Nu ești cine te fac ei să crezi

   Am întâlnit mulți oameni în viață, oameni din toate categoriile și păturile

sociale. Am întâlnit oameni care sunt la un nivel înalt, am întâlnit oameni

care au fost la un nivel înalt și au căzut, am întâlnit oameni care sunt

prosperi dar total nefericiți, am întâlnit oameni cu o viață simplă și foarte

fericiți.

Îmi este dat prin ceea ce fac să întâlnesc toate tipurile de oameni și de

fiecare dată îmi place să-i ascult, să-i studiez, să învăț de la ei ce se poate

învăța. Toți au câte o poveste interesantă de spus, toți au o istorie în spate.

Am învățat că toți oamenii pe care-i întâlnim și care intră în viața

noastră intră cu un motiv, fie că ne dăm seama sau nu. 

Am întâlnit oameni care lucrau în același loc și totuși erau diferiți.

Desiguri, toți suntem diferiți, din fericire, dar acești oameni erau diferiți prin

modul lor de-a percepe viața. Unii din ei se bucurau de ceea ce făceau, de

ceea ce le oferea serviciul pe care-l aveau și își trăiau viața cu o lejeritate

ieșită din comun. Alții, în schimb, erau veșnic nemulțumiți și frustrați din

motive mai mult sau mai puțin plauzibile.

Am fost curios să aflu ce face diferența dintre acești oameni. După o

anumită perioadă am ajuns la concluzia că oamenii care erau veșnic frustrați

erau exact acei oameni care își concentrau atenția numai asupra serviciului

lor. În ce sens? (ai să te întrebi).

În sensul că ei, ca persoane, se identificau cu meseria pe care o aveau.

Adică priveau lumea din jurul lor, chiar și-n viața de zi cu zi, prin prisma

meseriei lor. Dacă erau doctori, se identificau cu meseria lor și nu reușeau să

se elibereze din acest tipar restrictiv și limitativ nici măcar când erau acasă

sau când ieșeau cu prietenii. Legau toate activitățile lor obișnuite de meseria

lor. 

    Dacă tu ești în această situație, am să te întreb următorul lucru, dacă tu

acum te identifici în viața de zi cu zi cu meseria ta, de doctor, ce ai să mai fii

în momentul în care nu vei mai fi doctor? Răspunsul este mai mult decât

evident : nu ai să mai fii nimic/nimeni.

Așa cum prelege și Dr. Wayne Dyer în celebrele sale seminarii, noi

am pornit de la nimic în această lume, pentru că noi suntem nothing (nimic)

sau mai bine zis no thing, și vom ajunge după ce nu vom mai fi tot un nimic

(no thing). Cel mai frumos a exprimat acest fapt Wayne Dyer prin

exemplificarea faptului că l-au cântărit pe Einstein după ce a murit și s-a

constatat cu stupoare că greutatea corpului său era exact aceeași ca și atunci

când era în viață. Concluzia?

Concluzia este simplă : viața, miracolul vieții din fiecare din noi nu

reprezintă forma fizică pe care o întruchipăm, ci acea scânteie, acea formă

de viață care nu are formă din interior, și anume spiritul. Dacă te uiți bine la

tine, îți arunci o privire asupra albumelor tale ai să observi că ți-ai schimbat

întruchiparea destul de mult de-a lungul vremii. Corpul tău a suferit

schimbări majore, dar surpriză : tu ai rămas la fel, ai rămas același. Și chiar

ești același, ai fost și vei fi în continuare. Ești unic, neschimbat, ești un

spirit. În interiorul tău este o formă imaterială care a vegheat întotdeauna și a

fost mai presus de gândurile tale (ego - edge God out), mai presus decât

corpul tău. Această formă imaterială denumit spirit este veșnic conectată cu

natura ta, cu divinitatea, cu Dumnezeu. Tot ce este în jurul tău este material,

este de suprafață, este trecător, dar tu ești veșnic.

Ce se întâmplă când te centrezi pe serviciul tău

Scenariul este destul de simplu. Imaginează-ți că ești un om care dă

totul pentru serviciu, că iubești ceea ce faci, câștigi bani frumoși, îți permiți

aproape orice, dar nu prea știi nimic despre familia ta.

