O sansa nesperata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · Vom reu[i s-o scoatem la cap`t, ai s`...

MARIE DEFOIS

O [ans`

nesperat`

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Nu putea suferi s` \ntârzie. Considera acest obicei drept odovad` de grosol`nie din partea altora [i absolut de neiertat\n ceea ce-l privea. Cu toate astea, \n ultima vreme i se\ntâmpla din ce \n ce mai rar s` fie punctual. I se p`rea c`destinul \l condamnase la o ve[nic` alerg`tur`.

Cel pu]in asta se \ntâmpla din aprilie trecut \ncoace.Dou`sprezece luni interminabile se scurseser` de atunci.Un an.

Se \mplinea un an de când via]a lui Alec Beckett se derula\ntr-un ritm infernal, de parc` ar fi fost un film de r`zboi pecare-l v`zuse cândva, \n care eroul \ncerca zadarnic s` prind`trenul care ar fi trebuit s`-l conduc` spre libertate.

Or, \n cazul lui, \mpotriva a orice ar fi \ncercat, trenul p`reac` se \ndep`rteaz` din ce \n ce mai mult. {i situa]ia amenin]as` devin` [i mai grav`. Ellen renun]ase la slujb`, f`r` s`-lanun]e decât cu o zi \nainte. Nici o secund` mai devreme! Eracea de-a treia bon` care se perindase prin cas` pe parcursul

giannijollys

unui an, [i asta f`r` s` mai pun` la socoteal` pe cele pe careel \nsu[i le concediase. Nu prea \i surâdea norocul, era clar!

– Dar nimic din toate astea nu e vina ta, draga mea.Alec \[i cobor\ privirea c`tre feti]a pe care o ]inea strâns \n

bra]e. Andreea \l privi la rându-i cu ochii ei mari [i verzi largdeschi[i, de parc` ar fi ghicit gândurile tat`lui [i i-ar fi acordat\ntreaga ei simpatie. Nu conta c` abia \mplinise un an [i c`reu[ea cu greu s` ]in` \n mânu]` o biat` linguri]`, Alec eraconvins c` \n]elegea mai bine decât oricine tot ceea ce-ispunea.

– Vreau s` [tii c` nu tu e[ti vinovat`. Nu e[ti delocresponsabil` de ce se petrece. S-ar p`rea c` totul sepr`bu[e[te \n jurul nostru, dar noi nu trebuie s` credem a[aceva. Nu e adev`rat. Vom reu[i s-o scoatem la cap`t, ai s` vezi.T`ticul t`u o s` aib` grij` de tot, te asigur.

Rosti cuvintele cu atâta siguran]`, \ncât reu[i s` se conving`chiar [i pe sine.

Andreea \i r`spunse cu un zâmbet [i se hot`r\ s`-lr`spl`teasc` printr-un mic chicotit, pe care el \l interpret` cape o aprobare discret`. Zâmbetul feti]ei \i alin` inima. De lamoartea Christinei, \ntreaga sa via]` depindea de acestcopila[.

La vederea parc`rii pline de ma[ini, Alec avu un gest denemul]umire. Toate persoanele care ar fi trebuit s`participe la curs sosiser` deja. |[i spusese c` va reu[i s`plece la timp de la birou, m`car \n seara asta, dar Rex \lstrigase pe când era deja pe hol, ca s`-i aminteasc` de olucrare ce trebuia s` fie gata a doua zi la prânz. |ntârziereaasta \l costase mult.

6 MARIE DEFOIS

Cu buzele comic ]uguiate, \[i privi copila, apoi \ncepur` s`urce \mpreun` câte dou` trepte deodat`. Din cl`direa foartenou` – dup` câte se p`rea – se auzeau voci vesele de copii. |nacest loc ar fi trebuit s` se desf`[oare cursurile pentru p`rin]iicu copii de orice vârst`. Cel la care el se \nscrisese se numea„Eu [i bebelu[ul“.

– O s` vezi, spuse el \mpingând u[a de intrare cu um`rul,am s` devin un t`tic model!

|n orice caz, spera ca m`car s`-[i \mbun`t`]easc`performan]ele de p`rinte. Asta ar fi f`cut probabil [i Christine,dac` ar fi putut.

Nici nu apucase s` poarte doliu cu adev`rat dup` m`micaAndreei. Chiar \n momentul \n care aflase c` so]ia lui s-a dus,se trezise \n bra]e cu un mic bebelu[. Nu avusese timp s`plâng`, c`ci trebuia s` aib` grij` ca micu]ei s` nu-i lipseasc`nimic.

{i nu era un lucru u[or. Ziua muncea atât de mult \ncât nicinu mai avea timp s` se gândeasc` la nimic, nici m`car latriste]a lui. Iar când revenea acas`, Andreea \i solicita cea maimare parte din timp. Reu[ise astfel s`-[i ]in` \n frâu durerea,pân` \n momentul \n care ar fi avut puterea s`-i fac` fa]`. Dac`ar mai fi fost vreodat` cazul.

– Nu aud muzic`… , i se adres` Andreei pe când intrau peculoar.

Cursul la care trebuia s` ajung` se desf`[ura la parter,prima u[` pe stânga, dup` col]. Dac` ar fi \nceput, ar fi trebuits` se aud` ceva.

– Uite un semn bun, draga mea. Poate c` nu suntem \n a[amare \ntârziere.

O {ANS~ NESPERAT~ 7

Pentru un motiv greu de l`murit chiar [i pentru sine, eraconvins c` un astfel de curs trebuie s` fie ]inut pe muzic`. Eadev`rat c` nu [tia mai nimic despre con]inutul orelor decurs, dar era convins c` acestea nu puteau fi decât foarte bunepentru Andreea. Nu-[i dorea altceva decât ca fata lui s` fies`n`toas` [i fericit` [i voia s` vad` cum procedeaz` al]i p`rin]ica s` le asigure micu]ilor lor tot ce aveau nevoie.

Poate c` printr-o minune va \ntâlni aici pe cineva care s`cunoasc` o bon` \n c`utare de lucru. |n orice caz, de asta ar fiavut nevoie mai mult ca orice!

Ellen plecase \n seara de dinainte [i, cum a doua zi avea o\ntâlnire important` la birou, se v`zuse obligat s` apeleze lagenerozitatea mamei lui. Alec zâmbi. Roberta Beckett nu aveanimic dintr-o bunic` model. Ceea ce nu era delocsurprinz`tor, de altfel, de vreme ce nu fusese nici o mam`prea bun` la vremea ei. Ce s` mai vorbim! Era de-ajuns s` tegânde[ti c` refuzase s`-i mai r`spund` la apelativul „mam`“...Prefera ca fiul ei s`-i spun`, ca to]i ceilal]i, Roberta!

Aceast` schimbare intervenise \n urm` cu cincisprezeceani, când Roberta se sim]ise dintr-o dat` prea tân`r` ca s` aib`un copil atât de mare. Trebuia s` ac]ioneze rapid, s`remedieze situa]ia. {i, cum Alec nu putea s` descreasc`, s-ahot`rât s` devin`… mai tân`r`! E \ncetat s` mai fie „mama“,pentru a deveni „Roberta“ [i, o dat` cu aceast` schimbare, a\nceput s` joace \n via]a propriului fiu un nou rol.

Câteodat`, Alec regreta c` nu poate rosti, ca al]ii, acestcuvânt simplu, dar atât de important: mama.

|[i plec` ochii c`tre feti]a sa. Nici ea nu avea cui s`-i spun`mam`.

8 MARIE DEFOIS

{i tocmai de aceea trebuia s` \nve]e s`-i fie [i mam`, [i tat`.Iar \nscrierea la acest curs era un \nceput la fel de bun caoricare altul. Era hot`rât s` fac` pentru Andreea tot ceea ceChristine nu mai putea face. Tot ceea ce Roberta nu f`cuseniciodat` pentru el. |[i dorea mai mult ca orice pe lume s`-iofere fetei o via]` de familie normal` [i lini[tit`, chiar dac` nuse aveau decât unul pe altul.

„Frumos ai mai \nceput! Dac` e[ti tot timpul \n \ntârziere,nici nu mai [tiu ce o s` po]i re]ine de la cursul `sta!“.

Ajuns la cap`tul holului, gr`bi pasul, \n speran]a c` varecupera timpul pierdut. |n goana sa c`tre sala de curs, seciocni puternic de o femeie brunet`, care-i ap`ruse din senin\n cale. |mbr`cat` \ntr-un pantalon colant negru [i un tricoualbastru electric, femeia ]inea [i ea \n bra]e un copila[. Ca laun semn, cei doi bebelu[i \ncepur` un cor de url`turi.

– M` scuza]i, r`spunse Alec, ridicând vocea ca s` se fac`auzit, sunt foarte gr`bit [i…

Marissa Rogers \[i frec` fruntea \n locul unde se izbise deum`rul b`rbatului. Individul din fa]a ei nu p`rea foartemusculos, dar probabil c` era, de vreme ce avea senza]ia c` selovise de ceva foarte puternic. Sau poate c` purta pe subpulov`rul gri o vest` antiglon], se gândi eu cu umor.

– Mi-am dat seama! replic` ea, amuzat`.B`rbatul se afla foarte aproape de sala unde se ]ineau

cursurile „Eu [i bebelu[ul“, iar ea se \ntreba dac` avea de gânds` asiste la \ntâlnire. Era convins` c` nu-l mai v`zuse niciodat`.|n plus, nici nu p`rea echipat corespunz`tor. Ca s` se joace cubebelu[ul ar fi avut nevoie de o ]inut` mai confortabil` [i mailipsit` de preten]ii, nu de pulov`r [i pantalon de costum.

O {ANS~ NESPERAT~ 9

Tân`ra femeie se preg`tea s` se \ndep`rteze, dar realiz` càcul de siguran]` pe care-l ]inea prins \n tricou, aproape deum`r, se deschisese [i se \nfipsese \n pulov`rul strìnului.

Andreea \ncepuse s` se calmeze, dar Christopher continuas` urle de mama focului.

– O clip`, dragule. Mama [i cu domnul sunt prin[i unul dealtul. O s` \ncerc`m s` rezolv`m asta..., \ncerc` ea s`-lcalmeze.

Marissa \ncerca s` desprind` acul numai cu o mân`, ceeace nu era deloc u[or. Alec \[i oferi politicos ajutorul,\ncercând s`-i ia mamei din bra]e pre]ioasa povar`, dar o astfelde ofert` \l enerv` pe bìe]el [i mai tare.

– Ma-aaaa!Alec se crisp`. Glasul ascu]it al copilului aproape \i sparse

timpanul.– Are... pl`mâni foarte buni, observ` el, cu un zâmbet

for]at.Aceast` remarc` trezi \n sufletul Marissei o reac]ie

dureroas`. Dar era de-a dreptul ridicol. Nu trebuia s` se maigândeasc` la asta. Era o poveste veche. Trecuser` de atuncidoi ani...

– Foarte buni, \ntr-adev`r, repet` ea f`r` s`-l priveasc`.Tat`l lui e tenor la Metropolitan Opera.

Sau cel pu]in era, ultima oar` când \l v`zuse.Alec o privi gânditor. Dac` b`rbatul ei lucra \ntr-un astfel

de loc, ce f`cea ea pe aici? De ce nu angajase o bon`? {i maiales, de ce nu se afla cu el la New York?

Dintr-o privire, Alec descoperi c` nu purta verighet`. Oareera divor]at`?

10 MARIE DEFOIS

– Gata, am reu[it! exclam` ea cu o voce triumf`toare,ar`tându-i acul de siguran]`. V` redau libertatea.

– Iar eu, copilul, replic` el cu u[urare \n glas.M`car era onest, se gândi ea. Nu se pref`cea c` sim]ise cine

[tie ce fericire ]inând un copil str`in \n bra]e. Christopherreu[ise s` epuizeze nervos un num`r destul de mare de bonepân` la vârsta asta. De aceea [i alese tipul `sta de slujb`, care-ipermitea s`-l ]in` mereu sub supraveghere [i, \n acela[i timp,s`-[i continue studiile \n vederea ob]inerii diplomei deeducatoare. Studii pe care fusese nevoit` s` le \ntrerup` lavenirea lui pe lume. Timp de câteva luni bune \i consacrase tottimpul ei. Când se \nscrisese \n primul an de facultate, nuprev`zuse aceast` \ntrerupere, dar se adaptase foarte bine noiisitua]ii. La fel cum trebuise s` se obi[nuiasc` [i cu ideea c` luiAntonio nici prin cap nu-i trecea s` devin` tat`. F`r` urm` deregret, renun]ase dintr-un foc [i la mam`, [i la copila[.

Andreea \ncepu s` strâng` \ntre micile ei dege]ele pulov`rult`ticului, de parc` \ntreaga via]` i-ar fi depins de asta. O u[oar`[i normal` criz` de gelozie, cauzat` de faptul c` pentru unscurt moment trebuise s`-[i \mpart` tat`l cu un alt bebelu[.

– U[urel, frumoasa mea, [opti Alec zâmbind. Tata e numaial t`u acum.

Marissa privi feti]a cu un zâmbet dr`g`stos.– Andreea o cheam`? E un nume foarte frumos!Alec o \nso]i pân` la sal`, spunându-[i c`, dup` o \ntâlnire

[oc, era normal ca oamenii s` mai schimbe câteva cuvinte. Nufusese niciodat` foarte \nzestrat pentru genul `sta deconversa]ie, dar se pare c` \[i ascundea handicapul destul debine, de vreme ce nimeni \n afar` de el nu-l observa.

O {ANS~ NESPERAT~ 11

– Dar bìe]elul dumneavoastr` cum se nume[te?Nimic din \mbr`c`mintea sau tonsura copilului nu te l`sa

s` b`nuie[ti c` era vorba de un bìat, dar Alec era convins c`ghicise. O feti]` nu ar fi putut urla atât de tare.

– Christopher, r`spunse ea.Acest nume \i pl`cuse \ntotdeauna.– E… viguros, f`cu el privind c`tre copila[. {i… i se potrive[te.Marissa aprob` din cap, privind cu interes sala de curs.

Echipamentul de lucru era nou-nou], unele cump`rate, alteleprimite. Cursurile se derulau \ntotdeauna \n bun` ordine, iarparticipan]ii p`reau mul]umi]i de ce se \ntâmpla acolo. Dincâte vedea, toate elevele se aflau deja \n sal`. Era momentul s`\nceap`.

Alec mergea \n urma ei, \ntrebându-se dac` locurileparticipan]ilor erau fixe sau fiecare putea s` se a[eze undedorea.

– Cunoa[te]i cumva persoana care pred` cursurile? \ntrebèl, cùtând din ochi o figur` ceva mai serioas`, care s` aducà profesoar`. Acum am venit pentru prima oar` [i nu [tiu penimeni...

Tân`ra m`mic` se \ntoarse c`tre el.– M` gândeam eu c` nu v-am mai v`zut pe aici.Re]inea vag c` pe lista cursan]ilor nu ap`ruse nici un nume

nou, dar persoanele care veneau aici erau atât de multe, \ncât\i era destul de greu s` mai ]in` socoteala. Cursurile nu eraufoarte stricte, ceea ce convenea de minune p`rin]ilor. Nuveneau aici ca s` mai aib` o preocupare \n plus, ci ca s` se mairelaxeze, ca s` \ntâlneasc` al]i p`rin]i [i s` se asigure c` \[icre[teau aproape corect copila[ii.

12 MARIE DEFOIS

Andreea molfìa de zor pulov`rul tat`lui sù, a[a c` Alec\ncerc` s`-[i schimbe pozi]ia.

– M-am \nscris acum câteva zile numai.– |n cazul `sta, bine a]i venit. Eu sunt Marissa Rogers. Alec privi din nou \n jur [i se sim]i deodat` \n plus. |[i

drese glasul, \ncurcat. |n afar` de el, nu se mai aflau aici decâtal]i trei t`tici. Oare nu gre[ise \nscriindu-se la acest curs?

– Se pare c` profesoara nu e o persoan` foarte serioas`,observ` el.

– Da? replic` ea, ridicând din sprâncene. Ce v` face s`crede]i asta?

– Pì, dup` cum se vede, \ntârzie mai mult decât noi,ultimii veni]i.

Marissa zâmbi.– Nu-i chiar a[a.Intrigat de aceast` remarc`, Alec tocmai se preg`tea s`-i

cear` l`muriri. Dar Marissa nu-i l`s` timpul s-o fac` [i se\ndrept` c`tre fundul s`lii, cu bìe]elul \ntr-o mân` [i unrucsac mare [i aparent destul de greu \n cealalt`. Judecânddup` felul respectuos \n care toat` lumea se gr`bea s-o salute,se p`rea c` era o elev` foarte con[tiincioas`.

Cu Andreea \n bra]e, Alec o urm`. Era mai bine s` stea pelâng` cineva care, dup` toate aparen]ele, se sim]ea aici caacas`.

Se opri \ns` \n momentul \n care o z`ri f`când un pas \nfa]` [i adresându-se foarte sigur` pe ea cursan]ilor:

– |mi cer scuze pentru \ntârziere... {i, ca s` nu mai pierdemtimpul, propun s` \ncepem imediat.

Alec realiz` c` \ncepuse ora de curs cu stângul.


Iat` pricina pentru care Marissa se sim]ea aici \n largul ei...– Tat`l t`u are deja o bil` neagr`, Andreea! morm`i el,

\mbufnat.Con[tient c` fusese cel pu]in lipsit de tact, \ncerc` s` se

ascund` printre ceilal]i cursan]i.Dup` scurta introducere, Marissa se gr`bi s` \mpart`

p`rin]ii [i copiii \n grupele obi[nuite. Mergând de la un grupla altul ca s` discute cu p`rin]ii, Marissa \l observa cu coadaochiului pe noul venit.

Se p`rea c`-[i ador` feti]a. Altfel, nu era genul care s`\ncerce o astfel de experien]`. Se vedea cu ochiul liber c` sesim]ea \n acest mediu la fel de pu]in confortabil ca pe[tele peuscat.

– Foarte bine, doamn` Berg, zise ea zâmbind. Dar nu uita]is-o ]ine]i pe Lucy de mân` tot exerci]iul.

Mereu zâmbitoare, travers` camera \n direc]ia micu]eiAndreea. Alec st`tea pe podea, cu fata \n bra]e, iar \n jurul lornu se mai afla nici un alt cursant.

– Nu face]i nimic? \ntreb` ea.Alec, care nu o v`zuse apropiindu-se, se sperie. Doamne,

se sim]ea din ce \n ce mai ridicol!– Ba da! replic` el. Stau aici [i-i privesc pe ceilal]i.Ia te uit`! |ncepuse s` se [i justifice!– Andreea pare destul de mul]umit`.Dar chiar \n acel moment feti]a \i sc`p` din mâini [i \ncepu

s` se \ndrepte voinice[te, \n patru labe, c`tre primul grup aflat\n preajm`. Abia avu timp s-o prind` de guler.

Marissa \ngenunche lâng` ea [i-i zâmbi.

14 MARIE DEFOIS

– Nu e prea amuzant s` stai [i s` te ui]i f`r` s` faci nimic,nu-i a[a?

La cel`lalt cap`t al s`lii, Christopher se juca al`turi de al]icopii de vârsta lui. Era o regul` nescris` a cursurilor ca, atâtavreme cât Marissa era ocupat`, elevii s`i s`-i poarte de grij`micu]ului.

Tân`ra femeie se ridic` [i lu` \n bra]e feti]a, apoi se\ntoarse c`tre Alec:

– Copiii vin aici ca s`-[i poat` cheltui toat` energiaformidabil` de care dispun…

Continuând s`-l priveasc`, ad`ug` cu un zâmbet \nduio[at:– Sunt convins` c` v` epuizeaz`. Am dreptate, nu-i a[a?Alec se ridic` [i-[i [terse cu palma praful de pe pantaloni.– |n orice caz, \[i d` toat` silin]a, r`spunse el.Dintr-o dat`, stânjeala care-l cuprinsese i se p`ru f`r` sens.

Se afla aici ca s` profite de pe urma acestui curs [i nu avea niciun motiv s` se simt` intimidat \n fa]a persoanei celei maiindicate ca s`-i ofere ajutor.

– Bun, relu` el, ce-mi sugera]i s` fac?Cu feti]a \n bra]e, Marissa se \ndrept` c`tre o mic` bar` de

gimnastic`.– O [edin]` de aerobic i se va potrivi de minune

domni[oarei, spuse ea cu veselie. O va ajuta s`-[i dezvoltemusculatura.

Alec arunc` o privire destul de sceptic` \nspre locul dejoac`.

– {i cu aceast` ocazie ar putea s`-[i rup` vreun os.– Bebelu[ii au o rezisten]` incredibil`. Haide]i cu mine, am

s` v` ar`t de ce poate fi \n stare micu]a dumneavoastr`.


– Se pare c` nu prea am de ales…, morm`i el.Marissa se \ntoarse c`tre el, u[or enervat`:– Ce spune]i este o mare gre[eal`, domnule... Beckett,

nu-i a[a?|[i amintise c` citise acest nou nume pe lista cursan]ilor.El \ncuviin]` din cap.– |ntotdeauana ve]i avea de ales, complet` ea.Femeia asta avea aerul c` \ntr-adev`r crede ceea ce sus]ine.St`tu o vreme deoparte, observând cum o ghideaz` pe

Andreea \n primele ei exerci]ii de gimnastic` serioase. Iarfeti]a o asculta, atent` [i foarte doritoare s` \nve]e, sco]ând dincând \n când strig`te victorioase. Veselia fetei molipsi [i peadul]ii din jur, care o priveau aprobator.

Chiar [i Alec fu cucerit de aceast` scen`. Marissa avea \ntr-adev`r un har aparte. Copiii erau cuceri]i instantaneu defarmecul ei, iar ea, la rândul ei, p`rea c` se amuz` destul demult jucându-se cu ei.

O idee \i \ncol]i \n minte.Poate c` era o idee nebuneasc`, dar trebuia s`-[i \ncerce

[ansele. |ncepu s` se gândeasc` la cuvintele cu care s`-[iformuleze cererea. Nu-i mai r`mânea altceva de f`cut decât s`g`seasc` un moment prielnic pentru a-i vorbi Marissei \ntrepatru ochi.

16 MARIE DEFOIS

Capitolul 2

Primul gând a lui Alec fu s`-[i lase feti]a s`-[i pun` \nvaloare talentele la gimnastic`. Trei tinere m`mici se oferir`s`-i poarte de grij`. Dar pân` la urm` hot`r\ s-o ia cu el \nc`utarea Marissei. Nu i se p`rea normal s-o \ncredin]eze unorstr`ine, oricât de amabil` ar fi fost oferta lor.

Marissa se afla la cel`lalt cap`t al s`lii. Dar se mi[ca atât derepede, \ncât fu nevoit s`-[i schimbe de câteva ori traseul. I sep`rea c` alearg` dup` un fluture. Tân`ra femeie nu putea stalocului. Iat` c` nu numai copiii deboradau de energie!

– M` scuza]i... pardon...Reu[i cu greu s`-[i croiasc` drum prin mul]imea de

cursan]i [i ajunse \n fine \n fa]a ultimului obstacol: o femeiecare \ncerca s`-[i \nve]e cei doi gemeni s` fac` primii pa[i.

– Doamn` Rogers, am putea discuta pu]in?Marissa, care ]inea \n bra]e un copila[ turbulent, se

\ntoarse nedumerit` c`tre el. B`rbatul avea un chip foartesolemn, ceea ce dovedea c`-[i lua sarcina de t`tic \n serios.

giannijollys

Marissa fu impresionat`, ca de fiecare dat` când vedea unb`rbat care \ncerca din toate puterile s` fie un p`rinte model.Avea motivele ei... Asta \i dovedea c` exist` totu[i ta]iexemplari, chiar dac` cel al micu]ului Christopher nu intra \naceast` categorie.

– Bine\n]eles… cu condi]ia s`-mi spune]i Marissa. Cândcineva m` nume[te doamna Rogers, am impresia c` este vorbadespre mama!

El \ncuviin]` gr`bit, de[i nu pricepu ce putea \nsemnaaceast` remarc`. Marissa d`du \napoi mamei copilul pe care-l]inea \n bra]e, iar Andreea g`si c` e momentul s` ocupe locull`sat gol.

Alec fu mirat de atitudinea feti]ei. Andreei nu-i s`tea \nobicei s` fie atât de familiar` cu oameni necunoscu]i. Dar `staera un semn bun, care nu f`cea decât s`-i \nt`reasc` hot`rârea.

– S` \n]eleg c` nu sunte]i m`ritat`?Nu asta voia s` \ntrebe, dar ce putea face? A[a \i ie[ise.Ea zâmbi [i cl`tin` din cap. Se considera o persoan`

deschis` [i prietenoas`, dar unele subiecte era prea personaleca s` le discute cu primul venit. Iar ceea ce se \ntâmplase \ntreea [i Antonio era cu siguran]` un subiect personal.

D`du la o parte o [uvi]` de pe fruntea feti]ei, apoir`spunse, evitând s` dea l`muriri:

– |n nici un caz cu tata...De fiecare dat` când se gândea la „sergent“ o imagine \i

ap`rea invariabil \n minte: o valiz` deschis`. I se p`rea c` toat`copil`ria nu f`cuse altceva decât s` umple [i s` goleasc`aceast` valiz`, \n nenum`ratele mut`ri dintr-un loc \ntr-altul.Tat`l s`u \[i legase \ntreaga via]` de armat`.

18 MARIE DEFOIS

Andreea \[i f`cea de lucru, redesenând cu dege]ele ei micu]econturul chipului Marissei. Aceasta \i lu` mânu]a [i i-o acoperide s`ruturi, ceea ce o aduse pe micu]` \n culmea bucuriei.Redevenid serioas`, educatoarea se \ntoarse c`tre Alec:

– Asta avea]i s`-mi spune]i?{tia foarte bine c` nu putea fi adev`rat. Sala de cursuri

pentru tinerii p`rin]i nu era tocmai locul potrivit pentrucuceriri. {i apoi, de[i domnul Beckett era un tip cu farmec, nuavea nimic dintr-un donjuan. P`rea s` fie mai degrab` un omde afaceri. Cel pu]in `sta era primul gând care-]i venea \nminte. Pentru c`, \n ]inuta sa a[a-zis destins`, se ghicea u[orrigoarea omului obi[nuit s` se \mbrace \ntotdeauna elegant.Chiar [i acum p`rea c` se preg`te[te s` plece la o \ntâlnireimportant`. Se \ntreb` unde lucra [i dac`-i ajungea vreodat`timpul ca s` se relaxeze cu adev`rat.

– Hm... nu, veni r`spunsul lui. Putem vorbi?Cu un gest rapid, femeia \ndep`rt` mânu]a copilei, care se

\ndrepta amenin]`tor c`tre l`n]i[orul de aur pe care-l purta \njurul gâtului. Era l`n]i[orul pe care-l primise cadou de la fra]ii[i surorile ei la terminarea liceului. Singurul ei obiect devaloare.

– S` vorbim? Dar nu asta facem, domnule Beckett?Se \ntoarse c`tre sal` [i v`zu c` b`ie]elul ei se joc` lini[tit

al`turi de al]i copila[i, sub supravegherea m`micilor. Totulmerge bine.

– Vreau s` zic... \n particular.Alec nu era obi[nuit s` discute afaceri \n public.Aerul s`u grav o nedumeri. Oare avea vreo problem`? Ceva

de care s` se plâng`?


Marissa \nconjur` din ochi sala. Era plin`. Dar iat` c` era [iun col] ceva mai liber. Cu un gest discret, i-l arat` lui Alec.

– M` tem c` nu avem la dispozi]ie nimic mai retras... Dardac` vre]i s` a[tepta]i pân` la sfâr[itul cursului…

– Nu, e destul de bine [i a[a.Voia s`-i lase timp s` analizeze propunerea. {i apoi, la

sfâr[itul cursului ar fi fost poate prea obosit` ca s`-l maiasculte cu aceea[i aten]ie. Trebuia s` \ncerce acum, subasupiciile cele mai favorabile. Nu voia s` primeasc` unr`spuns negativ.

O urm` c`tre locul cu pricina, urm`rit de priviri \nc`rcatede simpatie [i un soi de \nduio[are, care i se p`ru ciudat`.{i-o explic` \ns` prin faptul c`, ne[tiind \nc` regulile de peaici, comportamentul lui era evident cel al lui novice. Trebuias` recunoasc` \ns` c` nu numai regulile acestui a[ez`mântreprezentau pentru el o tain`, ci [i calitatea de p`rinte, cutoate sarcinile [i responsabilit`]ile ei. Erau momente când sesim]ea atât de dezarmat, atât de neajutorat, \ncât ar fi primitcu mare bucurie un ajutor cât de mic. {i tocmai despre astavoia s`-i vorbeasc` Marissei.

Sprijinit` de zid, aceasta \l privi, a[teptând s`-i spun`despre ce era vorba.

Alec nu ]inea minte s` mai fi v`zut vreodat` ni[te ochi deun albastru atât de intens. Privirea ei \l f`cu s`-[i piard` [irulgândurilor. Ca s`-[i reg`seasc` prezen]a de spirit, \ntinsemâinile [i-[i lu` din nou feti]a \n bra]e. Tu[i \ncurcat.Cuvintele se \nc`p`]ânau s`-i r`mân` pe buze, nerostite.

Când avea de prezentat un produs \n fa]a unei adun`ri,g`sea \ntotdeauna o formul` de \nceput care s` atrag` aten]iaauditoriului. {tia prea bine cât` importan]` avea [tiin]a de a

20 MARIE DEFOIS

capta dintru \nceput interesul celor ce te privesc. Dar acumnu-i trecea prin cap nimic inteligent. A[a c` \ncepu cu primullucru care-i veni \n minte:

– Am remarcat faptul c` [ti]i s` v` purta]i cu plozii depe aici.

Femeia zâmbi. Unde voia s` ajung`?– E o calitate important` dac` vrei s` te apuci o meseria

asta, ripost` ea cu umor.Marissa observ` c` trei m`mici \i f`ceau semne, chemând-o

pentru cine [tie ce problem`, a[a c` nu-i r`mase decât s` sperec` domnul Beckett va termina cu stâng`ciile [i va reu[i s` intre\n subiect.

– M` \ntrebam dac` sunte]i la fel de eficace [i... \nparticular.

„Bravo, b`trâne! E[ti pe cale s`-]i distrugi singur [ansele“,se gândi el.

V`zu c` Marissa \[i \ncruci[` bra]ele [i-l privi ner`bd`toare.– Ave]i de gând s` porni]i o opera]iune de seduc]ie rapid`?Enervat de slabele sale talente de orator, Alec nici m`car nu

realizase sensul propriilor spuse.– Cu... cum? f`cu el, uimit.Doamne! Trebuie c` spusese o mare tâmpenie, dac`

femeia \n]elese a[a ceva! |[i mu[c` buzele. Asta era culmea!Mai devreme o \ntrebase dac` era m`ritat`, acum cine [tie cemai spusese... Avea dreptate s` cread` c` are astfel de inten]ii!

– A, nu, deloc! protest` el vehement. |n sfâr[it, vreau s`spun... Nu m` \n]elege]i gre[it, nu c` nu a]i fi foarte dr`gu]`,nu-i asta, dar…

Con[tient de ridicolul situa]iei, se sc`rpin` \n cap [i izbucni\n râs.


– Trebuie s` m` scuza]i, se vede c` sunt deosebit dene\ndemânatic ast`zi!

Avea un zâmbet fermec`tor, sincer [i deschis. Convins` debunele lui inte]ii, Marissa \i surâse la rândul ei.

– Nu v` pot lua \n nume de rù faptul c` m` g`si]i dr`gu]`,domnule Beckett. Mul]umesc, este foarte amabil din parteadumneavoastr`.

La câ]iva pa[i de ei, o m`mic` \i f`cea semne Marissei s` segr`beasc`.

– Nu am prea mult timp la dispozi]ie momentan, a[a c` os` v` rog s`-mi spune]i mai repede ce dori]i.

Alec era \nc` destul de [ocat de propriul comportament.Cum se putea ca un om s` fie str`lucitor \n fa]a a sute depersoane, [i s` se piard` când trebuie s` vorbeasc` uneisingure femei?

Poate pentru c` nu se afla \n elementul lui. Mediul luiobi[nuit era format din calculatoare, nu din tobogane [ijuc`rii zornìtoare. Andreea \l trezi la realitate, \ncercândpentru a nu [tiu câta oar` s` mu[te din gulerul pulov`rului.

Marissa se \ndep`rta. Dac` nu se gr`bea, va pierde ocazias`-i spun` ce avea de gând.

– Mi-a plecat bona! se gr`bi el s`-[i spun` oful.A[a cum spera, femeia se \ntoarse din nou c`tre el.– Nu crede]i c` sunte]i pu]in cam mare ca s` mai ave]i o

d`dac`, domnule Beckett?Timp de o secund`, crezu c` Marissa vorbe[te serios. Z`ri \ns`

\n ochii ei o lumini]` jucù[`, care-i demonstr` c` fusese doar oglum`. Una chiar foarte bun`... Izbucni spontan \n râs. Asta \lf`cu s`-[i dea seama c` \n ultimul an avusese de foarte pu]ine oriocazia s` râd`, excep]ie f`când clipele petrecute cu Andreea.

22 MARIE DEFOIS

– Vreau s` spun c` bona… feti]ei a plecat.Marissa se ridic` pe vârfuri, ca [i cum ar fi cùtat s` dea

amploare vocii, [i strig` \nspre cel`lat col] al s`lii:– Vin \ndat`, doamn` Stewart!Apoi \[i \ndrept` aten]ia c`tre Alec [i zâmbi.– Am \n]eles, dar am vrut s` v` tachinez pu]in. Mi s-a p`rut

c` era momentul s` v` mai destinde]i… |mi cer scuze dac`v-a deranjat. Bun, [i?

Furioas` c` nu reu[e[te s`-[i mai \nfig` din]i[orii \npulov`rul tat`lui, Andreea \ncepu s` ]ipe.

