„Când faci film, trebuie să ştii exact ce ai de făcut”Interviu cu actriţa Cecilia Bârbora P. 3

„În general, românul nu ştie decât de frică şi de control”Interviu cu regizorul Mircea Daneliuc PP. 4-5

„Vreau să ajut acest festival studenţesc”

Interviu cu actorul Ştefan Bănică Jr. P. 6

„Important este ce reuşesc eu să prezint...”Interviu cu regizorul Stere Gulea P. 8

Filmele românești au prins din nou viaţă la Iași în luna mai. După fiecare festival, ne între-băm dacă vom mai face o ediţie în anul următor. Și în acest an s-a demonstrat că publicul din Iași este cinefil. Sala de vizionare a fost umplută până la refuz, filme-le au fost urmărite cu atenţie, iar la final au avut loc dialoguri inte-resante cu regizorii și actorii in-vitaţi.

Pentru cinci zile, Iașul a fost capitala filmului românesc. Edi-ţia de anul acesta a Serilor Filmu-lui Românesc Timpul a fost dedi-cată regizorului Mircea Daneliuc. Cu o activitate cinematografică de peste 40 de ani, regizorul a re-venit cu drag în orașul studenţiei sale, unde a fost alături de publi-cul ieșean la vizionarea a patru producţii cinematografice. Toate momentele din festival au fost importante, dar cea mai mare bu-

curie a constituit-o faptul că am fost privilegiaţi de întâlnirea cu regizorii și actorii filmelor care au rulat în fiecare seară.

Adevărat vă spun, preţioase sunt toate momentele din festi-val, dar aș vrea să aibă toţi tinerii bucuria noastră și anume aceea de a sta, privilegiaţi, după nebu-nia filmelor și a dialogurilor, la o ședinţă cu regizorii și actorii. Asta făceam în fiecare seară. Noi am câștigat oameni de valoare mai aproape de noi. Am câștigat șansa de a cunoaște cultura ro-mânească îndeaproape. I-am pri-mit și i-am condus pe toţi cu aplauze, iar din colţul unor ochi de regizor se întrezăreau lacrimi de emoţie, de mulţumire. Tăcerea cinematografiei românești spune multe despre noi, ca oameni. Tre-buie să îi susţinem, să îi promo-văm și să obligăm patronii stră-ini de săli de cinema moderne să

accepte filmele românești. Măcar câteva.

Cine ar fi crezut că un film lansat în urmă cu 27 de ani poate să umple o sală cu peste 600 de locuri? În a treia zi de festival, fil-mul Liceenii ne-a rezervat aceas-tă surpriză frumoasă. Laitmoti-vul ediţiei din acest an a festivalului este cuvântul emoţie, valabil pentru cei trei prota-goniști ai Liceenilor, Oana Sârbu, Ștefan Bănică Jr. și Mihai Con-stantin, care au rememorat la Iași momentele filmării și s-au mi-rat de succesul acestor produc-ţii după atâta vreme de la lansa-rea lor.

Am avut grijă și de publicul pe care îl reprezintă copiii. Dum-brava minunată s-a bucurat de un public numeros, iar Cucoana Chiriţa și Nea Mărin Miliardar au fost savurate în cea de-a patra zi a festivalului. Am spus și susţi-

nem în continuare că noi susţi-nem candidatura Iașului la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. Asta facem. Punem umărul la asta aducândla Iași valori de necontestat. Valoarea o dove-dește timpul. Acum 26 de ani s-au întâlnit pe platoul de filmare la Moromeţii. În 2013 s-au reîntâl-nit și au dat viaţă romanului Sînt o babă comunistă, scris de Dan Lungu. Actriţa Luminiţa Gheor-ghiu și regizorul Stere Gulea sunt o parte importantă din isto-ria cinematografiei românești. La proiecţia filmului Sunt o babă comunistă nici locuri pe scări nu au mai fost. Și Dan Lungu glu-mea spunând că Baba este de mult așteptată la Iași. O proiecţie aplaudată minute în șir, urmată de un dialog surprinzător cu cei din sală. Festivalul de anul acesta s-a încheiat cu Moartea domnu-lui Lăzărescu. Un film în regia lui

Cristi Puiu și premiat la Cannes în 2005.

Festivalul s-a încheiat cu filmul Moartea domnului Lăzărescu, în regia lui Cristi Puiu, premiat la Cannes în 2005.

Le mulţumesc colegilor și prietenilor din Asociaţia Studen-ţilor Jurnaliști, care s-au compor-tat exemplar și au prezentat pu-blicului o ediţie de colecţie a Serilor Filmului Românesc Timpul. Cred cu tărie că Iașul, România au nevoie de un festival de film românesc. Ne bucurăm că acest lucru a luat naștere în capitala Moldovei. Până la ediţia de anul viitor să vizionaţi cât mai multe fil-me românești. Iată, am demonstrat, o dată-n plus, că o mână de studenţi de la Jurnalism pot face fapte de presă naţionale. Apoi, ne întrebăm, asemeni lui Ilie Moromete, „unde mergem noi, domnule?”.

O ediţie de colecţieAndrei Giurgia

Ediţia a V-a, 20-24 mai 2014

Festival dedicat regizorului Mircea Daneliuc

Adevărat vă spun, preţioase sunt toate momentele din

festival, dar aș vrea să aibă toţi tinerii bucuria noastră

www.revistatimpul.ro mai 2014

Coordonatori:Corina GologoțAndrei Giurgia

Redactori:Alexandru Ioan MihaiAnnie UngureanuAncuța CiocoiuBeti Elena ManolacheCristieana PuravuElena GuțanuMădălina Gabriela ChiriluțăSilvia NistorCezara Maria EneaRoxana Maria GăinăDiana MihaiRamona LozneanuCorina GologoțEma-Teodora IordacheNicoleta Calance

Fotografii:Simona PavelIoniță Carmen AngelușFlorin DoruRadu Trofin

Colaboratori:Anca ScutelnicuAncuța Alecsandra BodnarAndreea Alexandra StoicaDorina ȚaranoviciAdi Ștefan BerușcăDiana GainaCiprian Andrei Pricope

Responsabilitatea opiniilor exprimate în paginile suplimentului aparţine autorilor.

Supliment al revistei

Marcă înregistrată la OSIM cu nr. 90797ISSN 1223-8597

Redacţia şi administraţia:Aleea Copou, nr. 3, Iași – 700460Tel.: 0040 (232) 277998

E-mail: redactie@revistatimpul.rowww.facebook.com/Timpul.ro

Revista poate fi descărcată, în format PDF, de pe site-ul www.revistatimpul.ro

Revistă de cultură contemporană editată de Grupul Editorial Adenium.

Pentru a-l primi cum se cu-vine pe marele regizor, echipa s-a întâlnit încă de

dimineaţă la Casa de Cultură a Studenţilor. Au fost pregătite scena și ecranul, s-au montat in-stalaţiile necesare, s-au făcut probe de sunet și imagine.

Vizita lui Mircea Daneliuc la Iași a început după ora 12.00, când s-a dat startul festivalului cu o conferinţă de presă organi-zată la Primăria Municipiului Iași. Alături de Mircea Daneliuc și Cecilia Bârbora a mai fost pre-zent și scriitorul Alexandru Pe-tria, care a semnat un volum de interviuri cu reputatul regizor, Convorbiri cu Mircea Daneliuc, apărut anul trecut la Editura Adenium. Printre susţinătorii evenimentului s-au numărat re-prezentanţi ai Fundaţiei Iași – Capitală Culturală Europeană 2021, reprezentanţi ai Primăriei, ai Consiliului Judeţean și ai re-vistei Timpul. Mircea Daneliuc, Cecilia Bârbora și alţi oameni de cultură au fost de părere că festi-valul este unul „sincer” și demn să continue, pentru că, după cum a afirmat regizorul, Iașul, și nu numai el, are nevoie de un festival de film românesc.

