Nr. 239. Braşov, Luni-Marţi în 30 Oetomvrie (12 Noemvrie) 1912. Anul LXXV,

TRANSILVANIEI%

Apare în fiecare zi de lucru.Abonamentul ; pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe y , an 12 cor., pe V4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 4 0 franci, pe y , an 20 X franci, pe y'4 an 10 franci.

R E D A C Ţ I A ,TIPOGRAFIA Şl ADMINISTRAŢIA: B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon: Nr. 226.

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe y, an 10 coroane, pe y4 an 5 coroane. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

Un protest.Că României trebue să i-se dea

compenzaţiuni teritoriale în Balcani, asta nu mai e de discutat. In noua organizaţie balcanică, României ii revine rolul de odinioară al Tur­ciei. Ea e chemată să stabilească echilibrul dintre Apus şi Răsărit. Rusia, şi în general slavismul s-a întărit într-un mod surprinzător în urma campaniei strălucite a state­lor aliate din Balcani. Ţarul Alec- sandru însuşi, antecesorul actualu­lui ţar, încă nu dorea mai mult decât cât s-a împlinit astăzi sub ochii actualului ţar. Visul slavist, testamentul lui Petru cel mare iată-1 împlinit. Europa deci trebue să ia toate măsurile de apărare şi în deosebi monarchia austro-ungară datoare e în interesul propriei exis­tenţe ca să se pregătească urgent de apărare. Intre hotarele ei lo- cuesc milioane de slavi şi monar­hia trebue sa se gândească, că aceşti slavi nu sunt tocmai cei mai credincioşi supuşi ai ei, ci că dim­potrivă aceştia s-ar trezi într-o bună

r zi strigând în parlamentul imperial:1 „Trăiască ţaruiu. Acest strigăt s-a-

propie cu atât mai mult de vero­similitate, cu cât constatăm, că

r deja astăzi liga slavă îşi ţine adu­nările îu Boemia, care încă In fond şi în formă stă sub sceptrul Habs- burgilor.

Pe de altă parte Ungurii s-au dovedit de cei mai necredincioşi supuşi ai dinastiei habsburgice. In­tr-un moment dat ei fără multă hezitare ar detrona din nou această dinastie, dacă împrejurările i-ar fa­voriza întru realizarea visurilor lor de complectă independenţă politică. Şi sân tem absolut convinşi, că Ma­ghiarii n-ar refuza de a se alia — In cazol unei chemări, chiar cu Ruşii şi îu general cu Slavii, dacă aceştia li-ar promite, că li-ar înfiinţa marele stat maghiar, visat de atâţia puşcă ’n Jună. Puterea orgoliului Sa acest neam de oameni e atât

mare, încât de dragul unei fraze

late, care le gâdilă creerul aprins, se angajează chiar la fapte cari le primejduesc în esenţă viaţa.

Iată deci prestigiul imperiului austro-ungar espus la cele mai se­rioase primejdii. Dinastia de Habs­burg astăzi nu se poate râzima pe o mare parte din proprii săi supuşi. Privit prin prisma clară a unui vii­tor apropiat, imperiul habsburgic se clatină, o soarte rea îi ameninţă temeliile.

Şi în faţa acestei primejdii nu stă numai imperiul austro-ungar, ci germanismul întreg. Germania nu are aliat mai credincios decât pe Austro-Ungaria. împăratul Wilhelm, care conduce în fond întreagă po­litica germanistă, nu are tovarăş mai gata pentru o apărare comună decât pe Francisc Iosif, care-1 ur­mează cu o ascultare aproape pa­tologică. Drept aceea Germania îşi consideră de supremă datorinţă fap­tul de-a salva şi întări pe credin­ciosul său aliat. Salvarea şi tăria Austro-Ungariei înseamnă salvarea Germaniei însăşi.

Şi ’n mijlocul acestei grave situaţii fatal trebue să ajungem la o concluzie, la o supremă consta­tare, care nu suferă contrazicere: nici când interesele dinastiei de Habsburg şi în general ale ger­manismului n’au congruat mai mult cu ale Românismului ca în vremile de azi. Habsburgii sau mai bine imperiile cele două Austro- ungaria şi Germania numai un sin­gur popor au la hotarele orientu­lui, pe care se pot întemeia şi la a căror sprijin pot concura: aceş­tia sunt fără îndoială Românii cu statul român-independent, omo­gen, temut şi tare în centrul lor.

Respectăm părerile şi convin« gerile ori-cui, dar în situaţia de azi această convingere a noastră se ridică ca o poruncă supremă, ca un miraculos gest al întrebării fatale: a fi sau a nu fi?

Şi fiind-că convingerea asta e simultană în situaţia de azi ca cre­dinţa ce trebue s’o aibă fie-care cetăţean faţă de patria şi faţă de

capul acestei Patrii, ne miră nes­pus de mult şi respective ne întă­reşte credinţa esprimată la începu­tul acestui articol — protestul unei părţi a Maghiarilor. Nici când nu ni-s’a dat s’auzim un protest mai naiv, mai nepatriot şi mai stu­pid. Sumuţaţi aceşti oameni de câţi-va scribi jidovi, îmbătaţi de otrava unei presse nedisciplinate şi compuse din oameni egoişti şi duşmani ai ori-cărei organizaţii cu caracter superior moral, Maghiarii s’au trezit, că protestează. In ura lor creată şi crescută în mod sis­tematic de anumite apariţii ome­neşti la tot cazul imbecile ei uită, că astăzi numai alături de Ro­mâni îşi mai pot afla salvarea şi că dela tăria acelora atârnă şi tăria lor. Atât de găgăuţi doar nu pot fi încât să creadă, că slavii vor crea pentru ei un paradis aparte în care vor trăi pipând tu­tun de contrabandă de pe pustă şi în care vor putea privi ca în- tr’un dohe farniente fata morgană de pe Hortobágy.

Ciudat neam intr-adevăr! Şo­vinismul stupid li-a încremenit cu desăvârşire orice putinţă de a com­bina o gândire mai înaltă şi de a se smulge din cătuşele unor pa­timi, cari orbesc orice raţiune. A- postolul libertăţilor inchizitor ice, Apponyi-Loyola, Batthyány, vicepre­şedintele partidului iusthist, cel cu egalitatea şi dreptatea muiată în venin, protestează în numele tutu­ror cavalerilor ridicaţi de-o palmă peste mormintele tocite, împotriva concesiilor ce au să se dea Ro­mâniei şi spun, că vor trimite la abator pe acea Delegaţiune, care va sprijini credinţele lui Berchtold.

Protestul lor însă nu poate fi decât echoul propriului lor strigăt. Reflecsiile acestuia nu se pot re­duce decât la propria lor ureche, căci interesele mai presus de toate ale imperinlni nn se pot împedeca de patimi stupide şi de strâmte interese personale, cari primejdn- esc Insaş existenţa patriei.

Dinastia de Habsburg şi în

general Germanismul dator e să-şi asigure în chipul cel mai convena­bil interesele şi trebue să-şi apere hotarele de invaziunea tot mai ameninţătoare a slavilor. Iar a- ceasta n-o poate face, decât cu ajutorul unei Românii tari şi mai largă în cadrele sale decât astăzi. Drept aceea, dacă cuvântul Ger­maniei ş-al Austro-Ungariei mai numără ceva şi dacă acestea ţin ca să-şi validiteze încă valoarea acestui cuvânt, atunci ele trebue să sprijinească în interesul lor pro­priu pretenziunea justă, cea mai actuală, a României: ca cuadrila- tsrul Rusciuc— Vama să fie cedat statului român.

Elementul românesc, ca cea mai chemată forţă pentru a sta­bili echilibrul dintre Apus şi Ră­sărit, e o preocupaţie cu mult mai reală pentru statele cari militează cu seriozitate pentru pace, decât caraghiosul protest al câtorva conţi scăpătaţi, cari s-ar înfrăţi şi cu iadul de dragul de a se mântui de sărăcie.

Deci la oparte Doncuişotte cu sărâcie-ţi cu t o t !

Din delegaţluni. In şedinţele de Vineri şi Sâmbătă comisiunea ungară pentru afacerile externe a primit in desbaterea generală şi specială budge­tul ministerului de externe. Din decur­sul desbaterilor este de remarcat dis­cursul centeiui Khuen, care a relevat importanţa chestiunei albaneze. Popo­rul albenez, a zis oratorul, are dreptul să pretindă respectarea fiinţei sale na­ţionale.

