Numele dupa divort

7/23/2019 Numele dupa divort

1/8

ASPECTE PRIVIND NUMELE PURTAT

DE FOSTII SOTI DUPA DESFACEREA

CASATORIEI PRIN DIVORT

Diana EFREM avocat, Baroul Valcea

Numele reprezinta atributul de identificare a persoanei fizice, care consta

in dreptul omului de a fi individualizat in familie si societate, prin cuvintele stabilite in

conditiile legii, cu aceasta semnificatie (Gh.Beleiu, Drept civil roman.introducere in

dreptul civil, Subiectele dreptului civil).

Codul familiei (modificat prin legea nr.59/1993) reglementeaza

posibilitatea pastrarii numelui purtat in timpul casatoriei si dupa divort, dar ca pe o

exceptie, lasand la latitudinea instantei de judecata incuviintarea unei astfel de cereri,

daca partile nu se inteleg asupra acetui aspect.

(1) La desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art.27,

a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si

dupa desfacerea casatoriei.

(2) Instanta judecatoreasca va lua act de aceasta invoiala prin hotararea de divort.

Instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept chiar in lipsa unei

invoieli intre soti.

(3) daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare

dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.


2/8

Asadar, cererea accesorie cererii principale privind desfacerea casatoriei,

referitoare la pastrarea numelui purtat in timpul casatoriei, este reglementata de art.40

din codul familiei, mai sus citat.

In cele trei aliniate ale acestui articol sunt enuntate norma speciala si

norma generala in aceasta materie, chiar in aceasta ordine, regula fiind cuprinsa in

aliniatul al treilea, primele doua reprezentand exceptiile.

S-a decis (Trib.Suprem, decizia nr.55/1968; CSJ, decizia nr.2479/2003)

ca formularea acestei cereri accesorii nu este obligatorie, nu poate fi pusa in discutia

partilor din oficiu, insa sanctiunea neformularii ei in cadrul procesului de divort consta

in faptul ca nu poate fi formulate ulterior divortului, pe cale separate. De aici ar

rezulta caracterul accesoriu imperative al acestei cereri, insemnand ca nu ar putea fi

niciodata formulate pe cale principala.

De curand insa, in doctrina, datorita practicii neunitare, au aparut opinii

divergente cu privire la admisibilitatea unei astfel de cereri ulterior divortului.

I. Intr-o prima opinie, se considera ca situatia este diferita dupa cum

se cere pastrarea numelui avut in timpul casatoriei sau, dimpotriva, sa revina la

numele avut anterior casatoriei. In primul caz, care reprezinta exceptia, cererea sotului

de pastrare a numelui din timpul casatoriei este considerata a fi admisibila numai daca

este formulate in cadrul procesului de divort, solutia fiind in concordanta cu

interpretarea gramaticala, logica si de analogie a alin. (1) si (2) ale art.40 C.,fam.,

indiferent daca este vorba de pastrarea lui ca urmare a invoileii sotului sau pentru

motive temeinice. In cel de-al doilea caz, se considera ca cererea fostului sot, care a

purtat in timpul casatoriei numele celuilalt sot, de a reveni la numele avut anterior

casatoriei, formulate ulterior divortului pe cale principala, este admisibila. Autorul

(F.Popescu) isi bazeaza argumentarea pe faptul ca din formularea generala a alin.(3) al

art.40 C.fam. nu se poate trage concluzia ca nu ar fi posibila o asemenea cale, iar ubi

lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Mai mult, arata ca, atata timp cat


3/8

pastrarea numelui dupa desfacerea casatoriei reprezinta exceptia, iar revenirea la

numele anterior regula, sunt aplicabile principiile specialia generalibus derogantsi

generalia specialibus non derogant, ceea ce face sa nu aplicam in cazul regulii

generale aceeasi solutie ca in cazul exceptiei.