– {i… bona Andreei a plecat [i m` \ntrebam dac`…– … nu cunosc pe cineva care s-o \nlocuiasc`? termin` ea

fraza \n locul lui.El se strâmb`.– Ca s` spun drept, aveam \n minte ceva mai precis. M`

gândeam chiar la dumneavoastr`…Marissa f`cu ochii mari. De ce oare \[i imagina omul `sta

c`-[i cùta de lucru?– La... mine?Era complet uimit`. Alec \ncepuse s` regrete c`-i f`cuse

aceast` propunere. Se sup`rase? Dar nu avea de ce. Cùta pecineva care s`-i ofere o mân` de ajutor [i era aproape disperatde repetatele e[ecuri. Iar un om disperat nu m`soar`\ntotdeauna consecin]ele spuselor lui.

– Da, sunte]i absolut perfect` pentru munca asta. Copiii vàdor`.

|[i aminti c` mai spusese asta [i mai devreme.Marissa se \ndrepta u[or c`tre doamna Stewart. Era pl`tit`

ca s` asigure buna desf`[urare a acestui curs, iar \n acestmoment \[i neglija elevii.


– Ei bine, v` mul]umesc pentru compliment, dar, dup`cum pute]i vedea, am deja o slujb`. Iar acum… v` rog s` m`scuza]i, trebuie s` v` p`r`sesc…

Alec nu era deloc dispus s` renun]e. |n orice caz, nu dup`ce v`zuse semnele de afec]iune ale feti]ei c`tre Marissa.

– E o slujb` cu program complet?Doamne, numai prostii spunea! Ce voia s` \nsemne

program complet?Cursurile „Eu [i bebelu[ul“ nu-i ocupau Marissei decât o

parte din timp. Din fericire, chiar dac` Antonio declarase c`nu se simte \n nici un fel ata[at de copil, fusese de acord s`-ipl`teasc` lunar o aloca]ie pentru cre[terea lui. Acest venit,salariul plus o mic` burs` de studii \i permiteau Marissei s` sedescurce, de multe ori cu dificultate era adev`rat, pân` lasfâr[itul lunii.

Dar nu vedea nici un motiv pentru a \mp`rt`[i cu domnulBecktt aceste detalii din via]a ei privat`.

– Nu, r`punse ea, dar sunt destul de ocupat`.– Cu b`ie]elul?Un zâmbet minunat ap`ru pe chipul ei. Se vedea c` numai

gândul la el o umplea de fericire.– Da, \ncuviin]` ea.Alec, care luase \n calcul aceast` posibilitate, sim]i c`

speran]ele \i renasc.– A]i putea, \n acest caz, s`-l aduce]i [i pe el. Eu caut o bon`

care s` stea la noi. Totu[i, dac` sunte]i c`s`torit`, a[ putea…Mai bine l`murea situa]ia chiar acum.– Nu sunt c`s`torit`, spuse ea, \ntrerupându-l. Sau, cel

pu]in, nu mai sunt. Dar nu asta este problema, domnuleBeckett. Am cursuri la facultate de trei ori pe s`pt`mân` [i...

Alec nu auzea decât ce voia s` aud`.

24 MARIE DEFOIS

– Nu sunte]i m`ritat`?Omul `sta era \nc`p`]ânat ca un catâr!– Nu, dar…– |n cazul `sta, ve]i putea locui la noi acas`, [i

dumneavoastr`, [i Christopher.– Dac` a[ dori a[a ceva, cu siguran` da, dar...Nu-i venea s` cread`! Deci accepta!– Perfect. Eu lucrez de dou`-trei ori pe s`pt`mân` la

domiciliu, a[a c`... Asta era politica firmei. O metod` foarte eficace pentru a

evita \ntârzierile cauzate de aglomera]ia din trafic [inenum`ratele ambuteiaje de pe [oselele din sudul Californiei.Era suficient s` fie \n re]ea cu celelalte computere, [i gata.Totul se rezolva atât de u[or!

– Va trebui s` stabilim o \n]elegere care s` ne convin`amândurora [i copiilor. Nu cred c` va fi greu.

Marissa uit` de doamna Stewart. Cum s`-l fac` s` \n]eleag`pe acest om c` nu era dispus` s`-i primeasc` oferta?

– Cred c` trece]i cu vederea un fapt deosebit de important,domnule Beckett!

– Da? f`cu el, surprins. El era cât se poate de mul]umit de felul \n care decurgea

negocierea.– Care s` fie acesta?– P`i, v` voi spune imediat. Faptul c` propunerea

dumneavoastr` nu m` intereseaz`.Minunatul lui plan se ducea deci pe apa sâmbetei!– Dar...– V-am r`spuns nu de la bun \nceput, dar nu m-a]i ascultat.

{i a[a \mi \mpart timpul destul de greu. Mi-a[ complica foartemult existen]a dac` a[ accepta \nc` o slujb`.


Alec apel` la ultimul s`u atu. Era târziu, deja o ]inuse dintreab` atâta timp, femeia \[i pierduse r`bdarea... Trebuia s`g`seasc` un argument greu de refuzat.

– Cât câ[tiga]i aici?Uimit` de aceast` insisten]`, femeia f`cu ochii mari.– E o \ntrebare cam personal`, nu crede]i?Alec \nl`tur` aceast` obiec]ie cu o fluturare de mân`. Voia

s` câ[tige aceast` b`t`lie, [i nimic nu-l putea opri!– Banii nu au nimic personal. Oricare ar fi suma pe care o

lua]i de aici, sunt gata s-o dublez.Cu capul plecat \ntr-o parte, Marissa \l privi cu aten]ie.

Dup` toate aparen]ele, omul `sta nu putea s` accepte un refuz.– Presupun c` sunte]i obi[nuit s` ob]ine]i tot ce v` dori]i.– Nu, r`spunse el foarte sincer. Dar nu sunt obi[nuit s` m`

aflu \ntr-o situa]ie atât de disperat`. |n decursul unui an, patrubone au \ncercat s` aib` grij` de Andreea. {i toate patru au plecat.Patru femei pe care eu \nsumi le-am selec]ionat, dup` lungiinterviuri cu o gr`mad` de candidate. Erau toate recomandate deagen]ii de plasare foarte cunoscute [i toate aveau recomand`riexcelente. Dar lucrurile nu au mers a[a cum m` a[teptam.

– De ce anume? \ntreb` ea, curioas` s` afle motivul acestorplec`ri repetate.

El se \ncrunt`, \ncercând s`-[i aminteasc` episoadeleplec`rilor.

– S` vedem... Ellen a plecat \n grab` pentru c` se \ndr`gostisede un tip care trebuia s` p`r`seasc` ora[ul. Celeste adescoperit c` aceast` meserie nu i se potrivea. Eu personal amdat-o afar` pe Sue pentru incompeten]`, iar Ingrid, primadintre ele, a ie[it la pensie. Cred c` [i Andreea are partea ei devin`... Trebuie s` recunosc c` nu-i u[or s` te ocupi de ea...

26 MARIE DEFOIS

Alec se gândi la Christopher. Comparat` cu aceast` vijelie,Andreea era un \ngera[¡

– Dar cred c` dumneavoastr` sunte]i obi[nuit` cu a[a ceva[i nu v` e fric` de o astfel de munc`.

Femeia nu-[i putu ascunde un zâmbet.– Aici a]i ghicit.Bun. Reu[ise s`-i capteze aten]ia. Acum, trebuia s`

continue \n acela[i mod.– Pe scurt, nu am timpul necesar s` m` apuc din nou s`

selectez candidate la slujba de bon`, a c`ror stabilitate nu eoricum sigur`. Firma la care lucrez va lansa \n curând pe pia]`ni[te programe de care trebuie s` m` ocup, [i nu m` v`d \nacest moment petrecând ore interminabile ca s` ascult omul]ime de femei care-[i laud` meritele. De altfel, meritedestul de discutabile, permite]i-mi s-o spun.

F`cu o pauz`, ca s` dea o mai mare greutate cuvintelor:– {i asta tocmai când am g`sit cea mai potrivit` persoan`!Marissa oft`. |i acorda o foarte mare \ncredere. Poate din

pricin` c` se temea s` mai aib` de-a face cu alte zeci decandidate. Dar ce conta, de vreme ce nu era \n m`sur` s`-iacorde ajutorul ei!

– Asculta]i, \mi pare sincer r`u, dar nu mai pot s` \ntârzii.Elevele mele au nevoie de mine!

Alec se \ncrunt`. Se \n[elase deci? Nu-i câ[tigase simpatia,nu o convinsese c` avea nevoie de ajutorul ei?

– {i cum r`mâne cu propunerea mea?– G`sesc c` este foarte flatant`, dar trebuie s` v` repet c`

nu m` intereseaz`. |n schimb, v` promit c` am s` \ncerc s`g`sesc printre cuno[tin]ele mele o persoan` potrivit`.

|i zâmbi, s`ri peste câ]iva copila[i ce mergeau de-a bu[ilea[i se opri \n fa]a doamnei Stewart.


– |n afar` de maica Tereza, de Mary Poppins [i dedumneavoastr`, nu v`d pe nimeni potrivit..., morm`i el \nurma ei.

Scoase un suspin resemnat [i privi cu simpatie \nspreAndreea, care g`si c` trebuie s` marcheze momentul printr-ob`taie din palme.

– Nu prea avem de ce s` ne aplaud`m, draga mea.Mâine trebuia s` ajung` la birou, ceea ce \nsemna c` se

vedea pus din nou \n situa]ia s` apeleze la Roberta.– Crezi c` bunica ta va fi dispus` s` te ]in` \nc` o zi? Dar,

dac` te prime[te, s` nu cumva s`-i pomene[ti c` am f`cut-o„bunic`“. Altfel, va fi vai de pielea ta!

|n chip de r`spuns, feti]a chicoti mul]umit`.

***

Roberta Beckett \[i netezi cu palma cu unghii \ngrijite p`rulcastaniu. Gra]ie tratamentelor pe care le urma cu religiozitate,p`rea mult mai tân`r` decât ar`ta data \nscris` \n certificatulei de na[tere. Alec [tia foarte bine cât de fericit` era Robertacând grija permanent` pentru propriul corp avea rezultatelescontate. |i cre[tea inima de bucurie când se \ntâmpla s-o\ntrebe cineva dac` Alec \i era frate.

– S` nu crezi c` n-o iubesc, Alec. O iubesc din toat` inima.„Bunica“ punct` aceste cuvinte cu un surâs \ndreptat c`tre

Andreea care, ag`]at` de mânerul fotoliului, f`cea de zorgenuflexiuni.

– Dar ce vrei..., relu` ea oftând, nu m` v`d leg`nând-o,hr`nind-o [i schimbând-o. Pur [i simplu treaba asta nu-i de mine.

28 MARIE DEFOIS

Cine altcineva ar fi putut [ti mai bine decât el cât` dreptateavea? Din p`cate, ea era singura persoan` la care putea apela.|n plus, se \ndoia c` Roberta o schimba pe micu]`. Asta eraexclusiv sarcina menajerei.

– Sigur, Roberta. {i apreciez cu atât mai mult efortul t`u.Dar vezi tu...

Pe ea n-o interesa \ns` recuno[tin]a lui. Ceea ce voia, eraurezultatele concrete.

– Nu ai g`sit \nc` pe nimeni?Nici m`car nu avusese timp s` sune la agen]ia de plasare.

|n loc s` se duc` la curs, ieri sear`, ar fi trebuit s` primeasc`deja câteva candidate. Dar, \n momentul \n care se \nscrisesela „Eu [i bebelu[ul“, nu-[i imagina c` Ellen \i va p`r`si atât derepede.

Alec privi \n jur ca s` se asigure c` adusese tot bagajul Andreei,bagaj de care se va ocupa Dorothy, menajerei mamei sale.

– Nu au trecut nici dou`zeci [i patru de ore de când Ellena plecat, observ` el \n sil`.

Roberta respinse cu un gest suveran aceast` obiec]ie.– Dumnezeu a creat lumea \n [ase zile!Mama lui avea o logic` foarte personal`. |ncetase de mult`

vreme s` mai fac` efortul de a o \n]elege.– Da, sigur, dar a p`strat ce era mai greu la urm`: pe Adam

[i pe Eva.Roberta salut` aceast` replic` zâmbind scurt, iar Andreea

scoase un strig`t de bucurie, dup` care c`zu pe spate.– Nimeni nu-]i cere s` creezi o bon`. Ajunge s-o g`se[ti.Trebuia s` plece. Rex, unul dintre asocia]ii care conduceau

compania, era prietenul lui cel mai bun, [i adeseori se ar`tase\n]eleg`tor la problemele lui. Dar toate aveau o limit`.


– E ceva la fel de dificil.Roberta \i arunc` o privire dezaprobatoare.– Mie nu mi-a fost niciodat` greu s` g`sesc o d`dac` pentru

tine.Alec se gândi la nenum`tarele femei care defilaser` prin

copil`ria lui, \nlocuindu-i mama absent`, [i fu cuprins unscurt frison. |n cel mai bun caz, s-ar fi putut spune c` avuseseo copil`rie... instabil`. Aceste amintiri ar fi fost de-ajuns s`-lconving` s` renun]e la angajarea unei bone. Nu asta \[i doreapentru Andreea, dar se p`rea c` nu are de ales. Nu-i mair`mânea decât s` spere c` feti]a nu-[i va mai aminti nimic dintoate astea, când se va face mare.

Cum avea \ntr-adev`r nevoie disperat` de un ajutorpermanent, \i lans` Robertei provocarea.

– Foarte bine. Atunci, g`se[te-mi tu o bon`.– Eu? se mir` ea, \ngrozit`. Mi se pare c` tu ar trebui s` te

ocupi de asta, tu ar trebui s` alegi persoana care se va \ngrijide feti]a ta, nu? Dragul meu, credeam c` am reu[it s`-]i dezvoltmai mult spiritul de independen]`... Te-am crescut…

– Nu tu m-ai crescut, Roberta! Ci Estelle, Elizabeth,Suzanne [i multe altele, al c`ror nume [i chip nu mi le maiamintesc. Ele au fost cele care s-au ocupat de educa]ia mea!

Ea \[i lu` un aer distant, atitudine pe care o adopta\ntotdeauna când era confruntat` cu un subiect delicat. |nprivirea ei se ghicea o vag` nelini[te, care nu anun]a nimicbun. Dintr-o clip` \ntr-alta se putea ridica, spunând c` estea[teptat` \n alt` parte, iar Alec ar fi r`mas... cu ochii \n soare.

– Uite ce e, sunt cam nervos \n ultima vreme [i cred c` ceam spus nu a fost prea delicat...

Ea primi aceast` scuz` cu un zâmbet de regin`.

30 MARIE DEFOIS

– Exact. Dar nu am s` ]i-o iau \n nume de rù. Dincolo detoate, sunt totu[i mama ta, de[i tu pari s` afirmi contrariul.

|l lu` de bra] [i-l conduse pân` la u[`.– Am s` am grij` de ea ast`zi, dar aceast` situa]ie nu poate

continua la nesfâr[it, Alec. Insist \nc` o dat`. E cazul s`-]ig`se[ti o bon`, [i cât mai repede.

El oft`.– Observ c` problema asta te nelini[te[te mai mult decât

pe mine.– Mâine ar fi o zi foarte bun` ca s` \ncepi cùt`rile! adùg`

ea, urm`rindu-l cu privirea de-a lungul aleii.Cu pu]in noroc, mâine va putea lucra acas`, a[a c` va putea

s` primeasc` la interviu câteva candidate. Halal distrac]ie, segândi el cu triste]e.

Urc` \n ma[in`, rugându-se ca totul s` se termine cât mairepede...

***

– Mul]umesc, Jane. Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine... Marissa \[i scoase pulov`rul [i-l a[ez` pe un scaun \n

buc`t`rie. |ntârziase.O dezbatere foarte interesant` se iscase \ntre studen]i la

cursul profesorului Jonhston [i, ca urmare, totul se terminasecu o jum`tate de or` mai târziu. O sunase pe Jane din campuss`-i spun` c` avea s` vin` mai târziu [i s` nu se \ngrijoreze, dar\i p`rea rù c` o ]inuse atât de târziu. Era totu[i o adolescent`.Poate avea lec]ii de f`cut sau poate voia s` ias` \n ora[ cu prietenii...

– Nici o problem`, r`spunse ea râzând. Când aveai tugrij` de mine, nici ai mei nu cred c` erau mereu punctuali.Dar mie \mi convenea. Ne distram de minune \mpreun`...


Sergentul Rogers st`tuse o perioad` \ndelungat` \n postaici, pe când Marissa era adolescent`. }inea minte c`-i pl`ceafoarte mult s` aib` grij` de copiii familiei Henderson. La ei \ncas` domnea o dezordine pl`cut` [i confortabil`, exactinversul a ceea ce tat`l ei considera a fi o cas` „decent`“, adic`unde toate cele se aflau la locul lor.

– {i eu m` distram. Am petrecut momente frumoasecu voi.

Fata \ncepu s`-[i aranjeze lucrurile \n ghiozdan [i-i f`cusemn Marissei, ar`tând c`tre dormitor.

– Christopher e \n pat.– Doarme?|ntrebarea era pur retoric` pentru c`, dac` nu ar fi dormit,

[i-ar fi f`cut sim]it` prezen]a imediat ce ar fi auzit u[a de laintrare deschizându-se. Nu se putea spune c` era un copil pecare-l puteai ignora.

Jane f`cu semn din cap c` da.– La cât s-a jucat, era normal s` doarm`...Afar` se auzi zgomotul unei ma[ini. – E tata. L-am chemat s` m` ia, trebuie s` m` gr`besc,

spuse fata.|nainte de a deschise u[a, fata se \ntoarse [i spuse cu regret

\n glas:– Ah, uitasem! Te-a sunat cineva. Am notat num`rul de

telefon pe un bilet [i l-am lipit pe frigider.– Mul]umesc mult, Jane. Noapte bun`.– Pe joi, deci?– Da, r`spunse Marissa.|ncuie u[a [i se \ndrept` c`tre frigider.

32 MARIE DEFOIS

Num`rul de telefon nu-i era cunoscut, \n schimb numelecare se afla dedesubt \i spunea destule despre scopultelefonului. Jeremy Allen era cel care-i sub\nchiriaseapartamentul unde st`teau.

Marissa dezlipi biletul [i-l puse \n buzunar. |nainte de asuna, trecu prin dormitor ca s` vad` dac` totul merge bine. Seaplec` peste patul lui Christopher [i sim]i deodat` cum inima\ncepe s`-i bat` mai tare la vedere micu]ului dr`cu[or care,abandonat somnului, avea aerul unui \ngera[ nevinovat.

Ridic` receptorul [i form` num`rul zâmbind, \nc` emo]ionat`.La al patrulea apel, o voce adormit` r`spunse \n sfâr[it.

– Jeremy? Marissa sunt.Femeia \[i privi ceasul [i se strâmb`. Uitase complet de

decalajul orar…– Te-am trezit? |mi pare rù...Se auzi un c`scat, urmat de un mormìt din care Marissa

pricepu ceva asem`n`tor cu „nu-i grav“. Dup` care distinse unfo[net de cear[afuri. Jeremy se ridicase probabil din pat.

– A intervenit ceva, spuse el dup` o pauz`.Marissa \[i strânse buzele. Se a[tepta la ce-i mai rù. Asta

era formula obi[nuit` cu care tat`l ei le anun]a o nou` mutare.– Da? f`cu ea, prudent`.– Da. Trebuie s` m` \ntorc.Femeia avu impresia c`-i cade cerul \n cap. Aapartamentul

`sta era pentru ea o adev`rat` binecuvântare. Era situat la maipu]in de [ase kilometri de campus, era aproape de familiaHenderson, foarte aproape de serviciu... |i simplifica foartemult via]a.

Dar se p`rea c` destinul hot`râse c` via]a ei nu mai putear`mâne la fel de simpl` mult` vreme.


– Când? \ntreb` ea cu o urm` de speran]` \n glas.– La sfâr[itul s`pt`mânii.– La… sfâr[itul s`pt`mânii?Când acceptase s` ia cu chirie locuin]a, Jemery \i explicase

c` pleca la New York pentru doi ani. Nici mai mult, nici maipu]in. Or, de la instalarea ei aici nu trecuser` decât nou` luni.

– Dar... ziceai...– C` e vorba de o slujb` pe termen limitat.Era \nc` pe jum`tate adormit [i evident, nu avea deloc chef

s` se justifice.Marissa \nghi]i cu greu. |i era [i a[a destul de greu s`

pl`teasc` aceast` chirie, destul de modest` altfel. Cum naibaavea s`-[i permit` o chirie la pre]ul pie]ei [i \n acela[i timps`-[i vad` de cursurile la universitate?

– Da, dar mi-ai dat de \n]eles c` nu te vei \ntoarce maidevreme de anul viitor…

Dup` zgomotul de nemul]umire pe care-l auzi \n receptor,Marissa realiz` c` aceast` \ntoarcere nu-l \ncânt` mai multdecât pe ea.

– Exact, f`cu el dup` o pauz` \n care probabil reu[ise s`-[icalmeze nervii. Dar \n momentul `la nu [tiam c` ne vor t`iafondurile mai devreme decât spuseser`.

Oft` [i ad`ug`:– La nevoie, ai putea s` stai [i tu acolo, ne vom descurca.

E loc pu]in, dar…Da, sigur! Doar nu avea s` \mpart` cu Jeremy un spa]iu a[a

de strâmt! Avea renumele unui seduc`tor convins, [i nu eraprima oar` când \[i \ncerca norocul cu ea.

– Nu, mul]umesc. Voi pleca la sfâr[itul s`pt`mânii.Doamne! Unde avea s` se duc`?

34 MARIE DEFOIS

– E[ti sigur`?– Da. Noapte bun`. Ne vedem \n week-end!– Dac` te r`zgânde[ti, sun`-m`. {tii bine ce inim`

generoas` am!Marissa prefer` s` nu r`spund`.Patru zile. Nu mai avea decât patru zile la dispozi]ie ca s`

g`seasc` un apartament, timp \n care trebuia s` lucreze [i latez` [i s` se ocupe [i de celelalte activit`]i zilnice.

Cu ochii \nchi[i, se afund` \ntr-un fotoliu. Nu-i mair`mânea decât s` a[tepte ca lucrurile s` se aranjeze cumva!


giannijollys

Capitolul 3

Marissa intr` \n goan` \n sal`. Ceasul de perete ar`ta cinci[i jum`tate dup`-amiaz`.

„Ufff! Am reu[it!“ \[i spuse ea.Se strâmb` de durere când Christopher \ncerc` s`-i testeze,

dup` obicei, rezisten]a p`rului. Reu[i s`-l conving` s` renun]e,dar imediat b`ie]elul se reorient` c`tre gulerul tricoului.

Dintr-o privire, Marissa constat` c` toate elevele sosiser`.Alergase o bun` bucat` din drum ca s` poat` ajunge la timp.|nc` o reu[it` pe ultima sut` de metri! Situa]ia asta trebuia s`\nceteze. Pân` acum o lun` fusese a[a de bine organizat`!

„Ca un sergent“, \[i spuse ea cu autoironie.|ntr-un fel, nu era chiar a[a diferit` de tat`l ei. Doamne, nu!

Nu-i sem`na defel. Doar c` \n acest moment se \ntâmpla s` fiedep`[it` complet de evenimente.

Preocupat` de ideea c` trebuia s`-[i caute o nou` locuin]`,toat` noaptea nu \nchisese un ochi, ci se perpelise, \ncercânds` adoarm`. Christopher se trezise devreme, dând startul unei

giannijollys

noi zile. O zi \n care trebuia s` ]in` trei cursuri, apoi s` trag`o fug` pân` la bibliotec`. Ultima dat` când \[i \ncercasenorocul la bibliotec` nu g`sise nici una dintre cele trei c`r]i decare avea nevoie pentru lucrare. Toate fuseser` \mprumutate.~sta zic [i eu ghinion! {i, \n plus, nici nu mai avusese timp c`caute [i la alt` bibliotec`.

La drept vorbind, i se p`rea c` nu mai are timp de nimic.Doar s` alerge de colo pân` colo!

Ziarul pe care-l cump`rase de la chio[c diminea]` se afla\nc` \n rucsac. Nu numai c` nu avusese timp s`-l deschid`, dari se p`rea c` o \ncearc` [i o oarecare team` de a descoperipre]urile pie]ei pentru zona care o interesa. Doamne, de undeva scoate banii ca s` pl`teasc` o chirie mai mare, de vreme cechiar [i acum \i era foarte greu s` pl`teasc` la timp toatefacturile! Era ceva imposibil! N-o s` poat` face fa]`.

Singura idee pe care o avea era s` \mpart` locuin]a cualtcineva. Dar a[a ceva nu-i prea convenea.

Avea destule pe cap, \n afar` de examene [i lucrare, ca s`se mai apuce [i s` caute un apartament. Iar faptul de adescoperi un colocatar i se p`rea o sarcin` insurmontabil`.Optimisul ei \nn`scut era supus la grele \ncerc`ri. De cetrebuia ca via]a s` fie pres`rat` cu atâtea obstacole?

To]i ochii se \ntoarser` c`tre Marissa, pentru c` u[apocnise tare \n urma ei. Nu-[i d`duse seama c` o trântise. |nloc de scuze, adres` adun`rii un zâmbet timid.

|naint` c`tre cap`tul s`lii \n grab`, dar f`cu un gest gre[it [irucsacul \i alunec` de pe um`r, c`zu pe jos [i se deschise.Ziarul cump`rat de diminea]` c`zu [i el [i se desf`cu sub ochiiei uimi]i. I se p`rea c` totul se pr`bu[e[te \n jurul ei...


Oft` [i se str`dui s`-[i adune curajul. Va reu[i s-o scoat` lacap`t! Va reu[i s` lipeasc` la loc toate f`râmele vie]ii eizdrobite!

Cu b`ie]elul \n bra]e, se aplec` s`-[i strâng` lucrurile. Odat` cursurile terminate, \[i va face timp s` citeasc` anun]urilepentru \nchirieri de locuin]e. Dac` va reu[i s` scape cu bine [ide aceast` obliga]ie!

– Sta]i lini[tit`, am s` le adun eu.Marissa \ntoarse capul [i v`zu c` aceast` amabil`

propunere venea de la domnul Beckett. Gata-gata s` replicec` avea s` se descurce foarte bine [i singur`, se r`zgândi [i-imul]umi. Nu de alta, dar era fals! |n acest stadiu, se p`rea c`nu mai face fa]` nici m`car unei \ntâmpl`ri minore ca asta.

– Dr`gu] din partea dumneavoastr`, zise ea \ncet.Cu privirea \ndreptat` spre Andreea, care se juca al`turi de

al]i bebelu[i, Alec strânse cu grij` lucrurile de pe jos [i le pusela loc \n rucsac.

Cu mâna r`mas` liber`, Marissa \[i d`du p`rul pe spate.Alergase, transpirase... o privire aruncat` \n oglind` \iconfirm` b`nuiala c` ar`ta ca o oaie... r`t`cit`.

– Mul]umesc mult, repet` ea cu un surâs slab. Se pare c`totul merge aiurea ast`zi.

– Nu s-ar zice...|[i \nso]i observa]ia cu o lung` privire admirativ`, care-i

readuse femeii buna dispozi]ie, cel pu]in pentru moment.Acest compliment voalat, chiar când avea impresia c` seam`n`cu r`]u[ca cea urât`, era la fel de agreabil ca un pahar de sucrece \ntr-o dup`-amiaz` torid` de var`.

|i mul]umi cu un zâmbet cald.

38 MARIE DEFOIS

|ntr-adev`r, se gândi el privindu-i \nc` silueta delicat`,feminin`, era o persoan` plin` de farmec. Ast`zi purta opereche de pantaloni scur]i roz, un tricou alb [i teni[i albi.Dac` ar fi avut alt` dispozi]ie... s` zicem mai ghidu[`, ar fig`sit-o foarte pe gustul lui. Dar nu era cazul.

Numai perspectiva \ndatoririi de a primi mâine altecandidate la func]ia de „d`dac` perfect`“ \i d`dea migrene. Cuochii pe jum`tate \nchi[i, o privi din nou pe Marissa. Dac` [i-arformula din nou cererea – de data asta cu ceva mai mult tact– cine [tie… poate va reu[i s-o fac` s` se mai gândeasc`!

Dar femeia nu-i l`s` timpul s-o fac`.Se a[ez` la „catedr`“ [i \ncepu \ndat` cursul, [tiind c`, dac`

nu se gr`be[te, avea s` termine din nou foarte târziuAlec \[i lu` feti]a \n bra]e [i lu` loc pe un scaun.– Haide, frumu[ico, trebuie s` fim cumin]i [i s` ascult`m ce

zice profesoara, \i spuse el la ureche.Feti]a chicoti, de unde el trase concluzia c` era preg`tit`.Cu bra]ele \ncruci[ate, Marissa oft` u[or [i zâmbi c`tre

audien]`.– M` v`d obligat` s` constat c` sunt, \nc` o dat`, ultima

venit` la propriul curs. Nu pot decât s` m` scuz [i s` v` spunc` \n aceast` perioad` a vie]ii sunt certat` cu toate ceasuriledin lume…

Un murmur de simpatie str`b`tu asisten]a. Se p`rea c`toat` lumea trecuse prin asta sau nu dep`[ise \nc` aceast`faz`. Copiii reprezentau o serioas` piedic` \n caleapunctualit`]ii.

Marissa arunc` o privire c`tre chipurile care-i zâmbeaubinevoitor [i decise c` era momentul ca problemele ei


personale s` treac` pe locul doi. Cel pu]in pân` la sfâr[itulcursului. Ace[ti oameni nu pl`teau ca s` aud` lamenta]iileprofesorului. Se aflau aici ca s` fie \ndruma]i \n tainelemeseriei de p`rinte. Numai dragostea pe care o sim]eau fa]`de copila[ii lor \i f`cuse s` se \nscrie la curs. Iar asta \i lega, peea [i pe cei care-i urm`reau lec]iile. Nimeni nu [tia mai bineca ea ce \nseamn` dragostea de p`rinte [i nici ce po]i sim]icând e[ti lipsit de ea.

– Suntem gata? \ntreb` ea, preg`tit` s` \nceap`.

***

Era sigur c` profesoarei i se \ntâmplase ceva nepl`cut.Alec era foarte familiarizat cu aceste semne. De câte ori nu

le v`zuse [i el reflectate \n oglind`, de-a lungul anului caretrecuse! Nelini[tea care i se citea \n ochi femeii era nelini[teacu care se \ntâlnise azi-diminea]` pe propriul chip.

Un gând nu-i d`dea pace: trebuia s` g`seasc` de urgen]` od`dac`, dac` nu perfect`, m`car acceptabil` [i, de preferin]`,rezistent`.

O privi din nou pe Marissa. Nu exista nici o \ndoial`, cevao preocupa. Cine [tie, poate dac` g`sea o cale s-o ajute, s-armai fi gândit [i ea la propunerea lui.

Con[tient c` ajunsese s` ra]ioneze ca un om ajuns lacap`tul r`bd`rii, ridic` din umeri [i \ncerc` s` se lini[teasc`.

– Ce ru[ine! [opti el la urechea Andreei. Cum s` fii disperatcând ai cea mai dr`gu]` feti]` din lume?

Andreea \l ignor`. Era mult prea preocupat` s`-[i \nghit`picioru[ul, ca s`-i mai acorde aten]ie. Alec râse \nceti[or, apoiridic` fruntea [i \ncepu s` asculte cu un aer de elev cuminte

40 MARIE DEFOIS

vorbele Marissei. Câteva minute mai târziu se formar`grupele, iar profesoara \ncepu s` treac` \n revist` fiecare grup,dând sfaturi, \ncurajându-i [i neuitând niciodat` s`-i felicite.

Entuziasmul ei era contagios. To]i participan]ii erau veseli[i \[i disputau amabil prezen]a ei.

Acum se afla lâng` o tân`r` m`mic`, obosit` s`-[i alerge decolo-colo b`ie]elul pus pe [otii. Marissa \i a[ez` o mân`lini[titoare pe um`r.

– L`sa]i-l pu]in s`-[i fac` de cap. Asta e vârsta la care trebuies` descopere lumea, ar fi p`cat s`-l priv`m de aceast` pl`cere.

– Dar nu putem nici s`-l l`s`m s` fac` tot ce-i trece princap..., observ` o alt` m`mic`.

– Bine\n]eles c` nu. Trebuie s`-l ferim de pericole, dar \nacela[i timp s`-l l`s`m s`-[i cheltuiasc` energia. E mult maibine s` alerge decât s` stea ne\ncetat \n fa]a televizorului.

Alec ridic` ochii, surprins.– Nu v` place s` v` uita]i la televizor?Ea se \ntoarse, ca s` vad` de unde venea aceast` remarc`.

Era din nou domnul Beckett.– |mi place, dar nu atunci când este folosit constant \n loc

de baby-sitter.Mama ei recursese atât de des la acest sistem de lini[tire,

de-a lungul multelor lor mut`ri, \ncât Marissa ajunsese s`considere micul ecran ca pe singurul ei prieten adev`rat. Maitârziu, o costase mult s` \nve]e s` renun]e la acest universfictiv, \ntr-atât era obi[nuit` cu prezen]a lui.

– Prea mul]i p`rin]i \[i instaleaz` copiii \n fa]a televizorului[i-i uit` acolo. Timpul trece, iar p`rin]ii se mir` apoi c` ace[ticopii, care nu au avut niciodat` posibilitatea s` se joace, s`alerge… devin ni[te maturi apatici.


Marissa se preg`tea s` se a[eze pe podea, când Andreea\ncerc` s` i se strecoare \n bra]e. Femeia reu[i s-o re]in` latimp, prinzând-o de bretele, chiar \nainte ca feti]a s` seciocneasc` de un alt copila[. Cum Andreea \[i ar`t` din plindezaprobarea pentru aceast` decizie, Marissa o lu` \n bra]e,\ncercând s-o consoleze.

„Ac]ioneaz` prompt“, se gândi Alec.De ceva vreme, Andreea c`p`tase obiceiul sup`r`tor de a

explora \n am`nunt locurile pe unde se afla. Alec era con[tientc` trebuie s`-i \ncurajeze curiozitatea, dar \i era fric` s` nu fac`vreo boac`n`. Oare \i \n`bu[ea spiritul de aventur`, se ar`taoare prea prudent? Nu era foarte u[or s` g`seasc` atitudineacorect` de unul singur!

– Dat` fiind energia pe care o ave]i voi dou`, observ` el cuun zâmbet adresat Marissei, mi-e greu s`-mi imaginez c` ve]ideveni vreodat` ni[te apatice.

