-i dau glas! (Strânge pumnii, devine ameninţător.) Îmi vine să joc, să cânt!T R I M I SU L: De ce nu joci? Cântă, ţipă, urlă! Ai posibilitatea, poţi să iei cuvântul, nu sta, profită! Cu masele, noi vrem un dialog cinstit! (Din geantă scoate o pereche de cătuşe, le flutură.) Curaj, ai ocazia, ia cuvântul şi spune tot ce ai pe suflet! Tot ce spui, secretarul va nota.BIC IC L I S T U L: Sunt mulţumit, am devenit alt om, aceasta am vrut să spun.T R I M I SU L (ascunde cătuşele): Ai început să-mi placi, prinzi repede, pari băiat deştept.

55

BIC IC L I S T U L: Am făcut şcoală toată ziua, nu ca alţii, numai seara.T R I M I SU L: Ştii ce, ironia ta n-o merit şi nici nu-mi place! Tineretul din ziua de astăzi! Asta vă e recunoştinţa? ... Cei mai frumoşi ani, tinereţea, întreaga mea viaţă, mi-am sacrificat-o, am pus-o în sluj-ba unei cauze… Noi suntem de vină, am slăbit chinga. Omul e ca oul, trebuie ţinut cu grijă, de-l scapi…BIC IC L I S T U L: Se sparge şi trebuie să-i faci groapă.T R I M I SU L: Ai prins curaj. Una, două, vă tot legaţi de gropi. E adevă-rat, pe undeva, s-a exagerat cu gropile. Noi am avut tăria, curajul, greşelile le-am recunoscut. Intenţia n-a fost rea. Trebuia rupt cu trecutul, lichidată ignoranţa şi prostia. Până aici a fost ceva rău? P ORTA RU L: Nu.T R I M I SU L: Neştinţa de carte am rezolvat-o de mult; toţi analfabeţii au primit câte o diplomă, o adeverinţă sau un certificat. E o reali-zare; supăra pe cineva? P ORTA RU L: Pe lângă diplome, de s-ar fi dat şi-o sticlă cu tărie…!T R I M I SU L: Lupta cu prostia a fost şi rămâne un lucru complicat. E şi o vorbă: „Prostul care nu-i fudul, nu-i prost destul”. Ai încredere în el şi-i oferi o şansă: „N-am nevoie, m-am săturat!”, aşa îţi răspunde şi pleacă. Nu ţi-o spune la ureche, ca între prieteni, ci tare, să audă şi alţii. Nu iei măsuri, vrei să-l îndrepţi, încerci din nou, el fuge; mai mult, ne înjură şi aruncă în urmă cu pietre. Pe aceşti indivizi nu-i poţi lăsa de capul lor. Prostia e ca râia, se întinde, se ia. Proştii trebuiau depistaţi, strânşi şi demascaţi. Cum? Numai proştii cad în groapă. Aşa credeam pe atunci. Cu mic, cu mare s-a trecut la săpat. Ziua săpam, săpau şi proştii, mai ales ei, şi noaptea, cu toţii la pândă! (Către Biciclist.) Îţi vine să râzi, acum sunt alte timpuri, dar atunci! ...P ORTA RU L: Am pândit şi eu. Într-o noapte am avut noroc, mi-a că-zut un beţiv în groapă. Nenorocitul m-a făcut fericit. Poza mi-a apărut la panoul de onoare. Cine mai era ca mine, toţi îmi făceau cinste! Mi-au dat şi-o primă. O lună am umblat ameţit.T R I M I SU L: Nu zic nu, izolat, pe ici, pe colo, greşeli s-or fi făcut, era noaptea, întuneric, bătea şi vîntul…! Câţiva în cădere şi-au rupt gâ-tul, unii au fost ajutaţi. Ghinionul lor, mulţi proşti au fost prinşi. Tot