Conform agendei festivalu-lui, la ora 16.00 a început proiec-ţia filmului Marilena, una dintre cele mai apreciate creaţii ale re-gizorului Daneliuc. Publicul a avut ocazia să urmărească dra-ma unei femei, inspirată din ro-manul cu același nume. La final, regizorul a răspuns la întrebări-le publicului. Întrebat fiind „Ce este frumos la acest film?”, el a răspuns că menirea lui nu a fost să facă lucruri frumoase, ci ade-vărate. Marilena este filmul de suflet al actriţei Cecilia Bârbora, care a remarcat deficitul de inte-res faţă de filmele românești, dar și faptul că ne lipsesc cu desăvârșire sălile pentru proiec-ţii de film. De altfel, situaţia ne-fericită a cinematografiei româ-nești este un punct asupra căruia atrag atenţia și organiza-torii festivalului, prin iniţiativa acestui proiect.

Nostalgie, întrebări şi reacţii filmice

Un moment absolut inedit al serii l-a constituit întâlnirea lui Mircea Daneliuc cu un fost coleg de clasă. Aflat printre spectatori, acesta a fost recunoscut de regi-zor, iar dialogul s-a transformat

într-o nostalgică evocare a altor vremuri. Cei doi nu se mai văzu-seră de peste 40 de ani și, chiar dacă n-au arătat-o, întâlnirea le-a produs amândurora vii emoţii.

Al doilea film din programul SFR a fost Patul conjugal, o po-veste despre adulter, despre pu-terea banului în societatea româ-nească, despre modul în care au perceput românii democraţia in-stalată după 1989. De această dată, sala a fost aproape plină. Un aspect pe care îl semnalează și criticii despre publicul cinefil din România este faptul că mulţi spectatori pleacă înainte de a rula tot genericul din final. Festi-valul încurajează și un anume comportament, de respect faţă de filme, în această privinţă.

Pentru tinerii din generaţia de după căderea comunismului, filmul a fost destul de greu de di-gerat. Creaţia cinematografică a lui Mircea Daneliuc este plină de simboluri, pe care „oamenii cu anumite lecturi și filme văzute le pot înţelege”. Astfel, un puști de 17-18 ani nu poate înţelege de ce pe atunci era ceva extraordinar să ai la robinet apă caldă. Privind mai profund, filmul nu surprinde doar un bărbat care își înșală so-ţia, ci și puterea de seducţie a ba-nului și violenţa domestică.

Despre mesajul filmelor

Cea mai mare problemă legată de receptarea unui film, mai ales în cazul spectatorilor tineri, îl consti-tuie mesajul peliculelor. Răspunsu-rile lui Mircea Daneliuc au făcut deliciul serii, prin ironia la adresa perioadelor grele ale societăţii românești, când spiritualitatea și-a pierdut esenţa. La ieșirea din sală, în aplauzele publicului, regizorul a participat la o sesiune de autogra-fe. Una dintre confesiunile lui Mir-cea Daneliuc, care i-a animat atât pe organizatori, cât și publicul, a fost aceea că, exceptând Serile Fil-mului Românesc Timpul, urăște festivalurile de film și evită să par-ticipe la astfel de evenimente.

Emoţia pe care o vezi în ochii regizorului sau ai actorului atunci când este aplaudat la scenă deschi-să, emoţia spectatorilor, a organi-zatorilor, dăruirea, buna dispoziţie, agitaţia, prezenţa unor oameni valoroși, rezonanţa dintre partici-panţi – fie ei organizatori, invitaţi sau spectatori –, toate aceste ele-mente au definit atmosfera SFR Timpul.

Alexandru Mihai

Startul SFR Timpul, ediţia a V-aMircea Daneliuc,din nou în lumina reflectoarelor

În perioada 20-24 mai, ieșenii au remarcat cu siguranță panourile și însemnele galbene ale festivalului Serile Filmului Românesc. Asociația Studenților Jurnaliști și revista Timpul au adus la Iași, pentru al cincilea an, filmele românești și au organizat întâlniri cu regizorii și actorii care le-au realizat. În seara zilei de 20 mai a avut loc deschiderea „medalionului Daneliuc”, cu filmele Marilena și Patul

conjugal, care au rulat în sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenților. După vizionarea filmelor, regizorul Mircea Daneliuc și actrița Cecilia Bârbora au dialogat îndelung cu publicul.

2

nr. 182 www.revistatimpul.ro

Interviu cu actriţa Cecilia Bârbora

„Când faci film, trebuie să ştii exact ce ai de făcut”

Interviu cu actorul Valentin Popescu

„Vreau să ajung cel mai mare actor din lume, dar să nu mă cunoască nimeni”

Dialogul cu actrița Cecilia Bârbora predispune la o conștientizare a diferențelor dintre film și teatru, dintre adevărul actorului care intră în pielea personajului și adevărul omului de după cortină. A revenit la Iași alături de regizorul Mircea Daneliuc, cu care împarte masa,

casa, dar și platourile de filmare. Prezența la Iași este o încântare, au declarat cei doi, deși călătoria cu trenul li s-a părut obositoare.

Un talent care a mocnit în timpul adolescenței și care a înflorit abia la vârsta maturității. Deși debutul l-a avut la vârsta de zece ani, actorul Valentin Popescu mărturisește că pe atunci totul era o joacă. Găsirea drumului potrivit a fost

ghidată de o serie de alegeri neadecvate. Însă, odată găsită, această cale a fost aducătoare de succes. Mânat de visul actoricesc, și-a dorit un singur lucru: să fie cel mai mare actor din lume, dar să nu-l cunoască nimeni. Paradoxala dorință pare să i se fi împlinit, mai ales alături de regizorii Dan Pița, Lucian Pintilie și Mircea Daneliuc.

A trebuit să treceţi peste anumite punţi ca să vă daţi seama că sfera ci -nematografiei este cea care vă contu-rează cariera?

Nu. Eu mi-am dorit să fiu actriţă de când mă știu. Am început ușor, chiar din clasa întâi; îmi plăcea și la grădiniţă să mă uit în oglindă și să interpretez câte ceva, dar de la școală am început să recit la serbări, să joc în piese de teatru.

Cum aţi scăpat de inhibiţii?Consideram orice act natural. Îmi

plăcea. Chiar dacă nu înţelegeam foarte bine ce fac.

Întâlnesc foarte mulţi studenţi lipsiţi de motivaţie. Rar i-am auzit să meargă la studii cu drag.

Exact! Or noi asta făceam. E păcat, pentru că anii trec repede și fiecare pen-rioadă a vieţii trebuie trăită atunci. Am avut și norocul să întâlnesc oameni mi -nunaţi, care mi-au justificat eforturile.

Cât de repede vă atașaţi de persoe-naje?

Mă bazez foarte mult pe intuiţie. Și dacă de la prima lectură simt, văd per-sonajul, accept acel proiect. Dacă nu, nu! Știu că n-o să-mi iasă.

Și spre sfârșit îl descoperiţi cu totul!

Exact. Este o muncă, cum spunea Stanislavski, cu tine însuţi, o muncă ex -trem de serioasă și devine ceva ce face parte din existenţa ta de zi cu zi.

Simţiţi nevoia să modificaţi anuţ-mite pasaje?

Eu sunt o persoană care nu modifică.

Nici la spectacolul o sută. Ca film, ca desen, el rămâne același. Dar poate găsești anumite intonaţii, accente.

Nuanţe…Da, pe care le găsești mai OK, publiă-

cul reacţionează mai bine la anumite lucruri. De asta un spectacol începe să fie foarte bun și să se lege după 15-20 de reprezentaţii; la film chiar trebuie să te duci extrem de pregătit și să știi exact ce ai de făcut.

Ce păstraţi de la personaje, în ce măsură faceţi legături între ele?

Legătura se face pentru că tu îţi asumi personajul, îl conturezi peste proe-priul tău contur. Tu te pui în situaţia respectivă.

V-au scăpat personajele de sub control vreodată?

Nu mi s-a întâmplat asta. Cu ce gânduri ne încurajaţi?Să aveţi încredere în voi înșivă. Să

crezi foarte mult în ceea ce faci. De ace-ea, mottoul meu este: „Să faci ce crezi că este bine să faci. S-ar putea să iasă prost, dar cel puţin nu dai vina pe nimeni că te-a-mpins de la spate” (n.r.: Van Gogh). Și asta am făcut mereu. Nu am ascultat nici în dreapta, nici în stânga.

Vă consideraţi superstiţioasă?Nu spun niciodată nimic, pentru că

de fiecare dată, poate dacă am spus cum-va, nu s-a realizat pe nici un plan. Nu sunt foarte, foarte, dar mai am anumite lucruri pe care le fac înainte de a intra în scenă.