Femeia aprob` f`r` prea mare convingere, for]ându-se s`-[icompun` \ns` o mimic` amuzat`. Slabe [anse. |n momentul`sta – [i dac` se gândea bine de ceva vreme chiar – i se p`reac` nu face altceva decât s` se ia la \ntrecere cu timpul. Un oftat\i sc`p` involuntar de pe buze. Chiar \n acel moment, remarc`faptul c` Beckett o privea cu o lucire de curiozitate \n ochi.

Poate c` venise timpul s` discute [i ea cu cineva. Nu era a[agrav, doar toat` lumea avea probleme, iar ea nu puteacontinua la nesfâr[it s` le ignore.

– Trebuie s` m`rturisesc c` nu mi-ar displ`cea s` am unmoment de total` libertate, \n care s`-mi permit s` stau pur [isimplu \ntr-un fotoliu... un fotoliu care s` nu fie deja plin delucruri care m` a[teapt` s` le rezolv.

42 MARIE DEFOIS

Alec ridic` din sprâncene. Ar fi pariat c` Marissa Rogers erao femeie foarte ordonat`. Poate c` se \n[elase.

– Ce fel de lucruri? insist` el, profitând de momentul deacalmie din jur. De c`lcat, de sp`lat... sau vorbi]i despreactivit`]i \n afara casei?

Tân`ra femeie se \ntunec`, amintindu-[i ce dezordinel`sase \n urm` acas`. Canapeaua era plin` ochi de noti]epentru lucrare.

– E vorba de... munc` intelectual`, r`spunse ea cu un nou oftat.– Mai preda]i deci [i \n alt` parte decât aici?– Nu, \nv`] \n alt` parte. Vreau s` devin educatoare [i

fac, printre altele, ni[te cursuri de psihopedagogie. Ca s`pot \n]elege mai bine ce zace \n aceste mici c`p[oareblonde.

Alec nu avea astfel de preten]ii. Chiar se \ndoia c` vaajunge vreodat` s` \n]eleag` cum „func]iona“ feti]a lui.Andreea abia \mplinise un an [i \i era deja din ce \n ce maigreu s`-i perceap` personalitatea… De altfel, trebuia s` fielucid [i s` recunoasc`: erau pu]ine [anse ca situa]ia s` seamelioreze \n timp.

– O inten]ie foarte l`udabil`, dar... sunte]i convins` c` ve]itermina vreodat` studiile astea?

Ea izbucni \n râs.– Nu-mi mai aminti]i!– Bine. Capitol \ncheiat. |n schimb, a[ vrea s` v` amintesc

altceva… Nu [tiu cât` pl`cere v` va face, dar a[ vrea s` v`vorbesc. Din nou. La o cafea, dac` a]i fi de acord.

O privi cu speran]`. Poate c` acum va accepta.


– Poate dup` curs?Oferta lui era tentant`, presupunând un moment de

destindere de care cu siguran]` avea nevoie, dar \n acela[itimp \i p`ru r`u c` acceptase atât de prompt. Nici nu se puteapune problema s` aib` o rela]ie privilegiat` cu unul dintreelevi. Via]a ei era [i a[a destul de complicat`.

– Cred c`...– E vorba despre o \ntâlnire strict... pedagogic`, desigur.Graba lui de a clarifica natura invita]iei o nedumeri. Ce

altceva \[i imaginase? – Mi-a[ dori s` discut`m pe \ndelete [i cum aici nu este

locul ideal, din diferite motive.... Chiar atunci o voce se auzi \n spatele lor.– Marissa!Alec zâmbi.– |n]elege]i ce spun?– Da, zâmbi la rândul ei Marissa.– Da, adic` am dreptate sau da, adic` accepta]i invita]ia?Marissa prefer` s` r`spund` f`r` s` se mai gândeasc`. Dac`

ar fi stat o clip` m`car s` cânt`reasc` r`spunsul, ar fi fostnevoit` s` refuze invita]ia. Avea atâtea de f`cut, iar timpultrecea atât de repede...

– Amândou`.– Perfect.

Alec se declar` mul]umit, de[i nu câ[tigase decât onesemnificativ` b`t`lie.

***

44 MARIE DEFOIS

Alec nu [i-ar fi imaginat niciodat` c` va invita \ntr-o bun` zipe cineva s` bea o cafea la „Joe Veveri]`“. |n primul rând,pentru c` acolo cafeaua se servea \n pahare din carton. |n aldoilea rând, pentru c` licoarea preparat` aici avea un gust careamintea doar foarte vag cafeaua. Acest local, aflat la vreo patrukilometri de centrul unde se desf`[urau cursurile pentrup`rin]i, f`cea parte dintr-un lan] de restaurante fast-food,unde se serveau mânc`ruri cu un aspect foarte atr`g`tor, darabsolut dezam`gitoare pentru papilele gustative ale clien]ilor.Cel pu]in ale celor adul]i, pentru c` micu]ii p`reau \ntr-adev`r\ncânta]i de acest fel de mâncare. Pe scurt, prepararea uneicafele bune \n adev`ratul sens al cuvântului nu f`cea partedintre priorit`]ile restaurantului.

Când Alec o \ntrebase unde ar putea s` se \ntâlneasc`,Marissa spusese foarte simplu la „Joe Veveri]`“, a[a c` locul\ntâlnirii fu repede stabilit.

Cu bebelu[ii \n bra]e, cei doi intrar` \n localul care ar`ta ca[i cum ar fi fost decupat dintr-un desen animat. A[ezar`scaunele de ma[in` speciale pentru juniori \ntre fotolii, apoise instalar` la mas`. Alec st`tu un moment \n cump`n`,a[teptând ca Andreea s` se trezeasc` dintr-un moment\ntr-altul. Dar feti]a, epuizat` de [edin]a de exerci]ii,continua s` doarm` cu pumnii strân[i.

Se ridic` apoi, cu portofelul \n mân`. V`zând c` Marissa\ncepe s` caute \n rucsac, o opri.

– Nu e nevoie. Dac` mi-amintesc bine, eu am fost cel carev-a invitat.

Cafelele erau de dou` feluri: mici [i mari. Atât. Eraimposibil s` optezi pentru o variant` intermediar`. Iar cea marecosta abia un dolar. Alec era obi[nuit s` cheltuiasc` mult mai mult.

Ar`tând c`tre meniul afi[at la bar, insist`:


– Sunte]i sigur` c` nu vre]i decât o cafea?Marissa se \ntoarse s` citeasc` meniul [i fu confruntat` cu

o list` de oferte foarte apetisante. |n mod special \i atraseaten]ia imaginea unui imens milk-shake de zmeur`. Nu ar fitrebuit s` se lase ispitit`, dar...

– A[ prefera un milk-shake de zmeur`, m`rturisi ea cu unton vinovat.

– Perfect. Altceva?– {i... cartofi pr`ji]i!Se privir` [i izbucnir` \n râs. {i el care credea c` are de-a face cu o adept` a vie]ii

s`n`toase!– Observ c` ave]i un apetit foarte solid, zise el râzând.Ea strâmb` din nas [i ridic` p`turica aruncat` de

Christopher pe jos.– Nu am timp s` m`nânc nimic toat` ziua… [i trebuie s`

admit c`-mi plac foarte mult meniurile fast-food. Din când \ncând.

– Atunci, ce p`rere ave]i de un hamburger? „O p`rere cât se poate de bun`“, se gândi ea. Dar parc` nu-i venea s` m`nânce singur`.– Dar dumneavoastr` nu lua]i nimic?I se p`rea c` trecuser` secole de când nu mai intrase \ntr-

un astfel de local. Ultima oar`, \[i aminti el, fusese \n perioa-da facult`]ii. Atunci, el [i Christine \mp`r]iser` o por]ie imens`de cartofi pr`ji]i.

Amintirile \l invadar` din nou. Ciudat \ns`, durereadisp`ruse.

46 MARIE DEFOIS

– Ba da, r`spunse el vesel. De ce nu?Câteva minute mai târziu, Alec se \ntoarse de la cas` cu un

platou bine garnisit. Din instinct, comandase o por]ie foartemare de cartofi pr`ji]i, convins c` Marissa avea s`-i dea decap`t foarte u[or.

Se a[ez`, \[i trase \n fa]` paharul cu suc [i un cheeseburger,apoi se \ntoarse c`tre copii.

– Dorm \n continuare, spuse el, u[urat.Pentru el, era un miracol. Andreea nu adormea niciodat`

\nainte de orele nou`.Marissa \nfipse paiul \n capacul paharului de milk-shake [i

b`u o gur`. Ah, era pur [i simplu delicios.– Cursul le-a venit de hac. De altfel, `sta ar fi [i scopul.Cu un aer lacom [i amuzat, ea mai lu` o gur` din b`utur`.E o idio]enie – nu-i a[a? – s` sim]i deodat` o brusc` dorin]`

pentru o femeie doar pentru c` se comport` atât de natural.Iar Alec, care nu avea obiceiul s` se comporte ca ultimul idiot,\[i lu` privirea de la ea [i contempl` o vreme pere]ii \nc`rca]ide afi[e colorate. Apoi, privi c`tre copila[i.

– Au un aer a[a de lini[tit atunci când dorm..., oft` el. Nicin-ai zice c` \n restul timpului \]i transform` existen]a \ntr-unadev`rat chin!

– Din câte \mi dau eu seama, r`punse Marissa, `sta e unmecanism de ap`rare. Dumnezeu i-a f`cut s` par` atât denevinova]i \ncât s` le putem ierta orice.

Marissa mu[c` din hamburger [i, cu ochii \nchi[i, \i savur`pe \ndelete aroma. Doamne, ce bine era s` m`nânci! {i maiales s` m`nânci a[ezat! |n ultima vreme mânca mai mult peapucate. De obicei \n timp ce mai f`cea [i altceva.


Alec nu-[i putea lua ochii de la ea. P`rea trasportat` defericire. Era ca [i cum ar fi savurat cel mai fin preparat la celmai bun restaurant din ora[.

Marissa deschise ochii [i abia atunci realiz` c` este privit`.– Ce e? \ntreb` ea, cu mâna pe [erve]el. M-am murd`rit de

ketchup?– Nu, sta]i lini[tit`. V` admiram. Nu am mai v`zut pe nimeni

care s` fie atât de fericit când savureaz` un hamburger.Femeia izbucni \n râs.– |n ultima vreme, pentru mine a devenit un adev`rat lux

s` m`nânc lini[tit`.Marissa mu[c` din nou cu poft` din hamburger, apoi \[i

adjudec` o por]ie bun` de cartofi pr`ji]i. Avea de gând s`-i deagata \n timp de vorbeau despre „afaceri“.

– Ce voia]i s`-mi spune]i?Alec \[i drese glasul:– Luni, când v-am povestit problemele mele, m-a]i propus

s` m` ajuta]i c`utând printre cuno[tin]ele dumneavoastr` opersoan` serioas`. Situa]ia, \n ce m` prive[te, nu s-a schimbatdeloc. Am r`mas tot \n faza de c`utare. {i dac` altfel nu sepoate, [i trebuie s` angajez pe cineva necunoscut, a[ preferas` m` \ndruma]i dumneavoastr`. Nu mai am nervii s` fac iar`[iinterviuri care se dovedesc inutile!

Ea \i zâmbi cu simpatie.– Se pare c` ave]i o experien]` foarte nepl`cut` \n

domeniu.– A[a este! Problema e \ns` cu atât mai urgent` cu cât e \n

joc buna cre[tere a feti]ei mele.|[i privi copila cu atâta tandre]e, \ncât Marissei i se strânse

inima. Niciodat` \n via]a ei nu sim]ise din partea sergentului

48 MARIE DEFOIS

un astfel de sentiment. Nici ea, nici fra]ii [i surorile ei. Nuvorbea cu ei, nu le asculta problemele, nu-i ajuta cu vreunsfat. Tot ce auzise de la el erau mustr`ri, certuri, discu]iidisciplinare. Voia s`-i aduc` pe „calea cea dreapt`“ cu o mân`de fier.

– Când lucra]i, cine se ocup` de Andreea?– Roberta.Cum el \i spusese c` nu e c`s`torit, \[i permise s` insiste:– Este prietena dumneavoastr`?Alec zâmbi. Robertei i-ar fi pl`cut s` aud` aceast` remarc`!– Nu, e mama mea.Tân`ra femeie \l privi cu mirare.– A[a \i spune]i mamei dumneavoastr`?El ridic` din umeri [i mu[c` din cheeseburger.– ~sta e prenumele ei, [i nu am dreptul s`-i spun altfel.

Cred c` e inutil s` v` mai spun c` nu e deloc o mam`obi[nuit`.

Dup` felul \n care rostise cuvintele, se vedea c` faptul nu-if`cea pl`cere.

Lui Alec pofta de mâncare \i disp`ruse.|[i aminti de scena la care asistase dup`-amiaz`, când se

dusese s-o ia \napoi pe Andreea. Cu un accent melodramatic\n voce, demn de un star de la Hollywood, Roberta \l anun]`demn` c` situa]ia devenea insuportabil`. Andreea nu f`cusealtceva decât s-o enerveze. {i ea ca ea, dar dragul ei cani[ nuavea nici o vin`...

– Roberta mi-a dat un termen limit` ca s` g`sesc o bon`. Numai mult de dou`zeci [i patru de ore, ad`ug` el cu o vocesumbr`. {i cum \mi spusese]i c` \mi ve]i recomanda pe cineva...


Marissa \[i mu[c` buzele. |[i plec` ochii c`tre rucsacul plinde toate cele [i z`ri jurnalul pe care \nc` nu avusese timpul s`-lciteasc`. Avea destule pe cap, nu credea c` ar fi fost \n stare s`-lajute [i pe domnul Beckett.

Dar dac`…Ce proast` era! Cum de nu se gândise pân` acum la asta?Chiar dac` nu-i trecea prin cap s` fie bon` toat` via]a,

aceast` alegere putea fi ideal` ca slujb` de moment. Va sc`pade Jeremy, de cùtat apartamente, de vizitat atâtea case [i, celmai important, nu va mai fi nevoit` s` caute un colocatar.Pentru c` de pl`tit chiria \ntreag` nici nu putea fi vorba!

Nu putea pierde o asemenea ofert`. Dac` lucrurile numergeau a[a cum spera, nu era nimic grav. |n cel mai rù caz,se va \ntoarce la situa]ia din momentul de fa]`. Nimic mai mult.

|nghi]i cu greu [i \ntreb` timid`:– Mi-a]i spus c` ave]i \n vedere pe cineva care s` locuiasc`

la dumneavoastr`, nu-i a[a?– De preferin]`, dar sunt gata s` analizez [i alte posibilit`]i.– {i unde va locui mai exact aceast` bon`?– Avem o anex` chiar lâng` cas`. Nu e foarte mare, dar…Dar Marissa nu-l mai asculta. O anex`… |n acest caz,

Christopher [i cu ea nu vor fi nevoi]i s` locuiasc` \n aceea[i camer`. Plin` de speran]`, se aplec` peste mas`.– Domnule Beckett, spuse ea, cred c` sunt \n m`sur` s` v`

ajut. A[ putea s` v` rezolv aceast` problem`.„{i totodat` pe a mea“, adùg` ea \n gând.

50 MARIE DEFOIS

Capitolul 4

Pentru el, nu existau deznod`minte fericite. Nu trebuia s`-[ifac` speran]e.

{i totu[i, ce puteau \nsemna cuvintele ei?– S` \n]eleg c` sunte]i de acord cu oferta mea?Chiar \n momentul când rosti \ntrebarea, o ciudat` lini[te

\l cuprinse. Era oare posibil? Va sc`pa de enervanta sarcin` ac`ut`rii unei bone [i de chinuitoarea \ntrebare dac` a angajatpe cine trebuie? Pentru c` s` alegi \n numai câteva minute opersoan` c`reia s`-i \ncredin]ezi tot ce ai mai scump pe lumenu era chiar un lucru u[or.

Dac` nu ar fi fost un tip re]inut, ar fi s`rit \n sus de bucurie[i ar fi \mbr`]i[at-o pe Marissa pentru vestea bun` pe care i-od`duse.

La rândul ei, femeia se gândea la ciudatul curs pe care-l potlua evenimentele. Via]a ei era perfect [i \n detaliu planificat`pân` la sfâr[itul anului. {i iat` c` ap`ruse tâmpitul de Jeremyca s`-i dea toate planurile peste cap! Cu toate astea,

neprev`zuta lui venire ar fi putut avea consecin]e mult mainefaste, dac` destinul nu i l-ar fi scos \n cale pe Alec Beckett lamomentul oportun.

Ea zâmbi, z`rindu-i expresia ne\ncrez`toare. Era expresiaunui om care tocmai a descoperit c` i-au ie[it toate numerelecâ[tig`toare la loto [i nu \ndr`zne[te s` mai priveasc` \nc` odat` biletul de team` s` nu fi fost doar o iluzie.

Se gr`bi deci s` confirme:– Exact, r`spunse ea, zâmbind.„Mul]umescu-]i }ie, Doamne!“ \[i zise el \n gând.– A[ putea s` [tiu ce v-a f`cut s` v` r`zgândi]i? \ntreb` el.Marissa ridic` din umeri [i-[i termin` milk-shake-ul. Nu avea chef s` intre \n detalii, a[a c`-i d`du un

r`spuns vag:– Situa]ia s-a schimbat de luni [i pân` azi.– Da? Cum anume?Obi[nuia s` ]in` departe de curiozitatea altora via]a ei

personal`, a[a c` era mai \ntotdeauna discret` cu detaliile careo priveau. Era un obicei pe care-l mo[tenise f`r` doar [i poatede la sergent. Aceast` asem`nare \i displ`cu, a[a c` se hot`r\ s`treac` peste tendin]ele sale naturale [i s`-i vorbeasc` deschis.Cu atât mai mult cu cât Beckett avea dreptul s` cunoasc`anumite aspecte ale vie]ii ei, de vreme ce se preg`tea s`-i\ncredin]eze cre[terea [i educa]ia fiicei sale. Dac` ar fi fost \nlocul lui, ar fi procedat la fel.

Dar, cum \i lipsea obi[nuin]a m`rturisirilor, spuse doar atât:– Am r`mas pe nea[teptate f`r` cas`. Jeremy se \ntoarce.Aceast` ad`ugire o f`cuse mai mult pentru sine decât

pentru interlocutor.

52 MARIE DEFOIS

– Jeremy?S` fie oare vorba despre fostul so]? Despre prietenul ei?

Aceast` ultim` posibilitate nu-i trecuse prin minte. De[i era odovad` de prostie din partea lui. O femeie atât de atr`g`toareca Marissa Rogers nu putea \ntâmpina dificult`]i \n acestdomeniu. Poate doar pe aceea de a alege \ntre pretenden]i.

– Ah, nu, v` \n[ela]i, r`spunse ea ghicindu-i gândurile.Jeremy este prietenul unei prietene. A plecat la New York – eactor – ca s` joace \ntr-o pies` de teatru. Pe scurt, cum nu aveaposibilitatea s` pl`teasc` dou` chirii, mi-a sub\nchiriat mieapartamentul. Când m-am mutat, nici nu se punea problemas` stau mai pu]in de doi ani, adic` pân` la sfâr[itul acestui an.

Se strâmb` cu un aer copil`resc, apoi continu`:– Dar piesa nu a avut succesul scontat, li s-au t`iat

fondurile [i… Jeremy se \ntoarce chiar \n week-end-ul `sta.Ceea ce ar \nsemna c` trebuie s` g`sesc alt apartament \n celmai scurt timp.

Vorbea cu un ton lejer, ca [i cum aceste schimb`ri ar fi l`sat-oindiferent`. Ceea ce era f`r` \ndoial` fals, de vreme ce se g`seaacum \n situa]ia de a accepta oferta lui, pe care cu câtva timp \nurm` o refuzase. Alec se hot`r\ s` duc` pu]in mai departeancheta lui profesional`. Era doar pentru binele Andreei!

– {i nu pute]i \mp`r]i cu el cheltuielile?Ea primi sugestia b`rbatului cu un hohot de râs. Se vede c`

domnul Beckett nu-l cuno[tea pe Jeremy!– Cheltuielile, da. Dar spa]iul, \n nici un caz. Vede]i

dumneavoastr`, Jeremy nu se mul]ume[te s` joace doar pescen`. Se antreneaz` [i \n afara ei. Ba mai [i danseaz` pedeasupra… ceea ce \l face foarte… agil. Prefer s` nu-mipetrec timpul \ncercând s` scap de... asalturile lui.


– Mmmm, \n]eleg.– Dumnezeu [tie cât regret c` trebuie s` p`r`sesc

apartamentul `la, chiar a[a mic cum e, dar nu am altceva def`cut \n situa]ia asta.

– Dar de ce v` place atât de mult? E o zon` bun`?– {i asta, dar \n primul rând \mi convine pozi]ionarea: e

aproape de campus, de centrul unde predau [i de fata care aregrij` din când \n când de Christopher.

Din descrierea ei, se p`rea c` nu st`teau foarte departe niciunul de altul. Alec chiar se mira c` nu se \ntâlniser` niciodat`la supermarket sau la chio[cul de ziare.

Cu un zâmbet pozna[, \[i \ncruci[` mâinile pe mas`,preg`tit pentru a-i face o mare surpriz`.

– |mi pare foarte r`u, dar nu v` pot oferi acelea[i privilegii.Ea ridic` din umeri cu un gest fatalist, a[a c` pl`cerea lui fu

cu atât mai mare când ad`ug`, dup` o scurt` pauz`:– Trebuie s` v` resemna]i cu o deplasare de… câteva sute

de metri. Eu stau \n cartierul reziden]ial Cedarwood. Casa delâng` lac.

Tân`ra femeie \[i re]inu cu greu un strig`t de bucurie.|n drumul ei c`tre cea mai apropiat` bibliotec`, traversase

adesea aleile acestei re[edin]e. Va fi un loc minunat pentruChristopher.

– Mi-a]i spus c` voi avea la dispozi]ie o anex`? insit` ea,amintindu-[i c` locuin]a de care vorbeau avea doar un etaj.

El ezit` o clip`, apoi \ncuviin]`. Cum terminaser` de mâncat, se ridic` [i r`sturn` la co[ resturile,

apoi se apropie de locul unde \[i l`saser` copiii. Marissa \l urm`.– Anexa e format` din dou` camere, continu` el

explica]iile, plus o baie. Acolo a fost cândva... un atelier.

54 MARIE DEFOIS

– Da? Ce fel de atelier?– De pictur`. So]ia mea picta.Ajunser` la ie[ire. Alec \i ]inu politicos u[a, invitând-o s`

treac`.Curioas`, ea se \ntoarse \ns` c`tre el:– Se ocupa? Acum ce face?Marissa realiz` c` f`cuse o gaf` [i-[i regret` amarnic

\ntrebarea, dar era prea târziu. B`rbatul vorbea despre fostalui so]ie.

Alec deschise portiera ma[inii, o instal` pe Andreea pebancheta din spate [i r`spunse calm:

– Acum, nu mai face nimic.Rostise vorbele cu un glas neutru. Cu acela[i ton ar fi putut

foarte bine citi câteva rânduri dintr-un ziar.De mult` vreme \[i refuza dreptul la orice emo]ie. Nu mai

voia s` mai simt` nimic. Era prea dureros, prea epuizant. Preainsuportabil.

Ca s` treac` peste acest moment de stânjeneal`, \[iconcentr` aten]ia asupra feti]ei. |ncerca s`-i lege cât mai binecentura.

– So]ia mea a murit la na[terea feti]ei. Au fost ni[tecomplica]ii… O hemoragie… |nainte ca medicii s` intervin`,totul s-a terminat. Doctorii mi-au spus c` accidente de felul`sta nu se \ntâmpl` decât foarte rar.

Când termin` de vorbit, \[i ridic` fruntea.Durerea i se putea citi doar \n privire.– Ajunge s` se \ntâmple o singur` dat`, \ncheie el cu o voce

r`gu[it`.Foarte stingherit`, Marissa ar fi dat orice s` nu-l fi \ntrebat

nimic.


Se gr`bi s`-l a[eze la rândul ei pe Christopher [i lu` loc pescaunul din fa]`.

– |mi pare sincer rù, [opti ea. Nu... nu am avut inten]ia s`fiu indiscret`. Nu voiam decât ni[te detalii despre anex`…

B`rbatul era la rândul lui stânjenit de simpatia pe carefemeia i-o ar`ta. Ar fi trebuit s` evite \ntrebarea, nu s`-i spunàdev`rul.

Amintirile \l cople[iser` \ns` [i totul venise de la sine.– Nu avea]i de unde s` [ti]i...Porni ma[ina [i se \ndrept` c`tre parcarea centrului, unde

Marissa \[i l`sase ma[ina.– |n orice caz, atelierul e destul de comod ca locuin]`. Ne

asigur` independen]a [i este [i destul de aproape, \n cazul \ncare am nevoie de dumneavoastr`. Vreau s` spun... dacÀndreea are nevoie..., rectific` el imediat.

Hot`rât lucru, \n seara asta era mai ne\ndemânatic caniciodat`. Chiar dac` Marissa era o persoan` deschis`, care-]icâ[tiga \ncrederea, ar fi trebuit s` nu profite de bun`voin]a ei.Dar ce s`-i faci? Oratoria nu era calitatea lui de baz`. Cu atâtmai pu]in când se afla \n preajma ei.

Trecuse mult` vreme de când nimeni nu-l mai ascultase cuatâta aten]ie. Trecuse mult` vreme de când nu mai purtase cunimeni o discu]ie atât de personal`. {i asta pentru c` ajunsesela convingerea c` era mai bine s` \ngroape pentru totdeaunaanumite amintiri. La ce bun s` re\nvii trecutul? Nu-]i aducedecât suferin]`!

{i nu po]i schimba nimic din ce a fost.– A]i crescut-o pe Andreea singur? \ntreb` Marissa,

profitând de o oprire la stop.Pe Alec, \ntrebarea \l nedumeri.

56 MARIE DEFOIS

Oare d`dea impresia c` nu poate face fa]` unei astfel de\ndatoriri? Andreea era tot ce avea mai scump pe lume. Cutoate astea, trebuia s` recunoasc`: meseria de p`rinte avea \nc`nenum`rate secrete pentru el. {i probabil mereu va fi la fel.

– Nu chiar. Dup` cum v-am mai spus, am angajatnenum`rate bone. |n plus, am reu[it, cu greu e adev`rat, s-oconving pe Roberta c` ar trebui s`-mi ofere m`car din când \ncând o mân` de ajutor.

Zâmbi.– |n realitate, nu ea, ci menajera ei are grij` s-o hr`neasc`

[i s-o schimbe pe feti]`. Draga mea mam` se mul]ume[te s`-izâmbeasc` [i s-o mângâie din când \n când.

|ncepuse s` se \nsereze [i picuri mari de ploaie b`teau \ngeamuri.

Alec aprinse farurile [i d`du drumul la [terg`toare.– Nu m` \n]elege]i gre[it, mama este o femeie

extraordinar`, ad`ug` el. Numai c` nu are prea mult` r`bdarecu persoanele sub treizeci de ani.

Tân`ra femeie \i arunc` pe furi[ o privire. Domnul Beckettse apropia de treizeci de ani de[i, atunci când râdea, p`rea unadolescent.

– {i presupun c` ve]i ajunge cât de curând s` face]i partedin aceast` categorie privilegiat`, nu?

Alec râse. – |n numai câteva luni… Dar dumneavoastr`?Ea ridic` din sprâncene.– Eu... ce?– V-a deranjat \ntrebarea?– Nici o lege nu interzice dreptul de a pune \ntreb`ri.Ceea ce \nsemna c` nu avea de gând s`-i u[ureze sarcina.

F`cu rapid un calcul mintal. Marissa spusese c` se preg`tea


pentru lucrarea de diplom`. |nsemna c` avea \n jur dedou`zeci [i cinci de ani. Foarte curios. Pentru c`, dac` avea\nc` aerul unei adolescente, p`rea de asemenea [i foartecoapt` la minte. Pe de alt` parte, majoritatea femeilor refuzaus`-[i mai spun` vârsta \n jurul a treizeci de ani.

– Se vede c` nu sunt un bun ghicitor. Habar n-am, exclam` el.– Am dou`zeci [i opt de ani, dar nu vârsta, ci experien]a te

\nva]` s` fii o bun` d`dac`.El \ncetini la un nou stop.– Cred c` [tiu ce fel de persoan` am angajat. O femeie

energic`, foarte competent` \n meseria ei [i care a transformatexperien]a ei de via]` \ntr-o adev`rat` art` de a tr`i.

Ea salut` aceast` descriere elogioas` cu un mic hohot de râs.– Vai... Cu astfel de referin]e, chiar [i eu m-a[ angaja!Spunând acestea, arunc` o privire c`tre bancheta din

spate. Christopher [i Andreea dormeau \nc`. P`reau ni[te\ngera[i. Calmul dinaintea furtunii…

– Pe ce v` baza]i p`rerea atât de flatant`?– O, e foarte simplu! Ar fi trebui s` fiu orb ca s` nu observ

c` ave]i harul de a lucra cu cei mici. Ave]i de asemeneaputerea de a v` lupta, [i asta nu mai trebuie demonstrat, devreme ce reu[i]i s` v` cre[te]i singur` copilul. V` face]i planuride viitor, deci sunte]i optimist`. {i, nu \n ultimul rând, refuza]is` p`stra]i din experien]ele vie]ii doar am`r`ciunea [i regretul.

T`cu o secund`, apoi relu`:– Nu am terminat lista elogiile, anun]` el cu un zâmbet. Ar

mai fi [i faptul c` sunte]i dispus` s` v` adapta]i situa]iilor noica s` pute]i merge mai departe. Mi-a]i dovedit asta acceptândacest post, care nu mai departe de ieri v` p`rea o complica]ieinutil`.

58 MARIE DEFOIS

|i d`duse cu adev`rat aceast` impresie? Dar nu astainten]ionase. |n fine... trebuia s` \ndrepte lucrurile.

– Nu mi se p`rea „o complica]ie inutil`“. Doar c` nu m`credeam \n stare s` accept o nou` provocare.

Alec demar` [i conduse o vreme \n t`cere. |ntr-un târziu, se\ntoarse c`tre femeia din dreapta lui. Farurile ma[inilor pecare le \ntâlneau \n drum se reflectau \n geamurile ude,\nconjurând chipul femeii cu un nimb de stelu]e str`lucitoare.

F`r` s` vrea, \ncepu s` se gândeasc` la b`rbatul cu carefusese m`ritat`. Ce fel de om putea fi? Numai un prost ar fil`sat s`-i scape o asemenea comoar` de femeie.

– {i acum? insist` el.– Acum? Ei bine... am s` fac \n a[a fel \ncât s` m` descurc

cu toate problemele. Trebuie doar s` trec totul pe hârtie [i s`fac o selec]ie riguroas`.

Ca s` fie sincer`, deja \ncepuse lucrul la aceast` list`.– Adic`? \ntreb` Alec.– Foarte simplu. |n ordine descresc`toare, priorit`]ile

sunt: unu – ca s` am un acoperi[ deasupra capului, trebuie s`m` ocup de Andreea; doi – ca s` pot primi \n continuarebursa de studii, trebuie s` \nv`] destul de bine [i s` iau noteonorabile la examene; trei – cursurile „Eu [i bebelu[ul“, undene-am cunoscut. De altfel, centrul mi-a [i dat un avans, pe carel-am folosit ca s`-i cump`r câteva lucruri lui Christopher.

|n ochii lui Alec citi o \ntrebare, a[a c` explic` promt:– Iarna asta a fost grea...– Dar fostul so] nu v` pl`te[te pensie alimentar`?Intra pe un teren nesigur, foarte personal, pe care ar fi fost

de preferat s`-l evite. Dar \[i spuse c` discu]ia dintre eidecursese de a[a natur` \ncât un astfel de subiect nu maireprezenta o idiscre]ie.


– Ba da, dar nu mare lucru.Marissa aflase de la ni[te prieteni comuni c` Antonio

câ[tiga acum foarte bine. Dar nu voia s` renegocieze suma pecare o stabiliser` la divor]. Spre deosebire de sergent, earefuza s`-[i sacrifice mândria. Avea s` se descurce \ntr-un felsau altul, f`r` s` apeleze la bun`voin]a lui. {i iat` c` oferta luiBeckett o ajuta s` r`mân` ferm pe pozi]ii.

– Am impresia c` ajunge s`-l las nesupravegheat peChristopher numai câteva secunde ca s` mai creasc` vreo treicentimetri, schimb` ea vorba.

Alec cuno[tea acest sentiment. |n schimb, pentru el,re\nnoirea garderobei Andreei nu reprezentase niciodat` unmare efort financiar. Nu se gândise niciodat` c` a[a ceva arputea constitui o problem`. Pentru el, nu. Dar pentru al]ii?...Se \ntreba dac` ar fi f`cut fa]` la fel de bine unei astfel desitua]ii.

– Cresc v`zând cu ochii, r`spunse el.Andreea crescuse \ntr-un an atât de mult \ncât lui, care

observase \ndeaproape aceast` transformare, \i era greu s`mai vad` \n ea un bebelu[.

{i, ca s` fie sincer, acea perioad` \i lipsea. |i pl`cea atât demult s` ]in` \n bra]e micul bulg`ra[ care abia dac` ajungea ladimensiunile unei p`pu[i…

Nu se considerase niciodat` un sentimental, dar feti]a lui \idemonstrase c` lucrurile se pot schimba foarte u[or.

Marissa \i \ntrerupse [irul gândurilor:– Nu v-a]i gândit niciodat` s` o duce]i la cre[`?{tia din experien]` c` aceast` solu]ie putea \nsemna un

ajutor pre]ios. Ar fi fost pierdut` dac` nu ar fi reu[it s`-l duc`

60 MARIE DEFOIS

pe b`ie]elul ei la cre[a deschis` \n campus. Doar a[a \[i puteapermite s` asiste la cursurile de miercuri, care se desf`[urau\n cursul zilei.

Alec se \ncrunt`. Asta \nsemna c` se va r`zgândi?– Am nevoie de cineva care s`-i poat` oferi fiicei mele

\ntreaga aten]ie de care are nevoie. |n m`sura \n care esteposibil, prefer s` n-o las laolat` cu al]i copii, pentru c` astfelgrija acordat` fiec`ruia este minim`. Va avea tot timpul, cândva mai cre[te, s` \nve]e ce \nseamn` o colectivitate. Pentrumoment, vreau pe cineva care s` se ocupe de ea a[a cum a[face-o eu \nsumi dac` a[ sta acas`.

