C M U l [VfNIISTANUL XXXIV Nr. 1 Noiembrie 1956

O r g a n al Cultului creşt in advent is t de ziua a şap tea din R, P. R.Redacţia şl A-Jia, Bucureşti( Raionul Ţ. Vladimirescu, Str. Mitrop. (ihenadie Petrescu 116

O întilnirc dc mult dorită :

Cursul de îndrumare ţinut Ia Bucureşti

Conducerea Bisericii A dven te d in ţara noastră, — res- pectiv Com ite tu l U niun i i — socotind ca foarte ncce- sară stringerea laolaltă a deservenţilor Cultului, a ho

tărit ca in zilele dela 14 — 26 septembrie 1956, să aibâ loc Ic Bucureşti, un curs de îndrumare şi perfecţionare. In prima serie a cursului au fost invitaţi deservenţii din trei C on fe ­rinţe şi a n u m e : M unten ia , O ltenia Banat şi Dunărea, precum şi personalul dela sediile C o n fe r in ţe lo r : Transilvania de Nord, M oldova si Trans ilvan ia de Sud.

anu l 1929\ ( Diciosinmartin) ; astfel că putem zice că acest curs se ţine in forma lui de azi , după 27 de ani. Iar C uv in tu l lui D um nezeu ne spune urm ătoare le : ,,Cind sc toceşte fierul şi rămîne neascuţit, trebuie să-ţi în- doieşti puterile ". Ecles. 10, 10. Deasemenea este cunoscut exem plul că nu este pierdut t impul folosit pentru ascuţit coasa. Cel ce-şi ascute uneltele va face o lucrare mai bună şi mai rapidă, decit cel care socoteşte timp pierdut a se opri şi a le ascuţi.

Intilnirea laolaltă a servilor lui D um nezeu s a dovedit totdeauna de un real folos şi a fost însoţită de deosebite binecuvintări. Conştienţi de aceste realităţi, fraţii conh*- crători, şi au exprimat adesea dorinţa ca aceste slringeri laolaltă să aibă loc cit mai des.

Un argument puternic şi hotărîtor pentru ţinerea acestui curs îl constituie faptul că încă din anul 193H, adică de IX ani, nu a mai avut loc un asemenea curs. Cu acea vcazie insă, cursul acela a fost ţ inut numai cu deser- venţii din două C onfer in ţe . Un curs cu participare mai largă ,a deservenţi lor din toată ţara, n-a mai avut loc din

Zelu l nostru, en tuz iasm ul nostru, rivna noastră pentru lu - crarea lui D umnezeu, precum şi convingerile noastre şi vi' ziunile noastre despre sfinţenia ei, trebuiesc reîmprospătate in inimile şi m in ţde noastră. Cu trecerea timpului, sub po ­vara activităţii depuse, a eforturilor făcute şi a greutăţilor Intîlnite, puterile slăbesc, iar energia se epuizează. Servii D om nulu i mai obosesc pe cale. De aceea, însuşi Dom nul llris tos a dat apostolilor îndem nul de a merge intr un loc retras spre a se odihni şi amfi Jftai înviora puterde lor slă bite. Aceste considerente au călăuzit şi Comitetul Untunii

2 CURIERUL ADVENTIST

atunci c ind a hotărît convocarea fraţilor noştri conlucrători la cursul despre care s a am inti t mai sus.

Pentru buna reuşită a cursului s au făcut pregătiri pină in cele mai mici am ănunte . Com unită ţi le d in Bucureşti au adus o bună contribuţie pentru soluţionarea problemei gă z ­duirii. Îndeosebi Com unita tea Labirint a făcut adevărat<? sacrificii in acest sens. în treg interiorul localului C o m u n i ­tăţii a fost renovat intr-o form ă deosebit de plăcută şi atrăgătoare. P înă şi acoperămintul a m vonu lu i a fost reinoit şi pictat.

C înd fraţii noştri conlucrători au fost întrebaţi dacă acest plan, de stringerea noastră laolaltă a fost bun, — dinşii au răspuns că-l consideră nu num ai bun, ci foarte bun. Pe feţele tu turor se putea citi bucuria, voia bună şi fericirea. Cîte amintir i se trezeau in mintea dinşilor, cind t e revedeau după zeci de ani ! Cîte experienţe aveau să-şi îm părtăşească ! Cu ce explozii de bucurie, m ulţum ire , recu­noştinţă şi laudă la a-

dresa B unu lu i D u m n e - zeu, se salutau şi se î m ­brăţişau unu l pe al tu l ! Cit de impresio­nant iji istoriseau in ct chip m inunat i-a câ lăuzit D om nul şi din cile împrejurări dificile i a scos El, cu braţul Lui cel atotputernic.M u lţ i d in deservenţii angajaţi ulterior ţinerii vreunui curs, nu au cu ­noscut niciodată bucu ria şi binecuvîntările deosebite care decurg din asemenea ocaziuni.

Scenele acestea im presionante, ne au in credinţat tot mai mult de fap tu l că acest plan s-a dovedit a fi cu a devorat după voia D om nului. Totodată sintem încredinţaţi că b inecu*

vintările primite la a cest curs, se vor râs fr inge cu siguranţă şl asupra Comunită ţilor, atunci cind fraţii noştri se vor ina poia in mijlocul lor.

Tocm ai de aceea, un sen tim ent de regret a umbrit inimile noastre in t im pu l acestei bucurii generale şi anu m e pentru fap tu l că posibilităţile nu ne-au permis a invita pe toţi fraţii noştri conlucrători şi din Conferinţele T rans ilvan ia de Nord. M oldova şi Trans ilvan ia de Sud , spre a participa îm preună cu noi. î i asigurăm insă de toată simpatia şi împreuna noastră simţire alături de dinşii, şi-i îmbărbătăm cu asigu rarea că există planul, — dacă D o m n u l va voi, — să poată participa şi dinşii la un asemenea curs in anul viilor. Pină atunci, rugăm pe D om nu l să i m ingiie pe toţi cu binecuvin tarea cuvenită celor care cu credinciofie au dovedit oscul tare şi au rămas la datorie pe teren.

Fraţii noştri conlucrători invitaţi a participa, au sosit in cursul zilei de vineri 14 septembrie, prim ind, imediat ce soseau, toate lămuririle f i îndrumările necesare. In sală, fie care participant la curs ifi avea, precizat mai dinainte, locul pe care avea să l ocupe in tot t im pu l duratei cursului. Hentru ca acesta să fie cu putin ţă , m em bri C om unită ţ i i Im birint au cedat bucuros locurile d inşilor pe t im p de două Sabate.

Serviciul d iv in de vineri seara, 14 septembrie, a fost condus dc fr. Victor Diaconescu. La apelul făcut pentru co n ­sacrarea şi predarea noastră către Hunul D um nezeu întreaga asistenţă s-a ridicat, răspunzirul cu en tuz iasm apelu lu i a - dresat.

In Sabatu l dela l 1) septembrie, după terminarea studiilor in cadrul Şcolii de Sabat, a urmat serviciul divin, cu care ocaziune fr. Ş te fan Năilescu, Preşedintele Uniunii, a pre- zentat prelegerea cu tit lul : , ,Viafa cu D u m n ezeu a sluji

torului Evanghe l ie i '4, e x p u n in d marea nevoie pe care o avem, de puterea lui D um n ezeu şi marile binecuvintări ce o înso­ţesc atunci c ind o prim im .

I n sabat după amiază f r . l l ra n t Artin ian , a prezentat su­biectul : ,,Puterea cu care D o m n u l Hristos a propovăduit Evanghelia , ca model pentru toţi evangheliş tii din toate tim purile" .

Z iu a de 16 septembrie, a marcat propriu zis începutul cursurilor.Planul pentru desfăşurarea programului era următorul :

— U n referent prezenta un subiect sau referai care se citea cuvîn t cu cuvînt.

— Fraţii participanţi din sală puneau întrebări care cran notate şi la care referentul, comisia de dirijare şi -membrii Com ite tu lu i U niun i i dătleau răspunsuri.

- - Se puneau apoi întrebări participanţilor, ic către co misia de dirijare, la care participanţii erau solicitaţi a

U ndc.îna in te de prezenta

rea referatului, d'ela ora 8 — 9, avea loc o oră de rugăciune, pre gătitoare pentru ca în ­văţăturile şi îndrum ă ­rile din referat să fie imprimate , cu ajutorul D uhului S f în t , in m in ­ţile şi inimile celor pre­zenţi.

Dela ora 9 - 1 3 , 3 0 , cu pauze intre ore, — se prezentau trei refe rate in fiecare zi.

Masa dela am iază era luată in comun.

D upă amiază, fraţii d orilucrâtori, f i ind li beri, au fost îndrumaţi a vizita cî teva muzet ca : m uzeu l de Ştiinfs Naturale ,,Grigore An tipa*, dela şosea, mu zeul de Artă al R .P .k . din Piaţa Republicii, m uzeu l S im u f i m u ­zeul A m a n , ambele

din B du l Magheru, precum şi alte locuri instructive.

Serviciul de foto reportaj, a prins interesante instantanee, din t im pu l cursului, d intre care unele vor apare d in cind in cind in Curier.

In prima zi de curs, prima oră d t rugăciune de dimineaţă,

a fost prezentată de fr. I. l'achici av înd subiectul : ,,Marea im portanţă a unirii servilor lui D u m nezeu pentru realizarea

lucrării Sa le" , după care, fr. Ş te fan Năilescu a tulresal un

cuvin t de bun venit tu turor participanţilor la curs. S a ex primat profunda recunoştinţă către Bunu l D um nezeu pentru

privilegiul acordat de a se putea ţine acest curs, şi mul ţumiri către îna lte le Autorităţi ,pentru aprobarea dată in acest sens.

A urmat apoi prezentarea referatelor. Spa ţ iu l nu ne per mite a expune toate ideile cuprinse in referate, toate intre bările ridicate d in sală, sau cele pftse de comisiile de dirim jare ; de aceea ne vom mărgini a enunţa doar ti tlurile in or dinea prezentării, precum şi num ele persoanelor care le au prezentat, la tă le :

1. Biserica A dventă , o Biserică profetică, prezentat de fr. G. Graur.

2. M in tu i t prin jertfa D om nu lu i Isus, prezentat de fr. M. Manea.

3. Raportu l dintre Stat f i Biserică, prezentat de fr. I Bătrina.

4. Istoricul organizaţiei fi dezvoltarea Bisericii Advente, prezentat de fr. N. Ghiţescu.

5. C u m pu tem dovedi că Biblia este C u v in tu l lui Duni nezeu, prezentat de fr. Hr. Artin ian .

CURIERUL ADVENTIST 3

6 . Cum pu tem contribui la apărarea păcii, prezentat de fr. /. Tachici.

7. Organizaţia Bisericii A .Z .S . din R .P .R ., prezentat de fr. I. Dăneţiu.

8. Aplicarea rugăciunii in activitatea pastorului, pre- zentat de fr. A. Oprişan.

9 . Evidenţa membrilor, prezentat de fr. C tin A lexe10. Isus, centrul şi cercul predicilor noastre, prezentat de

fr. V Diaconescu.11. Calităţile păstorului de suflSte, prezentat de fr. Hr

Artinian.12. Pregătirea pastorului prin studiu, meditaţie şi rugă - '

ciune, prezentat de fr. Leon Bălan.13. Contribuţiile benevole, un principiu* biblic, prezentat

de fr. A. Văcăreanu.14. Păstrarea bunurilor

Dăneţiu.15. Legislaţia R .P .R

şi libertatea religioasă prezentat de fr. I. Bă trina.

16. Spiritismul, o ră­tăcire, prezentat de fr St. Demetrescu.

17. Importanţa mu zicii in serviciile divine, prezentat de fr. O. f ler mann.

ÎS. Despre superstiţii in lumina Bibliei, pre zentat dc fr. St. Deme trescu.

19. Legea morală a celor 10 porunci şi ha rul lui D umnezeu, pre zentat de fr. St. De metr eseu.

20. S f în ta Cină, pre­zentat de fr . G. Graur

21. Sabatul, singura zi sfintă şi binccuvin tată, prezentat dle fr. P.Crişan.

22. Ţ inu ta corectă, vorbirea, gesturile fi ilustraţiile in lucrarea la amvon, prezentat de fr. Hr. Artinian.

23. Activitatea spirituală, cea dinţii preocupare a pasto rului, prezentat de fr. 1. Tachici.

24. Pastorul şi viaţa socială, prezentat de fr. V. Dia conescu.

25. Lucrarea in comitete şi culunările administrative, pre zentat de fr. Gh. Cazan.

26. Duhul S f în t şi căile prin care lucrează asupra Inimii omului, prezentat de fr. V. Diaconescu.

27. Răsplata servului lui D um nezeu , prezentat de fr.St. Năilescu.

Această s implă expunere a subiectelor, dă oricui o idee despre bogăţia de învăţături prezentate cu ocazia acestui c“rs. Comentariile ocazionale, 'întrebările adinei şi înţelepte Puse cu ocazia expunerii referatelor, precum şi răspunsurile ^muritoare, au bucurat din plin pe participanţi. Soliile din timpul orelor de rugăciune ca şi din cele doua Sabate, ne au condus la o serioasă cercetare a inimii şi la luarea hotă ririi pentru o deplină devoţiune, consacrare, predare şi ho urită alipire de D om nul. Din toate învăţăturile ca o concluzie

generală, ca cel mai de seamă fapt pentru noi toţi s-a des prins faptul că nevoia noastră cea mai mare, este de a lua cu noi pe Marele învă ţă tor — D uhul S fîn t — care sa fie ln<*rurmătorul nostru in toată activitatea noastră.

Simbătă seara 22 septembrie, a avut loc o producţie mu zicală prezentată de un cor alcătuit cu persoane d in ' toate corurile din Bucureşti, şi combinat cu orchestra selecţionată Pe Capitală.

Marţi seara a avut loc o expunere făcută de fr. Ioan ut rina, despre însemnătatea darului poeziei, prezentindu se * diferiţi fraţi cîteva lucrări versificate.

Apoi a urmat prezentarea, prin magnetofon şi proecţiuni luminoase, a vizitelor făcute in U .R .S .S . şi R. P. Ungară, de ciţiva fraţi din Comitetul Uniunii.

Miercuri, 26 septembrie 1956 a fost ziua de încheiere a cursului.

La ora de rugăciune, fr. Ş tefan Năilescu, Preşedintele Uniunii, a stăruit asupra a două subiecte de seamă, şi anum e :

1. Importanţa păstrării sănătăţii şi religia.

2. Personalitatea şi lucrarea D uhului S f int.

După prezentarea fiecărui subiect s au înălţat călduroase rugăciuni după ajutor şi binecuvîntare.

O cintare instrumentală şi un dublu quartet, au bucurat pe cei de faţă şi au adus laudă D om nului şi pe această cale.

S a dat apoi loc la exprimarea simţimintelor şi impresiilor participanţilor /<< curs. Acestea, prin mul ţi mea şi importanţa lor, vor face obiectul unui articol in numărul vii ­tor.

Ca ultim punct fiJ. Ştefan Năilescu, a a dresat participanţilor cuvintul de rămas bun. în tre altele, dînsul a s pus urm ătoare le :

,,Exprim din aaîncul inimii mele, m u l ţu ­mire, laudă şi recuno­ştinţă Bunului Dumne zeu, Tatăl nostru cel Ceresc, Mîntuitorului nostru iubit şi Duhului Sfin t , Mîngîietorul nos tru pentru ajutorul pri ­mit din partea D iv i ­nităţii pentru ţinerea acestui curs t"

, M u l ţu m im şi Mini sterului C u l te lo r . ' care a aprobai in totul pro­gramul prezentat de noi.