Annie Ungureanu

A doua zi dedicată regizorului Mircea Daneliuc a pus în scenă și actorii săi de suflet: Valentin Po-pescu, Olimpia Melinte și Cecilia Bârbora. Programul zilei a constat în derularea a două filme de rezis-tenţă, controversate: Cele ce plu-tesc (2009) și Senatorul melcilor (1995). Cei patru invitaţi au recu-noscut că avem nevoie de un festi-val de film românesc extins în tot judeţul, dacă se poate, chiar în toa-tă ţara. Iar asta, potrivit regizorului, ar ajuta mult la educaţia cinemato-grafică a celor mai tineri.

Odată cu stingerea luminilor și începerea primului film, și-a făcut apariţia actriţa Olimpia Melinte. Cu un zîmbet larg și o vizibilă emo-ţie, a asistat la proiecţia peliculei în care a debutat.

Publicul a reflectat un contrast printre spectatori și a găzduit ge-neraţii diferite: tineri liceeni și oa-meni trecuţi de prima tinereţe. În-trebările și curiozităţile s-au oprit cam în aceleași puncte: „Ce învă-ţăm din filmele dumneavoastră, domnule Daneliuc?”. Regizorul nu a ezitat să răspundă direct: „Dacă

nu aţi învăţat încă nimic sau dacă filmele mele nu v-au transmis un mesaj, atunci este o problemă. Ori trebuie să citiţi mai multe cărţi, ori trebuie să vedeţi mai multe filme. Eu mă adresez publicului inteli-gent. Rolul unui film nu este de a-ţi lăsa o stare bună, de a te pregăti pentru un somn liniștit, ci de a te face să înţelegi lucruri mai profun-de de atât”.

La finalul filmului, Olimpia Me-linte a povestit cum a fost lansată de către Mircea Daneliuc. Actriţa a măr-turisit că, fiind debutul ei cinemato-

grafic, fiecare scenă a fost grea și că nu înţelegea nimic din ce i se întâm-plă. „Aceasta a fost școala mea de film și de la domnul Daneliuc am în-văţat tot”, a spus tînăra actriţă.

Un spectator fidel al festivalu-lui Serile Filmului Românesc Tim-pul și-a exprimat dragostea pentru cinematografia românească: „Re-gizorii buni fac filme ca pentru ei. La o asemenea peliculă (n.r.: Cele ce plutesc) te uiţi o dată și încă o dată”. Regizorul a explicat că sunt filme americane pe placul publicu-lui actual, dar că nici sălile de acolo nu sunt pline; filmul transmite un mesaj cu care empatizezi sau nu.

Valentin Popescu a povestit cum prima lectură a scenariului l-a încântat și că acest rol a re-prezentat o provocare, întrucât a depus multă muncă pentru a-l

face credibil.După o serie de fotografii și au-

tografe cu protagoniștii primei părţi a zilei, a urmat un film cu Do-rel Vișan și Cecilia Bârbora în rolu-rile principale. Dialogul cu publi-cul a fost de această dată concis. Una dintre întrebări a fost dacă Mircea Daneliuc și Cecilia Bârbora, soţ și soţie în viaţa reală, au mai păstrat legătura cu acel copil din film, despre care regizorul a spus că provenea dintr-un centru de pla-sament, ca toţi ceilalţi copii din fil-mele sale. Actriţa a mărturisit că au întrerupt legătura cu el, pentru a evita un atașament profund, care putea aduce repercusiuni deloc su-portabile pentru ambele părţi.

Betty Manolache

V-aţi dorit dintotdeauna să fiţi actor sau adolescenţa a fost presărată de alte vise?

În clasa a treia, pe la zece ani, m-am dus întâmplător la o probă pentru un film, în urma căreia am fost acceptat. Apoi m-am ţinut de școală și m-am rupt complet de această lume. Am încercat la mai multe facultăţi și m-am orientat către medicină, cibernetică, apoi construcţii. După un an de construcţii mi-am dat seama că nu sunt făcut pentru inginerie, mi-am luat inima în dinţi și am încercat la actorie.

Ce rol a avut în viaţa dumnea-voastră cinematografia? În ce măsură v-a schimbat?

Au fost unele roluri foarte grele, perioade de filmare foarte lungi, dar atât timp cât o faci cu plăcere, nu poate să te schimbe decât în bine.

Mulţi tineri actori se pierd atunci când întâlnesc succesul sau atunci când capătă notorietate. Cum a fost la dumneavoastră?

Am fugit de astfel de succese efemere. Nu mi-a plăcut „notorietatea”, m-am ţinut departe de celebritatea prost înţeleasă.

În ce a constat bucuria de a fi ac-tor, dacă v-aţi ferit de celebritate?

Aveam o vorbă pe care am spus-o prin anul al patrulea de Institut. Am spus că vreau să ajung cel mai mare actor din lume, dar să nu mă cunoască nimeni.

În toamna lui 2010 aţi fost ales să jucaţi în Ghost Rider: Spirit of Vengeance, alături de Nicholas Cage. Ce înseamnă aceasta în cariera unui actor din Europa de Est?

Paradoxal e că în filmele străine nu ai satisfacţie. În primul rând, acesta e un gen de film strict american, de efecte speciale, filme care nu se fac în România pentru că nu ne permitem. Dacă e să fiu rău, le-aș integra în categoria filmelor ușoare, comerciale.

Cât de mult contează modestia în meseria de actor?

Am încercat întotdeauna să nu mi se ridice la cap un anumit succes. În anii ’91 am fost la un film în Veneţia, unde am fost primiţi extraordinar. Începuse un pic să mi se urce la cap. Dacă nu ești un om puternic și nu dai cu tine de pereţi ca să îţi revii, poţi să o iei razna. Și au luat-o mulţi.

Ce gânduri aveaţi despre Serile Filmului Românesc Timpul atunci când aţi fost invitat? Care este părerea pe care v-aţi format-o acum, văzând despre ce este vorba?

M-a impresionat efervescenţa care există în mijlocul tinerilor și a organizatorilor, interesul cu care se face. Este un lucru foarte bun ceea ce se petrece și chiar trebuie continuat.

Ancuţa Ciocoiu

Mircea Daneliuc şi trei actori din filmele sale

3

www.revistatimpul.ro mai 2014

„În general, românul nu știe decât de frică și de control”Interviucu Mircea Daneliuc

Domnule Daneliuc, vi s-a cam pus așa, o etichetă, de regizor neconvenţio-nal, introvertit, ciudat.

Eu sunt un extravertit, destul de agre-siv uneori, după cum se zice.

Cum vedeţi eticheta asta? O accep-taţi?

Păi, dacă este o etichetă, este ceva străin de mine, nu am cum să accept așa ceva. Mă rog, de multe ori profit de ea pentru că obţin în jurul meu o ordine care-mi este necesară, mult mai ușor decât dacă n-aș fi avut această etichetă de care vorbiţi. Cei care ar încerca să-mi deranjeze lucrul pe platou sau în litera și în sensul lui se simt oarecum timoraţi de reputaţia asta a mea, de tip…

Dur?Dur, nu știu dacă e cuvântul exact.

Poate de om care pune repede lucrurile la punct într-o modalitate dezagreabilă pentru persoana respectivă. Profit de eti-cheta de om dur ca să obţin cât mai repem-de ce am de obţinut.

Dar de unde exigenţa? Poate din co-pilărie?

Nu, e o etichetă pe care am primit-o la primul film, unde am fost asistent. Am fost trimis la filmul unui coleg, când eram asistent de regie, terminasem fa-cultatea și am fost trimis acolo pentru că era debandadă pe platou. Regizorul însuși era o persoană cu modalităţi foar-te laxe de a conduce o echipă și îi trebu-ia un vechil care să pună ordine acolo. Lucru asupra căruia m-am conformat imediat de cum am venit. În prima zi am intrat foarte tare în echipa aceea ca să-i domesticesc, spunându-le că le voi des-face angajamentul faţă de firmă a doua zi dacă nu sunt la program la ora șapte. Asta scria litera regulamentelor studio-ului, nu inventasem eu lucrurile astea. A doua zi la șapte erau toţi în curtea salinei unde trebuia să lucrăm, minus o persoa-nă: regizorul însuși, care dormea în tim-pul ăsta. Probabil era liniștit pentru că cineva va face în locul lui pregătirile pentru filmare. Atunci mi-am dat seama că e o utopie, că mă consum degeaba pentru un lucru care nu merită și că-mi creez dușmani, iarăși pentru un lucru

care nu merită. Totul m-a condus la a pleca acasă în aceeași zi. Orele pe care le-am petrecut în acea zi și jumătate au condus la această etichetă, de care am profitat.