56

săpând, săpând, gropile s-au adâncit, s-au lăţit, au devenit piramide. Ce-a fost greu a trecut, ce-a fost rău s-a uitat, partea bună a rămas. Cu piramidele noastre am intrat în istorie. Noi şi egiptenii!BIC IC L I S T U L: Numai că ale noastre au vârful în jos.T R I M I SU L: Se mai întâmplă, s-a întâmplat şi pe la case mai mari, cine munceşte mai şi greşeşte! Un lucru e sigur: nu-i sănătos să pedalăm mereu pe aspectele negative. Să nu uităm! Unii proşti au fost reabilitaţi, au primit locuinţe, mulţi din ei au mulţumit pentru ajutorul primit. Gândind dialectic: tot răul e spre bine, cantitatea se transformă în calitate. Gropile s-au mai înfundat. Acum doar le unim, aşteptăm să plouă, le umplem cu apă şi avem canale. Mer-sul pe roţi nu mai e sigur, a început să scârţâie, când nu te aştepţi te lasă în mijlocul drumului. Cât de curând camioanele, maşinile, motocicletele, tot ce vezi trecând pe şosele, vor înţepeni pe margi-nea drumurilor. Tractoarele vor rugini în brazdă.P ORTA RU L: Tovarăşe Trimis, nu vă supăraţi; aşa ceva nu cred, ar fi prea de tot! T R I M I SU L: Viitorul e al bărcii. Barca are pânze şi lopeţi, cu ea n-ai surprize. Bate vântul, ridici pânza. Nu bate, tragi la rame. Mergi unde vrei şi când vrei.BIC IC L I S T U L: Fără paşaport, fără chemare?T R I M I SU L: Fără, de paşaport e nevoie în aer sau pe uscat, pe apă nu. Eşti în capitală, în centrul Bucureştiului. E sâmbătă seara. Nici prea devreme, cinematograful s-a închis, nici prea târziu, la televizor pro-gramul e pe sfârşite.BIC IC L I S T U L (nemulţumit): Care program? Noi avem programe? M-am hotărât, sparg televizorul. Demult trebuia s-o fac. Ce-mi trebuie mie televizor? La ce-mi foloseşte? De privit m-am săturat. Când mă uit la el, mi se urcă tensiunea. Pentru durerea de cap, plă-tesc şi abonament! E unul care apare mereu, îi place să se audă. El să plătească!T R I M I SU L: Ai o manie, un obicei prost, întrerupi omul. Lasă-mă să ter-min şi după, întrebi ce vrei! Am uitat, ce spuneam, unde am rămas?P ORTA RU L: La restaurant, vă certaţi cu ospătarul, era ora închiderii şi mai voiaţi un rând.

57

BIC IC L I S T U L (către Portar): N-ai fost atent, din cârciumă plecase, era cu chef, şi avea dor de ducă.T R I M I SU L (face un efort): Da, mi-am amintit, eşti om, nu găină, între nouă şi zece seara, n-ai poftă de somn, ieşi să cunoşti lumea. Bar-ca te aşteaptă, te sui în ea, vâsleşti uşor şi-o iei pe canale. Atenţie la cap! A plouat mult, apa a crescut, sunt câteva poduri. O cobori încet spre Dunăre. Faci la stânga, la dreapta, te strecori printre fa-brici şi uzine, te simţi mândru. În Canalul Mare te opreşti. Eşti singur. Bate un vânt uşor, marea e pe aproape, o auzi. Te laşi pe spate, în voia apei, barca te leagănă, te simţi la pieptul mamei, e tare odihnitor. Respiri adânc, o dată, de două ori, un val de sănătate te cuprinde. În faţă ai cerul. Găseşti Steaua Polară, prinzi curaj, apuci vâslele şi pleci să cunoşti lumea! Obosit, între Bosfor şi Dardanele ridici pânza. Vântul te împinge, ocoleşti Ciprul şi ajungi la Cairo. Aici e soare, cuptor! Limba n-o cunoşti, totul se vinde pe dolari, nu e de trăit! Vântul mai bate, Mediterana e liniştită, ridici ancora şi-ţi continui drumul.P ORTA RU L: Fără să mănânc?! Fără să iau una mică? Nici gând. Din port cu stomacul gol nu plec!T R I M I SU L: Vrei, nu vrei, trebuie să pleci, musulmanii nu-ţi vând al-cool, iar carnea de oaie nu-ţi place. Pe mare, mâncarea nu-i o pro-blemă, în jur sunt mii de peşti: albaştri, verzi, cenuşii, mici, mari, mijlocii. Îţi alegi doi, bine prăjiţi, fără oase, şi-ţi rezolvi problema. La prima ploaie îţi potoleşti şi setea. Treci Gibraltarul, urci pe Tamisa şi te trezeşti în inima Londrei, la umbra celebrului turn. Plouă, mai mult picură, la Londra plouă zilnic. Umbrela ai uitat-o acasă, vrei una nouă, cauţi, iei magazinele la rând, nu găseşti, ca-pitalismul e în plină criză. N-ai cui te plânge, primul ministru, o femeie, e plecat, e pe undeva departe, se bate c-un general argen-tinian. Şomerii te înconjoară, mulţi plâng şi dârdăie de frig. Eşti alături de ei, îi încurajezi, strigi o dată, tare: „Proletari din toate timpurile, uniţi-vă!”. Ei îţi răspund de două ori: „OK! OK!”. Plouă, s-a înteţit. Îţi faci datoria, îi inviţi în barcă. Muncitorul britanic e lord, vine cu cafea şi whisky. Atmosfera se încălzeşte. „No smo-king!”, „Pericol de incendiu!”, îi avertizezi. La miezul nopţii, cheful se sparge. A doua zi e luni, te întorci acasă, o oră, două, apuci să dormi. Dimineaţa, proaspăt, odihnit, la treabă. Sarcini noi, sarcini pe măsură, te aşteaptă.

