1

Chişinău, Decembrie 2010

Nr.17

S U M A R:

SINTEZE DIN PRACTICA DE PROCUROR Valeriu Zubco – Vom pune accent pe păstrarea cursului alert al reformelor în

evoluţia Procuraturii

Igor Serbinov – Declararea veniturilor, proprietăţilor şi conflictelor de interese în Republica Moldova - un instrument important pentru combaterea corupţiei. Perfecţionarea cadrului legislativ (Discurs)

Svetlana Catană – Starea de fapt în domeniul combaterii investigării şi judecării infracţiunilor privind drepturile de autor şi conexe în perioada anilor 2007-2010.

Iurie Perevoznic - Funcţionarea la nivel naţional a mecanismului de combatere a violenţei în familie

OPINII ÎN MATERIE

Igor Negreanu – Studiu privind starea de lucruri la compartimentul înregistrării şi examinării informaţiilor cu privire la infracţiuni

STUDII Cornelia Vicleanschi - Standarde internaţionale şi bune practici în materie de

declarare a conflictelor de interese ale funcţionarilor publici. Exigenţele organismelor internaţionale.

ASPECTE METODICE ALE ACTIVITĂŢII Ion Caracuian – Secţia combatere tortură – rezultate

Veaceslav Soltan - Tendinţe de evoluţie a criminalităţii informatice

Dorin Compan – Elementele obligatorii constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală şi urmărirea penală a acesteia

COOPERARE INTERNAŢIONALĂ Ruslan Popov – Seminar de instruire a experţilor guvernamentali, participanţi

la mecanismul de examinare a implementării Convenţiei ONU împotriva Corupţiei şi Conferinţa Internaţională „Prevenirea şi combaterea corupţiei: practici naţionale şi internaţionale” / Federaţia Rusă

Octavian Bodareu - Cursul de Pregătire “Să facem lumină asupra drepturilor omului” / Ucraina.

Alexandru Bernaz - Conferinţa Est-Europeană asupra mecanismelor naţionale de prevenire, combatere şi investigare a relelor tratamente / Ucraina.

Ion Caracuian – Practici pozitive europene în prevenirea şi combaterea torturii / Estonia

Diana Rotundu - A 4-a Reuniune Anuală şi Adunarea Generală a Asociaţiei Internaţionale a Agenţiilor Anticorupţie / Macao

Eugen Rusu – Participarea la Reuniunea privind combaterea şi prevenirea criminalităţii bazate pe motiv de ură / Polonia.

Eugen Bordos - Atelier de lucru privind Echipele comune de investigare / Slovenia - Austria.

2

VOM PUNE ACCENT PE PĂSTRAREACURSULUI ALERT AL REFORMELOR

ÎN EVOLUŢIA PROCURATURII

Valeriu ZUBCO

Procuror General al Republicii Moldova

Stimaţi Colegi,

Nu a rămas mult timp, pînă cînd vom vorbi despre anul 2010 la trecut. A fost bun pentru unii, cu mai puţine realizări pentru alţii, pentru toţi însă a fost un an în care speranţele şi aşteptările au început să capete contur.

Mă refer în primul rînd la faptul că anul curent a fost unul benefic pentru organele Procuraturii. El ne-a adus o serie de împliniri, fiind marcat

de impulsionarea activităţii în sensul apărării drepturilor omului şi implicit, de contracarare a fenomenelor care fragilizează societatea.

Încă din primele luni ale anului am consfinţit atingerea unor obiective strategice în activitatea instituţiei, prin crearea organelor de autoadministrare ale procurorilor, şi prin urmare, anul juridic 2010 – a devenit unul de cotitură în materia resurselor umane. Pentru prima dată competenţa privind numirea, eliberarea, promovarea, încurajarea procurorilor a fost atribuită în exclusivitate Consiliului Superior al Procurorilor.

Anul 2010 a confirmat caracterul hotărît şi de durată al consolidării independenţei reale atît a Procuraturii, cît şi a fiecărui procuror în parte.

Am urmărit, în acest an, punerea în aplicare a măsurilor privind reforma sistemului

Procuraturii, constituirea Colegiilor disciplinar şi de calificare, dezvoltarea unei relaţii strînse de cooperare cu organele ce aparţin celorlalte puteri ale statului, stabilirea unei relaţii de parteneriat cu mass-media şi societatea civilă.

O evoluţie pozitivă am obţinut în luna mai 2010, cînd Parlamentul Republicii Moldova a aprobat noua structură a Procuraturii Generale. Printre noutăţile stabilite cu acest prilej, se evidenţiază crearea în premieră a două subdiviziuni specializate: secţia combatere tortură şi secţia tehnologii informaţionale şi investigaţii ale infracţiunilor în domeniul informaticii. La fel, au fost create Procuraturile de nivelul Curţilor de Apel în Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău şi Comrat.

Privind doar cîteva dintre cele mai importante realizări ale acestui an, putem afirma că, toate sunt rodul muncii

întregului Corp de procurori. Nu ne-a fost uşor pînă acum, dar suntem datori să continuăm aceste tendinţe pozitive şi vom face tot posibilul pentru păstrarea cursului alert al reformelor în evoluţia Procuraturii, demarate în anul ce se perindă.

Drept prioritate absolută pentru anul 2011 ne propunem să promovăm un pachet de modificări în legislaţia ce vizează activitatea Procuraturii - lucru absolut necesar pentru a fundamenta clar locul, rolul şi statutul Procuraturii în sistemul de justiţie, şi pentru o continuitate eficientă în reformarea instituţională. Să contribuim esenţial la dezrădăcinarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului în Republica Moldova.

Ne aflăm în ajunul unor frumoase sărbători a creştinătăţii, care au semnificaţii dintre cele mai profunde. Continuînd vechile tradiţii, respirăm şi trăim cu

3

aceeaşi intensitate ca la începuturi atmosfera de bucurie şi de pace a luminoaselor sărbători de iarnă.

Şi pentru că anul 2010 se va încheia peste puţin timp, mă adresez către toţi cititorii Buletinului Informativ al Procuraturii şi le doresc ca frumuseţea iernii cu albul fulgilor presăraţi peste gîndurile voastre, cu dulcele ecou al colindelor, cu imaginea în suflet a celor dragi să Vă aducă un An Nou mai bogat în împliniri, mai înalt în aspiraţii şi plin de sănătate.

Crăciun fericit

şi La Mulţi Ani!

Cr

4

DISCURS ROSTIT ÎN CADRUL MESEI ROTUNDE: "DECLARAREA VENITURILOR, PROPRIETĂŢILOR ŞI CONFLICTELOR DE INTERESE ÎN REPUBLICA MOLDOVA - UN INSTRUMENT IMPORTANT PT COMBATEREA CORUPŢIEI. PERFECŢIONAREA CADRULUI LEGISLATIV", INJ, 12 NOIEMBRIE

Igor SERBINOV

Adjunct al Procurorului General

Stimate doamne şi stimaţi domni,

În primul rând, vreau să aduc

sincere mulţumiri organizatorilor acestei mese rotunde pentru iniţiativa de a desfăşura un asemenea eveniment la nivel naţional şi cu implicarea tuturor oficialilor de stat responsabili de îndeplinirea măsurilor de declarare a veniturilor şi proprietăţilor funcţionarilor publici, judecătorilor şi procurorilor, monitorizare a

respectării incompatibilităţilor şi restricţiilor impuse persoanelor care exercită funcţii de demnitate publică, precum şi de prevenire şi combatere a actelor de corupţie.

Republica Moldova a întreprins paşi importanţi în vederea asigurării corespunderii cadrului legal naţional la standardele internaţionale impuse prin convenţiile relevante la care statul nostru a aderat (Convenţia penală privind corupţia şi protocolul adiţional la această convenţie, Convenţia civilă privind corupţia, Statutul grupului de state contra corupţiei GRECO).

În acest scop, legiuitorul a adoptat un şir de acte legislative menite a pune în aplicare şi a fortifica mecanismele deja existente de luptă contra corupţiei

cum ar fi - Legea cu privire la conflictul de interese, Legea privind codul de conduită a funcţionarului public, Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, Legea privind partidele politice, completările în Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici, legile privind completarea şi modificarea Codului Penal, legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public etc.

Lipsa unei practici unitare, precum şi adoptarea grabnică în viziunea specialiştilor a acestor acte normative, a condiţionat admiterea unor lacune de ordin legislativ.

În acest sens, pot fi evocate anumite prevederi legale care

denaturează sensul şi scopul standardelor internaţionale în materie.

Ca exemplu, poate servi: legea cu privire la conflictul

de interese dă o interpretare eronată a noţiunii de “conflict de interese” şi “interes personal”, expune într-un mod limitat categoriile de persoane apropiate, nu include un şir de obligaţii şi responsabilităţi ale instituţiilor publice ce ţin de tratarea conflictului de interese;

legea cu privire la codul de conduită a funcţionarului public nu conţine astfel de norme, precum: obligativitatea raportării abaterilor de la cod şi sancţionarea pentru neraportare; responsabilitatea superiorilor pentru

5

nerespectarea codului, iar clauza referitoare la cadouri şi favoruri (acceptabilitatea cadourilor în limita unui salariu minim pe ţară) creează condiţii pentru legalizarea corupţiei la nivel mic;

legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei nu ia atitudine vizavi de noţiunea de “agent public” stipulată de convenţiile internaţionale, nu reglementează adecvat răspunderea persoanelor juridice pentru actele de corupţie, expune incorect aşa-numitele “fapte de comportament corupţional”; prezintă o clasificare eronată a actelor de corupţie şi conexe acestora, expune eronat normele ce ţin de prevenirea legalizării veniturilor obţinute ilicit etc;

legea privind partidele politice nu asigură pe deplin transparenţa şi supravegherea partidelor politice şi campaniilor electorale şi nu contribuie la prevenirea corupţiei politice. Există şi temeri serioase că aceste legi nu vor “lucra” eficient atât din lipsa unui mecanism de aplicare, cît şi a insuficienţei mijloacelor financiare pentru a le pune în aplicare.

Totuşi, asigurarea scopului şi

obligaţiunilor asumate de Republica Moldova pe plan

internaţional nu pot fi limitate la simpla adoptare a legilor de referinţă în materie de declarare a veniturilor şi proprietăţilor demnitarilor de stat, conflictului de interese, prevenire şi combatere a corupţiei.