Și așa aţi continuat, și așa vă per-cepe lumea și astăzi!

Așa mă percepe pentru că ţin la ordi-ne, la program, să fie serioși.

„Dacă lucrurile nu merg ca ceasul, se produc rebuturi”

Dincolo de asta, sunteţi văzut și ca un regizor boem. Aveţi agenda la dum-neavoastră, cu planificări, trasee și în-tâlniri?

Nu, chiar cu agenda, nu. Asta e trea-ba altuia, nu e treaba regizorului. Sunt alţii care se ocupă de asta, dar și aceia trebuie să își facă treaba, de aceea trebu-ie controlaţi. În general, românul nu știe decât de frică și de control, atât. De ace-ea am instalat un climat mai sever, ca să am de obţinut ceea ce aveam de obţinut în filmele mele. Vă explic și de ce: fieca -re delăsare și relaxare, care place mai mult pe platoul de filmare, duce la pierdere de calitate imediată. Asta pen-tru că depinzi, în momentul filmării, de un timp limitat când e soare sau de un timp limitat când e ploaie, depinde de ce ai nevoie. Și în timpul acela foarte scurt trebuie să faci foarte multă muncă. Dacă lucrurile nu merg ca ceasul, se produc rebuturi. Actorii, de exemplu, nu stau toată ziua pe platou, vin câteva ore, apoi pleacă și atunci trebuie exploataţi la ma-ximum. Asta conduce la instalarea unei discipline destul de riguroase, și nu nu-mai la filmele mele. La filmele occiden-tale, de exemplu, acest lucru este consimţit. Aici, la români, sigur, li s-a părut ciudat că vine unul și „strânge cu-reaua”.

Aveaţi disciplina asta și în copilă-rie, acasă?

O aveam, dar nu chiar atât de riguroa-să, pentru că n-aveam de ce. Aici condu-ceam ceva și trebuia o mână mai fermă, pentru că aveam de obţinut niște lucruri.

Filmele lui Mircea Daneliuc seamănă cu o apă care curge. De fapt, regizorul și-a făcut un crez din lucrurile bine puse la punct atunci când vine vorba de regie, actori, film sau producție. Înainte să-l cunosc, îl asociam cu un Hitchcock sau cu un Dalí, însă acum, după ce l-am

cunoscut, îmi permit să nu-l mai compar sau să-l asociez cu nimeni. El este Daneliuc și este valoros pentru filmul românesc. Face un film aproape eseu, mereu pus sub lupă filozofică și apropiat de un substrat al naturalului psihic uman. Mizează pe ordine și poate de aceea este etichetat greșit. De fapt, are un umor fin, ascuns, de care, din câte am auzit, beneficiază din plin colaboratorii sau cei care îi sunt prin preajmă. Cert este că mizează pe oamenii inteligenți. Atâta doar că el previzionează un fel de prohod al filmului românesc, și asta din cauza dezinteresului de masă față de această formă de artă. Se întreabă deseori: „Pentru cine să mai facem film, domnule?”.

4

nr. 182 www.revistatimpul.ro

„În general, românul nu știe decât de frică și de control”Aţi fost un adolescent rebel?Nu, n-am făcut lucrurile despre care

aud astăzi la televizor că le fac unii sau alţii dintre adolescenţi. Mi-am văzut de treabă și de carte. Sigur, toate acestea cu plăcerile pe care le aveam atunci, cu min-gea…

V-aţi născut într-un judeţ care acum e teritoriu ucrainean, judeţul Hotin. Vă simţiţi legat de acele locuri?

Nu, eram un sugar de șase luni când am plecat de acolo.

Aţi mers acolo, aţi revenit vreoda-tă?

Nu. Aia era România. Cât a fost RoR-mânia, am profitat și eu de faptul că șase luni de zile am stat acolo, cât n-a mai fost România, am plecat, părinţii s-au refugiat.

Cu ce fel de cărţi aţi crescut?Citeam cam tot ce-mi venea la mână.

A fost un declic până am prins gustul lecturii. Începusem să citesc mai mult prin clasa a patra, când începeam să leg cuvintele și să nu mă poticnesc când ci-team, după care mi s-a făcut un abona-ment la biblioteca din oraș și eram acolo. Citeam destul de mult. Sigur, literatura pe care puteam să o înţeleg la vârsta aia.

Dacă vă amintiţi, când aţi înţeles prima oară ce înseamnă cultura pentru om și cum aţi perceput cultura româ-nească la primul contact cu ea?

Asta mult mai târziu, în prima mea facultate, pe care am făcut-o la Iași. Atunci a început să mi se deschidă capul pentru cultură, să înţeleg ce înseamnă, să pot diferenţia lucrul bun de lucrul prost, care este un lucru destul de greu. Pentru asta trebuie să-ţi cizelezi gustul cu mare fineţe, pentru a decela imediat un lucru bun de altul care simulează că ar fi bun.

Vă mai amintiţi primele nume din cultura românească despre care aţi luat cunoștinţă?

Păi, la vremea aceea, numele care te „comoţionau” într-un fel sau altul erau numele unor proscriși ca Eliade, Vulcă-nescu, Cioran. Despre ei auzeam și pu-neam foarte rar mâna pe câte o pagină sau două din ei. Sigur că îi citeam și pe cei care erau în ţară, dar cei care erau în ţară, săracii, erau obligaţi să cânte pe coarda regimului. Nu aveau acte de sub-ordonare de tipul lui Petru Dumitriu, de pildă. Exemplele sunt foarte rare. Cu tim-pul, însă, am început să văd ceea ce era bun în ce scriau ei de era acceptat de că-tre regim, cum a fost cazul Marin Preda. Sau Fănuș Neagu. Așa am putut să îmi fac o idee, dar lucrurile nu s-au sfârșit aici, adică au continuat și în periplul meu uni-versitar de la București. S-au adăugat, încet, unele, altele, până când m-am for-mat cumva. Unii se formează de foarte tineri, nu știu prin ce noroc, alţii se for-mează puţin mai târziu.

Ce vă lipsea?Literatura adevărată! Întâmplător,

eram la franceză și eram obligat să citesc autori francezi care nu aveau nimic de-a face cu Partidul Comunist Român și ve-deam cam cum puneau peniţa pe hârtie, spre deosebire de ai noștri, care aveau deja un „duh necurat deasupra”. Prin comparaţiile astea succesive pe care le-am acumulat, nu numai de la francezi, ci și de la nemţi, englezi, americani, am

putut să-mi fac o idee despre cultura ro-mână, cu bune și cu rele.

„La începuturile mele, nu aveam un model în minte ca să imit pe cineva”

Aţi simţit cumva că aţi dat buzna în cinematografia românească? Că aţi venit peste alţii și aţi deranjat? Mă re-fer la neconvenţionalul cu care aţi ve-nit și cu oferta artistică.

Da, într-un fel, asta e realitatea. Nici nu mi-a fost ușor să intru la studii, pentru că era o facultate unde era un favor să fii primit student și, de obicei, ștabii își bă-gau copiii acolo pentru că, nu știu dacă știţi, pe vremea aceea, terminai o faculta-te și aveai un loc asigurat, undeva la ţară și trebuia să ocupi acel post pentru că statul investise în tine. Lucru care nu se mai întâmplă astăzi, ai terminat faculta-tea, ești liber să și emigrezi. Dar la facul-tăţile astea de arte, în general, își băgau ștabii odraslele, pentru că repartiţia era în București, li se părea o lume frumoasă, cu cinematografie, cu actorie… De aceea au ieșit foarte puţine vârfuri, deși au fost, mai ales în regia de teatru. Dar în cine-matografie vârfurile au fost extrem de puţine. Se producea un cinema pe care îl găseam detestabil și pot confirma că și acum se întâmplă să fie la fel. Îmi propun-sesem să pornesc cumva altfel. La începuturile mele, nu aveam un model în minte ca să imit pe cineva. În felul acesta, după debut, care n-a fost chiar așa cum am vrut eu, dar a trebuit să debutez și am făcut-o fără să stau pe gânduri, după un al doilea film în care am fost minţit că mi se va respecta scenariul pe care l-am scris, ca la sfârșit să-mi ceară complet altceva și a urmat un război. A urmat un al treilea film, Proba de microfon, am vrut să dau măsura și să pornesc în altă zonă. Și atunci am inventat felul acela de a fil-ma, sigur, ca procedeu era deja uzitat…

Vorbiţi de ciné-verité?Da, de ciné-verité și de priză directă.