II. Autorul celei de-a doua opinii, L.Mihu, considera ca alin.(3) al

art.40 C.fam. este o continuare logica si gramaticala a alineatelor anterioare asa incat

numai instanata de divort poate incuviinta ca fostii soti sa poarte numele avut anterior

casatoriei. Faptul ca situatia reglementata in alin.(3) reprezinta regula nu rezulta din

enuntul normei de drept, ci din frecventa situatiilor intalnite in practica, iar principiile

specialia generalibus derogant si generalia specialibus non derogantnu isi au

aplicatiune. Bazandu-se pe decizia de indrumare nr.10/1969 a Plenului Tribunalului

Suprem, care retine ca mentiunea din hotararea de divort cu privire la numele ce-l vor

purta sotii dupa divort nu este obligatorie, ci facultativa, dar instanta de judecata este

obligate sa atraga atentia partilor asupra aplicarii dispozitiilor art.40 C.fam., autorul

considera ca daca sotii nu solicita prin cerere si nici dupa ce li se atrage atentia asupra

acestui aspect ca instanta sa se pronunte asupra numelui lor, inseamna ca intre acestia

a intervenit o invoiala in ceea ce priveste purtarea numelui dobandit la incheierea

casatoriei.

Problema pusa in discutie este interesanta si poate naste controverse in

practica, asa cum s-a si intamplat in speta de la care a pornit autorul primei teorii.

Apreciem ca, desi in decizia de indrumare mentionata mai sus, ca si in practica

judiciara si in doctrina nu se retine ca aceasta ar trebui sa fie o cerere pe care instanta

ar fi datoare sa o solutioneze din oficiu, opinia exprimata de curand doctrina (G.Boroi)

potrivit careia interpretarea alin.(3) al art.40 C.fam. este in sensul obligativitatii

instantei in solutionarea acestui aspect, chiar nesolicitat de parti, este cea corecta.

Textul al.(3), dupa ce exclude existenta cazurilor de exceptie, are un character

imperative stipuland fiecare dintre fostii soti va purta (s.n.) numele ce avea inainte de

casatorie. Asa fiind, instanta va trebui sa puna din oficiu in discutia partilor incidenta


4/8

art.40 C.fam. si sa se pronunte asupra numelui ce-l vor purta sotii dupa desfacerea

casatoriei, luand act de pozitia lor, iar in lipsa acestei manifestari va trebui sa dispuna

revenirea la numele anterior a sotului care a luat numele celuilalt sot si nu, asa cum

considera in opinia din al doilea articol citat mai sus, sa dispuna pastrarea aceluiasi

nume, pentru ca nu se poate subintelege existenta unei tranzactii, aceasta fiind o

conventie care presupune o manifestare de vointa exteriorizata.

Fiind o cerere ce trebuie solutionata din oficiu de catre instanta, atunci

cand instanta nu se pronunta asupra ei, fie dintr-o omisiune a sa, fie pentru ca partile

nu au solicitat, ea poate fi solutionata pe calea cererii formulate in baza art.281/2

C.proc.civ., daca instant a omis sa se pronunte, sau pe calea apelului ori a recursului,

in recurs putandu-se invoca prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., sau chiar pe calea

revizuirii in baza art.322 pct.2 C.proc.civ.

Care ar fi solutia in cazul in care acest capat accesoriu divortului nu a fost

solutionat, indiferent din ce motiv, si hotararea de divort a devenit irevocabila,

namaiputand fi accesat niciun mijloc procesual de reformare sau de retractare?

Ne alaturam unei opinii de curand exprimate in literatura juridica

(V.M.Ciobanu, G.Boroi) ca in acest caz ar trebui recunoscut partii dreptul de a

introduce o actiune ulterioara, pe cale principala, intrucat dreptul la nume este un

drept fundamental al omului, iar o omisiune a partii sau a instantei nu poate sa se

transforme intr-o violare a acestui drept.

Trebuie insa mentionat ca instanta suprema a decis ca nu este admisibila

actiunea prin care sotia, pentru care s-a dispus prin hotararea de divort sa revina la

numele avut anterior casatoriei, pe calea unei procedure de contencios administrativ,

sa incerce sa revina la numele avut in timpul casatoriei, intrucat s-ar incalca

autoritatea de lucru judecat a hotararii de divort si s-ar eluda legea, ceea c ear

fundamenta un abuz de drept (CSJ, Sectia de contencios administrative, decizia

nr.3360/2000).


5/8

Revenind la cazurile de exceptie privind numele pe care il vor purta sotii

dupa desfacerea casatoriei, pastrarea numelui avut in timpul casatoriei se poate face

prin invoiala partilor, de care instanta va lua act prin hotararea de divort, sau la cererea

uneia dintre parti, dar numai pentru motive temeinice.