,, Prezentăm omagiul şi mulţumirile noastre Domnului Ministru al Cultelor pentru privilegiul aprobării ţinerii a- cestui curs.

,,M u lţu m im tuturor celor ce au prezentat referate la acest curs. Dinşii au depus muncă şi oboseală, au sacrificat timp pentru aceste lucrări ca să fie cit mai corespunzătoare ne voilor noastre spirituale.

,,M u lţu m im fraţilor şi surorilor care au participat la acest curs. întrebările Dvs., serioase şi înţelepte au adus lum ină pentru o tot mai profundă înţelegere a subiectelor prezentate, şi au întregit astfel învăţătura cuprinsă in ele.

,.Mulţumirii membrilor noştri din Comunităţile din Bucu reşti pentru împreuna colaborare cu Conducerea Bisericii, pentru buna reuşită a Cursului. Cu deosebire mulţum im conducerii Comunităţii şi membrilor Comunităţii Labirint. Dinşii au făcut adevărate sacrificii, renovind salai şi făcind toate pregătirile pentru ca participanţii la curs să se simtă bine. Le m u lţum im pentru spiritul deosebit de ospitalitate cu care au găzduit pe fraţii noştri deservenţi ai Cultului, precum şi bunăvoinţa cu care ne-au pus la dispoziţie stda de cult, t imp de două Sabate. D omnul să răsplătească f i e ­căruia sacrificiile făcute.

,,La despărţire, vă doresc iubiţi fraţi Dvs. şi familiilor Dvs., să vă bucuraţi de deplina şi totala călăuzire a Duhu lui Sf in t , in iruleplinirea serviciilor Dvs., să aveţi rodnicie şi să puteţi primi răsplata finală in împărăţia C eruri lo r!"

M omentele încheierii au fost s o le m n e ! Ultimele cuvinte au adus pare-că, un ecou din ţara speranţei noastre , Im părăţia ( i r u r i l o r ! Prin imaginaţie, pare că ne am simţit in mijlocul credincioşilor ctin toate generaţiile, pe cart tu

4 CURIERUL ADVENTIST

menea nu putea să o n u m e r e ! Ecoul cîntării : „ în curind, uniţi cu toţii, l ingă tronu l s f in t vom f i “, a făcut să tre- salte de bucurie inimile noastre. Cu speranţă reinoită, cu zel inviorat, cu credinţă tot mai puternică şi bucuria pre- gustată ,a primirii cununii , ne întoarcem fiecare la datoria sa, făcindu ne in totul şi conştiincios partea pentru ca in

ziua revenirii M în tu i to ru lu i nostru iubit, să p u tem auzi m inuna ta adresare : , ,B ine serv bun şi credincios, peste puţine ai fost pus, peste -multe te voi pune, intră in bucu­ria D o m n u lu i tău . Facă D o m n u l ca această fericită invi­taţie să ni se adreseze tuturor, A m in !

G H . G R A U R

Personah;ta tea D u h u lu i Simt

Biserica noastră a ajuns acum in tr-un timp, cind orice nesiguranţă cu privire la Spiri tu l S f in t şi lucrarea Sa, trebuie să fie risipită. Acesta este in culevăratul înţeles

al cuvîn tu lu i , t im pul cind in p lanul lui D um nezeu , a treia puternică Persoană a Dum nezeiri i , trebuie să fie cunoscută, înţeleasă şi primită in toată plinătatea Ei. N im ic mai puţin decit aceasta nu va fi in de acord, cu p lanul d iv in , pentru Biserica rămăşiţei.

De aceea noi trebuie să intrăm in acest mare studiu , cu ardoare, cu încredere şi perfectă (devoţiune, pentru ca să pu tem căuta in mojd inteligent şi cu toată in im a noastră, împlin irea făgăduinţe lor lui D um nezeu , pe care le a făcut celor ce sint urmaşi sinceri ai adevărulu i şi ai neprihănirii.

Orice încercare de a înţelege lucrarea D u h u lu i S f in t , nu va fi nici logică şi nici reuşită fără ca mai întîi să desco ­perim adevărul cu privire la personalitatea Sa şi legătura Sa cu dum nezeiasca Treime. S în tem nevoiţi să recunoaştem cu um ilin ţă , nedestoinicia noastră in a înţelege pe deplin personalitatea D u h u lu i S f in t , pentru fap tu l că noi s in tem mărginiţi, şi El este nem ărginit, că noi s în tem oameni, iar El este d ivin. Priceperea noastră este defectuoasă şi în ţe le ­gerea noastră înturiecată d in cauza păcatului şi a rezultatelor sale degeneratoare, şi de aceea ne l im i tăm n um ai la ceea ce revelaţia d iv ină a găsit de cuviin ţă să ne descopere cu pri­vire la personalitatea acestui mare Mingiie tor, D uhul S fin t .

Term en i i omeneşti sint mărginiţi pentru înţelegerea şi priceperea omenească, şi de aceea orice descriere a D uhulu i S f in t , în astfel de termeni, va ştirbi o descriere perfectă si hotărîtoare. Dar chiar dacă rărninem în dom en iu l in care pu tem fi înţeleşi ca f i inţe omeneşti , încă se poate da o defin iţ ie clară. A n u m i te însuşiri constituiesc dovezile per sonalităţii Sale, ca : poate fi jignit şi întristat — Is. 63, 10, Efes. 4 , 30 — ; găseşte dc cuviin ţă — Fapte 15, 28 ; în stare să vorbească — Mat. 10, 20 : Fapte 13, 1 — 2 : 1 T im .4, 1 ; aude Ioan 16, 13 ; m ingiie — Ioan 14, 26 ; co n ­vinge — Ioan 16, 8 ; schim bă — 2 Cor. 3, 18 ; învaţă — Ioan 14, 26 ; călăuzeşte — Ioan 6 , 13 ; mărturiseşte — Ioan15, 26 ; şi împarte daruri şi slujbe spirituale fiecărui suflet după cum voieşte — 1 Cor. 12, 11. O persoană este o fi inţă care poate fi auzită, în care te poţi încrede pe care o poji urma, de care te poţi apropia şi de care poţi fi in f lu en ţa t .

Aceste însuşiri ale D uhulu i S f in t , dovedesc că El este o f i in ţă personală iar nu num ai o in f luen ţă puternică, şi ar trebui să constituie pentru noi argum ente hotărîtoare.

N atura D uhu lu i S f in t , nu poate fi înţeleasă sau cunos ­cută pe deplin de oajneni, cu toate că adevărul personali tăiii Sale este clar arătat de către scriitorii inspiraţi, şi lucrarea Sa pentru oameni est# bine cunoscută. Această lu crare c u p r in d e : mărturia despre Hristos, — Ioan 15, 2 6 ; călăuzirea Bisericii — Ioan 16, 13 ; aducerea am inte a cu ­vintelor lui Hris tos — Ioan 14, 26 ; învăţarea adevărului— Ioan 14, 26 ; dă putere în rugăciune : Rom . 8 , 26 ; descoperă viitorul : Ioan 16, 13 ; dă putere pentru m ă r tu ­risire şi ciştigare de suflete pentru D um nezeu , Fapte 1, 8 .

Cuv in te le M in tu i to m lu i cu privire la S ine arată clar fap tu l că D uhul S f in t , este o fi in ţă reală. El zice : ,,D uhul D om nulu i este peste Mine, pentrucă M ma uns ca să vestesc săracilor E vanghe l ia ; M -a trimes să tămăduiesc pe cei cu in ima zdrobită, să propovăduiesc robilor <$e război slobo­zirea, şi orbilor căpătarea vederii ; dau d ru m u l celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al D o m nu lu i . Luca4, ÎS, 19,

El a spus ucen ic i lo r : ,,Dar M îngîie torul, adică D uhul

S f in t , pe care-L va trimete Tatăl, in N u m e le Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va a<luce am in te de tot ce v-am spus Eu . Ioan 14, 26. ,,Cirul va veni M ingiie torul pe care L voi trimeie de la Tatăl, adică, D uhul adevărului, Care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine". Ioan 15, 26.

Din niciuna din cuvintările lui Isus, nu reiese că Duhul S f in t ar fi num ai a in fluenţă .

Dum nezeirea D u h u lu i S f în t ,este stabilită atit în Vechiul cit şi in N ou l Testam en t . El este num it cu atribute care aparţin num ai Dumnezeiri i . î n Ebrei 9, 14 . El este numit D uhu l Cel veşnic ; in 1 Cor. 12, 10 se recunoaşte că El ştie iotul, adică omnisc ient ; în Fapte 1, 8 , că este omni potent, adică are toată puterea ; iar in Psa lm ul 139, 7, că este om niprezen t , adică e in tot locul, e pre tutindeni.

D u h u l S f în t e in legătură cu actul creaţiunii, Gen.1, 2 .şi Ps. 1 0 4 , 30 ; cu puterea de a da viaţă, Luca 1, 35; M at. 1, 1 8 ; cu săvirşirea de m inun i , 1 Cor. 12, 10. 2 8 ; cu puterea care înviază, R o m . 8 , 11 ; cu naşterea din nou, Tit 3, 5 ; cu inspiraţia, 2 Petru 2, 20 şi cu lucrarea de s f inţire 2 Tes. 2, 13.

El este n um it cu diferite num e, printre care sint : Duhul înfierii, R o m . 8 , 1 5 ; D u h u l vieţii, R om . 8 , 2, 9. Duhul harului, Ebr. 10, 2 9 ; D u h u l adevărului, Ioan 14, 17; D uhu l făgăduinţe i , Efeâ. 1, 13 ; D u h u l înţelepciunii , Is. 11,2 ; D uhu l cunoştin ţe i, Is. 11, 2.

Mai sint date şi alte num e, acestei a treia Persoană pu ternică a Dum nezeiri i , şi an u m e : D uhul cel vecinic, Ebrei9, 14 ; D uhu l S f in t , Mat. 1, 18 ; D uhu l lui Dumnezeu, R o m . 8 , 9 ; D uhul D um nezeu lu i Cel V iu , 2 Cor. 3, 3; M ingiie torul , Ioan 14, 16 ; D uhul lui Hristos, 1 Petru 1, 1 1; D uhu l Fiului Său, Gal. 4, 6 ; D uhul lui Isus Hristos, Filip. 1, 19

A n u m ite simboluri sint folosite ca sa arate D uhul Sfint c a : apa, Ioan 7, 3 7 — 3 9 ; vintul, Fapte 2, 2 ; focul, Fapte2, 3 ; porum belul , Ioan l t 32 ; uleiul, Fapte 10, 38 ; Ebrei1, 9 ; sigiliul, Efes. 1, 1 3 ; arvuna moştenirii, Efes, 1, 14; iar în Spiri tu l Profetic, El este asemănat cu lumina, cu sarea şi cu aluatul.

încercarea de a merge mai departe cu raţionamentul, de" cit declaraţiile C u v în tu lu i S f in t şi Sp ir i tu lu i Profeţiei, este o greşeală.

Serva D om nu lu i a spus :t ,Natura D u hu lu i S f in t este o taină. O am enii nu o pol

explica pentru că Dt>mnul nu a descoperit-o. Oamenii cu imaginaţie vie pot aduce pasagii din Scriptură şi să clă­dească ceva omenesc pe ele ; dar primirea acestor vederi nu va întări Biserica. Cu privire la asemenea taine, cari sini prea adinei pentru înţelegerea omenească, tăceraa este de aur".

D om nu l a descoperit faptu l că D uhul S f in t este a treia persoană a Dumnezeirii . Această a treia persoană a Dum nezeirii, îşi exercită in f luenţa Sa asupra su fle tu lu i ome­nesc.

, ,D uhul S f in t este adierea viefii spirituale in suflet. Co­m u n iunea cu D uhu l este com uniunea cu viaţa lui Hristos Ea um ple pe primitor cu însuşirile lui Hris tos" .

Primele două paragrafe d in Spiri tu l Profeţiei sint deose­bit de interesante pentru faptu l că D e m n u l descoperă ideia de personalitate şi in f luen ţă a D uhu lu i S f in t . Cu alte cu­vinte, D uhu l S f in t este o persoană divină, o fi in ţă a cărei in f luen ţă este puternică şi pătrunde in însăşi vieţile cre f linilor.

CURIERUL ADVENTIST

Niciodată nu trebuie să folosim priceperea noastră m ăr ­ginită ca să descriem personalitatea D uhu lu i S f in t . Urmă toarea declaraţie a Servei D o m n u lu i , ne arată tot ceea ce avem noi nevoie să cunoaştem despre natura Sa divină :

. .Duhul S f in t este locţiitorul lui Hristos, dar fără corp omenesc şi liber de aşa ceva. îm piedecat de corpul omenesc Hristos nu putea fi personal in orice loc. De aceea era spre binele lor ca El să trimeată pe D uhu l S fin t ca urmaş al Său pe pămînt. N im e n i nu mai putea spune că are un a vantaj din cauză că se găsea in tr-un loc anum it , sau pen tru că avea legătură personală cu Hristos. Prin Duhul Său. Domnul Hristos era la indem ina tuturor. In felul acesta era mai aproape de ei, decit dacă nu s ar fi înălţat".

Toţi scriitorii Bibliei care tratează despre D uhul Sfin t , fie intimplător, fie parţial, sau complet, fac in aşa fel in cit să nu lase pe n imeni in îndoială că ei nu ar crede in personalitatea D uhu lu i S f in t . Cit de adesea vorbesc despre El cu aceiaşi termeni pe care ii folosesc cind vorbesc des ­

pre Tatăl sau despre Fiul. Atit cit ne ajută limbajul. Scrip tura descoperă in mod hotărit adevărul ca a treia persoană a Dumnezeirii este o persoană distinctă, şi că scriitorii ei arată clar lucrul acesta, gîndul acesta.

îna in te de a merge mai departe cu studiul nostru, trebuie notat că Duhul S fin t este numit Mingiietorul. Cuv in tu l ori ginal este ,,Paraclet , şi înseamnă apărător, ajutor, în sen sul cînd este chemat in ajutorul altcuiva. Un scriitor in semnat spune următoarele despre cuvîn tu l ,,Paraclet'4 :

,,Acesta este titlul unei persoane. El este unul din cu vintele Scripturii care nu poate fi nici transmis nici tradus. Nici cuvin tu l Mingiietor, nici Apărător nu exprimă complet însemnătatea lui.

A m in d o u ă la un loc, şi încă mai mult decit atit, s ar cerc ca să i găsească însemnătatea. MuU •mai mult s-ar fi cîştigat dacă nu sc făcea nici o încercare spre a l traduce, şi cuvin tu l însuşi ar fi devenit cel mai familiar nume al D uhulu i" .

alMituU a foSt făcut pentru om. Originea

lui este in Eden,, înainte de căderea om ului in păcat, j'i dc aceea nu putea să fie făcut numai pentru un t im p m ă r ­ginit, sau numai pentru o a nu milă parte din neamul omenesc, iarăşi nu se poate spune că a

' / / / ' \ \ V v l ost instituit ca fă/ / / 7 i ' i v \ V \ \ cind parte din pla

nul de mîntuire. A fost făcut pentru o mul care nu păcă- tuise. Locul lui in /danul lui D u m n e ­zeu este prea puţin înţeles. Istoricul lu i , rostul lui şi ruitura lui sint dc cel nun mare interes, şi ai trebui să fie c u n o ­scut de to ţ i ' .