Prieteni? Nu i-ai mai văzut de mult, i-ai mai auzit la telefon când te

sunau să te invite la o cafea, dar tu erai prea „ocupat” să ieși cu ei, și

telefonul a încetat să mai sune de mult.

Viața ta se-nvârte literalmente în jurul serviciul tău, ești 100%

concentrat pe serviciul tău. Știi aproape tot ce mișcă la serviciu, ai strategie,

ai viziune, ești foarte apreciat de șefi, colegii tăi te respectă și-ți cer opinia în

legătură cu fiecare mișcare pe care o fac pentru că tu ești „baza”. Pleci dis de

dimineață de acasă, nu apuci să mănânci micul-dejun acasă pentru că vrei să

ajungi mai devreme la muncă, copiii tăi nici nu apucă să se trezească ca să le

urezi o zi bună. Soția ta a devenit o străină pentru tine, nici nu mai aveți timp

să aveți intimitate, să mai vorbim despre sex? Au trecut luni de zile când ați

făcut ultima dată sex.

Totuși, fiecare discuție pe care o aveți împreună în familie legată de

timpul excesiv petrecut la serviciu și neglijarea familiei sau a prietenilor și

timpul insuficient petrecut cu ei se termină în același fel de fiecare dată :

muncești ca să le asiguri copiilor un viitor mai bun și pentru ei te sacrifici.

Oare pentru ei te sacrifici? Ești sigur că faci asta pentru copiii tăi,

pentru soția ta, pentru prietenii tăi? Când ți-ai văzut ultima dată părinții? Vă

întâlniți de sărbători și atunci este un ritual pe care nu-l suporți datorită

aerului penibil în care se desfășoară toată cina...

Te duci la serviciu și acolo te simți cel mai bine, preferi să petreci ore

peste program, te apucă seara de fiecare dată îngropat în planificări, strategii

și te implici...

Dar întrebarea este pentru cine te implici? Pentru cine faci toate astea?

Pentru tine? Serios? Știai că nu muncești pentru tine, și că de fapt, muncești

pentru firmă, firmă al cărui patron nu ești tu?

Știai că există și alte lucruri mai importante în viață decât munca

pentru alții? Desigur, este onorabil să ai un serviciu, dar viața ta nu este

echivalentă cu serviciu. Ai o familie, ai prieteni, ai părinți, ai lucruri care te

pasionează și pe care iubeai să le faci?

Când ți-ai luat ultima oară concediu? Obișnuiai să iubești excursiile și

traseele pe munte, îți plăcea la nebunie să faci baie în mare dimineața cu

băieții și să privești asfințitul cu soția de mână...

Ce s-a întâmplat cu tine, de fapt?

Obișnuiam la rândul meu, și încă mai am momente în care mă

concentrez prea mult asupra muncii mele și neglijez celelalte aspecte ale

vieții mele. Am avut perioade în care nu mă mai înțelegeam pe mine însumi,

când eram deconectat de viață, când nu vedeam, nu visam decât muncă,

muncă și iar muncă... E o capcană în care cazi foarte ușor și din care ieși

foarte greu...

Simțeam că este ceva în neregulă cu mine pentru că lucrurile păreau

că nu mai au sens pentru mine. Eram prea absorbit de serviciu, recunosc că-

mi plăcea, mă dedicam, aveam rezultate, dar îmi mânca toată energia și

atenția. De fapt, îmi distrăgea atenția de la lucrurile cu adevărat importante

în viață ... Munceam la serviciu, munceam acasă pentru pasiunea mea,

munceam și la alt proiect în același timp, viața mea era plină de proiecte în

derulare, proiecte în curs, agenda mea era plină de planuri mărețe, dar

uitându-mă acum la ea ... nu văd strecurat în niciun loc timp cu familia, cu

prietenii, cu iubita mea ...

Când petreceam timp cu familia sau cu prietenii, aveam impresia că

pierd timp prețios și că planurile mele se vor duce de râpă, chiar și atunci

când stăteam cu ei, eram cu mintea în altă parte.