Frân` din nou la stop. Se p`rea c` \ntregul ora[ se\mpotrivea ajungerii lor mai curând la locul unde trebuia s` sedespart`. Dar, drept s` spun`, aceast` situa]ie nu-l deranja. Ise \ntâmpla [i lui o dat`, dup` mult timp, s` nu se afle \ntr-ocurs` contracronometru. Iar conversa]ia cu Marissa era foarteagreabil`. Chiar lini[titoare.

– {i sunt convins c` dumneavoastr` v` ve]i descurca deminune, \ncheie el \ncrez`tor.

– Nu cere]i nici o recomandare, nimic?De ce nu? De[i ar fi trebuit s` fie tare proaste ca s`-i

schimbe p`rerea pe care [i-o f`cuse despre ea, o recomandare\n plus nu strica.

– Ave]i?Marissa ro[i. |ntrebarea \i venise pe buze spontan [i o

rostise f`r` s` se gândeasc`. {i asta pentru c` el p`rea foarte\ncrez`tor \n calit`]ile ei [i nu se ar`ta dornic s` le verifice. Darnu se gândise niciodat` s` cear` scrisori de recomandare niciunei persoane la care lucrase.

– Cei de la centru ar putea s`-mi dea.„Uite \nc` o calitate“, se gândi el. „Este foarte onest`“.


– Foarte bine. Cred c` acum am toate informa]iile necesare\n ce v` prive[te.

Andreea \ncepu s` gângureasc` \n somn, ceea ce \nsemnac` avea s` se trezeasc` \n curând.

– Feti]a mea v` place foarte mult, iar pentru mine asta estecea mai bun` recomandare.

Intr` \n parcare, goal` la aceast` or`, [i parc` lâng` ma[inaMarissei.

– Atunci ne-am \n]eles, da? \ntreb` el tr`gând frâna demân`.

Marissa \nv`]ase c` \n via]` este bine s` te ar`]i prudent. A[ac` mai bine l`mureau acum toate prevederile contractului.

– Pot s` v` pun câteva \ntreb`ri?Aceast` \ntrebare p`ru s`-l amuze pe Alec.– Vre]i s` v` prezint recomad`rile mele? \ntreb` el cu

umor.Zâmbi la r`spunsul lui. Nu-l cuno[tea decât de câteva ore,

dar ceea ce vorbiser` [i ce v`zuse \i ajungea ca s`-[i fac` despreel o p`rere. {i chiar una foarte bun`.

– Nu, dar a[ fi vrut s` punem la punct câteva detalii deordin practic. A[ fi vrut s` [tiu care este programuldumneavoastr` zilnic, ca s` ne putem organiza cât maieficient. Eu am cursuri la facultate seara, \n zilele de luni,mar]i [i joi. Miercurea am dou` cursuri ziua. Apoi, mai suntcele pe care le am la centru, al c`ror orar cred c`-l cunoa[te]i.Dac` nu vre]i s` veni]i, am s-o iau cu mine pe Andreea [i o voisupraveghea la fel ca pe Christopher.

Era l`udabil efortul ei, dar lui Alec se \ntâmpla s`-i plac`orele de la „Eu [i bebelu[ul“.

62 MARIE DEFOISgiannijollys

– Nu, vreau s` urmez \n continuare cursurile…, obiect` el.De altfel, b`nuiesc c` nu m` descurc tocmai r`u, nu?

Ea \l aprob`.– Sunte]i un p`rinte atent [i foarte tandru. Ca s` fiu

sincer`, \nainte s` predau de aceste cursuri nu mi-a[ fiimaginat c` un tat` poate avea astfel de calit`]i...

Alec se gândi la tat`l s`u [i deduse logic c` Marissa avuseseparte de acela[i tip de p`rinte.

– Tat`l dumneavoastr` v-a p`r`sit când era]i mic`?Aceast` supozi]ie o surprinse. Cl`tin` din cap.– Nu e necesar ca cineva s` plece pentru a fi absent,

r`spunse ea calm.Considerând c` spusese totul despre acest subiect, \l privi

\ntreb`toare:– Crede]i c` vom putea face \n a[a fel \ncât s` ne descurc`m?Ajun[i \n aceast` faz`, era absolut exclus s` mai dea \napoi,

oricare ar fi fost obstacolele.– Eu lucrez dou` zile pe s`pt`mân` acas`. Iar una dintre

aceste zile poate fi miercurea. Voi avea grij` [i de Christopher,cât ve]i fi la facultate.

– Nu e nevoie. |n campus, dup` cum v-am spus, exist` ocre[` foarte bun`.

Cu toate astea, num`rul de locuri era limitat. Iar cea mainepl`cut` parte era c` \nchideau la orele cinci dup`-amiaz`.

– Dar seara...– Foarte bine, am s` stau cu el seara.– V` mul]umesc. M-ar ajuta mult.{tia c` nu putea conta \ntotdeauna pe Jane. Fata avea [i ea

programul ei. Iar când se \ntâmpla s` nu fie liber`, Marissa eranevoit` s` renun]e la cursul din acea zi.


Cu acest ajutor \ns`, lucrurile se aranjau de minune. Nu-ir`mânea decât s` spere c` b`ie]elul ei nu-l va enerva foartetare pe st`pânul casei...

– Atunci ne-am \n]eles, da? repet` el, cu mâna \ntins`.– |n]eles!|[i strânser` mâinile, pecetluind afacerea, iar Alec putu s`

r`sufle u[urat. |n acela[i timp, un ciudat sentiment de lini[te,de bine, de c`ldur` \l \nv`lui. Era un sentiment care sc`paoric`rei definiri, o senza]ie vag` [i \n acela[i timp atât deputernic`... Deodat`, \[i d`du seama c` re]inuse mâna femeiiprea mult \ntr-a sa [i-i d`du drumul.

– Când crede]i c` ve]i gata de mutare?– Imediat ce termin de strâns lucrurile de dincolo. {i cred

c` am s` m` ocup de asta chiar ast`zi, pentru c` nu am cursuripe sear`. A[a c` voi veni probabil mâine diminea]`.

Acum c` totul fusese stabilit, Alec se gr`bi s` \nl`ture [iultimele obstacole. Nu va fi complet lini[tit decât când o vavedea instalat` definitiv la ei acas`.

– Dar dac` v` ajut, am putea termina mai repede. Chiar \nseara asta…

Ea ezit`.– Dar ma[ina pe care o ave]i nu e destul de mare ca s`

\ncap` totul.– Nu-i nimic. Pot aduce o camionet`.Iat` un om foarte hot`rât s`-[i ating` scopurile, se gândi ea

amuzat`.– Nu v` l`sa]i cu una cu dou`! exclam` femeia râzând.Alec oft`.– De obicei, nu sunt chiar atât de insistent. Mi se \ntâmpl`

numai atunci când nu am alt` alternativ`. Mâine diminea]` am

64 MARIE DEFOIS

o \ntâlnire foarte important` la birou [i dac` o las pentru atreia oar` consecutiv pe Andreea la Roberta acas`, mi-e team`c` o s` trebuiasc` s` ascult vreo tirad` din Hamlet.

Exagera, desigur, dar felul \n care spusese toate astea erafoarte amuzant.

– Care tirad`?– Probabil mai multe, toate... nu [tiu. Roberta a f`cut ni[te

cursuri de art` dramatic` pe vremea când era mai tân`r`. Sau,mai bine zis, mai mic`. Pentru c` tân`r` este [i ast`zi. |n fine,cel pu]in a[a arat` [i asta vrea s` cread` lumea despre ea. A [ijucat \n câteva piese. {ti]i cum se spune, talentul nu ]i-l pierziniciodat`!

Aceast` Roberta p`rea o persoan` foarte excentric`.– Trebuie c` a]i avut o copil`rie foarte interesant`.El ridic` din umeri.– E \ntr-adev`r o modalitate de a vedea lucrurile…La ce bun s`-i ascund` adev`rul? Dac` Marissa avea s`

locuisc` sub acela[i acoperi[ cu el, va descoperi singur`, maidevreme sau mai târziu, totul despre Roberta.

– |n orice caz, se poate spune c` a fost o copil`rie...excep]ional`, relu` el. Roberta se trage dintr-o familieburghez`. A fost \ntotdeauna v`zut` ca un dar ceresc, dat fiindc` e singurul copil la p`rim]i, iar ai ei au r`sf`]at-o foarte mult[i i-au dat voie s` fac` tot ce a vrut.

|n timp ce vorbea, \[i d`du seama c` nu face altceva decâts` recite povestea pe care Roberta i-o relatase nu o dat`. Iat`c` ajunsese s-o \nve]e pe de rost.

– A sfidat \ntreaga familie, hot`rându-se s` se m`rite cutata. Dup` p`rerea mea, \n decizia asta a contat mai pu]indragostea, cât spiritul ei de frond`. Când am ap`rut eu,


Roberta [i-a dat seama c` orice sentiment ar fi avut pentrutata, acesta disp`ruse de mult. Prin urmare, trebuia s`-[ig`seasc` alt` ocupa]ie. A[a c` s-a \nscris la cursurile deteatru. Tata a p`r`sit domiciliul conjugal, iar eu am fost dat\n grija unei d`dace, \n timp ce mama descoperea bucuriilescenei.

Marissa cl`tin` din cap.– Deci a[a s-a scris istoria... {i, ca s` nu stric`m o frumoas`

tradi]ie…, ad`ug` cu umor.El tres`ri.– Sper c` nu va fi la fel pentru Andreea. Nu a[ vrea s` treac`

prin ce am trecut eu \n copil`rie.Marissa a[tept` s` continue.– Adic`? insist` ea, v`zând c` domnul Beckett p`stra

t`cerea.Alec cl`tin` din cap, oftând.– Aveam impresia c` nu valorez mai mult decât o pereche

de pantofi pe care-i lustruie[i cu cea mai mare grij` atuncicând trebuie s`-i sco]i \n lume, dar care r`mân \n majoritateatimpului ascun[i \n dulap.

Cu inima strâns`, femeia \ncerc` s` [i-l imagineze când eramic. S` ai impresia c` existen]a ta nu e important` pentrunimeni era o senza]ie \ngrozitoare.

– V` \n]elegea]i bine cu ea?El se gândi pu]in, dar nu reu[i s` ajung` la vreo concluzie.

Petrecea prea pu]in timp cu ea ca s` poat` s`-[i dea seama.– O vedeam prea pu]in. Se ducea mereu \n ni[te locuri

unde eu nu aveam acces.Dup` ceva timp, renun]ase s-o mai \ntrebe care erau acele

locuri.

66 MARIE DEFOIS

– Pe urm` s-a hot`rât s` m` duc` la gr`dini]` [i apoi la o[coal` cu internat. |n felul `sta sc`pa de munca de a mai g`siregulat câte o bon`, pentru c`, din motive care-mi scap`, niciuna nu st`tea foarte mult \n serviciu la noi.

|[i imagin` un bìe]el mic, singur, neiubit, ignorat de toat`lumea. |ntr-o anumit` m`sur`, copil`ria lui sem`na cu cea pecare ea \ns`[i o trìse. Sau, mai bine zis, o suportase.

– E \ngrozitor..., [opti ea.Alec nu avusese inten]ia s` dezv`luie atâtea din trecutul lui.

Nu era un pas necesar \n rela]ia lor. Cu toate astea, se sim]eafoarte bine c-o f`cuse.

– Ei, dar nu a fost mereu a[a. Am reu[it de bine de rù s`cresc [i s`-mi g`sesc [i eu un loc sub soare. Când \i convine,Roberta sus]ine chiar c` nu ar fi strìn` de realiz`rile mele.

{i probabil c` el n-o contrazicea, cu toate c` [tia mai bineca oricine cât de fals` era preten]ia ei, se gândi ea.

– {i... ea nu v` permite s`-i spune]i mam`?– Da, mi-a interzis formal asta când [i-a dat seama c` o

dep`[eam \n \n`l]ime. Probabil a realizat [i ea faptul c` \ntretimp crescusem [i aveam o vârst`… inadecvat`. |mplinisemcincisprezece ani [i venisem acas` s` s`rb`toresc Cr`ciunul.Atunci m-a anun]at c` nu va mai r`spunde decât la numele deRoberta.

„Un Cr`ciun cu adev`rat fericit!“ complet` Marissa \n gând.– {i Andreea? Va avea dreptul s`-i spun` bunic`?Alec pufni \n râs. |[i [i imagina scena…– Doar dac` nu are deloc instinct de conservare! Nu, dup`

p`rerea mea, Roberta va r`mâne pentru toat` lumea Roberta.Surprins c` ajunsese s`-i spun` Marissei atâtea lucruri care

]ineau de via]a lui personal`, Alec o privi \ncruntat.


– Dar… cum am ajuns s` vorbim despre toate astea?– Eu am pus o \ntrebare… Restul a venit de la sine.– Nu am obiceiul s` vorbesc atât. Probabil c` e din pricina

cheeseburger-ului pe care l-am mâncat.Femeia \ncuviin]` cu un aer grav.– Da, sunt absolut convins`. De fapt, am auzit chiar c`

F.B.I.-ul folose[te acest produs alimentar redutabil ca s`smulg` secretele celor mai discre]i spioni...

El nu reac]ion`, iar Marissa se sim]i stânjenit`. Poate c` nufusese o glum` prea potrivit`… V`zându-l \ns` izbucnind \nrâs, \i veni inima la loc.

– V-am p`c`lit, nu? Trebuie s` recunoa[te]i c` v-a trecutprin minte c` nu am pic de umor, zise Alec printre hohote.

– A[a se pare…– Bun, continu` el, s` trecem [i la lucruri serioase. Da]i-mi

adresa dumneavoastr`. Am s` fiu acolo \ntr-o or`.„Chiar [i mai repede, dac` ar fi dup` dumneavoastr`“, \l

complet` ea \n gând.Marissa rupse f`r` nici un regret o bucat` din ziarul

cump`rat [i-i scrise pe el strada unde locuia.

68 MARIE DEFOIS

Capitolul 5

Cu bra]ele \nc`rcate de tot felul de lucruri, Marissa \mpinsecu piciorul o cutie de carton care-i bara drumul. A[ez`lucrurile pe pat, apoi se \ntoarse la dulap [i re\ncepu s` scoat`hainele aranjate pe rafturi. Pân` la urm`, nu avea de c`ratmare lucru. Nu d`duse niciodat` o prea mare importan]`hainelor. Cu totul alte lucruri contau pentru ea.

Iar cel mai important \n via]a ei era Christopher. Arunc` oprivire spre el. B`ie]elul st`tea \n ]arc, ]op`ind de colo-coloplin de veselie. Cum \n ultima vreme micu]ul c`p`taseabilitatea de a disp`rea cât ai clipi, a[ezase ]arcul la intrarea \ncamer`, astfel \ncât s`-l poat` supraveghea \n timp ce strângealucrurile. Se temea c` la un moment dat va descoperi ometod` de a escalada grilajul [i va porni \n explorareauniversului fascinant care-l \nconjuura. Slav` Domnului, \nc`nu se ajunsese acolo.

Marissa scoase de sub pat o imens` cutie pe jum`tate plin`de c`r]i [i \ncepu s` adune \n ea foile r`spândite prin camer`.

– Sper din tot sufletul c` nu ne preg`tim pentru o aventur`pe care s-o regret`m..., spuse ea cu un zâmbet nu foarteconvins. Dar domnul Beckett mi-a f`cut o impresie bun` [i \nmomentul de fa]` avem nevoie disperat` de o cas`. {i apoi...,adùg` ea f`cându-i cu ochiul lui Christopher, mi se pare cÀndreea s-a \ndr`gostit de tine! Trebuie s`-mi promi]i c` te veipurta frumos cu ea.

|i zâmbi cu dragoste. Oare toate mamele erau atât de\ncântate de copila[ii lor?

– Când o s` cre[ti, sunt sigur` c` toate fetele te vor pl`cea.Va trebui s` te deghizezi ca s` po]i sc`pa de ele.

– C`pa, c`pa! repet` el, \ncântat.Christopher \nv`]a repede...Repede. Era un cuvânt care \n ultima vreme revenea des \n via]a ei.Chiar [i domnul Beckett ac]iona rapid. Nu putea spune c` ea

ar fi fost lent` \n reac]ii, dar poate c` de data asta ar fi trebuit s`-[irezerve un timp mai \ndelungat ca s` ia o astfel de hot`rare.

Ridic` din umeri. Adev`rul era c` nu avea de ales. Chiardac` ar fi avut la dispozi]ie mai mult timp de gândire, tot astaar fi trebuit s` fac`.

– A[ fi putut s`-mi g`sesc o slujb` cu norm` \ntreag`, oftèa. Dar \n felul `sta am fi stat prea pu]in timp \mpreun`. Pe dealt` parte, lucrurile nu vor continua a[a la nesfâr[it, dragulmeu. Peste dou` luni o s` am diploma [i lumea va fi a nostr`!\ncheie ea optimist`.

A[ez` [i ultimele c`r]i \n cutie [i se \ntoarse c`tre copil. DarChristopher nu-i mai acorda de mult aten]ie.

– Nu prea te impresioneaz` ce-]i spun, nu-i a[a?Chiar atunci se auzi soneria. Tres`ri.

70 MARIE DEFOIS

– Doamne, a [i ajuns? Chiar c` nu st` departe!Dup` cum era de a[teptat, Christopher nu se sinchisi s`

r`spund` uimirii ei, preocupat acum s` testeze rezisten]abarelor care-i \nconjurau ]arcul.

D`du la o parte câteva cutii [i reu[i s` deschid` u[a. Alec seafla \n prag. Marissa avu din nou sentimentul c` are de-a facecu un tip foarte „regulamentar“. Era \mbr`cat \ntr-o ]inut`doar u[or mai destins` decât costumul pe care-l purtase petimpul zilei. Marissa zâmbi. Oare i se \ntâmpla vreodat` s` fiecu adev`rat relaxat? Era \ns` destul de sigur` c` atunci când vaavea grij` de Christopher va fi nevoit s` renun]e lavestimenta]ia de om de afaceri.

– Bun` seara, \l salut` ea.Alec \i r`spunse doar cu un semn scurt din cap, cu ochii la pata

neagr` pe de obrazul ei. Era gata s` \ntind` mâna ca s-o [tearg`,dar se r`zgândi. Ar fi fost un gest mult prea... s` zicem amical.Enervat de propria reac]ie, \i r`spunse cu un ton \mbufnat:

– Ar trebui s` v` uita]i pe vizor \nainte de a deschide.Marissa se d`du la o parte ca s`-i permit` s` intre, apoi

\nchise u[a.– Dar dac` nu ai vizor, acest gest nu te ajut` la nimic.Cum putea o femeie care st`tea singur` s` fie atât imprudent`?– Dac` nu ave]i vizor, cum [ti]i cine e la u[`?– Foarte simplu: deschid.El \[i vâr\ mâinile \n buzunar. Pentru c` Marissa [i fiul ei aveau s` intre \n via]a lui – cel

pu]in pentru o vreme – era normal s` se \ngrijeasc` de soartalor, se gândi el, \ncercând s`-[i justifice atitudinea prea...p`rinteasc`.


– La oricine?R`spunsul femeii fu prompt:– |ntr-un fel, da. Dar riscurile sunt minime, Bedford este

un or`[el foarte civilizat.Era [i motivul pentru care se \ntorsese aici dup` divor].

Acest loc \i pl`cea mult, avea un farmec aparte pe care nu-l mai\ntâlnise nic`ieri. Aici se sim]ea \n siguran]`. Pentru ea, aiciera acas`.

„Oare e chiar a[a naiv` cum pare?“ se \ntreb` Alec.– S` [ti]i de la mine c` pân` [i „or`[elele civilizate“ au

delincven]ii lor.Marissa pricepu ce anume \l nelini[tea pe interlocutorul ei.

De vreme ce urma s`-i \ncredin]eze cre[terea fiicei sale,trebuia s` se asigure c` are de-a face cu o femeie responsabil`.

Se hot`r\ deci s`-i ofere aceast` garan]ie.– Ave]i vizor acas`?Alec nu v`zu leg`tura, dar r`spunse totu[i afirmativ.– |n acest caz, suntem \n]ele[i. De acum \ncolo, am s` m`

servesc [i eu de aceast` util` inven]ie.Considerând dezbaterea \ncheiat`, privi nedumerit` \n jur,

remarcând faptul c` Alec venise singur.– {i Andreea unde e? Sper c` nu a]i l`sat-o \n camionet`!– Nu, e la Roberta.Dac` feti]a ar fi venit cu el, nu ar mai fi putut s` fac` mare

lucru. A[a c`...– Dar [tiam c` v-a dat un ultimatum. Nu mai e valabil?|ntr-adev`r, Roberta \l \ntâmpinase cu o atitudine foarte

rece \n aceast` sear`. Era gata s` \nceap` discursul ei obi[nuitcu privire la „cre[terea unui copil normal“, a[a c` Alec funevoit s`-i spun` despre Marissa.

72 MARIE DEFOIS

– I-am spus adev`rul: c` am g`sit pe cineva s` aib` grij` deAndreea [i c` trebuie s` ajut persoana \n cauz` s` se mute câtmai repede, astfel \ncât mâine diminea]` s` fie deja la post. A fostatât de fericit` de aceste ve[ti surprinz`toare, \ncât nici m`car n-apriceput c` aveam de gând s`-i las feti]a \n grij` \nc` o dat`. {isper c` pentru ultima oar`! Când a \n]eles, era deja prea târziu.

Scena nu se petrecuse exact a[a, pentru c` ]inea prea multla Andreea ca s-o lase undeva ca pe un pachet la „obiecte pierdute“.Dar pentru mai mult` acurate]e, [i ca s` fie mai scurt...

|n fine!– {i apoi, Dorothy era acolo, adùg` el.– Dorothy?S` fie cineva din familie?Alec se \ndrept` spre ]arcul bìatului. – Salut, tinere! \i spuse el. Dorothy este menajera Robertei.

{i se \ntâmpl` ca ei s`-i plac` micu]ii `[tia. |n doze destul demici, e adev`rat, dar suficient pentru nevoile unui tat` disperat.

Mângâie peri[orul copilului... avea fine]ea m`t`sii. Oarep`rul m`micii lui era la fel?

Dar ce naiba \l interesa pe el a[a ceva?Marissa cl`tin` din cap.– A[a e majoritatea lumii. Nu-i copilul tù, nu te intereseaz`.Alec o privi nedumerit. – Dar nu [i dumneavoastr`.Ea zâmbi.– A[a e. Dar eu am avut o familie numeroas` [i, fiind cea

mai mare dintre cei [ase fra]i, am un oarecare antrenament.– Tocmai! Al]ii \n locul dumneavoastr` s-ar fi s`turat...Tân`ra femeie scutur` din cap, râzând. Acei ani \n care

f`cuse pe doica pentru fra]ii [i surorile ei \i l`saser` numaiamintiri pl`cute. De atunci, adora copiii.


– Faptul c` m-am ocupat de ei m-a \nv`]at ce \nseamn`stabilitatea [i spiritul de familie, dou` lucruri care lipseauc`minului nostru. De fapt, e [i normal s` fie a[a atunci cândfamilia \[i petrece timpul mutându-se dintr-un loc \ntr-altul.Tata era militar de carier`. {i, mai important, era mai pasionatde meseria lui decât de noi...

Dar uite c` se \ndep`rta de subiect. De ce \i povestea asta?|[i \nclin` capul \ntr-o parte – se p`rea c` gestul `sta f`cea

parte din felul ei de a fi – [i-l privi, râzând.– Bun, s` trecem la treab`. V-a]i adus mu[chii?Femeia asta avea darul de a s`ri de la un la alta cu o

u[urin]` derutant`.– Ce a]i spus?– Valizele sunt pline de c`r]i [i sunt foarte grele. {i, dup`

cum a]i remarcat, stau la etajul doi…– Da, am remarcat…Urcând sc`rile, Alec \ncepuse s` se \ntrebe dac` fusese

\n]elept din partea lui s`-[i ofere ajutorul.Se d`du un pas \napoi [i privi \n jur. Nu erau prea multe

piese de mobilier, dar camera p`rea plin`. Peste tot se aflauc`r]i, clasoare, haine, juc`rii... Mai remarc` [i o sofa destul devoluminoas`, care ar fi \nc`put doar cu mare greutate pesc`rile \nguste ale blocului. Numai gândul c` va trebui s-oridice [i s-o care \i d`dea dureri de spate. Nu ar fi fost oare oidee mai bun` s` apeleze la o firm` specializat` \n mut`ri? Eragata s` pl`teasc`, oricât ar fi costat.

– Tot ce se afl` aici v` apar]ine? \ndr`zni el s` \ntrebe.– Nu, mobila este a lui Jeremy.„Ce bine!“ \[i spuse el cu u[urare. Pân` la urm`, nu va fi

chiar a[a greu cum p`rea!

74 MARIE DEFOIS

– Lejer...Ea ridic` din umeri. Prin for]a lucrurilor, nu fusese nevoit`

s` cumpere nimic al ei. {i apoi, nici nu avea banii necesaripentru astfel de investi]ii.

– Când ai un tat` care lucreaz` \n armat`, ajungi s` \nve]iunele lucruri. |ntre altele, unul foarte important: nu trebuie s`te ata[ezi niciodat` de obiecte prea mari pentru a fi c`rate decolo-colo.

Date fiind \mprejur`rile, Alec nu putea decât s` salutec`lduros aceast` filozofie de via]`.

– Bun. Atunci, s` mergem.Se aplec`, gata s` ridice o cutie plin` de c`r]i.Cu un brusc sentiment de vinov`]ie – doar omul `sta nu

avea obliga]ia s`-i care ei lucrurile – Marissa se apropie de el:– Nu vre]i o mân` de ajutor? Sunt mai puternic` decât las

impresia.Alec avusese ocazia s` observe acest fapt \n timpul orelor

de curs. {i dac` for]a se alia [i cu energia debordant` pe carede asemenea o remarcase la ea, era sigur c` putea s`-[i mutelucrurile de una singur`.

– Nici nu m` \ndoiesc, replic` el. Dar dac` m` ajuta]i s-arputea s` c`dem amândoi de-a rostogolul pe sc`ri.

Ea se strâmb` comic:– Nu ar fi ceva foarte pl`cut…El \ngenunche [i \ncepu s` citeasc` titlurile c`r]ilor. Nu

erau decât manuale universitare. Iar dac` era s` judece dup`starea lor, probabil c` erau cump`rate de la anticariat.

– A]i citit toate astea?– De la prima la ultima.|n glasul ei se ghicea o nuan]` de mândrie.


– Asta pare cam zdren]uit`...Femeia se aplec` la rândul ei [i, cu un gest aproape tandru,

\[i trecu palma peste paginile subliniate ale c`r]ii.– Dar asta? Unele sunt vai de capul lor! Aproape toate sunt

lucr`ri fascinante, le-am citit [i r`scitit din scoar]` \n scoar]`...Poate de aceea. Pe de alt` parte, pe cele care nu mi-au pl`cut,le-am folosit ca s` le pun sub picioarele mesei. Se cam mi[ca...

Alec se \ntoarse mirat c`tre ea.– Glumeam, zise ea brusc. Din principiu, ur`sc s` arunc

c`r]ile. Le p`strez pe toate.St`teau atât de aproape, \ncât \i putea sim]i parfumul. Iar

acesta avea asupra lui un efect ciudat. Reu[i cu un mare eforts` se concentreze asupra subiectului de discu]ie.

– Nu citi]i nimic altceva?Cititul era pasiunea ei cea mai mare, dup` Christopher.– Ba da! Citesc tot ce-mi pic` \n mân`. Dar cum nu prea am

bani s`-mi cump`r c`r]ile care-mi plac, prefer s` merg labibliotec`.

Zgomotul domol al ploii se auzea pe acoperi[. Marissa seduse la fereastr` [i observ` c` plou` toren]ial.

Alec luase \n bra]e o valiz` [i se preg`tea s` fac` primuldrum pân` la ma[in`.

– A[tepta]i! strig` ea.– Scuze, dar nu cred c` mai pot lua ceva. Sunt destul de

\nc`rcat.Marissa \i ie[i \n fa]`, ]inând \n mân` o umbrel`.– Nu v` va fi de nici un folos dac` v` ve]i \mboln`vi, declar`

ea cu un ton hot`rât, deschizându-i larg u[a.Cum ajunser` la parter, Marissa \[i lu` rolul de protectoare

\n serios. Deschise umbrela deasupra lor [i-l escort` pe

76 MARIE DEFOIS

domnul Beckett pân` la ma[in`. Din fericire, era parcat` dealtfel destul de aproape de intrare. |nc`rcar` totul [i se\ntoarser` pentru un nou transport.

– Mai sunt multe?– Cutii? Doar una. Dar mai sunt hainele [i lucrurile lui

Christopher.– Aha. Televizor, sistem audio?– Nu sunt bani, replic` ea cu un aer comic. Situa]ia financiar` precar` nu p`rea s-o deranjeze, nici s-o

jeneze \n vreun fel. Dac` se gândea bine, personalitatea ei era plin` de

paradoxuri. De[i ata[at` de ideea de stabilitate, nu ]inea preamult la lucruri. Acest fel de a fi \i câ[tigase simpatia [i-l f`ceas` se simt` bine \n preajma ei.

Ea \l lu` de bra] [i acceler` mersul. Cum lui i se p`ru ciudatacest gest de familiaritate [i-i arunc` o privire surprins`,Marissa schi]` un zâmbet [i r`spunse nedumeririi lui nerostite:

– A[ prefera s` nu-l l`s`m prea mult timp singur peChristopher. Nu [tii niciodat` ce-i trece prin cap!

Nu plecaser` de mult` vreme [i probabil copila[ul se afla\nc` \n ]arcul lui dar, pe cât posibil, evita s`-[i asume vreunrisc \n ce-l privea.

Alec d`du din cap \n semn c` \n]elesese [i o l`s` s` treac`\naintea lui pe scar`. Avea s` regrete foarte curând aceast`galanterie. Vederea [oldurilor ei fine leg`nându-se inocent \nfa]a lui avu asupra b`rbatului un efect… perturbator. Ca s`-[ialunge tulburarea, se gândi la Andreea. Fiica lui va fi cusiguran]` fericit` al`turi de aceast` femeie atât de vesel`, deafectuoas` [i de plin` de energie.

Dar el?


Capitolul 6

Parfumul care plutea \n aer \l trezi din somn, punându-i \nalert` sim]urile.

Mai \ntâi crezu c` este parfumul Marissei, pe care-l sim]isecu doar o zi \nainte. Un parfum subtil, cu miros deprim`var`…

Deschise ochii. Mirosul puternic care domnea \n cas` eraaroma cafelei.

Cu ochii larg deschi[i, Alec se ridic` \ntr-un cot [i arunc` oprivire c`tre ceasul de pe noptier`. Mai erau dou`zeci deminute pân` când trebuia s` sune. Dar dac` tot se trezise...C`sc`, se \ntinse [i sim]i o durere puternic` \n spate. Asta \l va\nv`]a minte s` mai fac` pe cavalerul! Ar fi trebuit s` a[tepte.S`-l sune pe Nat sau pe Steven ca s`-i dea o mân` de ajutor.

Oare nu cumva \ncercase s-o impresioneze? La naiba, doarnu era un adolescent!

Oricum ar fi fost, slav` Domnului c` reu[iser`. Dup` cedesc`rcaser` lucrurile Marissei, plecase s-o ia pe Andreea de la

Roberta [i, cu un ultim efort, o dusese la culcare. Apoi, ca unsomnambul, se dusese \n camera lui [i se pr`bu[ise \n pat.Ultimul lui gând fu pentru Marissa. Oare noua ei cas` \ipl`cea? Casa ei? Trebuia s` fie tare obosit!

Ca prin minune, Andreea nu se trezise nici m`car o dat`peste noapte.

Ah, avea impresia c` parfumul fascinant al cafelei \lurm`rea peste tot. Un adev`rat supliciu... ar fi dat oricepentru o cea[c` aburind` de cafea. Din p`cate, [tia c` era doarun vis!

Se frec` la ochi [i se ridic`, enervat.Dac` ar fi putut s` scape de visul ciudat care-l urm`rea ar fi

fost perfect. Visase o femeie. Dac` tr`s`turile chipului ei erauvag conturate, fermec`torul ei râs cristalin \i r`suna \nc` \nminte ca o muzic` divin`. La \nceput, crezu c` este vorbadespre Christine. Dup` moartea ei, o visase mereu, aproape \nfiecare noapte. Apoi, visele se r`riser`, pân` ajuseser` s`dispar`.

Dar nu fusese Christine, ci o alt` femeie. F`r` \ndoial` c`fusese vorba despre chipul unei fete z`rite \ntâmpl`tor \n vreoreclam`. Nu avea de ce s`-[i fac` griji pentru a[a ceva. Aceast`imagine idilic` se va [terge de la sine. Era deja oricum foartevag`.

Nu-i lu` mai mult de cincisprezece minute ca s` fac` du[,s` se rad` [i s` se \mbrace. |n tot acest timp, se \ntreb` cumde nu aude \nc` gl`sciorul Andreei. Poate c` era bolnav`.Marissa \i va fi probabil recunosc`toare micu]ei pentru aceast`mic` aten]ie de bun venit... |ncruntat, \[i lu` haina [i ie[i dincamer`.


Dac` Andreea era cu adev`rat bolnav`, va anula \ntâlnireape care o avea la slujb` [i va r`mâne acas` ca s-o \ngrijeasc`.Cu un gest mecanic, \[i aranj` nodul cravatei.

S` anuleze \ntâlnirea? Nu, era imposibil! Era poate cel maiimportant eveniment de la \nceputul anului. Trebuia s`primeasc` o mul]ime de cump`r`tori, veni]i din toate Statele,plus un foarte cunoscut om de afaceri. Nu putea lipsi.

{i iat` c` legile lui Murphy se confirmau \nc` o dat`. Ce\ncepe prost, trebuie s` se termine [i mai prost...

Ajuns cu chiu cu vai la finalul unei s`pt`mâni cu aspect demaraton, se vedea nevoit s` aleag` \ntre a pierde o afacere [ia-[i l`sa copila boln`vioar` acas`. Slav` Domnului c` existaMarissa!

|ngrijorat, se \ndrept` c`tre camera feti]ei, vecin` cu a sa.Poate c` exagera, [i Andreea dormea pur [i simplu, obosit` deschimb`rile intervenite \n via]a ei. De ce nu ar fi avut [i eadreptul s` leneveasc` un pic \n p`tu] diminea]a?

