O planta revolutionara: CIMBRULCimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locurile virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii.

Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de cimbrul de gradina (Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca infatisare, este total nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri inaltime, are flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana toamna tarziu. Nu este deloc pretentios, crescand pe orice fel de soluri si cerand cantitati mici de apa. Sub aceste aparente exterioare modeste se ascunde, insa, o uimitoare forta terapeutica. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu. Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene. Exista scrieri orientale care mentioneaza folosirea cu succes a acestui remediu chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In cele ce urmeaza, vom cunoaste impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de data aceasta in lumina studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si cum se administreaza:

Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului

Pulberea

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene ale plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum o saptamana, deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid. De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Uleiul volatil

Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile naturiste, fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din magazine specializate si care poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza de regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Infuzia combinata

Se pun 3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Infuzia fierbinte

Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa, dupa care se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi se filtreaza. Se administreaza cat mai calda posibil.

Tratamente interne cu cimbru

* Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - in ultimii ani, mai multe cercetari au aratat uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului in infectiile respiratorii acute. Intr-unul dintre aceste studii, facut la un institut de cercetari din Berlin, 189 de pacienti cu bronsita acuta abia declansata au fost tratati cu cimbru, ca remediu principal, la care s-a adaugat un extract de ciubotica-cucului (Primula officinalis). Dupa trei zile de tratament cu aceste plante, aproximativ 53% dintre cei tratati nu mai prezentau nici un fel de simptom al bronsitei, iar la 25% dintre pacienti, simptome cum ar fi tusea, durerile in zona pieptului, catarul, febra ori starea de astenie erau mult ameliorate, chiar daca nu disparusera total. Asadar, contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita, tinctura de cimbru se poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina de ciubotica-cucului, combinatia administrandu-se in aceeasi doza.

* Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de urgenta, se administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru, care are efecte bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata, se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac bai fierbinti cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a imunitatii. Intr-un studiu facut in Germania, s-a observat ca in aceste afectiuni rezultate mai bune se obtin daca in paralel cu pulberea de cimbru se ia si tinctura de iedera (Hedera helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe zi, in cura de 4 saptamani.* Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se administreaza uleiul volatil, cate 2-3 picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. De preferinta se ia diluat in infuzia combinata de cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinata din aceeasi planta. Acest tratament are un efect antibiotic si bronhodilatator puternic, usurand respiratia, eliminand infectiile bacteriene. Este un tratament adjuvant foarte bun si contra tuberculozei.* Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate 2-3 picaturi, inghitite cu putina apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara cu infuzie combinata de cimbru, macar de doua ori pe zi, fiecare aplicatie durand minimum cinci minute. Tratamentul dureaza 5-7 zile, in cazul formei acute a acestor afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma cronica.

* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de condiment a cimbrului nu se datoreaza neaparat aromei sale (care este mai putin placuta ca a cimbrului de gradina), ci efectului sau terapeutic, cu totul exceptional, asupra tubului digestiv. Mai multe studii arata fara dubiu ca cimbrul este unul din cele mai puternice remedii contra colitei, distrugand flora bacteriana in exces, fie ea de putrefactie sau de fermentatie. Apoi, cimbrul calmeaza spasmele digestive, elimina balonarea, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv. Se ia cate o jumatate de lingurita rasa de pulbere de cimbru, de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie. In cazul colitelor severe, se ia si ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile.* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea, pulberea de cimbru, cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune astringenta, distruge bacteriile patogene din intestin, reduce crampele abdominale. Contra dizenteriei si a diareei severe produse de toxiinfectii alimentare se face suplimentar o cura cu ulei volatil de cimbru, din care se iau cate patru picaturi de doua ori pe zi.* Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral - se fac de patru ori pe an cure in care se administreaza, in fiecare zi, cate patru lingurite de tinctura. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile si se face cu pauze de doua luni intre doua cure. Studii de medicina experimentala facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul 2000, arata ca cimbrul impiedica depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier, mentinand astfel circulatia la un nivel optim. In plus, cimbrul impiedica imbatranirea si degenerarea celulelor sistemului nervos, datorita efectului sau antioxidant. De asemenea, s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti umani - ca cimbrul favorizeaza atentia si concentrarea mentala.* Colesterol - un studiu amplu facut pe animale de experienta in Turcia, in anul 2006, a pus in evidenta faptul ca ingerarea regulata a cimbrului reduce cantitatea de colesterol negativ (LDL) si reduce nivelul trigliceridelor din sange, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Se recomanda, asadar, consumul cimbrului in alimentatie ca si condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6 saptamani, timp in care se administreaza zilnic cate 3 grame de pulbere de parti aeriene.* Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii active care impiedica formarea cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia combinata de cimbru, din care se iau cate 2-3 cani pe zi, in fiecare doza de infuzie combinata dizolvandu-se in prealabil doua picaturi de ulei volatil de cimbru. O cura dureaza vreme de trei saptamani si se repeta dupa o pauza de minimum o luna.* Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica) - se administreaza uleiul volatil de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi, de trei-patru ori pe zi, in cure de 7-14 zile. Un studiu german extrem de amanuntit arata ca uleiul volatil de cimbru, care are efecte antibiotice si antimicotice extrem de puternice, este eliminat in proportie de 20% prin urina, vreme de 41 de ore de la ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la nivelul rinichilor, al vezicii urinare si al uretrei. Pentru a beneficia de aceste efecte terapeutice este esential, insa, ca pe timpul tratamentului sa fie mentinuta o dieta alcalina, care sa favorizeze efectul antiseptic al cimbrului. Acelasi tratament este eficient si in tratarea infectiilor genito-urinare cronice, cum ar fie nefrita, pielita, salpingita. Suplimentar, se pun comprese cu extractul alcoolic de cimbru pe zonele afectate, comprese care se tin vreme de minimum o ora pe zi.

