Prof. drd. IZABELLA KRIZSANOSZKI

Problematica magicului la E. De Martino

Consideratã drept cea mai importantã lucrare demartinianã, Il mondomagico(1) este anticipatã de volumul din 1941, Naturalismo estoricismo nell’etnologia, în care autorul îºi exprima dorinþa de a aplicaistorismul crocean la domeniul etnologiei. Il mondo magico esteconceput, probabil, încã din anul 1941 ºi scris între 1944-1945 (se pareîn numai cinci luni), fiind publicat doar în 1948.(2) Volumul inaugura“Colecþia de studii religioase, etnologice ºi psihologice” a EdituriiEinaudi, supranumitã “Colecþia Violetã” ºi îngrijitã de Cesare Paveseîmpreunã cu însuºi Ernesto de Martino. Autorul îºi dezvãluie intenþiileîncã din prefaþã; încearcã sã ducã la bun sfârºit sarcina asumatã înNaturalismo e storicismo nell’etnologia.(3) Remarcabilã este modestialui de Martino când încearcã sã explice subtitlul lucrãrii sale.(4)Problema unei istorii a magiei implicã o lungã serie de problememetodologice, respectiv o cantitate imensã de prejudecãþi care trebuiespulberate, afirmã autorul. Din acest motiv i s-a pãrut oportun sã-ºiînceapã demersul cu prolegomene, care au astfel rolul de deschizãtoareale unui drum anticipat încã din 1941. Cartea se vrea o analizã “afuncþiei pe care magia, ca etapã istoricã, a avut-o în cadrul general alcivilizaþiei umane”.(5) De asemenea, autorul recunoaºte cã multechestiuni care meritau sã fie tratate ºi aprofundate cu o atenþieparticularã, au fost doar atinse, uneori chiar renunþându-se la discutarealor. Câteva exemple în acest sens: raporturile dintre magie ºi ºtiinþã,dintre magie ºi religie, dintre magie ºi artã, dintre magie ºi tehnicã;critica sistematicã a tuturor interpretãrilor magiei; problema persistenþeiunor elemente magice în “civilizaþia noastrã” (în folclor, în spiritism, înviaþa cotidianã a individului “normal”, în anumite orientãri culturale) ºialtele. În acelaºi timp, etnologul italian e conºtient de baza documentarãrestrânsã utilizatã în analiza sa (aceasta este, de fapt, una din obiecþiileaduse de cãtre critici operei sale).În pofida acestor lipsuri, “în parte scuzabile datoritã noutãþii demersului,vastitãþii ºi dificultãþii subiectului tratat, respectiv circumstanþelorexcepþionale în care autorul a fost constrâns sã lucreze”(6), de Martinoîºi exprimã speranþa cã înþelegerea lumii primitive este iniþiatã prinimpulsul dat de opera sa. Formal, lucrarea este structuratã pe treicapitole.(7). În primul capitol autorul discutã problema realitãþiiputerilor magice recurgând la confruntarea lor cu fenomeneleparanormale descrise de parapsihologie. Cu toate cã în anii în care a fostscris Il mondo magico parapsihologia înregistrase deja importanteprogrese, cercetãtorii contemporani afirmã necesitatea unei revizuiri aatitudinii noastre faþã de problema cunoaºterii, la lumina psihologieimoderne. Trebuie revãzute chestiuni cum ar fi dihotomiile univers psihic– univers fizic, reprezentare interioarã – realitate exterioarã. În realitate,“orice achiziþie de cunostinþe rezultã din interacþiunea continuã dintrestimulii externi ºi pulsiunile interioare”; noi trãim într-un sistem “în carelimitele dintre universul exterior ºi universal interior sunt în continuã

Nu mã lasã la fântânãCã se teme de pricinãLa prilaz nu-mi da rãgazCã se teme de necaz

ªi sã teme c-oi picaªi-oi rãstuna gãleataªi n-oi lua seama bineªi m-oi face de ruºine.

4410

Câte pãsãri cântã-n codruToate cântã în a lor modruNumai câinele de cucTãt îmi cântã sã mã ducSã mã duc sã-mi las satuªi pe badea sãracuSã mã duc sã-mi las þara ªi pe badea alteia.

4411

Hai, bãdiþã sus pe valeC-o fãcut viola floareDe ai gând sã ne iubimHai, viola s-o plivim.

4412

Hai, bãdiþã sus pe valeC-o fãcut viola floareDe ai gând sã ne lãsãm.Hai, viola s-o ciuntãmªi la toate foc sã dãmSã margã fumu pã satFost-am dragi ºi ne-am lãsat Ce þie nu-þi place, altuia nu-i face.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)1730

oscilaþie”. “Limitele realitãþii ar fi deci limitele imaginaþiei umane, întimp ce criteriile de validare a realitãþii rezultã din acea neîntreruptãinteracþiune între fiinþa umanã ºi lumea externã, care modificã mereunatura amândurora” (8). Prima problemã de care se loveºte cercetãtoruldornic sã studieze magia este cea a puterilor magice. Rezolvarea eiimprimã, de fapt, orientarea oricãrei cercetãri de acest gen. În modobiºnuit s-a presupus (s-a decis, mai degrabã) cã practicile magice nusunt reale. De aceea, afirmã de Martino, studiul trebuie început prinverificarea presupusului caracter ireal al puterilor magice, adicã “trebuiesã determinãm dacã ºi în ce mãsurã asemenea puteri sunt reale” (9). Darproblema realitãþii puterilor magice implicã nu doar caracteristicile,calitãþile acestor puteri, ci ºi însuºi conceptul de realitate. Demersul luide Martino priveºte, mai întâi, cercetarea unor documente etnologiceprivitoare la puterile magice, documente care, afirmã autorul, din pãcatesunt cu totul ocazionale, incerte, incomplete, uneori chiar contradictorii,observatorul propriu-zis nefiind capabil sã distingã în cadrul practicilormagice, elementele datorate iluziilor, halucinaþiilor, trucurilorvrãjitoreºti, de simplele coincidenþe care genereazã aparentele miracole