Ieșeam cu prietenii la o bere, discutam, ei vorbeau, dar parcă nu-i

auzeam, parcă mintea mea tot spre planuri, proiecte fugea, iar eu tot despre

planurile mele discutam cu ei ... Și m-am trezit dintr-o dată că mi se

reproșează faptul că muncesc prea mult. I-am spus acest lucru iubitei mele și

ea mi-a spus : au dreptate, nu sunt singurii care cred asta. Am rămas uimit!

Eu în tot acest timp aveam impresia că fac ceea ce trebuie...de regulă nu

ascult ce zice lumea, dar am simțit în sinea mea că strigă vocea mea

interioară : Andrei, mai ia o pauză, mai fă-ți timp și pentru a dărui iubire

celor din jur, mai fă-ți timp și pentru a te plimba prin natură, mai respiră

pentru o clipă...

Am căzut ușor pradă acestui miraj și totul se năruia în viața mea, dar

eu eram în continuare hipnotizat...eram pe marginea prăpastiei când... m-am

trezit.

Am dat accidental peste o carte a lui Stephen Covey care mi-a deschs

ochii și mi-a redat echilbru înapoi.

1) Siguranța ta personală este limitată la serviciu

El spune că oamenii care se identifică cu serviciul lor își spun în sinea

lor : „sunt doctor”, „sunt polițist”, „sunt director”, „sunt munca mea”. Acești

oameni care se identifică pe meseria lor se definesc ca persoane prin rolul

dat de serviciul lor.

Toată stabilitatea ta se bazează pe serviciul tău. Te simți confortabil

doar când ești la serviciu. Dacă ai probleme la serviciu, toată viața ta capătă

devine o tragedie. Mai rău, dacă ești concediat, iar tu ești prea centrat pe

serviciul tău, tu ca persoană ești zero.

E o greșeală imensă să iei prea în serios serviciul pe care îl ai. Tot ce

iubești prea mult, poți să pierzi foarte ușor, tocmai prin faptul că-i dai prea

multă atenție. Nimic nu este pentru totdeauna, nu uita.

Eram într-adevăr foarte dedicat serviciul meu, și chiar neglijam restul

la un moment dat în viața mea, și la un moment dat am fost forțat să fac cel

mai greu lucru de pe lume : să-mi dau demisia.

2) Ce te obsedează prea mult te ține prizonier

Ghici ce s-a întâmplat în acel moment? M-am simțit cel mai liber om

de pe pământ. Din acel moment am simțit că viața mea s-a schimbat, am

început să trăiesc normal, să gust din plăcerile vieții din nou, am devenit din

nou om ...

Așadar, din acel moment, m-am eliberat singur din lanțurile obsesiei

mele și s-a dovedit a fi cea mai inspirată alegere. A fost cea mai bună decizie

pe care o puteam lua, mai ales că mi-am permis să fac acest gest la acea

vreme.

Eliberează-te de lanțurile pe care ți le-a pus la gât serviciu. Tu nu ești

serviciul tău, și serviciul tău nu e viața ta. Nu uita, poți fi înlocuit oricând cu

oricine altcineva. Mulți oameni trăiesc cu impresia că fără ei activitatea în

acel loc de muncă nu va mai fi la fel fără ei. Având în vedere vremurile

delicate în care trăim, ești înlocuibil oricând, sunt mulți oameni capabili fără

serviciu, iar patronul tău știe asta, așa că nu te gândi că ești un om prețios

pentru ei. Gândește-te, de fapt, că ești bun pentru ei atât timp cât le ești de

folos, după ce nu mai au nevoie de tine, se vor lepăda de tine de parcă ai fi

un obiect.

3) De ce vor să te facă să crezi ești altcineva

Societatea în care trăiești tu acum te-a hipnotizat în așa manieră încât

tu simți nevoia să te identifici cu ceva. Fie că este vorba de serviciu, fie că

este vorba de prietena ta, fie că este vorba de familia ta, fie că este vorba de

bani.

Uită-te pentru o secundă la tine în oglindă. Apoi întreabă-te : cine sunt

eu?