Cea mai mare pondere în acest sens, le revin autorităţilor judiciare şi publice în sarcina cărora cade implementarea legilor adoptate, astfel încât să fie asigurat efectul preventiv prin monitorizarea adecvată, investigarea efectivă a încălcărilor depistate în cadrul controalelor şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare persoanelor vinovate.

De asemenea, nu trebuiesc neglijate nici codurile de etică sau de conduită profesională, fiindcă unul din aspectele importante a implementării cadrului legal naţional şi a principiilor internaţionale ţine de elaborarea de către fiecare organ a autorităţilor publice şi judiciare a respectivelor coduri.

Nu în ultimul rând, agenţiile statului investite cu atribuţii de prevenire şi combatere a corupţiei, declarare a veniturilor şi proprietăţilor, monitorizare a conflictului de interese sunt chemate să coopereze cu

societatea civilă, astfel încât monitoring-ul public să reprezinte unul din elementele cheie al implementării eficiente a legilor la care ne-am referit.

Nu poate fi neglijat nici rolul experţilor naţionali şi internaţionali, a recomandărilor organismelor şi organelor internaţionale la asigurarea de către noi toţi cei prezenţi la acest eveniment a funcţionării efective a legii, astfel încât principiul supremaţiei legii să prevaleze faţă de interesele departamentale ale instituţiilor statale şi de cele personale ale funcţionarilor publici.

Sunt ferm convins că lucrările evenimentului vor contribui efectiv la îmbunătăţirea calităţii activităţii autorităţilor de stat în materie de prevenire şi combatere a corupţiei şi a asigurării respectării conflictului de interese.

Vă urez, stimaţi colegi, succes.

.

6

STAREA DE FAPT ÎN DOMENIUL COMBATERII, INVESTIGĂRII ŞI JUDECĂRII INFRACŢIUNILOR PRIVIND

DREPTURILE DE AUTOR ŞI CONEXE ÎN PERIOADA ANILOR 2007- 2010

Svetlana CATANĂ

Procuror în secţia control ierarhic superior şi asistenţă metodică

Dreptul de autor este un

sistem de norme juridice stabilite prin lege care protejează operele creaţiei intelectuale, fiind reglementat de Constituţia Republicii Moldova, Convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte: Convenţia mondială cu privire la drepturile de autor încheiată la 6 septembrie 1952 la Geneva,

Convenţia de la Berna încheiată la 9 septembrie 1886 cu ulterioarele modificări privind protecţia operelor literare şi artistice, Convenţia internaţională pentru ocrotirea drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de fonograme şi ale organizaţiilor de difuziune, semnată la Roma la 26 octombrie 1961, de Legea Republicii Moldova nr.293-XIII din 23 noiembrie 1994 "Privind dreptul de autor şi drepturile conexe", cu modificările ulterioare, de prevederile Codului Civil în măsura în care nu contravine actelor menţionate mai sus, precum şi de alte acte normative. Norme legale contra violării acestor drepturi constituţionale ale cetăţenilor conţine şi Codul penal.

Scopul prezentei generalizări l-a constituit analizarea stării de fapt în domeniul menţionat, relevarea categoriilor de erori admise de către procurori şi organele de

urmărire penală la cercetarea infracţiunilor de acest gen, precum şi identificarea cauzelor care generează admiterea ilegalităţilor.

Pentru realizarea măsurii programate, din procuraturile teritoriale şi specializate au fost solicitate cauzele penale pe fapte infracţionale prevăzute de art. 185/1, 185/2 şi 185/3 din Codul penal pe care au fost adoptate hotărîre ( cu excepţia dosarelor penale aflate la faza urmăririi penale şi celor expediate în instanţa de judecată).

Potrivit informaţiei parvenite din teritoriu, în perioada anilor 2007-2010 a fost începută urmărirea penală în 69 cauze penale, din ele au fost remise în instanţa de judecată cu rechizitoriu 17 cauze penale( fiind emise 11 sentinţe), a fost încetată urmărirea penală în 39 cauze

penale ( 21 cauze –în legătură cu împăcarea părţilor, 7 - în legătură cu tragerea persoanei culpabile la răspundere administrativă, 10 cauze penale au fost încetate din lipsa elementelor infracţiunii, 1 cauză – încetată din lipsa faptului infracţiunii), într-un caz urmărirea penală a fost suspendată în conformitate cu art. 287/1 din CPP, fiindcă nu a fost identificată persoana care poate fi pusă sub învinuire. În gestiunea organelor de urmărire penală în prezent se află 13 cauze penale pe fapte prevăzute de art. 185/1 din Codul penal.

În scopul întocmirii prezentei generalizări au fost studiate 39 cauze penale intentate de procuraturile teritoriale pe fapte de comitere a infracţiunilor din domeniul dreptului de autor şi conexe, expediate din procuraturile mun.Chişinău( inclusiv

7

sectorale), Anenii Noi, Cahul, Căuşeni, Drochia, Glodeni, mun.Bălţi, Ciadîr Lunga, Floreşti, Sîngerei, Ştefan-Vodă. Într-un şir de procuraturi (circa 22) pe parcursul perioadei de raport nu au fost pornite şi investigate cauze penale pe infracţiuni din domeniul încălcării drepturilor de autor şi conexe.

Este de menţionat că toate cauzele penale studiate au fost pornite în temeiul art. 185/1 din Codul penal – încălcarea drepturilor de autor şi conexe pe fapte privind violarea drepturilor de autor prin valorificarea ilegală a exemplarelor de operă sau fonogramă prin comercializarea sau permiterea accesului public la baza de date din computer, care conţine opere protejate de dreptul de autor( programe, filme, opere audio şi jocuri). Excepţie constituie cauza penală nr. 2010038057, pornită la 14.03.2010 în baza art.185/1 al.1 lit.d) din Codul penal, pe faptul refuzului decanului facultăţii Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Felicia Saviţcaia de

a restitui absolventului un ciclu de lucrări ce constituia obiectul tezei de licenţă, asupra căror a fost înregistrat dreptul de autor. Urmărirea penală în această cauză este exercitată în prezent de procuratura sect. Buiucani, mun.Chişinău.

Ca rezultat al studierii cauzelor penale s-au constatat următoarele categorii de încălcări comise de procurori şi organele de urmărire penală:

1. Încălcarea flagrantă a normelor legislaţiei procesual-penale la efectuarea ridicării de obiecte în cadrul investigării infracţiunilor. Astfel, cauza penală nr. 2009480555 a fost pornită de CGP mun.Chişinău la 05.06.2009 pe faptul încălcării de către SRL Introtel-Com” a drepturilor de autor şi conexe. De către lucrătorii de poliţie la 28.01.2009a fost întocmit un proces-verbal de constatare, conform căruia, ca rezultat al efectuării unui control în salonul internet al întreprinderii menţionate, au fost ridicate 16 purtători de informaţie(hard-discuri) de la computerele conectate în reţea, pe care se conţineau programe şi soft-uri valorificate ilegal în lipsa actelor

necesare încheiate cu titularii acestor drepturi, obiecte ce au fost expediate la AGEPI pentru efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice.

În cadrul examinării în ordinea art. 313 CPP a legalităţii acţiunilor colaboratorilor de poliţie, prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău a fost declarat nul procesul-verbal de constatare a încălcărilor la SRL „Introtel Com” întocmit la 28.01.2009. Judecătorul de instrucţie a indicat la încălcarea procedurii ridicării de obiecte şi documente, care este o acţiune de urmărire penală şi se efectuează în strictă conformitate cu normele procesual-penale, în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală, care în cazul dat nu a fost emisă. Contrar art.279 alin.2 din CPP care stipulează că orice acţiune de urmărire penală în incinta unei unităţi publice sau private se poate efectua doar cu consimţământul conducerii sau proprietarului acestei unităţi, ori cu autorizaţia procurorului sau judecătorului de instrucţie, ridicarea s-a înfăptuit în lipsa acestor persoane. Prin

derogare de la art. 131 din CPP reprezentantul organului de urmărire penală care efectuează ridicarea era obligat să întocmească un proces-verbal în conformitate cu dispoziţiile art.260 şi 261 din CPP, precum şi o listă a obiectelor ridicate, care se anexează la procesul verbal. Procesul verbal al ridicării trebuie să conţină menţiunea că celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile lor prevăzute de CPP, precum şi declaraţiile făcute de aceste persoane. Aceste prevederi legale au fost încălcate de organul de urmărire penală şi fiind stabilite încălcări esenţiale ale drepturilor şi intereselor constituţionale ale proprietarului salonului, au influenţat la autenticitatea probei indicate, care în baza art. 94 alin.(2) din CPP a fost declarată nulă.

Situaţia se regăseşte în cauza penală nr. 2010990028 (procuratura sect.Botanica, mun.Chişinău) pornită la 11.02.2010 de către SUP a DUP a MAI, în baza art. 1851 al. (6) lit. e) CP RM, pe faptul că la 30.09.2009, în rezultatul unui control efectuat de către colaboratorii de poliţie, din

8

oficiul SRL „Onix-JCV”, au fost ridicate 17 hard-discuri, pe care conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1746 din 18.11.2009 au fost înregistrate opere audio-video şi programe pentru computer care se valorificau contrar prevederilor legii cu privire la dreptul de autor şi drepturile conexe, astfel, cauzându-le titularilor de drepturi dauna în sumă totală de 828476,04 lei MD, ce constituie proporţii deosebit de mari.

Temei pentru pornirea urmăririi penale nr. 2010990028 a servit procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit la 30.09.2009 de către colaboratorii de poliţie, în incinta SRL „Onix-JCV”.

Prin încheierea Judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Botanica din 17.05.2010 a fost declarat nul procesul verbal de cercetare la faţa locului din 30.09.2009, deoarece la acţiunea nominalizată nu a participat directorul SRL „Onix-JCV”, V. Jeltonogov, acesta nu a dat acordul

pentru efectuarea cercetării la faţa locului, iar colaboratorii de poliţie nu au dispus de o autorizaţie judecătorească corespunzătoare pentru a pătrunde la sediul agentului economic şi a efectua cercetări.

Dat fiind faptul că procesul verbal de cercetare la faţa locului din 30.09.2009 în cadrul căruia au fost ridicate 17 HDD şi 3 CD a fost anulat, rezulta că 17 HDD şi 3 CD, care constituiau obiectul material al infracţiunii prevăzută de art. 1851 al. (6) lit. e) din Codul penal, au fost dobândite cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală şi potrivit art. 93 al. (3) CPP nu pot fi folosite în procesul penal ca probe, fapt ce a condiţionat încetarea urmării penale din lipsa elementelor infracţiunii.