sau de eventualeleelemente paranormale.Astfel, Shirokogoroff(10) aduce numeroaseexemple de telepatie ºiclarviziune din sferaºamanismului latunguºi. “Pe lângãmetodele comune –simple metode denaturã logicã, ºi intuiþie– ºamanul foloseºtemetode speciale pentrua-ºi intensificapercepþia ºi gândireareprezentativã, ºi chiarintuiþia. Aceste metode

sunt: lectura gândurilor, comunicare la distanþã, direcþionareautosugestivã a viselor ºi extazului. Toate aceste metode sunt, într-omãsurã mai mare sau mai micã, uzate de membrii ordinari aicomunitãþii, dar reprezintã condiþia esenþialã a artei ºamanistice.[…]Fenomenul transmisiunii gândurilor într-un mare numãr de cazuri poatefi explicat ca rezultatul unei simple «intuiþii» sau coincidenþe-paralelisma gîndirii în doi indivizi.[…] ºamanii obþin puterea de a comunica ladistanþã prin metode diverse: în somn, în timpul extazului sau într-o«normalã» stare de concetrare.[…] în toate aceste cazuri ºamanii spuncã «îºi trimit sufletul» cu o comunicare.[…] Analiza acestor cazuri esteextrem de dificilã, pentru cã nu este uºor sã determini de comunicarea ladistanþã e efectivã sau nu... Pe de altã parte existã cazuri în care douãpersoane (una dintre ele fiind ºaman sau ambele fiind ºamani) nu secunosc ºi nu cunosc nici ocazia în care s-a fãcut comunicarea, deexemplu în cazurile urgente în care ºamanul doreºte sã fie asistat de un

Sã meargã fumu pe râtAm fost dragi ºi ne-am urât.

4413

Codrule cu frunza rarãM-am visat în tine-asearãM-am visat, codrule,-n tineCu mândruþu lângã mineEu ºedeam, el mã-ntrebaUitatu-i-am dragosteaEu i-am spus mândruþuluiCã guriþa lui e floare,Nu o uit pânã ce moare.

De la Maria Gherheº, 32 ani

Cântece de cãtãnie

4414

În 21 iunieS-o-nceput rãzboiu-n lumeOfiþerii supãraþiDau cartuºe la soldaþiVai, sãracii soldaþiiBlestemându-ºi pãrinþiiDe ce i-o fãcut pe eiAºa nalþi ºi subþireiSã treacã glonþu prin eiSã-i fi fãcut micuruþiSã treacã glonþu pã susRoºu-i ceru ca ruginaPe la pod pe la TighinaTrec rãniþii cu maºina.Strigã unu din vagonHaideþi, fraþilor, cã morMãi soldate dingã mineDe-i vedea c-oi muri mâineNu scrie la mama carteC-am murit aºa departeScrie-i cã m-am însuratDupã-o fatã de-mpãratªi-am murit în StalingradCu sufletu usturatªi de mama-ndepãrtat.Hai, tu, mãmulica meaPune-te ºi mã jeleaC-altu nu mi-i vedea.

De la Gheorghe Dolha, 68 ani

Nu spurcã pe om ce intrã în gurã,ci ce iese din gurã.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1731

Foto: Colecþia P. Bilþiu, Sânziene, Borºa

al ºaman ºi-l cheamã pe acesta. Natura acestor fenomene nu e clarã, dareu nu mã hazardez sã le resping, scuzându-mã cã ele sunt lipsite de«raþionalitate».[s.n] (11)O altã lucrare care furnizeazã exemple interesante este cea a lui Trilles,care a întreprins cercetãri în Africa Ecuatorialã, la pigmei. Autorulciteazã chiar un caz care i s-a întâmplat lui însuºi: furându-i-se unanumit obiect, un indigen s-a oferit imediat sã-l identifice pe autorulfurtului cu ajutorul oglinzii sale magice. “Fãrã a spune un cuvânt, seduse sã-ºi caute oglinda magicã, apoi, dupã recitarea câtorva formulemagice, îmi declarã hotãrât: - Vãd hoþul tãu, e cutare, -ºi mi-l descrisepe unul din tinerii care mã însoþiserã. – De altfel, uitã-te ºi tu, - ºi cumare stupoare vãzui reflectându-se în oglindã trãsãturile hoþului. Omul,imediat interogat, îºi recunoscu vinovãþia”(12). Într-un alt caz vrãjitorul“a vãzut” în oglinda sa magicã pirogile pe care Trilles le aºtepta,descriind exact oamenii care soseau cu respectivele ambarcaþiuni,acþiunile întreprinse de aceºtia în clipa în care avea loc operaþiuneamagicã, proviziile pe care le aduceau. Dupã o zi, pirogile au sosit ºi într-adevãr totul a coincis cu cele spuse de vrãjitor în ziua precedentã. Alteexemple se referã la societãþile zuluºilor, cercetate de Leslie (13). Documentele etnologice conþin ºi descrierea unor întâmplãri care relevãexistenþa unor puteri “fizice” extraordinare cu care individul opereazã ºicu care poate suspenda legile naturale (fizice) cunoscute (de exemplu,traversarea jãratecului, care precedã anumite ceremonii în Insulele Fiji-14). Mai mult, indigenii cred cã orice strãin ar fi capabil sã se plimbe pejãratic dacã ar fi însoþit, þinut de mânã chiar, de un membru privilegiat alclanului. Lucrul a fost, de altfel, confirmat de cercetãrile lui Gudgeon înArhipeleagul Cook.(15)Prima reacþie a cercetãtorului în faþa acestor documente este aceea de adeclara, apriori, imposibilitatea puterilor magice, respectiv de a seîntreba cum e cu putinþã ca atât primitivii cât ºi etnologii sã fie pradã