– Sus, pui mic! exclam` el pe un ton jovial, deschizând u[a.E timpul s` te treze[ti, pisicu]o!

Se opri \ns` brusc, observând p`tu]ul gol.Gânduri dintre cele mai teribile \i trecur` prin minte. |[i

aminti c` citise de curând un articol despre r`pitorii de copii.Un b`rbat intrase \ntr-o cas` unde familia lua lini[tit` masa desear` [i \ncercase s` r`peasc` pe cel mai mic dintre copila[i. {idac`... dac` cineva p`trunsese \n camera Andreei \n timp ce eldormea dus la numai câ]iva metri dep`rtare?

Cobor\ sc`rile \n grab`, cu gând s` anun]e dispari]iaMarissei. |n buc`t`rie, fu \ntâmpinat de o arom` cunoscut`.{unc` pr`jit` cu ou`... Cineva preg`tea micul dejun. Ceva era

80 MARIE DEFOIS

\n neregul`. |i era greu s` cread` c` r`pitorul, cuprins de ofoame subit`, se oprise câteva clipe [i se apucase s`-[i prepareo mas` copioas` \ntr-o cas` strìn`.

|ntre ne\ncredere [i u[urare, alese s` verifice informa]ia.Reveni \n buc`t`rie. Aici se afla Marissa, ce supraveghea \nacela[i timp trei crati]e de pe foc [i pe cei doi copii, a[eza]icumin]i \n scùnelele lor.

Timp de câteva secunde, Alec r`mase \n prag, incapabil s`se mi[te sau s` scoat` vreun sunet. Se sim]ea un pic ridicolpentru felul \n care reac]ionase. Se vedea c` are darul de aexagera, f`r` \ndoial` mo[tenit de la Roberta, cu talentul ei detragedian`. Pe de alt` parte, se prea poate ca nici stresulultimelor luni s` nu fi fost strìn de panica sa matinal`.Trebuie s` aib` grij` s` nu povesteasc` asta nim`nui. Cusiguran]`, s-ar face de râs.

Marissa se preg`tea s` ia de pe foc o tigaie, când \l z`ri \nprag. Oare de cât timp se afla aici, de cât timp o privea?

Se gr`bi s` a[eze mâncarea preparat` \n dou` farfurii.– Bun` diminea]a! \l salut` ea cu un zâmbet larg.Primirea ei atât de vesel`, cald` precum soarele care

r`zb`tea prin fereastr`, avu asupra lui efectul unui s`rut.Ame]it [i fericit, intr` \n \nc`pere, având impresia c` alunec`\ntr-un vis.

– Bun` diminea]a, r`spunse el, aplecându-se s`-[i s`rute feti]a.Apoi, con[tient \n sfâr[it de ce se petrecerea \n jurul lui,

ar`t` mirat \nspre mâncarea aburind` din farfurii.– Ce face]i aici?Marissa, cu aceea[i senin`tate copil`reasc` \n priviri, \i

r`spunse vesel`:


– |mi fac treaba. Poate c` dumneavoastr` deja a]i uitat, darieri sear` m-a]i angajat…

P`strându-[i zâmbetul, a[ez` \n fa]a lui un pahar de sucproasp`t de portocale.

V`zând-o purtându-se atât de natural, ai fi crezut c` se afla\n casa asta dintotdeauna. Nici una dintre femeile pe care leangajase anterior ca s` aib` grij` de Andreea nu-l f`cuse s` sesimt` mai \n largul lui. |nainte, era oarecum stânjenit deprezen]a unei str`ine \n cas` [i \ncerca s` fie cât mai discret,cât mai pu]in vizibil...

De aceea, nu era sigur c` se poate adapta atât de repede laaceast` brusc` schimbare.

– Nu am uitat. Dar, dac` \mi amintesc bine, slujbadumneavoastr` era s` v` ocupa]i de Andreea.

„Nu trebuie s` face]i [i pe buc`t`reasa“, ad`ug` el \n gând.La fel de vesel`, Marissa mângâie p`rul feti]ei [i r`spunse:– Ei bine, asta [i fac! M` ocup de ea!„Printre altele“, o contrazise el \n gând.Delicioasele arome care pluteau \n buc`t`rie \i amintir`

c`-i era o foame de lup. Nu mai mâncase nimic de la masa deieri sear`, de altfel nu foarte hr`nitoare. Cu un aer gurmand,Alec adulmec` mirosul mânc`rii.

– A ce miroase?Zâmbetul femeii se l`rgi. |i pl`cea la nebunie s`-[i fac` de

lucru prin buc`t`rie diminea]a. Pentru ea, acesta era cel maibun \nceput de zi.

– Ve]i reg`si aici ingredientele unui mic dejun clasic!replic` ea.

A[ez` pe mas` omleta cu [unc` [i o farfurie cu cl`tite,siropul de ar]ar [i o cafetir` plin` de cafea proasp`t`. Pentru

82 MARIE DEFOIS

Alec, care se mul]umea \n general cu o felie de pâine pejum`tate ars`, acesta era un adev`rat festin.

– S` face]i de mâncare nu intr` \n atribu]iiledumneavoastr`, insist` el, \nc`p`]ânat.

Ea se \ntreb` dac` faptul c` preparase micul dejun \lenervase sau \i f`cuse pl`cere. |n orice caz, nu era delocpreten]ios.

– Nu, dar sper c` s` m`nânc, da!Lu` loc la mas` [i \l servi pe el \nainte de a-[i pune ea \n farfurie.– Dormea]i [i nu am vrut s` v` deranjez cu astfel de detalii.

Prin urmare, am \mbr`cat-o pe Andreea [i am luat-o aici, ca s`pape \mpreun` cu Christopher.

Alec se uit` la castrona[ele goale care se aflau \nc` \n fa]acopiilor. Cei doi micu]i aveau ni[te chipuri foarte fericite.

– Au [i mâncat?– Cea mai mare parte a cerealelor pe care le-am preg`tit.

Restul l-au \mpr`[tiat con[tincio[i pe [erve]ele. |ntr-un final,mi-am dat seama c` m` cam roade stomacul de foame [i m-amgândit c` [i dumneavoastr`, asemenea oric`rui muritor,ob[nui]i s` mânca]i. A[a c` am f`cut dou` por]ii. Nimic maimult!

Nu era vorba c` nu-i aprecia gestul. Dar nu voia s-o lase s`cread` c` asta face parte din \ndatoririle ei.

– Nu trebuia s` v` deranja]i.– Nu m-am deranjat deloc. Tot ce am f`cut a fost s` deschid

frigiderul… Restul a venit de la sine!Considerând c` dezb`tuser` destul acest subiect, \i \ntinse

co[ul cu pâine pr`jit`, pe care avusese grij` s`-l acopere cu un[ervet, pentru ca feliile s` r`mân` calde.


– Presupun c` mânca]i diminea]a, nu? \ntreb` ea,ungându-[i o felie de pâine cu unt.

Parfumul mânc`rii, amestecat cu cel al tinerei femei, avuasupra lui un efect ciudat. Se \ntrist`.

– Hmmm... da, desigur. Dar a trecut ceva vreme de cândam abandonat ideea unei mese consistente, oricare ar fimomentul zilei. Nu am reu[it niciodat` s` am grij` de Andreea[i s` [i m`nânc \n acela[i timp.

– Problema dumneavoastr` este ca [i rezolvat`. Mie \miplace foarte mult s` g`tesc. Iar s` fac de mâncare \n aceast`buc`t`rie spa]ioas` [i bine amenajat` este o adev`rat` pl`cere.

Cum nu [tia ce s` mai r`spund`, Alec b`u o gur` de cafea[i scoase un oftat lung de pl`cere. I se p`rea c` nu mai gustaseniciodat` o cafea mai bun`. Ridic` ochii spre Marissa, cu oprivire uimit`.

– Unde a]i \nv`]at s` face]i o cafea a[a bun`?– La na[terea mea, una dintre cele trei ursitoare mi-a menit

s` fac cea mai bun` cafea din lume [i to]i prin]ii lumii s` mi se\nchine pentru aceast` rar` calitate!

El cl`tin` din cap, \nc` sub vraja acestei licori fermecate.– Incredibil... are o savoare aparte.– Dac` v` place, mai pune]i-v`!Alec nu se l`s` rugat.– Ce pune]i \n ea de-i da]i gustul `sta?– Eeee..., `sta e un mic secret pe care l-am \nv`]at \n Turcia.

Iar dac` am s` vi-l spun, nu va mai fi un secret, nu-i a[a?– |n Turcia…, repet` el. Ia te uit`!– Tata a fost foarte des trimis \n misiuni \n str`in`tate.Iat` prin urmare cum se explica extraordinara ei facultate

de adaptare la situa]ii noi! Nu se putu \mpiedica s` nu se

84 MARIE DEFOIS

gândeasc` dac` aceast` via]` nomad` \i pl`cuse sau nu. |nce-l privea, ar fi urât din suflet o astfel de copil`rie.

– |mi imaginez c` nu a fost foarte u[or s` c`l`tori]i f`r`\ncetare dintr-un loc \ntr-altul.

Ea strâmb` din nas.– Nu prea. Nu am reu[it niciodat` s` m` obi[nuiesc cu asta.

Dar nici nu prea aveam de ales. Trebuia s`-mi v`d de treab`oriunde. Dup` cum v-am spus, aveam grij` de fr`]iorii mei,ceea ce-mi l`sa prea pu]in timp ca s`-mi pun \ntreb`ri sau cas` m` simt singur`.

Atâta vreme cât ei \i erau \ncredin]a]i cei mici, trebuia s` fiepentru ei un exemplu, nu avea voie s` se bea b`tut`. {i astfelreu[ise s`-[i fac` [i ea via]a mai frumoas`.

– Mai greu era pentru mama, continu` ea cu un aer trist.– De ce? Ea nu se ocupa deloc de copii?Chiar [i s` fi avut chef s`-i povesteasc`, aceast` istorie era

prea lung`. {i apoi, \ntotdeauna prefera s`-i protejeze dejudecata altora pe cei pe care-i iubea. Chiar dac` ace[tia aveaunumeroase defecte.

– Sem`na destul de bine cu mama dumneavoastr`,r`spunse ea, sintetizând.

Marissa vorbea cu un ton deta[at. Trecuse mult` vreme decând r`nile copil`riei se \nchiseser`. Trecutul \i ap`rea ast`zi\ntr-o lumin` diferit`.

– S` spunem doar c`... na[terea mea nu a fost prev`zut`. {iprin urmare, nici dorit`. Tata [i-a f`cut datoria [i s-a c`s`toritcu mama, dar cred c` nu au reu[it niciodat` s`-[i ierte reciprocaceast` gre[eal` din tinere]e. Cum, de altfel, nu au putut s`m` ierte nici pe mine pentru c` am venit pe lume. Le-am\ncurcat toate socotelile!


Alec se preg`tea s`-i r`spund`, dar \l opri. Nu ar fi trebuits` abordeze acest subiect [i-i p`rea r`u c` nu se ab]inuse.

– Deci v` place? \ntreb` ea, ar`tând cu furculi]a \nsprefarfuria cu mâncare.

– Totul a fost absolut delicios, r`spunse el, luând o ultim`\nghi]itur` din pâinea pr`jit`. Dac` nu v-a[ fi angajat pentruAndreea, \n urma acestor ultime probe v-a[ fi implorat s`accepta]i postul de buc`t`reas`.

– Ave]i deja o buc`t`reas`?– Nu! replic` el râzând.Cuno[tin]ele lui limitate \n materie fuseser` suficiente ca s`

serveasc` nevoile lui [i ale Andreei. Mai ales c` feti]a semul]umea cu semipreparatele din comer] pe care era suficients` le \nc`lze[ti.

Cum Alec nu-i cerea nimic, decise s`-[i ofere singur`serviciile. {i era foarte bine a[a. Ura s` i se impun` ceva. Oricear fi fost.

– Ei bine, acum ave]i. Cel pu]in pe durata contractului nostru.Tân`ra femeie consider` c` e util s` aduc` aceast` ultim`

precizare, \n caz c` eforturile ei i s-ar fi p`rut domnuluiBeckett exagerate. Nu voia s` fac` exces de zel. St`pânul caseise ar`tase oricum pu]in stânjenit de faptul c` \ncepuse s` ia \nposesie teritoriul care pân` de curând \i apar]inuse numai lui.

Alec se l`s` pe spate \n scaun [i o privi. Aceast` femeie eracu adev`rat extraordinar`.

– V` gândi]i s` fi]i \n acela[i timp student`, profesoar`,mam`, bon` [i… buc`t`reas`?

Dac` te luai dup` felul \n care \n[irase toate aceste„func]ii“, ai fi zis c` sunt fapte de mare isprav`. Dar ei nu i se

86 MARIE DEFOIS

p`rea nimic extraordinar. |n plus, \i pl`cea s` accepte oriceprovocare. De ce nu chiar pe aceea de a-i demonstra c` se poate?

– Da. Iar dup`-amiaza, când sunt mai liber`, pot facejonglerii cu popice [i \ndoi bare de o]el cu mâinile goale! Cep`rere ave]i?

El izbucni \n râs. |ntr-un râs cu adev`rat plin de veselie.Trecuse atâta vreme de când nu mai râsese cu poft`!

– Mi-ar pl`cea s-o v`d [i p-asta!– Am s` v` anun] din timp data urm`torului spectacol.Marissa termin` [i ea de mâncat [i se ridic` s` pun` farfuria

goal` \n chiuvet`. Atunci z`ri din nou afi[ul de pe frigider [i-lanun]` scurt:

– Am stabilit un program pentru noi doi, pentru fiecare zi.E lipit pe frigider.

„Noi doi… De ce aceste cuvinte \i r`sunau a[a de pl`cut \n ureche? De

ce trezeau \n sufletul lui un ecou atât de puternic?“ se gândiel, a[ezând farfuriile \n ma[ina de sp`lat vase.

Era ridicol. Nici nu se cuno[teau bine... {i apoi, cine ar fiputut [ti mai bine decât el c` fericirea este \ntotdeaunaefemer`? Chiar când credeai c` totul merge bine, când \ncetais` te mai temi [i s`-]i mai faci griji, atunci via]a \]i demonstrac` te \n[eli, preg`tindu-]i una dintre crudele ei lovituri.

Sim]ise asta pe propria piele [i nu-i fusese u[or.Reprimându-[i un oftat, Alec se ridic` [i se duse la afi[ul

despre care-i vorbise Marissa. Femeia scrisese aici programuldiverselor ei activit`]i, inclusiv timpul pe care avea s`-lpetreac` al`turi de Andreea.

„Con[tiincioas`“, \[i zise \n gând.


– A]i f`cut lista asta diminea]`?– Nu, ieri sear`. Nu am reu[it s` adorm [i am profitat de

asta ca s` avans`m pu]in cu stabilirea programului.– Mmm… \n]eleg.Se pare c` ajusese s` locuiasc` sub acela[i acoperi[ cu o

mic` obsedat` de munc`.– Atunci, când mai ave]i pu]in timp la dispozi]ie, v-a[ ruga

s`-mi construi]i o ma[in`.– Cabrio sau berlin`? i-o \ntoarse ea prompt.Alec cl`tin` din cap a mirare, zâmbi cu \ncântare [i-[i turn`

a treia cea[c` de cafea.– Nu v` odihni]i niciodat`? Ar trebui s` ave]i pu]in timp [i

pentru dumneavoastr`! De exemplu… ca s` respira]i!|n nici un caz! Asta \nsemna deja lene. O fat` de sergent nu-[i

putea permite un astfel de lux. Trebuia s` aib` mereu ceva def`cut, s` fie activ` sau m`car – \n cazul \n care terminase totce-[i propusese – s`-[i fac` ni[te planuri cu privire la ce vaavea de f`cut. A[a fusese \nv`]at` de mic copil [i a[a r`m`sese!

– Ce idee! Via]a e scurt` [i sunt atâtea lucruri de f`cut. A[avea impresia c`-mi pierd via]a vegetând.

– Oamenii obi[nui]i numesc asta „odihn`“.Poate, dar nu era pentru ea.– Pute]i s` v` odihni]i cât vre]i, de restul m` ocup eu,

replic` ea cu bun`voin]`. Mi se pare c` sunt oricum pl`tit`pentru asta, nu?

Cu atât mai mult cu cât era foarte dr`gu] când se odihnea...,se gândi ea, cu un zâmbet pe care \ncerc` s`-l ascund`.

Alec observ` o lucire ciudat` \n privirea ei.– Ce e?– Nimic, r`spunse ea, continuând s` zâmbeasc`.

88 MARIE DEFOIS

Era mai bine s ̀nu-i m`rturiseasc ̀faptul c -̀l surprinsese dormind.Alec o privi cu luare-aminte. |i ascundea ceva. Era convins

de asta!– De vreme ce locui]i aici [i munci]i pentru mine, trebuie

s` v` spun c` apreciez foarte mult sinceritatea. Marissa ezit`, apoi ridic` din umeri. Ceea ce avea s`-i spun`

nu-i va conveni. Dar, \n sfâr[it...– Foarte bine. Dumneavoastr` a]i vrut-o... M` gândeam \n

clipa asta c` sem`na]i cu un f`t-frumos când dormi]i!El r`mase interzis.– Când... Dar...Ea se gr`bi s`-l lini[teasc`.– Am gre[it u[a, azi-diminea]`. |n loc s` intru \n camera

Andreei, am intrat din gre[eal` \n dormitorul dumneavoastr`.Dar am ie[it imediat…

Nu chiar atât de repede, totu[i. Iar amintirea lui dormind ourm`rise toat` diminea]a...

Alec nu visase deci. Acel parfum pe care crezuse c`-lsim]ise, acea fiin]` de vis la care se gândea era Marissa.

Tân`ra femeie \[i mu[c` buzele. Oare avea s`-i repro[ezeaceast` intruziune involuntar` \n intimitatea lui?

– Cred c` v` datorez scuze. Dar, dup` cum cred c` a]i\n]eles, nu am avut inten]ia de a v` tulbura intimitatea.

– Atunci, de ce zâmbi]i a[a?– Pentru c` \mi aminti]i de Willie!– Willie?– Fratele meu cel mai mic. Când doarme, p`rul \i cade

mereu \n ochi. Seam`n` cu un c`]elu[.Marissa se ab]inuse cu greu s` nu se duc` pân` la pat ca s`-i

aranjeze suvi]a de p`r rebel`, a[a cum f`cea alt`dat` cu Willie.


Fr`]iorul ei \i lipsea. Ca to]i ceilal]i fra]i, locuia [i el \n altStat. |i trimitea scrisori, dar rela]ia lor se schimbase mult. Erauacum oameni maturi...

– Trebuie s` v` spun c` \n aceast` ]inut` sunte]i mult maiimpozant.

Din reflex, Alec \[i verific` nodul de cravat`.– Sper! Ast`zi am o \ntâlnire important`, cu zeci de clien]i

importan]i [i a[ prefera s` nu m` identifice [i ei cu un c`]elu[dr`gu].

– Nu ave]i de ce v` teme.Ea se duse la Christopher, care \ntre timp se apucase s`

fac` un solo de baterie [i-i lu` din mânu]` linguri]a.– Dar cu ce v` ocupa]i exact?Meseria lui avea multe laturi, dar nu-i spuse Marissei decât

versiunea condensat` a ceea ce presupunea activitatea lui.– Fac programe de computere [i jum`tate din timpul care

\mi mai r`mâne \ncerc s` le vând.Nimeni nu cunoa[tea mai bine ca el produsele al c`ror

creator era. Prin urmare, Rex considera pe bun` dreptate c` eltrebuia s` le [i prezinte poten]ialilor cump`r`tori.

– Asta aduce foarte mult cu dou` slujbe... [i chiar cu norm`\ntreag`, observ` ea \ncruntat`.

– Exact! Avem cel pu]in o tr`s`tur` comun`.Se uit` la ceas [i zise cu o strâmb`tur` comic`:– Ah, fir-ar s` fie! Trebuie s` plec. Dac` nu m` gr`besc, n-o

s` ajung la timp [i voi l`sa concuren]ei un avans nedorit.Marissa a[tept` s`-[i s`rute fiica, apoi \i ceru un num`r

de telefon la care-l putea g`si. El \i \ntinse o carte devizit`.

90 MARIE DEFOIS

– Astea sunt numerele de la birou, dar \ntâlnirea are loc \nalt` parte. Dac` apare vreo urgen]`, spune]i-i secretarei s` m`caute pe mobil.

– Perfect.Spre marea surprindere a lui Alec, Marissa \l conduse pân`

la u[`.– Sunt sigur` c` ve]i face senza]ie, \i spuse ea cu un zâmbet.Alec \[i puse haina [i se aplec` s`-[i ia servieta. Era un secol

de când ziua lui nu mai \ncepuse astfel. Amintirea Christinei \istrânse inima.

– Am s` fac tot posibilul.Femeia \n]elese c` atinsese un punct sensibil, dar nu putea

s` se scuze f`r` s` [tie despre ce era vorba.– |n orice caz, baft`. La ce or` v` \ntoarce]i?|n astfel de zile \nc`rcate, \i era greu s` prevad` ora de

\ntoarcere. |[i aminti \ns` c` Marissa nu-i pune \ntrebarea doarde dragul conversa]iei.

– Ave]i cursuri seara, nu?Ea f`cu semn c` da.– Nu v` \ngrijora]i. Dac` ajunge]i târziu, da]i-mi un telefon.

Am s` g`sesc eu o rezolvare.– Pentru curs sau pentru Andreea?– Cunosc o bon` foarte dr`gu]`.– Dumneavoastr`?– Eu.– Bravo!– Deci?– Am s` \ncerc s` m` \ntorc cât de repede posibil.Va face \n a[a fel \ncât s` plece primul de la \ntâlnire.


– Foarte bine.S` fi fost doar imagina]ia ei sau domnul Beckett nu se

sim]ea prea bine?Alec avea un nod \n gât. Prezen]a femeii \i amintea de

momentele petrecute al`turi de Christine. Pentru o secund`,fu gata s-o \mb`r]i[eze. Dar aceast` femeie nu era Christine,iar el nu mai era omul care fusese cândva. {i nu va mai finiciodat`.

– Ne vedem disear`, rosti el brusc, \ntorcându-i spatele.Perplex` \n fa]a acestei reac]ii, Marissa \l privi

\ndep`rtându-se pe alee.Pentru o secund`, avusese impresia c` o va \mbr`]i[a. Apoi,

plecase ca un ho]. Alec Beckett era un tip ciudat...Ridic` din umeri [i reveni \n buc`t`rie, unde cei doi

copila[i o primir` cu strig`te de bucurie.Nu avea timp de pierdut!

92 MARIE DEFOIS

Capitolul 7

Alec era ferm hot`rât s` nu \ntârzie. |[i pusese ceasul s` sune la [apte.O or` absolut inuman` ca s` te treze[ti duminica, dar ce s`-i

faci? Era plata pentru „glorie“. De fapt, pentru confortul lui defiecare zi.

Când o tân`r` societate de informatic` te pl`te[te cu osum` astronomic` doar ca s` gânde[ti, se consider` c` minteatrebuie urmat` [i... de trup.

Iar acest trup st`tuse prea mult la orizontal` \n diminea]aasta.

Alec oft`. |i era imposibil s` scape de corvoada asta, dar nuavea de ales.

Pân` acum, patronii firmei [i totodat` prietenii lui sear`taser` foarte \n]eleg`tori cu privire la programul de lucru.Era deci normal s` le r`spund` cu aceea[i \n]elegere când eierau cei care aveau nevoie de ajutor. {i apoi, nu va duramult.

|n plus, acum avea un om de n`dejde pe care s` conteze.De la sosirea Marissei \n cas`, se gândi el dând drumul apei

de la du[, via]a i se schimbase radical. Nu-i trebuiser` femeiimai mult de dou`zeci [i patru de ore ca s` preia frâielegospod`riei [i s` reorganizeze perfect \ntreaga cas`. Probabilc` mo[tenea acest talent de tat`l ei.

|n orice caz, \i era etern recunosc`tor pentru toate micilemiracole pe care reu[ea s` le realizeze zilnic. Era ca o zân`bun`, ca un personaj de poveste.

Se \ntreba chiar cum a putut s` tr`iasc` atâtea luni f`r` ea.Marissa se afla aici de numai zece zile, [i totul mergea cuprecizia unui ceas elve]ian.

Andreea se sim]ea bine [i era vioaie, aveau mereu mâncarecald` la mas`, iar seara, când se \ntorcea obosit de la lucru, eracineva care-l a[tepta cu zâmbetul pe buze. Cineva inteligent,al`turi de care nu te puteai plictisi [i cu care puteai purta oconversa]ie interesant`.

Se sim]ea cu toate astea vinovat, pentru c` nu putearespecta \ntotdeauna termenii „contractului“ lor. |n aceast`s`pt`mân` – care tocmai trecuse – de exemplu, fusese nevoits` se duc` zilnic la birou [i nu putuse asigura „tura“ demiercuri promis` la \nceput. F`r` s` fie deloc enervat` deschimbarea de program, Marissa luase imperturbabil` cu eape cei doi copii [i-i l`sase la gr`dini]a campusului. El insistases` pl`teasc` aceste cheltuieli suplimentare, dar tot i se p`reac` are fa]` de ea o datorie... moral`.

Ie[i din du[ \nviorat [i se \nf`[ur` \ntr-un prosop. Odatorie? La naiba! Dat fiind felul \n care simpla ei prezen]` \iu[ura existen]a, probabil c`-i va fi dator \ntotdeauna [i nu vareu[i s-o r`spl`teasc` la fel... toat` via]a.

94 MARIE DEFOIS

– Haide, lini[te[te-te! [opti el c`tre imaginea reflectat ̀\n oglind .̀Trebuia s` fie mai temperat cu laudele. Singurul mijloc ca

s` se protejeze \mpotriva grelelor lovituri ale soartei era s` seentuziasmeze cât mai pu]in posibil. Asta ca s` evite o brutal`trezire la realitate. O dat`, i se \ntâmplase. {i-i era de-ajuns.

Se \mbr`c` \n grab` [i se piept`n`, constatând \n treac`tfaptul c` ar trebui s` se tund`. Oare Marissa [tia s` tund`? segândi el cu umor. ~sta ar fi un nou atu, de ad`ugat pe listadeja foarte lung` de calit`]i.

Oare fostul ei so] era imbecil? |nc` o dat`, acest motiv i sep`rea singurul valabil pentru a explica desp`r]irea lor. Dac` arfi fost nevasta lui, el...

Se enerv`. Iat` cum ajunsese s` gândeasc`! Marissa Rogersnu era so]ia lui! Era bona Andreei [i doar atât!

Coborând sc`rile, i se p`ru c` aude muzic`. Era o muzic`ritmat`, acompaniat` de râsetele copiilor. Se l`s` ghidat deacorduri [i ajunse \n sufragerie, oprindu-se \n prag [i privindfascinat ce se \ntâmpla \n`untru.

Marissa st`tea lungit` pe podea, avându-l pe Christopherde o parte, iar de cealalt` pe Andreea. Pân` aici, nimicsuprinz`tor. Mai v`zuse de multe ori aceast` scen`, acas`sau la cursurile pentru p`rin]i. Dar de aceast` dat`, Marissaf`cea... exerci]ii. Micu]ii o contemplau uimi]i. Nici nu seputea altfel. Chiar [i el r`mase uimit privindu-i trupul u[or[i fragil \mbr`cat \ntr-un costum de gimnastic` verdesmarald.

Cu gâtul uscat de o brusc` [i ne\n]eleas` emo]ie, incapabils` fac` vreun gest, st`tea cu ochii a]inti]i c`tre silueta femeii.Era atât de frumoas`, atât de u[oar`, atât de fin` [i atât de...


flexibil`. Cum naiba reu[ea s` execute astfel de mi[c`ri?Dac` ar fi \ncercat s-o imite, nu ar fi reu[it decât s`-[i rup`vreun os.

Suspin` admirativ.Ea auzi [i se \ntoarse surprins` \n direc]ia lui, cu obrajii \n

fl`c`ri. Jenat`, se ridic` \ndat`, cerându-[i parc` scuze c` oz`rise astfel.

– Nu... nu v-am v`zut, spuse ea, r`suflând greu.– M` preg`team s` plec, zise el \n loc de orice explica]ie.Motiv pentru care r`m`sese \n prag, privind-o de cât`va

vreme. Jenat la rândul lui de r`spunsul pe care-l d`duse, \[idrese glasul [i continu`:

– Cum de reu[i]i s` face]i asemenea... figuri? Ave]i osuple]e incredibil`.

– Datorit` unui lung antrenament…, r`spunse ea,[tergâdu-[i fruntea cu un [erve]el.

Tân`ra femeie remarc` faptul c` Alec purta costum,„uniforma“ lui de lucru. |nsemna c` se duce la birou.

Pentru un om care trebuia s` lucreze acas`, nu prea se]inea de program.

– Sunte]i \mbr`cat cam elegant pentru o zi de duminic`,observ` ea.

Lui \i sc`p` un oftat.– Am s` ies la un mic dejun de afaceri… E ceva foarte la

mod` \n ultima vreme.– Duminica? f`cu ea uimit`.Se sim]i din nou vinovat. Nu petrecea destul timp cu feti]a

lui. S`pt`mâna asta – \[i aminti din nou – nu st`tuse prea multacas`. Nu mai ajungea prea des nici la cursurile „Eu [i

96 MARIE DEFOIS

bebelu[ul“. Andreea era desigur prea mic` pentru a ]ine contde asta, dar lui \i p`rea r`u c`-[i neglijeaz` \ndatoririle.

– E o excep]ie, preciz` el, sim]indu-se deodat` foarteinconfortabil.

Dar Marissa nu locuia aici de prea mult` vreme. Nu aveadeci de unde s` [tie c`, de obicei, Alec nu lucra \ntr-un ritmatât de infernal. Pentru ea, era un om dedicat \n \ntregimemuncii, ceea ce nu i se p`rea corect nici fa]` de el, nici fa]` decopil`.

Chiar dac` nu se sim]ea \ndrept`]it` s`-i fac` vreun repro[,Marissa se gândi c` o simpl` remarc` nu avea s` strice. {i,oricum, nu se putu ab]ine:

– }in minte c` mi-a]i spus c` lucra]i [i acas` câteva zile pes`pt`mân`, nu-i a[a?

Era perfect adev`rat. Probabil credea c` min]ise. Dar nu eravina lui. Anumite circumstan]e, independente de voin]a lui, \lobligau acum la ceva mai mult` munc`. Dar totul va reintra \nnormal \n curând. A[teptând acest moment, trebuia s` aib`pu]in` r`bdare.

|i explic` toate astea, aplecându-se s`-[i s`rute fiica deplecare.

– Stau [i m` \ntreb ce m-a[ fi f`cut f`r` ajutoruldumneavoastr`, concluzion` el, privind-o \n ochi.

Sub privirea intens` a ochilor ei alba[tri, Alec se sim]i \ns`mai vinovat ca niciodat`.

Tu[i \nceti[or [i \ncerc` s`-[i cear` scuze:– V` promit c` voi g`si cât de curând o metod` s` m`

revan[ez.Marissa ridic` din umeri.


– Nu ave]i de ce s` v` revan[a]i. Sunt angajat` ca s` am grij`de Andreea, a[a c` e normal s` m` ocup de ea.

Tulburat de ]inuta ei, care \i scotea \n eviden]` trupul atâtde frmuos, Alec trebui s` se concentreze ca s` formuleze unr`spuns coerent.

– Hmmm, ave]i dreptate, dar convenisem s` ne planific`mlucrurile \n a[a fel \ncât fiecare s` dispun` de ceva timp liber.Pân` acum, numai eu am hot`rât programul, de[i la \nceputstabilisem altfel…

Ea zâmbi \n]eleg`toare [i se d`du câ]iva pa[i \napoi,\ncercând s` reziste tenta]iei de a-l \mbr`]i[a. Ce i se\ntâmplase \n diminea]a asta? Oboseala acumulat` \n ultimelezile \[i ar`ta oare efectele?

– Da, parc` a[a stabilisem, replic` ea cu o ironie amabil`.Marissa continua totu[i s` zâmbeasc`, privindu-l \ntr-o

parte, dup` obiceiul ei. Iar el... el avea senza]ia c` nu se va maiputea desprinde niciodat` din loc.

Trebuia totu[i s` plece. Nu voia s` \ntârzie \nc` o dat`.– Pentru mine sunte]i o adev`rat` man` cereasc`…, se

auzi el rostind.De data asta, femeia izbucni \n râs.– Opri]i-v` la timp! V` avertizez! Altfel, m` v`d pus` \n

situa]ia s` v` cer o m`rire de salariu.– Dar... sunt gata s` renegociem contractul oricând dori]i.Ea cl`tin` din cap. Nu era nevoie de a[a ceva. Salariul pe

care i-l oferise era foarte corect. Pe de alt` parte, nu de baniavea nevoie acum, ci de timp.

– Dac` am de ales, pot spune c` prefer s` am la dispozi]iecâteva ore libere seara, ca s` m` ocup de tez`. {i dac` a]i putea

98 MARIE DEFOIS

\n plus s`-mi \mprumuta]i calculatorul, m` voi considera ofemeie fericit`.

Se gândise s` \nchirieze unul ca s`-[i poat` scrie lucrarea,dar dac` putea s` dispun` \n permamen]` de un astfel deajutor ar fi fost cu atât mai bine.

– Desigur, chiar v` rog.Se opri o clip`, apoi ad`ug`, stânjenit:– {ti]i s`-l folosi]i?Emo]ionat` de delicate]ea lui, Marissa zâmbi.– Da, dar nu am posibilitatea s` cump`r un computer chiar

acum.Alec c`zu pe gânduri. Avea un computer la birou pe care

nu-l folosea nimeni. Nu era, desigur, un model recent, dar arfi fost suficient pentru ce avea ea nevoie.

Era momentul s` plece. Era deja destul de târziu. Avea\ntâlnire la zece, la Sheridan, cu Rex [i cu unul dintre cei maiimportan]i clien]i. Suc de portocale, cafea [i discu]ii despreprogramele de computer. Una peste alta, aceste \ntâlniri erauun prilej de destindere. |n compara]ie \ns` cu ce l`sa acas`, nuera nimic de regretat.