O situaţie similară a servit temei pentru încetarea urmăririi penale nr. 2009420446, pornită la 20 mai 2009 de către SUP a CGP mun. Chişinău, conform semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art. 185/1 alin. (6) lit. e) Cod penal, pe faptul că la 23.01.2009, fiind efectuat un control operativ al activităţii SRL „Savad-Com”, au fost ridicate 14 purtători de informaţie (HDD) pe care s-a

stabilit că erau depozitate programe şi jocuri pentru computer, fonograme, fără marcajele de control corespunzătoare şi fără deţinerea contractelor de autor încheiate cu titularii de drepturi asupra lor. Prin încheierea Judecătorului de instrucţie a Judecătoriei Botanica din 26.07.2010 a fost declarat nul procesul verbal de cercetare la faţa locului din 23.01.2009, deoarece cercetarea la faţa locului a fost efectuată fără acordul proprietarului, fapt care reprezentantul SRL „Savad-Com” l-a obiectat, prin indicarea dezacordului în procesul-verbal respectiv.

E cazul să remarcăm că situaţia dată a fost o consecinţă directă a executării ne corespunzătoare de către organele de poliţie a dispoziţiei CGP mun.Chişinău nr. 5 din 12.01.2009 „Cu privire la combaterea contrafacerii şi pirateriei”, în cadrul căreia au fost efectuate controale la agenţii economici ce deţin saloane-internet, fiind ridicate de la proprietari diverse bunuri şi obiecte( purtători de informaţie), care ulterior au fost expediate la AGEPI pentru efectuarea constatării tehnico-

ştiinţifice şi stabilirea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi.

Totodată, procurorii care au confirmat urmărirea penală în aceste cauze penale, manifestând o atitudine superficială şi iresponsabilă faţă de obligaţiile de serviciu, nu au depistat aceste încălcări ale procedurii penale.

2. Se admit încălcări de genul efectuării urmăririi penale de către un organ, fără a exista o ordonanţă legală de atribuire acestuia a competenţei la efectuarea urmăririi penale–cauza penală nr. 2009030153 pornită în baza art. 185/1 din Codul penal pe faptul încălcării dreptului de autor săvîrşită de către ÎI „Cargalâc V.” cu sediul în mun. Comrat, str.Pobeda 107, a fost investigată de procuratura mun.Chişinău, fără ca ordonanţa de atribuire a competenţei ( anexată la materialele dosarului) să fie semnată de Procurorul General sau adjuncţii lui, potrivit art.271 alin.(7) din CPP, fapt ce duce la nulitatea tuturor acţiunilor de urmărire penală efectuate.

9

3. În unele cauze, pe parcursul urmăririi penale nu a fost dispusă efectuarea expertizei specializate în domeniul drepturilor de autor şi conexe, probatoriul fiind bazat pe rezultatele constatărilor tehnico-ştiinţifice, efectuate în cadrul examinării faptului în conformitate cu art. 274 CPP, deci pînă la pornirea urmăririi penale (cauza penală nr. 2009380338 - procuratura r-lui Floreşti, cauza penală nr. 2007041029-procuratura mun.Bălţi, cauzele penale nr. 2008481046, 2009990303 –procuratura sect. Botanica, mun.Chişinău, cauza penală nr. 2009480555- procuratura sect.Ciocana, mun.Chişinău, cauza penală nr. nr.2009090212-procuratura r-lui Glodeni, etc.)

Această stare de lucruri contravine prevederilor art.279 CPP, conform căruia organul de urmărire penală efectuează acţiuni de urmărire penală numai după pornirea urmăririi penale, cu excepţia acţiunilor prevăzute de art.118 CPP (cercetarea la

faţa locului) şi în art.130 CPP (percheziţia corporală sau ridicarea), care pot fi efectuate şi pînă la pornirea urmăririi. Art. 94 alin.(2) din CPP stipulează că constituie o încălcare esenţială a normelor legii procesual-penale la administrarea probelor, violarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei sau a prevederilor legii procesual penale prin privarea participanţilor la proces de aceste drepturi sau prin îngrădirea drepturilor garantate. În aceste condiţii autenticitatea probei în cauză este afectată.

Ţinem să menţionăm că în unele cazuri procurorii au dispus încetarea urmăririi penale din motivul lipsei elementelor infracţiunii, motivând hotărîrea adoptată prin lipsa experţilor judiciari calificaţi în domeniul dreptului de autor şi celor conexe, care ar putea efectua acest gen de expertiză (cauzele penale nr. 2009150322 şi nr. 2009150525 - procuratura r-lui Cahul). Hotărîrile menţionate adoptate de procurori sînt ilegale şi neîntemeiate, deoarece constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele în domeniul drepturilor de autor şi conexe sînt efectuate de către experţii Centrului Naţional de expertize

judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei, fapt indicat în Hotărîrea Guvernului nr. 1052 din 12.09.2006 cu privire la aprobarea Regulamentului de funcţionare al acestei instituţii (pct.14).

Totodată, potrivit art. 4 pct. d) al Legii nr. 1459 cu privire la difuzarea exemplarelor de operă şi fonograme din 14.11.2002, efectuarea expertizelor specializate a exemplarelor de opere a fost atribuită şi în funcţiile Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală.

Acest fapt vine în contradicţie cu prevederile art. art. 1 şi 12 din Legea nr. 1086 din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară, care stipulează că expertiza judiciară se efectuează de către experţii instituţiilor specializate de stat din sistemul Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii, din subdiviziunile tehnico-criminalistice operative ale Ministerului Afacerilor Interne, ale Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, ale Ministerului Apărării şi ale Serviciului de Informaţii şi

Securitate, precum şi de către alte persoane competente, desemnate de ofiţerul de urmărire penală, de procuror sau de instanţa judecătorească. Astfel, în Legea cu privire la expertiza judiciară nu se face referinţă la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, în calitate de instituţie cu atribuţii de efectuare a expertizelor judiciare, prin urmare în cadrul investigării cauzelor penale colaboratorii acestei instituţii pot fi antrenaţi la efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice doar în calitate de specialişti. Dispunerea expertizelor judiciare în condiţiile art.141 alin.(2) din CPP, organul de urmărire penală urmează să îl ordoneze Centrului Naţional de expertize judiciare.

4. Contrar cerinţelor legislaţiei procesual-penale, unii procurori încetează urmărirea penală în temeiul art.109 din Codul penal în situaţia când învinuiţii nu recunosc în volum deplin acuzarea înaintată sau cererile cu privire la împăcare nu au fost depuse de toate părţile în proces.

10

Astfel, cauza penală nr.2008040638 a fost pornită de procuratura mun.Bălţi în baza art.185/1 alin.6 lit. „e” Cod Penal pe faptul încălcării drepturilor de autor prin comunicarea publică a operelor audiovizuale prin reţeaua Internet de către reprezentanţii SRL „Nordlinks”, fiind înregistrat faptul cauzării unui prejudiciu material în sumă de 442500 lei. La 12.11.2009 urmărirea penală a fost încetată în conformitate cu prevederile art.109 din Codul Penal. Totodată, reprezentantul firmei SC”Nordlinks”, fiind recunoscut în calitate de învinuit şi audiat nu a recunoscut vina, refuzând să facă declaraţii. Mai mult ca atât, urmărirea penală a fost încetată fără a fi anexată la materialele cauzei cererea de împăcare a tuturor părţilor vătămate şi anume a reprezentantului MICROSOFT, care în cadrul urmăririi penale nici nu a fost recunoscut în calitate de parte vătămată.

De asemenea, în cadrul urmăririi penale nr. 2009090212 efectuate de procuratura r-lui Glodeni,

fiind audiat în calitate de învinuit reprezentantul firmei SRL ”Expansiune”, care valorifica cu încălcarea legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe opere şi fonograme, nu a depus declaraţii referitor la circumstanţele comiterii infracţiunii, declarând doar că vina o recunoaşte, ca paguba este restituită şi solicită aplicarea procedurii de împăcare a părţilor. Este cazul de remarcat că conform art. 521 alin.(3 ) din CPP, reprezentantul legal sau desemnat al persoanei juridice o reprezintă pe aceasta la efectuarea acţiunilor procesuale şi pornind de la calitatea sa aceste persoane pot fi audiate doar în calitate de martori (a se vedea Îndrumarul metodic privind procedura de urmărire şi judecare a infracţiunilor comise de persoane juridice, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 188/11 din 31.07.2006).

Concomitent, se constată o ignorare de către procurori a prevederilor indicaţiei Procuraturii Generale nr.11-2.2d/08-6440 din 01.08.2008 privind aplicarea corectă a prevederilor art. 109 din Codul penal. Persoana bănuită, învinuită, inculpată trebuie să recunoască vinovăţia şi să îşi exprime

acordul pentru încetarea urmăririi în legătură cu împăcarea. În acest caz, procurorul, în scopul excluderii cazurilor de autoincriminare arbitrară a persoanelor şi eventualele abuzuri din partea reprezentanţilor organelor de urmărire penală, trebuie să aprecieze volumul probelor acumulate în cauza penală şi în cazul în care acestea sunt suficiente şi concludente - să înainteze învinuirea în conformitate cu art.280-283 CPP, cu audierea învinuitului.

Totodată, prin recunoaştere a vinovăţiei se are în vedere situaţia în care învinuitul, căruia i s-au explicat drepturile lui, inclusiv dreptul de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa, acceptă să facă declaraţii şi să dea explicaţii referitoare la învinuirea înaintată şi o recunoaşte integral.

Prin derogare de la indicaţia menţionată mai sus, procurorii dispun încetarea urmăririi penale din motivul împăcării părţilor, deşi bănuitului nu i-a fost înaintată învinuirea, nu s-a stabilit dacă acesta recunoaşte vina în cele comise, căci în calitate de

bănuit nu a depus declaraţii - cauza penală nr.2009030153 - procuratura mun. Chişinău.

5. Ordonanţele de încetare a urmăririi penale cu scoaterea de sub urmărire penală a persoanei pe motive de reabilitare nu sînt confirmate de către procurorii-şefi, fapt ce contravine art.52 alin.(2) pct.4 din Codul de procedură penală - cauza penală nr. 2007041029 –procuratura mun.Bălţi.