..Hristos este şi Creator şi M întu itor . Hristos a făcut lu mea aceasta din nimic şi a populat-o cu fi in ţe omeneşti ; după cum tot I lr is tos a fost acela care mai tirziu a venit in lumea aceasta şi a creiat din nou pe oameni prin rnîn- tuire. Hristos, A u toru l religiei creştine, este şi Autorul Sa butului. Adevărul acesta esto clar arătat in Noul Testam ent Ioan 1, 1 — 3.10.14... El a făcut totul. N u s a făcut nimic fără să fi fost făcut de EL El a făcut lum ea in şase zile. De aceea Hristos a fost acela care S-a odihnit in ziua a Şaptea. Hristos a făcut Sabatul.. . Sabatul a fost făcut cu peste două mii de ani înainte de a fi dată legea pe Sinai. A fast făcut cu ocazia creaţiunii.

"La creaţiune, Hristos nu avea nevoie de odihnă (Isa 40, 2S), şi cu toate acestea avem raportul că, in ziua a Şaptea El S-a odihnit, şi S a repauzat. Ex. 31, 17. Hristos S a odihnit pentru că punea temelia unei instituţii d u m n e ­zeieşti, şi S-a repauzat pentru că a gustat o mare plăcere cind a rinduit oamenilor o zi atît de binefăcătoare cum se fi arată că este Sabatul pentru aceia cari îl Jin. El a s im ' fit o mare plăcere creind o instituţie care după planul Lui avea de scop să fie un am in ti tor al lucrării Lui celei mari,(l creaţiunii, şi care să servească pururea pentru a reaminti creaturilor Sale despre adevăratul D u m nezeu . . .".

>,E lucru clar că binecuvintareu zilei a şaptea nu poate să fie indeoărtată. Ea va rămîne o zi b inecuvîntată şi sfîntă

riyinea şi scopul Sabatului

s cit va fi timp, şi in toată veşnicia... Instituţia Sabatului nu este o instituţie mobilă care a fost aşezată intr-o zi, dar poate să fie schimbată şi transferată asupra unei alte zile, cum pare că ar gindi unii. Z iua însăşi este Sabatul. Ziua a şaptea este Sabatul" .

, ,Şi a sfinţit-o". Ebreeştc, Kadaş. Prin termenul acesta se exprimă jinduirea pozitivă a Sabatului ca zi de odihnă pentru om. Faptul că Dum nezeu sfinţeşte ziua, este egal cu a Porunci oamenilor să o sfinţească şi ei. Deoarece la sfîrşitul creaţiunii, ziua a laptca a fost pusă astfel la o parte de Cel Prea înalt pentru astfel de scopuri, fără măr ginire in ce priveşte timpul sau ţara, ţinerea ei este obli gatorie pentru tot neamul omenesc, căruia, in Providenţa Lui, ii poate fi făcut cunoscut. Lucrul acesta reiese mai de parte din motivul pentru care Dumnezeu a binecuvintat şi a sf inţit ziua a şaptea şi anum e pentru că S a odihnit in ziua aceasta, care este un motiv valabil pentru t^ate t im p u ­rile şi care se aplică la fel, tu turor urmaşilor lui Adam. Dacă acesta este un temei puternic pentru a sfinţi ziua a şaptea care a răsărit la terminarea sis temului universului, trebute să fie tot aşa penlru sfinţirea fiecărei zile a şaptea pină la sfîrşitul timpului. Ţinerea zilei este cu atit mai mult impusă in Decalog, care nu a fost desfiinţat, ci rămîne obligatoriu, fără putinţă de schimbare, pentru credincioşii din toate veacurile lumii... Sfinţirea zilei a şaptea in cazul de faţă poate să fie înţeleasă numai in sensul că a fost pusă deoparte pentru lucrarea doosebită de adorare şi slujire a

lui D u m n e z e u *.

Rostul Sabatului

„în Eden D umnezeu a înălţat Sabatul ca un monum ent de amintire al lucrării Sale de creaţiune prin aceea $ă a pus binecuvintarea Sa asupia zilei a şaptea. Sabatul a fost încredinţat lui Adam, tatăl şi reprezentantul întregii familii omeneşti. Ţinerea lui trebuia să fie un act de adincă recu-^ noştinţă din partea tuturor locuitorilor pămîntului, ca D um nezeu era Creatorul lor şi Suveranul lor îndreptăţit, ca ci erau lucrarea miinilor Lui, şi supuşi ai puterii Lui. In felul acesta insti tuţia era in totul comemorativă, şi dată pentru toţi oamenii. In ea j iu era nimic din domeniul u m ­brelor, sau cu aplicaţie restrînsă pentru un anumit popor .

,,Cei mai judicioşi comentatori sint dc acord că A dam şi Eva au ţinut fără încetarea ziua a şaptea, şi au dedicat-o in chip particular in slujba Celui Atotputernic ; şi că pri- mul Sabat, pe care Philo (unul din cei mai vechi scriitori) îl numeşte ziua de naştere a lumii, a fost sărbătorit chiar

în Paradis".,,Dumnezeu a văzut ca Sabatul era de cea mai mare ne

voie penlru om chiar şi în Paradis. Avea nevoie să lase la- oparte toate lucrările lui personale şi toate scopurile u rm ă ­rite de el pentru o zi pe săptămînâ, pentru ca să poată con-

6 CURIERUL ADVENTIST

ternpla mai bine lucrările lui D um nezeu , şi să mediteze asupra puterii şi bunătăţii Sale. El avea nevoie de un Sabat pentru ca să i amintească mai bine pe D um n ezeu şi să trezească recunoştinţă in inima lui pentru că tot ceea ce avea şi de care se' bucura, venea d in m ina cea binefăcătoare a C rea toru lu i" .

,,Sabatul este un semn de putere creatoare şi mintu itoare , el ne învaţă că D u m n ezeu este izvorul vieţii şi al cunoş­tinţei ; el aminteş te oamenilor că obîrşia lor este măreaţă, d in d astfel mărturie despre planul lui D um nezeu de a ne face iarăşi după chipul Său" .

,,Calcularea t im pu lu i pe săptăm ini nu este derivată de la nimic ce ar fi in natură, ci îşi datoreşte existenţa rinduirii dc către D um nezeu a zilei a şaptea ca zi de sfin tă folosire, in amintirea odihnirii D om nu lu i de cele şase zile ale lucrării creaţiunii. Perioada aceasta este marcată de revenirea zilei sf in te de odihnă a Creatorului. Se vede foarte uşor d in d i ­ferite texte că patriarhii calculau t im pul pe săp tăm ina de şapte zile. N u se poate presupune că ei au reţinut săp tă - mina şi au uitat Sabatul care este s ingurul mijloc in a deosebi săp tă m in i le" .

,,La dat-a ieşirii d in Egipt, instituţia Sabatu lu i a fost în ­făţişată cu putere înaintea poporului lui D um nezeu . Pe cind încă se aflau in sclavie, şefii lor încercaseră a-i forţa să lucreze in Sabat, cerînd de la ei şi mai mult lucru pe săptămina. Condiţii le de lucru au fost făcute mereu mai grele. Dar Israeliţi i au fost scăpaţi din robie, şi au fost duşi in tr-un loc unde puteau să ţină nepersecutaţi învăţă turile lui lehova"

Luther comentează E xodul 16, 4 .2 2 — 30 : ,,De aci puteţi vedea că Sabatul exista d inain te dc legea lui Moise, şi a existat de la începutul lumii. î n mod deosebit, credincioşii

cari au păstrat credinţa cea adevărată, s-au intilnit şi au invocat pe D u m n ezeu in ziua aceasta",

S ab a tu l «lui Israe l

,,îti toate tim purile călcarea legii lui D u m nezeu a fost urm ată de aceleaşi rezultate. In zilele lui Noe, c ind orie* principiu de bine era călcat in picioare, iar nelegiuirea u ajuns atit de pro fundă şi întinsă incit D um nezeu nu a rnai putu t-o suferi, s-a dat decretul : „Voi nimici pe omul p*» care l-am creat de pe faţa păm în tu lu i" . . . Locuitorii So<iornei au trecut marginea răbdării lui D um nezeu , şi atunci s-a aprins împotriva lor mînia lui D um nezeu . T im p u l care a precedat robia celor zece triburi ale lui Israel a fost un t im p de neascultare şi de ticăloşie asemănătoare. Legea lui D u m nezeu era socotită ca nimic, şi aceasta a deschis dru­mul nelegiuirii lui Israel".

,,Dacă Israel ar fi luat seama la soliile profeţilor, ar fi fost cruţaţi de um ilin ţa care a urmat. Pentru fap tu l că au stăruit a se depărta de Legea Lui, D u m n ezeu a fost con* str ins să-i lase să meargă in robie".

,,Noi credem că Sabatul zilei a şaptea a fost instituit la sfirşitul creaţiunii lumii in şase zile literale ; că este amin­ti tor al creaţiunii, şi un sem n al re-creaţiunii, adică al mîntuiri i ; că este o parte vitală din legea morală, a celor zece porunci ; că este cu totul o instituţie spirituală , că Du-mnezeu a in tenţionat ca el să fie ţ inut in tot t impul de toţi oamenii * că atit Hristos cit şi apostolii, şi înainte ji după răstignire, iar mai tirziu şi primii creştini, au ţinui to tdeauna Sabatul zilei a şaptea, şi de aceea este ziua de odihnă a creşt in i lor" .

Sănătatea >li*şi soi ia evan s1

Merită mai mult decit o atenţie trecătoarc faptu l că A d ­ventiştii de Z iua a Şaptea au acceptat ca să susţină cu credincioşie, anum ite reguli şi obiceiuri, anumite

practici in materie de dietă şi bătură. O experienţă perso­nala in problemele de sănătate, care in general nu sînt privite de către popoarele creştine ca f i ind esenţiale pentru vieţuirea creştină, a fnst rccu noscută totuşi in general, ca f i ind necesară celor ce au fa voarea să trăiască în confor­mitate cu asemenea reguli.

Poate fi raţională în treba­rea : ,,Pe ce temei, şi pentru care motiv adventiş tii şi-au in suşit aceste idealuri de sănă­tate şi şi-au asum at mari răs­punderi ?"

In ultimele versete ale im ­presionantei cărţi a lui M a - leahi ,profetul ne spune că .,,în a in te de a veni ziua D om n u lu i", D um nezeu va trimite pe profetul Ilie, care va da loc la o puternică mişcare de re­formă, intorcind inimile părin ­ţilor către copii, şi inimile co­piilor către părinţii lor, şi d e ­sigur inimile tu turor către D um nezeu , ca o pregătire p e n ­tru revenirea D om nulu i . Luca, vorbind despre aceasta, declară că solia lui Ilie, va alcătui un popor pregătit pentru D om nul.Pavel scriind lui Tit , ii dă d i ­rective de felul cum să trăiască în veacul de acum. El spunenădejde şi arătarea slavei Marelui nostru D u m nezeu şi M în tu i to r Isus Hristos, care va răscumpăra un popor din

Ţii euntpotat /

Nu dpn nde tuminarvâ vieţii fele Jâ ammdouo

câpele/e

,,Sau nu ştiţi că corpul vostr.u es-te 'templul S p ir i tu ­lui S£îrrt, către se af lă in voi, ipe care i-a/veţi de la D um nezeu şi că nu sînteţi a i voşt-ri in ş iv ă? " 1 Cor. 6, 19. D acă cineva apucă în v iaţa sa pe o cale, caxe ii risipeşte in zadair pu te r i le sale de via ţă , şi care îi în ­tunecă mintea, adund. el păcătu ieş te contra lui D u m ­nezeu, ol nu p ream ăreşte pe Durtinezeu în corpul şi sp ir i tu l său, cairi a p a r ţ in lui D um nezeu *.

E. G. W h i te

,,Aştep i ind fericita j ioastră

orice făriulelege, şi să Ş i curăţească un norod deosebit plin de rivnă pentru J a p tc bune" .

Aceasta este o scurtă dar glorioasă declaraţie a scenelor de la încheierea marei dram e a conflic tului d intre Hristos şi Satana. Aceasta este num ai o slabă prezentare a transfor- mării care va fi experimentată dc către poporul lui Dumnezeu

______________________________ înainte de revenirea Mintuitorului.

Lupta din ceruri unde dui' voiul a provocat autoritatea şuv ernăm in tu lu i lui Dumnezeu, a fost mutată după creaţiune in lum ea aceasta. Satana a obţinut biruinţa şi distrugerea ultimei părţi d in creaţiune O m u l şi căm inu l său din £' den. O m u l a fost adus la exi­stenţă prin tr-un proces, care ne face să înţelegem natura sa lăuntrică. ,,D om nu l Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pâ' m întu lu i , i-a suflat in nări su­flare de viaţă, şi om ul s-a fâ cut astfel un suflet viu".

N i se mai spune că omul cind a ieşit d in mîinile Crea­torului, era desăvîrşit. El era înzestrat cu trei caracteristici distincte şi anum e : spiritul in telectul şi fizicul, toate ca părţi ale pr im ulu i om, cind Ia început el a ieşit perfect din miinile Creatorului.

Vră jm aşu l acestei creaţium plăcute,

Căci m&j h rziu vQ< mgreta

plănui nimicirea distrugerea acestei noi lucrări a m iinilor lui Dumnezeu O m u lu i i se explicase* că o credincioşie şi o ascultare împărţită faţă de D um n ezeu erau condiţiile legate de bucu

CURIERUL ADVENTIST 7

riile neîntrerupte ale fericirii sule edenice. Deasemenea i se explicase că rezultatul neascultării avea să fie moartea. D a- torită amăgirii celui rău om ul a fost adus să facă e x p e ­rienţă cu păcatul şi c i neascultarea. In m om entu l cind omul a păcă tu it , corpul său fizic desăvîrşit, care, — dato rită firănirii cu proprietăţile dătătoare de viaţă ale roadelor pomului vieţii, trebuia să trăiască veşnic, — a început 'să slăbească şi să vioară.

Şi chiar aşa, au trebuit să treacă mai bine de două mii de ani pină ce om ul să piardă in aşa măsură principiile vitale ale vieţii, incit să decadă de la posibilitatea vjefii veşnice, la sărmana vîrstă de şaptezeci de ani. Neîncetata creştere a bolilor şi moartea prematură aveau să fie partea omului pină la sfîrşitul t im pulu i . îmbolnăvirea şi moartea erau. conforrji Scripturii, rezultatul imediat al păcatului. Elo erau sem nul tr ium fu lu i celui rău

Lucrarea şi caracterul lui Satana in această lume sin! ilustrate bine in istoria raportată in primul capitol din cartea lui Iov. Ca prinţ al acestei lumi, el guverna cu o mină neobosită şi crudă. Fiecare îmbolnăvire a noastră, f ie ­care epidemie, este o consecinţă a celui rău care de la că­derea omului, a lucrat la continua lui distrugere. T em uta malarie care îşi pretinde milioanele ei de victime in fiecare an ; cancerul, boala degeneratoare, arterioscleroza cu a fee ţiu nil e ei cardiovasculare, poliomielita, artrita schiloditoarc şi pedepsitoare, care leagă atit de multe milioane in su fe ­rinţe chinuitoare, sînt realizări lipsite de glorie ale celui rău in programul său progresiv de ruinare nu num ai a omului spiritual şi intelectual, ci şi al omului fizic, creat, desă- virşit in originarul sdu păm înt edenic. Hristos a amintit in mod special că acestea sint lucrările arh ivră jm aşu lu i .

M ustrînd pe conducătorul făţarnic al sinagogii care a pro testat contra vindecării in Sabat a femeii ce avea probabil un caz agravat de artrită q şirei spinării, Hristos ii răs­punse : ,,Şi femeia aceasta, care este o fiică a lui Abraam fi pe care Satana o ţinea legată de 18 ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta in ziua Sabatulu i ?"