58

BIC IC L I S T U L: Nici gând! Nu-s prost, apuc să plec odată şi gata; mă întorc? Îmi iau concediu medical, o zi, două, tot mai stau. Vreau să ajung la New York, să văd Statuia Libertăţii!P ORTA RU L: Poveşti, vise, o barcă fără un număr, şi acela mic, zero, zero, unu; sau zero, zero, doi, n-ar trece de primul val. Paza de coastă nu glumeşte, o scufundă. T R I M I SU L: Voi doi m-aţi obosit cât o adunare generală. M-a luat o durere (îşi prinde capul în mâini), parcă m-a lovit ceva.BIC IC L I S T U L: Am auzit că la intrarea în ţară e un zid, un loc de dat cu capul. V-aţi fi oprit în faţa lui…?P ORTA RU L (îşi dă jos haina, o întoarce, e îmbrăcat într-un halat alb, de frizer): Eu sunt gata. Când vreţi, putem începe.T R I M I SU L: Începem, dar nu oricum, sunt nişte reguli, e un anumit protocol, trebuie respectat. Nu stăm la întâmplare, vă aşez eu. (Că-tre Biciclist.) Tovarăşul oaie neagră (împinge cu piciorul un bidon), vei sta aici! (Biciclistul se aşează.) Nu oricum, cu faţa spre răsărit! (Spre tablou.)P ORTA RU L (confidenţial): Soarele vine din stânga. T R I M I SU L: Răsăritul geografic e un punct fix, e ceva mort. Răsări-tul politic e viu, mobil, el ţine seama de schimbările din societate, acum e pe direcţia tabloului. Dacă nu ştiţi, vă spun eu: (Biciclistul se întoarce.) Ce faci?BIC IC L I S T U L: Când privesc spre copac mă dor ochii, în tablou se re-flectă soarele.T R I M I SU L (catre Portar): Pentru a fi la înălţimea aşteptărilor, noi doi vom sta în picioare. Ce-i cocoaşa asta, ia stai drept! (Portarul se face mai mic. Trimisul se ridică pe vârfuri, e mulţumit, îi dă ocol, îl pri-veşte de sus.) Aşa, tovarăşe, pieptul în faţă, fruntea sus! Şi dă şapca jos! Îţi cade părul, ei şi! P ORTA RU L: De unde aţi scos-o, mie nu-mi cade părul!T R I M I SU L: Nu-i ruşine, e şi o vorbă: părul prost părăseşte capul deştept! Acum stai mai departe! (Portarul se depărtează.) Nici chiar aşa, mai aproape! Ţine (îi dă nişte hârtii), ai proiectul de mă-suri şi procesul-verbal, ia-le! Adică nu! (I le smulge.) Te văd căscat, mi le pierzi.

59

P ORTA RU L: Facem altele.T R I M I SU L: Astea sunt originalele, ce se face după e pentru presă. Pe unde am fost, pe unde m-am dus, în orice situaţie, în orice loc, cu ele n-am dat greş. M-am ţinut după litera şi spiritul lor şi am mers la sigur.BIC IC L I S T U L: Sunt tânăr şi vreau să învăţ. Vor fi sfaturi, indicaţii valoroase, pot să le notez?T R I M I SU L: E chiar indicat!BIC IC L I S T U L: N-am carnet. Plec să caut unul. (Dă să plece.)P ORTA RU L: Bine zici, du-te repede şi ia-mi şi mie unul; mai bine ia-mi două! T R I M I SU L: Măi băieţi, fiţi calmi! Pentru şedinţe sunt dotat. Am tot ce trebuie, vă dau gumă, creion, carnet şi idei, dar atenţie la ce no-taţi! Ce vorbim aici, aici trebuie să rămână. (Deschide geanta. Cei doi primesc caiete şi creioane. Mai scoate un microfon şi o coală albă. În timpul discursului va „consulta” coala, rotind-o pe toate părţile.)P ORTA RU L: Tovarăşu’, pentru microfon, cu regret trebuie să spun că nu suntem dotaţi, eu am cerut, dar n-avem staţie, difuzoare.T R I M I SU L: Ţi-am cerut ceva? Nu-mi trebuie nimic. Pentru mine prezenţa lui contează, un microfon mă stimulează. Îl strâng în mână, îl apropii, închid ochii şi aud mase entuziasmate… aplau-ze… urale de sănatate. (Închide ochii, se aud urale, etc. Brusc.) Cu partea organizatorică am terminat, putem începe. (Ton oficial.) Voi fi scurt. Tot ce am de spus e notat aici. (Vântură coala de hârtie.) Ideile principale le parcurg pe diagonală. Cui vrea mai mult, îi las o copie. Fără introducere, direct la obiect. Cu energia ieftină şi vorba lungă s-a terminat. Viitorul a dat buzna peste noi. În jurul nostru au apărut, se învârt idei, tendinţe şi manifestări străine. Trebuie să le facem faţă hotărât, bărbăteşte, fără panică! Permiteţi-mi un mic joc de cuvinte: nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă. (Râsete, aplauze.) Cu alte cuvinte: nu ai balegă de vacă, nu faci fo-cul! Biogazul e soluţia salvatoare. Mai sunt unii, e drept puţini la număr, ce visează să ardă în sobă cărbune, lemne sau, mai grav, gaz metan. Să-i arătăm cu degetul! (Portarul îl înşfacă de guler pe Biciclist, îl ridică în picioare, murmur ostil, un stadion fluieră.) Da, da, în picioare, să te vedem toţi şi fără rânjete, nu suntem la circ!