Ea \l fixa de ceva timp, uimit`. Alec crezu c` distinge \nprivirea ei de azur o lumin`... ciudat`. Se \n[ela \ns`, f`r`\ndoial`.

{i, deodat`, realitatea p`li \n fa]a imensei lui dorin]e de ao cuprinde \n bra]e, de a o ]ine strâns \mbr`]i[at` la pieptullui. Ghidat f`r` gre[ de instinct, el dep`[i distan]a f`r`margini care-i desp`r]ise pân` acum [i o trase la piept. Ca\ntr-un vis fermecat, se aplec` peste chipul ei [i-i atinsebuzele dulci ca fraga.


O senza]ie de nesfâr[it` fericire \l cuprinse când \i sim]itrupul lipindu-se de al lui. O strânse \n bra]e cu putere...Aceast` \mbr`]i[are era mai mult decât \[i imaginase vreodat`.Parc` plutea.

|i venea s-o ridice \n bra]e, s-o duc` sus \n dormitor [i s`fac` dragoste cu ea.

Dar cum? |n patul pe care-l \mp`r]ise cândva cu so]ia lui?Acest gând jenant se insinu` \n mintea lui, acompaniat de

o sonerie care i se p`ru foarte \ndep`rtat`. Imposibil, \[i zise el, \ncercând s` rup` vraja \mbr`]i[`rii.

Nu mai avea for]a s` mai treac` o dat` prin acela[i co[mar. Numai putea trì ceea ce trìse.

Sunetul soneriei se auzea insistent, ca [i cum l-ar fiavertizat de un pericol iminent.

– Cred... c` e telefonul, \i [opti Marissa la ureche.Rigid, \mpietrit, Alec se \ndep`rt` de ea [i-[i ascult` uimit

vocea \nregistrat` pe robotul telefonic.„Bun` ziua, a]i sunat la Alec Beckett. Nu v` pot r`spunde

momentan. L`sa]i un mesaj dup` semnalul sonor.Mul]umesc.“

S` r`spund`? Ar fi trebuit...Dar – Dumnezeule mare – era incapabil s` fac` cel mai mic

gest. R`mase pe loc, \n a[teptare.Vocea lui Rex \l trezi la realitate.– Alec, sper c` nu ai plecat \nc` de acas`, pentru c` nu am

num`rul tù de mobil. |ntâlnirea va avea loc mai devreme. |nloc de ora zece va fi ora nou` jum`tate. Te a[tept cât derepede.

100 MARIE DEFOIS

|n]elegând cu greu semnifica]ia celor auzite, Alec se repezispre telefon [i reu[i s` r`spund` la timp.

– Alo, da?Un moment de t`cere.– Tu e[ti? Ai o voce ciudat`. Nu e[ti bolnav, sper...Nu-[i putea desprinde privirea de la Marissa. Iar ea p`rea la

rândul ei foarte tulburat`, ceea ce nu f`cea decât s`-iaccentueze starea de inconfort.

– Nu. Nu, nu cred, articul` el cu greutate.Marissa tremur`. Alec o privea ciudat. De ce? Oare s`rutul

lor nu-i f`cuse [i lui o pl`cere la fel de mare? Inspir` adânc [i-[i trecu mâna prin p`r. Alec p`rea

schimbat, distant, jenat… Iar ea nu voia asta. Voia s` fiefericit. Ca [i ea. |[i aminti \ns` c` b`rba]ii se tem de tot ceea cescap` controlului lor.

Vocea lui Rex r`sun` din nou \n receptor.– Trebuie s` ajungi aici imediat, b`trâne. Maxwell nu e

foarte hot`rât s`-[i plaseze banii \n \n programele noastre, iarnoi avem nevoie de banii `[tia ca s` ne lans`m \n afaceri cuadev`rat importante. Nimeni nu ar putea s`-l conving`, \nafar` de tine.

Auzind toate astea, Alec \ncepu s` se \ntrebe dac` \nmomentul acesta ar fi putut s` conving` m`car un iepure s`m`nânce morcovi… Dar cine [tie? Poate \[i va reg`si pe drumprezen]a de spirit.

– Bine, morm`i el. Vin.– E[ti sigur c` e[ti bine?|nchise, f`r` s` se mai oboseasc` s`-i r`spund`. De altfel, ce

putea s`-i spun`? C` se sim]ea foarte r`u [i totodat` minunatde bine?


– Marissa...Ea \i observ` \n priviri teama. De ce se temea? C` ea va

\n]elege acest s`rut ca pe \nceputul firesc al unei rela]ii delung` durat`? Nu-i l`s` timp... nu voia s`-l aud` pronun]ândcuvintele care ar fi distrus magia acestei clipe.

– A]i face mai bine s` v` gr`bi]i. Pare s` fie ceva important.Alec clipi [i privi telefonul, de parc` ar fi v`zut acest obicet

pentru prima oar` \n via]`, apoi cl`tin` din cap.– Este important. Auzi]i... ceea ce s-a \ntâmplat...– ... a fost foarte frumos, spuse ea \n grab`. Dar nu e un

motiv ca s` \ntârzia]i la \ntâlnire.Acesta fusese deci efectul pe care-l avusese asupra ei

\mbr`]i[area lor?– Bine...Cu mi[c`ri de automat, el se \ndrept` spre u[`.– Alec?– Da?– V-a]i uitat servieta.– Ah...El se \ntoarse.Doamne, ac]iona ca un robot! Mai r`u chiar, ca un cretin

absolut.Nu voia s` plece. Voia s` r`mân` al`turi de ea, s`-i explice

c` \ntre ei nu se putea \ntâmpla nimic, apoi... s-o s`rute dinnou, s-o s`rute pân` când nici unul din ei nu ar mai vrut s` sedespart`.

Dar Rex [i Maxwell \l a[teptau. |nchise u[a, oft` adânc, apoise \ndrept` \n pas alert c`tre ma[in`, f`r` s` mai arunce oprivire \napoi.

102 MARIE DEFOIS

Capitolul 8

Orele care treceau f`r` \ncetare \i aminteau lui Alec aceaepoc` \ndep`rtat` din via]a lui când st`tea cuminte \n banc`,plictisit [i enervat, a[teptând cu ner`bdare clopo]elul careanun]a sfâr[itul orei [i totodat` momentul libert`]ii.

St`tea la mas`, dar cu gândul alt` parte, uitându-se dincând \n când pe furi[ la ceasul pe care-l avea la mân`. Cândavea s` se termine toat` plictiseala asta?

Era mul]umit de cum decurseser` lucrurile, considera c`-[ijucase foarte bine rolul, iar acum nu-i mai r`mânea decât s`-[iia r`mas-bun [i s` plece. R`spunsese la o mul]ime de \ntreb`ri[i nel`muriri ale domnului Maxwell, clientul p`rea mul]umit...Prea mul]umit chiar, de vreme ce conversa]ia lui era din ce \nce mai plin` de verv`. Vorbea, vorbea, vorbea...

Poate c` nu voia decât s` se arate politicos, dar, dinpunctul de vedere al lui Alec, era suficient` curtoazia pe careo ar`tase pân` acum. |n ceea ce-l privea, prefera s` se renun]e

la nesfâr[itele polite]uri. Nu avea decât un singur gând: s` se\ntoarc` acas`. S-o vad` pe Andreea. Da, pe Andreea, \[i repet`el \n gând. Nu pe Marissa. Totu[i, de la s`rutul lor de azi-diminea]`, avea ciudata impresie c` nu-[i mai poate controlamintea. Gândurile o luau razna, amintindu-i continuu de ea.

Acest dublu supliciu trebuia s` \nceteze cât mai curând.Povestea pe care o relata Maxwell p`rea din fericire pe sfâr[ite.

|ntâlnirea dep`[ise orice a[teptare. Chiar [i Rex, care deobicei era destul de nelini[tit pân` la final, afi[a acum unzâmbet mul]umit. Dar nu se va sim]i cu adev`rat \n largul luipân` când Maxwell nu va semna cecul. Rex finan]a \ntreagaafacere, a[a c`, dup` cum singur zicea, s` fie \ngrijorat cuprivire la bani intra \n \ndatoririle sale.

– Bun, cred c` a venit momentul s` trecem la lucruri maiserioase, domnilor, declar` Maxwell, deschizându-[i servieta.Familia mea se trage de la ]ar` [i [tiu c` e bine s`-]i plantezisemni]ele pe un teren fertil. Un trabuc va pecetlui afacerea.Un trabuc [i un cec, desigur! rectific` el, râzând.

Alec \[i re]inu cu greu un suspin de u[urare. Dar, s` nu segr`beasc`. Nu se terminase \nc`. Mai trebuia s` mai \ndure [iscena pipei p`cii.

De obicei, \i pl`cea la nebunie s` vorbeasc` despre muncalui. Programele pe care le crea erau \ntr-un fel copiii lui. {i,preg`tindu-le lor un viitor bun, \l asigura pe cel al Andreei.Pentru c` nimic nu conta mai mult pe lume decât fiica lui.

Dar \n acest moment, viitorul era un concept vag, foarte\ndep`rtat. El se gândea la trecut. Cel apropiat, desigur, când]inuse \n bra]e trupul Marissei...

104 MARIE DEFOIS

Tres`ri, trezit la realitate de palma grea a „]`ranuluiMaxwell“, care i se a[ezase pe um`r.

– Fumezi, bìete? \ntreb` acesta vesel.– Nu, mul]umesc.– |n cazul `sta, te sf`tuiesc s` tragi adânc \n piept aroma

asta deosebit`…, f`cu el cu emfaz`. Nu-i a[a c` e mai tentant`decât o femeie?

Alec se ab]inu s` r`spund`. Aceast` compara]ie trezi dinnou \n el senza]ia dulce a s`rutului Marissei. Acum, nu va maireu[i s-o alunge din minte!

Rex \l acompanie pe Maxwell. {tiind c` Alec refuza s` seconformeze acestui obicei, g`sise normal ca el s` se sacrifice.|n alte circumstan]e, Alec i-ar fi admirat curajul. Erau zece anide când se cuno[teau, [i niciodat` nu-l v`zuse fumând.Curiozitatea de a-l vedea cum reac]ioneaz` era mare, dar nudestul ca s`-l fac` s` r`mân`...

|[i a[ez` documentele \n serviet`, apoi \i privi pecei doi:

– Dac` nu mai ave]i nevoie de mine…Rex ezit`. Preg`tirea lui tehnic` nu era la fel de solid` ca a

lui Alec. |n plus, \i lipsea entuziasmul lui de a lùdaprogramele.

Dar Maxwell cl`tin` din cap, zâmbind \n]eleg`tor.– Cred c` [tiu de unde toat` graba asta, bìete. Po]i s` pleci

lini[tit, sunt convins c` fata te a[teapt`.Alec ridic` din sprâncene. Nu pronun]ase numele Andreei

nici m`car o dat` pe timpul mesei. Cum de [tia Maxwell undese gr`be[te?


– Haide-haide, nu po]i p`c`li un om ca mine. Am trecut [ieu prin multe… Te gânde[ti la o femeie, e clar ca lumina zilei.Crezi c` nu te-am v`zut cum te uitai din minut \n minut laceas? Du-te f`r` grij`!

Rex \l privi surprins. So]ia lui, Myra, \l invitase de mai multeori la mas` ca s`-i prezinte pe una dintre prietenele eicelibatare. Dar Alec g`sise \ntotdeauna un pretext ca s` refuzeinvita]ia.

– Ave]i dreptate, replic` Alec, exist` o femeie \n via]a mea.Sau, ca s` fiu mai exact, o femeie \n devenire. Are un an [i senume[te Andreea. E fata mea.

|nc` sceptic, Maxwell se strâmb`.– Dar nu din cauza ei te gr`be[ti tu s` pleci, dragul meu. }i

se cite[te \n ochi...Apoi \[i concentr` \ntreaga aten]ie asupra trabucului,

abandonând disputa.Alec se \ncrunt`. Maxwell delira. Din cauza trabucului, f`r`

\ndoial`. Voia s` se \ntoarc` acas` ca s`-[i vad` copila. |n ultima

vreme abia dac` o z`rise, [i asta \ntre dou` plec`ri c`tre loculde munc`.

Se ridic` [i-i \ntinse mâna clientului.– Sunt \ncântat de aceast` \ntâlnire [i de rezultatele ei,

domnule Maxwell.– La fel [i eu, b`iete, replic` el cu un ton amabil. La

revedere. – Pe mâine, Alec, interveni [i Rex, strângându-i mâna.– Mâine? M` gândeam c` am s` r`mân acas`…

106 MARIE DEFOIS

Dar cu suportul financiar oferit de Maxwell, produc]ia vaface cu siguran]` un salt important. Rex avea mai mult caniciodat` nevoie de ajutorul lui.

– Bine... S` zicem c` te a[tept numai jum`tate de zi.Era o ofert` mai bun` decât prima, a[a c` accept`:– Diminea]a sau dup`-amiaz`?– Diminea]`.Diminea]a... de ce se a[tepta la acest r`spuns? |n fine! Nu

avea de ales [i gata!Era fericit pentru Rex. {i chiar pentru sine. Reu[iser`. Erau

\n sfâr[it destul de bine pozi]iona]i financiar ca s` poat` juca\n echipa seniorilor. Orice mare companie a \nceput prin a fimic`, \i pl`cea lui Rex s` spun`. Acum era momentul s` treac`la o etap` superioar`. Nu pentru asta munciser` pe ruptepân` acum?

Atunci, de ce nu sim]ea nici o satisfac]ie? Era nelini[tit,stresat, obosit... Ceva nu mergea cum trebuie!

Cu o ridicare din umeri, se a[ez` la volan [i porni ma[ina.Feti]a lui \l a[tepta acas`.

Se uit` la ceas. Era dou`. Le trebuise nu mai pu]in depatru ore jum`tate ca s`-l conving` pe Maxwell. Dar totulse terminase – slav` Domnului – [i era de acum un omliber.

|nainte de a se \ntoarce acas` \ns`, mai avea de f`cut unmic drum.

***


Copiii erau mai \n form` ca niciodat` ast`zi, iar Marissa leera aproape recunosc`toare pentru verva lor. Dac` eraocupat`, nu avea timp s` gândeasc`, [i dac` nu avea timp s`gândeasc`, nu se putea \ntreba despre semnifica]ia„evenimentului“ care se \ntâmplase diminea]`.

Dar pe cine voia ea s` p`c`leasc`? |n ciuda faptului c`micu]ii \i d`deau de lucru, nu \nceta s` se gândeasc` la acelmoment. Alec o \mbr`]i[ase, o s`rutase... |i mai sim]ea \nc`s`rutul pe buze.

– Cel mai bun mijloc ca s`-[i \nvingi temerile este s` aicurajul s` le \nfrun]i, zise ea cu glas tare, adresându-se celordoi copii. Sper c` tat`l t`u [tie asta, Andreea.

Chiar \n acel moment se auzi soneria. Alec nu-i spusese c`a[teapt` pe cineva \n vizit`. {i nici el nu putea fi. Doar dac` nucumva \[i uitase cheia.

Ridic` micu]ii [i-i puse la ad`post \n ]arc.– S` fi]i cumin]i, da?– Cumi, repet` Christopher.– Da, cumi, mai ales tu!Traversând holul, \[i aduse aminte de recomandarea strict`

a lui Alec [i se hot`r\ s` se uite pe vizor \nainte de a deschide.Z`ri o femeie elegant` [i deosebit de... ner`bd`toare.

Soneria se auzi din nou, a[a c` se gr`bi s` deschid`. – Da?Femeia cu p`rul castaniu r`mase pe loc, privind-o insistent,

din cap pân` \n picioare.– Pot s` v` ajut cu ceva? insist` Marissa.F`r` s`-i r`spund`, femeia p`trunse \n hol.

108 MARIE DEFOIS

– Alec e acas`?– Nu, a ie[it.Auzind acest r`spuns, ea \i r`spunse cu un zâmbet larg.– E foarte bine [i a[a. Chiar mai bine, a[ zice. Vom avea

timp s` ne cunoa[tem.Marissa remarc` la ea o oarecare asem`nare cu Alec: la

ochi… poate [i la buze… Necunoscuta era deci Roberta. |[iva aminti cu siguran]` mult` vreme de aceast` zi plin` deevenimente.

– Doamna Beckett, nu-i a[a? spuse ea.Aparent \ncântat` c` se bucura de o astfel de celebritate,

Roberta r`mase totu[i \n defensiv`.– Cum de m-ai recunoscut?– Ave]i aceia[i ochi ca Alec.– Vrei s` spui c` ochii lui sunt la fel ca ai mei.– Ave]i dreptate. Intra]i v` rog.O conduse pân` \n sufragerie, acolo unde cei doi copii se

aflau \n mijlocul unei \nc`ier`ri de pomin`.Ast`zi, toate \i mergeau de-a-ndoaselea.Alec recunoscu Mercedesul albastru care bloca intrarea \n

curte. Ziua \n care Roberta va \nv`]a s` parcheze era \nc` departe!Dar ce naiba putea s` \nsemne vizita asta? Nu avea obiceiul s`

pice neanun]at`. Când avea chef s`-l vad`, \l convoca la ea acas`.I se \ntâmplase ceva feti]ei?Travers` \n grab` aleea, dar \[i aminti c` Mrissa nu avea

num`rul de telefon al Robertei. Nu se afla nici pe lista deurgen]e, a[a c` Marissa, chiar s` fi vrut, nu avea cum s-ocontacteze.


A[a c` se \ntoarse la \ntrebarea originar`: ce f`cea Robertala el acas`?

Alec nu prea [tia la ce s` se a[tepte. Vâr\ cheia \n broasc`,tem`tor... Sigur o va g`si pe Marissa \n hol, cu bagajele f`cute,gata de plecare! Roberta obi[nuia s` aib` efectul `sta asuprafemeilor. Le f`cea s`-[i doreasc` s`-[i ia câmpii. {i asta pentruc` orice femeie mai tân`r` decât ea era considerat` din start oinamic`, pe care trebuia s-o inving` \ntr-un fel sau altul.

A[teptându-se la ce-i mai rù, Alec intr` \n cas` [i privi \njur. Gângurelile copila[ilor, acompaniate de voci feminine \lghidar` c`tre sufragerie. |n prag se opri, ]inându-[i r`suflarea.

Din fericire, Marissa \[i schimbase costumul de gimnastic`[i purta acum un echipament ceva mai... clasic.

Spre marea lui mirare, constat` c` femeia p`rea s` se simt`\n largul ei. Roberta nu avusese probabil timp s` treac` laarmele ei fatale.

– Bun` ziua, Roberta, \ncepu el. Ce faci aici?Se duse la Andreea, o lu` \n bra]e, o s`rut`, apoi o a[ez` la

loc \n spa]iul de joac`.– Ah, pân` la urm` te-ai hot`rât s` te \ntorci? replic` ea, ca

[i cum ar fi discutat cu un bìat de zece ani. A[a \]i prime[ti tumama?

Alec observ` o lumini]` ironic` \n ochii Marissei. Nu p`readeloc intimidat`. Admira]ia lui pentru ea nu mai cuno[teamargini.

– |mi pare rù... sunt \ns` foarte surprins s` te v`d. {i, cas`-]i r`spund la \ntrebare, afl` c` am fost la munc`.

El se duse c`tre ea [i o s`rut` pe obraz.

110 MARIE DEFOIS

– Duminica?Chipul ei nu tr`da decât dezaprobare. Se \ntoarse c`tre

Marissa, cùtând sprijin pentru repro[ul ei, dar tân`ra femeiese mul]umi s` ridice din umeri. Nici nu se punea problema sìa partea cuiva \n aceast` disput`.

Alec, care le nu pierdea nici o clip` din ochi, observ`schimbul tacit de semne dintre ele. Ce naiba se petrecuse \nlipsa lui? Cele dou` femei se \n]elegeau bine? Imposibil, dacùna dintre ele era mama lui. Doar o cuno[tea foarte bine.Roberta nu avea nici cea mai mic` afinitate cu reprezentantelesexului frumos. Cel mult, le tolera.

Se a[ez` pe bra]ul fotoliului, foarte curios de ce avea sùrmeze.

– Duminicile nu mai au nici o importan]` când trebuie s`-ifaci pe plac unui investitor bogat.

– Deci totul a fost bine? \ntreb` Marissa.Era prima dat` când o auzi vorbind, de la \ntoarcerea lui.P`ru u[urat c` trebuie s`-i r`spund` ei, [i nu mamei.– Când am plecat de acolo, Rex zâmbea.Marissa deduse c` asta era ceva excep]ional pentru numitul

Rex. Oare Alec era con[tient c` ea nu cuno[tea chiar toatedetaliile activit`]ii lui profesionale? Se p`rea c` nu. Vorbea cuea de parc` l-ar fi [tiut pe Rex de când lumea. |n schimb,fusese \ntotdeauna zgârcit cu detaliile despre via]a luiprofesional`.

Dar nu acela[i lucru se putea spune despre Roberta. De lasosirea ei, Marissa aflase multe despre via]a lui Alec. Imagineaunui om care crescuse cu gândul c` dragostea nu exista


\ncepuse s` i se contureze \n minte. Cu toate astea, el \[i adorafiica [i-[i iubise mult so]ia. Ajungea s`-l auzi rostind numeleChristinei ca s`-]i dai seama de asta.

Alec \[i \ndrept` aten]ia c`tre mama lui. Nu aflase \nc`motivul acestei vizite.

– C`rui fapt dator`m pl`cerea acestei vizite, drag` Roberta?„Draga Roberta“ \[i privi mâinile frumoase, cu unghiile

vopsite \n ro[u. Avea obiceiul s` spun` totul pe fa]`.– Am venit s` m` asigur c` femeia pe care ai angajat-o va

putea face fa]`.Doamne!– Roberta…, \ncepu el pe un ton amenin]`tor.Dar ea \l ignor` pur [i simplu.– Tocmai \i explicam Melissei...– Marissei, o corect` el \ndat`.– Da, Marissei. |i explicam deci c` b`rba]ii nu sunt capabili

s` \ntre]in` o conversa]ie, s` sus]in` o \ntâlnire. Au nevoie deajutor, pentru c` mereu uit` detalii esen]iale. Femeilor lerevine sarcina s` acopere aceast` lacun`.

De când asta?... Alec \[i \ncruci[` bra]ele [i-[i privi mama cuun aer suspicios. Ce naiba mai punea la cale?

– Ia te uit`..., o ironiz` el. {i eu care credeam c` tot ceconteaz` pentru tine este s` angaj`m o bon` disponibil`!

– Scute[te-m` de sarcasmul t`u, Alec. Se prea poate s` nuam nimic dintr-o mam` care \[i stric` plozii alintându-i, darasta nu \nseamn` c` nu ]in la Andreea. De asta am vrut s`\ntâlnesc persoana c`reia ai de gând s` o \ncredin]ezi.

112 MARIE DEFOIS

Jenat [i nervos, Alec se sim]ea din nou ca \n copil`rie. |[id`du cu un gest brusc p`rul pe spate [i zise:

– Roberta…am putea discuta dou` minu]ele…?|n vocea lui se sim]ea amenin]area.– Dar discut`m chiar \n momentul de fa]`, dragul meu.– |ntre patru ochi!Ea primi aceast` cerere cu un semn vag din mân`.– Mai târziu, replic` Roberta, cu privirea \ntoars` c`tre

Marissa. Nu am terminat aici, deocamdat`.Felul \n care o studia pe bon` nu anun]a nimic bun. Alec

spera c` Marissa \[i va scoate [i ea ghearele [i va porni la atac\nainte de a fi prea târziu.

– Dar ce \nseamn` acest brusc interes pentru bonaAndreei, Roberta? lans` el sec. Pân` acum, nu ]i-ai l`sattreburile ca s` faci cuno[tin]` cu nici una din cele care auprecedat-o!

– Trebuie s`-]i amintesc c` celelalte ]i-au fost recomandatede agen]ii? Ceea ce, mi se pare, nu e [i cazul ei. |n orice caz,aproape am terminat. Numai câteva \ntreb`ri [i gata.

Bine, fie! La urma urmei, de ce nu? Marissa p`rea s` sesimt` bine. Probabil c` nu exita nici un motiv de \ngrijorare.

– Ai fost vreodat` arestat`?Uimit, Alec s`ri \n picioare.– Roberta! f`cu el.Era hot`rât s` pun` cap`t acestei absurdit`]i, dar bona \i

f`cu semn s` tac`. Considera c` este destul de mare ca s` sepoat` ap`ra singur`, ceea ce, desigur, nu o \mpiedic` s`aprecieze atitudinea lui cavalereasc`. Trecuse mult` vreme decând cineva nu-i mai s`rise \n ap`rare.


– Nu, r`spunse ea, ferm.Roberta \[i cobor\ privirea asupra lui Christopher.– Ai fost m`ritat`?Alec nu se putu ab]ine [i interveni din nou:– Roberta, nu cred c`...– Da, se auzi r`spunsul Marissei.– {i ce s-a \ntâmplat?– Cred c` exagerezi pu]in! exclam` Alec, de-a dreptul

furios. Via]a personal` a Marissei nu te prive[te!Roberta \l privi cu dispre].– Da? Nu sunt de aceea[i p`rere. S` zicem c` b`rbatul `la a

p`r`sit-o pentru c` \[i maltrata copilul!Robertei nu-i p`sase de el vreme de treizeci de ani [i iat-o

acum \ngrijorat` c` ar putea s` fac` alegeri iresponsabile! Astaera culmea!

– Devii ridicol`!Apoi, \ntorcându-se c`tre Marissa:– |mi pare r`u...– So]ul meu ne-a p`r`sit pentru c` se sim]ea prea tân`r ca

s` aib` obliga]ii. Nu a avut puterea s` creasc` un copila[ caredepindea total de el.

Femeia clipi [i-l privi cu dragoste pe Christopher. Dac`totul ar fi depins numai de Antonio, acest b`ie]el nu ar fi v`zutniciodat` lumina zilei, iar ea ar fi fost lipsit` de tot ce via]a \id`ruise mai frumos.

Intrigat`, probabil [i un pic emo]ionat` de acest r`spuns,Roberta o privi curioas`.

– {i tu e[ti capabil` s`-l cre[ti?Tân`ra femeie ridic` fruntea.

114 MARIE DEFOIS

– Da, replic` ea f`r` ezitare.Roberta cl`tin` din cap [i se ridic`. Aflase tot ce o interesa.– Sunt sigur` c` se va descurca, decret` ea, adresându-se

fiului ei.R`mas f`r` grai, Alec o privi \ndreptându-se c`tre u[`.

Pleca! Se preg`tise s` asiste la o scen` penibil`, s` fie nevoit s-oscoat` pe Marissa din ghearele mamei... [i iat` c` Roberta sedeclarase mul]umit` de alegerea lui.

|n sfâr[it, se hot`r\ s-o urmeze.– Poate ai bun`voin]a de a-mi explica…?Dar nu reu[i s` spun` mai mult. Mama sa \ntinse u[or mâna

c`tre el [i, cu un surâs ciudat pe buze, \i mângâie obrazul.– Va avea grij` a[a cum trebuie de micu]a noastr`. Asta e

tot ce voiam s` [tiu.Dac` nu ar fi cunoscut-o pe Roberta, ar fi jurat s` vede \n

privirea ei o urm` de invidie. Ca [i cum ar fi fost geloas` peMarissa. Nu din pricina fizicului ei, ci din alte cauze. Ceea ceera de-a dreptul imposibil. Roberta nu invidia pe nimeni; sea[tepta ca al]ii s-o invidieze.

– Micu]a noastr`, Roberta?– Bine\n]eles. Doar mi-o la[i [i mie \n grij` din când \n când.Ea se \ntoarse c`tre sufragerie [i-i f`cu un gest complice

Marissei.– Uit` atât de repede momentele \n care au avut nevoie de noi...Alec nu mai pricepea nimic. Ce naiba se \ntâmplase aici, de

mama lui, care nu f`cea nimic \ntâmpl`tor, se hot`râse s`-[ig`seasc` un aliat \n tab`ra advers`?

Roberta oft` [i-[i scoase cheile.


– Trebuie s` plec. Scott Baron m` duce la hipodrom.Cursele m` plictisesc de moarte, dar \mi place s` cinez acolo.Au ni[te meniuri di-vi-ne!

Gata s` plece, se \ntoarse din nou c`tre Marissa.– S` ai grij` de ei.Tân`ra femeie zâmbi. Asta era [i inten]ia ei.– Nu v` face]i griji, doamn`!Roberta se \ncrunt`.– Nici o doamn`! Apelativul `sta m` face s` par mai b`trân`

decât sunt. Te rog s`-mi spui Roberta. La revedere!Din ce \n ce mai uimit, Alec \i deschise u[a, o l`s` s` ias` [i

se ]inu dup` ea.– Acum, poate ai vrea s` m` luminezi [i pe mine… Ce

\nseamn` tot circul `sta?– Care circ, dr`gu]ule? Cred c` ]i-am mai explicat o dat` c`

nu am vrut decât s-o v`d pe fata asta. Binele Andreei [i al t`um` preocup`... la fel ca \ntotdeauna.

– Aiurea! Ai vrut s` faci o mic` anchet`!Ea ridic` din umeri.– E acela[i lucru, dac` stai s` te gânde[ti!– Nu chiar, draga mea Roberta!– Fie [i a[a. Poate c` am vrut s-o cunosc mai bine pe femeia

care a intrat \n via]a ta. Pentru c` nu ai mai ie[it cu nimeni, decând cu Christine...

El se opri, interzis. O privi lung. – Dar nici acum nu „ies“ cu nimeni. Cel pu]in, nu \n sensul

de care vorbe[ti tu.Ea izbucni \n râs, iar el avu din nou enervanta impresie c`

se \ntorsese \n copil`rie.

116 MARIE DEFOIS


– Dac` zici tu... Dar perminte-mi s` am p`rerea mea \nchestiunea asta. Oricum ar fi, trebuie s` [tii c`, din punctulmeu de vedere, Marissa e o tip` fermec`toare. Aibinecuvântarea mea.

Asta era culmea!– Dar de ce? De obicei, nici o femeie nu e pe placul t`u!– Fals, dragul meu, fals! Sunt foarte exigent`, asta da. Ca [i

tine, de altfel...Ea zâmbi, iar el ghici \n privirea ei ceva ce sem`na a

dragoste.– Vezi, eu v` iubesc, pe tine [i pe Andreea. |n felul meu, e

adev`rat, dar \mi sunte]i amândoi foarte dragi.Jenat de aceast` manifestare de iubire, lucru cu care nu era

defel obi[nuit, Alec tu[i \ncurcat.– Ai ceva s`-mi spui?– Nu. Nimic.Roberta \[i reintrase deja \n rolul ei obi[nuit. |i \ntinse

b`iatului obrazul s`-l s`rute [i se \ndep`rt` gr`bit`.– La revedere, Alec.|n urma ei r`mase o dâr` parfumat`. Oare Roberta \ncerca s` se apropie de el, sau era doar un rol?Cu ea, nu puteai fi niciodat` sigur de nimic.

Capitolul 9

Când se \ntoarse \n cas`, Marissa tocmai cobora scara.Probabil c`-i schimbase pe cei mici.

Remarc` u[urat faptul c` femeia nu p`rea deloc sup`rat`.Vizita Robertei nu p`rea s-o fi tulburat. Mai mult, Alec puteas` parieze c` a amuzat-o.

Marissa pricepu c` a[teapt` o reac]ie din partea ei, a[a c`se gândi s` l`mureasc` lucrurile:

– Mama dumneavoastr` este un personaj foarte original!declar` ea, zâmbind.

El o urm` \n sufragerie [i o ajut` s` fac` ordine. |nc`pereap`rea devastat` de un uragan. Un uragan numit Roberta!

– Este o descriere mai mult decât elegant`. Sper c` nu te-aenervat prea tare cu \ntreb`rile ei indiscrete.

Ideea asta nici nu-i trecuse prin minte. Ea era de altfelconvins` c` nu asta fusese \n nici un caz inten]ia Robertei.

– Era nelini[tit` \n privin]a dumneavoastr`, declar` eacalm, strângând câteva cuburi multicolore pe care copiii lefolosiser` ca proiectile.

– Glumi]i? Singurul lucru de care se \ngrijoreaz` vreodat`Roberta este c` nu-[i va p`stra \ntotdeauna chipul unei femeide treizeci de ani.

La drept vorbind, nici nu [tia câ]i ani avea. Singura dat`când \ndr`znise s`-i pun` direct \ntrebarea, ea se gr`bise s`schimbe subiectul.

Marissa \l privi pe furi[. Suferise. Poate chiar foarte mult.Prima femeie \nspre care se \ndreptase \l respinsese. Cu oastfel de copil`rie, nu era de mirare c` r`m`sese marcat pevia]`. Cum putea o mam` s` se comporte astfel cu singurul eicopil?

Ar fi vrut s`-l consoleze. Dac` el i-ar fi permis acest lucru…|n loc de asta \ns`, se \ntoarse spre el, cu o expresie ironic`.– {i reu[e[te de minune! S-ar zice c` e mai degrab` sora

dumneavoastr`, nu mama.Alec \nchise o carte mare cu ilustra]ii reprezentând diverse

obiecte [i animale. O v`zuse adesea pe Marissa ar`tând acesteimagini copiilor [i repetând cu r`bdare de \nger numelecorespunz`toare desenelor. Ea era o adev`rat` mam`. NuRoberta.

– Ar fi \ncântat` s` v` aud` spunând asta, lans` el cuam`r`ciune \n glas. Este principalul scop al existen]ei ei.

Oft` \ns` u[urat.– |nseamn` c` lucrurile nu au decurs foarte r`u.– A]i asistat la cea mai dur` parte. Haide]i, nu ave]i de ce

s` v` \ngrijora]i. Mama dumneavoastr` e un \nger \ncompara]ie cu sergentul!

Camera era din nou \n ordine. Foarte \ncânta]i, Andreea [iChristopher se preg`teau s` treac` din nou la „atac“.


– Sergentul? repet` el. E tat`l dumneavoastr`, nu?Chiar \n momentul \n care puse \ntrebarea, Alec realiz` c`

nici s`-]i nume[ti tat`l „sergentul“ nu era mai bine decât a-ispune mamei Roberta.