Comisiunea delegaţiunei austriace pentru afacerile externe a adoptat de- asemenea budgetul ministerului de ex­terne. Delegatul polon Stapinski a de­clarat, că Polonii vor combate tripla- alianţă, dacă se va continua in Polonia prusiană politica de deposedare a Polo­nilor. Deputatul rutean Levitzky sem­nalează în Galiţia o mişcare rusofilă. Delegatul sloven Korasek constată cu regret, că evenimentele din Croaţia nu pot deştepta decât antipatie la popoa­rele slave din Balcani faţă de monarhia

austro-ungară. In acelaş timp ţine să accentueze, că persecuţiunile Românilor din Ungaria pot avea ca urmare o în ­străinare a României, cu atât mai vârtos că în timpul din urmă Rusia caută să câştige pe România pe par­tea sa.

»Parlamentul« opoziţiei maghiare.Membrii opoziţiei maghiare vor ţinea Mercuri o consfătuire, în care se va lua în desbatere situaţia externă a Monar­hiei. Raportorul situaţiei va fi contele Apponyi, care va prezenta,'un »expozeu« amănunţit şi aprobat de ccmitetul exe­cutiv al opoziţiei. După cum se anunţă, în expozeu se vor releva greşelile poli­ticei externe a monarhiei şi se va pro­testa îndeosebi în contra faptului, ca monarhia să se expună de dragul in ­tereselor României la un eventual răz­boia, In decursul desbatereicontele Bat­thyány se va rosti contra alianţei tri­ple şi va protesta contra războiului.

Grozav 1 Par-că simţim de pe-acum fiorii groazei, de cari va fi cuprinsă di­plomaţia europeană I

Iii» s itu a ţ ie . In politica internă e li­nişte. Delegaţiunile îşi continuă neturburate lucrările. Săptămâna aceasta Miercuri se vor începe consultările comune ale partidelor opo­ziţionale.

Camera se va întruni abia preste două săptămâni, prin 25—26 Noemvrie c. Se zice, că In prima şedinţă Lukács va prezenta pro­iectul reformei electorale. Dar cum va fi acest proiect, nu se ştie nimic positiv.

Mobilizarea. Din când în când se ivesc ştiri despre mobilizarea parţială a armatei noastre. >Bud. Tud.c a fost însărcinat să declare, că aceste ştiri sunt toate scornituri. Iar faţă de su­poziţia, că unele mişcări de mobilizare s-ar ţinea în taină, şeful statului major Schemua, întrebat de un membru al delegaţiuuilor, a zis următoarele:

»hi momentul când s-ar decide sau s-ar face mobilizarea, aceasta s-ar întâmpla pe lângă cea mai mare pu­blicitate.«

sarbla şl monarhia noastră. Zileletrecute a fost în Budapesta rezidentul din Belgrad al monarhiei noastre, Ugrón, unde a fost primit în audienţă

Paul Bourget şi Serge Basset.

Graiul conştiinţei.(Piesă în două acte).

Traducere de Traian Gh. Şoimu şi C. G, Munteanul.

Persoanele :

Contesa de Rocqueville, 55 ani.Contele de Rocqueville, 60 ani.Georges de Rocqueville, 26 ani.Robert de Rocqueville, 24 ani.André de Rocqueville, 19 ani.Dr, Odru, 26 ani.Dr. Poncelet, 60 ani.Bernard, — proprietar, — 60 ani.Jean. — fecior — 30 ani.

Actul I.

Un salon alături de camera con­telui de Rocqueville. O eleganţă som­bra, dar deosebită.

SCENA I.

Bernard, apoi Contesa.

Bernard, la fereastră. — O să tă­ceţi odată, ştrengarilor? N’o să vă mai

gă treceţi prin parc ca să vă duceţi 1» şcoală. Ce ai de râzi, François ? Tu-i aţâţi. Aşteaptă puţin, şi-ţi rup eu ure- ' i. Bine!... A ! Fugiţi acum?! (în­chide tereastra). Sunt sigur, că tatăl

François i-a trimes pe fiu-său ca să

nu lase pe d-1 conte să se odihnească... A h ! Canalia !... Căci ştiu prea bine, că d-1 conte e bolnav. Dac’aşi fi în locul d-lui conte, eu aşi da ordin să ’nchidă porţile! Când stai tntr’un oraş ca ăsta!.,. Vreţi să urlaţi, mici apaşi? Urlaţi, cât vreţi pe stradă!

Contesa, Intrând. — Eşti singur, Bernard. Am crezut c’aud vorbind pe cineva.

Bernard. — Eu eram d-nă, ocă­ram pe ştrengarii ăia.

Contesa, — Consultaţia dăinueşteîncă?

Bernard. — Da, d-nă contesă. Fac atâtea nazuri, doctorii ăştia mari din Paris! Cel puţin dac’ar şti mai mult decât ceilalţi! Cunoaşteţi, d-nă contesă, pe lecuitorul Guillaume? El nu vine dela Paris. Am fost îa ei când eram bolnav; mi-a dat o sticlă cu doctorii. Şi iată-mă ’s sănătos tun!...

Contesa, uitându-se la cias. — Mai mult de trei sferturi de cias!... Nu te-a chemat până acum nici-odată?

Bernard. — Ba da, d-nă contesă. Numai o singură dată, când d-1 conte a leşinat. Am ajutat lui Jean ca să-l ţină în timp ce-i dădeau să respire ceva dintr’un balon...

Contesa. — Oxigen?Bernard. — Da, d-nă Contesă, aşa

ceva imi pare.Contesa. — Şi de ce n’ai venit să

mă chemi?!

Bernard. — N’a ţinut toată aface­rea asta decât zece minute, d-nă con­tesă. Când s’a trezit părea că sufere mult.

Contesa. ■— S’a plâns?Bernard. — Nu, d-nă contesă.

Ştiţi ce tare e. Vorbia'numai, dar foarte încet .

Contesa. — Şi ce zicea?Bernard. — N’am auzit, d-nă Con­

tesă, nici eu, nici altcineva. Vorbia cu doctorul cela dela Paris. Şi el i-a răs­puns : «Mai târziu 1 Mai târziu 1»

Contesa. — Ce mai târziu?Bernard. — Nu ştiu, d-nă contesă.Contesa. — Dacă o mai leşina o-

dată, vreau să fiu acolo... Mă găseşti în capelă. Dacă nu se’ntâmplă nimic, imediat ce consultaţia se sfârşeşte să vii să mă chiemi. Dar imediat să vii să mă chiemi.

Bernard. — Bine, d-nă contesă.Contesa iese.

SCENA II.Bernard, apoi Jean.

Bernard, (privind cum pleacă Con­tesa). — Am eu părerea mea! }Dar nu­mai că... între trunchiu şi coajă.,. (ples­neşte din degete.)

Jean, (Intrând prin fund, cu un ba­lon şi un flaeoii). — Bernard, n’ai putea să-mi ajuţi puţin, în loc să stai acum de giaba ?!

Bernard. — Haide, fie... Dar de

când eşti infirmier, te cam crezi, prie­tene. (trăgând aparatul pe care l-a a- dus) Tot m*i li este rău?

Jean. — Nu. Ai putea spune chiar că-i mai bine. Se’nzdrăveneşfce omul ăsta numai ştiind c’a mai venit un doc­tor. Asta-i curat glumă,! Nu-i aşa? A vrut să se scoale; l-am aşezat în jâlţ. A vrut să se îmbrace; doctorii l-au o- prit, le-a fost teamă. Mie îmi pare că nu-i atât de bolnav precum s’ar crede. A i să-l vezi în jâlţ. La îmfăţişare e ca şi’n&inte: nimic schimbat!

Bernard. — Aşa îmi pare şi mie. E prea vesel. Doctorii ce spun?

Jean. — Hm ! încurajări: <Sunteţi mai bine !> «Fiţi curagioşi!» «Nu-i ni­m ic!» «O sa treacă §şi asta!» Numai vorbe. Ar Ţrebui să mai tacă.

Bernard, dând din umeri.— Pentru că stăpânii...

Jean. — Dacă l-ai fi auzit cum spu­nea doctorului: «Fâ-mă să trăiesc până mâine dimineaţă... De rest mă îngrijesc eu ! »

Bernard. — Aceleaşi cuvinte spune mereu doctorului.. Pentruce până mâne? Mereu până mâine!...

Jean. — Pentru c’aşteaptă pe co­pii să vină. (o mişcare de gândire — punând degetul la frunte) Din cauza asta-i boinav. Dacă starea i s’ar fi în­răutăţit, d-na contesă ş’ar fi chiemat fără îndoială copiii... Mă mir că n’auvTfinîf nfinS V

Bernard. — Dacă-i iubeşte atât de mult, de ce-i vede atât de rar?!