60

Te-am văzut, ne ajunge, acum poţi sta jos! (Cu elan.) Ziceam… am avut dreptate când ziceam. (Către Portar.) Ce ziceam?P ORTA RU L: Le ziceaţi bine. T R I M I SU L: Fără linguşeli, vorbele mieroase nu-mi plac! Scurt, la obiect: ce spuneam?P ORTA RU L: Iarbă de vom mânca, şi datorii tot nu vom face.T R I M I SU L: N-ai fost atent, de datorii n-am vorbit, cu ele închei!P ORTA RU L: Da, mi-am amintit! Ceva cu planul şi dezarmarea.T R I M I SU L: De export am vorbit?P ORTA RU L: Eu sunt cu scrisul şi-mi fac datoria (vântură carneţelul), aici am dovada. (Arată spre Biciclist.) El e cu urechea. Să-l întrebăm pe el! Măi tovarăşe, despre ce vorbeam?T R I M I SU L: Nu se procedează aşa! Când pui o întrebare, mai ales în public, trebuie să cunoşti câteva lucruri. Unu: omul, persoana, in-dividul, tovarăşul, cui te adresezi şi doi: răspunsul pe care ţi-l dă. De ce? Simplu: cetăţeanul în cauză e în stare să-ţi răspundă? Dacă da, răspunsul primit îţi convine? Dacă nu, e pierdere de timp… (Către Portar.) Ce fel de secretar eşti? Tot ce se spune, trebuie reţi-nut. Eşti o frână, mă ţii în loc.P ORTA RU L (încearcă să-şi amintească): Ziceaţi…T R I M I SU L: Merge şi fără ce-am spus. Fiecare om al muncii are o spe-cialitate. Eu mai am şi o a doua.BIC IC L I S T U L: Dumneavoastră aveţi două meserii!?T R I M I SU L: La bază pot spune că sunt inginer, în plus cunosc şi dul-gheria. De felul meu sunt un artizan, nu îmi e ruşine s-o spun, când e nevoie, pun mâna pe bardă şi cioplesc, din nimic modelez con-ştinţe noi. BIC IC L I S T U L: Prietenii dumneavoastră pot dormi liniştiţi, la o adică: cu o cruce, cu un coşciug, îi puteţi ajuta. T R I M I SU L: Constat că nu eşti disciplinat, te trezeşti vorbind. Te-am notat! De câte ori să-ţi repet? Eşti cel criticat! Nu eşti întrebat, nu vorbeşti, n-ai voie!P ORTA RU L: Ceva, ceva, trebuie să spună şi el!