Avand in vedere ca invoiala partilor cu privire la purtarea numelui din

timpul casatoriei are valoarea unei tranzactii judiciare, daca aceasta a fost consfintita

de instant, s-a decis (Trib.jud.Hunedoara) ca sotul al carui nume va fi purtat si dupa

desfacerea casatoriei nu mai poate reveni asupra invoielii fara motive temeinice. In

schimb s-a decis (Trib.mun.Bucuresti, Sectia a III-a civila, decizia nr.795/1989) ca

sotul care a solicitat instantei sa-i incuviinteze pastrarea numelui poate reveni in caile

de atac, renuntand la cererea sa.

Considerand invoiala partilor drept o tranzactie judiciara credem ca,

avand in vedere natura relatiilor dintre soti, natura specifica a actiunii de divort care

pune capat unei casatorii, s-ar putea permite partilor sa revina asupra acestei invoieli

chiar si in caile de atac, prin simplul lor acord de vointa.

Temeinicia motivelor pentru care se solicita pastrarea numelui din timpul

casatoriei tine de analizarea tuturor implicatiilor morale si materiale care ar indritui o

astfel de cerere. Instanta este datoare sa analizaze toate argumentele si inscrisurile

depuse de parti sis a ia in considerare toate implicatiile sociale, nu numai personale ale

sotului care solicita pastrarea numelui (C.A.Brasov, decizia civila nr.50/2005). Atunci

cand unul dintre soti, cu acordul celuilalt sot, a facut toate demersurile necesare si a

obtinut dreptul de sedere si permisul de munca intr-o alta tara, contribuind la

veniturile familiei, iar ulterior, cu ocazia divortului, solicita pastrarea numelui din

timpul casatoriei, chiar din aceste considerente, invederand instantei dificultatile si

costurile pe care le-ar intampina in cazul schimbarii numelui, instanta poate aprecia

acestea ca motive temeinice pentru a dispune pastrarea numelui (C.A.Brasov, decizia

civila nr.58/2005).


6/8

Conduita sotului care se opune la pastrarea numelui de catre celalalt sot

la divort poate constitui abuz de drept, conform art.723 C.proc.civ., precum si o

atingere adusa drepturilor ocrotite de art.1 si art.3 din Decretul nr.31/1954. Desfacerea

casatoriei din culpa exclusiva a sotului care se opune poate veni in sprijinul aprecierii

atitudinii acestuia in forma abuzului de drept, dar obligatoriu coroborat si cu alte

argumente, aspect care sa justifice temeinicia cererii (B.Ionescu, Pastrarea numelui

purtat in timpul casatoriei dupa desfacerea acesteia prin divort).

Necesitatea protejarii interesului superior al copilului poate fi motiv

justificat ca mama sa pastreze numele dobandit in timpul casatoriei, chiar daca partea

adverse incearca sa arunce in derizoriu acest motiv.

Studii aprofundate demografice au stabilit ca, in tari ca Germania,

Austria, Franta, Irlanda, peste 85% dintre femei poarta numele sotului. Spania este

singura tara unde femeile isi pastreaza, intr-o proportie covarsitoare, de 77%, numele

dupa incheierea casatoriei, doar 4% preluand numele sotului. In Suedia, Estonia,

Finlanda, sotul care a ales a purta numele celuilalt sot poate, dupa desfacerea

casatoriei, sa-si pastreze, fara nici o restrictie, acest nume, ori are posibilitatea de a

reveni la numele purtat anterior incheierii acestuia. In Codul civil lituanian se prevede

ca sotul poate sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie ori sa revina la numele

purtat anterior. Daca divortul se pronunta din vina exclusiva a unuia dintre soti,

instant, la cererea expresa a celuilalt, poate interzice sotului vonovat pastrarea numelui

dobandit prin casatorie, cu exceptia cazului cand din casatorie au rezultat copii. In

Belgia, se admite pastrarea numelui prin acordul partilor sau prin autorizarea instantei

cand solicitantul a desfasurat o activitate profesionala sau comerciala sub acest nume.

In Italia, cand se justifica un interes in persoana solicitantului sau a copiilor. In Anglia

si, in principiu, in tarile care au imbratisat sistemul common law, cutuma permite

femeii care a preluat numele sotului sa-l pastreze si dupa divort, mai mult chiar, si in

cazul recasatoririi, conditionat insa de neproducerea unei pagube celui dintai sot.