Conducătorul sinagogii era de acord că e bine să vină la sinagogă in zilele de Sabat pentru înviorarea spirituală, pentru restaurarea acelor puteri spirituale care au fost pier (Pute in luptele cu cel rău ; dar el nu recunoştea că semnele fizice ale lucrării vrăjmaşului erau tot atit de adevărate semne ale tr ium fu lu i său, evidenţe ale activităţii sale dege neratoare. D om nu l a arătat că era tot atit de necesar ca această femeie să primească refacerea fizică, ca şi experienţa ipirituală in această zi de odihnă.

Tot aşa şi nefericitelor victime ale puterii satanice care-şi pierduseră facultăţile lor m intale şi care rătăceau in locuri singuratice şi pustii dincolo de marea Galileii, in ţ inutul Ga<lara, li s-au refăcut puterile lor naturale, prin cuvin tu l tămăduitor al M în tu itoru lu i nostru.

întreaga slujire a lui Hristos a fost o exemplificare a declaraţiei Sale că El a venit să caute şi să mintuiască ce era pierdut, — pierdut spiritual, intelectual şi fizic. El a vindecat pe om ul paralizat, ce a dat loc la o provocsre • „Păcatele iţi sint iertate", arătînd că D om nu l a îndeplinito îndoită şi chiar intreită lucrare a refacerii acelora pentru care lucra. Hristos ne spune că El a venit să nimicească împărăţia lui Satana şi toată munca Sa in t im pul celor tre« ani şi jumătate de slujire aici pe pămînt, a fost de a reface sau de a restaura pe aceia pe care Satana ii demoralizase spiritual, le întunecase minţile şi h slăbise şi nimicise fizic.

Slujirea lui Hristos a fost bine profetizată de către Isaia :

,,Duhul Dom nulu i Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns ca să aduc veşti bune nenorociţilor ; El M a trimis 5<i vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slo bozenia, şi prinşilor de război izbăvirea ; să vestesc un an de indurare al Dom nulu i şi o zi dc răzbunare a D u m n e ­zeului nostru ; să mingii pe toţi cei întristaţi ; să dau cflor 'întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească in loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie in locul plinsului, o haină dc laudă in locul unui duh mihnit, ca să fie numiţi ,,terebinţi ai neprihănirii", ,,uti sad al Domnului ca să slu jească spre slava L u i”. Isaia 61, 1 — 3.

Această profeţie accentuiază că una din lucrările săvirşite de Hristos, era să libereze pe cei legaţi. Hristos spune des ore femeia artritică, cum că ea era legată de Satana timp dc 18 ani ; şi El declara că este o parte din misiunea Sa legi timă, să libereze pe cei ce fuseseră in felul acesta legaţi ,fie prin artrită, lepră, demenţă, paralizie sau chiar moarte.

Hristos a ales şi pregătit mai întii doisprezece uce­nici, iar mai tirziu pe cei şaptezeci, pe care i-a trimis după cum raportează Luca, el însuşi un medic, cu aceste cuvinte : , , îsus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, Ic a dat putere şi stăpînire peste toţi demonii şi să vindece boalcle"

Matei vameşul redind acelaş eveniment cind el împreună cu ceilalţi ucenici au fost trimişi in cimpul de lucru, zice . ,,Apoi, Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi şi Ic a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel d'e neputinţă . Matei 10, 1, Matei raportează că ei au primit următoarea însărcinare ca model de slujire pe care trebuiau s-o ducă la îndepli­nire : ,,Şi pe drum propovăduiţi şi ziceţi : ,,împărăţia Ceru rilor este aproape. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi demonii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi".

Ş i cit de bine, au îndeplinit ucenicii, in zilele care au urmat, însărcinarea primită, in lucrarea l o r !

Petru şi Ioan, doi mari predicatori ai primei Biserici erau in drum spre locul de închinare ca să conducă una dintre acele adunări însemnate, cin<l au fost opriţi de către un cerşetor neputincios ale cărui picioare uscate şi genunchi slăbănogiţi, nu-i îngăduiau altceva, decit să şadă la m a r ­ginea drum ulu i şi să cerşească.

In conformitate cu instrucţiunile Dom nulu i şi in autori­tatea N um elu i Său, ucenicii au vindecat pe acest om, schim- birul infirmitatea sa lipsită de nădejde şi de ajutor intfrO strălucită vigoare atletică. Aici era un alt fiu al lui Abraam, legat probabil din copilăria sa prin legăturile satanice, acum eliberat in numele D om nului Isus Hristos ca să slăvească pe Dum nezeu in corpul său refăcut. Demonul fusese mustrat şi izbit in faţă. Un prizonier, o vict imă a sa, fusese smulsă din miinile sale, şi refăcut după chipul lui Dumnezeu şi pentru gloria Sa. * Cinci mii dc bărbaţi afară de femei şi copii, şi-au întors inimile spre Acela care venise să caute şi să mintuiască ce era pierdut. Cu siguranţă lucrarea de vindecare, era braţul drepX al soliei din ziua de rusalii in prima Biserică.

Degenerarea spirituală a păcatului, despre care am cetit, era rezultatul direct al respingerii şi violării legilor şi prin cipiilor morale. Decăderea fizică şi degenerarea care au mers paralel cu căderea omului, nu erau rezultatul unei influenţe rele, misterioase, revărsate asupra lui de către Satan şi oştirea lui. ci datorită violării unor legi fizice şi principii bine stabilite prin care se intenţiona ca omul să trăiască ca un copil ascultător al lui Dumnezeu.

8 CURIERUL ADVENTIST

L im b ile , manuscrisele si canonu l vechiului testam ent/

VECHEA LIMBA EBRAICĂ

Cea mai marc parte a V ech iu lu i T es tam en t a fost scrisă in limba ebraică, de obicei n um ită ebraica veche pentru a o deosebi de limba mişnaitică şi de limba

ebraică modernă. L im ba ebraică mişnaitică este ebraica erei creştine, o limbă artificială reînviată in care rabinii iudei îşi scriu operele lor savante, şi care este folosită acum ca l imbă oficială a S ta tu lu i Israel. T erm enu l ,,limba ebraică", aflat pentru prima dată în prologul cărţii apocrife Ecclesiasticus (scrisă la 132 in. H r .) , este folosit şi de istoricul iudeu Io s i f Flaviu, in prim ul secol al erei creştine, şi apare mai tirziu în scrierile rabinice. T erm en u l .. limba evre iască", este folosit de Luca in Faptele 21.40 şi 26,14.

se referă la aramaică şi nu la ebraică. A ramaica era limba curentă folosită in vremurile N ou lu i Testam ent.

T erm enu l biblic folosit pentru limba vorbită de I z r a e ­liţii Vech iu lu i T es tam en t este ,,l imba C a n a a n u lu i” Isa 19. 18), sau „limba iudaică" (2 Regi 18 .26 .28; N ecm. 13,24).

L imba aramaică este o ramură a marii fam ili i de limbi semitice vechi, cari erau vorbite in M esopotamia, Siria, Palestina şi Arabia. Ea este foarte aproape înrudita cu limbile vorbite de vechii Canaaniţi , Fenicieni şi S i ­rieni, şi este aproape identică cu acelea ale Moabiţi lor, Edomiţilor şi Amonifilor . L im b a vorbită de oamenii ori­ginari d in Canaan prea puţin se deosebeşte de sbraica biblică.

rimp de mai multe veacuri creştini i n-au fost interesaţi in ebraica V ech iu lu i Testam ent, şi nici nu s-au făcut multe încercări de a poseda l im ba aceasta la perfecţie. N u m a i doi d in părinţii bisericeşti, Origen şi leron lm , au făcut eforturi serioase pentru a învăţa limba ebraică. Din vremea apostolică şi pină in t im pu l R e form aţiun i i Protestante învăţaţii iudei erau aproape singurii păstră­tori ai vechii l imbi in care fusese scris Vechiul T e s ­tament.

Reformatorii f i ind ageri cercetători ai C u v în tu lu i lui D um nezeu au sprijinit sau au produs traduceri noi ale Bibliei. Cu toate acestea, ei au stăruit ca fiecare tra d u ­cere să se sprijine pe l imba originală, şi nu pe o t ra d u ­cere anterioară fie ea greacă sau latină. Aceasta cereao perfectă cunoaştere a limbii ebraice din partea t radu - cătorilor şi a învăţaţilor protestanţi. De aceea R şjorm aţiu -

nea a dat un puternic avint studiilor din limba ebraică, lucru care se poate vedea din fap tu l că in secolele al 16-lea al 17-lea s-au publicat 152 gramatici ebraice de către învăţaţii protestanţi, în comparaţie cu 18 de către învăţaţii iudei.

Citeva capitole d in Ezra (cap. 4,8 la 6,18 ; 7 ,1 2 — 26) din Daniel (cap. 2,4 la 7,28, un verset d in Ieremia (cap. 10,11), şi un cuvîn t d in G eneza (cap, 31,47) sint scrise nu in ebraica veche, ci in aramaică. Aramaica este probabil tot atit de înrudită cu ebraica, după cum e spaniola cu portugheza. To tuşi deosebirile dintre ara maică şi ebraică nu sint acelea de dialect, şi cele doua

sint privite ca două limbi separate.

Ca rezultat al robiei babiloniene, iu­deii, in decursul secolelor, au adoptat l imba aramaică in locul celei ebraice. Pe vremea D om nulu i Hristos, aramaica de ­venise l imba maternă a populaţiei Pales­tinei. Un n u m ă r de expresii aramaice din N oul T estam en t arată clar că ea era l im ­ba vorbită dc Isus. ,,Tali tha cu m i" (Marcu 5,41), , , ,E ffa ta" (Marcu, 6 ,34) , şi ,,Eloi", EAoi, lama sabahtani ?" (Marcu 15,34) sint unele din expresiile aramaice ale D o m n u lu i Hris to f .

M A N U S C R I S E L E V E C H IU L U I T E S T A M E N T

M ateria l c e scris d in an tich ita te — Cei d in antichitate foloseau diferite m a ­teriale pentru scris, ca dc pildă tă ­bliţe de lut sau de lemn, tăbliţe de piatră sau bucăţele (cioburi) de olărie, pici ar găsite, sau papirus. Acest ultim material de scris a fost premergătorul hîrtiei noastre moderne, ^L —era lucrat din p lanta papyrus care creşte prin mlaştini. Pentru docum ente mai lungi, acesta a fost probabil cel mai vechi

material pentru scris folosit în Egipt.De la Ieremia se obţine in formaţia că documentele

erau păstrate in vase de păm în t (cap. 32 ,14), o dccla raţie al cărei adevăr a fost confirmat de multe rapoarte antice găsite in vase de lut în decursul săpăturilor in vechile oraşe.

Din secolul al 15-lea in. e. n., folosirea de rulouri de piele este atestată in Egipt de evidenţa adusă prin documente. Cele mai vechi manuscrise pe piele existente vin d in secolul al 5-lea in. e n. Su lurile de piele erau folosite in cazurile cind era nevoie dc material de scris mai durabil. De aceea rulourile de la Marea Moartă ce vor fi menţionate de îndată, aparţin ind probabil unei biblioteci de sinagogă, sint d in piele.

V e l lu m (sau pergament f in ) , o piele special pregătită de la animale tinere ' — viţei, capre, oi sau căprioare — nu a a juns la proeminenţă înainte de secolul al 2 U’a in. e. n. Era cel mai costisitor material de scris şi era folosit num ai perttru manuscrise foarte valoroase, ca de pildă manuscrise ale Bib lie i , ale Bisericii creştine in cursul secolului al 4 -lea, care pe la data aceea ajunsese la onoare şi bogăţie.

Peniţele de scris pe papirus erau din trestie transfor mată prin ciocănire într-o pensulă fină, dar pentru sens pe piele se foloseau peniţe cu v ir fu l ascuţit. In celc mai m ulte cazuri cerneala folosită de vechii scribi era făcută din fun in g in e cu o soluţie de gum ă arabică, dar s-au găsit specimene de cerneală, da tind de prin secolul al 6 -lea in. e. n. care conţine ceva fier, probabil din gogoşi de tufă.

CURIERUL ADVENTIST 9

Sulluri'le dc la M area M oartă — în a in te (Pe 1947 cele mai vechi manuscrise cunoscute ale oricărei cărţi a B i­bliei ebraice erau un fragment de foaie de papirus con- finind Decalogul şi cuvintele din Deut. 6,4.5. D ocum en ­tul acesta, cunoscut ca ,,Papirusul N ash" , ne vine cam de prin anul 100 in. e. n., şi pină la 1947 era cam cu o mie de ani mai vechi decit oricare alt manuscris cunoscut d in Biblia ebraică.

La 1947 a fost făcută cea mai mare descoperire de manuscrise biblice din vrem urile moderne, c ind vreo

ciţiva beduini au găsit cîteva suluri şi fragmente de piele intr-o peşteră in apropiere de ţărmul nord-vestic al Mării Moarte. în truc i t nu sc găsiseră mai înainte suluri de felul acesta, proprietarii indigeni au avut oare- care greutăţi pentru a le putea plasa. Cumpărătorii se temeau că sint falsificări. î n cele din urmă totuşi, su lurile au a juns parte in mîinile Prof. E. L. Suken ik de la Universitatea Ebraică, şi parte in posesia unei mi- nâstiri siriace d in Ierusalim . Dr. John C. Trever, pe atunci director al Şcolii Americane de cercetări din Ieru ­salim, a fost prim ul învăţat care a recunoscut antichi ­tatea lor şi a adus sulurile in atenţia experţilor din America. De la data de cind descoperirea aceasta a fost făcuta cunoscut in primăvara anu lu i 194S, unele din manuscrisele acestea au fost publicate, şi o marc canti ­tate de literatură a fost scrisă cu pririlc la ele.

Peştera unde au fost găsite sulurile a fost săpată in mod ştiinţif ic şi s au găsit sute de fragmente de ma' nuscrise. De asemenea s-au găsit sute de cioburi de alărie din care a fost posibil să se reconstruiască — par ţiul sau complet — aproape 40 vase de pămînt, care pe vremuri fuseseră întrebuinţate la păstratul sulurilor. Dc asemenea au fost obţinute şi capacele lor in formă de strachină cum şi o mare cantitate de pinze în care fuseseră învelite sulurile. în t im pu l • săpăturilor în re giunea de ruine dc la Khirbet Q um ram , care este si tuată in apropiere de peşteră, s-a găsit un vas de p d n în t asemănător. Descoperirea aceasta dovedeşte aproape / sigur cd Khirbet K u m r a m este locul unde îşi aveau obîrşia sulurile înainte ca ele să fie depozitate in peşteră pentru păstrare in s iguranţă intr o vreme de greutăţi, probabil in cursul primei revolte a iudeilor, care a dus la dis trugerea Ierusalimului in anul 70 e. n. î n anii 1951 şi 1952 au fost descoperite alte peşteri in pustiul Iudeii, care ne a adus multe alte manuscrise care după aparenţă provin din ultimele două secole in. c. n. şi din primele două secole d m e. n.

Descoperirile mai recente din vecinătatea localităţii Khirbet Q u m ra m au sporit foarte mult num ăru l mânu scriselor ce ne stau la indemină, aşa incit re spune că partea cea mai mare a Vechiulu i Testam ent poate fi acum citită după suluri din t im pul D om nu lu i Hristos sau mai timpuriii, Acestea cuprind copii complete din Exodul, Numeri, R u t, Psalmii şi Ieremia. îm preună cu porţiuni din multe altele. O versiune grecească a profeţilor mici datind din vremurile N oulu i Tes tam en t a fost de asemenea găsită.