61

T R I M I SU L: De unde ai scos-o pe asta?P ORTA RU L: S-a votat la Helsinki, e om, are dreptul să vorbească.T R I M I SU L: N-ai înţeles nimic, la noi se vorbeşte mult şi se face puţin. Drepturile omului se referă la negri, în America toţi oamenii au botniţă… Mă tovule, cum zici că te cheamă?P ORTA RU L: Aţi uitat?! V-am mai spus, să trăiţi!T R I M I SU L: Aa! Da… Bine, mă tovarăşe, tocmai dumneata ridici ase-menea probleme?! Noi te-am promovat, ţi-am acordat încredere, şi drept mulţumire ne faci greutăţi!? E frumos? ... Condiţii ai, câţi tăuraşi ai contractat cu statul? Să nu minţi, ştiu adevărul!P ORTA RU L (pe nerăsuflate): Un porc şi două capre.T R I M I SU L: Măă… tu…P ORTA RU L: Nu mint, minciuna are picioare scurte. De ce aş minţi, sunt devotat partidului…!T R I M I SU L: Vezi, porcul e porc şi capra e capră! Iarna te plângi că nu ai căldură. De unde să ai? Tăuraşii dau adevăratul biogaz. Reve-nind la ce spuneam, trebuie îndreptat tot ce e strâmb, înlăturat tot ce e găunos! Imediat. Nu de mâine, de azi, de acum, din clipa de faţă! Să cercetăm dacă e nepricepere sau rea voinţă! Să combatem tot ce-i de combătut. Să luăm măsuri! (Aplauze.)P ORTA RU L (arătând spre Biciclist): A adormit, n-are rost să mai tra-gem pe el, scurtaţi-o!T R I M I SU L: Ăsta-i tras? Vino la centru, merită, ai ce învăţa! Acolo critica şi autocritica nu-s vorbe goale, sunt arme ce transformă, zguduie conştinţele vinovate. După o şedinţă, vezi oameni arun-cându-se de la etaj. Ce facem aici e o banală săpuneală tovarăseas-că… Ce faci?P ORTA RU L (din buzunarele halatului scoate un pămătuf, săpun şi un brici de bărbierit): Mă pregătesc pentru o mică săpuneală. Am fost şi rămân la înălţimea aşteptărilor, de săpun, brici şi pămătuf nu mă des-part. Nu par, dar ţin la aspectul meu fizic, mă bărbieresc zilnic, când e cazul şi de două ori pe zi. Castronaşul e pe undeva pe aici. (Îl găseşte.) De apă nu duc lipsă, când plouă, o strâng în bidoane.BIC IC L I S T U L: Briciul irită, maşină de ras n-ai?

62

P ORTA RU L: Lame de ras am căutat, n-am găsit.T R I M I SU L: De când e obiceiul ca cel criticat să pună întrebări? N-ai cuvântul, taci! (Către Portar.) Pămătuful, săpunul sunt de import?P ORTA RU L: Import! Să n-aud. Nu folosesc. Săpunul e de casă, făcut de mama, după reţeta bunicii. Citiţi, se mai vede scrisul! (Întinde săpu-nul, Trimisul îl refuză.) În mijloc e anul; n-aveţi ochelari, vă citesc eu: „made în ţara noastră”, adică fabricat la noi. (Încântat.) Eu am scris, mai exact am zgârâiat cu vârful unui cuţit dezinfectat.T R I M I SU L: Îmi placi, ai început să gândeşti sănătos, partidul încu-rajează industria locală, eşti pe linie, bravo, te felicit! Străinii par ei prietenoşi, dar noi ştim, nu ne vor binele. Când îţi dau un cadou, un lucru cât de mic, o lamă de ras, tu îi crezi prieteni, te bucuri şi primeşti, dar ei au un gând ascuns. Lama-i făcută să-ţi sluţească faţa, vor să-ţi schimbe înfăţişarea după chipul şi asemănarea lor. Pepsi Cola aţi mai găsit? Nu.P ORTA RU L: Nici vodcă. T R I M I SU L: Bine că le-am scos. Ne vârau ceva în sticle. Am simţit pe pielea mea. Era cald, foarte cald, eram vreo trei la o masă, unul face cinste. Eu nu dau banii pe prostii! N-am vrut să beau. „Tovarăşe Trimis”, spune unul, „doar o gură, să vedeţi cum e”. Vrea colecti-vul, nu poţi spune nu. Duc sticla la gură, înghit, să mor! Un nod mi se pusese în gât. Au vrut să-mi înfunde gura, să-mi schimbe modul de viaţă şi de gândire.P ORTA RU L: Putem trăi şi fără import. Pămătuful, moştenire, puteam să-l arunc! Altul, sunt convins: „o vechitură, la gunoi!”, eu nu, l-am vopsit şi n-am greşit, priviţi-i forma! Ceva deosebit, elegant, operă de artă! Apoi părul, moale, mătăsos. Mirosiţi! (Vâră pămătuful în nasul Trimisului.) T R I M I SU L: E ceva plăcut, natural.P ORTA RU L: Coadă de porc matur, nu mătură de plastic!T R I M I SU L: Ajunge, ţi-am luat cuvîntul! Vorba lungă e sărăcia omului, la muncă! (Portarul înmoaie pămătuful în castronaşul plin cu spu-mă, pe Biciclist îl va săpuni cu mişcări în ritm cu glasul şi mişcările Trimisului.) Da, ştiu, cunosc problema, a fost greu, s-o recunoaştem, pentru unii încă e greu. Etape nu putem sări, e nevoie de răbdare şi curaj. Mult curaj şi încredere în viitor! Trebuie privit trecutul, de