4415

Frunzã verde de priboiAºa-i rându la rãzboiPicã unu, picã doiPicã doi lângã-o cãrareVine o fetiºoarã mareSã le þie-o lumânareStraja meºter o strigatStinge, fatã, luminaCã de nu îþi sting viaþaCã la catanã aºa-i datSã moarã-n sânge-nchegat.

4416

Pe catanã aºa-l joarãÎn sânge-nchegat sã moarãRãzboiu dacã sã gatãCãtana vine-ngropatãCâte o sutã peste-olaltãLa cap tabla îi bãtutãÎntr-o groapã câte-o sutãPã tablã-i scris sã se ºtieÎntr-o groapã câte-o mieTare plâng maicile lorDe jalea feciorilorPlâng coconii cei micuþCa ºi-al lor tãtuc îi dusºi-am rãmas goi ºi desculþiHei, mãmucã ºi hei ma’Avut-am tatã ori ba?ºi mama plângând le spuneAþi avut, da’-i dus în lumeDe doi ani dus, minteni triDe unde biata li-þi ºtiC-aþi fost tare mititeiCând s-o dus de lângã voi.

4417

Frunzã verde trei grãunteVine trenul de la munteVine trenu-acceleratCu rãniþi din StalingradStrigã unu din vagonDomnule conducãtorLasã trenu mai uºorCã-s rãnit la un piciorCã un câine de tunuþMi-o luat un picioruþªi-o cãþea de grenadaMi-o luat mâna cea dreaptaªi când m-or vedea pãrinþiiS-or legãna ca moliziiªi când m-or vedea ºi fraþii Cei care se laudã cu strãmoºii seamãnã cu

cartofii, ce au mai bun, se aflã în pãmânt.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)1732

Foto: Colecþia P. Bilþiu, Stânã, Borºa, 1972

iluziei de realitate. Acelaºi Shirokogoroff contureaza foarte bineatitudinea care i-a caracterizat multã vreme pe cercetãtori: ”scepticismuldatorat ignoranþei ºi prejudecãþii nu a permis culegerea ºi publicareafaptelor. În realitate, pânã acum câþiva ani, oricine a discutat asemeneachestiuni sau a publicat faptele, a fost întâmpinat de critica <<oamenilorde ºtiinþã>> care considerau totul ca fiind <<superstiþie>>, <<folclor>>[…] în timp ce ei înºiºi erau prizonierii teoriilor existente ºi a ipotezeloracceptate ca fiind <<reale>>. De fapt, un astfel de comportament aloamenilor de ºtiinþã e etnocentric în aceeaºi mãsurã în care este cel altunguºilor… ” (16) Se pare cã unul din motivele care se reiau frecventîn lucrarea lui de Martino este insuficienþa, caracterul incomplet, limitat,ocazional, contradictoriu al documentelor etnologice care stau ladispoziþia omului de ºtiinþã aplecat asupra problemei magiei. De pildã,Schebesta (17) relateazã o întâmplare asemãnãtoare cu cea expusã deTrilles, referitoare la descoperirea hoþului cu ajutorul oglinzii magice;dar în timp ce Trilles ne dã o descriere foarte minuþioasã, Schebesta numai este interesat de amãnunte, limitându-se la a considera, categoric,aceste evenimente drept false. Gusinde, afirmã de Martino, cel puþin nuse încumetã sã facã afirmaþii atât de categorice, recunoscând, încurcatdar sincer, cã se aflã în imposibilitatea soluþionãrii problemei. (18)Existã o categorie foarte importantã de documente etnologice careconþin o serie de relatãri ale indigenilor cu privire la credinþa lor înputerile magice. Fãrã îndoialã valoroase pentru studierea problemei dindiferite unghiuri de vedere (cel puþin aºa ni se par nouã), din pãcateprezintã dezavantajul de a fi extrem de puþine din punct de vederenumeric. Totuºi, ar fi fost de dorit – e de pãrere de Martino – ca ele sãnu se fi limitat la expunerea unor credinþe ale indigenilor (mai mult saumai puþin creduli) sau a unor probe (discutabile de altfel) la careindigenii îi supun pe magicieni (19), ci sã fi pus în luminã observaþiiledirecte ale cercetãrilor europeni. Un al tip de documente este acela care, pe lângã descrierea fenomenelorpropriu – zise, încearcã o explicitare a lor. Este cazul fenomenuluitraversãrii focului. Pentru a explica misterul au fost nãscocite fel de felde ipoteze. S-a crezut cã insensibilitatea la cãldurã a tãlpilor indigenuluie cauzatã de calozitatea acestora. Ipoteza a fost însã infirmatã deobservaþiile directe, veridice ale cercetãtorilor care au declarat înunanimitate cã tãlpile indigenilor sunt relativ moi ºi sensibile, ba chiarcã unii dintre ei sunt obiºnuiþi sã poarte pantofi, ca ºi europenii. Apoi, s-a presupus cã tãlpile indigenilor au fost supuse unor operaþiuniprealabile, în urma cãrora se obþine dorita „imunitate” la cãldurã. Dar laaceste operaþiuni n-au fost supuse tãlpile observatorilor europeni, caretotuºi au traversat cãrbunii. O altã ipotezã, avansatã de Otto Stoll(20), sereferã la “analgezia autosugestivã sub influenþa extazului religios”.Chiar dacã existã autosugestie ºi actantul nu simte durere, asta nuexplicã, crede de Martino, fenomenul de incombustibilitate care apare.În sfârºit, s-a spus cã pietrele pe care trebuie sã se plimbe participanþiiconservã pentru mult timp cãldura ºi o iradiazã foarte lent, astfel cãpiciorul care trece peste ele nu simte o cãldurã puternicã. Dar, în primulrând, în Asia nu se folosesc pietrele, ci cãrbunii aprinºi sau jar, iar în aldoilea rând, aºa cum aratã martorii oculari, pietrele erau suficient de

