8/14/2019 O noapte in Transilvania

1/3

O noapte in Transilvania

Am atins sfioasa coperta cartii, apoi am dat prima pagina. Cartea ma atragea spreea, ma duceam cu toata fiinta mea, asteptand sa isi dezvaluie secretele. Eramvrajita, nu ma puteam desprinde de magia ei.O auzeam vag pe mama strigandu-ma, darnu conta. Nu mai conta nimic in afara de aceasta carte cu trecut si renume, o

carte in care isi aveau esenta toate cartile cu vampiri pe care le citisem deatatea ori si le iubeam. Am atins inca o data coperta, savurand momentul.Era unsentiment ciudat, de parca aceasta carte avea natura si vointa proprie, de parcaera vie. Am mai citit inca o data titlul: Dracula de Bram Stocker.Mama ma striga din nou. M-am desprins cu greu din visare.-Vanessa, ma auzi?ma intreba ea.-Da,mama.-Ti-am spus sa te culci.E tarziu, iar maine te duci la scoala.-Imediat.-Acum!-Da,mama.Noapte buna!Am stins lumina si m-am bagat in pat. Am asteptat ca toate luminile din casa sa sestinga, apoi am luat lanterna si carte, adancindu-ma in asternuturi.

Am aprins lanterna.Mai citisem multe carti asa, sub patura, la lumina lanternei,in miez de noapte, pana cand capul imi cadea pe carte iar mana mea slaba nu maiputea tine lanterna si adormeam.Am deschis din nou cartea si am inceput sa citesc.De abia citisem zece pagini, cand am vazut o lumina aprinzandu-se in casa. Ah,lumina de la baie! Poate mama va vrea sa vina apoi sa ma verifice. Am stinslanterna si in graba mea de a inchide cartea, varful degetului a trecut peste ofila si s-a taiat usor.Ahh!Lumina de la baie s-a stins si nu a venit nimeni in camera mea.Am aprins din noulanterna si am deschis cartea acolo unde ramasesem.O picatura de sange cursese dindegetul meu pe o fila, atunci cand m-am taiat.Am incercat din rasputeri sa sterg sangele, insa in zadar.Off...Am continuat sa citesc. Cand am ajuns la cuvantul patat de sange, imi era foarte

greu sa citesc. Am dus lanterna si mai aproape, luminand cuvantul: Dracula.Am simtit o durere acuta in piept si nu mai puteam respira. Lanterna mi-a cazutdin mana cu zgomot.Durerea era din ce in ce mai mare. Mi-am sprijinit o mana pecarte, incercand sa respir. Atunci am simtit o durere mult mai mare, nu numai inpiept, ci in tot corpul.Parca ceva inauntrul meu se schimba, se micsora,obligandu-mi toti muschii sa se contracte. Am incercat sa imi iau mana de pecarte, insa erau contopite de parca ar fi fost una, iar cartea ma tragea inspreea, din ce in ce mai mult. Vroiam sa tip, dar nu mai aveam glas. Vroiam sa mazbat, insa corpul imi era paralizat. Fiecare centimetru al corpului imi ardea dedurere, iar eu ma cufundam si mai mult in carte.Ochii mi s-au intetosat, apoi intunericul m-a invaluit. Era doar durerea mea inintuneric, apoi un sunet asurzitor. Simteam cum corpul mi se contorsioneaza si semicsoreaza, iar urechile imi vajaie. Apoi mi-am pierdut constiinta.

Am simtit cum corpul meu s-a izbit de ceva tare si rece.Am deschis ochii si am picit in jur. Eram intinsa pe podeaua de piatra a uneicamere reci si intunecoase. O lumanare ardea in colt.Am inchis si am deschis ochii de zeci de ori, crezand ca visez. M-am ciupit.Aauuu!Nu, asta nu se poate! Trebuie sa visez.S-au auzit niste pasi care calcau apasat pe podeaua tare.Am deschis ochii mai mult, incercand sa vad in intuneric. Un om oarecum in varsta,cu parul alb, se indrepta spre mine.-Repede, repede, spuse el. Vino cu mine!-Dar..