Cimbrul poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz

* Adjuvant in hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori din fosta Uniune Sovietica, sub indrumarea dr. Z.T. Kulieva, au demonstrat ca administrarea uleiului volatil de cimbru reduce semnificativ presiunea arteriala. De asemenea, acest ulei reduce susceptibilitatea aparatului cardiovascular la influenta daunatoare a stresului psihic. Ca atare, este recomandat consumul cimbrului in alimentatie drept condiment, iar suplimentar, se fac cure cu tinctura de cimbru, din care se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este recomandat in mod special hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau au o dieta preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul aerofagiei, balonarii sau colitei.* Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate cinci picaturi, puse intr-o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se iau doua astfel de doze pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, cu cel putin jumatate de ora inainte de a manca, iar cealalta seara, inainte de culcare. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de cimbru inhiba dezvoltarea parazitilor intestinali, paralizeaza centrii nervosi ai viermilor, ajutand la eliminarea lor prin scaun.* Infectia cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea acestei boli este cea dintre cimbru si rostopasca (Chelidonium majus). Tincturile celor doua plante se amesteca in parti egale si se pun apoi intr-o sticla care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, diluata intr-un sfert de pahar de apa, in care se adauga si doua picaturi de ulei de cimbru. Aceasta doza se ia de patru ori pe zi. Tratamentul se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se poate relua dupa 14 zile de pauza. Conform unui studiu mexican facut in anul 2006, sub conducerea dr. F. Calzada, principiile active din cimbru, mai ales uleiul volatil, distrug Giardia lamblia si impiedica reproducerea sa. Un alt studiu, de data aceasta iranian, publicat in 2008, arata ca cimbrul este foarte eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba histolytica, Trypanosoma brucei si Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat de periculoase, pe atat de raspandite in zonele calde. Uleiul volatil de cimbru are, conform studiului iranian mentionat, o actiune terapeutica comparabila cu cea a metronidazolului, care este medicamentul cel mai frecvent folosit in aceste afectiuni, dar fara a avea si efectele adverse ale produsului de sinteza.* Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate de cana de infuzie combinata de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de cimbru si se consuma acest amestec la 2 ore dupa masa. Se iau 2-3 astfel de doze pe zi, in cure de 12-21 de zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care se poate relua. Cimbrul, si mai ales compusii sai aromatici, sunt printre cele mai puternice anticandidozice cunoscute, atat in medicina naturala, cat si in cea alopata. Nenumarate teste de laborator au pus in evidenta efectul puternic de distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida sub actiunea cimbrului.

Tratamente externe cu cimbru

* Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru sau, mai bine, daca este suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil. Suplimentar se pun pe frunte comprese cu tinctura de cimbru. Se tin vreme de 20 de minute pe zi, pana la vindecare. Cimbrul actioneaza astfel direct la nivelul cailor respiratorii superioare, exercitandu-si actiunea antibiotica si decongestiva.* Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se fac spalaturi cu extract alcoolic sau cu infuzie combinata de cimbru. Aceste extracte au un efect antibiotic foarte puternic, avand de asemenea un usor efect cicatrizant.

Folositi-l, dar cu masura

* Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru (5 litri la o cada cu apa). Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia, actioneaza asupra metabolismului organismului, intensificand arderile, si intaresc sistemul imunitar.* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale - se fac spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare. Cimbrul are un efect antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg, foarte rar in lumea plantelor medicinale. De asemenea, are efecte antiinflamatoare, fiind util in tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor uterine).* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest tratament intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea articulara si sensibilitatea la frig, are efecte calmante si antialgice.* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura de cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa, partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se usuce la aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de micoza este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte extinsa, este posibil ca unghia tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie noua, sanatoasa.* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun intre degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de timp. Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei volatil si de tinctura, este un antimicotic de prima mana. Acest lucru a fost obiectivat printr-un studiu facut in anul 2008 de un colectiv de cercetatori sarbi de la institutul "Sinisa Stankovic" din Belgrad. Ei au testat cimbrul pe 17 specii de ciuperci parazite si au constatat ca uleiul sau volatil este mult mai puternic decat un produs de sinteza antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil al altor plante cu actiune antifungica demonstrata (menta, chimen, fenicul).* Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se dizolva intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest preparat (care la rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale gurii, de preferinta dupa mesele principale. Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in care preparatul din cimbru va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si exercita actiunea asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii mucoase bucale. Studii facute in laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un constituent din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile cu potential daunator din cavitatea bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor, protejeaza dintii de formarea cariilor si incetineste evolutia cariilor deja existente.

Efectele psihologice ale cimbrului de cultura

Uscat, da o aroma inconfundabila mancarurilor

In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel, cei mai multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine de la grecescul "thymos", care inseamna curaj. Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. De altfel, cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei cerebrale, iar studiile au aratat ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de inducere a unor stari de atentie, vigilenta, concentrare mentala.In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic.

Precautii si contraindicatii

Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in cazurile de hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida. Daca se constata o exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia dintre aceste afectiuni, tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De asemenea, femeile care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si vor evita administrarea interna a uleiului volatil de cimbru.Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii alergice la nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul unei arsuri.

Efectele antibiotice ale cimbrului

Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar este o completare extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta medicinala care ar putea modifica viziunea asupra a ceea ce inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient. Mai multe studii facute in laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania au arata faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice si cu un spectru foarte larg. Conform studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la moartea microorganismelor respective. Mai mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in cazul antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de variate, incat face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult mai eficient decat luat singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a tratamentului alopat cu cel natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de rezistenta a bacteriilor la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii urinare, respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia choli (produce infectii reno-urinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella enteridis (produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul digestiv si cel nervos).Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o durata de 7-12 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru, de trei-patru ori pe zi, cu putina apa sau cu miere.

BUSUIOCUL

Planta magica a romanilor

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta - aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare.

Raspandire si recoltare

La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.

Preparate din busuioc

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinteFlori de busuioc

Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

* Toxiinfectia alimentara - un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.

* Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.

* Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.* Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.* Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.* Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor.

Tratamente interne

* Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.* Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.* Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.

La fereastra, ca spiritul bun al casei

* Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze - se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie.* Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.* Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al "Universitatii Koshiung" din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.* Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.* Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.* Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.* Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.

Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc

* Toxiinfectie alimentara, diaree - se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.* Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.* Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile.

Tratamente externe

* Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.* Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.* Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.* Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.

BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA

* Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.* Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC

* Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.

BUSUIOCUL CA ALIMENT

In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.