63

unde am plecat, şi prezentul unde am ajuns! Nu în bloc, ci separat şi în mod critic. Ce-am avut bun, tradiţiile, specificul naţional, nu le-am pierdut, le-am îmbogăţit. (Biciclistul are faţa acoperită cu spumă, vrea să protesteze, Portarul îi pune mâna la gură, nu reuşeşte.)BIC IC L I S T U L: Dacă nu vorbesc, plec!P ORTA RU L: Vorbeşte! (Îi vâră coada pămătufului în gură.) Te opreşte cineva?T R I M I SU L: Ne-am maturizat, avem privirea limpede. (Portarul îi aşează pe faţă Biciclistului o pereche de ochelari fumurii. Apar proiecţii cu mase entuziaste, şantiere în lucru, etc. Vocea e preluată treptat de difuzoare.) Am creat toate condiţiile; le avem; le vedem; nepoţii noştri, copiii lor şi toate generaţiile viitoare vor duce o viaţă lipsită de griji. (Urale prelungite.) Putem aştepta cu încredere viito-rul. Să fim mândri că noi, generaţia noastră, aici, acum, în aceşti ani, i-am pus temelia. (Aplauze etc.). Totul e incertitudine (Imagi-nile dispar. Biciclistul cu faţa aproape curată, fără ochelari, e aşe-zat pe bidon. Vocea devine normală.), trecutul a fost şi va rămâne schimbător, doar viitorul e sigur. P ORTA RU L: Cu alte cuvinte, cum îţi aşterni, aşa dormi.T R I M I SU L: Ţineţi minte, fără biogaz, la iarnă veţi sta în frig şi întu-neric. Cred că am fost destul de clar. Ceva întrebări?P ORTA RU L (ameninţându-l pe Biciclist cu pămătuful): O vorbă şi ţi-l vâr pe gât!T R I M I SU L (către Biciclist): Lasă prostiile! Azi te-am criticat noi, mâi-ne dacă el (arată la Portarul) greşeşte, îl critici dumneata. Aveţi probleme, unde nu sunt? Spălaţi-vă rufele în familie, nu aşteptaţi să vin eu sau altul din afară să vi le rezolv. O mână spală pe alta, între prieteni sau într-o familie, aşa e frumos!BIC IC L I S T U L: O spăla o mănă pe alta, dar faţa tot murdară rămâne. (Către Portar, îmbufnat.) Dă-mi un prosop, o cârpă, să mă şterg, mi-ai umplut faţa cu clei. (Portarul îi întinde poala halatului.)T R I M I SU L (către Biciclist): Pari ţâfnos, din tot ce-am spus noi, din ce-ai văzut, n-ai simţit, n-ai învăţat nimic?BIC IC L I S T U L (ironie fină): Am tremurat tot timpul, un fir roşu mi-a străbătut trupul, ca un fior m-a sfredelit. (Tremură.) Îl simt şi acum, mulţumesc pentru ajutorul acordat, sunt alt om!

64

T R I M I SU L: Mă bucur. Mă simt obosit, dar mulţumit. Am făcut o treabă bună. Îmi pun la punct dosarul, ies liniştit la pensie, ies cu fruntea sus.P ORTA RU L: Aşa tânăr! Cine vă pensionează?T R I M I SU L: Arăt bine, ştiu, am vârsta, îndeplinesc condiţiile, e mo-mentul, apuc o pensie de merit, banul încă are cuvântul. Plec, vă las microfonul, geanta, vă las tot.BIC IC L I S T U L: Şi cizmele?T R I M I SU L: Regret, de cizme mă leagă multe amintiri, de ele nu mă despart. P ORTA RU L: E un moment deosebit. Plecaţi… o amintire… (caută cu privirea) O dată iese omul la pensie… florile au trecut… (cu regret) n-am ce să vă dau.T R I M I SU L (umil): O mână de iarbă, un smoc!BIC IC L I S T U L: Nu fi scârţar, din cota mea, dă-i omului un buzunar de iarbă!P ORTA RU L (sincer): Un fir, nu pot! (În şoaptă.) Nu am.T R I M I SU L (neliniştit): Chiar aşa?P ORTA RU L: Mai rău.

Trimisul pleacă gârbovit.BIC IC L I S T U L (uşurat): Aveai o sticluţă, o mai ai?P ORTA RU L: Ziceai că nu-ţi place!BIC IC L I S T U L: Ziceam, câte nu spune omul, îmi veni aşa o poftă…!P ORTA RU L: Mi s-a urât cu meseria asta, să pot, mâine aş ieşi la pensie!BIC IC L I S T U L: Nu-i momentul, statul n-are bani, sunt prea mulţi pen-sionari. (În şoaptă.) Le băga ceva în pensie, aşa se aude.P ORTA RU L: Prostii! De unde ai scos-o?BIC IC L I S T U L: De la un timp, ce se aude, se cam întâmplă.P ORTA RU L: Apare un decret nou, ştii ceva?BIC IC L I S T U L: Da, pensionare la cerere. Condiţii: patruzeci de ani ve-chime, părinţii morţi şi cerere să pleci după cei dragi.