Jean. — Ea? Pentruce?!Pentrucă muribunzilor nu le trebuie astfel de sur­prize. La fel ca şi cu mine. Uit, şi eu nu sunt mnribund! Oh I ce ţi-i şi cu doctorii ăştia !... Mă duc să vestesc pe d-na contesă.

SCENA III.

Dr. Odru, Dr. Poncelet.

Dr. Poncelet, (intrând). — Ei bine, la ce te gândeşti, doctore Odru?

Dr. Odru. — La ce te gândeşti şiD-ta. E o nefrită, în ultima perioadă. Inima începe să slăbiască. Uremia se complică cu o asystolie. E extraordinar cum o mai duce încă...

Dr. Poncelet — A h ! dacă d-nul de Rocqueville ar fi vrut să m’asculte! Sânt doi aci de când îl sfătuesc să se îngrijească, să nu mai călăriaacă, să nu mai vâneze călare. Eu vânez? Nu!... Sâ mănânce numai lapte. Laptele-i aşa de bua aci. II vei gusta şi D-ta... Să nu mai fumeze! Asta, o mai pricep! Dar c e ! Să vorbeşti de un astfel de regim unui bolnav, care are mania să zică veşnic n u !

Dr. Odru. — Mania negaţiilor, după cum spun maeştrii noştri.

Dr. Poncelet, (râzând). — Ce feri­cire, dr. Odru l D-voastrâ nu vă înşe­laţi de ioc. Sâ vorbim franţuzeşte, când putem! (Serios). Oamenii, al căror ca-

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 2S9.— 1$12

de M. Sa. Venirea lui Ugrón în Buda­pesta stă in legătură cu evenimentele din Balcani, în deosebi cu pretensiunile Sârbiei.

Acum »Vossische Ztg.« primeşte din Viena, din isvor acreditat, urmă­toarea înştiinţare ;

Ugrón István întorcându-se la Belgrad, din încredinţarea guvernului său a avizat cu aplomb pe prim-minis- trul sârb Paşici, că Austro-Ungaria nu ponte admite extinderea Sârbiei spre marea Adriatică. Zilele aceste se vor prezenta la Passici şi rezidenţii diplo­matici ai Germaniei şi Italiei, şi-i vor declara, că Sârbia nu are drept să pre­tindă lorturile Durazzo şi San-Giovanni di Medua de pe malul Adriaticei şi tripla alianţă nu va suferi, ca aceste porturi să treacă în stăpânire sâr­bească.

Iată un — măr de ceartă 1

B u lg a r i i l a g r a n iţ a D o b r o g e i . Zi-arul „Seara“ publică următorul co municat:

Din sursă bine informată a- flăm că bulgarii au început să transporte trupe la graniţa Ro­mâniei spre Dobrogea. Ni se pre­cizează chiar că pănă acum bul­garii au concentrat două regimen­te de infanterie cu rezervele lor. Bulgarii justifică aceste concen­trări ca o măsură de pază a gra­niţei şi ca un răspuns la măsurile de acelaş caracter pe care Ro­mânia le-ar fi luat la graniţa Do­brogei. Cn privire la aceste din urmă măsuri putem afirma din a- ceiaşi sursă că măsurile militare luate de România se rezumă nu­mai la întărirea posturilor de su­praveghere a graniţelor, fără cea mai mică M enţiune de agresiune faţă de cineva.

Eri Sâmbătă după ameazi s’a ţinut un nou consiliu de m iniştrii sub preşedinţia d-lui Titu Maioree- cu. Consiliul s’a ocupat în primul rând cu situaţia externă şi a răz­boiului din Balcani, luând cunoş­tinţă că în urma ultimei lupte de- la Lüle Burgas nici o schimbare n’a intervenit în acest război. A luat apoi cunoştinţă de făptui că bulgarii an concentrat la graniţa Dobrogei două regimente de infan­terie cu rezervele sale, hotărând că noi n’avem nici un motiv de alarmare. Noi am trimes de al- m inieri la graniţa bulgară câteva forţe militare pentru întărirea p i­chetelor existente.

Compensaţii.Diplomaţia şi. ziarele mon­

diale sunt preocupate acum de compensaţiile ce au să primea­scă statele Balcanice. Zilnic se aud păreri în chestia aceasta de la politicianii fruntaşi ai Euro­pei şi ziarele fac felurite combina­ţii, comentând posibilităţile mai

verosinile ale compensaţiilor, pe baza cărora să se statornicească o pace durabilă în Orientul Eu­ropei.

In combinaţiile aceste, natu­ral, că e luată şi România. Păre­rile toate sunt de acord, că rega­tul Aromân trebue să primească compensaţie de teri tor, în Dobro­gea, dar în ce estindere nu se poate şti.

Publicăm azi câteva păreri mai însemnate în chestia aceasta;

<jPerico lu l austriac .»

Ziarul englez *Daily Ghronicle> publică un articol de fond intitulat «Pe­ricolul austriac» în care spune între al­tele că Serbia are drepturi asupra A l­baniei şi poate cere un drum natu­ral care duce la mare, atât timp cât Austro-Ungaria menţine starea de ocu- paţiuni în Dalmaţia şi Croaţia.

Bulgaria poate spera să îşi men­ţină teritoriile ocupate. Bulgaria speră să ocupe şi Constanimopolui şi să-l men­ţină chiar, iar Serbia va lua în posesie o mare parte a Macedoniei.

Pentru a asigura interesele comer­ciale ale Austriei ii se va oferi drumul care duce de la Novibazar la Salonic. Frontiera de nord a Greciei va ajunge până la frontiera de sud a Serbiei Noui.

Novibazarul va întră probabil în posesia Austriei, iar Muatenegrul va primi Scutari,

România va lua în posesie drept recompeză regiunea Silislriei până în apropierea Varnei. Rusiei i se va asi­gura libera trecere prin Dardanele.

R om â n ia la conferenţă.

„La Roumaniau organul demnnlui Tako Ionescu, publică în numărul său de alaltăeri un articol semnificativ pe care îl reproduceai ia părţile lui esen­ţiale :

După cum era de prevăzut,Europa care a aşteptat mai întâi să iasă în evi­denţă soarta războiului, de data aceasta întră în scenă.

Cererea Turciei nu este decât un pretext pentru începutul intervenţiei eu­ropene. De altfel era firesc ca lucrurilo să se petreacă astfel.

Imperiul otoman şi statele care s’au născut d a descompunerea lui, nu sunt state independente în adevăratul înţeles al cuvântului.

Ele îşi datoresc naşterea şi nea­târnarea unor acte internaţionale . Ele dar f&c parte şi astăzi îucă, din drep­tul public european, şi dacă războaiele lor pot influenţa asupra schimbării a- cestui drept public european, în schimb ele nu-! pot suprima.

Regretăm deci că presa bulgară are aerui să creadă, că in câmpiile Traciei sau pe valea Vardarului, odată cu înfrângerea Turciei, a fost nimicit şi acest drept public european.

Aceasta este o greşală foarte ex­plicabilă în asemenea momente eroice, dar care totuşi rămâne o g eşaiâ.

Aiiaţii balcanici ou pot refuza as­tăzi ceea-ce marele imperiu rusesc a acceptat în 1877, când şi-a vărsat sân­gele pentru alţii.

După războiul dela 1877, Rusia s-a dus ia Berlin să supue marilor pu­teri tractatul de pace pe care il sem­nase cu Turcia, tocmai fiind-că acest tractat turco-rus schimbase întru câtva dreptul public internaţional, creat prin tractatul dela Pari3.

Tot astfel şi Austria, când a a- nexafc Bosnia şi Herţegovina, care de altfel nu era de cât o chestie de formă, dacă n-a acceptat un Congres inter­naţional, în schimb a obţinut adeziunea semnatarilor tratatului din Berlin.

Or-care ar fi victoriile statelor aliate, lucrurile nu se pot petrece as­tăzi de cât tot la fel. Dacă în vreuna din cele patru Capitale, se crede alt­fel, faptul nu se datoreşte de cât unui imperiu de iluzii stranii. —

Articolul apoi, după ce recunoaşte că statele aliate au reuşit să câştige punctul esenţial ai dorinţei lor, adică: «Statul-quo» a fost abandonat de toată lumea, vorbeşte despre atitudinea ma­rilor puteri dispuse a aranja lucrurile aşa, ca pacea să fie garantată în Bal­cani cât mai mult timp.