Busuiocul poseda o radacina subtire si ramificata, care creste in tulpini ce pot ajunge pana la 60 cm inaltime, avand multe frunze de culoare violet si flori unice datorita celor doua buze. Culorile acestora din urma pot varia de la alb la rosu si cateodata, o nuanta de violet poate fi detectata in flori. Busuiocul este folosit in prepararea de numeroase remedii eficiente si benefice.Ceaiul de busuiocCand prepari ceaiul de busuioc este indicat sa folosesti frunze proaspete si cateva seminte care nu trebuie macinate.Odata ce apa incepe sa fiarba,acopera oala, redu flacara si lasa apa sa fiarba 45 de minute la foc mic, apoi poti adauga aceeasi cantitate de frunze proaspete, sau jumatate de cantitate de frunze uscate. Lasa busuiocul sa stea in apa fiarta inca 25 de minute, iar apoi ceaiul poate fi consumat; se poate strecura si se poate folosi cand este necesar. Doza zilnica poate fi de 2 cani si il poti consuma sau face gargara cand este nevoie. Odata ce este racit si devine caldut, ceaiul poate fi strecurat cu grija folosind un tifon si utilizat pentru spalatul ochilor daca acestia sunt infectati.

Este normal ca oamenii sa sufere de dureri de cap insa cu toate acestea, nu este mereu posibil sa gaseasca un remediu simplu pentru a alina aceasta problema. Un tratament pe baza de busuioc este insa unsa dintre solutii. Pentru a-l prepara, foloseste o cana de apa fiarta si adauga o lingurita rasa de busuioc uscat si macinat. Busuiocu trebuie lasate sa se infuzeze in apa 10 minute; apoi pot fi strecurat pentru a indeparta partile solide si lasat sa se raceasca iar la sfarsit pot fi adaugate 2 lingurite pline de tinctura obtinuta din alune. Solutia poate fi folosita oricand este necesar, sub forma de compresa aplicata direct pe fruntea si tamplele persoanei respective.

La ce foloseste busuiocul?Ca remediu, efectele busuiocului dulce sunt folosite in mare parte pentru tratarea diferitelor probleme ale sistemului digestiv si nervos, ajutand spre exemplu la reducerea flatuatiilor, crampelor de stomac, colicilor, greata sau voma. Tratamentele derivate din busuioc sunt folosite frecvent in tratarea viermilor intestinali, a iritabilitatii nervoase, sau tratamentul oboselii fizice. Remediile pe baza de plante preparate din busuiocul dulce au fost de asemenea folosite in tratamentul dereglarilor de genul epilepsiei, in tratamentul migrenelor si a cazurilor de tuse convulsive la copii.

In mod traditional, consumul de busuioc dulce de catre femei, in perioada de alaptare, creste cantitatea de lapte produsa. Busuiocul dulce este de asemenea folosit ca si remediu cu aplicare externa in tratamentul diverselor dereglari ale pielii.

Utilizari culinare ale busuioculuiBusuiocul este folosit in bucataria multor culturi in forma proaspata, inghetata sau uscata, pentru a condimenta diferite preparate de peste, omlete, salate, sosuri, umpluturi si in numeroase preparate de paste, pizza, fiind de asemenea folosit in condimentarea diferitelor mancaruri de legume, cum ar fi anghinarele, broccoli, morcovii si vinetele.Ca si condiment, busuiocul se poate folosi cu rosii, fiind deseori servit ca si garnitura, oferind totodata o aroma la prepararea pastei de rosii. Este de asemenea folosit pentru prepararea pesto-ului, un sos delicios italian, ce contine ingrediente causturoi si ulei de masline, putin parmezan sau muguri de pin. Frunzele proaspete de busuioc pot fi adaugate la salate pentru imbunatatirea gustului de ierburi, cea mai buna modalitate de a pastra aroma frunzelor este sa le rupi in bucati. Pentru aroma, frunzele proaspete de busuioc pot fi de asemenea adaugate la otetul si la uleiul de masline.

Habitatul si cultivarea busuioculuiBusuiocul este originar din sub-continetul Indian; este cultivat in prezent in multe alte parti ale lumii. In momentul de fata, se cultiva cel putin 150 de varietati, fiecare are propriul tip de ulei esential si este caracterizat de propria aroma distinctiva acestea sunt folosite in diferite procese si retete culinare. Solul usor si putin acid, bine drenat si bogat in nutrienti, cum mult humus si minerale este ideal. Busuiocul poate tolera o variatie a ph-ului de la 4,3 - 8,4 si creste bine intre aceste valori optime. Busuiocul trebuie udat si expus la lumina directa in timpul cresterii. Deoarece semintele sunt rasadite la o adancime de 6 mm adancime, solul necesita udarea pe parcursul intregului timp de germinare (8 - 14 zile)

Dupa ce pericolul inghetului a trecut, plantele pot fi transferate intr-un sol bine umezit si afanat din exterior, un spatiu cuprin intre 30 - 45 de cm trebuie pastrat intre ele. Busuiocul nu tolereaza bine temperaturi sub 5C, iar daca temperatura este prea scazuta, planta ar putea muri, astfel ca e important sa mentii plantele acoperite cu un strat protector de plastic de cate ori se raceste vremea, in special pe timpul noptii si dimineata devreme.

Pentru a mentine producerea continua a frunzelor plantei este necesar sa culegi tulpinile de flori din cand in cand in acest fel planta va creste mereu. Busuiocul este de asemenea destul de vulnerabil la anumite boli cum ar fi patarea frunzelor, daca umiditatea ambientului este ridicata (in timpul ploilor). In plus, trebuie sa ai grija la afidele care pot infesta planta cu usurinta.

Semintele de busuioc trebuie plantate la suprafata si planta trebuie cultivata in ghivece mici, drenate bine, care trebuie tinute intr-un loc cald si luminat din bucatarie. Odata busuiocul rasare si rodeste a II-a pereche de frunze, trebuie transferat imediat in grupuri de 3 pana la 5 plante si plasat in ghivece de 10 cm diametru pentru a permite cresterea plantei la un ritm optim. Ghivecele de busuioc trebuie tinute intr-un loc bine expus la razele soarelui in casa, pentru cresterea optima a busuiocul sunt necesare un minim de 5 ore de expunere directa la lumina soarelui.

Cum se creste busuiocul in ghivece?Marimea si conditiile usoare de crestere fac busuiocul o planta foarte usor de cultivat in ghivece sau rasadnite. Pentru utilizarea individuala, busuiocul poate fi crescut cu usurinta in timpul lunilor de vara, folosind un cos mare care poate contine de la 6 la 8 plante. Pentru a cultiva cu success busuiocul o lada de lemn de marime medie sau un cos de rufe mai vechi se captuseste folosind o punga mare de plastic taiata. Inainte de a se adauga solul se fac cateva gauri de drenaj.