6. Examinarea timp îndelungat de către organele de urmărire penală a materialelor privind faptele de încălcare a drepturilor de autor şi conexe, înregistrate în Registrul I. Astfel, în cauzele penale nr. 2009020605 - procuratura mun.Chişinău, cauza penală nr. 2009480555-procuratura sect.Ciocana, mun.Chişinău, etc., termenul de examinare a faptelor stabilite în conformitate cu art. 274 CPP a durat circa 6 luni, fapt condiţionat şi de necesitatea efectuării constatării tehnico-ştiinţifice de către AGEPI, după ce a fost pornită urmărirea penală.

Sub acest aspect procurorii, în vederea aplicării

11

corecte a normelor penale şi de procedură penală, urmează să contribuie la schimbarea practicii ce contravine legii, utilizate de conducătorii şi reprezentanţii organelor de urmărire penală, care pînă la pornirea urmăririi penale perioade îndelungate efectuează un şir de acţiuni de control, care nu au nici o valoare probantă în cadrul procesului penal, prin înaintarea unor sesizări cu privire la încălcările admise în adresa conducerii organelor respective.

7. În cazul intentării procedurii administrative lipseşte semnătura contravenientului că a făcut cunoştinţă cu ordonanţa privind pornirea procedurii administrative şi i-au fost explicate drepturile şi obligaţiile în conformitate cu prevederile CCA - cauzele penale nr.2008020001, 2008020109- procuratura mun.Chişinău, cauza penală nr.2008340011- procuratura Ştefan-Vodă.

În cadrul studierii cauzelor penale au mai

fost stabilite următoarele încălcări:

- prin derogare de la dispoziţiile art. 145, 151 din CPP, părţilor nu li s-a adus la cunoştinţă ordonanţa privind dispunerea expertizei, nu le-a fost adus la cunoştinţă raportul de expertiză - cauzele penale nr. 2009030536, 2009030153- procuratura mun.Chişinău, cauza penală nr.2009010828 –procuratura sect.Centru mun.Chişinău, cauza penală nr.2008340011- procuratura Ştefan-Vodă.

- odată cu încetarea urmăririi penale, despre deciziile adoptate nu sînt informate persoanele interesate( învinuitul, partea vătămată, alţi participanţi la proces), cu privire la condiţiile şi termenele de atac a hotărârilor adoptate, cu privire la înmânarea copiilor de pe ele - cauza penală nr.2009990429- secţia conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI şi SV a Procuraturii Generale, cauza penală nr.2009010828-procuratura sect.Centru mun.Chişinău, cauza penală nr. 2008250317 –procuratura r-lui Anenii-Noi.

- hotărârile de încetare a urmăririi penale pe motiv de reabilitare sunt „coordonate” cu procurorii-

şefi, ceea ce contravine prevederilor art. 52 alin.2) pct.4 din Cod de procedură penală, conform cărora numai ordonanţa de încetare a urmăriri penale pe motiv de nereabilitare se supune confirmării de către aceştia.

- odată cu încetarea urmăririi penale procurorii nu decid soarta corpurilor delicte - cauzele penale nr. 2009030536, 2009030153-procuratura mun.Chişinău, cauzele penale nr. 2009150525, 2009150322 - procuratura r-lui Cahul, cauza penală nr. 2007041029-procuratura mun.Bălţi.

- lipsa în dosare a informaţiilor cu privire la executarea ordonanţelor de nimicire a corpurilor delicte contrafăcute.

8. Problemele apărute în cadrul investigării infracţiunilor din domeniul drepturilor de autor şi conexe: Procurorii teritoriali au sesizat următoarele probleme:

- deficienţe la acumularea probatoriului în cauzele penale

în care infracţiunile au fost comise prin intermediul sistemelor informatice (computer, programe, soft-uri);

- experienţa relativ mică de investigare a acţiunilor ilegale, prin care au fost lezate drepturile de autor şi drepturile conexe;

- nivelul scăzut al culturii juridice a cetăţenilor, majoritatea cărora nu cunosc despre existenţa răspunderii juridice (inclusiv penale) pentru încălcarea drepturilor de autor şi drepturilor conexe, respectiv nu semnalează organelor de drept despre aceste încălcări;

- mediatizarea redusă a problemelor legate de ocrotirea drepturilor de autor şi răspunderea juridică pentru încălcarea acestor drepturi.

Generalizând starea de fapt în domeniul abordat se poate constata că de către organele de urmărire penală şi procurori au fost admise încălcări flagrante ale legislaţiei procesual-penale la pornirea şi investigarea infracţiunilor din domeniul drepturilor de autor şi conexe, fapt ce s-a soldat cu declararea nulităţii acţiunilor

12

procesuale efectuate, încetarea urmăririi penale şi eschivarea făptuitorilor de la răspundere penală. În asemenea circumstanţe, dreptul de autor ca un sistem de norme juridice stabilite prin lege să protejeze operele creaţiei intelectuale, din motivele indicate mai sus, nu se aplică în deplină măsură, fapt ce, constituie o violare a art. 8 al Convenţiei, ce ar putea fi obiectul unei eventuale condamnări a Republicii Moldova la CEDO (cauza Balan v. Moldova/2008).

9. Pornind de la rezultatele analizei efectuate, se propune:

1. A considera starea de fapt în domeniul combaterii, investigării şi judecării infracţiunilor din domeniul dreptului de autor şi conexe drept nesatisfăcătoare.

2. A aduce la cunoştinţa procurorilor rezultatele analizei efectuate.

3. În scopul lichidării încălcărilor de lege stabilite, înlăturării cauzelor şi condiţiilor ce le-au favorizat,

asigurării respectării drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, a înainta în adresa conducerii Ministerului de Interne o sesizare în conformitate cu art. 18 al Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25.12.2008.

4.A obliga procurorii să întreprindă măsurile necesare în vederea asigurării respectării prevederilor legii procesual-penale la administrarea probatoriului în aceste cauze penale, precum şi în vederea excluderii cazurilor de comitere a încălcărilor de genul celor indicate în prezenta generalizare.

5. Procurorii teritoriali şi specializaţi:

- vor exercita în modul corespunzător obligaţiile de serviciu în calitate de procurori ierarhic superiori, care confirmă ordonanţele de încetare a urmăririi penale şi scoatere de sub urmărirea penală a persoanelor, în vederea asigurării respectării cadrului legal;

- vor exclude din activitatea procuraturilor practicile negative reflectate în prezenta generalizare;

- vor asigura studierea de către procurorii subordonaţi în cadrul

orelor de instruire profesională a prevederilor Ghidului privind criminalitatea informaţională, investigarea şi efectuarea urmăririi penale în privinţa infracţiunilor din domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor, aprobat prin Ordinul Procurorului General nr.73/4 din 11.10.2010.

6. A iniţia procedura de modificare a Legii nr. 1459 cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme din 14.11.2002, în vederea excluderii din art. 4 pct.d) a sintagmei „ expertiza specializată” şi înlocuirea ei cu noţiunea „ constatare tehnico-ştiinţifică”.

13

FUNCŢIONAREA LA NIVEL NAŢIONAL A MECANISMULUI DE COMBATERE

A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Iurie PEREVOZNIC

Procuror, şef al secţiei minori şi drepturile omului

Republica Moldova este semnatară a celor mai importante instrumente internaţionale privind drepturile omului. În mare parte, cadrul normativ naţional este în concordanţă cu standardele internaţionale. Totuşi, profilul ţării se reflectă mai puţin pozitiv atunci, cînd este vorba despre modul de implementare a politicilor şi legislaţiei în vigoare. În acest sens, se cer a fi relevate şi reservele în ce

priveşte funcţionarea la nivel naţional a mecanismului de combatere a violenţei în familie.

Potrivit unui studiu, fiecare a 3 femeie atît din mediul rural, cît şi cel urban este supusă violenţei domestice de către soţ, concubin, tată. Situaţia se agravează şi prin faptul că, de regulă, starea de violenţă în familie afectează şi copiii. Şi apoi, este deja constatat că copiii, care au crescut într-un mediu familial violent, devenind maturi, repetă acest comportament în familia sa.

Persoanele abuzate, însă, de cele mai dese ori nu doresc sa apeleze la organele de drept, printre motive fiind: nesiguranţa că agresorii vor fi sanctionati sau că sanţionările vor avea efectul scontat, neîncrederea în abordarea cu bună credinţă a problemei sesizate, de către organele de drept şi de justiţie, dar si îm mare parte din cauza că nu-şi cunosc drepturile sau/şi din

lipsă de bani pentru asistenţa juridică.

Legea nr.45-XVI cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie (în continuare Legea nr.45) a fost adoptată la 01.03.2007, publicată peste un an, la 18.03.2008 şi a întrat în vigoare la 18.09.2008.

Potrivit exigenţelor Legii nr.45, violenţă în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale. Subiecţii violenţei în familie reprezintă persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de

divorţ, de concubinaj, de tutelă şi curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soţii rudelor, alte persoane întreţinute de acestea şi persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub tutelă sau curatelă, alte persoane aflate la întreţinerea acestora.

Legea stabileşte că, prevenirea şi combaterea violenţei în familie fac parte din politica naţională de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică pentru consolidarea, ocrotirea şi sprijinirea familiei, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale legislaţiei referitor la familie, egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în realizarea dreptului lor uman la viaţă fără violenţă.

Realizarea acestui deziderat impune consolidarea

14

cadrului instituţional necesar în scop de combatere şi prevenire a actelor de violenţă în familie, prestare a serviciilor de asistenţă a victimelor şi abuzatorilor, realizarea altor acţiuni orientate spre eradicarea acestui flagel, încă destul de răspîndit pe teritoriul Republicii Moldova.

În Mecanismul naţional de protecţie a drepturilor şi libertăţilor omului, organele Procuraturii ocupă un loc deosebit, în virtutea sarcinilor stabilite în art.124 al Constituţiei Republicii Moldova de a apăra ordinea de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în condiţiile legii. Astfel, procurorului îi revine sarcina de a asigura protecţie eficientă tuturor persoanelor care au nevoie de aceasta, acţionînd în limita competenţei şi conform prevederilor legii.

Analiza activităţii procurorilor de repunere în drepturi a victimelor violenţei în familie, inclusiv la capitolul înaintării cererilor şi demersurilor în instanţa de judecată de eliberare a ordonanţei de protecţie,

permit constatarea că per ansamblu această activitate se realizează încă la un nivel insuficient.