I S T O R I A C A N O N U L U I V E C H IU L U I T E S T A M E N T

O înţelegere corectă a istoriei Bibliei şi a colecţionării cărţilor ei nu e num ai de mare interes pentru cititorul Cuvîntului lui D um nezeu , dar e şi necesar pentru a ros pinge falsele susţineri ale acelora care au fost influenţaţi in gindirea lor de inalta critică. în trucit uneori s a sus ţinut că colecţionared cărţilor Vechiulu i Testam ent s-a făcut fie exact înainte de lucrarea D om nulu i Isus Hristos sau la s inodul iudaic de la lam nia după distrugerea Ic rusalimului de către Rom an i in anul 70 e. n., trebuie să cunoaştem realităţile pentru a vedea amăgirea ascunsă în susţinerile acestea.

Canonul — C u v in tu l canon a fost folosit de greci pentru a defini un îndreptar investit cu autoritate. Apos toiul Pavel foloseşte cuv in tu l in sensul acesta in Gal.

Incepînd din secolul al 2 -lea, s a vorbit despre regula învăţăturilor creştine folosindu-se expresii de felul “cestu ,,Canonul bisericesc", ,, canonul adevărului sau >.canonul credinţei".

Pentru a prezenta colecţia cărţilor Biblici recunoscute ca regulă de credinţă şi practică, cuvintul canon a fost folosit pentru prima dată de părintele bisericesc Origen ( IH5 ? 254 ? e. n.) care spunea că ,,nimeni n-ar trebui să folosească pentru probarea doctrinei, cărţi care nu sint cuprinse printre Scripturile canonizate". A tanasiu (293 ? — 373 e. n.) numea pe atunci întreaga colecţie de cărţi consfinţite de biserică ,,canon", şi acesta este sensul cu care cuvin tu l şi-a aflat intrare in limbajul bisericii.

S U B Î M P Ă Ţ I R I M O D E R N E Ş I A N T IC E A LE V E C H IU L U I T E S T A M E N T

T erm enul ,, Canonul Vechiului T es tam en t" , înseamnă pe scurt cele 39 cărţi ale Vechiului Testament protestant, care au Jost scrise de profeţi, istorici şi preoţi inspiraţi din vremurile pre-creştine. Subimpărţirea actuală in trei părţi — istorică, poetică şi profetică — conţinînd 39 cărţi îşi are originea de la traducerea greacă şi latină a Bibliei unde se găseşte subimpărţirea aceasta. Vechiul t estament ebraic constă din 24 cărţi cari erau împărţite in următoarele 3 părţi principale :

1. Legea (torah) confinind cele cinci cărţi ale lui Moise, sau Pentateucul.

2. Profeţii (n e b i im ) subimpărţiţi in .a) patru d inainte" , Iosua, Judecători, 1 şi 2 Samuel.

şi 1 şi 2 Regi ;

b ) patru ,,de pe urmă", Isaia, Ieremia, Ezcchiel şi cei doisprezece profeţi mici, ca o carte.

3. Scrierile (K a tu b im ) , constind din restul de unspre zece cărţi, din care Ezra-Neemia ca şi 1 şi 2 Cronici, forma fiecare cîte o carte.

în treita subimpărţire a Vechiului Testament ebraic pe t im pul D om nulu i Hristos este atestată de propriile Lui cuvinte, după cum u r m e a z ă : ,,Trebuie .wî se îm p l i ­nească tot ce este scris despre Mine in 1) Legea lui Moise, in 2) Prooroci şi in 3) Psalmi". Luca 24,44.

M ărtu r ia D om nulu i ;HrLstos şi a apostolilor — D om nul Hristos a mărturisi t nu numai cu privire la existenţa întreitei subimpărţiri a Bibliei ebraice (Luca 24,44), dar si cu privire la ordinea succesiunii cărţilor cunoscută de El. Ordinea cărţilor in Biblia ebraică e oarecum dife rită dc aceea a Bibliilor moderne in alte limbi. Cores punzător cu întreita subimpărţire a Bibliei ebraice explicată mai înainte, secţiunea Scrierilor vine ultima, avind celc două cărţi ide Cronicilor (una in ebraică) la finele Ve chiului Testament. Cind D om nul Isus spunea fariseilor că de la ei se va cere socoteală de crimele săvirşite ,,de la sîngele lui Abel şi pină la sîngele lui Zaharia, care a fost ucis intre altar şi tem p lu" (Luca 11,51 ; vezi Mat. 23,35). El S-a referit la primul martir, Abel, men­ţionat in prima carte a Bibliei (Gen. 4,8) şi la Zaharia. al cărui martiraj este descris in ultima carte a Bibliei ebraice (2 Cronici 24,20 — 22). Dacă D om nul ar fi f o ­losit cuvin tu l ,,pină la" intr-un sens cronologic, ar fi menţionat pe profetul Uria. care a fost ucis de lehoia chim la peste un secol după Zaharia lîer. 26, 20 — 23). Declaraţia D om nulu i Ilristos procură o dovadă clară cu privirii la faptu l că ordinea cărţilor in Biblia ebraică era pe deplin stabilită in vremea Sa.

Peştele luminare

In partea de jos a litoralului Oceanului Pacific din America de nord, de la Alaska şi pină la Statul Orcgon, trăieşte eulahonul — un peşte de circa treizeci centimetri

lungime.In trecut pieile roşii au folosit aceşti peşti pentru *u m i-

narea colibelor, deoarece ei conţin foarte m ultă grăsime.Ei au introdus in peştele uscat un fitil, au atirnat peştele

vertical şi au aprins fitilul, care ieşea afară. A u obţinut astfel o luminare foarte originală, care ardea încet şi in

mod egal.In prezent eulahonul este întrebuinţat pentru prepara­

rea unei grăsimi in scopuri terapeutice. La gust este mult mai plăcută decit ,,untura de peşte ,

10 CURIERUL ADVENTIST

esauru! de la Pietroasa

I n veacul al X lX - l e a , pe teritoriul patriei noastre , s a găsit o comoară de mare preţ ascunsă clin secolul al l V lea, şi de care a auzit întreaga suflare romînească,

cunoscută sub denumirea de : ,,Cloşca cu puii de au r”. Acest tezaur a fost evacuat acum 40 de ani, la aliatul nostru d in răsărit, de teama năvălirilor inamice, unde a fost adăpostit şi păstrat pină in anu l 1956.

G uvernu l U .R .S .S . , prin tr-un act generos, faţă de R .P .R ., a înapoiat acesteia tezaurul de la Pietroasa şi picturile de mare valoare ce fuseseră depuse acolo. Poporul întreg a primit cu recunoştinţă acest gest şi-l apreciază cum se cuvine.

Pe lingă tezaurul de la Pietroasa, poporului romîn i s a înapoiat şi o importantă colecţie de m onezi antice depuse tot acolo. M ai mult de 35.000 monezi, au venit să îmbogă­ţească colecţiile noastre. D intre acestea peste 1.000 de piese sint de aui1.

In marea sală a M u zeu lu i de Artă al R .P .R . în care este expusă colecţia num ism atică şi arheologică, T ezauru l de la Pietroasa, aşezat într-o vitrină bogat drapată în catifea verde, ocupă locul de frunte.

Tezauru l a fost găsit de către doi ţărani care lucrau la extragerea pietrei d in tr-un loc din apropierea sa tu lu i P ie ­troasa, raionul M iz i l , reg. Ploeşti. M in u n a ta comoară de aur şi pietre preţioase a intrat în posesia S ta tu lu i abia după doi ani de la descoperire, trecînd printr-o sşrie de peripeţii, in care t im p aproape jumătate d in obiecte au fost pierdute , iar restul grav deteriorate. Piesele păstrate au suferit atunci cind au fost descoperite, lovituri de topor, au fost s fărîmate şi turtite, iar pietrele preţioase, cu care unele erau împodobite, au sărit de la locul lor şi s-au pierdut.

Ceea ce se păstrează din tezaur cintăreşte 18,797 kg. Cele douăsprezece piese din care sc com pune tezaurul sint un taler mare, plat, cu d iametrul de 0,57 m. ; o cană de turnat, cu toartă, înaltă de 0,38 m., un vas de cult (pa tera) împodobit in interior cu o zonă de figuri in relief, care înconjoară o statuetă reprezentind o zeitate fem in ină , aşc zată pe un tron f ixat in centrul vasului ; două vase form ă octogonală şi dodecagonală cu toate în formă de pantere.

Din obiectele de podoabă care fac parte din acest tezaur, cele patru agrafe de prins mantia, in forme de păsări, sin/ cele de la care tezaurul şira luat num ele de „Cloşca cu puii. de aur”. Una dintre ele, m a i mare, are un cap de soim, altele două, unite prin tr-un lănţişor, au capete mici de păsări cu gîtul lung, cea de a patra este mai mică si mai stilizată.

Printre obiectele păstraţe se mai află un colier lucrai in acelaşi fel, incrustat cu pietre de diferite culori, un colier s im plu din sîrmă de aur groasă şi două fragmente dintrn brăţară mare, pe care era gravată o inscripţie cu literr vechi germanice.

Tezauru l este; atribuit unu i neam germanic in migraţie, Viz igoţii , care q fl indu-se în anul 376 e.n. pe teritoriul pa­triei noastre au fost bătuţi de H u n i şi piliţi să se retrasa grabnic în Carpaţi. Cu acea ocazie probabil, tezaurul a fost ascuns în pămînt.

Peste zece mii dc vizitatori, vizitează zilnic M uzeu l de Artă al R .P .R . , şi con firm ă prin prezenţa lor, ataşamentul şi dragostea penlru bunurile artistice ale tării.

P. C R IŞA N

Aniversări istorice

I n lungul lanţ al dezvoltării istorice, evenim ente le epocei noastre prezintă un interes deosebit pentru s tudiu şi ob servare. Istoria ca ştiinţă, conţine fenom enele dezvoltării

diferitelor ţâri şi popoare în diferite epoci. Interpretarea reală a dezvoltării vieţii sociale, este o problemă foarte princi- pală. Pentru a putea desprinde sensul real al marilor eu* nim ente din epoca noastră, pe care le a t ingem în acest articol, şi pentru a avea justa lor înţelegere, trebuie să observăm cu clară obiectivitate faptele şi să le judecăm debarasaţi de orice prejudecată omenească.

In s tudiu l Bibliei, noi am făcut cunoştin ţă cu părţi importante d in istoria neam ulu i omenesc. D in felul cum este prezentată dezvoltarea popoarelor şi a fenomenelor vieţii sociale în C u v in tu l inspirat, înţelegem că mersul eve ­n imentelor istorice este determinat d e_ c a u z e diferite. Deci. evenimentele care se succed unele după altele, cit şi jen o - menele care zguduie în diferite perioade omenirea, nu sînt un produs al simplei întimplări. Ele stau în strînsă legă­tură cu cauze şi legi care determină noul stadiu al dezvol tării societăţii omeneşti.

I n natură, lucrurile îşi urm ează în mod lent, cursul lor regulat. R îur i le curg şi vor continua să curgă la vale. norii aleargă prin văzduh şi ploaia va continua să curgă de s u s . ' S ă m î n ţ ă aruncată in păm în t sub in f luenţa c o n d i ­ţ ionată de legi va încolţi d înd rod în fiecare an.

In dom eniu l social, legile de dezvoltare îji urm ează dcasemenea cursul lor. Toate fenom enele sociale au la bază cauze diferite. Aceste cauze determină form e noi care apar in condiţiuni evolutive sau revolutive. In permanenta m iş ­care a societăţii, chiar acele even im ente care par ieşite din normal, cumpănesc în ansam blul fenom enelor ca forte ale echilibrului.

Erupţia unu i vulcan, care impresionează atit de puternic

pe om, nu este un fapt al unu i s ingu r m om ent, ci un proces îndelungat dc frămintare al e lemente lor din interiorul păm în tu lu i . M o m en tu l erupţiei sc produce cind s-a atins m a xim u l vo lum ulu i de gaze acumulat in subteran, care si t ransform ă intr-o colosală energie. I n lum ina acestei corn paraţii ne am putea explica într-o oarecare m ăsură frămîntâ rile d in istoria omenirii şi fenom ene le din viaţa soci t

taţii. iUna din aceste uriaşe răbufniri, înregistrată in istoric

a avut loc în viaţa poporului Rus, prin Marea Revoluţie din octombrie 1917. Tab lou l acelor even im ente este fărti precedent în istoria omenirii. R evo lu ţia a fost începută in condiţ iuni extrem de grele dar a în frunta t toate piedicile pină la capăt. M u lte au fost fărădelegile săvirşite împn triva poporulu i şi lung a fost lanţu l suferinţelor lui. CU' muire sub care trăise pină aci, era coruptă şi persicu toare ; în toate părţile erau abuzuri strigătoare ; stoarcere, in toleranţă şi cruzime sălbatecă. Poporul se zbătea >'[ crunte suferinţi . Teroarea şi brutalităţile împotriva omului era dusă la culme. Lipsurile şi mizeria celor săraci era jalnică. Urmările războiului şi apăsarea d in partea stăpini' lorilor despotici făcea viaţa nespus de. grea

încă in anii 1905 şi 1907, poporul a încercat să s c u tu r i ’

jugul greu al nedreptăţilor sociale dar nu a reuşi*. Ţinui în mizerie şi ignoranţă, un popor de ţărani care lucra p ăm în tu l moşierilor, nu avea nici piinea cea de toat* zilele. î n aceste condiţii poporul a fost determinat să scU' ture jugul printr-o acţiune de m ar i proporţii. I n orice perioadă d in Istoria omenirii, nedreptatea, tirania şi n* cinstea faţă de popor a fost pedepsită de D um nezeu . ‘n lacob la cap . 5 se arată in versul 4 : „Iată că plata l'1: crătorilor care v au , secerat cîmpiile, şi pe care le-aţi o p r i t '0

(Continuare la pag. 16)

CURIERUL ADVENTIST 11

'La nunta

Isus na. început lucrarea Sa săv irşind vreo faptă mare in faţa s inedriului din Ierusalim. Puterea Sa s-a arătat pentru a face ca voia bună să crească la o nuntă la care

se adunase rudele intr-un mic sat din Galileea. In felul acesta, El a arătat iubirea şi dorinţa Sa ca fericirea lor să crească. In pustiu l ispitei, El băuse o cupă plină de durere. In lume S-a arătat apoi pentru a da oamenilor paharul binecuvintării pentru ca prin binecuvîntările Lui să sfin ţească legăturile pe cari oamenii le încheie in viaţă.

De la Iordan, Isus S a reîntors în Galileea. La data aceea urma să aibă loc o nun tă in Cana, un sătuleţ nu departe de Nazaret ; cei doi erau rudă cu los i f şi cu Maria ; şi Isus a f l înd despre această adunare in familie, S-a dus la Cana, unde a fost invitat să rămînă la masă împreună cu ucenicii Săi.

Din nou S-a întilnit cu m am a Sa, de care se despărţise de cîtva timp. Maria auzise de cele petrecute la Iordan la botezul Lui.

La nun tă L-a întilnit tot ca pe un fiu bun şi serviabil. Cu toate acestea nu mai era acelaşi. Faţa lui era schimbată. Păstra încă urmele luptei pe care o dusese in pustie. Iar expresia de dem nita te şi de putere da dovadă despre m i ­siunea Lui cerească. îm p re u n ă cu El era un grup de tineri ai căror ochi II urmăreau cu respect, şi cari îl numeau ,,Î n v ă ţă to r u l ' . Tovarăşii aceştia au povestit, şi ei, Măriei, ce văzuseră şi auziseră la botez, şi prin alte locuri. Ei au încheiat declarînd : ,,Noi am găsit pe Acela despre care -a scris Moise in lege, şi prooroci".

