O mie de sarutari Caius Catullus

Sa traim, Lesbia mea, dar si sa ne iubim si sa nu punem pret pe toate ,,barfele" batranilor severi. Soarele poate sa apuna si sa rasara; de indata ce apune scurta lumina a vietii, trebuie sa dormim o noapte vesnica. Da-mi o mie de sarutari, apoi o suta, apoi alte o mie, apoi o a doua suta, apoi inca o mie, apoi o alta suta; apoi, dupa ce am facut multe mii, le vom amesteca incat sa nu mai stim, ca vreun rautacios ne poate invidia, cand stie ca numarul sarutarilor este atat de mare.

SAU Sa ne iubim, o! Lesbia mea scumpa, Si sa traim! Pe ce soptesc batranii Posomorati noi nici un ban sa nu dam! Caci soarele apune si rasare, Dar cand s-a stins vapaia vietii scurte, Atunci dormim pe veci o noapte lunga. Da-mi sarutari o mie, -apoi o suta Si iar o mie si-apoi iar o suta! Cand la sfarsit mai multe mii vom face, Le-om incurca, sa nu le dam de capat, Ca nu cumva sa ne deoache-un dusman, Stiind ce mult ne-am sarutat, iubito!