S-or legãna ca ºi braziiEi s-or legãna de jeleEu mã legãn de durereEi se leagãnã de dorEu mã leagãn ca sã morVai sãracii pãrinþiiκi aºteaptã fecioriiDimineaþa cu de prânzPe mormânt iarba s-o prinsÎi aºteaptã cu degustarePe mormânt îi iarbã mareºi-i aºteaptã cu de cinaPe mormânt îi rãdãcina

De la Ioan Mariº, 60 ani

4418

Cãpitane SolomoaneSlobozi-mã din cãtaneSã mai prind plugu de coarne.De când de-acasã-am plecatPitã caldã n-am mâncatNumai prifont nesãratCu picioru frãmântatLas’ sã vadã oriºicineCãtana cât îi de bineLas’ sã vadã mãcar careCãtana ce platã areTrei piþule pã cinci zileApoi trãieºti, mãi copile.

De la Vasile Ceh, 25 ani

4419

Pe graniþa rusuluiNici un fir de iarbã nu-iIartã un copil când se teme de întuneric,

dar nu un om care se teme de luminã.

1733memoria ethnologica � nr. 16 - 17 � iulie - decembrie � 2005 (An V

calde pentru a carboniza o batistã în 15 – 20 de secunde, deci este depresupus cã se emanã o cãldurã intensã. (21) În acest punct s-ar dovedipoate utilã apelarea “la rezultatele obþinute de psihologia paranormalã,care-ºi propune sã se miºte pe terenul solid al observaþiei ºi alexperimentului.” (22) De Martino citeazã în acest sens cercetãrileexperimentale iniþiate între anii 1932 – 1934 de Hans Bender, lalaboratorul Institutului de Psihologie al Universitãþii din Bonn ºi celeconduse de McDougall, Rhine ºi discipolii lor, la laboratorul Institutuluide Psihologie al Universitãþii din Duke, Carolina de Nord (23). Bender,cercetând fenomenul clarviziunii, ajunge la concluzia cã subiectul supuscercetãrii prezintã calitãþi (însuºiri) perceptive care exclud în mod sigurorice modalitate “normalã” de cunoaºtere ºi care nu pot fi explicate prinîntâmplare sau prin ipoteza unui truc, a unei înºelãtorii. Verificareaexperimentalã a fost aplicatã ºi în cazul mersului pe jãratec, pentru adetermina realitatea acestui fenomen. Institutul de Cercetãri Medicaledin London a organizat experimentul cu indianul Kuda Bux (24). S-avãzut cã subiectul supus cercetãrii poate sã meargã cu paºi rapizi pecãrbuni încinºi, fãrã a prezenta apoi arsuri – în condiþiile în care nu arecurs la nici o pregãtire chimicã. Subiectul îºi atribuia puterea credinþeisale; vorbea de existenþa unei condiþii esenþiale pentru reuºita probei:puritatea materialului folosit (în cazul nostru cãrbunii). Putem afirma cãanumite fenomene (combustibilitatea) pot fi influenþate de intervenþiaunui factor psihic. “Rezultatele psihologiei paranormale par sãautorizeze o soluþie mãcar parþial pozitivã a problemei realitãþii puterilormagice” (25), conchide autorul. Prin urmare, la baza activitãþilormagicianului pot sta, în anumite cazuri, fenomene paranormale,învãluite însã (ºi probabil din aceastã cauzã atât de greu de recunoscut)într-un halo de trucuri, nevinovate în esenþã (care de multe ori suntpresupuse ºi chiar semnalate de observatori, nu însã ºi verificate de cãtreaceºtia). Se cunoaºte importanþa pe care o prezintã pentru indigenicâºtigarea puterilor magice de cãtre ºamani; posedarea acestor puterieste consideratã a fi componenta fundamentalã a artei lor (condiþieesenþialã). Puterile miraculoase se obþin prin iniþiere, scenariul fiind, cumici diferenþe, identic în toate societãþile unde existã ºamanism. (26)Viitorul ºaman (a cãrui vocaþie poate fi “extraordinarã”, adicãmanifestatã încã din tinereþe prin faptul cã tânãrul cântã în timpulsomnului, sau “ordinarã”, adicã îºi are izvorul în dorinþa hotãrâtã aindividului de a se pune în legãturã cu spiritul unui ºaman mort) recurgela un alt ºaman experimentat, cade în transã iar spiritele îi încredinþeazãputerile râvnite. Se impune o observaþie. Existã o strânsã legãturã întreputerile magice (a cãror existenþã a fost confirmatã, mãcar parþial, deexperimente) ºi credinþa în modul de achiziþionare a acestor puteri. Într-o societate primitivã se întâlneºte întotdeauna credinþa în puterileneobiºnuite ale vrãjitorului (magicianului), puteri pe care le-a dobânditprintr-o iniþiere misterioasã, de a cãrei validitate nu se îndoieºte nimeni.Altfel spus, magicianul poate trece peste jãratec sau poate ghici pentrucã spiritele îi îngãduie aceste lucruri, ele îi insuflã puterile neobiºnuite. Revenind la idea realitãþii puterilor magice, nu se poate face abstracþiede sensul pe care aceastã realitate o are în societãþile primitive.Discutarea acestei probleme constituie fondul celui de-al doilea capitol