Cind oaspeţii s-au adunat, părea că mulţi sint preocu­paţi de lucruri foarte importante. T o ţi erau foarte excitaţi. Grupuri mici discutau în linişte dar cu foarte mare interes, şi feţe mirate se îndreptau spre Fiul Măriei. C înd Maria a auzit cuvintele ucenicilor cu privire la Isus, s-a veselit la g îndul că speranţele pe cari le nutrise ca atîta vreme nu fusese zadarnice. Lucrul era prea omenesc ca bucuria aceasta sfîn tă să nu fie amestecată şi cu o naturală mîn- drie din partea mamei atit dc iubitoare. C ind a văzut ochii tuturor îndreptaţi spre El, ar fi dorit ca El să dea o d o ­vadă celor aduruiţi acolo, că El era Acela, ne care D u m ­nezeu î l onorase aşa de mult. Ea spera că sc va ivi prile­jul ca El să facă o m inune în faţa lor.

De data aceasta, înainte ca petrecerea să ia sfîrşit , s-a observat că vinul se terminase. Descoperirea aceasta a adus multă îngrijorare şi durere. Era un lucru neobişnuit , ca la asemenea ocazii să nu fie vin, şi lipsa lui ar fi fost un semn de rea» primire pentru oaspeţi, l iind rudă cu ti nerii, Maria dăduse ajutor la pregătirile pentru masă. A cum ca vorbi cu Isus şi î i zice : „Nu mai au vin" . Cuvintele acestea erau ca o rugăminte , ca El să le ajute ; dar Isus a r ă s p u n s : „Femeie, ce am a face Eu cu tine ? N u Mi a venit încă ceasul '.

R ăspunsu l acesta pe cit ni se pare nouă de brusc, nu exprima răceală sau lipsă de politeţe. Felul în care M în ­tuitorul S a adresat mamei Sale, era după felul in care sc vorbea in Orient. A şa se vorbea fa ţă de persoanele cărora voia cineva să le arate respect. Purtarea şi faptele lui Hristos pe pămînt, erau in armonie cu învăţătura pe care El însuşi o dăduse : ,,Onorează pe tatăl tău, şi pe mama ta . Pe cruce, ultima dală cind El a dovedit milă faţă dc mama Sa, a vorbit la fel, cind a lăsat-o în grija celui mai iubit ucenic al Său. Şi la nuntă , ca şi pe cruce, iubirea exprimată prin glasul, privirea şi gesturile Lui. tălmăceau cuvintele Sale.

C u v in te le : ,,Nu Mi-a sosit încă ceasul", arăta că fiecare faptă din viaţa de pe păm în t a lui Hristos era o împlinire a planului care exista din veacuri veşnice. îna in te ca El să vină pe păm înt s-a aflat in faţa Lui planul desăvîrşit în toate am ănunte le . I n t im p însă ce trăia printre oameni, El era călăuzit de voinţa Tatălui. El nu S-a dat înapoi de a lucra la t im pul hotărît . Cu aceeaşi supunere, El aş­tepta pină la venirea timpului .

S pun înd Măriei că încă nu T a venit ceasul, Isus a dat

din C ana

un răspuns gindurilor ei nemărturisite, un răspuns la aş­teptările pe cari ea le nutrea, ca tot poporul din care ea făcea parte. Ea spera că El Se va descoperi ca Mesia, şi va lua in stăpînire tronul lui Israel. Dar nu venise îjică t impul. Isus primise soarta omului nu ca împărat, ci ca un om al durerii şi obişnuit cu suferinţa.

Dar cu toate că Maria nu înţelegea bine lucrarea lui Hristos. ea se incredea in El fără nici o restricţie La in crederea aceasta Isus a dat un răspuns. Cea dinţii minune a fost" săvirsită pentru a onora încrederea Măriei, şi pentru a iritări credinţa ucenicilor Săi. Ucenicii urma să intim pine multe şi grele ispite cari să-i atragă la necredinţă. Pentru ei profeţiile erau foarte bine înţelese şi nu mai putea fi loc de discuţie asupra faptului că Isus era Mesia. Ei se aşteptau ca mai marii în ale credinţei să-L primească cu mult mai mare încredere_ ca ei. Ei spuneau la toată lumea ce lucrări m inunate săvirşea Hristos, şi ce convingere aveau ei despre lucrarea Lui. Dar erau surprinşi şi amarnic de­zamăgiţi de necredinţa de prejudecata şi de vrăjmăşia faţă de Isus, pe cari le dădeau pe faţă preoţii şi rabinii. Cele dinţii m inuni ale Mîntu itorulu i au întărit pe ucenici ca să poată rezista la această opunere.

Fără a fi cumva turburată de cuvintele lui Isus Maria a zis celor ce slujeau la masă : „Să faceţi orice vă va zice" Ea a făcut tot ce putea pentru a pregăti calea pentru l u ­crarea lui Isus.

La intrare se aflau şase vase mari de piatră ,şi Isus a spus slujitorilor, să le umple cu apă. Şi ei au făcut aşa. Apoi pentrucă aveau nevoie de vin. a z i s : „Scoateţi acum şi aduceţi gazdei. In locul apei cu care fusese umplute v a ­sele a început atunci să iasă vin. Nici gazda, nici oaspeţii nu aflaseră că se sfirşise vinul. Cind a gustat din băutura adusă de Hristos, gazda a constatat că era mult mai bună ca aceea pe care o aveau mai înainte, şi că se deosebea foarte •mult de aceea servită la începutul petrecerii. Chf- m in d pe mire, i-a s p u s : „Orice om pune la masă întîi vinul cel bun, şi, după aceea, pune pe cel mai puţin bun ; dar tu ai ţ inut vinul cel bun pină acum ".

Darul dat de Hristos la nuntă era un simbol. Apa repre­zin tă botezul in moartea Lui ; v inul arăta sîngele Lui care avea să se verse pentru păcatele lumii. Apa cu care au fost um plu te vasele era adusă de mîini omeneşti, dar numai cuvin tu l lui Hristos a fost in stare să-i dea puteri dătătoare de viaţă. Tot astfel stau lucrurile cu formele cari ţintesc către moartea Mîntuitorului. N um ai prin puterea lui Hristos, care lucrează prin credinţă, ele ajung să aibă putere de a hrăni sufletul.

C uv in tu l lui Hristos a făcut ca la nuntă să fie belşug. Tot aşa de îmbelşugat este şi harul Lui, care curăţă nedrep tătile oamenilor şi reînoesc şi ajută sufletul.

V in u l pe care l-a făcut Isus la nuntă şi acela pe care Ta dat ucenicilor Săi, ca un simbol al propriului Său sirige, era must curat din struguri. Acesta c vinul, despre care aminteşte şi Isaia fiind vorbeşte de vinul nou ,,intr-un strugure" şi zice : , , N u l nimici, căci este o binecuvîntare in el". Isa. 65, 8 p. p.

în suş i Hristos a vorbit in Vechiul Testament, cind a în ­ştiinţat pe Israel că, „vinul este batjocoritor, băuturile tari sint gălăgioase, oricine se îmbată cu ele nu este înţelept . De aceea El n-a dat nimănui asemenea băutură. Satana ispiteşte pe oameni să folosească lucruri cari întunecă ra­ţiunea şi slăbesc puterile de înţelegere spirituală, dar Hristos ne învaţă, să infringem ceea ce este inferior în firea noastră. Toată viaţa Lui a fost o pildă de sacrificiu de sine. Pentru ca să infringem puterea poftei, El a suferit pentru noi cea mai grea încercare pe care o putea suferi corpul omenesc. Hristos a fost acela care a dat îndrumarea ca Ioan Botezătorul să nu bea nici vin, nici băutură! î m ­bătătoare. Tot El a ordonat o abstinenţă asemănătoare pentru soţia lui Manoah. El a mai pronunţat şi un blestem asupra omului care va da băutură îrnbatătoare semenului său. Hristos n-a contrazis propria Lui învăţătură. V inu l

12 CURIERUL ADVENTIST

nefermentat făcut de El pentru oaspeţii de la nun tă a fost o băutură sănătoasă şi înviorătoare. E fectul ei a fost acela că a pus d in nou gustu l in arm onie cu un apetit sănătos.

I su s a început lucrarea Lu i de reformă, in trind în strinse legături de iubire cu oamenii. I n t im p ce arăta cel mai mare respect faţă de legea lui D um nezeu , El rnustra evlavia pretenţioasă a Fariseilor, şi căuta să libereze pe oameni dc rinduelile fără rost cu cari erau legaţi. El căuta să dărime barierele cari despărţeau diferitele clase ale societăţii, ca să poată aduna pe oameni ca pe membrii aceleeaşi familii. Participarea Lui la nuntă, era p lănuită pentru a face p r i ­m ul pas către această ţintă.

D um nezeu îndrumase pe Ioan Botezătorul să locuiască in pustie ca să p o a tă . fi ferit de in f luen ţa răbinilor şi să fie pregătit pentru lucrarea lui specială. Dar viaţa lui izolată nu era o pildă pentru oameni. Nici Ioan n a spus a scu l tă ­torilor lui să lase ocupaţiile lor de mai înainte. El le-a poruncit să aducă dovezi că s-au pocăit, prin aceea, că vor fi credincioşi fa ţă de D um nezeu în locul unde El i ar fi chemat

Isu s mustra goana după plăceri de orice form ă, dar d in fire El era sociabil. El primea ospitalitatea tu turor claselor i)i zi t ind famili i de bogaţi şi de săraci, de învăţaţi şi de neînvăţaţi , şi căutînd să înalţe g îndurile lor de la lucrurile obişnuite ale vieţii, la lucrurile spirituale şi veşnice. El n a îngăduit risipa şi viaţa Lu i n a fost atinsă nici dc umbra uşurinţei. Cu toate acestea Se bucura d*e scenele dc ne^’i novată bucurie, şi prin prezenţa Lui a arătat că adunările de societate pot fi sf inţite. N u n ta la Iudei era u n prilej dc lucruri impresionante, şi bucuria cultiva tă acolo nu era neplăcută pentru Fiul o m u lu i . Lu înd parte la nuntă , Isus a onorat căsătoria ca pe o instituţie divină.

Atît in Vechiul cît şi în N oul Tes tam en t , legătura care existti intre cei căsătoriţi, e folosită pentru a reprezenta

unirea s f în tă dintre Hristos şi credincioşii Lui. Pentru Isus, bucuria celor de la nun tă vorbea despre desfătarea cc dom ni in ziua cind El va ajluce mireasa Lui în casa T a ­tălui, şi cind cei răscumpăraţi şi răscumpărătorul vor sta la masa de la nun ta Mielu lu i. El zice : „Cum se bucura mirele de mireasa lui, aşa Se va bucura D u m n ezeu l tău da t in e“.

Noi nu trebuie să renunţăm de a fi in legătură cu s<t- cietatea, nu trebuie să ne separăm de ceilalţi oameni. Pen­tru ca să lucrăm între toate clasele trebuie să găsim pe oameni acolo unde sint. Rareori ne vor căuta d in propria lor inspiraţie\ N u num ai dc la a m von e atinsă inima oame­nilor de adevărul dumnezeesc . M ai este un alt c împ de lucru, poate mai umil, dar îmbelşugat şi roditor, şi anume, in căsuţa celor umili şi în palatul celor mari ; acolo unde ni se dă ospitalitate şi in qdunările pentru bucurii sociala nevinovate .

N iciodată n-ar trebui să dăm lum ii impresia că aceia cari cred in Hristos sint oameni posomoriţi şi nefericiţi. Daca ochii noştri sint ţintiţ i la Isus, vom vedea pe R ăscum pă ­rătorul Cel atit de milostiv, şi vom cîştiga şi noi d in lu­m ina feţei Sale. O r iunde dom neşte D uhu l Lui, acolo sc gă­seşte pace. Se va găsi şi bucurie, pentrucă om ul are o li niştită şi s f în tă încredere în D um nezeu .

Hristos are bucurie, c ind vede că urmaşii Lui dovedesc, că deşi sint oameni, sint to tuşi părtaşi la firea dum neze cască. Ei nu sint statui, ci oameni vii. In im a lor, înviorată de undele harului d iv in , se deschide şi se des tinde in faţa soarelui dreptăţii. L u m in a care lum inează asupra lor, ci o reflectează asupra altora prin fapte lum ina te de iubirea lui Hristos.

E. G. W H IT E

voitarea bisericii advente

D e la început. A dven tiş t i i care ţineau Sabatul s-au s t r ă ­duit să-şi formeze rinduielile lor bisericeşti potrivi t cu principiile care erau la temelia organizaţiei apostolice,

în străduinţa lor ci au căutat să urm eze cit mai de aproape învăţăturile Proorocilor şi ale Apostolilor, dar nici aceste sfaturi inspirate nu au m u l ţu m i t pe unii d in ­tre cei care ar fi pu tu t să înainteze d^n putere la putere prin unirea cordială cu fraţii lor de credinţă. Totuşi conducătorii noştri au stăruit în a susţine că in cursul scenelor de la sfîrşitul păm în tu lu i acesta, poporul lui D um nezeu . în toate cîte ei vor face, va fi în faţa lumii o privelişte de adevărată armonie cerească

Cu privire la organizaţia A dven tiş t i lor care ţ ineau Sa - batul, in t im pu l primilor 20 de ani de la 1844. sora E. G. W h i te declară u rm ă to a r e le :

..Eu cunosc greutăţile care au trebuit să fie in t împinate , relele pe care ea (organizaţia) trebuia să le indreptez< si am urmărit in f luen ţa ei faţă de creşterea lucrării. La începutul lucrării, D um nezeu ne-a dat o lu m in ă specială in priv inţa aceasta, iar lum ina aceasta ca şi toate in v ă - ţăturile pe care le-am primit in t im pu l experienţelor noas­tre, ar trebui să fie cercetate cu îngrijire.

,, N u m ă ru l nostru era foarte restrins şi cei mai mulţi erau din rindurile oamenilor săraci . Vederile noastre reli­gioase erau aproape necunoscute lumii. N u aveapi case de rugăciune, publicaţiile erau foarte puţine şi mijloacele foarte mărginite pentru a duce mai departe lucrarea noastră. Oile erau împrăştiate pe toate cărările, prin tirguri şi păduri. Solia: noastră era : ,,poruncile lui D um nezeu şi credinţa lui Isu s" .

,,N u m ă ru l nostru a crescut treptat. S ă m în ţă semănată a fost adăpată de D um nezeu şi tot El a ajutat 'pentru creşterea ei. La început ne a d u n a m penlru cult şi pre­zentam adevărul acelor care veneau să-l asculte , in casc particulare, in bucătării mari , in şure, in dum brăv i şi in locaşurile umile de cult" .

,,Crescind num ăru l nostru, s a văzut că fără o oarecare

organizaţie ar f i o marc con fuz ie şi că lucrarea n-ar putea fi săvîrşită mai departe cu s u c ^ s . Era nevoie foarte mare de organizaţie pentru ca să fie sprijiniţi pre­dicatorii, să fie săvirşită lucrarea in cimpuri noi, să fie apărate atit com unită ţi le cit şi corpul predicatorilor, să sc deţină proprietăţile bisericii, să se publice adevărul prin presă şi pentru alte multe scopuri.

Grea a fost bătălia noastră p înă am făcut organizaţia. Cu toate că D om nu l a dat mărturii in această privinţă, opunerea era puternică şi trebuia să se facă faţă la ea fără încetare. Dar ş tiam că D o m n u l D u m nezeu l lui Israel ne călăuzea şi ne îndrum a prin providenţa Sa".