Ajungând la chestiunile ce ur­mează a fi discutate în viitoarea confe­rinţă europeană, articolul spune:

Este mai întâi chestiunea întia- derei zonei, pe *eare Constantinopolui va trebui s-o păstreze in Europa pentru a putea fi la adăpostul vecinilor.

Este chestiunea Salonicului, care prezintă foarte mari dificultăţi.

Este chestiunea Albaniei, pe care Austria şi Italia îşi propun s-o apere pe baza aceluiaşi principiu al naţiona­lităţilor pe care l-au invocat şi statele aliate.

Este chestiunea accesului Serbiei la mare.

Este chestiunea modului, în care interesele austriace vor fi salvgardate în noua organizaţie a peninsulei.

Este chestiunea insulelor din A r­hipelag.

Este chestiunea drumurilor de fier din Turcia europeană şi acea a pârtieipărei celor patru state la datoria publică otomană.

Şi este în fine chestiunea interese­lor româneşti.

Asupra acestei ultime chestiuni nu suntem din aceia, cari voim să în­greunăm politica europeană.

Aceasta însă nu înseamnă, că Ro­mânia să fie mai puţin conştientă de interesele ei şi mai puţin decisă de a se apăra la caz de nevoe.

Din contră, aceasta probează un lucru: că din partea României mode raţia sa este o regulă.

Cu privire la aceasta, constatăm cu satisfacere că : atât d-1 Sassanow cât şi d-1 Berchtold au recunoscut în mod public, că România are interese şi că faptul de a fi ajutat la localiza­rea războiului nu i-se poate imputa ca o crimă, fără a nu se comite contra ei o nedreptate strigătoare.

De alt-fel ni se afirmă, că toate puterile ar fi de acord să recunoască României dreptul de a participa şi ea la Conferenţă europeană.

Com pensaţii naţionale.

Din Sofia se scrie :In cercurile guvernamentale şi

eclesiastice de aici se afirmă cu multă certitudine, că în afară de compensa- ţiuni teritoriale, România va obţine şi importante compensaţiuni naţionale în Macedonia, în cazul când această pro­vincie va fi încorporată în total sau în parte statelor creştine din Balcani.

Conform înţelegerei intervenite între aliate, imediat după încetarea os­tilităţilor, biserica bulgară va abandona schisma în care se află, desfiinţând ex* arhatul din Constantinopol ?i împâeân- du-se cu patriarhia o va recunoaşte din nou ca autoritate superioară bise­ricească.

După aceasta cu învoirea sinodu­lui patriarhal şi încuviinţarea guverna» lui respectiv se va înfiinţa câte un scaun de episcop sau mitropolit, român, bulgar şi sârb, în regiunile locuite de aceste naţionalităţi.

Aceşti episcopi vor face de drept parte din sinodul patriarhal fiind puşi pe acelaşi picior de egalitate cu cei greci.

Se va lăsţ de asemenea libertatea cea mai complectă, pentru înfiinţarea de şcoli române, in care să se predea cursurile în limba română şi de profe­sori români.

Căutând să controlez aceste ştiri ele mi-nu fost confirmate de un înalt prelat bulgar, cu care am avut o lungă convorbire.

C vadrila teru l bulgar.

Ziarul francez »Le Matin« primeş­te din Bucureşti următoarea telegramă:

»S-a produs o serioasă frământare în UDele cercuri poiitice româneşti în privinţa comentariilor publicate în mai multe ziare franceze relativ la com­pensaţiile teritoriale pe;; cari eventual le-ar putea cere România cu ocazia re- gulamentărei chestiei balcanice. Aceste ziare pretind că România ar fi năzuind la cvadrilaterul bulgar format din Rus- ciuc. SAistra, Sumla şi Varna.

»Cred că 'rebue să afirm că nu aceasta e intenţia guvernului române.

»Cererea sau posesiunea acestui cvadrilater ar fi, Intre cele două popoa­re, un vecinie izvor de turburări vii­toare.

»România a fost întotdeauna un factor de pace şi de ordine. Respectu­oasă în primul rând de dreptul fiecă­ruia, ea ţine numai să-şi asigure libera posesiune a Dobrogei, obţinând în partea asta o rectificare de frontieră, care s-o puo la adăpost de orice sur­priză. Ea s-ar mulţumi, foarte probabil, cu Silistra şi cu o linie de frontieră până la Marea Neagră, pe terenul coas­tei situat între Mangalia şi Varna.

»Dar a voi să ceară Varna ar în ­semna că voeşte s-o lipsească pe Bul­garia de un port tot aşa de necesar desvoltărei economice a scestei ţări cum este nortul Constanţa pentru des- voitiraa României«.

Evitarea conflagraţiei europene.

Ziarul „Ruskoie Slavo“ publică o corespondenţă din Bucureşti, conţinând o convorbire cu un diplomat. Acesta a declarat că primul foc tras de Romă nia, in orice direcţie ar fi, ar, provoca o conflagraţie europeană.

România însă nu doreşte aşa ceva. De aceea s’a ţinut atât de rezervată, iar când, pentru motive cari o privesc, a avut nevoie să trimeată două regi­mente la Constanţa, România a avizat de mai înainte pe reprezentanţii Pute­rilor, ca să nu provoace nici un fel de nelinişte.

De acord.

O ştire lansată din Petersburg anunţă, că România şi Bulgaria ar fi căzut de acord pentru rectificarea fron- tierii lor. In privinţa aceasta ziarul „Le Temps“ publică următoarea telegra­mă dela corespondentul său din Peters­burg:

„România şi Bulgaria au ajuns la o înţelegere privitoare la rectificarea frontierei lor.

„Cred a şti că acest agrement priveşte teritoriul Silistrei“ .

Căderea Salonicului, iL u p ta d e la T ş a d a ld ş a — Ultimele

s f o r ţ ă r i a le T u r c i lo r -Turcia face ultimele sforţări

pentru a preveni catastrofa finala ameninţătoare. Desastrele turceşti se ţin lanţ, căci şi căderea Saloni­cului se confirmă. La Tşadaltsa Turcii îşi concentrează- toate for­ţele pentru a opune uitima rezis­tenţă şi — dacă se va putea — pentru a relua ofensiva. Oraşele Adrianopole şi Scutari rezistă deo­camdată.

Mai nou se anunţă urmă­toarele:

Copstaiîtinopol 10 Nov. Cocsiliul de miuistrii-turc a hotărât continuarea războiului cu cea mai mare energie. Sultanul a trimis pe Mabmud Sefket paşa primul său adjutant, la armata de ost; după reîntoarcere Mahmud Şefket paşa va fi numit mare vizir

Izzea p *sa, care a sosit acum de curând din Iemen,a fosi; numit generalisim Guvernul voeşte să ridice moralul sol­daţilor prin rugăciuni. Ofiţeri au pri­mit ordin să rostească discursuri sol­daţilor expiicândude importanţa luptei decisive asupra imperiului si asupra Islamismului. Dela izbucnirea războiului Sultanul da 4 ori s’a rugat la mantaua profetului.

BâlQfââ 10 Nov. »Morning Post« află din Constantinei-ol, că toate tru­pele ce formează armata turcă de ost au sosit ia Ciatalge?. Soldaţii sunt foarte obosiţi. Totuşi sunt speranţe că nouile trupe sosite ia Ceatalg. a vor ridi a moralul armatei. Bulgarii îşi compac­tează efectivele şi depozitele de miluiţii înainte de a începe atacul în potriva poziţiei dela Ceatalgaa.

Constantinopol i o Nov. R e 36 ore se dau lupte înverşunate în fa ţa A d ria n op oh d u i. ln ţ luptele cu baioneta dela M ureş b u lg a rii au fost învinşi. P ie rd e rile bulgar ilar sunt ţoa rte m a ri.

A te n a io Nov. (Oficial). A- seară forţele turceşti din Salonic şi din fortul Karaburun, au ca• pitulat. Armata turceaşcă făcută prizonieră se compune din 25.000 de oameni. *

Gonstantinopoi 10 Nov. Deşi Poarta l a hotărât continuarea războiului, ata­şaţii militari streini şi ofiţerii turci ră* ' niţi cred, că apărarea armate’ turceşti i ia Ciatalges nu msi are nici un ros’. A Fortificaţiile dela CLtaigea sunt negii- # jate, iar armata este demoralizată.