65

P ORTA RU L (ia geanta, microfonul): Bun e tovarăşul Trimis şi bine pregătit, e tobă de carte!BIC IC L I S T U L: Şi ferm.P ORTA RU L: Hotărât, nu ca alţii care tac.BIC IC L I S T U L. Îmi place că e modest. Nu se laudă, nu minte, precis a trecut prin facultăţi.P ORTA RU L: Aici nu sunt sigur, la universitate nu-i ca la noi. N-au pază sigură, au o improvizaţie, intră şi iese cine vrea. BIC IC L I S T U L: Şi ce-i merge gura! E c-un picior în groapă, viitorul nu-l sperie, îi dă înainte!P ORTA RU L: Bărbat adevărat, nu se teme de nimic.BIC IC L I S T U L: Nici de muncă.P ORTA RU L: De asta nici vorbă, e curajos, se culcă lângă ea.BIC IC L I S T U L: E prea mult, aceasta n-o cred.P ORTA RU L: Ascultă-mă pe mine, nu mint! Unul ca ăsta, ba mai mic, o stârpitură, călărea o leoaică. Eu l-am văzut!BIC IC L I S T U L (dispreţuitor): Poate la circ, atunci te cred.P ORTA RU L: Da, la circ. Ce, acolo-i uşor?BIC IC L I S T U L: Mulţumesc, o îndopaseră cu zahăr! Un animal sătul, fie şi-o leoaică sălbatică, nu vrea, îi e lehamite, nu se atinge de-o acritură de om.P ORTA RU L: Ce chestie, eu care le ştiu, care am reţete la toate, la asta nu m-am gtândit!BIC IC L I S T U L (ironic): Ai reţete la toate! Tratezi şi chelia?P ORTA RU L: Tratez. Nu mă crezi? Succes garantat! Leacul îl ştiu de la bunica, Dumnezeu s-o ierte, carte nu ştia, dar cu medicina le avea! Notează!BIC IC L I S T U L: Am zis şi eu aşa, n-am nevoie, nu-mi cade părul.P ORTA RU L: Îţi cade, trebuie să-ţi cadă, e boala secolului, dacă nu acum, la anul, dacă nu dumitale, unui prieten tot îi cade.BIC IC L I S T U L: Eu nu mai am rude, prieteni, m-am certat cu toţi. Vreau să plec!

66

P ORTA RU L: De acord, n-ai prieteni, dumneata nu cheleşti, îţi va che-li nevasta. Statistica nu minte: din doi oameni, unul cheleşte. Şeful meu avea un început de chelie. Neînsurat, era trist, abătut, zilnic cu paharul în mână. De felul meu sunt săritor, i-am dat reţeta. Acum e mulţumit.BIC IC L I S T U L: O ţii una şi bună – nu înţelegi, mie nu-mi cade părul?P ORTA RU L: Nu te enerva, faci riduri, strică la înfăţişare! Nu-ţi cade părul, ma bucur, notează totuşi reţeta, e bună la multe: pentru ţi-nere de minte, chiar şi pentru nervi, întăreşte rădăcina. Ia o hîrtie!BIC IC L I S T U L: Ţi-am spus doar…!P ORTA RU L: Fără ascunzişuri, eşti nervos şi eu am fost. Trăim în secolul vitezei, toţi alergăm după câte ceva, nu te-ai grăbit, pierzi ocazia. Fii atent, iei trei sâmburi de corcoduşe, atenţie, corcoduşe coapte! Şi o găleată cu apă. Găleata plină! Apa de izvor! Sâmburii, pisaţi bine, îi pui la macerat! ... E greu? Nu. Atât! Iei trei picături pe zi! După tratament, şeful a scăpat de chelie, s-a şi însurat. Nevas-ta i-a cumpărat perucă. Păr de cămilă, ea i-a ales-o! E alt om, s-a schimbat, ţine la sete. A terminat şi cu paharul. Cum vede unul, îl sparge. Cu băutul, mai rar, o dată în lună şi atunci numai din butoi.BIC IC L I S T U L: Mi-ai făcut capul calendar, de catâr am uitat, lasă-mă să trec!P ORTA RU L (îl imită): „Lasă-mă să trec! Lasă-mă să trec!” Mi se pare ceva suspect; dacă e pneumatic, trebuie hrănit?BIC IC L I S T U L: Ei bine, află că da şi încă industrial! Producţiile noas-tre record peste record unde crezi că se duc? O tonă de oţel, un berbec şi o vacă pe cap de locuitor, cine crezi că le înghite?P ORTA RU L: Eşti ca râia, de dumneata nu poate omul să scape. Ai un pol?BIC IC L I S T U L: Dacă vrei şi doi poli.P ORTA RU L: E prea mult, un pol ajunge. Am un cunoscut, pe lângă casă are un petec de iarbă, îi spui că te-am trimis eu, şi-ţi umple o plasă.BIC IC L I S T U L: N-ai înţeles nimic, nu-i pentru mine, e pentru catâr. Animalul are conştinţă, urăşte hoţia şi minciuna, nu-i arăt forma legală, nu se atinge de iarbă. Moare şi nu mănâncă. Întâi înghi-