„ A m început lucrarea de organizare şi o deosebită prosperitate a însoţit această lucrare de înaintare...

..Lucrarea noastră n-a fost sus ţ inu tă prin daruri mari Sttu prin moşteniri, căci puţin i sint cei avuţi intre noi. Care este taina propăşirii noastre ? A m mers la ordinul Conducătoru lu i m în tu ir i i noastre. D u m n ezeu a binecu iliniat s trăduinţele noastre unite. A devăru l s-a răspindii Si a înflorit. Ins t i tu ţ i i le noastre s-au înm ulţ i t . Sămînţă de muştar a a juns să fie un copac mare. S is tem ul orga nizaţiei s-a dovedit un mare succes. S-a început cu dă ­ruirea sistematică potrivit cu p lanu l biblic. T ru p u l a fost bine închegat, str îns legat, prin ceea ce dă fiecare încheie tură" (Efes. 4 ,16). î n t im pu l înaintării noastre sistemul de organizaţie s a dovedit lucrător." .,.

începu tu l organizaţiei s-a făcut prin emiterea dc legi­t imaţii predicatorilor in anul 1853. Deşi unii s-au opus la început, insă efectul cel bun s a s im ţit apoi de toţi

La consfătuirea d in 28 ianuarie 1859 s-a adoptat pl<*' nul dărniciei după sis temul zecimii.

Pentru o bună deservire a c impului, penlru unitate dc acţiune şi pentru o efectivă organizaţie, sub îndemnurile Sp. Profeţiei, cu începere de la 1860, s a început ţinerea de adunări in fiecare stat pentru consfătuiri. După multe dezbateri şi p lănuiri s-a adoptat in cele din urm ă hotă- rirea de a organiza membrii în comunităţi , apoi C om un i ­tăţile în Confer in ţe şi acestea la un loc fo rm ln d Con

CURIERUL ADVENTIST 13

ferinţa generală. S-a hotărit de asemenea ca în adunările anuale unităţile in subordine să jie reprezentate prin de' legaţi.

înain te de anul 1860, Adven t iş t i i care ţ ineau Sabatul nu adoptaseră un n um e pentru denom inaţiune , nici nu aveau o organizaţie legală pentru deţinerea de proprietăţi. Lucrul acesia aducea turburare şi nelinişte. La începutul anului 1860, jr. James W h i te , care vreme îndelungată purtase răspunderea financiară a lucrării de editură, a propus să se organizeze lucrurile in aşa fel încît să se poată deţine în chip legal averile Bisericii pe numele ei. Au urmat multe discuţii dar, hotărîrea pozitivă s a luat la sfîrşitul lunii septembrie a aceluiaşi an. Tot atunci s a ales şi num ele denom inaţiun ii noastre : ,,Adventiş t i de ziua a şaptea”, care exprim ă credinţa şi poziţia noa­stră. Hotărîrea a fost in t im pina tă cu m ulţum ire in tot cimpul. î n legătură cu spiritul cel bun ce s-a m a n i ­festat cu prilejul acestei conferinţe, fr. James W h i te scria : „Conferinţa noastră a cerut o m uncă istovitoare. Dar Dumnezeu sa fie lăudat că a dom nit o măsură bună de armonie şi că scum pii servi ai lui D u m nezeu s a u despărţit av înd mai m ultă încredere unii in a lţ i i f i mai multă iubire unii fa ţă de alţii... Aceasta imi inspiră curaj să lucrez pentru această cauză”.

Conferinţa generală a adventiş tilor de ziua a şaptea a fost organizată la 20 şi 21 m a i 1863. î n decursul unei adunări de cons fă tu ire a delegaţilor d in diferite con fe ­rinţe şi comunită ţi ,,cu scopul de a asigura unitatea şi succesul in lucrare şi pentru a prom ova interesele gene - rale ale lucrării adevărului prezent şi pentru a desăvirşi organizaţia adventiş tilor de ziua a şaptea, deoarece fr. White a refuzat de a fi preşedinte pentru motivul că el susţinuse cel m ai mult nevoia d!e organizaţie, in locul lui a fost ales fr. John B yngton . Acesta fusese la început membru al Bisericii metodiste de care se despărţise de ­oarece acolo era admisă sclavia. El a format o c om un i ­tate in care erau primiţi num ai aceia care se opuneau sclaviei. După experienţe puternice in familia sa, el a prim mit apoi credinţa adventă f i ind un zelos apărător al ei.

La cîteva săp tăm in i după organizarea Conferinţei ge­nerale din 1863, fr. şi sora W h i te au vizitat localitatea Otsago Michigan, ca să încurajeze pe lucrătorii evanghe­licii de acolo. C înd grupa de lucrători se plecă în g e ­nunchi pentru rugăciune la începutl zilei Sabatului, sorei White ii fu arătată o v iz iune foarte cuprinzătoare cu pri vire la legătura care există între sănătatea corporală şi spiritualitate şi cu privire la însemnătatea fap tu lu i d*‘ a urma principii drepte in dietă şi in îngrijirea corpului, ţi in ceea ce priveşte foloasele leacurilor naturale : aer, curat, lum ină de la soare, exerciţiu şi folosirea raţională a apei.

Această descoperire dată sorei W h i te la 6 iunie 1863, a făcut ca cei ce conduceau biserica de curînd orgarjizată să-fi dea seama de im portanţa re formei sanitare. î n l u ­nile care urmară cind s-a văzut că solia despre sănătate este o parte d in solia adventiş tilor de ziua a şaptea, s a inaugurat un program de educaţie sanitară. Incepind a- ceaslă lucrare, s au publicat şase broşuri de cîte 64 pa­gini fiecare, institulate : „Sănătatea sau cum să trăim compuse de James şi Ellen W hite .

R ăspunzind instrucţiunilor date sorei W h i te la finele anului 1865 ,încă de la începutul anului 1866K a dven ­tiştii de ziua a şaptea au hotărît să întemeieze o inşti tuţie sanitară pentru îngrijirea celor bolnavi şi pentru predarea de învăţături sanitare, care a luat f i inţă in luna august 1866 sub denumirea : Ins t i tu tu l Apusean pentru Reforma sanitară.

S-a ajuns apoi la convingerea că este necesar să avem fi un sanatoriu propriu, atît pentru membrii bisericii noastre cit şi pentru persoanele străine. Prin sacrificiile credincioşilor noştri şi cu ajutorul B unu lu i Dumnezeu,

5 septembrie 1866 am putut avea primul sanatoriu spre folosinţa su ferinzilor in Battle-Creek, într-o regiune foarte potrivită. Deschiderea sanatoriului a fost semnalul pentru o nouă eră in lucrarea noastră. El arăta că prin tipiile sanitare sint o parte a soliei şi dovedea înţelegerea P* care adventiş t ii o aveau pentru nevoile omenirii.

Societatea pentru sănătate şi temperanţă care a des­făşurat o bună activitate, a fost preschimbată in 1893 in „Asociaţia adventistă pentru lucrare medicală şi de binefacere . S-au întemeiat două aziluri pentru bătrîni şi orfani, iar în Chicago se dădea hrană şi dormit ieftin pentru cei lipsiţi.

L U C R A R E A DE E D U C A Ţ IE

în anul 1872, in urma străduinţelor depuse de fr. şi sora W hite , precum şi de fr. J. I. Buttler, se ajunge ia înfiinţarea unei şcoli unde să se formeze lucrătorii nece­sari. Cursurile oficiale au început la 3 iunie 1872 sub conducerea profesorului Nell , iar in 1873 i-a urmat S y d - ney, diplomat al Universităţii din Michigan.

In 1882 s-a deschis şi Academia din South Lancaster, in răsărit şi Colegiul din Healsburg, în apus.. Aci s-au introdus diferite industrii, precum : grădinăritul, horti cultura, timplăria şi facerea de corturi, deoarece condu ­cerea lucrării noastre a început să dea o însemnătate tot mai mare ramurii industriale in şcolile noastre.

Un ajutor preţios pentru vestirea soliei noastre in diferite părţi ale lumii au fost şi casele noastre de edi­tură. Prima tipografie proprie instalată la Rochester in 1852, a ajuns prin stabilirea ei la 1855 in Battle-Creek, cea mai mare şi mai utilă editură din tot statul Mi- chigan.

De la acest început, numărul caselor noastre de ed i- tură a crescut mereu în decursul anilor.

Pentru menţinerea unităţii in învăţătură şi credinţă şi pentru ridicarea nivelului spiritual al credincioşilor bisericii noastre, contribuie într-o largă măsură binecu- vîntata organizaţie a Şcolii de Sabat.

Cele mai vechi şcoli regulat organizate despre care ni se raportează s au ţinut la Rochester şi la Bucksbrid'ge in statul N ew -York la 1853 şi 1854.

A n u l 1860 marchează punctul cind cele două nevoi mari ale Şcolii de Sabat : 1) o formă simplă de orga nizaţie şi 2P lecţiuni corespunzătoare pentru diferite vîr- sie — au fost un bun început. Pentru a avea mai multă unitate de acţiune s-a format ,,Asociaţia Şcolilor de Sabat a Conferinţei Generale pe state'1, cu ocazia adunării C o n ­ferinţei Generale ţinută la Battle Creek in anul 1878, iar mai tirziu, in 1886, aceasta a devenit „Asociaţia internaţională a Şcolii dc Sabat".

Se cuvine să dăm slavă lui Dum nezeu pentru călău­zirea Sa m inunată pe care a dovedit o faţă de lucrarea Sa. Ne putem uni şi noi cu cele ce spunea serva Domnului cu ocazia adunării Conferinţei Generale din 1893 :

„Revăzînd istoria noastră trecută, după ce am urmărit fiecare pas al înaintării pînă la starea de faţă pot z i c e : Lăudat să fie Dumnezeu ! Cînd văd ceea ce a făcut Dumnezeu, sint um plută de uimire şi de încredere în Hristos ca Conducător. Nu avem să ne temem pentru viitor de nimic, afară de faptul că am uitat calea pe care ne-a condus D om nul şi învăţătura Lui in istoria noastră trecută. S in tem acum un popor puternic, — dacă ne vom pune încrederea in Domnul , — deoarece noi lucrăm cu marile adevăruri ale C uv în tu lu i lui Dumnezeu. Trebuie să f im recunoscători pentru toate. Dacă umblăm in lum ina care străluceşte asupra noastră din Cuvintele vii ale lui D um nezeu, vom avea răspunderi mari, co respunzătoare cu lumina cea mare dată nouă dc Dumnezeu. A vem m ulte datorii de îndeplinit deoarece am fost făcuţi depozitari ai adevărului sfint care trebuie să fie dat lumii in toată frumuseţea şi gloria lui. S în tem datori faţă de Dum nezeu să folosim fiecare putere pe care El ne a în ­credinţat-o pentru a înfrumuseţa adevărul sfinţeniei carac­terului şi pentru a vesti solia de avertizare, de mîn- giiere şi de iubire, acelora care sint in întunericul rătă cirii şi al păcatului. Poporul lui D umnezeu să fie bogat in fapte bune, să f i t darnic, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să şi strîngă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevă

Ta,a Via,i " N. GHIŢESCU

14 CURIERUL ADVENTIST

ttQ n f a ţ i

fâ w w w h i"

z/Cfipe

de m editaţ ie

îm preună

cu

psalmistul

P S A L M U L 24.27

Am ajuns la una dintre cele mai măreţe lucrări sacre. Psalm ul 24 incepe cu a firmaţia solemnă, că „pă- m in tu l este al D im nu lu i" , — şi sc sfirşeşte cu pri

mirea făcută „Regelu i Slavei in curţile cereşti, tot cerul f i ind gata să L primească".

Psalmul este mai bine înţeles în lum ina probabilei lui origini. Se crede (nu este ceva sigur) că a fost com pus cu ocazia unu i mare serviciu public. Care a fost acea ocazie ?

D avid se pregătea să scoată Chivo tu l lui D u m nezeu afară d\n casa lui O bed-Edom şi să-l m ute intr a locuinţă permanentă , in fortăreaţa Iebusiţi lor, recent cucerită. C um marea procesiune transporta chivotul sf in t spre cetate, ce cuvin te ar fi pu tu t fi mai potrivite acelei ocazii decit cele ale psa lm u lu i 24 ?

Procesiunea zăbovi puţin la poalele dealului şi d in tr-un grup de cintăreţi veni 'întrebarea : ,,Cine este vrednic să sq suie pe m unte le D o m nu lu i şi să stea in locul Lui cel S f in t ?“ Un alt grup de cintăreţi dădu imediat răs punsul, — un răspuns care este adevărul şi care este valabil pentru toţi cei ce vor să vad'ă pe D um nezeu , — ,,num ai cei curaţi cu in im a sint vrednici să aducă o astfel de închinare L u i" . (Cel ce are mîinile nevinovate şi in ima curată, v. 4 p.p .) .

C uv in te le probabil erau in tonate de către două coruri in mod alternativ, unu l cinta versetele 1 la 3, celălalt răspunzînd cu cele de la 4 la 6 . Aceasta pentru primele6 versete ale psalmului .

Partea a doua a psa lm ulu i 24 este de asemenea o c o n ­vorbire între două grupuri.

C um procesiunea urca in mod tr ium fa l dealul , u r m in a simbolul sacru al nevăzu tu lu i rege", vocea cintăreţilor \ t adresă paznicilor de pe ziduri :

.,Porţi ridicaţi-vă capetele ridicaţi-vă porţi veşnice,Ca să intre îm păra tu l slavei I

Din partea cintăreţilorde pe ziduri veni răspunsul :

„Cine este acest îm păra t al Slavei

La care întrebare un grup de cintăreţi din marea pro cesiunea, r ă s p u n s e :

„D om nu l cel tare şi puternic ,D om nu l cel viteaz in lupte ."

Dar porţile refuzau a se deschide.Din nou cintăreţii d in afara zidurilor cereau intrarea

pentru regele lor. D in nou străjerii de pe ziduri în tre ­bară : „Cine este acest îm păra t ăl Slavei ?" Ei nu auziră încă parola divină, şi ei nu vor deschide n im ănu i altcuiva decit eternului D um nezeu . A tunc i d in partea cintăreţilor care însoţeau chivotu l răsună clar răspunsul înţeles de toţi :

D om nu l oştirilor,El este îm păra tu l s l a v e i !

şi in mijlocul unei izbucniri tr iumfale, porţile s au deschis larg şi sim bolul prezenţei D o m n u lu i oştirilor este dus înăuntru . Citadela Iebusiţi lor devine cetatea lui Iehova .

C om pozitorul Hăndcl, in trebuinţă această m inuna tă odă ca inspiraţie pentru unu l dintre cele mai magnifice coruri din „Mesia", iar Gaul, un alt compozitor, inspirindu se tot d in acest psa lm , scrise coralul „Ridicaţi vă porţi veş­nice", d in opera sa ,,Oraşul s f in t" .

Psalmul 24 poate fi pentru noi o chemare şi putere to todată spre o zi lnică trăire creştină. Şi atunci, Domnul Isus Hristos, regele s lavei. va veni in inimile noastre şi ■ va locui in noi.

P S A L M U L 27 - U N P S A L M A L M Î N T U I R I I

Necaz şi al inare, aceastea, spune Dr. M oulton , este tema principală a cărţii psalmilor.

Poate că acestui lucru se datoreşte fap tu l că psalmii sint in mod general înţeleşi şi apreciaţi. Viaţa om ulu i este presărată cu necazuri şi el in con tinuu caută alinare. In psalm i noi nu găsim decit propria noastră experienţă.