7/8

Problema numelui fiecarui sot se rezolva prin hotararea de desfacere a casatoriei, in

conditiile reglementate prin art.40 al C. fam., iar nu in baza unei cereri ulterioare a

unui din soti.

Reclamanta F.F. a solicitat in contradictoriu cu B.D.D. incuviintarea sa pastreze dupa div

numele Burdescu avut in timpul casatori

Reclamanta si-a motivat cererea pe imprejurarea ca timp de 25 de ani a fost cunoscuta cu ace

nume in mediul universitar in care activeaza atat in calitate de cadru didactic cat si de publici

Judecatoria Craiova, prin sentinta civila nr.6572 din 20.III.2002, a admis actiunea si

incuviintat reclamantei sa poate numele dobandit in timpul casatori

In temeiul art.300 alin.1 procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema

Justitie a dat curs cererii Ministrului Justitiei si a declarat recurs in anulare impotriva sentin

devenita irevocabila la prin neexercitarea cailor de atac.

S-a considerat, in motivarea recursului in anulare, ca instanta a facut o gresita aplicare a art.

alin.2 din C.fam. pronuntand in acest fel o solutie vadit netemeinica.

Recursul in anulare este intemei

La desfacerea casatoriei prin divort art.40 din C. fam. ofera doua solutii in privinta numelui

se va purta dupa divo

Sotii se pot invoi ca si dupa divort sotul care a luat numele de familie al celuilalt sot, in timp

casatoriei, sa poarte acest nume. In lipsa unei invoieli intre soti instanta poate da acea

incuviintare pentru motive temeinice.

A doua situatie se refera la cazul in care, intre soti nu exista o asemenea invoiala sau instan

nu a dat incuviintarea . In acest caz fiecare sot isi reia numele anterior casatoriei.

In cazul in speta nu a existat o invoiala intre soti pentru ca reclamanta sa poarte dupa div

numele din casatorie si nici reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentinta civ

nr.2303/1998 s-a dispus ca reclamanta sa poarte in viitor numele avut anterior casatori
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3025/Numehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/226/SENTINTAhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4443/Justitiehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3776/Curshttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instantahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/244/RECURSULhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2666/Familiehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3025/Numehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instantahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instantahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1511/Incuviintarea_probelorhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/226/SENTINTAhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3025/Numehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/226/SENTINTAhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4443/Justitiehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3776/Curshttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instantahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/244/RECURSULhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2666/Familiehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3025/Numehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instantahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/4384/Instantahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1511/Incuviintarea_probelorhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divorthttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/226/SENTINTAhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2401/Divort


8/8

Aceasta hotarare a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac.

Fata de aceasta imprejurare, nu se mai putea pronunta o noua hotarare cu privire la un capat

cerere solutionat deja printr-o hotarare definitiva fara sa se incalce dispozitiile art.1201 C.c

care se refera la autoritatea de lucru judecat.

De altfel, nici nu se mai putea interveni pe cale judiciara cu o asemenea cerere in situatia

care reclamanta este recasatorita si se numeste in prezent Focseneanu. Reclamanta isi put

schimba acest nume potrivit regulei cuprinse in art.12 alin.3 din Decretul 31/1954 numai

cazurile si in conditiile stabilite de lege, care, in cazul din speta, este Ordonanta nr. 41/20

privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizi

Pentru motivele aratate se va admite recursul in anulare se va casasentinta atacata si pe fond

va respinge actiunea .

Pronuntata - Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia civila, decizia nr.2479 din 10 iun

2003
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/1819/Hotararehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1819/Hotararehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2844/Cererehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1819/Hotararehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2844/Cererehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3025/Numehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3787/Decretul_31_1954http://www.euroavocatura.ro/dictionar/244/RECURSULhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2818/Casahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/226/SENTINTAhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1451/Actiunea_civila_in_procesul_penalhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1819/Hotararehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1819/Hotararehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2844/Cererehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1819/Hotararehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2844/Cererehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3025/Numehttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/3787/Decretul_31_1954http://www.euroavocatura.ro/dictionar/244/RECURSULhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/2818/Casahttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/226/SENTINTAhttp://www.euroavocatura.ro/dictionar/1451/Actiunea_civila_in_procesul_penal

Numele dupa divort

Documents

Transcript of Numele dupa divort