Numai grãdina de fagiªi morminte de soldaþiNumai grãdinã cu floriªi morminte de feciori Vai sãracii pãrinþii,Cum îºi aºteaptã prunciiZi ºi noapte stau în poartãNu-i nãdejde sã se-ntoarcã.

De la Ioan Deac, 29 ani

4420Dusu-i mândru-n cãtãnieMi-o lãsat grãdina mieªi aratã, ºi grãpatãNuma’ trebe sãmãnatãSãmãnatã-n busuiocSã nu cãtãnea delocSãmãnatã-n maieranSã nu cãtunea ºuhan.

4421

Frunzã verde mãrãcineBine-i, mândruþ, cui i-i bineBine-i cui nu-i cãtãneaCã gusteazã ºi prânzeaªi noaptea sã hodineaTu, mândrule, cãtuneºtiNici gustezi, nici prânzeºtiNoaptea nu te hodineºti.

De la Vasile Mariº, 50 ani

Spune adevãrul ºi nu mai trebuie sã þii minte nimic.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)1734

al lucrãrii lui de Martino, intitulat Drama istoricã a lumii magice(27).Pentru a pune în luminã aceastã dramã, autorul recurge la câteva exemplefoarte sugestive. Cercetãtorii au observat ºi au descris, afirmã deMartino, un fenomen psihic propriu indigenilor, rãspândit în diverse zoneale globului (Siberia arcticã ºi subarcticã, America de Nord, Melanezia).Aceastã stare e numitã în felul urmãtor: latah (de malezi), olon (detunguºi), irkunii (de yukagiri), amurak (de jakuti), menkeiti (de koriaki),imu (de ainu).(28) În aceastã stare, indigenul pierde, pentru perioade maimult sau mai puþin lungi ºi în grade variabile, unitatea propriei salepersoane, autonomia eului, deci controlul asupra actelor sale. Situaþia seproduce în cazul în care individul este cuprins, invadat dintr-o datã de oemoþie puternicã, provocatã de un lucru sau de un evenimentsurprinzãtor. Indigenul cade într-o stare, sã-i spunem, hipnoticã; dacãatenþia i-a fost atrasã, de exemplu, de freamãtul ramurilor unui copac ºial frunzelor miºcate de vânt, va imita aceste miºcãri; doi inºi care se aflãconcomitent în [starea] latah intrã într-o stare de automatism mimetic

reciproc – timp de aproximativ o jumãtate de orã unul dintre ei va imitagesturile celuilalt. Shirokogoroff descrie starea olon (sau olonismul, dupã cum e denumitfenomenul de acelaºi cercetãtor), caracteristic tunguºilor, notând însã cãfenomenul constituie prilej de distracþie pentru indigeni. Olonismul poatefi individual sau colectiv; de Martino exemplificã, pe baza operei luiShirokogoroff, ºi al doilea caz. Fenomenul a avut loc în Transbaicalia: întimpul parãzii, o grupã a unui batalion de cazaci, compusã în întregimedin indigeni, intrã dintr-o datã în starea olon. În loc sã execute comenzilecolonelului – care era rus – indivizii au început sã repete, ca un ecou,indicaþiile acestuia. Nemaiîntâlnind o asemenea situaþie, stupefiat,colonelul a început sã-i injure pe indigeni; grupa întreagã a repetatînjurãturile.Se poate afirma, aratã de Martino, cã totul se întâmplã când o fiinþãlabilã, o prezenþã de sine fragilã nu rezistã la ºocul determinat de o

Strigãturi

4422

Mândra tare-i mânioasãCã n-are cãmaºã frumoasãLa cãmeºã trebe-a coasãMândra-i tare somnuroasãLa cãmeºã trebe lucruMândra doarme ca butucu.

4423

Mândruþã cu ochi de mâþTu de toatã lumea râziDe mi-i râde ºi de mineS-a mira lumea de tine

4424

Am o mândrã harnicãÎn poale se-mpiedicãCând îi vara la sãpatNu o poþi scula din pat

4425

Uitã-te, mândrã, la tiarãNu te tot uita pe-afarãC-afarã nu este nimeCã s-a sãturat de tine.