8/14/2019 O noapte in Transilvania

2/3

-Repede, pana nu se intoarce Contele...Barbatul m-a apucat de brat si m-a ridicat, apoi m-a tras dupa el.-Dar ce..-Ssst! Nu aici.M-a tras dupa el de-a lungul unui tunel si mai intunecat, pana am ajuns intr-ocamera mica.In camera se aflau doua paturi de lemn si o masa.Pe masa era aprinsa o lampa cugaz. Imi imaginam ca asta trebuia sa fie, caci nu vazusem niciodata una, doar

citisem in carti.In cartile cu vampiri pe care le iubeam atat de mult.Eram ingrozita.Speram inca sa fie un vis, insa niciodata nu mai avusesem unul atatde real. oasele inca ma dureau,auzeam sfaraitul lampii, simteam umiditatea dinaer, iar pielea imi era inca rosie in licul in care barbatul ma apucase de mana sima trasese dupa el prin tunel.Sigur nu era vis.-Cum am ajuns aici?am intrebat.-Nu stii?Ai varsat sange pentru conte.-Ce am facut.-Lasa-ma sa iti explic, draguta.Desi nu avem prea mult timp. Numele meu esteAbraham. Sau Bram, cum imi placea sa mi se spuna. Bram Stocker.Am scuturat capul cu purtere.Cum e posibil asa ceva?-Da, draguto. Eu am scris oribilitatea aceea morbida. Am scris despre El, iar Elm-a pedepsit si mi-a blestemat cartea.

Erau prea multe informatii, iar eu eram inca ametita. M-am gandit inca o data lace mi-a spus.-El cine?am intrebat.-Contele Dracula, bineinteles, a spus el parca scuipand cuvintele.-Nu, nu pot sa cred, asta nu e real, nu se poate!-Nici eu nu am crezut prima data, spuse o voce in spatele meu.Am tresarit. Am intors incet capul. Mi-era frica, asa cum nu imi fusese vreodatain viata mea, nici in cosmaruri.De pe unul din paturile de lemn care era ascuns in intuneric s-a ridicat un baiat.Nu, nu avea cum sa fie el Contele. Inima imi batea cu putere, gata sa imi iasa dinpiept.M-am uitat la baiat. Era inalt, brunet, cu parul lung prins in coada la spate. Imizambi obosit.

-Numele meu este Edmond,spuse el. Sunt aici de cateva...ore,cred. Aici timpul nuse masoara. Mi se pare ca ma aflu aici de ani intregi.-Tu cum ai ajuns aici?-La fel cum ajungeti toti, draguto, spuse Abraham.-Toti?-Da, toti care varsa sange pe cartea Contelui ajunge aici. Dar nimeni nusupravietuieste.Am inceput sa tremur. Imi era greata si parca imi ingheta sangele in vene.-Si eu sunt blestemat, continua Abraham. Sunt blestemat sa iau toti oamenii caresunt adusi aici asa cum ati ajuns voi si sa ii duc Lui.-Aici...unde suntem?-Unde,dar mai ales cand. Transilvania, anul 1825.-Ce se va intampla cu mine?

M-am uitat la Abraham, apoi la Edmond.-Voi muri? Voi muri, nu?-Nu! Nu, pe onoarea mea, m-am saturat sa vad atata moarte, pe voi va voi salva. Sanu-mi spuneti mie Bram Stocker daca nu veti iesi de aici!-Iti sta in putere sa faci asta?intreba Edmond.-Dar ti-am spus, tinere, ti-am spus ca te voi salva.-Mi-ai spus, insa nu am aflat inca daca o poti face,daca stii cum.-Nu stiu, dar trebuie sa existe o cale.Edmund a pufnit. Mie imi venea sa plang.Picioarele mi-au cedat si m-am prabusit pe podea. Mi-am cuprins capul in maini.Edmund s-a apropiat de mine si m-a atuns pe umar.

8/14/2019 O noapte in Transilvania

3/3

-Linisteste-te, imi spuse. Trebuie sa existe o cale.-Pana in zori veti pleca de aici, va jur, spuse Abraham.-Ar fi bine sa o poti face pana in zori.-De ce pana in zori?am intrebat tremurand din nou.-Pentru ca daca ne prind zorii aici, nu mai putem pleca.