Erau deja uzitate prin alte locuri. Nu aveam însă toată dotarea tehnică. Există necesităţi speciale pentru aceste filmări. Microfoanele trebuie să fie foarte mici, la vremea aceea nu erau, erau numai micro-foane mari și ne-am descurcat cum am putut noi. Trebuia să controlez foarte bine totul, pentru că pelicula era foarte scum-pă și atunci m-am autodistribuit în film.

Când aţi simţit că aţi fost cel mai nedreptăţit pentru o îndrăzneală de-a dumneavoastră regizorală?

Păi, cam la toate filmele. Nu am avut nici un film pe lumea asta care să fi fost făcut cu o oarecare stare agreabilă din partea autorităţilor sau a statului român. Toate au fost criticate, chiar și de Minis-terul Culturii. A trebuit să le fur cumva, anunţând ceva cu care știam că vor fi de acord și eu să fac pe platou ceea ce știam că trebuia făcut. În acest fel, fiecare film a avut necazuri cu cenzura la urmă și nu vorbesc numai de epoca lui Ceaușescu, am avut probleme și din ’90 încoace. Am avut filme care au stat, unul a stat opt ani, altul a stat un an. „Sub Ceaușescu” n-am stat opt ani, cel mai mult am stat trei ani și jumătate, iar aici am stat opt ani. În felul acesta, păcălindu-i, făcând rezistenţă, am reușit să scot niște filme care nu au avut parte de cenzură.

Nu am avut nici un film pe lumea asta care să fi fost făcut cu o oarecare stare agreabilă din partea autorităţilor sau a statului român. Toate au fost criticate, chiar și de Ministerul Culturii. A trebuit să le fur cumva, anunţând ceva cu care știam că vor fi de acord și eu să fac pe platou ceea ce știam că trebuia făcut.

„Mă frustrează lipsa de apetenţă pentru cultură a celor care au ajuns la putere”

L-aţi cunoscut pe Ceaușescu? V-a spus vreodată ceva sau v-a transmis?

Nu direct, în faţa lui nu am fost nici-odată. Când am avut necazul cu Glissan-do, ţin minte că după trei ani de zile l-au ţinut la vizionare și a adormit în timpul proiecţiei. Adormise și Elena Ceaușescu și s-a trezit pe la jumătate pentru că auzi-se un cuvânt care nu-i plăcuse și toţi au căzut „cloșcă” atunci pe cuvântul acela. A trebuit să-i găsesc un sinonim, dar am scăpat nehăcuit. Însă a fost o luptă destul de dură și care m-a costat foarte mult. A trebuit să mă dezic de Partidul Comunist și au tăbărât pe mine cu toată aparatura și nu-mi era prea bine. De câte ori plecam de acasă, nu eram sigur că o să mă și în-torc.

Aţi simţit că perioada comunistă v-a afectat sistemul nervos?

Sistemul nervos ţi-l afectează și de-mocraţia actuală. Sistemul nervos este un lucru destul de fragil pentru un om. Este suficient să se simtă frustrant de ceva și nu mai funcţionează. Dar nu sistemul ner-vos mi-a afectat viaţa mea de atunci. Am avut alte lucruri, am avut și sistem ali-mentar, și sistem locativ, și altfel de sis-teme.

„Cartea de muncă e o hârtie ca oricare alta”

Ce vă frustrează acum cel mai mult din peisajul cultural românesc?

Mă frustrează lipsa de apetenţă pen-tru cultură a celor care au ajuns la putere. Au ajuns la putere niște putregaiuri și niște troglodiţi. Ei nu au cum să priceapă cam ce-i aia cultură și cum se îngrijește ea ca să existe și cum poate reprezenta ea ţara, mai bine decât minciunile lor.

Credeţi că românii sunt leneși?Da.

De unde credeţi că vine lenea? Este cronică?

Pentru că așa e. Nu vedeţi că până și imnul nostru, spre deosebire de altele, care îndeamnă la demnitate, la alungarea dușmanului, îndeamnă la scularea din somn? Nu vi se pare simptomatic?

Ce scria în cartea dumneavoastră de muncă?

Cât am fost asistent de regie și cât am condus după aceea un studio, scria „di-rector de studio” sau ce eram eu atunci,

la începuturi, asistent de regie. Dar nu mi-a ajutat cu nimic în viaţă, sau la pen-sie, sau la alte lucruri de genul acesta. Cartea de muncă e o hârtie ca oricare alta.

Sunteţi de acord că angoasa de masă a unei societăţi se trage și din starea financiară?

E chiar direct legată.

Și fugiţi de asta? Cum se poate între-ţine un regizor, ca să mai aibă după ace-ea și o atmosferă de muncă plăcută?

Te obișnuiești cu toate. E frustrant, dar eu mă mulţumesc cu foarte puţin; mă-nânc de două ori pe zi, n-am pretenţii exagerate de la societate.

Când aţi simţit prima dată că socie-tatea românească pornește pe un drum de alienare cultural, fără drum de în-toarcere?

Păi, nu știu, nu sunt sociolog, dar în cinematografie am văzut că lucrurile se înrăutăţesc atunci când au apărut perso-naje care nu au nici o legătură cu filmul, dar care au acces la fonduri, fug pe la toa-te „festivăluţele” după premii.

De unde atitudinea românilor faţă de înjurătură? Mă refer aici la faptul că pe stradă se înjură frecvent, iar când aud asta într-un film și ar trebui să-i găsească altfel sensul voalat, râd sau se revoltă că e un act peiorativ?

Este ipocrizia semidoctului. Pentru că nu se întâmplă numai ce spuneţi dum-neavoastră, ci se întâmplă un lucru și mai grav: văd cu mare plăcere filme america-ne, unde se înjură copios, adică din trei în trei fraze se pronunţă un cuvânt din patru litere și nu-i deranjează cu nimic. De fapt, e un fel de moft, un fel de a se băga în seamă, pentru că nici nu se duc să vadă filme românești. Din cauza asta va și dispărea arta asta pe teritoriul aces-ta, pentru că, dincolo de autorităţi, de fondurile care vin pentru a se face un film, nu există oameni pricepuţi pentru a se face un film. Producătorii sunt niște in-venţii, distribuitorii sunt niște invenţii, care iau tot bani de la stat și îi cheltuiesc. Ei nu pun de la ei niciodată nimic, cum face un producător adevărat. Nu există agenţi, această profesie nu este cunoscu-tă în România. Nu există săli de cinema, în care, dacă ai filmul făcut, să poată fi difuzat în condiţiile în care a fost făcut. Dincolo de asta, românii înșiși nu se mai duc la cinema, nu se mai duc pentru că stau cu nasul în ecranul de la laptop sau de la televizor și le e suficient. De aceea, dacă unii văd un film de artă câteodată, li se pare o chestie total ultragiantă.

Corina Gologoţ

5

www.revistatimpul.ro mai 2014

Liceenii, la fel de tineri

Pe 22 mai, Ștefan Bănică Jr., Oana Sârbu și Mihai Constan-tin au fost invitaţii celei de-a treia runde de filme românești în cadrul festivalului Serile Fil-mului Românesc Timpul, ediţia a V-a. Actorul Mihai Constantin a recunoscut că pentru el este o mare bucurie să fie la Iași. A fost surprins că generaţiile de azi încă mai apreciază seria Li-ceenii.

Actorii și-au dat seama că în București nu au reușit să se în-tâlnească în această formulă. Producţiile semnate de regizo-rul Nicolae Corjos ne-au demon-strat că au rezistat probei

timpului, iar asta s-a văzut în sala Gaudeamus a Casei de Cul-tură a Studenţilor din Iași. Publi-cul, care a aplaudat în timpul filmelor, s-a arătat și mai încân-tat atunci când cei trei actori au coborât pe scările care se opreau la scenă.

„Ani de liceu, cu emoţii la română...”