Filozofia juridică a mecanismului prevăzut de Legea nr.45, este axată pe asigurarea de urgentă a protecţiei victimei violenţei în familie. O componentă importantă a mecanismului de soluţionare a sesizărilor despre actele de violenţă în familie, este procedura de solicitare şi obţinere a măsurilor de protecţie a victimei contra manifestărilor agresorului, prevăzut în art.art.13-15 ale Legii nr.45. Legislaţia în vigoare permite utilizarea în acest scop atât a procedurii civile, cât şi a procedurii penale. Măsurile de protecţie se stabilesc de instanţa de judecată pe calea emiterii încheierii de eliberare a ordonanţei de protecţie. Astfel, ordonanţa de protecţie are menirea de a asigura integritatea fizică şi psihică a persoanei, în privinţa căreia domină pericolul de a fi afectată de oricare din formele de violenţă prevăzute în Legea nr.45. Respectiv, implicarea procurorului în procesul de obţinere a măsurilor de protecţie a victimei violenţei în familie, atât în condiţiile procedurii penale, cât şi a procedurii civile, este binevenită, sau după caz, chiar necesară, bunăoară în procedura civilă, la

solicitarea victimei care, din motive întemeiate (stare de sănătate sau stare de dependenţă necontrolată faţă de agresor etc.), nu poate de sinestătător să acţioneze, precum şi din oficiu în interesul persoanelor incapabile.

Cu toate acestea norma respectivă din Legea nr.45 mult timp a rămas literă moartă (în majoritatea procuraturilor chiar şi pînă în prezent), iar sesizările despre actele de violenţă în familie continuie să fie examinate de procurori doar prin prisma prevederilor Codului Penal sau Codului Contravenţional.

În perioada anului 2009 şi 9 luni ale anului 2010 în procuraturile teritoriale au fost înregistrate 278 cereri şi petiţii privind aplicarea violenţei în familie.

Trebuie de menţionat că în conformitate cu art.12 al Legii nr.45, pot depune cerere, pe faptul actului de violenţă săvîrşit sau în legătură cu pericolul iminent de săvîrşire: -victima şi membrii de familie;-persoane cu funcţii de

răspundere şi profesioniştii care vin în contact cu familia; -autoritatea tutelară; -alte persoane care deţin asemenea informaţii.

S-a constatat că în majoritatea absolută a cazurilor adresările au parvenit de la victime şi membrii de familie. În special, se adresează soţiile sau fostele soţii care continuă să locuiască cu fostul soţ într-o casă sau se află în dependenţă materială faţă de fostul soţ sau concubin. Un singur caz s-a atestat de adresare, în Procuratura raionului Glodeni, a soţului cu cerere, prin care solicita intentarea unei cauze penale în privinţa soţiei, pentru că îl terorizează, maltratează şi contribuie la tergiversarea procedurii de divorţ. Petiţia dată a fost remisă la CPr Glodeni şi în rezultatul controlului faptele nu s-au adeverit.

Au fost înregistrate cîteva adresări ale părinţilor împotriva acţiunilor violente comise de copiii lor maturi. Astfel, Procuratura raionului Râşcani, examinînd cererea cet.V. M. privind comportamentul agresiv al fiului său V.P., care domicilia pe aceeaşi adresă, a pornit o

15

cauză penală în baza art.155 CP şi în aceeaşi zi procurorul a înaintat în judecată cerere privind eliberarea ordonanţei de protecţie, care a fost examinată, fiind eliberată ordonanţa de protecţie în termenul prevăzut de lege.

Uneori în rol de agresor figurează alţi membri ai familiei. Astfel, Procuratura raionului Soroca a examinat cererea cet.C.A., care a indicat că a fost maltratată de către socri, fiindu-i provocate leziuni corporale uşoare şi a solicitat atragerea ultimilor la răspundere penală. În rezultatul examinării circumstanţelor invocate soţii G. au fost sancţionaţi în baza art.78 alin.(3) Cod Contravenţional.

Un număr neînsemnat de adresări au parvenit de la rudele victimelor violenţei în familie. Bunăoară, în Procuratura raionului Cimişlia s-a adresat cet. C.V. cu cerere privind maltratarea fizică şi psihică a nepoatei sale B.L. de către soţul acesteia B.V., însă, în rezultatul controlului faptele

nu s-au adeverit. În acelaşi timp, Procuratura raionului Râşcani, în baza cererii cet. M.I., potrivit căreia fiica sa este maltratată de soţul acesteia E.V., a pornit o cauză penală în baza art.151 alin.(2) CP. Cauza penală a fost expediată în judecată.

Rămîne destul de pasivă prestaţia, la acest capitol, a societăţii civile, a persoanelor cu funcţii de răspundere şi profesioniştilor care vin în contact cu familia, a autorităţii tutelare, a altor instituţii de stat. Au fost menţionate în acest sens doar cîteva cazuri, de solicitare a implicării organelor Procuraturii. Astfel, la demersul Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei Floreşti, procurorul raionului Floreşti s-a adresat cu cerere în judecată de solicitare a eliberării ordonanţei de protecţie în interesele cet.R.V. şi a copiilor săi minori B.V. şi B.M. Procuratura raionului Cimişlia, urmare examinării informaţiei telefonice a dirigintei clasei IX a gimnaziului dintr-o localitate sătească, a pornit o cauza penală pe art.171 alin.(3) CP, pe faptul întreţinerii de către cet.B.A. a raporturilor sexuale forţate cu fiicele sale minore, eleve ale gimnaziului menţionat.

Precum s-a menţionat, intervenţia organelor procuraturii s-a axat în special pe măsurile de ordin penal şi contravenţional. Din totalul de 278 petiţii examinate, au fost recunoscute drept fondate 231 adresări. Drept rezultat au fost pornite 20 cauze penale, inclusiv, 2 – în baza art.145 CP (Omorul intenţionat), 3 - în baza art.171 CP (Violul), 2- în baza art.151 CP (Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii), 6-în baza art.152 CP (Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii); 1-în baza art.155 CP (Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a sănătăţii sau integrităţii corporale), iar mai recent, după includerea în Codul Penal a art.201/1 CP (Violenţa în familie) – 6, în baza acestui articol. Alţi 186 agresori au fost sancţionaţi contravenţional.

În acelaşi timp, în perioada de referinţă procurorii au înaintat doar 32 cereri pentru eliberarea ordonanţei de protecţie şi repunere în drepturi a victimelor violenţei în familie.

Este de menţionat că, cele mai multe adresări pe

faptul comiterii actelor de violenţă în familie, au fost înregistrate în procuraturile raionului Edineţ- 44 cereri, Cantemir – 26 cereri; Căuşeni- 24 cereri, Anenii Noi- 12 cereri, raionului Rîşcani- 9 cereri, Cimişlia – 6 cereri, Ungheni, Şoldăneşti, Glodeni, Străşeni- câte 5 cereri, Soroca, Criuleni - câte 4 cereri etc. În acelaşi timp nu a fost înregistrată nici o adresare în Procuraturile mun.Bălţi, raioanelor Dubăsari, Nisporeni, Sîngerei, Taraclia, Vulcăneşti.

Or, numărul mai mare de adresări înregistrate nu a determinat şi un număr mai mare de acte de reacţionare ale procurorului. Bunăoară Procuratura raionului Edineţ, chiar dacă a înregistrat un număr impunător de adresări, nu a preluat nici o cerere în procedură, readresîndu-le pe toate spre examinare Comisariatului de poliţie Edineţ.

Altfel stau lucrurile în alte procuraturi.

Drept exemplu de implicare eficientă a procurorului pe acest segment de activitate poate fi menţionată activitatea

16

Procuraturii raionului Căuşeni, care doar în anul 2010 a înaintat în instanţă 16 cereri privind eliberarea ordonanţei de protecţiei. În perioada de referinţă Procuratura raionului Şoldăneşti a înaintat în judecată 5 cereri, Procuratura raionului Anenii Noi a înaintat 4 cereri. Câte o cerere de eliberare a ordonanţei de protecţie au depus în instanţa de judecată Procuraturile raioanelor Călăraşi, Floreşti Ungheni ş.a. Procuratura raionului Rîşcani ca rezultat al examinării plîngerilor privind aplicarea violenţei în familie a pornit 3 cauze penale şi a înaintat în judecată o cerere de eliberare a ordonanţei de protecţie. Merită atenţie faptul, că Procuraturile raioanelor Comrat şi Ungheni, după modificarea Codului Penal, în vigoare din 03.09.2010, au pornit deja cîte 3 cauze penale în baza art.201/1 CP.

În Procuratura mun.Bălţi n-au parvenit adresări referitoare la cazuri de violenţă în familie. Cu toate acestea procurorul a

efectuat o analiză a situaţiei în acest domeniu pe teritoriul mun.Bălţi şi a stabilit că fenomenul violenţei în familie este actual şi pentru mun.Bălţi. Astfel dacă în anul 2009 la Comisariatul de poliţie au fost înregistrate 74 adresări, apoi în 8 luni ale anului 2010 au fost înregistrate deja 104 adresări, care s-au finalizat cu întocmirea proceselor-verbale contravenţionale. S-a înteţit lucrul cu familiile cu risc de violenţă. La evidenţa profilactică în poliţia Bălţi la finele anului 2009 se aflau 142 de astfel de familii, iar la momentul de faţă deja 194 familii. Cu familiile date se petrec sistematic convorbiri profilactice, se efectuează controale la domiciliul. Problema nominalizată se analizează periodic la şedinţele convocate cu participarea administraţiei publice locale.

Dat fiind că procedura de aplicare a prevederilor Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie e încă nouă, iar practica judiciară in acest domeniu este încă insuficientă, atît procurorii, cît şi judecatorii care examinază demersurile procurorilor privind solicitarea eliberării ordonanţelor

de protecţie victimelor violenţei în familie admit şi unele erori.

Astfel, Procuratura raionului Orhei a înaintat Judecătoriei Orhei demers privind aplcarea măsurilor de protecţie cet.V.Z. împotriva acţiunilor violente a fostului soţ S.Z. Cererea procurorului a fost satifăcută integral, adoptîndu-se ordonanţa de protecţie, pe termen de 1 an, contrar prevederilor art.15 alin.(3) din Legea nr.45, care stabileşte termenul aplicării măsurilor de protecţie de pînă la 3 luni, cu dreptul de a fi prelungit de instanţă la cererea repetată.

Referindu-ne în continuare la aceeaşi problemă trebuie de menţionat că practic în toate cazurile instanţa de judecată stabileşte termenul de aplicare a măsurilor de protecţie a victimelor de 3 luni, deşi norma legii prevede pînă la 3 luni, în acest fel Legiuitorul oferind subiecţilor abilitaţi posibilitatea de a fi mai flexibili în abordarea problemei. Spre regret şi procurorii de obicei solicită în cereri termenul de aplicare a măsurilor de protecţie de 3 luni, fără a lua în consideraţie situaţia concretă

şi respectiv solicitarea unui termen optimal.