Viena HO Nov. „N ene Freie Presse< află d in sursă diplomatică berlincză vă b u lg a rii au renunţat de a se angaja în tF o luptă ia da­tatgea. B u lg a r ii s'au decis la a■ ceasta în u rm a sfa tu lu i Rusiei, care se teme că tu rc ii vo r nimici acolo pe bu lgari. B u lg a r ii vor să evite o nouă luptă decisivă temân- du-se că dacă vor fi în frâ n ţ i îşi ere laz ă o s itua ţie fa ta lă pierzând toiul ce au câştigat până acum.

M un tenegren ii ş i Sârbii la m are.

Bdpdd 10 Nov. Armata mm• tenegreand, după ce a cucerit par­tea cea mai mare a coastei alba­neze, a ocupat portul San GioA vanni di Medua. X

racter e dificil, au adesea o vitalitate deseoricentrată. Ei se’ncăpăţinează să nu moară. Şi contele a fost totdeauna un om imperios, autoritar, foarte des­potic sub manierile sale foarte curte­nitoare, foarte credincios numelui său, fără s-o spună însă vreodată. Nici din vanitate, dar nici din orgoliu 1 Şi vio­lenţele! Boala a mărit totul natural, şi apoi... o şi o întâmplare...

Dr. Odru. — Ce întâmplare?! Ţiu să-mi comunici observaţiile duraitale, scumpul meu confrate. Iţi repet aceea ce am spus ş! azi dimineaţă, când am venit: un şef de clinică, ca mine, în serviciul unui spital, nu-i decât un elev...

Dr. Poncelet. — Fără complimente între noi, dragul meu confrate. Sânt un bătrân doctoraş de provincie, asta o ştiu, — pe câtă vreme D-ta mâne vei fi un strălucit agregat. In tot cazul, aş fi foarte fericit dacă te aşi avea de to­varăş în consultarea unui bolnav atât de grav. Ia clipa a?ta, ain o ehiemare mai răspunzătoare, (Un gest de mirare al drului Odru). în ţelegeţi! Şi pentru prima oară când vorbim de întâmpla­

rea asta să nu luăm acestui cuvânt în­ţelesul medical. Doctoriceşte, singura întâmplare a fost atacul ăsta de ure­mie, jumătate convulsivă, de care ţi-am vorbit, şi pe care eu ana oprit-o prin vechiul sistem de-a lua sânge... E vorba de altceva acum. O afacere... In afară de indicaţiile cu totul profesionale, profesorul Louvet nu v-a spus nimic particular asupra domnului de Rocque- viile ?

Dr. Odru. — Absolut nimic...Dr. Poncelet. — Nici o aluzie la...Dr. Odru. — Nici una! Cu toste

acestea, e adevărat, când l-am părăsit mai ieri pe seară m-a chiemat să-rai facă o mărturisire..

Dr. Poncelet. A h ! Care ?

Dr. Odru. — Mi-a spus — în la­tineşte, aproape cu solemnitate, fraza vechei făgâduinţi hipoeraiiee.

Dr. Poncelet. — Nec visa, nec au- dita, nec inteliectal

Dr. Odru. — întocmai..Dr. Poncelet. — El ştie dar, că-s

aci câteva lucruri de văzut, de auzit,

de înţeles, şi, de... uitat. E vorba de un secret familiar, pe care-l cunosc, şi pe care trebuie să-l cunoşti şi D-ta.

Dr. Odru. — Nu sunt de loc cu­rios. Mai puţin decât D-ta, nu preţuesc decât cele ce sânt trebuincioase pentru tratament.

Dr. Pcncelet. — Trebuincios! Cri­za prin care trece d-1 de Rocqueville, este o criză morală. Exagerare» simp- tomelor, cari m-au făcut să scriu lui Louvet, a fost desigur priciuuită de-o scenă recentă între contesa şi soţul ei. Această scenă, poate să se reînoiască, astăzi, mâine şi, să-i înrăutăţească boala. Iacă-tă pentruce trebu3 să te pun în curent.

Dr. Odru. — Puteţi spune.Dr. Pomelet.— Contesa n-a fost o

soţie prea credincioasă. E o feuiee u- nică, cu caracter impulsiv, neegal, fan­tasii c.

Dr. Odru.—O adevărată nervoasă; am văzut asta numai decât..

Dr. Poncelet. — Ah, dacă ai fi cunoscut pe tată-său/... Un original, un om de vieaţă. Ea a crescut într’un me­

diu dramatic. A murit, sa zice din pricina unui accident la vânătoare. Pentru mina-i mort de ua glonţ de puşcă! Dar nu-i vorbă de povestea asta. Să vorbim de contesă. Ia timpul anilor trecuţi, a avut o legătură cu un d. Contry, care-şi avea castelul în ve­cinătate, Acest domn Contry a murit anul trecut. Se povesteşte că unul din copiii ei, este şi al lui; cel mijlociu. De ce n-ar fi şi al treilea? Căci legă­tura a dăinuit apoi multă vreme, cu stinghireli, pe cari aceste situaţiile im­puneau. Sântem între noi...

Dr. f)dru. — Este una din biza­reriile acelea fiziologice, -cari împing pe mame la distribuirea (lâde) paterni­tăţii. Cum poate^şti cu siguranţă D na de Rocqueville, şi D-ta chiar, scumpul meu confrate, că cel mijlociu este co­pilul amantului?

Dr. Poncelet. — D-na de Rocque­ville nu mi-a povestit tainele alcovului său. Cât despre mine... Un doctoraş de provincie, ştii, are clientele familiare; ei descopere aceste semne mici, de ase­mănare atât de profunde, atât de in- time, cari nu dau greş nici odată. In

scurt te încredinţez, că al treiiea din­tre copii este un Rocqueville, după cum ai doilea e un Contry. D*na de Rocque­ville nu-i mai puţin sigură decât mine.»

Dr. Odru. — Dar d«l de Rocqm- viile?

Dr. ' Pomelet. — Am ajuns aci. Până la finale acestei luni, el o-a bă­nuit mai nimic, absolut nimic; înţelegi? Am văzut-o la patul do moarte a lui Contry. Cum îl mai plângea! De atunci neîncrederea lui s-a deşteptat. Pentru- ce ea nn mai poate acum decât să-i învenineze cele din urmă clipe ale vie­ţii iui? Dar ea s-a deşteptat... întâi şi-a schimbat felul de viaţă... tăceri.» răstiri.. chiar eu mine. Am pus astea toate în socoteala boalei... Am voit sâ am cugetul împăcat, intr’uaa din zile, pe când îi pipăiam pulsul, i-am pronun­ţat numele verişorului lui. De atunci nui-am mai zis, din pricina unor oare- cari semne de emoţie, pe cari le-am observat. Era o dovadă destul de li­niştitoare, nu-i aşa ? Mi-a părut de altfel rău pe urmă.

Dr. Odru. — D-ta ce crezi?

Pentru comoditatea cumpărătorilor din T r an s i l v a n i a , am deschis o F i l i a l ă în stil mare în B r a ş o v , strada porţii Nr. 60.înainte de a vă procura mobile, visitaţi depositul nostru, deoarece firma noastră în toată Transilvania este cea ma; capabilă de concurenţă, având C8l mai mare depos.it

Fabrică de mobile Székely şiM a r o s v á s á r h e á y , Szócheayi-ter 47.

........................Se creditează fără urcarea preţului fi plată în rate. .

RétiBraşov, Strada Porţii 60.

Nr, 289—1912. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

Belgrad 10 Nov. Armata genera* I lului Jancovici, care a pleca* din Priz- rend spre Marea Adriatfcâ, va sosi în curând la coastă, urmând a se uni la Alessio cu Muntenegrenii.

Din România..»»L iga culturală« şl eve­

nimentele di » Balcani.

Comitetul centrai al „Ligei Culturale“ a ţinut Vineri 26 Oc- tomvrie v. şedinţă plenară la ca­re au luat parte d-nii V. Arion, N. Iorga, D. Tăcu, I. Ţetzu, St Lam- bru, Gh. Bogdan-Duică şi dr. Şt Bogdan.

In vederea evenimentelor, ce se desfăşoară, Comitetul a hotărât să înceapă o mişcare pentru deş­teptarea opiniei publice din ţară şi itreinatate asupra situaţiei şi drep­turilor Românilor din Peninsula balcanică.

Deocamdată Comitetul een- 7 trai va organiza o serie de con- a ferinţe cu lecturi asupra Români-

or din Bulgaria, Serbia, Turcia şi Albania.

Comitetul va publica şi un raport general în limba franceză asupra trecutului istoric al Româ­nilor în Peninsula Balcanică şi drepturilor la cari pot să aspire în puterea trecutului şi gradului lor de cultură.