Lada sau ghiveciul pot fi umplute cu un mixt de soluri pana la umplere, la 2.5 cm pana la marginea lazii sau a ghiveciului mare. Busuiocul poate fi acum pus in solul afanat. Foloseste un fertilizator pentru a uda plantele cel putin odata la fiecare 3 saptamani, in fiecare luna. De retinut ca plantarea semintelor de busuioc poate fi inceputa cu 3 saptamani inainte de sezonul de crestere, direct in containere, cel mai indicat soi fiind cel pitic, deoarece are suficiente frunze pentru folosirea zilnica in bucatarie.

Cum se foloseste busuioculFrunze proaspete de busuioc frunzele busuiocului pot fi culese proaspete si folosite ca tratament impotriva intepaturilor de insecte si pentru a minimiza inflamatiile si mancarimile.

Infuzie de busuioc busuiocul proaspat cules poate fi folosit pentru producerea de infuzii combinate cu leonorus cardiaca. Aceasta infuzie fi consumata in stare lichida in perioada imediat urmatoare nasterii, ajutand la prevenirea retentiei placentei de catre corpul mamei.

Tinctura de busuioc frunzele de busuioc mai pot fi folosite in combinatii cu ierburi ca iarba talharului (Stachys officinalis) si gura lupului (Scutellaria lateriflora) pentru a prepara tinctura, sau cu iarba mare(Inula helenium) si isop (Hyssopus officinalis) pentru tratamentul tusei si a bronsitei la diferiti pacienti.

Sucul de frunze de busuioc - poate fi amestecat in cantitati egale cu miere si combinat cu ierburi pentru a usura mancarimile pielii si ale simptomelor infectiei cu pecingine.

Sirop de busuioc pentru tratamentul tusei, sucul de busuioc poate fi combinat cu o cantitate egala de miere si consumat de persoana afectata.

Inhalare pentru tratamentul racelii capului, inhaleaza aburi care provin din frunze de busuioc inmuiate in apa fierbinte.

Uleiul de busuiocul - poate fi valoros pentru continutul de ulei esential, problemele cum ar fi oboseala nervoasa, oboseala mentala persistenta, cazurile de melancolie sau de neliniste fizica sau emotionala putand fi tratate prin adaugarea de 5 pana la 10 picaturi de ulei de busuioc in apa de baie.

Cand se culeg frunzele de busuioc?Frunzele de busuioc pot fi culese in orice moment, de-a lungul intregii perioare de crestere a plantei, insa tind sa fie mai gustoase cand planta este mai tanara. Culegerea poate fi realizata prin folosirea foarfecelor sau a unui cutit ascutit.

Decolorarea si putrezirea frunzelor trebuie evitata prin evitarea udarii frunzelor deoarece odata decolorate, frunzele isi pierd prospetimea si aroma, iar daca doriti sa le intrebuintati pe termen lung, va trebui sa le mentineti curate si la gheata. O alta metoda de depozitate este aceea de a usca frunzele intr-un loc intunecat si departe de toate sursele de umiditate.

Planta indragostitilor - Rozmarinul

Atata focul iubirii, desteptand simtirile atipite

Denumire stiintifica: Rosmarinus officinalis (provine din cuvintele latinesti "ros" = "roua" si "marinus" = "de mare", deci ar vrea sa insemne "roua marii"). Familia labiate (Lamiaceae).Nume populare: martin, marin, rujmalin, rusmalin.Similitudini si astrologie: Cu infatisarea sa de arbust ce-si pastreaza verdeata si peste iarna si ale carui crengi pot fi impletite in cununi, rozmarinul simbolizeaza statornicia, atractia fizica si renasterea afectiva. De aceea, el e prezent in obiceiurile de nunta, ca simbol al iubirii vesnice, de unde si zicala: "Cununa de mireasa din rozmarin sa-ti fie, caci iti va tine dragostea vesnic vie". Fiind un simbol al nemuririi, rozmarinul se regaseste de asemenea si in cultul mortilor.Herboristii medievali considerau ca plantele sunt si ele influentate de stele, la fel ca oamenii. Datorita parfumului sau puternic si intensiv, a fost pus in legatura cu soarele nepieritor, care guverneaza in corpul omului in primul rand inima si circulatia sangelui. Insa ca la toate planetele consacrate mortilor, exista in el si ceva din influenta lui Saturn. Pe langa aceasta, frunzele in forma de lance indica si amprenta planetei Mercur, care domina hormonii, pe care rozmarinul reuseste sa-i stimuleze. El incalzeste trupul si inima, activeaza circulatia si functiile glandelor sexuale, poate dezmetici pe cineva din betie. Parfumul de rozmarin imbunatateste concentrarea si improspateaza simturile, fiindca planta poseda intr-adevar acea prospetime sugerata de numele ei: "roua marii".Substante active: Se considera ca principalele substante active prezente in frunze sunt uleiurile eterice, care contin in special cineol, borneol si camfor, precum si tananti. Totodata, in frunze se gasesc flavonoide libere si glexozidate, triterpene si steroizi.Proprietati terapeutice: Activeaza circulatia sangelui, invioreaza mintea (recomandat pentru aromaterapie), stimuleaza digestia, menstruatia, ovulatia, mareste fertilitatea si are un usor efect afrodiziac asupra femeii si a barbatului, in aplicatii externe intensifica circulatia locala.Sexualitate: Aceasta planta cu miros patrunzator se intalneste in ceremonialul de nunta, chiar si in zilele noastre. De cele mai multe ori, domnisoarele de onoare impart ramurele oaspetilor, ca simbol al iubirii eterne. Dar simbolistica include si unele indicii privitoare la proprietatile terapeutice ale acestei plante, caci de regula ierburile folosite in cadrul obiceiurilor de nunta au o influenta pozitiva asupra performantelor conjugale, respectiv a zamislirii de copii. Rozmarinul este deosebit de eficace. Mai intai, el are o actiune usor afrodiziaca. Asta nu inseamna ca paralizeaza vointa cuiva si il face obsedat de sex, ci mai degraba incalzeste toata "partea inferioara" a omului, lucru indispensabil in cazul unui apetit sexual scazut (termenul "frigid" vine de la "frigidus" = "rece"). In acelasi timp, rozmarinul activeaza circulatia sangelui, invioreaza si confera un plus de energie, astfel incat el e cum nu se poate mai potrivit pentru doamnele obosite de amor ori domnii care se lasa pe tanjeala, si care au nevoie de un afrodiziac si un tonic (acesta le poate fi oferit, de pilda, sub forma vinului de rozmarin, stimulator pentru indragostiti, asa cum grecii il prepara si astazi, din crengute si flori).Rezultatul este descris in amanunt de Jaap Huibers, in cartea sa "Fii femeie... ramai femeie" (1983): "Rozmarinul ne poate fi de folos, ori de cate ori avem creierul suprasolicitat si organele de reproducere nu mai dau randament. Aceasta se manifesta fie prin menstruatii reduse, fie printr-o functionare deficitara a ovarelor, ceea ce duce la diminuarea fertilitatii. Rozmarinul este recomandat femeilor friguroase, celor care se plang adesea ca au picioarele si mainile reci, care isi scot hainele zgribulindu-se si n-ar renunta in ruptul capului la plapuma lor de lana - spre deosebire de femeile cu sangele cald care odata ajunse in pat vor sa guste grabnic placerea apropierii trupesti".Pe de alta parte, fiind un insotitor al zeitei dragostei, Afrodita, rozmarinul impulsioneaza glandele sexuale, atat la femei, cat si la barbati. Administrat in prima jumatate a ciclului, adica de la oprirea menstruatiei pana la ovulatie, el ajuta la formarea ovulului si intensifica intr-o oarecare masura dorinta. Luat in a doua jumatate a ciclului, asadar de la ovulatie pana la aparitia menstruatiei, face ca fluxul sangelui menstrual sa devina mai abundent, efect extrem de util pentru femeile cu menstruatii prea slabe.Dar rozmarinul nu se limiteaza la sustinerea ovulatiei si normalizarea menstrelor, ci reprezinta si un stimulent pentru declansarea contractiilor uterine, in scopul nasterii. De aceea, moasele recomandau bai calde cu rozmarin, pentru a grabi expulzarea fatului, daca travaliul se desfasura prea lent. Ca toate celelalte ierburi care activeaza circulatia sangelui, rozmarinul este si un tonic pentru uter si, in aceasta calitate, poate impiedica nasterile intarziate.