Nu întotdeauna se respectă termenele de examinare de către judecători a cererilor procurorilor de solicitare a eliberării ordonanţelor de protecţie victimelor violenţei în familie. Bunăoară judecătoria Căuşeni a examinat şi a emis ordonanţă de protecţie la 22.07.2010, în baza demersului procurorului din 19.07.2010, în acest fel fiind încălcat termenul de examinare de 24 ore, prevăzut de lege. Analogic, Judecătoria Ungheni a examinat cererea procurorului din 26.10.2009 şi a aplicat măsuri de protecţie doar la 16.11.2009. Procuratura raionului Anenii Noi a înaintat în instanţa de judecată un demers privind eliberarea ordonanţei de protecţie, pe un caz de neexecutare a prevederilor contractului de înstrăinare a imobilului, cu condiţia întreţinerii pe viaţă, fiind vorba în acest caz mai degrabă de relaţii civile dintre subiecţii-părţi cu drepturi şi obligaţiuni stipulate expres într-un contract civil, decât de întreţinerea persoanei

17

generată din relaţii familiale, în sensul Legii nr.45.

În mare parte, cererile procurorului către instanţa de judecată privind eliberarea ordonanţei de protecţie, înaintate în procedură civilă, corespund cerinţelor de conţinut şi includ datele despre victima, agresor, copii (dup caz), conţin descrierea circumstanţelor de fapt şi de drept, precum şi motivele solicitării ordonanţei de protecţie, cu invocarea persoanelor asupra cărora se aplica această ordonanţă şi enumerarea măsurilor de protecţiei prevăzute de Legea nr.45 şi reproduse în art.318/4 CPC. De obicei, atît în cererea procurorului, cît şi în încheierile judecătoreşti organizarea şi asigurarea executării ordonanţei de protecţie se pune în seama organelor de poliţie şi a Primarului din localitate.

Cât priveşte cerinţele de formă, unele cereri, mai ales cele depuse la început, au preluat forma cererii care se înaintează în procedură contencioasă, dar nu în procedura specială. Această

lacună pe parcurs urmînd a fi înlăturată.

Din datele supuse analizei a fost stabilit doar un caz - la Ungheni, de solicitare a prelungirii termenului ordonanţei de protecţie, după expirarea termenului stabilit de 3 luni. Solicitarea a fost satisfăcută, fiind eliberate măsuri de protecţie încă pentru 3 luni.

A fost atestat un caz de încălcare a cerinţelor ordonanţei, în privinţa agresorului. Pe acest fapt, Procuratura raionului Rîşcani a pornit cauza penală în baza art.320 alin.(1) CP, însă în vitutea modificărilor operate în legislaţia penală la 03.09.10, prin care a fost adoptată o redacţie nouă a art.320 CP (atragerea la răspundere penală, poate avea loc doar după aplicarea sancţiunii contravenţionale), dosarul penal a fost încetat.

În altă ordine de idei, constatăm cu îngrijorare lipsa informaţiei relevante despre starea de fapt în familiile şi comportamentul ulterior al persoanelor, acţiunile cărora a constituit obiect de investigaţie pe marginea sesizărilor privind actele de violenţă în familie. În virtutea specificului violenţei în familie, aceasta este o problemă

care nu poate fi lăsată fără atenţie, procurorii urmînd să identifice soluţii optime, inclusiv pe calea mobilizării autorităţilor locale şi organelor de poliţie pentru a menţine în vizor situaţia posterioară.

În perioada de referinţă procurorii nu au iniţiat în judecată demersuri de aplicare a măsurilor de protecţie pe cauzele penale, în condiţiile art.215/1 CPP.

Este necesar de atenţionat procurorii pentru viitor, că în fiecare caz de pornire a urmăririi penale pe faptul comiterii violenţei în familie, trebuie să fie analizată minuţios posibilitatea convieţuirii în continuare a agresorului şi victimei sub acelaşi acoperiş (în cazul în care acestuia nu i s-a aplicat măsura preventivă sub formă de arest) şi să reacţioneze adecvat, în scopul excluderii continuării acţiunilor sale agresive şi prevenirii unor consecinţe mai grave.

Sintetizînd cele expuse, se impune ideea că este imperios necesar de conştientizat că, violenţa domestică nu mai reprezintă o modalitate de reglare a

relaţiilor în familie şi /sau educare a copiilor, ci în primul rînd reprezintă o formă de încălcare a drepturilor omului şi, în virtutea sarcinilor şi competenţei organelor procuraturii, procurorii sunt obligaţi să intervină prompt şi efectiv pe fiecare caz, pentru contracararea acestui flagel, or, eficienţa procurorului în combaterea acestui fenomen va da rezultate în aspect preventiv. În special prevenţia se impune primordială deoarece în calitate de victime ale violenţei domestice de cele mai dese ori participă minorii, subiecţi, în interesele cărora procurorii trebuie să intervină în toate cazurile.

În acelaşi timp, este relevantă, ca şi reacţie a procurorului pe astfel de cazuri, nu numai intervenirea lui nemijlocită, ci şi implicarea altor factori de răspundere, avînd în vedere necesitatea mobilizării tuturor subiecţilor abilitaţi, în scopul contracarării prin toate metodele legale a acestui fenomen. În acest sens, este binevenită sesizarea periodică, de către procuror a subiecţilor abilitaţi prin Legea nr.45 cu atribuţii de combatere şi prevenire a

18

violenţei domestice, în special autorităţile publice locale, asistentul social, organele de poliţie, organele de tutelă şi curatelă etc.

Luînd ca bază cele menţionate, consider activitatea procurorilor teritoriali în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie şi de repunere în drepturi a victimelor violenţei ca fiind exercitată încă la un nivel insuficient şi ne corespunzător cerinţelor şi sarcinilor care sunt puse prin Constituţie în faţa organelor Procuraturii.

Procurorii teritoriali urmează să preia practica pozitivă a Procuraturii raionului Căuşeni, în special privind utilizarea eficientă a pârghiilor legale de solicitare pe cale judiciară şi obţinere a ordonanţelor de protecţie a victimelor violenţei în familie, ca fiind un remediu de asigurare urgentă a protecţiei victimei contra manifestărilor agresorului, precum de asigurare a integrităţii fizice şi psihice a persoanei, în privinţa căreia domină pericolul de a fi

afectată de oricare din formele de violenţă identificate în Legea nr.45.

19

STUDIU PRIVIND STAREA DE LUCRURI LA COMPARTIMENTUL

ÎNREGISTRĂRII ŞI EXAMINĂRII INFORMAŢIILOR

CU PRIVIRE LA INFRACŢIUNI

Igor NEGREANU

Procuror în Procuratura raionului Rezina

Procuratura r-lui Rezina

a adus la cunoştinţa cetăţenilor despre linia fierbinte unde fiecare dintre aceştia pot reclama acţiuni abuzive sau neglijente ale organelor de control, persoanelor cu funcţii de răspundere, ale organelor de drept, prin urmare şi ale colaboratorilor organelor afacerilor interne. De asemenea, în acest scop, în

incinta procuraturii Rezina a fost amplasată şi o lădiţă pentru scrisori din partea persoanelor care doresc să-şi păstreze anonimatul, aceasta constituind un potenţial mijloc de autosesizare a procuraturii în raport cu fapte ce se pretind a fi ilegale, cărora urmează după caz a li se da apreciere prin prisma legii penale şi procesual-penale.

În pofida acestor măsuri, starea de lucruri la compartimentul primirii, înregistrării, evidenţei şi examinării sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni rămîne alarmantă. Acest fapt se datorează inclusiv aportului indirect pe care îl aduce populaţia în domeniul vizat, deoarece cetăţenii nu apelează la metodele enunţate mai sus de aducere la cunoştinţa procurorului despre încălcările sesizate, fapt ce generează adesea şi îngrădirea drepturilor personale, acceptînd astfel în mod voluntar (sau involuntar) victimizarea propriei persoane şi

riscul ca în cele din urmă adevărul judiciar să nu fie scos la iveală.

Potrivit pct. 4) alin (1) art. 52 Cod de procedură penală, una din atribuţiile procuroului este controlul permanent al executării procedurii de primire şi înregistrare a sesizărilor despre infracţiuni.

Controalele efectuate de Procuratură demonstrează, că organele de urmărire penală, în cea mai mare măsură organele afacerilor interne, continuă să tăinuiască de la evidenţă un număr considerabil de infracţiuni, fapt ce generează atît încălcarea flagrantă a drepturilor cetăţenilor, care au suferit în urma atentatelor criminale, cît şi denaturarea statisticii oficiale despre situaţia criminogenă din republică, minimalizarea posibilităţilor descoperirii acestor infracţiuni după înregistrarea lor ulterioară, etc.

În afară de aceasta, încălcarea termenelor şi a procedurii de primire şi înregistrare a sesizărilor sau a altor informaţii cu privire la infracţiuni, crează dificultăţi pe parcursul urmăririi penale, dat fiind faptul, că nu se întreprind iniţial acele acţiuni, care nu suferă amînare.

De obicei, tăinuirea infracţiunilor de la înregistrare are loc în general prin două modalităţi:

1. fie prin neînregistrarea

în genere a sesizării sau altei

informaţii cu privire la

infracţiune;

2. fie prin denaturarea

unelor date faptice în

materialele controlului, care

duce la neînceperea nefondată

a urmăririi penale.

În practică, neînregistrarea sesizării sau a altei informaţii cu privire la

20

infracţiune poate avea loc prin una din următoarele căi:

a) refuzul colaboratorului organului de poliţie de a primi pentru înregistrare şi examinare sesizarea sau o altă informaţie despre infracţiuni. De obicei, se practică de către inspectorii de sector ai comisariatelor de poliţie sau ofiţerii de serviciu din secţiile de gardă;

b) primirea, dar neînregistrarea în ordinea stabilită a sesizării sau altei informaţii despre infracţiuni. Astfel, aceste sesizări rămîn fără înregistrare pînă cînd se identifică infractorul care a săvîrşit fapta, acest fapt determinînd tergiversarea examinării cazului, implicit cu riscul pierderii sau muşamalizării probelor;

c) întocmirea în baza sesizărilor, în care se conţin date despre infracţiune, a materialelor cu privire la săvîrşirea unei contravenţii;

d) înregistrarea sesizărilor despre infracţiuni în cancelaria organului afacerilor interne şi examinarea acestora

conform legii cu privire la petiţionare.