Ai să-ți răspunzi oare : eu sunt medic? Eu sunt un tată? Eu sunt un soț

de nota zece? Eu sunt un om de afaceri de succes?

Vrei să-ți spun cine ești tu, de fapt? Tu ești de fapt, un om, ca noi toți

ceilalți, și eu sunt ca tine, și eu am visuri, speranțe, familie, un serviciu și

posesiuni, la fel ca și tine. Diferența dintre noi doi? Nici măcar una.

Societatea în care trăiești tu acum te-a făcut să crezi că trebuie să arăți ca

Angelina Jolie și că dacă nu ești frumos, nu ești la fel de bun ca ea.

Societatea te-a făcut să crezi că dacă nu ești director în firma în care lucrezi,

nu ești destul de bun, nu ești suficient dezvoltat și ești inferior.

Chiar societatea care chipurile îți pune ție totul la dispoziție este tot

cea care ți-a creat ție complexele și gândurile din mintea ta de care nu mai

scapi.

De câte ori nu ți s-a întâmplat să te întâlnești cu un prieten la o bere

care este mai realizat decât tine material și să te simți inferior lui? Ghici cine

ți-a băgat prostia asta în cap? Ghici cine ți-a spălat ție creierul prin

intermediul televizoriului la care te tot uiți și te-a făcut să crezi că a avea mai

mulți bani înseamnă să fii neapărat mai bun?

A fi nobil nu înseamnă să fii mai bun ca ceilalți, ci înseamnă a fi mai

bun decât ai fost ieri. – Wayne Dyer

A fi mai bun decât ai fost ieri nu înseamnă a fi un obsedat de serviciul

tău, nu înseamnă a avea mai mulți decât prietenii tăi pentru ca tu poți să te

simți mai superior când vă găsiți la o bere, nu înseamnă a fi un familist

convins care stă de dimineață până seara cu familia în sărăcie fără să aibă

vreun rost în viață și care nu și-a găsit menirea în viață.

De unde competiția asta? De ce trebuie să fiu mai bun decât tine sau

tu mai bun decât mine?

Unde se promovează acest lucru? Chiar în școală, chiar din clasele

primare. Încă din clasa 1 există premii, note, iar învățătoarea este cea care-i

laudă pe cei buni cu nota zece și premiul întâi, iar tu care ai luat premiul 2 și

nota 9 nu ești destul de „bun”.

Ce repede capătă lucrurile sens, nu-i așa?

4) Cum să scapi din acest cerc vicios

Să intri în acest cerc vicios este simplu, de fapt ai intrat în această

horă a societății încă de mic, dar erai prea inocent pentru a-ți da seama ce se-

ntâmplă cu tine, să scapi este mai simplu.

E un citat celebru care-mi trece prin minte de fiecare dată când par un

rebel în ochii oamenilor din jurul meu.

Vocea societății spune : „când doi oameni vin la tine și-ți spun că ești

beat, te duci și te culci.” – greșit.

Vocea ta interioară spune : „când doi oameni vin la mine și-mi spun

ce să fac, eu nu-i ascult, ci-mi ascult instinctul.”

Asta înseamnă că nu mă interesează niciodată ce spune oamenii din

jurul meu, nu îmi orientez niciodată gândurile, energia în funcție de ce cred

sau spun ei despre mine. Toți oamenii celebri, desăvârșiți de azi despre care

citești în manualele de istorie au fost niște rebeli la vremea lor. Azi sunt

legende și eroi.

Nu-ți spun acum să o faci pe nebunul și să faci tot felul de prostii

care-ți trec prin cap, nu , nu o lua literalmente. Încearcă să privești în

profunzimea lucrurilor și să înțelegi faptul că nu trebuie să mai asculți de

oamenii din jurul tău în toate deciziile pe care le iei, trebuie mai întâi să te

întrebi pe tine însuți ce vrei. Cum îți dai seama că ceea ce faci este ceea ce

vrei? E simplu. Ți se pare natural ceea ce faci?

Dacă este un efort pentru tine și o faci din obligație, nu o mai face.

Iată cel mai simplu și totuși cel mai complex instrument prin care tu

poți să-ți dai seama ceea ce este autentic pentru tine. Să faci lucrurile care ți

se par firești și nu lucrurile care li se par firesc altora.