RETETE

Vin de rozmarin

In Grecia, cand cineva spune ca "bea vin de rozmarin", trebuie sa intelegem ca se asteapta la o noapte fierbinte de dragoste. Acolo, multe frumuseti meridionale continua sa-si prepare si astazi aceasta licoare, ce stimuleaza concomitent circulatia si libidoul.

Cum se procedeaza:

* Alegeti cu grija cateva crengute de rozmarin cat mai proaspete, indepartand frunzele ofilite sau uscate. Desprindeti frunzele de pe crengi si introduceti-le intr-un borcan de sticla (cu capacitatea de circa 750 ml). * Turnati deasupra 0,7 l vin alb de buna calitate, umpland borcanul pana la gura, apoi inchideti-l bine si asezati-l pe un pervaz, in bataia soarelui. Din cand in cand, agitati-l. * Dupa 7 pana la 14 zile, vinul de rozmarin poate fi strecurat, presand bine plantele printr-un tifon curat. * La sfarsit, vinul se toarna inapoi in sticla initiala, pe care bineinteles ca intre timp ati spalat-o. E pus in frigider, unde va rezista cateva saptamani.

Cum se consuma:

Se bea la nevoie ori, daca doriti sa faceti o cura, luati zilnic 2-3 paharele de lichior, timp de cateva saptamani.

Ceai contra depasirii termenului nasterii

Pelinita - 1 lingura, verbina - 1 lingura, rozmarin - 1 lingura, scortisoara - 1 baton.Toate se pun intr-o oala cu 1 litru de apa, se dau intr-un clocot si apoi se fierb la foc mic aproximativ 5 minute. Dupa care oala se ia de pe plita, se acopera si se lasa la infuzare inca 5 minute, pe urma ceaiul se strecoara si se toarna intr-un termos.Incepand de la data calculata pentru nastere si pentru a impiedica o depasire a ei, se bea 1 litru de ceai, impartit in mai multe portii de-a lungul zilei - de preferinta in intelegere cu medicul care se ocupa de dvs.Sugestii de recoltare: Rozmarinul se recolteaza pe toata durata verii. Manunchiurile de crengi se atarna cu varfurile in jos, ca sa se usuce. Deosebit de pretioase sunt florile, culese cate una, ce pot fi adaugate la amestecurile de ceaiuri pentru indragostiti. Bogate in uleiuri volatile sunt mai ales frunzele, care pot fi utilizate si in scopuri terapeutice. Tulpinile se intrebuinteaza la fumigatii ori se fierb pentru bai de sezut. Momentul ideal de recoltare este cu Luna in crestere, sub semnul Taurului sau al Gemenilor.Restrictii de administrare: N-ar trebui sa foloseasca rozmarin persoanele cu tendinta spre hipertensiune arteriala sau cu menstre prea abundente, de asemenea, nici femeile insarcinate, in toata perioada de graviditate.

ELIXIRURI DE DRAGOSTE

* De ademenit Dragobetele *

Intaritoare pentru barbati si femeiMarul - simbol al pacatului Evei (cea alungata din rai), contine aminoacizi care dau energie si putere vitala in dragoste.

Vanata - colorata in mov, nuanta preferata a regilor si reginelor, contine alcaloizi care relaxeaza simturile, dar le si invie.

Salata verde - fierul pe care-l contine ii ajuta pe barbati sa fie la fel de verzi ca si ea. Cuprinde substante asemanatoare cu opiul.

Morcovul - colorantii pe care ii contine stimuleaza activitatea hormonilor sexuali. Cu o conditie: sa fie bine spalati, dar cu coaja pastrata.

Patrunjelul - doua substante eterice continute in el (apiolul si miristicina) au grija ca organele genitale sa fie bine aprovizionate cu sange. La randul sau, mirosul de patrunjel stimuleaza fantezia erotica.

Prazul - contine sulf, intareste indrazneala si combate timiditatea.

Telina - hormonii naturali pe care-i contine accelereaza metabolismul si glandele hormonale. Se mananca doar cruda.

Sparanghelul - contine o substanta inrudita cu hormonul sexual masculin, care sporeste potenta, fecunditatea si dorinta de dragoste.

Bauturi aromateCardamom - indienii pariaza pe puterea afrodiziaca a cardamomului (se gaseste la supermarket). Un varf de cutit de pulbere de planta se fierbe intr-o cana de lapte. Se adauga putina miere. Luata seara, bautura are puternic efect afrodiziac. Adaugata intr-o ceasca de cafea concentrata, pulberea de cardamom intareste potenta.