4426

De-ai si mândrã cum te þiiN-ai þine câlþi în budâiÎn budai ai þine brânzaªi din câlþi ai face pânza.

De la Ioan Gherheº, 20 ani.

4427

Asta fatã se mãritãªi nu ºtie face pitãC-o fãcut asarã optªi nici una nu s-o coptªi le pune toate-n rândNici un câine nu-i flãmând.

4428

Tot cu ochii la oglindãªi gunoiu-i pânã-n grindãCei rãi cred cã-þi fac bine, când nu-þi fac rãu.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1735

Foto: Colecþia P. Bilþiu, Stânã, Borºa, 1972

emoþie particularã ºi nu gãseºte energia suficientã pentru a fi stãpân pesine. “Dispare distincþia dintre sine ºi lumea prezentã: subiectul, în locsã audã sau sã vadã foºnetul frunzelor, devine un arbore ale cãrui frunzesunt agitate de vânt; în loc sã audã cuvântul devine însuºi cuvântul pecare-l aude etc. Individul, sinele se comportã ca ºi un ecou al lumii”(29). Pierderea sinelui, a prezenþei de sine poate lua însã ºi alte formedecât cele descrise pânã acum. Provocat de emoþii neaºteptate ºi intense(fricã, angoasã, teamã de moarte, etc.), fenomenul se manifestã prinstarea de agitaþie maximã a indigenului care sare întruna, fuge ca unnebun, îl loveºte sau chiar îl omoarã pe cel ce-i iese în cale, chiar dacãeste vorba de o rudã apropiatã – cu alte cuvinte are loc o izbucnirenecontrolatã a impulsurilor.De Martino observã, pe bunã dreptate, cã fenomenul olonismului(ºi toate celelalte stãri de aceeaºi naturã), manifestându-se ca o

dezlãnþuire necontrolatã, nu are nimic de-a face cu magia ca formaþiuneculturalã definitã. Dar olonismul, puncteazã mai departe autorul,prezintã ºi un aspect susceptibil de o anumitã orientare, dimensiuneculturalã. În anumite cazuri, victima fenomenului (dacã se poate spuneaºa) opune rezistenþã, în sensul cã nu acceptã propria-i labilitate, fiindchinuit de sentimentul inexistenþei propriei persoane. Frãmântarea saexprimã voinþa de a fi ca prezenþã în faþa riscului ne-fiinþei(inexistenþei). “Labilitatea sa devine astfel o problemã ºi solicitãapãrarea ºi eliberarea…[…] în acest punct suntem în faþa primei schiþãria dramei care a creat lumea magiei… De fapt, dispariþia prezenþei [asinelui – n.n.], dezlãnþuirea impulsurilor necontrolate reprezintã doarunul din cei doi poli ai dramei magice: celãlalt pol e constituit demomentul de eliberare a prezenþei…[…] Pentru o prezenþã care seprãbuºeºte ireparabil lumea magicã n-a apãrut încã; pentru o prezenþãeliberatã ºi consolidatã, care nu îºi mai pune problema labilitãþii sale,lumea magicã a dispãrut deja.[…] Ceea ce apare ca presupoziþie înlumea noastrã, obiºnuitã, în lumea magicã apare ca o problemã. Înlumea magicã sufletul poate fi pierdut în sensul cã în realitate, înexperienþã ºi în reprezentare acesta nu e dat [garantat – n.n.], ci e o

Pe sub masã, pe sub patDe trei luni n-ai mãturat.

(De la ªtefan Mariº, 25 ani)

4429

Sai în sus, mãi hanga mareEu îs mic, eu sau mai tareSãri-o-aº ca purecileNu mã lasã pântecile.

4430

A mea mândrã nu-i de-aiciNici nu umblã cu opinciNuma cu papuci cârptiþiªi cu dinþii ruginiþiGândeºti cã belea molizi.

4431

Când eºti tânãr ºi frumosTe duci sara unde poþiDupã ce te-ai însuratNu mai mergi la fete-n sat Cã þi-ai luat un drac pe capIar la fatã încã-i bineCã nu îi comandã nime.

4432

Am trecut lume prin tineªi n-am dat de nici un bineAm trecut în lung ºi-n latªi de bine nu am dat.

De la Gh. Mariº, 20 ani

4433

Cãmaºa de pe mândraªtiu cã n-a fãcut-o eaCa pomnatã de la mânãTri darabe de slãninãPomnata de la grumazTri darabe de cârnaþ.

4434

ªi-o vândut mândra cocoºuªi ºi-o luat pudar roºuNu ºtiu cum s-o pudaritCã toatã a albãstrit.

De la Ioan Mariº, 23 ani Este tânãr acel care încã n-a minþit.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)1736