Spectatorii au văzut Liceenii, Extemporal la dirigenţie și Lice-enii Rock-n-Roll, un adevărat ma-raton. Sala a fost umplută de suflete, zâmbete și mâini împre-unate care nu încetau să aplaude.

După trei serii cu toate scaunele ocupate și îmbulzeală pe la uși, Ionică, Dana și Mihai au fost pri-miţi pe refrenul ce i-a făcut, acum 27 de ani, celebri: „Ani de liceu,/ Cu emoţii la română,/ Scumpii ani de liceu,/ Când la mate dai de greu,/ Ani de liceu,/ Când ţii soarele în mână/ Și te crezi legendar Prometeu”. Des-pre anii lor de liceu au vorbit publicului ieșean, și-au amintit de primele note proaste, dar și de cele bune, de unele absenţe, de fotbalul de după ore și de exa-menul de bacalaureat.

De la Oana Sârbu am aflat că după febra Liceenii a urmat cea

a fetelor care începeau să se tun-dă ca Dana, personajul interpre-tat de ea. Deși cei trei erau fii de actori, regizorul Nicolae Corjos a avut încredere în ei, în ciuda faptului că Mihai Constantin nu reușise să treacă de prima pro-bă. Ștefan Bănică a avut un aer relaxat și vesel, semn că s-a sim-ţit foarte bine în contextul amintirilor din Liceenii: „Am venit pentru acest festival de film studenţesc și românesc. Discutăm aici despre producţii care au lăsat urme mari. Noi am avut șansa să fim primii care am deschis un drum. Am fost norocoși pentru că adolescenţa

noastră a fost mai frumoasă da-torită acestui film. Important e, că după atâţia ani, am rămas amici”.

După mai mult de o oră de discuţii și curiozităţi, nu au lipsit carneţelele goale care așteptau să fie umplute de autografe, ze-cile de aparate foto sau întrebă-rile celor curioși.

Înainte de a-și lua rămas-bun, invitaţii ne-au îndemnat să mergem mai des la teatru, să nu încetăm să credem în noi înșine, să fim noi cei care vor schimba presa de astăzi într-una mai bună.

Cezara Enea

Când am vorbit pentru prima dată la telefon cu Oana Sârbu, am avut emoțiile pe care le simte un licean în prima zi de bacalaureat. Îmi repetasem replicile dinainte, în fața oglinzii, ca la un monolog. Nu am putut să mi le amintesc în momentul în care am sunat. Mi-a răspuns o voce caldă și prietenoasă care a acceptat imediat invitația mea la film. Aceeași poveste și aceleași emoții s-au repetat și cu impresarul lui Ștefan Bănică Jr. Același răspuns pozitiv. Asta se întâmpla în urmă cu două luni.

Interviu cu Ştefan Bănică Jr.

„Vreau să ajut acest festival studenţesc”

Ce sentiment vă domină acum, când o parte din echipa Liceenilor s-a reîn-tregit după 27 de ani, în cadrul acestui festival?

Mă bucur foarte tare că mi-am reîntâl-nit colegii și prietenii – noi am rămas prieteni și acesta e cel mai important asp-pect, cel mai mare câștig. Am venit din două motive. Vreau să ajut acest festival studenţesc care promovează filme românești, pentru că eu sunt un tip cărui-ia îi plac tradiţiile. Eu am crescut Concer-tul de Crăciun și am creat o tradiţie. Noi, românii, n-am știut, din păcate, să ne apreciem tradiţiile și multe dintre ele au fost uitate, mai ales după Revoluţie. Trat-diţia definește personalitatea și originan-litatea unui popor, iar acesta e un festival cu tradiţie, drept dovadă că sunteţi la a cincea ediţie. Al doilea motiv – nu am cum să nu spun lucrul acesta – a fost să mă văd cu colegii mei; dacă m-aţi fi inviu-tat numai pe mine, nu știu dacă aș fi venit și cred că și ei la fel. Iar dacă s-au ivit posibilitatea și bucuria de a veni toţi trei, am zis „De ce nu”?

Noi asta am și vrut, pentru că știm că în formula aceasta nu v-aţi mai întâlnit de peste 20 de ani. În ceea ce privește filmul, nu cred că există ro-mân care să nu-l fi văzut. A fost el un propulsor spre ceea ce aveaţi să deve-niţi mai târziu?

Pentru noi, da. Cel puţin pentru mine și pentru Mihai Constantin, noi purtăm nume care au făcut istorie în teatru și film – Ștefan Bănică și George Constantin. Am depășit cumva imaginea de băiat al lui Ştefan Bănică şi am devenit Ştefan Bănică Jr. Dar, încă o dată o spun, n-am crezut niciodată că va exista un asemenea impact. Impactul a fost imens atunci, ab-solut imens.

Activaţi în muzică și în teatru de foarte mult timp. La ce a trebuit să re-nunţaţi de dragul profesiei?

Sunt multe lucruri la care renunţi, dar în același timp ţi le asumi în momentul în care te apuci de meseria asta. E o mare diferenţă între a face un lucru pentru că îl iubești și a face acel lucru doar pentru succes. Diferenţa e colosală. Noi ne-am apucat de meseria asta pentru că o iu-beam și o iubim în continuare.

Care este cel mai spectaculos om pe care l-aţi cunoscut și care a lăsat toto-dată o amprentă asupra a ceea ce sun-teţi astăzi?

Sunt mulţi cei care au lăsat amprente în viaţa mea profesională, particulară. Unul dintre ei a fost tatăl meu. M-a influ-enţat în profesie, în alegerea ei și în res -pectul care ţine de ea și de oamenii din jurul ei. Apoi, primul meu profesor de actorie, Petrică Ghiorghiu. În muzică, nu mai vorbesc; regii rock-and-rollului au fost cei care mi-au dat dorinţa și plăcerea de a cânta. Rock-and-rollul e mai mult decât un gen de muzică, e o formă de a fi.

Ce vă motivează să vă treziţi dimi-neaţa?

Bucuria de a trăi, de a-mi vedea copi-ii, de a sta lângă oamenii dragi mie, de a face o meserie pe care o iubesc. Eu nu mă

văd făcând altceva și sper ca viaţa să mă lase să fac lucrul ăsta. E extraordinar să faci ceea ce-ţi place și să mai și trăiești din asta. Vorba lui Bregović: „E o meserie pe care oricum aș fi făcut-o gratis, d-apăi să mai și câștigi bani din ea”.

Dacă viaţa dumneavoastră ar fi un film, cum ar fi aceasta?

Nu cred că viaţa e formată din două culori, ci are nuanţe. Așa cum un actor joacă și comedie, și dramă, el atacă toate palierele, iar din modul ăsta de a gândi vine și diversitatea mea în teatru, muzică, televiziune, film, compoziţie. Așa cred că ar trebui să arate și filmul despre viaţa mea, o paletă largă pentru că viaţa are atâtea nuanţe încât nu ai putea să o pict-tezi nici dacă ai vrea.

Ce cărţi vă plac?În ultimul timp, citesc cărţi de

spiritualitate, cărţi prin care încerc să mă cunosc pe mine. De curând a fost un seminar al unui scriitor american, Donald Walsch, la care nu am putut să ajung. El a scris Conversaţii cu Dumnezeu, care m-a pus pe gânduri. Nu citești astfel de cărţi o singură dată, ci trebuie să le recitești din nou și din nou ca să le înţee-legi substanţa, iar în ultima vreme m-au interesat numai lucrări despre viaţă, proe-fesie, muzică, pentru că, dacă vrei să evo-luezi, trebuie să te cunoști și să fii împăcat cu tine.

Spuneaţi că ţineţi foarte mult la tradiţie. Dar la religie? Sunteţi un om religios?

Sunt un om cu credinţă în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu înseamnă neapărat re-ligie. Nu înseamnă că Dumnezeu e numai în biserică, nici vorbă. Dumnezeu este peste tot.

Cristieana Puravu

Ștefan Bănică Jr. a venit la Iași. Alături de ceilalţi doi liceeni, Oana Sârbu și Mihai Constantin, și-a amintit de producţiile care au marcat atâtea generaţii și încă o mai fac, după 27 de ani. În dialogul cu actorul și interpretul de muzică Ștefan Bănică Jr., desprindem și câteva fărâme din omul Ștefan Bănică Jr., cel din spatele scenei.