67

te documentul, îl rumegă bine, n-are ştampilă, îl scuipă şi strigă: „Hoţii, să vină miliţia!”, şi miliţia vine.P ORTA RU L: Aşa-i la noi, formele mănâncă fondurile.BIC IC L I S T U L: Ce să fac eu cu fânul? P ORTA RU L: Saltea.BIC IC L I S T U L: Saltea de paie! Cum poţi susţine asemenea idee? Mulţi dorm pe arcuri, unii în picioare, iar eu să mă lăfăi în paie? N-ar fi drept şi chiar e jignitor. P ORTA RU L: La tine în casă eşti stăpân, faci ce vrei, pentru siguranţă stai cu uşa închisă!BIC IC L I S T U L: Dumneata nu ştii cum e la bloc, se aude şi se ştie tot. Am vecini, cunoscuţi, unii s-ar simţi umiliţi.P ORTA RU L: Din contră, te-ar urma. Când totul e poluat, salteaua e un refugiu în natură. Din când în când, paiele trebuie schimbate, se găsesc greu, căutând altele călătoreşti, vezi lucruri străine, cunoşti alţi oameni, alte obiceiuri. Transportul nu te costă, ai catâr, mergi când vrei şi unde vrei.BIC IC L I S T U L (nervos): Ţi-am mai spus, e pneumatic. Catârii pneu-matici nu merg, sar.P ORTA RU L: Nu merg?! (Râde.) Sar ca puricii. Al dumitale cât sare, un metru, doi ori zece?BIC IC L I S T U L: Al meu are personalitate, e un caracter puternic, încă nu l-am convins, stă pe loc.P ORTA RU L: Dacă e încăpăţânat, de ce l-ai cumpărat, de ce ai dat ba-nii pe el?BIC IC L I S T U L: Eram prost să-l cumpăr?! Aveam producţie pe stoc, în padoc nu mai avea loc, până i-or găsi un cumpărător, mi l-au dat în grijă. Sarcină de partid, puteam spune nu? (Ridică bicicleta.) Am mai prăpădit un catâr, dacă şi actualul îmi moare de foame, mă bagă la sabotaj. P ORTA RU L: Te înţeleg, toate sunt cu fundul în sus, la Cercul Polar tundra a luat foc, în Africa a nins… şi eu sunt îngrijorat, vopsea-ua nu mai e ce-a fost, verdele îşi pierde prospeţimea, galbenul se stinge, roşul îşi pierde strălucirea. Pentru ce vezi (arată la pensule,

bidoane goale, loveşte unul cu piciorul) m-am zbătut, am fost în au-dienţă, am ameninţat, m-am milogit… (Indignat.) Ce-au aruncat alţii, mi-au trimis mie. BIC IC L I S T U L: Aveţi noroc cu exportul, iarba verde, uscată, pentru leac sau frumuseţe, se caută.P ORTA RU L: S-au bătut pe ea, în primăvară, fânul fraged l-am dat cu rădăcină.BIC IC L I S T U L: Vrei nu vrei, eu trec! P ORTA RU L: Poftim, treci! Ai trecut. Crezi că vei lua ceva?BIC IC L I S T U L: Avem contract…P ORTA RU L: Ferm?BIC IC L I S T U L: Ferm.P ORTA RU L: Te întorci cum ai venit…BIC IC L I S T U L: Cum! Pentru export aveţi, pentru noi nu?!P ORTA RU L: Mă, băiatule, ce-a fost, a fost, nu mai e, viaţa e frumoasă, de ce vrei să ţi-o complici? Adevărata verdeaţă s-a dus, a fost vându-tă. Tot ce vezi, tot ce-i verde şi copacul de lângă noi e mort. E decor, e plastic… (Ridică învelitoarea scenei.) Sub muşamaua asta au rămas doar mărăcinii şi aceştia uscaţi. Dacă stăm şi gândim, eu, dumnea-ta, catârul, noi toţi şi spectatorii facem parte dintr-un decor.

Sfârşit

Mulțumiri

Autorul mulțumeşte editorului său, domnului Gheorghe Eri-zanu, pentru sprijin şi pentru excelenta comunicare, domnului Emilian Galaicu-Păun pentru lectura textului, doamnei Tatiana Cunup pentru atenta tehnoredactare, precum şi domnului Vitalie Coroban pentru desenul inspirat al copertei.