– Era. A murit acum câ]iva ani, \n cursul unei misiunipentru men]inerea p`cii. Misiuni care rareori sunt demne denumele pe care-l poart`.

Cele câteva rânduri \n care Marissa mai pomenise de tat`lei nu-i d`dur` de \n]eles c` acesta nu mai era \n via]`.

– |mi pare r`u!– Nu trebuie. Exact a[a [i-a dorit s` moar`: servindu-[i

patria.}ara fusese singura lui dragoste. Au fost mult` vreme

ferici]i \mpreun`. {i ar mai fi fost \nc`, dac` \n calea vie]ii luinu ap`rea mama Marissei. Dar [i mama ar fi fost mai fericit`a[a, se gândi ea cu am`r`ciune.

– Mama s-a rec`s`torit chiar \n anul urm`tor. A fost primadat` \n via]a mea când am v`zut-o radiind de fericire!

Alec cl`tin` din cap.– Se purta dur cu dumneavoastr`?|ncerc` s`-[i imagineze copil`ria Marissei. Un tat` militar

de carier`… |[i d`dea seama c` nu putea fi foarte dr`g`stos...Dar oare era mai bine s` nu ai deloc tat`?

Tân`ra femeie ridic` din umeri. Timpul avea puterea s`[tearg` amintirile nepl`cute, s` vindece r`nile. Acum \l\n]elegea mai bine pe sergent. }inând cont de personalitatealui, omul f`cuse tot posibilul ca s`-[i \ndeplineasc` rezonabilrolul de so] [i de tat`.

120 MARIE DEFOIS

– Da, r`spunse ea \n sfâr[it. El nu considera c` este, darne-a crescut [i ne-a educat cu o mân` de fier. |n special pemine, pentru c` eram cea mai mare.

Trebuia s` dea un exemplu celorlal]i.– De fiecare dat` când m` \ntorceam acas` de la vreo

petrecere, aveam „dreptul“ la o scen`. Scandalurile astea au\nceput treptat s` nu mai aib` nici un efect asupra mea.Devenisem imun`. Pentru c`, dac` m` putea \mpiedica s` maiies, nu m` putea \mpiedica s` gândesc!

Din acea epoc` \i r`m`sese acest gust pronun]at allibert`]ii.

R`mase o clip` pe gânduri.– Probabil c` ave]i dreptate. Nu-mi place s` intervin \n

lucrurile care nu m` privesc, dar ]in ca [i ceila]i s`-mir`spund` la fel.

Abia atunci realiz` c` nu se afl` la mai mult de câ]ivacentimetri de Marissa. {i nu era prima dat` când se \ntâmplaasta. Se p`rea c` femeia asta \l atrage ca un magnet. Când seaflau \mpreun` \n aceea[i camer`, cu greu se ab]inea s` nu seapropie de ea.

Oare trebuia s` considere ultima ei remarc` drept oaten]ionare subtil`? Totu[i, nimic din atitudinea ei nu tr`danici cea mai mic` ostilitate. Dimpotriv`, chiar.

Alec nu mai putu rezista tenta]iei de a o s`ruta. {i, ca [i precedentul s`rut, acesta \i d`du o senza]ie

minunat`. I se p`rea c` trupurile lor se contopesc.Marissa se abandon` total acestei \mbr`]i[`ri [i \nchise

ochii, savurând momentul. |[i dorea ca aceast` clip` s` dureze


pentru totdeauna. |ntr-o scurt` sclipire de luciditate, se\ntreb` dac` el era sau nu con[tient de pl`cerea pe cares`ruturile lui i-o creau.

Pl`cere care fu brusc \ntrerupt` de un strig`t al Andreei, pecare Chrisopher \ncerca s-o sufoce.

Marissa r`mase pe loc, aflat` \nc` sub vraja s`rutului. |itrebuir` câteva secunde bune ca s` se trezeasc` la realitate [is`-[i poat` relua rolul de bon`. O lu` \n bra]e pe Andreea,pentru a o consola, apoi \l cert` pe Chistopher.

Când ordinea fu restabilit`, \[i \ndrept` din nou aten]iac`tre Alec, care, vizibil jenat, \[i trecea de zor mâinile prinp`r.

– Eu... nu am vrut... trebuie s`-mi cer scuze...Se opri. Marissa \i sus]inu privirea.– Cred c` min]i]i...Alec oft` din nou. De ce se sim]ea incapabil s` se

controleze \n prezen]a ei? |n orice caz, nu avea dreptul s-omint`. Marissa trebuia s` [tie c` rela]ia lor nu avea nici unviitor.

– Marissa...– {[[, murmur` ea, punându-i un deget pe buze.Nu era preg`tit pentru o astfel de experien]`. |n]elegea

asta, dar nu voia s`-l aud` negând ceea ce sim]ise.– Nu e nevoie de scuze, nu e nevoie de regrete, relu` ea cu

un zâmbet radios. Ne-am s`rutat de dou` ori [i a fost... foartefrumos. Dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` m` lua]i denevast` sau s` fi]i... infidel.

Z`ri \n privirea lui o umbr` [i \n]elese c` atinsese un punctsensibil.

122 MARIE DEFOISgiannijollys

– De ce spune]i asta?Ghici c` \n el se d`dea o lupt`. Ar fi ghicit chiar [i f`r`

ajutorul Robertei.– Pentru c` sunte]i un om integru, tipul de b`rbat pe care

sergentul l-ar fi apreciat la justa lui valoare. Un b`rbat care-[iofer` inima o dat` pentru totdeauna [i crede apoi c` a pierdut-odefinitiv.

El se \ncrunt`.– Mama dumneavoastr` mi-a vorbit despre asta, explic` ea.Marissa remarc` atitudinea lui distant` [i se gr`bi s`

precizeze c` n-o \ntrebase nimic pe Roberta. Mama luiabordase subiectul.

– V-a vorbit despre mine? repet` el, \ncordat.– Da.– {i ce v-a spus?– Adev`rul. C` nu a]i avut nici o... via]` social` de la

na[terea Andreei \ncoace.Alesese special acest fericit eveniment ca s` fac` aluzie la

data fatidic`.Alec strânse pumnii. Roberta nu avea nici un drept s` se

amestece \n via]a lui, dup` ce fusese absent` din ea timp detreizeci de ani.

– {i ce v` dovede[te c` a spus adev`rul? \ntreb` el,defensiv.

R`spunsul femeii fu cât se poate de simplu:– Felul \n care s`ruta]i. Nu a[a s`rut` un b`rbat obi[nuit s`

alerge dup` fuste!– Da? Sunte]i expert` \n materie?Ea \i trecu cu vederea sarcasmul.


– Nici eu am mai ie[it cu nimeni de când am r`mas\ns`rcinat`. Mai \ntâi din pricina st`rii mele, [i apoi pentru c`nu vedeam scopul.

– Scopul?– Nu mai aveam de gând s` trìesc \n cuplu, a[a c` la ce bun?P`rea nervos. {i nu era singurul. Trebuia s` g`seasc` un

mijloc s` destind` atmosfera. Copiii! Se preg`tea s` se duc` laei, când \l auzi pe Alec pocnind din degete.

{i el era gr`bit s` schimbe subiectul. Nu putea sìnvesteasc` \ntr-o rela]ie. Andreea \i umplea existen]a, erasingura lui dragoste. Nici nu se punea problema s` seaventureze \nc` o dat` pe c`r`rile riscante ale iubirii. Cei caresus]ineau c` e mai bine s` iube[ti, chiar riscând s` pierzi totul,decât s` nu trìe[ti iubirea, se \n[elau amarnic. Trìse o datèxperien]a iadului. Nu voia s-o ia de la cap`t.

– Ce e? \ntreb` ea, \ntorcându-se.– Am o surpriz`...– Pentru mine?– Da.Ea \l privi ca o copil` care vede prima dat` \n via]` un brad

de Cr`ciun. Asta \l f`cu s` se \ntrebe dac` p`rin]ii ei \i d`ruiser`vreodat` un cadou. Mai mult, dac` \ntr-adev`r o iubiser`.

{tia foarte bine sentimentul... Trìse toat` via]a \ntrebându-seacela[i lucru. |nainte s-o \nâlneasc` pe Chistine, nu [tiuse ce-idragostea. Via]a lui fusese pustie.

– E \n ma[in`, adùg` el. Dar mai am nevoie de o jum`tatede or`…

Marissa se leg`n` de pe un picior pe altul, cu ochiistr`lucitori de curiozitate.

124 MARIE DEFOIS

– Biiine... pì atunci m` duc s` aduc copiii \n buc`t`rie [is` preg`tesc cina.

– Bun` idee!Se aplec` s` ia copiii, oftând. Era foarte greu s`-l mai

\n]elegi pe Alec Beckett. Când distant, când apropiat, secomporta cu ea destul de ciudat…

|n orice caz, era foarte diferit de Antonio. Acesta din urm`se ar`tase \ntotdeauna foarte clar \n orice privin]`. {tia ce vrea,ce nu-i place... O dat` primele zile trecute, \n via]a lor nu maiexistase nici o surpriz`. Reu[ise destul de repede s`-i cunoasc`toate fa]etele personalit`]ii, dar continuase rela]ia, min]indu-sesingur` c` \n timp unele lucruri se vor schimba.

Lui Alec nu-i trebuir` mai mult de dou`zeci de minute cas` instaleze calculatorul, pe care reu[ise s`-l fac` maiperformant cu câteva adùgiri. Rex \i oferise cu mare pl`cereacest aparat \nvechit, de care abia a[tepta s` scape.

Când intr` \n buc`t`rie, Marissa amesteca \ntr-o crati]` dincare ie[eau aburi \mbietori.

– Bun, sunte]i gata s` descoperi]i ce v-am adus? \ntrebèl vesel, luând \n bra]e copiii, care scoaser` strig`te debucurie.

– Gata! r`spunse ea bucuroas`.Marissa habar nu avea despre ce putea fi vorba, dar gestul

lui o \nveselise.Alec se \ndrept` c`tre camera nelocuit`, unde \[i

depozitase mobilierul vechiului birou. Se gândise la unmoment dat s` doneze toate astea, dar dintr-un motiv saualtul tot amânase. Acum \i p`rea bine c` n-o f`cuse. Acestbirou era perfect pentru calculator.


– Uite, declar` el din prag, ar`tând c`tre „surpriz`“.Computerul care trona pe mas` nu sem`na cu cel al lui

Alec, dar ea nu apucase s`-l vad` prea bine.– A]i pus computerul dumneavoastr` aici, ca s` pot lucra [i

eu la el?El o rug` s` intre.– Nu e al meu. Al dumneavoastr`.– Al... meu?Ea se codi, ne[tiind cum s` interpreteze acest gest.– Sta]i pu]in, nu cred c` am \n]eles bine... |mi \mprumuta]i

acest calculator?– Nu. Vi-l dau pur [i simplu.Femeia r`mase cu gura c`scat`.– Dar… nu pot s`-l accept, Alec! Trebuie s` fie foarte scump.– Modelul `sta costa \ntr-adev`r foarte scump… acum

câ]iva ani. Dar \n momentul de fa]` nimeni nu se mai foloseade el la birou. A[a c` l-am luat [i i-am f`cut câteva modific`ri,ca s` fie mai performant.

Cu ochii mari, Marissa privea uimit` când la el, când calculatorul.Nu va uita niciodat` privirea ei de acum!– {i mi-l da]i mie? [opti ea.– Da.El ezit` pu]in, dar \i puse totu[i \ntrebarea care-l fr`mânta:– Nu a]i mai primit nimic pân` acum?Marissa clipi.– Nu. Nici nu [tiu ce s` zic… – Atunci, nu spune]i nimic, [opti el, cu un zâmbet

\nduio[at de buze.Privirea ei spunea destul...

126 MARIE DEFOIS

Capitolul 10

– Trebuie s` vii, Alec!|ncruntat, Alec puse receptorul deoparte. O \ntâlnire de

afaceri duminica, mai treac`-mearg`, dar o sear` \ntreag` la opetrecere monden`... asta nu! Era hot`rât s` nu vin`. Puse dinnou receptorul la ureche, preg`tit s`-[i spun` punctul devedere:

– Rex, m` pl`te[ti ca s` fac programe vandabile, nu ca s`fac conversa]ie la cocteiluri!

|n spatele lui se auzea Marissa, care implora pe unul dintremicu]i s`-[i termine mâncarea de farfurie. Cina lui avea s` ser`ceasc`, se gândi lipsit de chef. Trebuia s` pun` cap`t acesteiconversa]ii. Cu atât mai mult cu cât avea sentimentuldezagreabil c`, dac` mai continu`, nu va avea ultimul cuvânt.

– Maxwell va veni [i el, [i [tii c` te apreciaz` foarte mult...Trebuie s`-i cre`m o ambia]` pl`cut`. Po]i s` vii chiar deghizat,va fi o petrecere costumat`.

– M` invi]i la un bal mascat? f`cu el, nevenindu-i s` cread`.Din ce \n ce mai bine! Asta e tot ce-mi doream...

– Iar dac` nu ai cu cine s` vii, Myra se gândea s`-]i prezinteo prieten` de-a ei... E bine a[a?

Alec \nchise ochii. Ura din tot sufletul mondenit`]ile! Cemai! Ura \ntâlnirile la care se adunau mai mult de treipersoane! Nu-i pl`cea [i nu \n]elegea de ce se consider` omare distrac]ie s` te deghizezi. {i, nu \n cele din urm`, ura s`-ifie impus` o companie feminin`. Nu va \n]elege niciodat` dece oamenii c`s`tori]i \ncercau s`-i cupleze cu orice pre] peceilal]i.

Cu telefonul \n mân`, intr` \n buc`t`rie s` vad` ce se mai\ntâmpl`. Marissa se descurca de minune. Era, de altfel,normal! Pentru ea, desigur. Pentru c` \n serile când el trebuias` aib` grij` de copii, dup` cel mult o or` \i venea o poft`nebun` s` sune la poli]ie, pompieri etc.

Rex vorbea, vorbea...– Trebuie neap`rat s` vin cu cineva? \l \ntrerupse el,

resemnat.– Nu auzi? Am s` vorbesc cu prietena asta a Myrei…Alec cunoscuse deja câteva dintre aceste prietene!– Am s` aduc pe cineva, spuse el hot`rât.Rex, care cuno[tea prea bine regulile negocierii, se gr`bi s`

pun` cap`t conversa]iei \nainte ca interlocutorul lui s` ser`zgândeasc`.

– Perfect. M` duc s-o anu] pe Myra c` vii. S` nu ui]i:sâmb`t` la opt.

Alec \nchise f`r` s` mai r`spund` [i, cu un aer nefericit,intr` \n buc`t`rie.

128 MARIE DEFOIS

– Vreo problem`? \ntreb` Marissa.– Nu. |n fine, cam da.Alec cùt` din ochi farfuria pe care o l`sase ca s` r`spund`

la telefon. Nu mai era. {tia c` Marissa se gr`bea, dar nuapucase s` ia nici dou` guri din friptura aia delicioas`, cugarnitur` de legume!

Amuzat` de r`spunsul lui, femeia zâmbi.– A[a...– Rex vrea neap`rat s` m` duc la o petrecere la el acas`.|nc` preocupat de ce se \ntâmplase cu mâncarea lui, Alec

cùt` \n jur. Observ` c` farfuria nu era nici \n chiuvet`.– Marissa, unde e farfuria mea?– Aici!Ea deschise cuptorul cu microunde, scoase farfuria [i o

a[ez` \n fa]a lui.– M-am gândit s-o ]in cald`, \n cazul \n care conversa]ia

dura mult. Dar e amuzant. Chestia cu petrecerea, adic`.Mâncarea era cald`. Iar ea era... absolut incredibil`.– V` plac petrecerile?Ea se a[ez` din nou \ntre cei doi copila[i. Christopher era

insuportabil \n seara asta. Marissa spera c` nu avea s` continue prea mult` vreme a[a.

Trebuia s` plece [i nu voia ca bìatul ei s`-i transformedomnului Beckett seara \ntr-o adev`rat` dram`.

– Ah, a trecut ceva timp de când n-am mai fost la opetrecere sau m`car la ceva cât de cât asem`n`tor, dar, dac`\mi amintesc bine, \mi pl`ceau destul de mult.

Ea \ntinse o linguri]` de piure de morcovi Andreei [i se uit`gr`bit` la ceasul de mân`. Mai avea exact patruzeci de minute


\nainte s` plece la cursuri. |n acest interval scurt, trebuia s`hr`neasc` micu]ii, s` m`nânce [i ea, s` fac` ordine [i s`-[i iaclasoarele. Via]a ei sem`na din ce \n ce mai mult cu unmaraton.

Era deja o lun` de când \[i luase noul post \n primire. Seobi[nuise destul de bine. Singurul lucru ciudat era felul \ncare evolua – sau mai bine zis stagna – rela]ia lor. Atrac]ia –de altfel, reciproc` – pe care o sim]ea pentru Alec nudisp`ruse dar, cum el se pref`cea c` nu exist`, ea se str`duias` fac` la fel.

Totu[i, nu prea avea de ce s` se plâng`. Niciodat` parc` numai dusese o via]` atât de confortabil`. |n plus, eforturile ei pemai multe fronturi \ncepuser` s` dea roade. Dac` totulmergea a[a cum prev`zuse, \ntr-o lun` avea s`-[i sus]in`lucrarea [i va ob]ine diploma. Atunci, lucrurile vor fi mult maisimple.

Ar fi trebuit s` fie mul]umit`. Chiar \ncântat`. Totu[i, acumc` se afla pe punctul de a-[i atinge scopurile, \[i d`dea seamac`-i lipse[te totu[i ceva.

Asta era ve[nica ei poveste, se gândi ea oftând. Voia\ntotdeauna ceva ce nu putea avea.

Dup` câte se p`rea, Alec nu era dispus s`-i ofere via]a lacare visa.

Domnul Beckett mânca \n t`cere. Masa era delicioas`, darnu era \n stare s-o savureze cum trebuia, [i asta pentru c` nuse putea gândi la altceva decât la importan]a pe care o aveaMarissa \n via]a lui. {i nu numai \n via]a lui, ci [i \n mintea lui.Se gândea mereu la ea, era aproape obsedat de ea. Se mira c`reu[ea s` mai fie productiv, \n condi]iile date.

130 MARIE DEFOIS

Termin` de mâncat [i d`du farfuria deoparte. Ceea ce aveade gând s` fac` nu era probabil cea mai \n]eleapt` decizie, darde vin` pentru asta era Rex. Numai insiste]a lui de a-i prezentadin nou pe una dintre nenum`ratele prietene ale Myrei \lconvinsese s` apeleze la o solu]ie radical`.

– Rex vrea s` vin cu cineva la petrecerea asta, \ncepu el,jucându-se cu cravata. |n caz contrar, m-a amenin]at c` m` vaarunca \n bra]ele unei prietene de-a so]iei lui...

~sta era adev`rul! Sau, \n fine, aproape...– Vai! E groaznic! exclam` ea, cu acel zâmbet ironic care

ajunsese s`-i fie atât de drag.– Ei… Ce voiam s` spun este c`… m` gândeam c`... poate

a]i accepta s` m` ajuta]i \n problema asta.Tân`ra femeie \nghi]i cu greutate. Ah, trebuia s` \nceteze

cu gândurile astea! Nu mai trebuia s` viseze. S` nu-[i\nchipuie cumva c` Alec \i va propune s`-l \nso]easc`. DomnulBeckett p`stra \n atitudinea lui o distan]` respectabil` din aceafaimoas` dumnic`… de la s`rutul lor de atunci.

– Vre]i s`-l sun pe Rex [i s`-i spun c` nu pute]i ajunge lapetrecere pentru c` v-a]i scrântit un picior? Sau… [i mai bine,pentru c` a]i fost r`pit de extratere[tri?

El se foi \n scaun.– Nu. Ca s` fiu sincer, m` gândeam la ceva mult mai simplu…Ea a[tept`, cu sufletul la gur`.– ... s` v` rog s` veni]i cu mine.– La petrecere?– La balul mascat, ca s` fiu mai precis.Marissa se sim]i ca [i cum stelele, luna [i \ntregul cerul s-ar

fi pr`bu[it dintr-o dat` peste \nc`pere. |[i mu[c` buzele, deteam` s` nu-i scape un strig`t de bucurie.


– Mi-ar face pl`cere, accept` ea cu simplitate. |n ce vre]i s`v` deghiza]i?

– |n informatician.– Dar sunte]i informatician.– Exact. |n felul `sta \mi voi g`si mai u[or costumul

potrivit, nu? Nu am decât s` deschid [ifonierul!– Bun, l`sa]i, nu v` mai gândi]i la asta, m` ocup eu de

costume. Iar acum, trebuie s` m` gr`besc, altfel am s` \ntârziila cursuri.

Se ridic`, \[i s`rut` fiul [i pe Andreea, apoi alerg` c`treu[`.

***

– |n… pirat?Fusese nevoit s` se duc` sâmb`t` la birou. La \nceput, \[i

zise c` nu va avea prea mult de lucru, astfel c` totul se vatermina pân` la prânz. Dar, ca de obicei, nu reu[i s` terminetot ce avea de f`cut decât târziu dup`-amiaz`.

Era obosit, enervat... Dac` ar fi fost dup` el, ar fi scos telefonul din priz` [i ar fi

f`cut uitat` aceast` petrecere. Dar Marissa p`rea foarte\ncântat` la gândul serii care \i a[tepta. La sosirea lui, n-oz`rise... se preg`tea pentru balul mascat.

Marissa \i sim]i \ns` prezen]a [i-i spuse, deschizând u[acamerei unde se schimba:

– Termin \ndat`. Costumul dumneavoastr` se afl` pecanapeaua din sufragerie.

132 MARIE DEFOIS

Curios, Alec se \ndrept` imediat c`tre locul indicat.Contempl` uimit c`ma[a alb` cu jabou, pantalonulnegru [i e[arfa ro[ie pe care, presupunea, trebuia s` [i-olege pe cap.

Nu-i venea s` cread`. Asta mai lipsea! – Mi-a]i ales un costum de pirat? repet` el cu o voce slab`.– Haide]i, credeam c` deghizarea este evident`…F`cu o pauz`, a[teptând din partea lui o nou` sugestie.

Dar, cum nu se mai auzi nimic, continu`:– Nu e un costum de pirat, ci de gitan... {i, dac` nu vi se

pare suficient, pute]i fi chiar prin]ul gitanilor...– De parc` asta m-ar \nc`lzi cu ceva, morm`i el.{i, cu voce tare:– Sper totu[i c` nu voi fi nevoit s` port [i o coroan`!– Nu. Numai dac` ]ine]i neap`rat…– Ce s` fac? Nu, mul]umesc! Dac` a[ putea s` scap de toat`

mascarada asta, a[ fi \ns` foarte fericit.Ridic` de pe canapea c`ma[a [i constat`, oripilat, c`

mânecile ei erau atât de largi \ncât o putea ascunde \n`untruf`r` probleme pe micu]a Andreea. Era grotesc. Nici un b`rbat,oricât de excentric ar fi fost, nu ar accepta s` poarte debun`voie o asemenea ororare.

– Nu \n]eleg de ce... \ncepu el, hot`rât s` protesteze.Nu se putea a[a ceva. Sem`na a b`taie de joc!Dar nu avu timpul necesar ca s`-[i expun` cum se cuvine

lista de „revendic`ri“, pentru c`, exact \n acel moment, tân`rafemeie intr` \n camer`, precedat` de un fo[net de m`t`suri. Se\ntoarse c`tre ea [i r`mase... f`r` grai. Era frumoas` ca o zân`.Purta o fust` de satin de un ro[u profund, foarte larg`, care se


ondula \n jurul trupului ei la fiecare pas. O c`ma[` alb` dindantel` \i descoperea umerii aurii, „\mbr`ca]i“ doar \n bogateplete brune. |[i completase ]inuta cu lungi cercei aurii [i cumulte br`]`ri care r`sunau la fiecare mi[care.

„Regina gitanilor...“ se gândi el, uimit de gra]ia ei.– Da? Nu \n]elege]i... – Ah, nici nu mai [tiu..., [opti el, f`r` s`-[i ia nici o clip`

ochii de la ea. Sunte]i absolut minunat`!|ntr-adev`r, i se p`rea c` avusese norocul s` \ntâlneasc` o

f`ptur` din basme.Ea sim]i c` obrajii \i iau foc de emo]ie. |i zâmbi:– Mul]umesc. {i acum, da]i-mi mâna stâng`. Am s` v` citesc

viitorul.El oft`.– Viitorul imediat \l cunosc foarte bine: am s` m` fac de râs

\n fa]a tuturor colegilor mei!Ea pufni \n râs:– Cu siguran]`. Petrecerea asta va fi foarte lung` [i foarte

enervant`! |nc` o dat`, el \i aprecie sim]ul umorului.Ea ad`ug`:– {i acum, trebuie s` ne gr`bim. Trebuie s` preg`tesc

copiii pentru somn.

***

Alec parc` foarte aproape de casa lui Rex. |n jur se aflaudeja o mul]ime de alte ma[ini...

134 MARIE DEFOIS

{i când te gânde[ti c` locul `sta era de obicei atât lini[tit!|ncerc` s` numere automobilele [i-l apuc` groaza!„Doamne, oare câ]i sunt?“ |ncerc` s`-[i alunge din minte

aceste gânduri „negative“ [i se \ntoarse c`tre Regina lui.Vederea ei era \ntotdeauna lini[titoare. Efectul fu \ntr-adev`rcel scontat. Nimic r`u nu i se putea \ntâmpla, atâta vreme câto va avea \n preajm`! Dar... dac` va pleca \ntr-o bun` zi?

Gata, ajunge! Se smulse din gânduri [i-i ajut` Marissei s` coboare.

Mergeau \mpreun` pe aleea care desp`r]ea vila de strad`,când el \[i aduse aminte un am`nunt important:

– Stau [i m` \ntreb cum de a]i reu[it s-o convinge]i peRoberta s` aib` grij` de micu]ii mon[tri.

Nu [i-ar fi imaginat vreodat` c` mama lui ar putea s`-[isacrifice o zi de sâmb`t` ca s` se ocupe de nepoata ei.

– Eu nu am f`cut nimic. M` gândeam s` apelez la Jane, cade obicei, când a sunat Roberta. Din vorb` \n vorb`, am ajunss` discut`m despre petrecere, iar ea mi-a propus imediat s`vin` la noi ca s` fac` pe d`daca.

Alec se strâmb`.– Sunt sigur c` \n subsolul Robertei se ascunde o nav`

spa]ial`. Femeia care a venit la noi nu era mama!Glumea, dar trebuia s` recunoasc` foarte cinstit c` Roberta

se schimbase. Ce se \ntâmplase cu ea \n ultima vreme?Devenise mai cald`, mai apropiat`, mai tandr`... Ca [i cum[i-ar fi dat seama dintr-o dat` c` \n via]a ei existau lucruri maiimportante decât propria persoan`.

– S` fim serio[i, \i r`spunse Marissa râzând, \n sudulCaliforniei, oricât ai c`uta, nu vei g`si nici un subsol!


– Cu atât mai mult! Asta nu face decât s`-mi dovedeasc`pân` unde pot merge mar]ienii `[tia!

Se oprir` \n fa]a vilei. Alec \ntinse mâna c`tre sonerie [i, \nmi[care, atinse um`rul gol al femeii. Acest scurt contact \iaminti din nou cât de mult o dorea. {i cât de mult \l costase\ncercarea de a p`stra \ntre ei o distan]` respectabil`.S`pt`mâni \ntregi de chin! Se mira c` nu ajunsese \nc` s`\nnebuneasc`.

Dar nu avea dreptul s` treac` aceast` „grani]`“. Asta ar fi\nsemnat s` se recunoasc` vulnerabil, s` fie la[ [i lipsit deonestitate!

U[a le fu deschis` de un soi de Robin Hood, u[ormodernizat. Rex \[i scoase masca, dezv`luindu-[i identitatea,[i contempl` \n voie spectacolul foarte distractiv ce i se oferea.„Creierul“ firmei era \mbr`cat \n... gitan!

– Alec! Stai s` te admir, b`trâne!– Bine, bine, am \n]eles, morm`i b`rbatul. Te po]i opri…Alec \i f`cu loc Marissei s` intre. Din cap`tul holului se

auzea muzic`, \mbinat` cu zgomotul monoton al vocilor.– {i aceast` fermec`toare persoan` este?...Cu o privire admirativ`, Rex se \nclin` s` s`rute mâna

Marissei cu un gest elegant, probabil datorat influen]eicostumului de epoc`. Din instinct, Alec se apropie de\nso]itoarea lui [i-i trecu bra]ul pe dup` umeri. Un gest posesivde care b`rbatul nu \ntârzie s`-[i dea seama, dar, \n ciudastânjenelii pe care o sim]ea, continua s-o strâng` tare lâng` el.

– Marissa Rogers. Marissa, iat`-l pe Rex Wellington, unuldintre asocia]ii firmei la care lucrez. Cu alte cuvinte, patronul[i prietenul meu.

136 MARIE DEFOIS

Ea \nclin` fruntea cu un elegant gest de domni]`,r`spunzându-i toat` un zâmbet:

– Am auzit multe despre dumneavoastr`.– Nu pot spune acela[i lucru \n ce v` prive[te, replic` el,

aruncându-i prietenului sù o privire acuzatoare. Cine esteaceast` minunat` f`ptur`, b`trâne? {i unde ai ]inut-o ascuns`pân` acum?

– Sunt bona Andreei, r`spunse femeia cu simplitate,evitând ca Alec, emo]ionat peste m`sur`, s` se piard` \nexplica]ii inutile.

So]ia lui Rex, care-[i juca de minune rolul de gazd`\ntre]inând musafirii deja sosi]i, nu-i putea auzi. De aceea, Rexnu sc`p` ocazia unei glume:

– Myra! strig` el, [tiind c` era greu s` fie auzit. Trebuie s`ne gr`bim s` facem un copil!

Marissa g`si c` gluma era reu[it`, [i-i mul]umi cu un hohotvesel de râs.

– Pentru Dumnezeu, nu-l \ncuraja]i [i dumneavoastr`,mormì Alec, ridicându-[i ochii spre cer.

Myra era geloas` ca o leoaic`, de[i Rex nu-i d`duseniciodat` vreun motiv.

– {i tu ai grij` ce spui! relu` el, adresându-se prietenuluisù. Doar nu vrei o scen` de gelozie \n locul balului mascat!

– De ce nu? Va fi la fel de distractiv! glumi Rex.– Doamne!Alec se ruga \n gând ca aceast` cascad` de veselie f`r`

motiv s` \nceteze odat`! – Nu ne invi]i totu[i \nùntru? \ntreb` el.


– Ba da, ba da. Haide]i, am s` v` prezint celorlal]i invita]i.– Dar \i cunosc foarte bine, \ndr`zni Alec.– Nu vorbeam cu tine!Rex \i oferi bra]ul Marissei [i traversar` \mpreun` holul ce

ducea \n salon. Alec \i urm`, din ce \n ce mai nefericit.Oare era gelos? Nu, nu se putea! Dar parc` nici mult nu mai

avea. |ncânt`toare noapte avea s` urmeze! {i era abia la \nceput!Cu o cup` de [ampanie \n mân` [i un zâmbet care \ncepea

s`-i oboseasc` pe chip, Alec se pref`cea c` ascult` vorbele\n]elepte pe care i le spunea de circa un sfert de or` un giganticiepure roz. Nu-l interesa câtu[i de pu]in experien]amamiferului, dar stând \n preajma lui [i ascultându-inesfâr[itele pove[ti, ob]inea cel mai bun punct de observa]ieasupra mi[c`rilor Marissei. Iar ceea ce vedea nu-i pl`cea absolutdeloc. Regina lui era \nconjurat` de o mul]ime de admiratori.

Crezu c` va exploda de nervi, de neputin]` [i de emo]iecând \i auzi râsul cristalin, care-i era atât de drag, adresat...altcuiva. Cineva \i spusese o glum`. Ei [i? Ce putea fi atât dehaios \ncât s` râzi \n hohote? Era insuportabil!

L`sând iepurele limbut s`-[i continue de unul singurteoriile, se desprinse din loc [i ajunse cu o vitez` de care nuse credea capabil \n preajma grupului de admiratori. Marissa,care sim]ise \n spatele ei o prezen]` nou`, se \ntoarse.

– Dansa]i?– Cu pl`cere, r`spunse ea f`r` ezitare.Un b`rbat deghizat \n Charlot \i \ntinse mâna.– Dar…– E cu mine! declar` Alec, tr`gând-o de bra] \n grab`. Nu se opri decât pe ringul de dans, de frica apari]iei

vreunui alt pretendent.

138 MARIE DEFOIS

Când \ncepu dansul, Marissa \[i ridic` spre el privirea \ncare se putea citi acea lumini]` ironic` atât de caracteristic` ei.

– Sunte]i deghizat \n prin]ul gitanilor… nu \n omul cavernelor.El deschise gura, \ncercând s` protesteze, apoi se r`zgândi.

De fapt, Marissa avea dreptate.– |mi pare rù. Am ac]ionat cam impulsiv.– Cam, \ntr-adev`r. Mai avea]i pu]in [i m` târa]i de p`r

pân` pe ring. Dar nu era necesar! {i eu voiam s` dansez cudumneavoastr`. A[teptam numai s` m` invita]i, [opti ea,punându-[i capul pe um`rul lui.

O adiere de parfum de flori urc` pân` la el, ame]indu-l maitare decât un pahar de gin bùt pe ner`suflate. |[i umezibuzele uscate, \ncercând s` g`seasc` un subiect de conversa]iecare s`-i schimbe cursul gândurilor.

– Se pare c` petrecerea v` amuz` cu adev`rat.– |ntr-adev`r. Prietenii dumneavoastr` sunt ni[te persoane

foarte simpatice.– Hmm...Tân`ra femeie \[i d`du capul pe spate [i-l privi atent`.– Alec… s` nu-mi spune]i c` sunte]i gelos!Domnul Beckett era cât p-aci s` se sufoce de indignare.– Eu? Gelos? Ce idee! {i de ce a[ fi gelos, m` rog frumos?– Pì, dac` v-ar auzi cineva, ar zice c`-mi repro[a]i c` am

discutat cu prietenii dumneavoastr`.El strânse din buze.– |n m`sura \n care am venit \mpreun` la aceast`

petrecere, m` gândeam c` vom sta \mpreun`.Abia pronun]` aceste cuvinte, c` le [i regret`. Ce naiba! Se

comporta ca un bìat de cincisprezece ani!Consternat el \nsu[i de aceast` ie[ire, cl`tin` din cap.