6

nr. 182 www.revistatimpul.ro

Interviu cu Oana Sârbu

„Am ales să merg pe drumul compromisului minor”

Interviu cu actorul Mihai Constantin

„Singurul lucru pe care ești stăpân e clipa de faţă”

Ai afirmat că la filmările pentru Li-ceenii ai fost aleasă după participarea la Steaua fără nume. Consideri că a fost o rampă de lansare?

Nu, dar Liceenii a fost un succes ex-tins pe foarte mulţi ani. Probabil că muzica mea se adresează unui public consumator de muzică intelectuală. Eu nu am cântat o muzică ușoară. Mie mi-a plăcut muzica mai elaborată, cu armonii mai complexe și am colaborat cu un muzio-cian ce a scris o astfel de muzică, și anu-me Virgil Popescu. Liceenii a fost un film foarte comercial și cu un impact imediat la public, de aceea a avut un mare succes, iar acest lucru mă bucură, pentru că acti-vitatea mea muzicală s-a împletit cu cea din film.

Ai declarat într-o emisiune că nu mai există modele pozitive. Acesta este motivul pentru care nu mai apari atât de des „pe sticlă”?

Nu știu dacă acesta este motivul. Însă cred că presa tabloidă încurajează doar lucrurile rele. Din păcate, e citită de foarte multă lume și tuturor ne trec prin faţa ochilor titluri de scandal. Chiar și divertismentul a fost dat la o parte,

nu se mai merge nici pe el, pe varietăţi. Acum se merge doar pe lucruri inventate, pe scandal, ceea ce face ca modelele pozi-tive să nu mai placă și să numai existe.

Există un anumit moment din carie-ra ta care să te fi marcat?

Mie mi s-au întâmplat lucruri minunate în toată viaţa, chiar și în viaţa personală, dar

și artistică. Am muncit foarte mult pentru fiecare lucru și fiecare dintre ele este foarte important pentru mine. Și trofeul Steaua fără nume, și Premiul Tinereţii din ’86, și colaborările mele extinse cu Teatrul „Con-stantin Tănase”, turneele făcute pentru di-aspora, pentru românii de pretutindeni. Ultimul meu album, Un altfel de portret, mi-ar plăcea să aibă o distribuţie mai bună și sper că se va găsi și în magazinele din Iași. Este cea mai frumoasă carte de vizită a mea de acum. Un disc de autor, interpreţi Virgil Popescu, Oana Sârbu, ce cuprinde zece piese cu influenţe jazz-iste și cred că este cel mai frumos lucru pe care l-am realizat în toată cariera mea. Am jucat și într-un spectacol de musical, în Poveste din cartierul de Vest, cu Teatrul de Operetă „Ion Dacian” în 1993, cu rolul Anita, plus turnee în Germania. Am trecut prin momente mi-nunate în cariera mea. Nu am avut un suc-ces atât de răsunător ca Liceenii, dar drumul pe care eu l-am ales a fost acela al bunului-simţ. Oricât de rar apar pe scenă sau pe posturile TV, nu regret nimic. Va veni o vreme când oamenii vor aprecia că tu ai ales să nu apari și să mergi pe drumul comm-promisului minor.

Mădălina Gabriela Chiriluţă

Apropo de motivul pentru care aţi venit la Iaşi, reîntâlnirea Liceenilor după 27 de ani, v-a deranjat vreodată că majoritatea oamenilor vă ştiu doar după rolul jucat în Liceenii?

M-a deranjat foarte tare pentru că am jucat mult în teatru şi nu cred că e rolul care mă defineşte în mod special. Dar un prieten de-al meu mi-a spus odată, când cineva m-a strigat pe stradă, la Cluj: „Ioni-că, ce mai face Geta?” şi eu m-am întors nervos şi l-am pus la punct pe omul res-pectiv, că „nu trebuie să te superi pentru că ei n-au nicio vină că voi nu mai faceţi turnee în ţară”, pentru că oamenii din pro-vincie vin cu cea mai mare dragoste să vadă spectacole şi ne primesc pe braţe de fiecare dată, dar, din cauza situaţiei finan-ciare, a situaţiei dramatice în care ne aflăm, din an în an mai dramatice, a buge-telor care din an în an se micşorează, nu avem posibilitatea să venim, cu toate că ne-ar face mare plăcere. Şi atunci, uite că cel care striga acum câţiva ani după mine pe stradă nu avea nicio vină. El vrea să mă

vadă dar, dacă nu te uiţi decât la televizor, el nu are nicio vină. Acesta e un regret de-al meu şi o frustrare, că nu mai pot merge prin ţară. Ar fi minunat să mergem prin ţară, să cunoaştem oameni ca voi, oameni care se bucură că ne văd. În Bucureşti nu se întâm-plă acelaşi lucru. Nu e chiar aşa o bătaie să ne vadă... sau cel puţin pe mine, pe Ştefan Bănică vor să îl cunoască mai mulţi.

Spuneaţi într-un interviu că „sin-gurul lucru pe care eşti stăpân este cli-pa de faţă. În rest e metafizică.” Legat de asta, faceţi întotdeauna ce simţiţi pe moment, ţinând cont că pe clipele următoare nu mai aveţi siguranţă, sau calculaţi fiecare mişcare?

Nu, am ajuns la o maturitate când nu mă arunc în răspunsuri sau în declaraţii. Încerc să fiu şi cât mai cinstit cu putinţă şi să spun exact ceea ce cred în momentul acesta. Sper ca peste cinci ani, când o să citesc ce scrii tu astăzi, să nu îmi fie ruşi-ne. Iar asta cu metafizica e un lucru pe care l-am auzit demult, de la un alt om drag mie, un mare profesor de actorie

care s-a stins şi el acum un an, doi şi care mi-a spus că e foarte important să faci ce faci în clipa de faţă cu toată seriozitatea şi cât poţi tu de bine. Toţi vrem să fim peste zece ani cei mai mari ziarişti, cei mai mari actori, cei mai mari ingineri, dar singurul lucru pe care eşti stăpân este clipa de faţă, cinstea, corectitudinea şi seriozitatea cu care faci ceea ce faci în clipa asta, şi mâi-ne la fel, şi poimâine la fel, şi răspoimâine,

şi în cazul în care eşti un om serios şi îţi vezi de treabă cu pasiune, seriozitate şi interes, există posibilitatea ca, peste do-uăzeci de ani, cineva să zică: „Ăsta a fost un actor!” Un actor cu A mare. Un actor e ceva foarte profund, este un om sensibil, care munceşte cu sufletul lui şi nu e uşor să munceşti cu sufletul, cu emoţiile pe care le-ai trăit şi să le transmiţi altora.

Silvia Nistor

Este interpretă de muzică, dar și actriță. Oana s-a afirmat prin rolul Danei din Liceenii. I-a plăcut dintotdeauna să cânte, iar proiectul care a schimbat și a impresionat atâtea generații cu perioada din liceu i-a deschis drumuri, a făcut-o cunoscută și i-a dat prilejul de a cunoaște

oameni frumoși cu care a rămas prietenă..

Mihai Constantin este recunoscut, adesea, pentru rolul lui Ionică din Liceenii. Spune că îl supără faptul și că și-ar dori să fie cunoscut pentru spectacolele de teatru în care joacă. Crede că lumea în care trăim este prea grăbită și că de asta nu mai merge lumea la teatru.

7

www.revistatimpul.ro mai 2014

Interviu cu regizorul Stere Gulea

„Important este ce reuşesc eu să prezint, iar publicul mă va percepe prin filme”

Baba comunistă, Moromeţii şi Domnul Lăzărescu s-au întâlnit la Iaşi

Pe regizorul Stere Gulea l-am cunoscut sâmbătă, în ultima zi de Festival la Iași. Mi-a purtat noroc. Am purtat o discuție despre regie ca despre o meserie care ori se face cu toată dăruirea, ori nu se mai face. Crede în actorii buni, pune preț pe literatura bună și se regăsește în Iarba verde de acasă.

„Agitaţie” a fost cuvântul care și-a pus amprenta pe organizatorii festivalului Serile Filmului Românesc Timpul în ziua de sâmbătă, 24 mai 2014. Ultima zi de festival, din câte știu până acum, stârnește nostalgie chiar înainte de a se termina. Cu alte cuvinte, începutul sfârșitului ne pune pe gânduri. Ne-am adunat ca

o familie, am și tremurat de emoții, dar ne-am și făcut repede planuri pentru luna mai a anului viitor.