prezenþã fragilã care riscã sã fie distrusã”(30). Sinele (fiinþa, sufletul) –spune mai departe de Martino – poate fugi de la locul lui, poate fi rãpit,furat, mâncat etc.; e o pasãre, un fluture, un suflu; dar poate fi regãsit,recuperat; trebuie sã fie fixat, localizat. Am reprodus citatul aproape înîntregime, pentru cã exprimã in nuce liniile directoare ale concepþieidemartiniene. Drama lumii magice, deci lupta fiinþei ameninþate ºirelativa eliberare se iveºte în anumite momente critice ale existenþei.Este vorba de rupturi ale ordinii obiºnuite a lucrurilor, care necesitã oreechilibrare. Riscul de a-ºi pierde sufletul ia proporþii când apar peneaºteptate animale periculoase, când se produc evenimente neaºteptate– toate acestea punând la încercare rezistenþa fiinþei, constituindu-se înadevãrate ºocuri pentru individ. În acest moment intervine magia cutehnicile ei, având funcþia importantã (vitalã chiar) de a elibera fiinþa dincriza profundã, extremã în care se gãseºte. Riscul mai sus pomenit îlpriveºte însã ºi pe vrãjitor, acesta fiind expus, dupã cum se ºtie, unorstãri de solitudine, supus unor probe, interdicþii, cu alte cuvinte unorsituaþii speciale. Specialã este ºi soluþia problemei. Riscul care-lpândeºte pe magician, respectiv “eliberarea” sa nu constituie o dramãindividualã. Prin faptul cã intrã în raport cu propria-i labilitate ºireuºeºte s-o stãpânescã, înseamnã cã acesta are capacitatea de a depãºilimitele propriei sale fiinþe, putând stãpâni labilitatea altora ºi eliberaîntreaga comunitate. Prin intermediul sãu, comunitatea (ºi fiecare individîn parte) îºi regãseºte echilibrul iniþial, rãsturnat, distrus de anumiþifactori. Este vorba nu numai de o dramã individualã (cea a vrãjitorului),ci ºi de una colectivã, a cãrei figurã centralã e tocmai vrãjitorul(magicianul, ºamanul). Când ºamanul lipseºte, spiritele devin libere ºi,nefiind controlate de nimeni, acþioneazã asupra oamenilor, provocânddiferite daune. De exemplu, un vânãtor nu va mai fi capabil sã ucidãanimalele. Comunitatea este deci în pericol, e ca ºi paralizatã; pericolulpoate fi îndepãrtat doar prin acþiunile magicianului.Participarea comunitãþii la drama existenþialã a ºamanului se manifestãcu ocazia marii adunãri publice. Din mãrturiile cercetãtorilor(Shirokogoroff, de pildã) reiese cã unii ºamani nici nu pot acþiona înlipsa publicului. “Cei prezenþi mã ajutã sã merg spre infern…” – declaraunul.(31) Publicul, la rândul sãu, e influenþat de ºaman, astfel încâtputem sã ne imaginãm întregul “spectacol” sub forma unui circuitcontinuu de impulsuri iradiate de ºaman, receptate ºi intensificate depublic ºi reîntoarse la ºaman. Putem spune cã ºamanul ºi publicul sãu(sau invers – comunitatea ºi ºamanul sãu) reprezintã o totalitate foartecomplexã. În acest “spectacol”, în acest univers în care unul dinelemente îl presupune pe celãlalt, nu are ce cãuta nici mãcar un individaparþinãtor altui clan sau altor grupe etnice, nemaivorbind de spectatorul(cercetãtorul) care, neparticipând la acþiunea comunã, având o atitudineostilã ºi scepticã faþã de aceasta, distruge armonia, starea de transãnecesarã, proprie activitãþii.Dat fiind faptul cã salvându-se pe sine salveazã întreaga comunitate,magicianul (vrãjitorul, ºamanul) se configureazã “ca un adevãrat Cristosmagic, mediator, pentru întreaga comunitate, al finþãrii în lume, aleliberãrii de riscul ne-fiinþei”(32). Dimensiunea culturalã a acesteisalvãri derivã din faptul cã experimentele individuale nu rãmân izolate,

4435

Leliþa cu nasu lungDuce de mâncat la plugªi se uitã pe rãzoareVarsã zama pe picioare

4436

Zis-o socru cã mi-a faCasa-n laz de n-a uitaªi de zestre mi-o daDoi cocoºi cu ochii scoºiÎn loc de doi boi frumoºiDouã mâþe-mpiedicateªtiu c-acelea-s vaci cu lapte.

4437

La lelea la MãricuþaNici îs boi, nici ii vãcuþaNumai floare în grãdiniþãHai Petricã ºi te-nstruþã.

(De la Maria Pop, 58 ani)

4438

Cât îi lumea ºi pãmântuPe cuptior nu bate vântu.

4439

De urât mã duc de-acasãªi urâtu nu mã lasãUnde-o mers mia, mere ºi suta.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1737

ci prin legãturile pe care le întreþin se plãsmuiesc în tradiþie.Tot astfel, legat de riscul pierderii sufletului este riscul pierderii lumii.Aºa cum sufletul poate fi sustras, rãnit, furat, tot aºa obiectele îºi potdepãºi limitele sensibile, declanºându-se un haos. Orice poate deveniorice. Magia are deci ºi funcþia (la fel de importantã ca cea arãtatãanterior) de a recupera pentru individ lumea pe care este gata s-o piardã.În acest sens vorbeºte de Martino de dualitatea “prezenþa în lume”-“lumea care se face prezentã”, respectiv de lume “obiºnuitã”, lume“magicã”(33). Lumea “obiºnuitã”, datã individului, are drept corelativprezenþa (fiinþa) datã, garantatã, în timp ce lumea “magicã”, înpermanentã oscilaþie între a fi ºi a nu fi, comportã o fiinþã la fel delabilã ºi de oscilantã, mereu expusã riscului de a se pierde pe sine – cualte cuvinte este univers angajat într-un complex proces de decidere,care priveºte atât lumea, cât ºi individul.