– Nu-i a[a c` lucrurile pe care le-am spus sunt de-a dreptulridicole? se autoironiz` el.

Marissa primi aceast` scuz` voalat` cu un râs copil`resc.– Ba da. Dar \ntr-un fel au fost [i foarte amuzante.El oft` [i o strânse mai tare \n bra]e.– Când sunt \n preajma dumneavoastr`, m`rturisi el cu

sinceritate, mi-e destul de greu s` gândesc coerent.– Dac` v` ajut` cu ceva, pot s` v` spun c` [i reciproca este

valabil`.Lui Alec i se p`ru c` pere]ii camerei \ncep s` danseze. Se

apropiau [i se \ndep`rtau \n ritmul muzicii... Ce naiba b`use?Mai nimic. Nici m`car nu terminase paharul de [ampanie. Era„vina“ Marissei c` se sim]ea atât de ame]it.

Trebuia s` se opreasc`. S` cedeze tenta]iei era nebuniecurat`! Dar era atât de bine s` sim]i din nou c` tr`ie[ti!

– {i ce vom face? se auzi el [optind f`r` voie.Oare aceast` \ntrebare era o modalitate de a m`rturisi c`

]ine la ea? Doamne, ce n-ar fi dat s` fie adev`rat...– Vom face pa[i mici… \nainte. Asta e tot ce putem face.Nu. Nu asta era totul. Mai puteau [i s`-[i ascund`

sentimentele. S` nege c`-[i spuseser` lucrurile astea [i s` secomporte ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat.

– S` presupunem c` am mai \ncercat cândva acela[i lucru[i c` nu mai vreau s-o apuc pe drumul `sta.

Ea ghici c` Alec nu vorbea de dragoste, ci de posibilele eiconsecin]e. De ceea ce \ndurase dup` moartea femeii pe careo iubise.

– Nici un drum nu seam`n` cu altul, Alec. {i nu toate duc\n acela[i loc.

140 MARIE DEFOIS

Capitolul 11

– A fost o petrecere foarte reu[it`, spuse Marissa intrând \nsufragerie.

Tocmai ie[ea din camera Andreei unde fuseser` culca]iamândoi micu]ii, \n ideea de a-i u[ura Robertei treaba.

Mama lui Alec plecase deja, declarând c` este prea obosit`ca s` mai „stea la palavre“.

Erau singuri.Pendula din hol anun]` ora dou` noaptea. Era timpul s`

mearg` la culcare, se gândi Alec. Dar mintea \i spunea ceva [isufletul... altceva. Nu se putea hot`r\ s-o lase acolo pe Marissa[i s` plece. Era incapabil s`-[i ia ochii de la ea.

– Foarte reu[it`, da, replic` el.Nu era mare lucru, dar ea era fericit` c` petrecuse al`turi

de el o sear` \ntreag`. Câte un pas mic \nainte...Un tremur u[or o cuprinse când \l z`ri apropiindu-se de ea.

|n ochii lui citi \ns` o ciudat` nefericire.

– Marissa..., \ncepu el, mângâindu-i obrazul cu vârfuldegetelor, când sunt cu dumneavoastr` simt ni[te lucruricare-mi plac... [i care nu ar trebui s`-mi plac`.

– De ce? [opti ea.– Pentru c` nu vreau s-o apuc pe un drum periculos. {i nu

vreau nici s` te fac s` suferi.Ea \i adres` un zâmbet \ncrez`tor.– Nu m` ve]i face s` suf`r, sunt sigur`.Ce [tia ea? So]ul ei o p`r`sise, dar dragostea lor era moart`

dinainte. Ei nu i se r`pise brusc fiin]a iubit`.– Ba da, insist` el cu o voce grav`. Pentru c` nu v` pot oferi ceea

ce merita]i de la via]`. Un c`min. O familie. O existen]` stabil`.Ea nu-i ceruse niciodat` nimic, dar \ncepuse s-o cunoasc`

destul de bine ca s`-i ghiceasc` dorin]ele [i a[tept`rile.Dorin]e [i a[tept`ri care meritau o \mplinire, dar pe care el nuera \n stare s` le transforme \n realitate.

Tân`ra femeie privi \n jur. Alec avea deja un c`min. Aveadeja o familie. Ea se va mul]umi cu un mic loc \n via]a lui.

– Nu \n]eleg... Nu vre]i s` \mp`r]i]i astea cu mine?El d`du din cap, cu un aer trist.– Nu despre cas` vorbesc, ci despre mine. Sunt un la[,

Marissa, [i nici m`car nu mi-e ru[ine s-o recunosc. Trebuie s`te pun \n gard`. Am jurat cândva c` nu-mi voi mai permite s`risc. Am riscat o dat` [i am pierdut. Nu mai vreau s` trìesc ceam trìt. Dac` nu ar fi trebuit s` am grij` de Andreea, probabilc` nu a[ mai fi ie[it nicìeri. Cas` [i serviciu. Atât. Refuz pur [isimplu s` m` mai \ntorc acolo. |n infern.

– Dar nimeni nu vrea s` se \ntâmple asta. Nimeni nu v`trimite acolo, Alec, murmur` ea.

142 MARIE DEFOIS

Bine\n]eles c` nu. Dar nimeni nu putea s`-l asigure c` astanu se va \ntâmpla. Nici Christine nu voise s`-l fac` s` treac`printr-un astfel de calvar. Dar destinul hot`râse altfel.

– Asta se va \ntâmpla \ns` dac`...Nu putu \ns` continua. L`s` cuvintele s`-[i g`seasc`

singure sensul.– Dac` voi muri? sfâr[i ea \n locul lui. Permite]i-mi s` v`

spun c` familia mea se bucur` de o extraordinar` longevitate.Am o m`tu[` care va \mplini cât de curând o sut` de ani [i maisunt [i alte rude nonagenare, care se simt perfect!

Ea \l privi [i \n]elese c` problema era \n alt` parte: teamade a nu suferi \l paraliza, \l \mpiedica s` duc` o existen]`normal`.

– Nu putem tr`i gândindu-ne continuu la ce ne a[teapt` lacap`tul drumului, continu` ea. Ceea ce conteaz` \n via]` estefelul \n care parcurgem acest drum. Sfâr[itul este unul [iacela[i pentru noi to]i. |n ce m` prive[te, prefer scurta bucuriea unei oaze \nverzite, chiar dac` \n drumul greu prin de[ert nu\ntâlne[ti decât câteva. |n]elege]i ce spun?

Alec \i lu` mâna [i i-o strânse \ntr-a lui.– Da. Mintea mea \n]elege ce vre]i s` spune]i. Dar inima

mea refuz` s` aud`.Marissa \i c`ut` privirea.– Nu v` cer s` v` implica]i \ntr-o rela]ie...– Marissa... sunte]i o femeie absolut extraordinar`. O

femeie perfect` chiar. Nu v` ve]i mul]umi niciodat` [i nici nutrebuie s` v` mul]umi]i cu o aventur` f`r` viitor.

Ea se d`du un pas \napoi. Voia s` plece, s`-[i salveze f`râmade orgoliu care-i r`m`sese. Se aruncase \n bra]ele unui b`rbat


care nu o dorea. Realiza acum cu regret c` numai a[a seputeau traduce cuvintele lui. I se p`rea c`-i c`zuse tot cerul \ncap. Trebuia s` plece. {i cât mai repede, \nainte ca suspineles`-i tr`deze suferin]a.

– Trebuie s` m` scol devreme mâine diminea]`, spuse eacu o voce abia auzit`. Noapte bun`.

|i \ntoarse spatele [i, cu ochii \n lacrimi, se \ndrept` c`treu[`.

Iat-o plecând! Totul fusese spus. Ar fi trebuit s` fiemul]umit de acest rezultat. Atunci de ce sim]ea n`scându-se \nel o insuportabil` senza]ie de gol?

– Marissa?...Dac` o strigase ca s` adauge invariabilul „a[ prefera s`

r`mânem prieteni“, \l va p`lmui. Pentru c` ea dorea altceva.Voia s` tr`iasc` al`turi de acest b`rbat, voia s`-[i \mpart` via]acu el. Era fericit` al`turi de el. Chistopher era fericit aici. |nnumele c`rui principiu trebuia s` renun]e la aceast` fericire?

Dintr-o dat`, \i sim]i bra]ele \nconjurându-i trupul. Alec eraaici, o strângea \n bra]e, \i c`uta buzele, o s`ruta cu pasiune.Tremurând de emo]ie, r`spunse cu aceea[i ardoare\mbr`]i[`rii lui.

I se deschisese o mic` fereastr` c`tre viitor. Mic`, foartemic`, dar suficient` ca s` vad` via]a \n culori mai frumoase. Nuavea decât s-o deschid` larg, s`-l conving` pe Alec c` eraminunat s` iube[ti [i s` te sim]i iubit. Nu cerea decât pu]intimp, va putea atunci s`…

Deasupra lor r`sun` un plânset disperat. Marissa avuimpresia c` inima a \ncetat s`-i mai bat`. Era imposibil.Destinul nu se putea juca astfel cu via]a ei! Dac` vor fi nevoi]i

144 MARIE DEFOIS

s` \n`bu[e aceast` pasiune \nainte ca ea s` se nasc`, Alec se varetrage din nou, era convins`. Dar nici nu puteau s`ruta,ignorând plânsetul copilului.

– Copilul..., [opti ea cu efort.– Al t`u sau al meu?|i spunea pentru prima dat` „tu“. Cuvintele \i veniser` pe

buze foarte natural.Cu ochii \nc` \nchi[i, Alec \ncerca s`-[i pun` ordine \n

gânduri. La etaj, \n aceea[i cas` cu ei, o fiin]` mic` [inevinovat` le cerea ajutorul. Trebuia s` se ocupe de el.Trebuia s` se despart`.

– Al t`u, r`spunse ea dintr-un suflu. M`... m` duc.El \ncuviin]` din cap. De cum o v`zu ie[it`, se l`s` s` cad` pe canapea. Era

distrus. Se sim]ea f`r` vlag`.Doamne-Dumnezeule! Ce era s` fac`! Dac` Andreea nu

s-ar fi manifestat \n momentul acela, ar fi ajuns s` fac`dragoste cu acea femeie...

Ca s`-[i satisfac` o dorin]`... imoral`!Pentru c` despre altceva nu putea fi vorba. O dorea [i atât! Dar cum putea face a[a ceva? Era gre[it. {i fa]` de el, [i fa]`

de ea. {tia c` nu-i putea oferi nimic altceva. Inima lui eragoal`. Singura r`m`[i]` de dragoste \i era destinat` Andreei.

Marissa merita mai mult decât atât.Când tân`ra femeie se \ntoarse \n sufragerie, dou`zeci de

minute mai târziu, Alec nu mai era acolo. B`nuia c` a[a va fi, dar,cu o speran]` nebun` \n suflet, revenise totu[i „la locul faptei“.

Oft` din tot sufletul. Poate c` nu era foarte \n]elept s` seaga]e nebune[te de aceast` timid` speran]`, dar Alec era


primul b`rbat care o interesa de la plecarea lui Antonio. }ineala el mai mult decât ]inuse la fostul ei so]. Pentru c` avea toatecalit`]ile pe care [i le dorea de la un b`rbat. Calit`]i pe care nule \ntâlnise la tat`l lui Christopher.

Dar ce putea face? Nu avea nici dreptul, nici mijloaceles`-l oblige s-o apuce pe drumul `sta. El nu-[i dorea o rela]ie…Trebuia s`-i respecte decizia.

Cu obrajii \n lacrimi, Marissa se \ntoarse \n „anexa“ ei\nceti[or.

***

Alec p`stra distan]a.Nici nu-i era greu, pentru c`, de când Maxwell le oferise

banii de care aveau nevoie, era atât de mult de lucru la birou,\ncât \[i petrecea aici zile [i nop]i la rând. Dar, \ndat` ce se\ntorcea acas`, \ntreaga nebunie re\ncepea. Parfumul Marisei,vocea sa, cântecele pe care le murmura copiilor \nainte deculcare... Toate astea erau de nesuportat.

{i ca [i cum nu ar fi fost de-ajuns ca s` \nnebuneasc`,Rex nu \nceta s`-l trag` de limb` cu privire la „apari]iaaceea de vis“.

Dup`-amiaza era pe sfâr[ite. Era joi. Slav` Domnului! Poatec` va putea s` se odihneasc` m`car \n acest week-end!

Cineva b`tu la u[`. |n birou intr` Rex, f`r` s` mai a[tepter`spuns. Se a[ez` direct \n fotoliu [i-l privi pe Alec cu bra]ele\ncruci[ate.

– Da? \l \ntreb` acesta nedumerit.– Te deranjez?

146 MARIE DEFOIS

– Nu...– Foarte bine. Am s`-]i zic ceva foarte important.– Te ascult.– |mi pare r`u s`-]i spun, Alec, dar cineva trebuie s` fac`

treaba asta nepl`cut`, a[a c` voi fi chiar eu acela.– A[a...– E[ti un idiot! Un idiot genial, dar totu[i un idiot.– {i c`rui fapt datorez pl`cerea unui astfel de compliment?– {tii foarte bine la ce m` refer, Beckett! Nu mai face [i pe

prostul!– Chiar nu pricep…– Bine, dac` m` obligi… Am s` m` repet. Ai lâng` tine o

femeie extraordinar` [i nu faci nimic?– {i ce-mi sugerezi s` fac? replic` el sec.– Pentru c` te cunosc, [tiu foarte bine c` e[ti prea moral ca

s` tr`ie[ti o simpl` aventur`!Alec strânse din din]i.– Cred c` am auzit destul, Rex!– Poate c` da, poate c` nu.– Crede-m` c`...– Ascult` aici! Cu cât trece timpul [i te v`d c` stai

deoparte, f`r` s` \ncerci s` faci nimic, cu atât mai mult \midau seama c`…

– C`, ce?– C` e[ti \ndr`gostit!Alec \l privi cu ochii m`ri]i de uimire.– E[ti nebun de legat!– Nu, m` simt bine, nu trebuie s`-]i faci griji pentru mine.

|n ce te prive[te \ns`... eu a[ \ncepe s`-mi pun \ntreb`ri...


– Ai terminat?– Ori e[ti nebun, ori vei deveni dac` la[i s`-]i scape o astfel

de ocazie.Cum Alec se preg`tea s` protesteze, \i f`cu semn s` tac`.– }i-e fric` s` te \ntorci acas`, b`trâne! Nu ]i se pare ciudat

c` de cincisprezece zile ai stat aici mai mult decât mine [i Joela un loc?

– Stai o clip`! Cine mi-a cerut s` muncesc dublu? Cinemi-a spus c` e nevoie de mine aici mai mult ca niciodat`?

– Eu. Dar nu e[ti obligat s` stai dou`zeci de ore dindou`zeci [i patru \n fa]a calculatorului! Ni s-a mai \ntâmplat s`trecem prin perioade destul de grele [i \nainte, [i reu[eai s` tedescurci onorabil, f`r` s`-]i distrugi via]a.

Alec cl`tin` din cap, oftând.– Nu [tii ce spui.– Ba da. Crede-m`. – {tii mai bine ca mine?– Poate. |n orice caz, v`d c` cel mai bun prieten al meu e

orb... V`d c` \ncearc` s` fug` de via]`...F`cu o pauz`. Argumente avea, slav` Domnului! {i-l va

obliga s` le aud`!– Unii nu au norocul s` \ntâlneasc` iubirea niciodat` \n

via]`, Alec! Al]ii iubesc numai o dat`. {i, \n sfâr[it, al]ii, infinitmai pu]ini, au [ansa nesperat` s` iubeasc` de dou` ori. Ai \nmân` un bilet câ[tig`tor. Ce vei face cu el? |l vei rupe sau tevei duce s` \ncasezi ce ]i se cuvine?

– M` gândesc mai degrab` s` termin ce am de lucru!– Nici o [ans`. E[ti concediat! Du-te acas`.– Poftim? Nu m` po]i da afar`. Am ac]iuni la firm`.

148 MARIE DEFOIS

– Foarte bine, atunci… Consider`-te de acum \nainte \nconcediu medical.

– Dar nu sunt bolnav.– Ba da. }i-am mai spus, te compor]i ca un bolnav mintal.

Un caz tipic, de altfel. Asta e p`rerea mea.Alec privi monitorul, oftând. Cum s` continue lucrul \n

stilul `sta? |n orice caz, trebuia s` recunoasc` faptul c` eraobosit, epuizat.

– Ai de gând s` termini?– Nu, r`spunse prompt Rex.– Bun, replic` el, \ntinzând mâna c`tre telefon. Atunci am

s`-l sun pe Joe [i am s`-l rog s` te scoat` naibii din biroul meu.– |ncearc`!– Ce vrei s` spui?– Nimic. Doar c` m-ar mira foarte tare dac` ai reu[i s`-l

convingi. Joe e de acord cu mine. V-a v`zut pe amândoi lapetrecere [i crede c` te compor]i ca ultimul idiot.

– {i?– {i! {i... opre[te-te. Nu \n]elegi? – Nu po]i s` m` convingi!– Nu-i nimic. Du-te acas`. Nu mai vreau s` te v`d pe aici [i

\n seara asta. De ce nu te duci la cursul `la pe care-l \ncepusei? – Pentru c` s-a terminat de mult, la ora asta.– Ascult`, Alec... du-te acas`. La fata ta, la via]a ta. Nu vreau

s` te aud spunând, peste câ]iva ani: „Rex avea dreptate. Ar fitrebuit s`-l ascult...“

– Stai lini[tit. Slabe [anse s` se \ntâmple a[a ceva!Stinse calculatorul [i se ridic`.– Plec, dar asta pentru c` m-am s`turat s` te tot ascult!– Mi-e perfect indiferent, doar s` te v`d plecat o dat`!

O {ANS~ NESPERAT~ 149giannijollys

Capitolul 12

|n cas` era lini[te. O lini[te aproape enervant`! Privi \n jur.Totul p`rea \n ordine! Era greu s`-]i imaginezi c` doi copii \[ipetrecuser` ziua aici.

Se \ndrept` c`tre buc`t`rie. {i aici totul era perfect. Masaera aranjat` special pentru el, iar \n cuptor \l a[tepta desiguro farfurie cu mâncare \mbietoare. Nu avea decât s` tastezecomenzile pentru cuptorul cu microunde ca s` poat` gustauna dintre specialit`]ile Marissei.

Deschise frigiderul [i b`u un pahar cu suc proasp`t deportocale. Apoi se \ndrept` c`tre cuptor. |n seara asta, meniulera pui cu curry. Nu-i era foarte foame, dar \nc`lzi mâncarea[i \ncepu s` m`nânce, preocupat de eterna lui obsesie:Marissa. La ora asta, probabil c` femeia \[i continua teza. Saucitea. Sau dormea. |n anex`, la numai câ]iva metri de el.

Cât va continua \n felul acesta? Cât timp se va mul]umidoar s` se gândeasc` la ea? Vorbele lui Rex \i revenir` \nminte. Se gândi la metafora biletului de loterie.

Dar ce s` fac`? Dumnezeule, ce putea face?

Termin` de mâncat [i a[ez` farfuria \n ma[ina de sp`latvase. Aparatul era gol. Desigur, Marissa avusese grij` sàranjeze totul la loc.

Cum naiba reu[ea s` se descurce atât de bine cu atât demulte lucruri pe cap? Trìa cu o vitez` de o sut` de kilometripe or` [i era totu[i atât de eficace! Iar el abia dac` putea s`-[iduc` la bun sfâr[it sarcinile de la birou.

Dar la el era [i altceva... o senza]ie de oboseal`, dene\ncredere \n via]`. Sim]ea c`-l apas` greutatea a mii de tonede beton. Era prizonierul propriilor obsesii, principiilorstricte, tiparelor mentale... Nu avea \ns` curajul nici s`renun]e la ele... Ah! Via]a era ciudat`! Nu putea s` mearg`mai departe, a[a cum nu putea nici s` se \ntoarc` \napoi, lavia]a pe care o ducea \nainte ca femeia asta s`-i luminezeexisten]a.

Impasul \n care ajunseser` p`rea s` n-o afecteze. Deci, nuea era problema, ci el. Marissa trecuse cu siguran]` peste„eveniment“.

El nu!{i doar el fusese cel care o refuzase. El \i spusese c` nu va

mai putea iubi vreodat`, [i ea se \mp`case cu asta. El, nu!|[i trecu palma peste frunte. La ce bun s` se mai gândeasc`

la toate astea? Avea nevoie de un somn lung, odihnitor.Privilegiu de care nu se mai putea bucura din faimoasa searà carnavalului. Bolnav de oboseal`, se culca numai ca s` setrezeasc` dou` ore mai târziu, mai epuizat decât \nainte.Adormea iar. Se trezea din nou...

Cu capul plecat, se \ndrept` cu greutate c`tre sc`ri. Urcaseprimele trepte, când auzi un zgomot slab venind dinspre


parter. Probabil c` Marissa uitase s` scoat` din priz` interfonulpentru bebe, care-i permitea s` aud` mi[carea micu]ilor petimpul zilei.

Se uit` \n buc`t`rie. Nimic. |n sufragerie? Nici aici. Probabilc` imagina]ia \i juca feste. Se preg`tea s`-[i reia drumul, cândprivirea \i fu atras` de micu]a \nc`pere de la parter, situat` subscar`. Aici instalase computerul pentru Marissa.

U[a biroului era \nchis`, ca de obicei, dar o raz` de lumin`se distingea pe sub u[`. Alec ascult` cu aten]ie [i percepuzgomotul tastelor.

Inima \ncepu s`-i bat` mai tare. Se \ntoarse [i travers`holul. |ntinse mâna, gata s` bat` la u[`, apoi se r`zgândi. La cebun? Ce avea s`-i spun`? |i pl`cea atât de mult s`-i vorbeasc`alt`dat`… {i acum, abia dac`-[i g`sea cuvintele…

Oft`, hot`rât s` se \ntoarc`.Dar chiar \n acel moment, u[a se deschise. Alec tres`ri,

speriat. Se trezir` fa]` \n fa]`, privindu-se \n t`cere.Deci nu visase. De câte ori nu i se p`ruse c` aude zgomotul

pa[ilor lui pe culoar de când se hot`râse s` se „exileze“! Dedata asta, iat`, era aici!

„{i ce dac`?... \[i spune ea. Cu ce va schimba aceast`\ntâmplare rela]ia lor?“

|l \ntâmpin` cu un zâmbet oficial. Zâmbetul pe care-lfolosise adesea \n fa]a sergentului, când voia s`-i ascund`faptul c` observa]iile lui o r`neau.

– Mi s-a p`rut c` aud ceva... Te-ai \ntors de mult?Alec d`du din cap.– Nu. Nu foarte.Se sim]ea foarte ciudat.

152 MARIE DEFOIS

– Puiul a fost delicios.– Mul]umesc.Marissa se a[ez` din nou \n fa]a calculatorului, dar nu mai putu

s` continue. Nici o propozi]ie cu sens nu-i mai venea \n minte.Alec f`cu câ]iva pa[i prin camer`. Nu mai intrase aici din

ziua \n care \i d`ruise calculatorul. Expresia cu care ea primise„surpriza“ \i reveni \n minte. Remarc` faptul c` Marissaa[ezase de o parte [i de alta a monitorului cele dou`interfoane conectate la camera copiilor. „Acoper` toatefronturile...“, se gândi el amuzat.

S` vrei s` \nl`turi din via]a ta o fiin]` atât de minunat` eranebunie curat`. Rex nu se \n[elase. Era bolnav...

Tu[i u[or, ca s`-i atrag` aten]ia.– Cum merge lucrarea?– E aproape gata, r`spunse ea, cu ochii pe ecran.Nu-l mai v`zuse de aproximativ cincisprezece zile, iar

acum, când se afla atât de aproape de el, teama o cuprinse dinnou. Teama de a nu l`sa s` i se vad` suferin]a, teama c` nu vareu[i s`-[i protejeze orgoliul.

– E timpul ca toate astea s` se termine, continu` ea.– Toate astea?– Da, cursurile, lucrarea, alerg`tura f`r` sfâr[it.El strâmb` din nas [i se \ntoarse c`tre foile umplute cu scris

m`runt aflate lâng` ea.– Presupunând c` cei care \mi coordoneaz` lucrarea vor fi

mul]umi]i de rezultat…– M-ar surprinde s` nu fie a[a. E[ti absolut minunat`… E

de-ajuns s` atingi un lucru ca s`-l transformi dup` chipul [iasem`narea ta.


Marissa zâmbi distrat. Era doar un compliment binevoitor.De ce i-ar da crezare?

– Vom vedea, f`cu ea cu o ridicare din umeri fatalist`.Era distant`, aproape indiferent`. Dar la ce se putea

a[tepta, dup` ce se purtase atâta vreme ca un imbecil? S`-i sar`\n bra]e la auzul unui compliment banal?

– {i ce se va \ntâmpla dup` ce \]i vei lua diploma?Se gândise mult la asta. Atât de mult \ncât decizia ei era de

neschimbat. Dac` ar fi \ntrebat-o acela[i lucru cu cincisprezecezile \nainte, r`spunsul ei ar fi fost foarte diferit.

– |mi voi c`uta de lucru. Am \ncercat deja \n mai multelocuri, iar o clinic` de pediatrie a r`spuns deja cv-ului trimis.

Iat` c` venea [i desp`r]irea. Era pe punctul de a o pierde.Pentru totdeauna.

– Va fi o slujb` cu norm` \ntreag`?O mai \ntrebase cândva acela[i lucru. Atunci... de atunci, se

schimbaser` atâtea...Tân`ra femeie \l privi lini[tit`. Era greu s` ghiceasc` la ce se

gândea.– Da.– {i asta \nseamn` c` te vei muta?Ea \ncuviin]`, incapabil` s`-[i dea seama dac` asta \l

deranja sau dimpotriv`.– Voi putea s` pl`tesc o chirie \ntreag`. Dar dac` plecarea

mea te nelini[te[te, s` [tii c` nu te voi l`sa iar`[i \ntr-o situa]iecritic`.

~sta era desigur singurul lucru care-l preocupa.– Avem destul timp ca s` g`sim o \nlocuitoare.Alec \nghe]`.

154 MARIE DEFOIS

– Co[marul selec]ion`rii va re\ncepe…– Cam a[a ceva, r`spunse ea \ncordat`.Nu mai [tia ce s` fac`. Oricum, nu mai era nimic de zis.– Bine... cred c` trebuie s` te \ntorci la lucru, [opti el

\ndreptându-se c`tre ie[ire. Pe mâine.– Pe mâine.Când u[a se \nchise \n urma lui, Marissa se \ntoarse.– Tâmpitule! murmur` ea, cu ochii plini de lacrimi.|nc` o dat`, Alec avu parte de o noapte agitat`. De fiecare

dat` când reu[ea s` adoarm`, visa c` Marissa \l p`r`sise. {tiac` era suficient s` spun` doar un cuvânt pentru a o opri, darnu reu[ea s`-l pronun]e. Atunci, ea pleca. |l p`r`sea pentrutotdeauna.

„Bun, asta e..., hot`r\ el a doua zi, la trezire. Ce va fi, va fi.“

***

Dup`-amiaz`, Alec se afla \ntr-o \ntâlnire important`. Nu\ncetase nici o clip` s` se gândeasc` la Marissa. Pricepu \nsfâr[it c` nu se putea s` se conformeze, nu putea accepta atâtde u[or o astfel de lovitur`. Se temuse atât de tare c` va suferi,c` o va face [i pe ea s` sufere, \ncât refuzase s` dea curs acesteirela]ii. Dar abia acum \ncepea s` \n]eleag` c` adev`ratasuferin]` \nseamna s-o piard`. Nu va reu[i s` tr`iasc` f`r`Marissa!

|n]elesese ce avea de f`cut.– Trebuie s` plec, declar` el brusc, adresându-se lui Rex [i

lui Joe.Acesta din urm` \l privi mirat.


– Acum? E ceva atât de important?Rex, \n schimb, \i zâmbi \n]eleg`tor.– Fugi! \l aprob` el, f`cându-i cu ochiul.Alec nu se l`s` prea mult rugat. Nu mai avea decât un sfert

de or` ca s` ajung` la centrul unde se ]ineau cursurile pentrup`rin]i. Conduse cu mare vitez`, dar chiar [i a[a drumul \i lu`dou`zeci de minute.

Când \l v`zu intrând brusc \n sala de curs, Marissa avuimpresia c` inima i se opre[te. Copiii... Oare p`]iser` ceva?Nu, la naiba! De emo]ie, uitase c` amândoi se aflau aici, cu ea.

Alec str`b`tu \n vitez` distan]a care-i desp`r]ea.– |mi cer scuze, se adres` el femeii care vorbea cu Marissa.

Trebuie s` vorbesc cu domni[oara profesoar`.O lu` de bra] f`r` s` mai a[tepte r`spuns [i o conduse pe hol.– Alec... ce s-a \ntâmplat? [opti ea.– Nimic, doar c` nu suport gândul c` va trebui s` trec iar`[i

prin calvarul a nu [tiu câtor zile de \ntâlniri cu posibilele bonepentru Andreea!

Ea deschise gura, dar nu reu[i s` spun` nimic de indignare.Era nebun?

– {i m-ai \ntrerupt din curs ca s`-mi spui a[a ceva?L-ar fi p`lmuit cu pl`cere. Era culmea egoismului!– Foarte bine, te voi ajuta s` faci o selec]ie, zise ea pe un

ton enervat. A[a e bine?– Nu. Nu e bine.– Buuun, r`spunse ea scoas` din s`rite. Am s` fac eu

alegerea \n locul t`u!Excedat`, se preg`tea s`-i \ntoarc` spatele. Dar el i se a[ez`

\n fa]`, barându-i drumul.

156 MARIE DEFOIS

– Dac` vrei cu adev`rat s` m` aju]i, nu pleca de la noi.Cum a putut s` se \ndr`gosteasc` de un b`rbat ca `sta?

Domnul Beckett dovedea \nc` o dat` c` nu se gândea decât lapropriul confort. Cu pumnii strân[i de nervi, \l fulger` cuprivirea.

– Vrei s` r`mân \n continuare bona Andreei? Asta e?Furia o f`cea \nc` mai frumoas`. |n aceste momente, era

fermec`toare! {i când se gândea c` era cât pe ce s-o lase s`plece...

– Nu.Marissa nu mai \n]elegea nimic.– Dar ce naiba vrei, omule? se amuz` ea.– Pe tine.– Pe mine? repet` ea, tr`gându-[i r`suflarea.Pentru o clip`, speran]a \i \nvie. Dar se reculese repede. Nu

voia decât s` nu plece de acolo, s` continue s` tr`iasc` subacela[i acoperi[, doar ca s`-i fie lui mai u[or. Era obi[nuit cuprezen]a ei [i nu voia s` renun]e la confortul pe care aceast`prezen]` i-l oferea.

|[i \nclin` capul \ntr-o parte [i râse trist.– E un pic cam târziu pentru asta, Alec. |n cazul \n care nu

ai remarcat, m-am schimbat pu]in... {i nu mi-a fost u[or!Alesese dou` eufemisme… Era la fel de delicat` ca

\ntotdeauna.– Sunt aproape s`-mi ating obiectivele pe care mi le-am

stabilit acum câ]iva ani, continu` ea. Am responsabilit`]i foartemari. Nu numai fa]` de mine, \n primul rând fa]` deChristopher.


Cum nu se mai sim]ea capabil s` stea \n preajma ei f`r`s-o ating`, \ntinse mâna, \ncercând s-o mângâie. Ea se feri, iarel o urm`, \nc`p`]ânat. |i puse mâinile pe umeri.

– {tiu. Dar nu-]i cer s` renun]i la ceea ce ]i-ai propus,Marissa. Speram doar c` po]i s` le \mbini pe amândou`...

Unde voia s` ajung`? Era foarte criptic … Iar acest joc\ncepuse s-o agaseze. Era de-ajuns! Deja se p`c`lise, visând lao iubire imposibil`, acum era hot`rât` s` dea dovad` derealism.

– Vrei s` fiu [i educatoare, [i bona Andreei? Imposibil, Alec.– Nu. S` fii educatoare [i… so]ia mea.Orice ar zice, nu-i va putea schimba p`rerea.– {tiu c` nu mai vrei s` angajezi o nou` d`dac`, dar…Se opri \ns`, uimit`. Abia acum \i \n]elese cuvintele.– Poftim? So]ia ta? Dar... cum ...?Alec o sorbea din priviri.– Nu [tii cum se procedeaz`? Se merge \n fa]a primarului...– Ajunge, Alec! Nu m` lua drept proast`. Ai fi \n stare de

orice ca s` scapi de interviurile pentru bon`.– Nu. |n schimb, sunt gata de orice ca s` nu te pierd,

Marissa. {tiu, m-am purtat ca un imbecil, [i ai fi perfect\ndrept`]it` s` m` refuzi... dar sper c` nu o vei face, pentru c`atunci voi fi cel mai nefericit b`rbat din lume.

Ea \[i [terse fruntea, \ncercând s`-[i pun` ordine \n gânduri.– {i… nu-]i mai e fric` de ce te a[teapt` la cap`tul

drumului? insist` ea pe un ton grav.– O, ba da! Dar \mi e \nc` [i mai team` c` va trebui s` fac

acest drum f`r` tine. Am mers destul prin de[ert...Se \ndrept` spre ea [i o lu` \n bra]e.

158 MARIE DEFOIS

– Te iubesc, Marissa. Vre]i, tu [i Christopher, s` v`c`s`tori]i cu noi?

El \nso]i aceast` \ntrebare cu un s`rut tandru. Ea \i trecubra]ul dup` gât, [optindu-i la ureche:

– Nu pot s`-]i r`spund \n locul lui Christopher. Trebuies-o rug`m pe Andreea s`-l \ntrebe. Dar eu spun „da“.

Doamna Smith deschise u[a.– Marissa? Voiam s` v` \ntreb dac`... Oh, scuze, zise ea

\nchizând gr`bit` u[a.

Sfâr[it


giannijollys

O sansa nesperata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · Vom reu[i s-o scoatem la cap`t, ai s`...

Documents

Transcript of O sansa nesperata - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · Vom reu[i s-o scoatem la cap`t, ai s`...