Denaturarea de către colaboratorii organelor de urmărire a unor date faptice în materialele controlului cu scopul de a nu înregistra infracţiunea, de obicei are loc prin următoarele modalităţi:

întocmirea şi înaintărea procurorului de către colaboratorii organelor de urmărire a rapoartelor neîntemeiate cu propunerea de a nu începe urmărirea penală;

întocmirea de către colaboratori a unor rapoarte cu conţinut şi concluzii ce nu corespund realităţii, precum că informaţia despre infracţiune nu s-a confirmat;

falsificarea explicaţiilor luate în numele părţilor vătămate, prin care se infirmă faptul săvîrşirii infracţiunii;

silirea părţilor vătămate de a întocmi şi semna astfel de explicaţii falsificate.

În acelaşi context, ţinem să menţionăm că primirea sesizărilor despre infracţiuni, indiferent de locul şi timpul comiterii faptelor infracţionale sesizate, de plenitudinea datelor anunţate, se

efectuează zilnic în orele de lucru, iar de către unităţile de gardă şi efectivul organelor de poliţie antrenat în serviciu - pe parcursul a 24 de ore. În afara încăperilor de serviciu ale organelor, colaboratorii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, primind sesizarea despre infracţiuni, urmează să comunice imediat ofiţerului de serviciu al unităţii de gardă al organului prin telefon sau prin intermediul altor mijloace de legătură conţinutul sesizării, dacă transmiterea nemijlocită a lor în unitatea de gradă va dura mai mult de 3 ore.

În cazul adresării persoanei cu plîngere denunţ sau autodenunţ, declarate verbal, acestea se consemnează într-un proces verbal semnat de persoana care face declaraţia şi lucrătorul organului care a primit sesizarea (după caz – inspectorul de poliţie).

Persoana oficială a organului care a primit-o trebuie să-i explice persoanei, care a depus plîngerea sau denunţul, răspunderea pe care o poartă în caz dacă, denunţul este intenţionat calomnios, fapt care se consemnează în

procesul verbal sau, după caz, în conţinutul sesizării şi se confirmă prin semnătura persoanei, care a făcut denunţul sau plîngerea.

Persoana oficială a organului care a primit sesizarea, inclusiv şi cea decla-rată verbal, trebuie să elibereze imediat petiţionarului care a depus plîngerea sau denunţul un certificat despre acest fapt în care se indică persoana care a primit plîngerea sau denunţul, semnătura ei, conţinutul pe scurt al plîngerii sau denunţu-lui, data şi ora primirii.

Foarte important de reţinut că organul de poliţie este obligat să primească şi să înregistreze sesizările chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui.

Cu referire la cele relatate mai sus, aducem la cunoştinţa cetăţenilor cîteva reguli de care urmează să ţină cont:

- nu ezitaţi să reclamaţi inspectorului de sector sau unui alt colaborator al organelor afacerilor interne despre orice faptă ilegală de care aţi luat cunoştinţă, mai cu seamă dacă aceasta vă vizează în mod direct;

21

- solicitaţi de la inspectorul căruia reclamaţi faptul, întocmirea conform normelor de procedură a sesizării (plîngerii),

- urmăriţi datarea şi semnarea actului în cauză atît de către dvs cît şi de către persoana care îl primeşte (colaboratorul de poliţie);

- solicitaţi de la persoana de serviciu (în cazul adresării cu plîngere în incinta CPR) certificatul care confirmă primirea plîngerii dumneavoastră;

- oferiţi explicaţii cît mai detaliate asupra faptului reclamat şi solicitaţi includerea acestora în conţinutul unei declaraţii scrise;

- urmăriţi evoluţia în timp a examinării cazului pe care l-aţi sesizat şi interesaţi-vă de rezultatul examinării acestuia;

- reclamaţi procurorului direct (verbal sau prin plîngere scrisă), prin intermediul liniei fierbinţi sau a lădiţei pentru scrisori din incinta procuraturii, despre orice abuz sau caz de

neglijenţă admis/comis de către colaboratorii organului afacerilor interne, mai cu seamă în raport cu dumneavoastră .

Fiecare cetăţean urmează să conştientizeze că în cazul respectării normelor enunţate mai sus, poate contribui activ la instaurarea ordinii de drept, ameliorarea situaţiei criminogene în teritoriu, precum şi implicit la descoperirea în mod operativ a faptelor ilegale, mai cu seamă a infracţiunilor precum şi la prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional.

22

STANDARDE INTERNAŢIONALE ŞI BUNE PRACTICI ÎN MATERIE DE DECLARARE

A CONFLICTELOR DE INTERESE ALE FUNCŢIONARILOR PUBLICI

/EXIGENŢELE ORGANISMELOR INTERNAŢIONALE

Cornelia VICLEANSCHI

Procuror, şef al secţiei secretariat şi audienţă, Reprezentantul RM la GRECO

Prin Rezoluţia Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei nr. 5 din 01.05.1999 s-a decis de a fonda un Acord Parţial şi Lărgit al statelor, care acceptă anumite condiţii cu scopul monitorizării punerii în aplicare a instrumentelor europene privind prevenirea şi combaterea corupţiei. Acest acord are acronimicul GRECO (Grupul de state contra corupţiei). Art. 24

din Convenţia penală privind corupţia, art. 14 din Convenţia civilă privind corupţia şi art. 7 din Protocolul adiţional la Convenţia penală privind corupţia pun în sarcina lui monitorizarea implementării acestor instrumente europene.

Moldova a aderat la GRECO prin Legea nr. 297 din 22 iunie 2001.

GRECO a fost conceput de statele membre ale Consiliului Europei în scopul căutării unor răspunsuri comune la dificilele probleme puse de corupţie şi criminalitatea organizată. GRECO este un instrument suplu şi eficace avînd misiunea de a controla cu ajutorul unui proces dinamic de evaluări şi presiuni reciproce, aplicarea în practică a instrumentelor juridice internaţionale menţionate.

GRECO, în conformitate cu Statutul său, (art.1) are drept scop de a ameliora capacitatea membrilor săi de a lupta cu corupţia, supraveghind ca aceştia să aplice în practică angajamentele asumate în acest domeniu.

La runda 2 de evaluare, în statele membre la GRECO a fost evaluată conformitatea cadrului naţional vis-a-vis de recomandările cuprinse în cele 20 de Principii Directorii de combatere a corupţiei, adoptate de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei prin Rezoluţia (97) 24 din 6 noiembrie 1997, o atenţie aparte fiind acordată implementării principiilor 9 şi 10 ale Recomandării menţionate în referire la prevenirea corupţiei în administraţia publică

GRECO a examinat următoarele pârghii care, în opinia experţilor GRECO, ar

putea fi ca un stăvilar în calea răspîndirii corupţiei.

Acestea sunt: transparenţa în

activitatea administraţiei publice (accesul la informaţie, participarea la luarea deciziilor, publicarea lor, consultarea populaţiei)

selectarea, pregătirea profesională, evaluarea profesională a funcţionarilor publici, (încadrarea prin concurs, proceduri distincte de evaluare şi promovare a funcţionarului public, stabilitatea funcţiei, formarea continuă, rotaţia cadrelor, depolitizarea funcţiilor )

conflictul de interese, incompatibilităţi şi activităţi accesorii ale funcţionarilor publici, (declaraţia de interese şi de avere, rotaţia cadrelor),

migrarea lor excesivă spre sectorul privat

23

după demisionare sau pensionare, aşa numitul „pantuflaj”,

existenţa şi respectarea codului de etică al funcţionarului public, (respectarea, studierea, sancţionarea pentru violarea acestor norme, reglementarea cadourilor)

denunţarea de către angajaţi a actelor de corupţie şi eventuala protejare a avertizorului de integritate, etc.

Analizând aceste aspecte ale funcţionării administraţiei publice, GRECO a definit anumite mecanisme, care ar putea fi eficiente în prevenirea corupţiei în administraţia publică, unul din ele fiind utilizarea declaraţiilor de venituri şi avere, a celor de interese, limitarea trecerii funcţionarului public în sectorul privat ca un mijloc viabil şi eficient de prevenire a îmbogăţirii nejustificate, a actelor de corupţie şi nepotism.

Noile abordări în organizarea sectorului public, cum ar fi stabilirea parteneriatului între administraţia publică şi sectorul privat, privatizarea şi reformarea funcţiei publice, creşterea şi diversificarea posibilităţilor de angajare şi recurgerea din ce în ce mai des la institutul de reprezentare a grupurilor de interes, au schimbat radical relaţiile între sectorul public

şi cel privat, cît şi perceperea acestor relaţii de către societate. Necesitatea de a păstra încrederea societăţii, mai ales în perioadele de schimbări şi tranziţie, subliniază o dată în plus importanţa stabilirii şi menţinerii unor sisteme, care permit de a soluţiona conflictele de interese, în deosebi cele care rezultă din trecerea agenţilor publici în sectorul privat.

Spre sfîrşitul celui de-al doilea ciclu de evaluare, GRECO a recomandat majorităţii statelor evaluate de a stabili un sistem de reglementare a trecerii agenţilor publici în sectorul privat sau de a ameliora sistemul deja existent. Puţini din membrii GRECO evaluaţi au elaborat un sistem de reglementare specială a migrării din sectorul de stat spre cel privat, chiar dacă există în aceste state o legislaţie pin care se interzice divulgarea unor tipuri de informaţii atît pe parcursul serviciului public cît şi după încetarea activităţii de funcţionar public; existenţa la fel a unei legislaţii penale care poate fi aplicată pentru faptul acceptării unui post în schimbul întocmirii unui act oficial.

GRECO a analizat diverse sisteme de reglementare, fără a da „reţete gata” pentru a stabili

modul cel mai bun pentru soluţionarea acestei probleme. Iată cîteva exemple de abordare a chestiunii date.

Franţa a prezentat sistemul, pe care îl aplică în prevenirea „pantuflajului”; este vorba despre Comisiile de deontologie, care au drept rol de a asista administraţia publică în stabilirea incompatibilităţilor de activitate pentru acei funcţionari şi subalterni, care examinează posibilitatea trecerii sale în sectorul privat.

Marea Britanie a descris sistemul său general de interdicţii de angajare, care se aplică funcţionarilor şi care prevede depunerea unei cereri prealabile în vederea autorizării acceptării unui post privat, ceea ce permite de a lua decizii personalizate vis-a-vis de aceste interziceri.