Note:

1. Ernesto de Martino, Il mondo magico. Prolegomeni a una storia del magismo,Boringhieri, Torino, 1948 (ediþia din 1991)2. Motto-ul lucrãrii: “Alla mia Anna che ha salvato il manoscritto di questo lavoro dallerovine di Cotignola. Fronte del Senio, novembre 1944 – aprile 1945.” (Annei, care a salvatmanuscrisul acestei lucrãri dintre ruinele din Cotignola. Fronte del Senio, noiembrie 1944 –aprilie 1945).3. Ernesto de Martino, Naturalismo e storicismo nell’etnologia, Laterza, Bari, 1941.4. Subtitlul lucrãrii: Prolegomeni a una storia del magismo.5. Idem, Il mondo magico. Prolegomeni a una storia del magismo, Boringhieri, Torino,1999, p.16.6. Ibidem, p.17.7. I. Il problema dei poteri magici (Problema puterilor magice)II. Il dramma storico del mondo magico (Drama istoricã a lumii magice)III. Il problema dei poteri magici nella storia dell’etnologia (Problema puterilor magice înistoria etnologiei)8. Cesare Cases, Introduzione a Ernesto de Martino, op. cit., p.XVIII9. Ernesto de Martino, op. cit., p. 21.10. S. M. Shirokogoroff, The Psychomental Complex of the Tungus, London, 1935, p. 117ºi urm., apud Ernesto de Martino, op. cit., p. 24.11. Ibidem, p. 2512. R. G. Trilles, Les pygmées de la forêt équatoriale, Paris, 1932, p. 493, apud Ernesto deMartino, op. cit., p. 26.13. D. Leslie, Among the Zulu and Amatongos, Edinburgh, 1875, apud Ernesto de Martino,op. cit., p. 28.14. B. Thomson, South Sea Yearns, Edinburgh and London, 1894, p. 196, apud Ernesto deMartino, op.cit., p. 2915. W. E. Gudgeon, The Umu-Ti, or Fire-Walking Ceremony, in “The Journal of thePolynesian Society”, VIII, 1899, apud Ernesto de Martino, op. cit., p. 3516. Ibidem, p. 35-3617. P. Schebesta, Der Urwald ruft wieder, Salzburg- Leipzig, 1936, p. 45-47, apud Ernestode Martino, op. cit., p.3718. M. Gusinde, Die Feuerland – Indianer, Mödling, 1937, p.1422, apud Ernesto de Martino,op. cit., p. 3919. Ernesto de Martino, op, cit., p. 44-4520. Otto Stoll, Suggestion und Hypnotismus in der Völkerpsychologie, Leipzig, 1904, p. 71,apud Ernesto de Martino, op. cit., p. 5221. Ibidem, p. 5322. Ernesto de Martino, op. cit., p. 5523. Ibidem, p. 5624. Ibidem, p. 6425. Ibidem, p. 65

De urât mã duc în lumeªi urâtu-i tot cu mine

4440

Mândra mea s-o lãudatC-are pat împerinatªi asarã-am fost la eaªi-am durmit pe cuºma meaSãracii cioarecii meiO durmit ºi ea pe ei

4441

Tu mândruþã, tu mândruþãFã-mi ºi mie perinuþãCã m-am urât durmindpã frunzã.

4442

Am o mândrã ca ºi-o floareBate-o Doamne, da-i putoareAm o mândrã ca ºi-o pungãªi o chiamã sumna lungã.

4443

Doamne, mult m-am rugatþieSã nu-mi dai urâtu mie

Sã nu te piºi contra vântului, cã te piºi pe picioare.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie - iunie 2006 (An VI)1738

26. v.Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºi ideilor religioase, vol III, Editura ºtiinþificã,Bucureºti, 1991.27. Il dramma storico del mondo magico28. Ernesto de Martino, op. cit., p. 9129. Ibidem, p. 9330. Ibidem, p. 9531.S. M. Shirokogoroff, op.cit., p. 264, apud Ernesto de Martino, op. cit., p. 11932. Ernesto de Martino, op. cit., p. 12233. Ibidem, p. 155

Nu ºtiu cum, Doamne,mã veziTot urâtu mi-l arãþi.

Colecþia VIORICANAGHIU

Cântece de înstrãinare

4444

Horiþi fete horile

Horiþi fete horile,Cât sînteþi ca florileDupã ce vi-þi mãrita,A hori nu-þi cuteza.În casã de soacrã-ta,Afarã de mutu tãu,În poianã de cumnatãªi nu-þi hori niciodatã.

De la Aurica Pop, 54 de ani,Asuaju de Sus, 1989

4445

Inimã supãrãcioasã

Inimã supãrãcioasãCât aº da sã fii voioasã.Inimã de putrãgãiN-am on cuþât sã te tai.Inimã, inimã reIar începi a mã dure.Nu mã doare de durereMã doare de amar ºi jele.

De la Aurica Pop, Asuaju deSus, 1989

4446

Lasã sã nu-mi hie bine

Lasã, sã nu-mi hie bine,Cã n-am ascultat de nime!Lasã cã sã-mi hie rãu,C-am fãcut de capu meu.Câte mame mi le-o pus,Tãte la spate le-am pusª-amu tãte le-am ajuns.

De la Maria ªandor, 84 de ani,Asuaju de Sus, 1989

Sã te vãd când mi-oi vedea ceafa.

memoria ethnologica nr. 18 - 19 ianuarie -iunie 2006 (An VI) 1739

Foto: Colecþia P. Bilþiu,Stânã, Borºa, 1972