Un citat celebru spunea : dacă toată lumea te place, înseamnă că e

ceva în neregulă cu tine.

Cum am găsit eu soluția la problemele mele

Am început să iau lucrurile pe care le fac oamenii de succes din jurul

meu care consider că prin faptele lor mă definesc pe mine ca persoană. Fac

ceea ce fac mentorii mei și mă simt autentic, simt că sunt pur și simplu eu

însumi.

Ce reacție au avut cei din jurul meu?

Au început să îmi spună propriile lor opinii, au început să mă oprească

să fac ceea ce îmi spune mie vocea mea interioară. La început am început să

mă îndoiesc și eu de mine însumi. Obișnuiam să mă întreb : este bine ceea ce

fac? Mie mi se pare că fac ceea ce mi-a fost menit să fac, dar uite ce zic

ceilalți.

Toată viața mea am ascultat de vocea societății și devenisem un

frustrat, devenisem o persoană reactivă, devenisem un sclav al emoțiilor

mele și o persoană obedientă care trăia viața altora și nu viața lui.

Nu-ți mai crea viața prin valorile care ți le aruncă în față filmele pe

care le vizionezi. Nu-ți crea principii din lucrurile pe care le vezi la știri și-n

presa de scandal, e o imagine falsă. Nu ești tu. Tu ești acel spirit iubitor, acel

no thing (din acel no thing – nimic – din care ai fost creat), ești un fiu al lui

Dumnezeu chiar aici pe pământ și fost adus aici pentru un scop. Încearcă să

afli pentru ce ești aici și ascultă-te pe tine întotdeauna, gândește pentru tine,

provoacă-te constant să încerci lucruri noi ca să te poți descoperi.

Eu vs Restul Lumii

Ai începe să crezi că totul e o conspirație și că toată lumea e împotriva

ta în acest moment. Aș îndrăzni să te contrazic, dacă-mi permiți. Într-adevăr,

societatea are regulile ei menite să creeze persoane obediente care să ajute la

dezvoltarea ei în beneficiul celor privilegiați, din care în mod sigur nu faci

parte tu. Dar, eu aleg să fiu liber, să gândesc independent, „outside the box”

și să consider că nu sunt singur contra lumii, ci un om alături de lume, și în

măsură în care pot și-mi este permis să schimb în bine lumea în carea trăiesc.

Aleg să trăiesc clipa, deși societatea îmi dictează să trăiesc în viitor și ca

toate acțiunile mele de acum sunt pentru un moment viitor „mai bun” care

nu va veni niciodată.

Aleg să fiu eu, să nu mă intereseze ce spune lumea, și să fac ceea ce-

mi place mie să fac, chiar dacă par un nonconformist, măcar nu pot să-mi

reproșez pe patul de moarte că nu mi-am permis să fiu fericit, și mi-a fost

frică să fac ceea ce-mi doream de frică ce-o să spună lumea.

Aleg să mă dedic misiunii mele, aceea de-a trezi conștiința oamenilor

din jurul meu, de-a dărui și nu de-a trage pentru mine așa cum mă-mpinge

societatea prin crearea de diferențe materiale și sociale între oameni. Și aleg

să fiu un militant al faptului că nu sunt gândurile mele, nu sunt ceea ce fac,

nu sunt un sclav al mașinii mele, și nu mă identific cu nimic material din

lumea asta pentru că am venit pe acest Pământ din nimic și voi pleca de pe

acest pământ cu nimic. Tot ceea ce am este spiritul meu, sau așa cum i se

mai spune sufletul, de care nu mă voi despărți niciodată și care a fost

întotdeauna acolo, dar nu l-am putut auzi, pentru că vocea societății, a

turmei, a fost mai puternică.

Ascultă de două ori, vorbește o dată, dacă vrei să înveți ceva din

lumea în care trăiești.

Care este adevărul?

Celebrul Dr. Wayne Dyer spune că este adevărul acela care nu se

schimbă niciodată.

Cine ești tu?

Ce modele în viață ai?

Ești centrat pe serviciul pe care îl ai?

Care este adevărul tău?