SUA au explicat care sunt reglementările penale şi administrative, care se raportă la toţi membrii executivului; reglementări referitoare în ansamblu la chestiunea de „pantuflaj”: încadrarea în serviciul public cu posibilitatea de a reveni la un angajator particular, căutarea unui post şi negocieri de angajare pentru exercitarea unei funcţii publice, limitarea

reprezentării impuse foştilor agenţi publici.

Letonia a expus limitele impuse funcţionarilor publici veniţi dintr-o întreprindere privată şi restricţiile de deţinere a unor întreprinderi pentru titularii de contracte publice sau de a realiza activităţi cu astfel de întreprinderi.

Natura, durata şi scopul specific al acestor diferite sisteme, cît şi categoriile de agenţi publici, la care ele se referă, variază de la un stat la altul. Fiece stat a putut determina părţile puternice şi cele slabe ale sistemului său.

Discuţiile purtate pe parcursul analizei rapoartelor de evaluare şi celor de conformitate, a mesei rotunde, iniţiate la acest subiect în 2007 la plenara GRECO, au relevat numeroase dificultăţi existente la adaptarea unui sistem de reglementări cadrului juridic şi necesităţilor fiecărui membru. Nici un model nu este optimal. Elaborarea şi ameliorarea oricărui din aceste sisteme se bazează totuşi pe anumite puncte comune.

În afară de obiectivul fundamental de a consolida

24

încrederea societăţii, putem enumera alte scopuri curente ale acestui sistem de reglementare a trecerii agenţilor publici în sectorul privat:

de a garanta că informaţiile specifice, de care a luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiei nu sunt folosite abuziv,

de a se asigura, că un agent public nu este influenţat pe parcursul exercitării atribuţiilor sale de interese de câştig personal sau de aniticiparea unui serviciu ulterior,

de a se asigura că relaţiile şi contactele agenţilor publici în funcţie sau demisionaţi nu sunt folosite în beneficiul nejustificat al acestora sau al altor persoane.

Totalitatea persoanelor ce exercită o funcţie publică, indiferent de faptul dacă ele au fost alese, numite, încadrate temporar pe un contract, dacă ele lucrează pe un salariu întreg sau doar parţial, că sunt sau nu remunerate, ar trebui, într-o oarecare măsură, să fie impuse să respecte reguli, definite pentru a atinge aceste obiective.

Aceste restricţii impuse agenţilor publici se divizează în doua categorii:

- în exerciţiul funcţiei - după demisionare

Pentru a fi eficiente,

sistemele care reglementează trecerea agenţilor publici în sectorul privat trebuie să ţină cont de specificul activităţilor acestora în exercitarea funcţiei. Un agent public în funcţie are acces la informaţiile cele mai recente, este în strînsă legătură cu alţi funcţionari publici, exercită autoritate şi puteri oficiale şi este supus unui control public şi intern. Anume fiind în funcţie un agent public poate uşor să facă uz de informaţii oficiale, de autoritatea şi contactele sale în speranţa de a obţine un post de la un potenţial angajator sau de a face un serviciu unui viitor angajator. Conflictul de interese poate eventual să apară din posibilitatea pentru un funcţionar public de a lucra sau de a reveni la lucru la un angajator particular din sectorul privat, din căutarea unui post de lucru în sectorul privat ( acceptarea unor oferte de muncă date publicităţii, cereri de informaţii, expedierea CV sau propunerea candidaturii sale în scopul de a găsi un post de

muncă etc.) sau acceptarea de către agentul public a unor contacte neoficiale cu angajatorii privaţi.

Câteva norme şi proceduri pot permite de a face faţă acestor tipuri de potenţiale conflicte. Ele trebuie examinate în contextul unui sistem general care tratează conflictele de interese ale agenţilor publici în funcţie. Totodată, în cadrul unui sistem integrat de norme aplicabile atît funcţionarilor angajaţi cât şi celor demisionaţi şi în scopul acceptării lor de către agenţii publici în ansamblu, este necesar ca normele şi procedurile referitoare la activităţile lor exterioare sau neoficiale să completeze într-un mod coerent normele şi procedurile specifice activităţilor foştilor funcţionari publici. Spre exemplu, este oare logic de a permite (sau cel puţin de a nu interzice) unui agent public în exerciţiul funcţiei de a ocupa un post în cadrul unei întreprinderi specifice, dar de a i se interzice să ocupe aceiaşi funcţie în numita întreprindere după încetarea funcţiei publice? Ar trebui oare de a autoriza (sau cel puţin de a nu interzice) unui agent public în exerciţiul funcţiei de a reprezenta clienţi sau angajaţi privaţi într-un organism

public, dar de a i interzice activităţi de reprezentare după plecarea din autoritatea publică?

Introducerea unei noi

politici publice necesită, practic în toate cazurile, de a găsi un echilibru între diverse interese. Definirea restricţiilor aplicabile după încetarea funcţiei publice nu este o excepţie la regulă. Pe parcursul discuţiilor menţionate mai sus membrii GRECO au indicat că alte tipuri de politici publice decât cele privind integritatea agenţilor publici au fost sau trebuiau să fie luate în considerare la elaborarea sistemului lor de restricţii aplicabile după încetarea funcţiei publice. Astfel au fost invocate diferite politici: de favorizare a recrutării şi de consolidare, de statornicire a persoanelor înalt calificate în funcţii publice, posibilitatea de a recurge la persoane care dispun de o pregătire tehnică specifică şi care nu sunt totdeauna disponibili în funcţia publică, necesitatea unei asistenţe de scurtă durată, perspectiva unei cariere în funcţia publică, aşteptarea

25

schimbărilor periodice printre responsabilii politici ca urmare a unor remanieri de guvern, promovarea unui schimb reciproc de percepţii între sectorul public şi cel privat, cît şi marea importanţă pe care a acordă statul liberei deplasări a forţei de muncă. Dificultatea constă în a stabili un bun echilibru între ele.

În general membrii GRECO au urmat trei abordări diferite sau combinate, printre care: (1) interziceri de angajare generale sau specifice unui grup concret de agenţi publici, (2) restricţii privind reprezentarea întreprinderilor private de către foşti agenţi publici sau care au revenit într-un organism public (limitarea exercitării reprezentării) şi (3) autorizarea prealabilă şi/sau informarea despre activităţile planificate sau deja exercitate după încetarea funcţiei publice. Categoriile de agenţi publici supuşi diverselor interdicţii/restricţii/obligaţii de informare, natura şi durata acestora, cît şi sancţionarea/mecanismele de punere în aplicare variază de la un sistem la altul şi uneori chiar în cadrul unui şi aceluiaşi sistem.

La general vorbind, interdicţiile de angajare şi limitarea activităţii de reprezentare au scopuri puţin diferite. Interdicţia de angajare se

axează pe persoanele care pot recruta un fost agent public şi nu se concentrează asupra naturii activităţilor pe care acest agent ar putea să le exercite. O interdicţie generală poate fi folosită pentru a stabili restricţii corecte, cerând ca funcţionarii publici să se adreseze după o autorizare înainte de angajare în dependenţă de cazul concret. Totuşi în majoritatea cazurilor interdicţiile de angajare sunt puse în aplicare pentru a examina problemele legate de natura funcţiei exercitate de persoană în calitatea sa de funcţionar public. Spre exemplu, unii membri GRECO au menţionat interdicţii de angajare specifice, care se aplică agenţilor publici care supravegheau, controlau achiziţiile şi pieţele publice, sau sunt colaboratori ai fiscului, inspectori sau controlori bancari, membri ai serviciilor din piaţa valorilor mobiliare. Interdicţiile de angajare menţionate sunt definite în dependenţă de tipul obligaţiilor exercitate de fostul agent public (sau serviciul /organul public unde el activează) şi tipul de entităţi, la care nu poate fi angajat agentul public demisionat. Astfel, funcţionarilor nu li se permite de a fi angajaţi de către întreprinderile, a căror

contracte le-au controlat şi supravegheat. Prin analogie s-ar putea interzice controlorilor bancari de a lucra în băncile pe care le controlau sau le-au expus auditului în ultimii 2 ani. Spre deosebire de interdicţiile de angajare specifice menţionate mai sus, limitările generale privind angajarea au o importanţă şi o influenţă mai mare asupra procesului de recrutare şi consolidare a agentului public, în deosebi în cazurile când salarizarea şi avantajele din serviciul public nu sunt competitive în raport cu cele din sectorul privat sau în cazurile când acordarea unei autorizări prealabile prin modificarea unei interdicţii generale este incertă.

Limitarea activităţii de reprezentare se referă la activitatea unui fost agent public după plecarea lui din funcţia publică şi nu se raportă la persoana pentru care el exercită această activitate. O astfel de restricţie poate avea loc chiar dacă fostul funcţionar public nu este remunerat pentru activitatea sa de reprezentare. Limitarea activităţii de reprezentare pentru unele organisme publice sau funcţii, nivelul şi categoriile de agenţi publici pe lângă care un fost agent public nu are dreptul

de a exercita activităţi de reprezentare pot fi utile în cazul, când e vorba de funcţionari publici aleşi, de asistenţi, consilieri politici şi înalţi funcţionari, sub aspectul unei eventuale influenţe, contacte cu agenţii publici activi(în funcţie). Pot fi definite limitări specifice, orientate asupra unui anume obiect de reprezentare, care ar putea să fie aplicat în ansamblu serviciului public. Totuşi ele nu produc un impact mare asupra activităţilor pe care le exercită real funcţionarii publici, cărora li se aplică aceste limitări după demisionarea lor din serviciul public.

Este la fel dificil de a stabili durata potrivită pentru interdicţia de angajare sau de limitare a activităţii de reprezentare, deoarece trebuie de avut în vederea mai multe aspecte a acestei probleme. Durata restricţiilor trebuie să fie rezonabilă şi să depindă de scopul acestor limitări. După cît timp se poate de considerat că unele informaţii sunt ieşite din uz sau accesibile publicului, că un fost înalt demnitar nu mai dispune de contacte şi

26

tratament special sau că aceste dosare (acţiuni) specifice supravegheate de fostul funcţionar sunt încă închise? Dacă durata restricţiei este abuziv de lungă ea poate într-adevăr să influenţeze asupra procedurii de angajare şi consolidare a cadrelor, să accentueze atitudinile cinice faţă de codul de conduită al funcţionarului public în general şi să influ