Ginseng - pe langa faptul ca este un remediu aproape universal in materie de sanatate, administrat regulat, ginsengul sporeste atat libidoul cat si energia sexuala. Cine vrea sa-i probeze efectul sa recurga la ceaiuri, tonice si tablete cu ginseng. Cu o conditie: planta sa fie de calitate buna, si nu cine stie ce buruiana prajita si macinata marunt. Piata e plina de falsuri.

Ghimbir - planta medicinala, in China e folosit de peste 400 de ani si ca afrodiziac. O jumatate de lingurita de ghimbir proaspat, curatat de coaja si ras, se opareste cu o ceasca de apa in clocot. Se lasa la infuzat 15 minute, se strecoara si se bea indulcit cu miere.

Ierburi magice: mirajul plantelor vrjite

Fascinaia magiei, dublat de o team instictiv, a nsoit umanitatea dintotdeauna. Mereu a existat un vraci sau un aman al tribului, satului sau poporului, care, n mod inexplicabil pentru ceilali, cunotea puterile ierburilor i se folosea de ele cu diferite scopuri. Romnii nu fac excepie: credine i superstiii despre diverse plante traverseaz toat istoria noastr, pn n prezent.

La un moment dat, n fiecare dintre noi zace un Harry Potter. Nu chiar unul care s lupte cu un vrjitor nenumit i o ntreag armat a ntunericului, dar mcar unul care s tie cum s fiarb o poiune magic i s spun un descntec. C am mpletit o coroni din snziene i am aruncat-o pe acoperiul casei ori c am cutat ndrjit, pn ne-au durut ochii, dup legendara iarb a fiarelor, tot am avut, ntr-un fel sau altul, visuri de vrjitor.nfruntarea binelui i rului, lait-motivul ntregii noastre existene, este mereu nsoit de dorina de a avea puteri fantastice i de a putea nclina balana printr-un mic act de magie. Nu e nicio mirare c povetile cu vrjitori, legendele cu vraci ori amani i, n general, orice scenariu care presupune magie, au un succes de public fr egal, n orice col al planetei. Fiecare popor i are tainele i ritualurile sale, fiecare popor acord, ntr-un fel sau altul, importan magiei. Chiar i dup vntoarea de vrjitoare din Europa Evului Mediu, legendele i superstiiile au rmas, concentrate mai ales n zonele de sud i rsrit ale continentului. Alturi de tiina magic, dac acceptm s credem. i dac nu acceptm s credem, cel puin mirajul tot rmne puternic. Aa c romnii nu dezmint apartenena (geografic, istoric, spiritual) la un spaiu n care puterea plantelor, leacurile naturii, descntecele i farmecele au jucat un rol puternic.

Iarba fiarelor, deschiztoarea de comori ferecaten aproape orice ritual este vorba i despre o plant, dac nu chiar de mai multe. Puterea naturii este esenial, nimic nu funcioneaz altfel. Pn i succesul de box-office Avatar arat, n fond, acelai lucru: legtura cu natura este cea care face lucrurile s se ntmple, elementele din natur vin n ajutorul fiinelor i, dac ritualul este ndeplinit corect, scopul poate fi atins. Biologia i chimia ne spun c n fiecare plant exist substane care au sau pot avea variate efecte asupra organismului uman de aici i varietatea de tratamente bazate pe plante sau de ceaiuri. Dar de aici i pn la a rosti nite cuvinte uneori fr noim deasupra unei fierturi de plante, iar efectele s fie asupra unei alte persoane sau asupra unei situaii, calea e ceva mai lung i mai complicat. Trmul ia conturul magic, las la grani chimia i mbrac haina tainelor transmise din generaie n generaie. n el gsim plante aproape banale, pe care le aruncm n oala cu mncare sau abia le mai recunoatem pe cmp (orele de botanic au rmas demult departe), dar despre care credinele vechi spun c au proprieti la care nici nu vism. Muli autori, romni ori strini, au cules n cri ndelung documentate sau n tratate aceste legende i credine, particulare fiecrui popor. Internetul s-a mbogit i el cu site-uri dedicate ierburilor magice, fie ele vrjitoreti sau doar halucinogene (paranormal.ro, floarea-vietii.ro etc.). Aa c dorina aceea nespus, de a fi vrjitor pentru puin, poate fi mcar pus la ncercare.

Despre arici se spune c ar ti unde i cum s gseasc iarba fiarelor (foto: Panoramio.com / Gabi@vram)n povetile cu fei-frumoi pe care le-am auzit de mici, eroul ba mnnc salata ursului ca s capete puteri, ba primete iarba fiarelor, ca s deschid orice lact sau ncuietoare i s i salveze, desigur, n final, frumoasa inimii. Dezvluirile i indicaiile vin, n poveti, ntotdeauna de la o vrjitoare (sub o form sau alta), iar natura, aa cum spuneam, ajut la ndeplinirea unui scop. Ce era att de special la iarba fiarelor nct s apar n aproape fiecare poveste? Credina veche spune c, pe lng deschiderea oricrei ncuietori, mai avea puterea de a-l face pe cel care o inea sub limb invincibil n faa cuitului, sabiei (sau glonului, cnd povetile s-au transformat n rzboaie reale). Btrnii satelor zic c, dintre vieuitoarele pmntului, ariciul i ciocnitoarea pot gsi aceast plant. Legenda ei e cunoscut i n alte ri europene (Frana, Germania, Italia), precum i n Orientul Mijlociu. Dac o caui, o poi gsi numai cnd nflorete, adic n noaptea de Snziene, pentru c atunci strlucete. Altfel, nu poi da de ea dect dac, din ntmplare, i rupe coasa ori plugul sau potcoava calului din picior. Tot legenda susine c aceast iarb miraculoas, numit i iarba hoilor (din motive lesne de neles), nu crete dect acolo unde moare un drac lovit de trznet. Dar cum n relaiile dintre pmnteni i draci o astfel de informaie nu e tocmai uor de obinut, oamenii au inventat alte metode s gseasc faimoasa iarb: francezii au pus zbrele scorburilor de ciocnitoare, iar la noi se nchideau puii de arici n cuti, n sperana c mamele lor vor veni cu iarba fiarelor s i salveze odraslele.