înfiinţarea unui cerc al D-rlior în stinţele eco­

nomice şi fiinanciare

însemnătatea mereu crescândă a chestiunilor economice pentru dezvol­tarea ţărei româneşti şi pentru viitorul ei, a făcut pe titraţii români în aceste cunoştinţe, doctori în ştiinţele econo­mice şi financiare să se gândească la strângerea într’un mănunchi, unde să-şi poată împărtăşi ideile şi cunoştinţele pentru binele general.

Intr’o consfătuire care a avut loc In seara de 25 cor. s’au pus bazele unui >cerc al d-riior în ştiinţele economice şi financiare« din Germania şi Franţa, Acest cerc, condus numai de dorinţa

" de a fi util ţărei, în direcţia în care membrii săi sunt pregătiţi, înţelege că sub forme de discuţiuni, conferinţe şi publicaţiuni, să facă propuneri practice în toate chestiunile de ordin economic, de actualitate sau în acelea de care de- , piude progresul economic al ţărei, ca problema ţărănească, căreia i se va da o atenţiune specială.

Ştiri diverse.

— Comitetul pentru ridicarea unui monument în Corabia, care să comemo­reze trecerea Dunărei în 1877, însărci­nând pe cunoscutul sculptor loan lor- danescu, cu prezintarea unor proecte, a ales prin procesul verbal, încheiat la 24 Oct, 1912, în unanimitate, nna din schitele d-aale, reprezintâud ideea tre- cerei Dunărei de oştirea română la 1877. In grupul principal »Ţ a r»« (o româncă), Îndeamnă un dorobanţ să treacă dincolo peste Dunăre, iar dorobanţul trăgând baioneta, se pregăteşte de atac şi păşeş­te pe podul de vase, ia adăpostul dra­pelului ţinut de «ţară». Basoreliefurile de pe piedestal eompieeteasâ în mod fericit ideea acestor elipe istorice. Mo­numentul are o înălţime de 12 cnştri A Ta costa 60.000 1« .

Dr. Poncelet. — Oâ această criză i convulsivă, care nu-i decât începutulunei arii prin care va trece, — căci suntem de aceeaşi părere, nu-i aşa ? — e la ca­pitul lor. Din această pricină a avut o llmurire hotărâtoare cu contesa, ce! mult acum trei zile. Că a fost o scenă Intre ei, nu-i nici o îndoială. O ştiu a- ceasta dela Rernard, bătrânul proprie­tar al easei.

Dr, Odru. — Relativ la copii? In privinţa asta au avut una acum treiluni.

Dr. Poncelet. — Nu. După câte cunosc pe dl de Rocqueville, el a primit lovitura fără să mai zică ceva. Sânt, sigur că ei n’a spus nimic coutesei. ci a început să fie cu ochii în patru.. i Iu această vreme, In care nu cella mai nimic, i-am Împrumutat câteva cărţi de medicină, în cari se trata chestia ere- dităţil. I le-am dat fără să mâ gândesc la ceva. . . Şi eram îndestul de încre­dinţat ... Chiar după asta el tot nu se credea boinav . . . Nu-i nici o săptămână de când contele vede cu adevărat

M. S, Regele şî M. S. Regina, îm­preună cu Cassa Regală îşi vor lua re­şedinţa de iarnă in Capitală pe ziua de 1 Noemviie.

M. S. Regele a acordat Vineri d*lui Take Ionescu ordinul »Steaua Români­ei« în gradul de mare ofiţer.

Regele României Carol a semnat decretul prin care se deschide pe seama ministerului de interne, direcţiunea.ser- viciului sanitar un credit de 100.000 Iei pentru a veni în ajutorul răniţilor sârbi, trioiţându se pe câmpul de răz* boiu o ambulanţă cu 25 paturi.

Ş T I R L— 29 Octomvrie v. 1912.

Pentru fondul ziariştilor. Cetim în «Românul» : D. Dr. Ştefan Cioroian din Comioşul-mare, logodindu-se zilele aceste cu p^ea drăgălaşa d-şoară Lenuţa Mezin din Nereu, şi-a răscumpărat a- nunţurile convenţionale cu 40 cor., în favoarea fondului, ziariştilor români. Sincerile noastre felicitări!

P e t r e c e r e In f a v o r u l fo n d u lu i z ia r iş t i lo r - Tinerii comercianţi ro­mâni din Lugoj aranjază Dumi­necă, în 11/24 Nov. 1912, în pa- vilonul hotelului „Concordia“ o petrecere dansantă. Venitul curat e destinat pentru fondul » iarişti- lor. Oferte marinimoas8 se primesc ca mulţămită la adresa cassarului, dl Traian P. Raţ, comerciant.

Hon ser contra tifosului. Din Ma­drid se anunţă : In urma bântuirei de tifus din anul trecut, la laboratorul de aici s’au început, sub conducerea drului Chicote, cercetări pentru aflarea unui ser contra tifusului. S-a şi aflat un ie! de ser, care după mai multe Încercări a avut un deosebit succes. Din decla­raţiile numitului profesor, rezultă că noul ser va avea un mare şi impor­tant rol în domeniul terapiei.

Românii in armata bulgăreascaIn urma unei statistici, făcute de statul major general, s’a stabilit că actual­mente se află încorporaţi în armata bulgară 26*000 de soldaţi de origină români. Toţi aceşti soldaţi sunt pe câmpul de bătae.

Şcoală prăbuşită. Din stenea ni se scrie : Comuna Stenea şi-a edificat în 1910, cu mari sacrificii şcoala con* fesională gr.-cat., după recerinţele mo­derne, dar clădirea ei, din nenorocire, s-a edificat la poalele unui deal, a cărui estersiune a fost de 300—400 m 1 in urma ploilor, cari au căzut în conţinu, timp de 9 săptămâni, vârful dealului s-a surpat în aşa mod încât pământul pră- vălindu-se până la fundamentul şcoalei şi urcându-ae până asupra coperişului ei, în noaptea de 6 Nov. la o oră după miezul nopţii, şcoala s-a dărâmat.

Aspectul Constantinopololul. In urmaînaintării Bulgarilor spre Constantino- po), populaţia capitalei turceşti e tot mai agitată. Guvernul turc — după cum se anunţă din Constantinopol — a luat măsuri pentru evacuarea oraşului şi retragerea populaţiei mahomedane în Azia Mică. S’au mai luat măsuri ca să oprească Intrarea armatei turceşti In Constantinopol, dacă va fi învinsă la Ceatalgea. Ambasadele au la dispo­ziţie forţe armat» suficiente, pentru a menţine ordinea în cartierele europene. Natural că vor da ajutor şi coloniile europene. La Constantinopol se mai a- flâ o garnizoană turcă, compusă di a

starea sa. Şi-a chemat şi notarul: S’a gândit deci la testament. . . E evident pentru mine, că el a voit să ştie îu a- cele momente dacă toţi copii erau cu adevărat ai lui.

Dr. Odru. — Şi ei ar fi cercat să smulgă aeest secret nevestei sale?

Dr. Poncelet. — Da . . .

Dr. Odru. — Şi ar fi izbutit?

Dr. Poncelet. — N u l. , . Uite şi dovada: copii nu sânt aci. A vrut să fie neprefăcut când mi-a vorbit: N’am des­chis nici eu, dar nici el, gural E ade­vărat că m’a luat cu Incetinelul ca şi pe preotul care l-a sfătuit mai eri. E una din ciudăţeniile sale. Ii place mult că-1 chiamă Rocquevile, e un voltarian sau mai de grabă un ateu, ca unul din marii seniori ai veacului al 18-lea. Această necredinţă a crrscut şi mai mult în tim­pul acestor ultime săptămâni. Freot şi doctor, el nl-a scăldat în aceeaşi apă: Sântem cu totul al contesei. D-ta pricepi de ce nu ml-am îngăduit să mă amestec în această afacere!. . .

12.000 soldaţi, cari până acum nu au luat parte în război. Cele două poduri ce leagă Pera şi Stambul sunt întărite cu mitralieze. Pe străzi circulă patrule din cavalerie. Colinele din împrejurimile oraşului sunt ocupate de artilerie. A- pirarea streinilor este încredinţată staţionarilor puterilor, ce se află in Bosfor. In jurul Constantinopolului s’au ridicat o mulţime de şanţuri, nu con­tra bulgarilor, ci contra armatelor tur­ceşti cari vor încerca să pătrundă în oraş. Dacă aceste măsuri nu vor fi su­ficiente pentru apărarea cartierelor eu­ropene, cele două poduri cari leagă Pera şi Galata vor fi distruse.