Fără îndoială cel mai caracteristic dintre aceşti psalmi care 'înfăţişează necazul şi al inarea sint cei care prezintă o schimbare bruscă dc la blestem la binecuvîn tare, de la nădejde la bucurie. Dintre ei p sa lm ul 27 este tipic.

Psalm ul incepe cu o m inuna tă afirmare a scăpării din necaz. Această sărbătorire a tr iu m fu lu i cuprinde 6 versete ale psa lm ulu i , şi in l imba ebraică ele se succed intr-un şir curgător dc versuri. Psalmistu l este pe deplin încre­zător in a ju torul lui D um nezeu , in puterea lui D um nezeu , — el nu se va teme nici de o oaste ce s-ar lup ta ‘împotriva lui, nici de iureşul bătăliei din faţa sa. El locuieşte liniştit „in Casa lui D u m n e z e u " , el este ocrotit „in coliba Lui şi ascuns sub ,acoper işu l Lu i" , va fi ,,înălţat pe o stincă“> şi psa lm is tu l nu se poate abţine spre a nu cinta laude şi m ulţum ir i lui D um nezeu .

Dar deodată, in izbucnirea tr ium fu lu i bucuriei, 'el îşi aminteş te de necazurile din care l a scăpat D om nu l pe el— in Ebraică ri tm ul versului este întrerupt de excla mafie, — versurile 7 — 12. El am in teş te de t im pul cind el era urmărit de duşm ani, cind mărturii mincinoase erau aruncate împotriva lui ,atunci c ind însăşi tatăl şi mama lui l a uitat, cînd însăşi faţa lui D u m n ezeu pare să se fi ascuns de ochii lui — atunci cirul el striga la Domnul după ajutor. Cu toate acestea, chiar reamintirea necazu­rilor face mai plăcută amintirea alinării, scăpării din necaz, tot aşa cum lum ina devine mai puternică atunci cind contrastează cu intunerecul, sau cum sănătatea cor­pulu i devine mai scum pă c ind ne încearcă suferinţa. Psal­m ul se termină cu întoarcerea la felul şi ritmul primelor6 versete — ca un scurt ecou al t im pu lu i iniţial. Bună ­tatea lui D u m nezeu in m întu irea Sa este aşa de mare, incit îndepărtează orice am intire a necazului. Cu o in credere netu lburată psalm is tu l spune : „M aş fi pierdut, dacă n aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea D om nului

CURIERUL ADVENTIST 15

pe pămîntul celor vi i". Aceasta este confirmarea stării lui spirituale, a liniştei su fle tu lu i său, a liberării de necazuri. Şi este chiar mai mult decit atit — psalmistul primind putere datorită m inunate i stări sufleteşti, cu o deplină

C U N O Ş T I N Ţ E FO L O S I T O A R E

In s trum ente!

asigurare ni se adresează : ,,Nădăjduieşte în D o m n u l ! Fii tare, îmbărbătează'ţi inima şi nădăjduieşte in D o m n u l" .

Traducere D. POPA D upă C. W .

e m u z ica le

Citind psa lm ul 150, găsim aminti te o m ulţ im e de in- strumente cunoscute şi folosite de poporul Israel, ins tru ­mente care le putem împărţi in trei grupe sau cate­

gorii :I. Instrum ente de cadenţă sau măsură (percuţie) cum

ar fi : o) tim panul, o tobă mică, îmbrăcată num ai pe o parte care este lovită cu degetele. Pentru a produce zgomot mai puternic, adesea sînt şi nişte inele de metal f ixate de ea ;b) ţirnbalul sau ch im valu l u n instrumerot care se foloseşte şi astăzi ,in prim ul rind la fanfară, num ite talere sau ,,c i ­nele'" — două metale in formă de disc, care sint lovite unul de ce lă la lt ; c) zurgălăii sint hiişte clopoţei mici atirnaţi de un lem n sau metal in form ă de triunghi ; d) triamdă o bară metalică in fo rm ă de triunghi, lovită cu un metal.

II. Instrum ente cu coarde :Alăurta, un instrum ent cu coarde, construit d in lemn de

chiparos foarte asemănător cu mandolina, av ind la fel cutia dc rezonanţă bombată, num ai forma cutiei a fost păstrată avind 7 — 10 coarde, pe care se cîntă la fel ca pe mandolină in zilele noastre.

După cum ne spune S f in ta Scriptură, Iubal este ,,tatăl tuturor celor ce cîntă cu a lău ta" — Gen. 4,21 — deci cu alte cuvinte inventa torul acestui instrument.

Alt instrument cu coarde este arfa num ită în limba ebraică , ,k innor“, ins trum entu l favorit al lui David. Arfa a avut înainte o formă jumătate ovidă, de abia mai tirziu a primit forma dc triunghi, după modelul egiptean.

Alt instrument cunoscut de Israeliţi, a fost ghitara, asemănătoare cu ghitara pe care o fo losim noi astăzi.

le fo los ite d e poporu I IsraelI I I . Instrum ente de s u f l a t :

Cavalul, folosit de Iubal, acest instrument se .foloseşte şi astăzi mai ales de păstori. Flautul amintit in Isaia 5,12 şi f luierul amintit in Matei 9,23, care a fost lucrat din lemn, trestie sau corn de vită.

Un instrument folosit mai ales pentru a exprima tris- teţea sau bucuria, este 't rombonul. Mai intii făcut din cornul vitelor, iar mai tirziu lucrat din argint. Acest instrument a avut un sunet puternic dar înăbuşit , şi a folosit a da diferite semnale. Acest instrument a fost folosit pentru prima dată cu ocazia primirii celor zece porunci. (E xo d . 19, 16, 19). Tot acest instrument a fost folosi: pentru a anunţa diferite serbări sfinte. Aceste instrumente au fost folosite şi cu ocazia luării Ierihonului, numite în Biblic sub numele ,,lrimbiţe de corn de berbec \ losua6 , 4).

Tirfîjitbiţa num ită in limba ebraică ,,caţoţra", Moise a fost inventatorul acestui instrument de suflat, făcut după po ­runca lui D umnezeu. (Numeri 10).y Acest instrument a fost făcut dd argint şi folosit numai pentru scopuri sfinte, ca instrument de semnalizare pentru a înştiinţa poporul Israel, a se stringe la o adunare sfîntă, sau a fost folosit pentru a anunţa diferite serbări sfinte, tot acest instrument a fost folosit la serviciile divine la care au fost aduse şi jertfe. In general acest instrument a avut oarecum misiunea pe care o îndeplinesc astăzi clopotele bisericilor, anum e pentru chemarea la adunare sau a înştiinţa credincioşii de anumite sărbători sau eveni­mente (Num eri 10, 7. 8 ).

PAGINA MUZICII BISERICEŞTI

uzica în biserica adventăJvei

Să dăm respectul cuvenit cîntării

F iecare persoană trebuie să considere un privilegiu de a avea posibilitatea de a inălţa glasul său şi să pa r ­ticipe la această proslăvire a lui D um nezeu . Prea adesea

mai ales prima cintare la începerea serviciului divin, este considerată ca o formă, un t im p cind persoanele

caută un scaun, sau se mişcă prin adunare avind ceva •le făcut sau o ocazie de a se întreţine in discuţie cu o uită persoană. Iar adesea prima cintare, mai ales la a d u ­nările mari, are rolul de a înlocui clopoţelul penlru a anunţa că serviciul d ivin — predica — va incepe. 7 oale aceste lucruri arată clar, că toţi acei care au obiceiul de a folosi cîntarea pentru asemenea lucruri, sau, cintarea într-un mod nepăsător, dovedesc lipsă de respect şi de bunâcuvlinfâ fa ţă de Acela spre onoarea Căruia s au tolunat. La fel cum se cere respect la rugăciune, la fel trebuie cerut şi în t im pu l cintării. In privinţa aceasta în fiecare comunitate, ar trebui d in nou întipărit in mintea fiecărui credincios, însemnătatea cîntării, şi ca urmare lrem buie să se facă educaţia cuvenită. A m putea noi să ne închipuim oare pe apostolul Pavel sau unu l din bărbaţii Ul Dumnezeu, că în t im p ce comunita tea cinta şi işi inalja

inima şi mintea spre cer, spre D um nezeu , şi ar fi aşezat

pălăria in cuier, şi-ar fi căutat un scaun, sau vreun colţ pentru a-şi aşeza umbrela ? Sau am putea să ne inchi puim că Maria nuima lui Isus, ar fi folosit timpul acesta de cintare, potrivit pentru a aranja părul sau guleraşul micului Isus ? Sau am putea să ne închipuim pe Ştefan ca diacon, că ar fi umblat in t impul acesta prin adunare mergînd încoace şi încolo, şoptind unuia sau altuia dintre slujbaşii bisericii, spre a şti dacă este mai bine să se deschidă fereastra aceasta mai mult sau să închidă pe cea­laltă mai mult. Desigur acoete stări de lucruri nu au existat in prima biserică, şi nici noi nu ni le putem îngădui in biserica adventă. ,,Cintarea religioasă este o închinare lui D umnezeu şi deci trebuie respectată ca atare".

Populaţia globului este de £ .6 5 5 .0 0 0 .0 0 0

locuitoriDupă statisticile publicate de Serviciile Naţiunilor Unite,

populaţia globului s-a ridicat in 1954, la 2.655.000.000 lo ­

cuitori repartizaţi a s t f e l :Africa • 214.000 .000; America de Nord 231.000.000;

America de Sud 121.000.000; Asia 1.451.000.000; Europa fără U .R .S .S . 407.000.000; U .R .S .S . 214.500.000 şi Aus

tralia 14.500.000.

16 CURIERUL ADVENTIST

M E D IT A Ţ I A S U P R A S U B IE C T U L U I

O in im ă curată şi o m ină harnică sint tocmai lucrurile de care are ne ­voie omenirea, r ia n u l lui D um nezeu a fost ca om ul să înainteze neincctat, a t ingind zi lnic un punct mai înalt pe scara (lesă virşirii. El ne va ajuta, dacă noi cău tăm să ne aju tăm singuri. Oric ind trebuie să ne păzim de cea d inţii apropiere de

D u m n ezeu vă cheamă să faceţi o lucrare pe care prin harul Său o puteţi face. „Aduceţi trupurile voastre c,i' o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui D um nezeu . aceasta va fi d in partea voastră o slujbă duhovn iceasca* . Păşiţi in plinătatea de bărbaţi şi femei, dată vouă de D um nezeu . Daţi pe faţă o curăţenie de gusturi, dorinţe obiceiuri care se pot compara cu ale lui Daniel. D u m nezeu vă va răsplăti cu nervi linişt iţi, un creier limpede, o judecata neslăbită şi un spirit pătrunzător.

CUVJNTE m A M— Vorbă lungă, sărăcie in pungă.— Talen tu l se form ează in singurătate, caracterul in

societate.— Cine vorbeşte seamănă, cine ascultă culege.

O raiul dulce mult aduce.Patimile omeneşti nu se pot lecui decit prin iubire,

— Nu i gn u să le urci in sus, e greu să te ţii acolo.

R ă s p u n s u l la î n t r e b ă r i l e „ C u n o a ş t e ţ i * * ,

d in r e v i s t a nr . 8 — a u g u s t

1. Iov 42, 10.2. Ieremia 8 . 7.3. Cei doi dom nitori Irod, Mat. 2, 7 ; Luca 23, 8 .4. Judecători 7, 16.5. N a ta n la clădirea tem plu lu i . 2 Sam . 7, / — 5.6 . Sadrac, Meşac şi A b e d Nego. Dan. .1 şi 3,7. Ezechiel 9, 2. 3. Ioan 13.8 . Bătrinilor idolatri ai lui Israel care au venit la

Ezechiel. Ezechiel 20, 3.9. S lu jn ica R oda lui Petru. Fapte 12. 13, 14.10. Barnaba. Fapte 4. 36. 37; 11, 22.

necum pătare.

O/. C ind au incendiat nişte anim ale un c im p de grine ?

2. Unde stă scris că fiii lui Cifre n au murit ?

3. Cine a stat sp inzurat de un lem n pină la apusul

soarelui ?

4. Cine a vrut să reţină pe un înger la masă şi cine a

vrut să spele picioarele la doi îngeri ?

r). Cine a fost făcut împărat lingă un stejar ?

6 . C um se num eşte acel scriitor, care a fost nevoit v/î

scrie cartea sa a doua oară, pentrucă prim ul exem plar a /"r t

distrus ?

7. Care fecioară d in Vechiul te s ta m e n t a lăsat o pildă

frum oasă prin fap tu l că a cultivat darul compunerii de

d n tă r l sf inte, servind totodată ca un îndem n puternic

pentru sexul ei, de a se uni cu ea in a lăuda pe

D u m nezeu ?

8. Unde găsim descrierea unei fem ei ideale In Vechiul

T estam ent ?

9. Care fecioare din N ou l Testam en t sînt lăudate d in pri

cina darurilor spirituale ? Cine era tatăl lor ?

10. Cine a salvat viaţa unchiului său ?

A N I V E R S A R I I S T O R I C E

( Urmare d in pag. 10)

prin înşelăciune, s t r ig ă ! Şi str igătele au a juns la urechile D om nulu i oştirilor '. In lum ina acestui adevăr privim si even im en tu l f ia r e i Revo lu ţi i din octombrie, care a dus In pedepsirea celor ce abuzase aşa de grav împotriva pi> porului

fn bclomhrie 1917, popoarele Rusiei, au trecut la scutu rarea jugului împilatorilor şi exploatatorilor. S u b conduct- rea unor conducători înţelepţi, şi cunoscăt*>ri a le filor de dezvoltare a societăţii. Poporul este organizat împotriva aparatului împila tor al ţarism ului şi susţinătorilor lui. Sc duce cea mai dramatică luptă din istoria omenirii pentru înlăturarea unei conduceri şi a unor stări de lucraşi rele şi învechite, pentru a creia un nou aparat de Stat şi a nouă ordine socială. In felul acesta puterea politica a Sta- tu lu i trece treptat, treptat in mîinile reprezentanţilor ţăru nilor f i muncitorilor. In fe lu l acesta se ajunge fa formarea prim u lu i S tat care şi a luat ca sarcină construirea socia Usmului.

Revoluţia din Octombrie care se comemorează la 7 N f embrie, înseamnă cea mai radicală cotitură in istoria omi n in i ,cu efecte de inriurire a viitorului social yi ecoryunit al in tr ig ii lumi. Acest proces istoric, care se desfâjoarâ sub ochii rujştri trebuie înţeles in adevăratul lui sens. N u m a i ridicarea deasupra intereselor înguste şi a preju­decăţilor păgubitoare ,va da reala perspectivă a in ţd im g e m obiective a marilor realităţi ce le a adus in rpoc* noastră Marea Revoluţie din Octombrie. Ea corespund* procesului firesc al dezvoltării societăţii şi In această lu mină e necesar pătrunderea acestei probleme.

In toate domenii le vieţii s a înregistrat un salt enorm spre construirea unei noi vieţi, pentru care a creat un in finit ansam blu de realizări impunătoare pune în slujba

% om ulu i muncii. .E xem plu l Masii Revo lu ţi i d in OcUrmbrie a dat Imbold

deşteptării popoarelor asiatice ce s au trezit la o noW viată şi la un nou curs al istoriei.

Cu trecerea t im pu lu i vedem tot mal clar rezultatele rr vo luţiel proletare sub in r iun le căreia se desvoltă întreaga istorie mttndială.

R cdac |ia : Str. Mitrop. Ghen. Petrescu 116, Raionul T. Vladirnirescu, Bucureşti I. P. 2 — -c. 3464 Redactor responsabil Gh. Graur. Tel. 9.59 W).