Foto: Mtrguna, cu rdcina mereu asemuit unei artri oarecum umanoide (inclusiv n filme)S nu dormi la umbr de soc i atenie la otrava de mtrgunO alt plant cu puteri magice este iarba arpelui feriga, i aceasta nflorind tot n noaptea de Snziene. ns floarea ei nu poate fi zrit dect de cel chemat de puterea vrjitoreasc (adic cei de snge pur, dac tot am amintit de Harry Potter). O condiie a culegerii acestei flori speciale este deschiderea cerurilor din noaptea de Snziene (o srbtoare de altfel extrem de important pentru ntreaga filosofie a plantelor de leac) i suportarea unor icane din partea ielelor, precum i s nu adormii n timp ce ateptai nflorirea. Legenda spune c floarea de iarba arpelui aduce bogie celui care a reuit s o culeag, iar celui care o nghite i aduce posibilitatea de a vedea viitorul su i al altora, prin simpla atingere. Angelica este o alt plant magic, faima sa fiind de elixir al vieii. Se pare c rdcina de angelic preparat n alcool pur (sau uic) i but dimineaa pe stomacul gol sau mestecat zilnic cte puin aduce i pstreaz tinereea i puterea venice. Legenda este cunoscut n mai toate zonele Romniei (la ar), dar de cele mai multe ori oamenii nu se mai obosesc s caute i angelica (ori au uitat c era un ingredient esenial), prefernd doar uica goal, tot dimineaa, tot pe stomacul gol. i socul este cu totul altceva dect tim noi, spun btrnii. E bun i n socat sau ceai, desigur, dar se pare c la umbra lui st necuratul, pzind comori ngropate, iar a clca pe acel loc fr a opti un descntec este periculos. Aa c avertismentul este ca niciodat s nu facei foc cu lemn de soc i s nu l scoatei din pmnt cu rdcin. Plus, foarte important, s nu v punei s tragei un pui de somn sub soc: suntei la cheremul duhurilor rele, care v pot aranja o cltorie direct la spitalul de nebuni. Florea de soc, n schimb, are ntrebuinri clare n medicina popular: n tuse, emfizem pulmonar (ca infuzie), la vrsatul de vnt sau n amigdalit.

Busuiocul, planta cu mai multe legende pentru originea puterilor sale magiceS nu uitm de mtrgun, o plant att de utilizat i cunoscut n magia tradiional, dar i n medicina popular. Regulile sunt stricte i n cazul ei: se culege numai descntat, musai nainte de Rusalii, pe lun plin, niciodat cu mna stng, nu se taie cu fier, ci se sap i se smulge din pmnt, iar nainte de culegere se vars pe ea un pahar de vin rou. Despre mtrgun se spune c vede viitorul, aa c este important s fie tratat cum trebuie, ca s nu acioneze potrivnic scopului pentru care este culeas. Proprietile mtrgunei sunt halucinogene, substanele sale acionnd asupra sistemului nervos. Se folosea pentru tratarea umflturilor, pentru tuse sau contra reumatismului, precum i n afeciuni de lung durat (unde se pare c ddea o anumit stare de nebunie, urmat de vindecarea total). Totodat, este i otrav (grania dintre medicin i crim depinde de modul de preparare). O sor mai mic a mtrgunei (mtrguna mic sau mutulica) are i ea reputaia de a alunga problemele din viitor, de a prevesti durata vieii, boli grave sau moartea. Nu poate fi culeas dect de femei btrne sau copii, cu precauii speciale (daruri aduse, tmie aprins nainte de culegere). ndrgitul busuioc, cultivat n grdin, folosit ca mirodenie n buctrie, mai este cunoscut i ca iarba dragostei. Merge n toate farmecele de dragoste, n bia copiilor mici (ca s aduc noroc la iubit) i este utilizat i de Biseric, n legtura de sfinire (a unei cruci sau a unei cstorii). Se consider c aduce mult noroc. Interesant este c la alte popoare, spre exemplu la polonezi, are alt menire de a nvia duhurile rele, fiind, prin urmare, demonizat. La noi, n schimb, este aproape indispensabil descntecelor. O legend spune c planta s-a nscut dintr-o iubire nemplinit i a luat numele feciorului care a hrnit-o cu lacrimile sale (Busuioc). Alt legend afirm c originea plantei este divin, ea ivindu-se din lacrimile Maicii Domnului. Cu scop medicinal, busuiocul este folosit pentru tieturi i bube, la inflamarea ganglionului limfatic, contra tusei i guturaiului, pentru arderea negilor, mpotriva durerilor de cap sau ca i somnifer (o can de ceai seara).

Foto: Snziene pe cmp (Panoramio.com / Danillo)Puterile plantelor sunt la apogeu n noaptea dintre lumiSnzienele (cunoscute i ca drgaice) nu mai au nevoie de prezentare. Am auzit de mici despre puterile lor magice, despre culesul lor n noaptea dintre lumi, adica 24 iunie, neaprat de ctre o mn de fat cu capul acoperit de o basma. Pn i roua de pe aceste flori are efecte miraculoase: dac se bea pe inima goal ori ne splm cu ea pe fa, se spune c dezleag orice farmec ar fi fost fcut pe persoana care o bea. Cununia de snziene aruncat pe acoperi vestete cstoria sau necstoria n anul care urmeaz (n special de tinerele de la ar era folosit acest obicei, nc se mai pstreaz), iar anumite practici care implic planta se spune c arat viitorul. Nici animalele nu sunt imune nopii de Snziene: se spune c atunci se strng i stau la sfat, iar cine st ascuns i le dibuiete, le poate nelege graiul, numai i numai n aceast noapte magic de Snziene. Romnii consider c toate ierburile de leac, pentru a fi ntr-adevr eficiente, trebuie culese acum, n aceast noapte. Credina popular spune c ielele (rusaliile) stpnesc plantele i n noaptea de Snziene, cnd coboar pe pmnt, puterea acestora este maxim. Tot n tradiia romneasc, ziua de 1 august este i ea special pentru recoltarea plantelor, femeile de la ar mergnd cu ele la biseric pentru a le sfini. n perioada Rusaliilor, ns, nimeni nu culege plantele, pentru c atunci ele sunt ineficiente, spun btrnii satelor.Flora romneasc este plin de plante cu proprieti magice: mceul se spune c aduce prosperitate i pace, mai ales dac nconjoar casa ca i un gard; urzica are i ea utilizare n protejarea mpotriva rului, dar i n descntece de dragoste ori pentru a insufla curaj; macul are rol n ritualuri de protecie: de Sfntul Gheorghe, macul presrat n jurul vacii nainte de rsritul soarelui va proteja animalul de a-i fi luat laptele prin descntec, iar o capsul cu semine de mac purtat de tinerii cstorii va funciona ca un talisman mpotriva unor eventuale farmece. Ulmul lucios protejeaz de blesteme i gnduri rele, piperul i ardeiul iute sunt o paz n faa relelor de orice fel (ardeii iui n cununi se pun i acum la ferestre i ui, la sate, tocmai pentru protecie); seminele de mutar lupt i ele cu rul, sarea alung diavolul i nu las vreo for malefic s strice socotelile, la fel ca i tmia, folosit pe scar larg, n toat lumea, inclusiv n diferite religii. Mrarul contribuie la revigorarea feminitii, dar i la transformarea viitorului so ntr-un brbat asculttor (care s nu ias din cuvntul femeii; atenie, domnilor, cnd mergei la altar, poate v uitai n pantofii miresei: dac gsii boabe de mutar i frunze de mrar, v ndreptai spre o via sub papuc! ). Suntoarea linitete i apr nou-nscuii i proaspetele mame (pus n aternut), dincolo de proprietile sale n medicina popular. Lavanda acioneaz ca parfum afrodisiac, mirtul i trandafirul sunt strns legate de dragoste, cstorie i fertilitate, fiind protejate de zeia Venus (Afrodita) de aceea, nc din vechime, ele apar n buchetul miresei sau la reverul mirelui ori se plantau n grdin, dup nunt. Rozmarinul este i el un mic mesager al dragostei, aducnd mulumire i nelegere, iar vanilia era, se pare, din timpuri strvechi utilizat n vrji de dragoste (cu accent pe apetitul sexual).