Ziarul francez «Matin» află din Constantinopol că Kiamil paşa a comu­nicat ambasadorilor din Constantinopol, cum că guvernul va menţine ordinea în capitală. In cazul însă dacă bulgarii vor întră în Constantinopol, guvernul nu-şi mai asumă nici o răspundere, de oarece populaţia disperată poate recurge la orice acte pentru a-şi asigura vieaţa. Din aceasta se deduce, c ă , Turcia vo- eşte să facă răspunzătoare Europa pentru evenimentele ce se vor petrece la Constaiitinopole. Marele vizir a mai declarat următoarele: Să nu credeţi că eu sau Sultanul vom părăsi Constan- tinopolul. Prefer mai bine să împuşcaţi pe Sultan în palatul său, jar pe mine să mă ucideţi în cabinetul meu de lucru. Se spune, că Sultanul şi toţi membrii dinastiei s’au hotărât să moară întoc­mai ca Paleologus, ultimul împărat al Bizanţului. Sultanul va aştepta intrarea duşmanului la porţile Constantinopolu­lui şi va lupta până la ultima picătură.

Un om mâncat de porci. La moşia Haidarchioi a fraţilor Aidea, depărtare numai câţiva chiiometri de Mangalia, (Dobrogea) a fost zilele acestea mân­cat de porci un bătrân anume Dumitru Drudea. Acesta fusese pe vremuri cio­ban la cirezile de vite de pe sus zisa moşie, dar în ultimul timp, îmbolnă- vindu-se, era tolerat pe lângă târle unde f&cea mici servicii, ca să nu moară de foame. Intr’una din zile, fiind cald şi frumos, el s’a culcat la soare şi a adormit. O turmă de vre-o 20— 30 porci, cari păşteau prin apropiere, dând peste el, s’au aruncat cu o furie săl­batică asupra-i şi l’au mâncat aproape în întregime, iăsându-i neatins numai capul, în a cărui gură a fost găsită luleaua victimei. Bătrânul era In vârstă de peste 70 ani şi foarte slăbit, aşa că n’a putut să se apere. Proprietarii au dat ordin să fie împuşcaţi toţi polcii.

Despre catastrofa vasului «.Royal Georges» se mai comunică următoa­rele: Numărul celor 900 pasageri de pe bordul vaporului «Royal Georges», cari erau ameninţaţi de peire, a scăzut la 500. Pasagerii de ci. 1 şi Ii au fost salvaţi pe vapoarele plecate în ajutor şi transportaţi Ia ţărm în Quebeck. Din cauza agitaţiei prea ’"mare a mării restul pasagerilor n-a putut fi salvat, de oarece vapoarele de ajutorare nu s-au putut apropia de vasul împotmolit. Situaţia celor rămaşi pe «Royal Geor­ges» însă nu este ameninţată, dat fiind, că această catastrofă nu s-a petrecut la o distanţă mai mare de ţărm, iar marea a început să-şi mai domolească valurile.

Epidemii în tabăra turcească, inmai multe cazarma ale Ungariei se află internaţi soldaţi turci refugiaţi din războiu. Intre astfel de soldaţi, inter­naţi în casarma dia Lőcse, s-au con­statat câteva cazuri de vărsat negru. S-au iuat măsurile necesare, ca această epidemie să nu cuprindă teren mai mare.

E de temut insă — ba-i foarte

Dr. Odru. — Dar ea?

Dr. Poncelet. — Ea? Ei nu i-am ascuns că situaţia e desperată şi nic‘ ea n’a vestit pe copii ei. De ce? Pentru acelaş motiv, care a făcut pe soţul ei să nu-i cheme. El nu vrea să-i vadă, pentru că se îndoieşte; ea nu vrea să vină, pentru că nu vrea să dea pe faţă acest lucrul

Dr. Odru. — Iţi mulţăraesc pen­tru informaţii. . . Şi în această boală emoţiile nu sânt îngăduite. . . In sfâr­şiţi . . .

Dr. Poncelet. — Am ajuns astfel la umilul meu motiv de a mă bucura de venirea Dtale Dacă mai e vre-o iz­bucnire înnainte d e . . . sfârşit, prio asta cred că nu vei pierde pe nici unul din clienţii Dtaie deia P a r is .. . Dar eu dac- aşi toţ i a c i. . . am un concurent chiar aci, în această văgăună: Aşi avea me­reu aerul că nu ştiu prea multe şi s’ar prea putea să devină el medic, ei me­dicul castelului.

Dr. Odru — Crede-raă că nici eu

natural — ca îu urma războiului să-şi facă apariţia diferitele epidemii. După cum se anunţă din Constantinopol, în­tre refugiaţii sosiţi în Silivri au fost semnalate 3 cazuri de holeră, iar la a- ripa de est a armatei turceşti s-au îm­bolnăvit de holeră 2 ofiţeri austriaci, dintre cari unul a murit.

La Reuniunea meseriaşilor români din SibiiU au fost primiţi următorii membrii ordinari: Nicolae Cebuc (ori­ginar din R-Vâleea, fiu de şef de tren cu 2 gimnaziale), ?eb. Negru, (originar din Câmpuri-Surduc, fiu de econom), sodali lăcătuşi, N Meliţa, (orig. din Sângătin, fiu de econ), Silvestru Marta, (orig. din 0ălciua-sup., fiu de econ.), loan Săsărman (orig. din Măluţiu, comit. Solnoc-Dobâca, fiu de econ.j, sodali pantofari, Mihail Muntean (orig. din Sura-mare, fiu de econ.), Petru Gurban (orig. din Murăş-Cicir, fiu de econ.), G. Cociuba (orig. din Pâncota, fiu de e- con.) şi Ilie DrSgolu (orig. din Aciliu, fiu de econ.), sodali cismari; George Tomuţa (originar din Agriş, comit. A- rad, fiu de faur), soda! bărbier, Alexan­dru Fârcaş (orig. din Băieşti), fiu de impiegat de căi ferate), croitor, loan Surdu (orig. din Vidra-de-jos, fiu de butnar, stabilit da 2 ani în Sibiiu), mă- estru butnar şi Nicolae Popa (orig. din Varfalău, fiu de econ.) sodal croituri

Atragem atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului: Szé­kely ş i Héti, fabrică de mobile.

lirn Braşov şi Ţara-Bârsei.Alegerea de preot la biserica Si,

Nicolae, care a avut loc eri în mijlocul unei mari agitaţii, s-a terminat eri seara la 5 şi jumătate, fiind declarat preot ales candidatul Dr. Mcolae Stin- ghe, catihetul şcoalelor noastre secun­dare. Actul alegerii a fost prezidat de părintele protopop Dr. Vasile Saftu, bărbaţi de Încredere au fost fcarohienii Neculae G. Furnică şiNeculae Bădiţoiu, iar notar Vasile lordache. Din cauza agitaţiunilor desfăşurate s-a cerut a- sistenţa poliţiei, care în frunte cu că­pitanul poliţiei, d-nul Reinisch, a con­tribuit la susţinerea ordinei. Actul ale­gerii a durat peste 6 oare, votând cu totul 401 parohieni cu drept de vot.

Prezidentul sinodului electoral Dr. V. Saftu a de8voltat o muncă aproape supraomenească, căutând din toate pu­terile sale să liniştească mulţimea agi­tata, care nu odată ameninţa să tur­bure ordinea şi să facă problematică terminarea actului electoral. Dacă ale­gerea s-a putut termina, respectându-se întrucât numai a fost posibil legile în vigoare, este a se mulţumi în primul rând prezidentului, care a dat dovezi de o rară energie şi în aceiaşi timp de o estremă răbdare în faţa deselor tu­multuri, urlete şi vociferări, adeseori repugnante, cari s’au iscat în decursul alegerii. Dar la aceste vom mai reveni.

Majoritatea voturilor (285 voturi) le-a întrunit Dr. N. Stinghe. 116 voturi a întrunit candidatul Nicolae Furnică. A i treilea candidat n’a întrunit nici un vot, iar candidai ii O. Muşlea şi N. Cons- taatin s’au retras înainte de alegere. In contra alegerii s’a anunţat protest, care s’a trecut la procesul verbal.

Termioându-se actul alegerii ma­joritatea alegătorilor în frunte cu fan­fara societăţii »Lumina« au făcut d-Jui Dr. N Stinghe ovaţiuuii în faţa locu­inţei din Prund. Noul alesul paroh a mulţumit alegătorilor, declarând că îşi va Închina toate puterile binelui popo­rului din Şcheiu, al cărui fiu este. După

n’aşi avea balamuc, dacă contesa nu scria profesorului Louvet, că ea nu-i mulţămită de mine. Dar asta-i din con­sideraţiile de ordin secundar. Datoria medicală Înainte de toa te !. . .