Mai păstraţi vii imagini din copilă-rie? Care sunt cele mai reprezentative?

Sigur... ştiţi cum sunt amintirile. Ele vin, nu te întreabă, nu ştii cum vin, cum se asociază. Categoric, am, şi, chiar în timp ce lucram şi la scenariu, şi la filmul Sunt o babă comunistă, de multe ori mi se amestecau imagini, amintiri de ale mele care intrau, se interferau cu aminti-rile personajului interpretat de Luminiţa Gheorghiu. Într-un fel, era şi o confesiune a mea prin personajul Emiliei, mai ales din prima parte a copilăriei, adică atât cât am stat la ţară. De exemplu, o scenă care semăna foarte mult cu scena chinurilor pe care i le dădea lui Nicolae Moromete: oaia bicisnică, Bisisica. Am avut şi eu par-te de o scenă similară. La un moment dat, eram şi eu cu oile în câmp şi în zona sa-tului de unde sunt eu, Mihail Kogălnicea-nu, de lângă Constanţa, se construise pista unui aeroport militar. Oile s-au scu-lat, au început să pască şi un miel a ador-mit şi s-a trezit mai târziu, pierdut, aşa, şi s-a zăpăcit. În loc să se ducă spre turmă, s-a îndreptat spre zona aeroportului. Eu am început să alerg după el disperat, de teama mea şi a bietului miel care fugea. Mai sunt comune tipurile de distracţii, în sensul unor jocuri de copii, scene din per-secuţiile prin care a trecut familia, cu tatăl meu, care a fost arestat şi considerat chia-bur. Aceştia erau oamenii mai înstăriţi, din acest motiv a făcut puşcărie, noi am

trecut printr-o perioadă foarte grea, pen-tru că rămăsese doar mama, care trebuia să se descurce şi în rolul de bărbat. La ţară aveam animale, de cultivat pământ şi al-tele. Pe de o parte, trebuia şi eu să o ajut. Au fost şi lucruri mai grele, o perioadă mai grea, dar când eşti puşti parcă le treci mai uşor.

Vă regăsiţi în vreunul dintre filmele dumneavoastră?

Da, într-o anumită măsură, mă regă--sesc aproape în toate. În Iarba verde de

acasă, în Sunt o babă comunistă, dar în Moromeţii cel mai mult. În filmele do-cumentare de după ’90: Piaţa universi-tăţii , Vulpea vânător şi în filme angajate politic. Din punctul meu de vedere, nu am de ce să-mi fie ruşine.

De când nu aţi mai participat la un festival de film? Sunteţi încântat că vă aflaţi la cea de-a V-a ediţie a Festivalu-lui Serile Filmului Românesc Timpul?

Mă bucur că am avut ocazia să parti-cip la festivalul vostru! Mi se pare un lu-cru impresionant interesul pe care-l văd în seara asta. Chiar vă felicit că faceţi lu-crul acesta! Pentru filmul românesc este un moment foarte bun şi necesar, întrucât filmul românesc nu se bucură de foarte multă atenţie din partea publicului. Chiar de curând am fost la Sighişoara, sunt des-tul de invitat cu filmul Sunt o babă comu-nistă. Urmează TIFF – secţiunea intitulată Biography Film. Acest film a stârnit interes şi controverse, ceea ce este foarte bine. Nu pot să mă plâng că nu sunt solicitat în perioada asta.

Care doriţi să fie percepţia publicu-lui despre dumneavoastră?

Cred că important este ce reuşesc eu să prezint, iar publicul mă va percepe prin filme. Că încerc să fiu un domn care crede că există în oameni şi lucruri mai puţin bune. Îmi doresc ca oamenii să aibă sentimentul că se identifică cu ceea ce încerc să spun acolo, că au sentimen-tul că vorbesc despre problemele lor, despre gândurile şi stările lor. Dacă asta se percepe, atunci pot să mă prezint în faţa lor cu demnitate şi cu sentimentul că nu i-am minţit.

Ema Teodora Iordache

Dis-de-dimineaţă, membrii Asociaţiei Studenţilor Jurnalişti au început pregătirile pentru cea de-a cincea zi a festivalului. Se anunţa o zi lungă. După o cafea, fiecare şi-a preluat sarcinile, pen-tru că la ora 13.00 urma să fie di-fuzat Moromeţii. „De sus se aude bine?”; „Exemplare din Timpul de unde mai luăm?”; „În sală este ordine?”; „Premiile pentru spec-tatori sunt pregătite?”. Cam aces-tea erau întrebările ce răsunau în foaierul Casei de Cultură a Stu-denţilor din Iaşi. Ca în fiecare zi, după difuzarea filmelor, spectato-rii au avut ocazia de a sta faţă în faţă şi de a discuta cu regizori şi actori. Stere Gulea a fost prezent în acea zi, în calitate de regizor al filmului Moromeţii: „În primul

rând, vreau să transmit regretele doamnei Luminiţa Gheorghiu, pentru că, din motive medicale, nu a putut fi alături de noi în această zi. Tare ar fi vrut să fie aici, în faţa publicului ieşean. În al doilea rând, mă bucur că sun-teţi atât de mulţi spectatori la acest film, chiar şi după 27 de ani de la lansare”.

„Sunt o babă comunistă, ce vrei?”

Întrebat de o spectatoare de ce a ales să ecranizeze Moromeţii, Stere Gulea a mărturisit că acest roman îi place foarte mult. A cres-cut la ţară până la vîrsta de 13 ani şi a avut sentimentul că lumea Moromeţilor coincide cu lumea

sa, astfel că a vrut să facă un film despre oamenii simpli. Au fost multe întrebări şi răspunsuri care au prelungit discuţia cu mult pes-te limita timpului disponibil, iar spectatorii următorului film, Sunt o babă comunistă, aşteptau nee-răbdători pe sală şi se îngră-mădeau de fiecare dată când uşa acesteia se deschidea. „Lasă că sufăr puţin acum, dar altfel nu voi mai prinde nici un loc”, ofta o bă-trânică. Cu o întârziere de maxi-mum jumătate de oră, oamenilor li s-a permis să intre, dar nu a fost nevoie decât de cinci minute ca sala să fie arhiplină. Dan Lungu, autorul cărţii Sînt o babă comu-nistă, şi Stere Gulea, regizorul filmului cu acelaşi nume, au fost personajele principale ale serii.

Până la urmă, a fost prezentă, totuși, şi actriţa Luminiţa Gheor-ghiu, „baba comunistă”, printr-o intervenţie telefonică. Chiar şi aşa, a primit aplauze şi felicitări din partea spectatorilor, lucruri care nu au făcut altceva decât să o emoţioneze. La rândul ei, i-a mulţumit lui Dan Lungu „pentru minunata carte pe care a scris-o” și a promis că va fi prezentă la Iaşi imediat ce se va simţi mai bine. Autorul cărţii le-a povestit spec-tatorilor că, atunci când a urmărit filmul pentru prima oară, a avut tentaţia de a urmări cartea: „Am vrut să văd care e raportul cu car-tea şi evident că tot aştepţi scene-le din carte, iar atunci nu poţi să fii atent la film. Chiar aş putea spune că, a doua oară când am văzut filmul, a fost de fapt pentru prima oară. Atunci am reuşit să văd şi mai multe detalii ale filmul-lui, detalii care nu sunt în carte.”

Moartea domnului Lăzărescu sau prima ieşire românească la Cannes

A fost o zi dedicată actriţei Lu-miniţa Gheorghiu și regizorului Stere Gulea. Reîntâlnirea, care nu a mai avut loc din cauza probleme-lor de sănătate ale actriţei, a stârs-nit emoţii cu păreri de rău și, odată în plus, gândul că trebuie să pre-ţuim și să promovăm valorile ci-nematografiei românești. Cu Moartea domnului Lăzărescu, Ro-mânia a ieșit prima dată la Can-nes, în 2005, unde a primit Un certain regard.

Au fost cinci zile pline de filme bune. Cinci zile cu actori şi regizori importanţi ai cinematografiei româ nești. Cinci zile în care am format o familie, în care am primit laude şi aplauze, lucruri care ne-au făcut şi mai mult să înţelegem ce înseamnă Serile Filmului Românesc.

Nicoleta Calance

8