Trandafirii sunt magici mesageri ai dragostei, din cele mai vechi timpuriUsturoiul, pavz de strigoi, vampiri i duhuri releUn aliat de ndejde n lupta cu forele necurate, n cazul tradiiei romneti, dar nu numai, a fost i este usturoiul. Se spune c diavolul nu i poate suferi mirosul, astfel c planta (roadele sale, n special) se folosete ca protecie mpotriva duhurilor necurate, a strigoilor, a nenorocirilor i n tratarea bolilor (este un antibiotic natural). O veche superstiie spune c tot usturoiul poate ajuta la gsirea lucrurilor furate. Iar romanele pline de vampiri l-au identificat mereu (pn la seria Amurg, care a reinventat vampirii pentru a fi mai umani) ca arm mpotriva acestora. Din categoria plantelor care resping duhurile i strigoii face parte i avrmeasca (milostiva), o plant de-a dreptul veninoas. n ritualuri vechi se mai utiliza mselaria (folosit i ca leac n durerea de msele). La fel de cunoscut n buctria romneasc precum n magie, leuteanul ajuta n descntece, n special mpotriva ielelor, a arpelui i la ntoarcerea laptelui la vaci. Influena sa magic se rsfrnge asupra ntregii grdini i gospodrii: se spune c, dac i se fur leutean din grdin, toate verdeurile se vor usca. Aura de sacralitate a multor plante (cele amintite, dar i altele) le-a mpins ctre utilizarea n medicina popular, proprietile lor fiind de multe ori folosite n tratarea unor afeciuni, nu doar pentru farmece i descntece. Indiferent, ns, de scopul utilizrii lor, c era magic sau vindector, oamenii au respectat cel puin cteva reguli (din multele existente) privind culegerea plantelor.

Astfel, plantele culese n soarele de la miezul zilei se tie c au proprieti maxime. Zilele de luni sau vineri sunt considerate potrivite pentru culegerea plantelor ce vor fi ntrebuinate n chestiuni de suflet ori sentimente. n anumite zone, se mai pstreaz tradiia spunerii cu voce tare a scopului pentru care este culeas planta, la tierea ei. Plantele se taie, nu se smulg i nu se rup (n lumea rural, se consider c sunt vii i au un suflet al lor, care trebuie respectat). Locul unde se depoziteaz plantele trebuie s fie curat, chiar sfinit, dac se poate (dac folosii plantele pentru leac) i e bine s le legai cu a roie cnd le punei la uscat i apoi la pstrare. Dac inei mori s ncercai vreo vraj, e bine s tii c plantele pentru ritual trebuie culese numai n ultime sptmn a lunii, dup data de 22. Fiecare popor are plantele i miturile sale, unele se regsesc universal (cum sunt usturoiul, busuiocul i altele), unele au legendele lor locale n spate. ntreptrunderea ntre magie i medicina popular este mult prea mare pentru a se mai face diferene: de multe ori vracii tmduitori, pentru simplul motiv c tiau puterea plantelor i reueau s vindece oamenii, erau considerai vrjitori.

Din legend n via, art i napoi n legendPlantele menionate aici, dar i altele (pentru c lista e destul de lung) se regsesc nu doar n magia romnilor, ci i a altor popoare. La noi sunt cunoscute pe tot teritoriul rii. Uneori, legendele care au dus vorba puterilor magice ale unei plante se mai cunosc, i mai amintesc de ele btrnii sau le-au povestit i nepoilor. Alteori, nimeni nu mai tie s spun de ce o anumit plant se consider c are astfel de puteri, de ce e folosit ntr-un anume scop i de ce o nconjoar o umbr de mister. Ce rmne peste tot, ns, n lumea rural, este respectul pentru ierburile magice i de leac. Viaa la ar curge prin seva acestor plante, cu tot cu legendele i puterile lor. Cteodat, ajung s inspire forme de art, aa cum am descoperit curnd, spre exemplu, ntr-o expoziie de la Muzeul ranului Romn (deschis pn la finalul lunii iulie foto stnga). Aici stau cumini obiecte (unele amintind de lucruri rituale din diverse obiceiuri) realizate din fn, paie, iarb, iar mirosul specific unor ierburi magice se simte mai puternic (lavand, busuioc, poate chiar i cimbrior). Alteori, inspir asumarea unei misiuni de educare a celorlali n privina plantelor i a beneficiilor pe care tratamentele naturale le ofer. Cum este i firesc, de cele mai multe ori nasc legende, transformate, de la generaie la generaie, n ceva tot mai grozav sau mai misterios. Inspir industria filmului sau se ntreptrund cu aceasta, inspir mini criminale n cri poliiste sau rezolvri de situaii fr ieire n romane sau aventuri pe pelicul. Fr ierburile magice, de leac sau de descntec, lumea ar fi fost fr ndoial mai srac, iar lumea superstiiilor i a legendelor, complet lipsit de farmec.