Dr. Poncelet. — Se înţelege . . .Dr. Odru. — Iu fond e aşa de

simplu! E ceeace ne spunea totdeauna Louvet: trataţi în toate împrejurările boala, fie oriciae-ar fi, ori senior — ori sărac, ca şi cum aţi trata un bol­nav la spital, neţinând socoteală decât de boală,

Dr. Poncelet. — Da, da ; după 25 ani de practică, cum am făcut eu, Dta trebue să ştii că asta nu-i totdeauna aşa de uşor. Dar în cazul de faţă, eu contez mai mult eâ Dta nu vei avea nici o dificultate. Ţi-am spus toate astea ca să ie îndepărtezi.. . Iacă tă şi con­tesa. Nu vreau «-ă fiu aci când te va în- treba. Voiu fi această după amiază la dispoziţia d-tale.

(Va urma.)

aceste manifestanţii s’au întrunit Ia un banchet la »Casa de tir« unde s’a ser- bătorit evenimentul zilei.

— Adunarea Sdesp.?*VârşeţM — Rătişor, in 7 Nov. 1912

Duminecă în 3 Nov. şi-a ţinut adunarea generală 'desp Vârşeţ al »Âsociaţiunei« în comuna Rătişor.

Comitetul cercuai în frunte cu directorul desp., dl Trăian Oprea, pro­topopul Vârşeţuluî, a sosit însoţit fiind de mai mulţi inteligenţi.

După serviciul |D-zeesc săvârşit de d-nii prot. T. Oprea, şi preoţii A. Corcea şi T. Petrica ne-am adunat în şcoală, unde dl director a deschis adu­narea prin un cuvânt frumos de des­chidere, primit cu aplause. Afară de inteligenţă erau de faţă şi vre-o 40 de ţărani.

S-au cetit apoi rapoartele comite­tului şi a cassarului şi s-au ales 2 co­misii pentru cens urarea lor.

Au urmat cele mai, interesante puncte din program : anume diserta- ţiuaile. S-au ţinut cu totuP3 disertaţiuni: una despre »Portul nostru«, din partea d-şoarei A. loanovici inv., alta din do­meniul agronomiei din partea d-lui inv. Ion Naia şi a treia „Despre poesia noas­tră pop şi ţăranul român“ — din par­tea adv. Dr. I. CI. Juga. Disertaţiile au foşt ascultate cu multă atenţiune şi primite cu aplause vii. D-şoarei di- sertante. şi d-lui inv. Naia, li s’au votat câte un premiu de 20 cor. iar diser­taţia d-lui Dr. Juga 's-a hotărât să se tipărească pe spesele despărţământu­lui şi să se impărţească între ţărani.

Urmând raportul comisiilor, dl Dr Juga releveazâ faptul îmbucurător atât de bine apreciat în adunarea generală din Sibiiu din partea protopopului Clu­jului, — că „Asociaţiunea“ a început deja a împărtăşi de binefacerile sale culturale şi marea pătură a ţerănimei, pân-acl c-am negligată, în numele co­misiei i-şi esprimă bucuria şi mulţumi­tă, că comitetul cercuai înţelegând im­portanţa culturală a unei agenturi în fruntaşa şi marea comună a Nicolinţu- lui mare a decis înfiinţarea ei. Propune în numele comisiei primirea şi luarea la cunoştinţă a ambelor rapoarte, ceia ce să şi primeşte.

Designarea adunării viitoare s-a lăsat în sarcina comitetului.

Eshauriindu-se ordinea de zi dl director închide adunarea. A urmat apoi un banchet anumit, unde am petrecut in cea mai bună dispoziţie ascultând mu sica şi diferite declamaţiuni.

ULTIME ŞTIRI.C o n s tan t in o p o l- n Nov. in

urma temerei, ca mulţimea Tur­cilor, cari se refugiază spre Con- stantinopol, să nu producă o ma­sacrare generală a creştinilor sta­biliţi aici, s-au luat de cătră am­basadorii Statelor streine întinse măsuri de apărare. Iu drum spre Constantinopol sunt numeroase vase de războiu ale statelor streine.

Budapesta, 11 Nov. (Tel. part.) Rezerviştii marinari austro-ungari au primit ordin de-a se prezenta în de­curs de 48 oare sub arme.

B u d a p e s ta , u Nov. (Tel. part.) Ştirea despre un atentat săvârşit asupra ambasadorului austro-ungar la Belgrad, Ugron, se desminte.

B u d a p e s ta , Î l Nov. (P r in tele­fon). Astăzi a avut loc sub presi- diul Maj. Sale un important con­siliu de răsboiu, la care au par­ticipat arhiducele Ferdinand, m i­niştrii Berchtold, Auffenberg, şe­ful statului major Schemua şi câţiva comandanţi de corpuri de armată. Acest consiliu stă în le­gătură cu atitudinea ostilă a Ser­biei şi în genere cu chestia balca­n i c ă T o t azi au fost p rim iţi în audienţe speciale din nou ambasado­ru l Germaniei Csirszky şi repre­zentantul Bulgariei. Amănunte nu se cunosc. Agitaţia în cercurile po­litice şi militare e mare.

Pe mâne se aşteaptă răspun­sul Serbiei la nota Austro- Unga­riei înmaunatâ de ambasadorul Ugron.

Proprietar:Tip, A. Mureşiami: Branisce & Gomp

Redactor responsabil: loan Brotea.

FRAŢII SIMAY, Braşov Târgul grâului 3.Recomandă toate articolele cele mai moderne pentru dame şi domni.

C o n fe c ţ io n ăm co s tu m a în timpul cel mai scurt garantăm pentru fason.Stofe, mâtăsării, confecţiuni, bluse şl rufărie solidă. — TFU$QUri Complete*

Serviciu prompt şi preţuri moderate.

P a c t a 4.: * -•<»____

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 268—1912

m s rn rn m e m m m m m m

Vă rugăm să priviţi vitrinele laLÄNG, ROSENTHAL & PALIÉRTTOrçul Mior Kr. 1, BEAŞ0V, Stnda porţu Kr. 4.

Senzaţional de ieftin,S ezo n n ou tă ti.

Ghete cu şi- nor de dame a r jA b ox, moder- X î m i ne şi solid U ,U U

Ghete cu şi - nor pentru l i h A domni, stil 11 nil americ. ele A A , v v gante, solide

C /w

Ghete cu şi- nor de dame a h a

chevreau, Jf {1(1 f. elegante v , v / v

IrtA-viV/v*. V

l l i iÉ iP *# uy j '

T u r u l - G h e t esunt

prima clasă, eleganteşi valoroase.

Turul fabrică de ghete S. A.Cea mai mare fabrică din monarhie

P răvă lia :

B ra ş o v , S t r a d a P o r ţ i i 8.Ghete cu şinor k A Box, moderne I I I

şi solide

La prea înalta Împuternicire <|§|| a MaJ. Sale Apost c. şi reg.

A x x i x L O T E R I E de State.şir,pentru scopuri de binefaceri militare

L o t e r i a a c e a s t a unică în Austria legal concesionată conţine 21.1146 c â ş t ig u r i în l ia n i g a l a în suma totală de € »£ & .O 0 ® C .p r in c ip a l 200.060 coroane.Tragerea urmează în 19 Decemvrie 1912. Uu Ies costă 4 cor.

Losuri se capălă la secţiile loteriilor de stat în Viena II. Vordere Zollamtstrasse 7. Colectanţi de loterie, Traflci, la oficiile de dare, poşte telegraf şi căiferate, zarafii etc. Planuri pentru cumpărători gratis.

Direcţia e. r. a loteriei.Secţia loteriei de stat.

Văpsitoria artistică de lux şi curăţire hemică.

G. SOLINGER Succesori.Str. Spitalului 64, vis â-vis cn Hotel Coroană,

se recomandă pentru toate lucrările ce cade în branşa aceasta. Curăţire hemică de garderobe de dame şi domni, în mătase, lână, bumbac, întindere modernă de perdele pe cadre patent etc. Costume de bărbaţi se curăţa hernie şi reparează în ate-

a î o v i t a t e ! hei propriu ca nouă. n o v i t a t e !

P E N E D E S T R U Ţse curăţă sau vopseşte în colori moderne şi leagă cu preţ ieftin în Pleureuse. Rochi de dame, haine bărbăteşti se văpseste în colori modeme, asemenea stofe de mobile, perdele de lână, draperi etc. Negru pentru jelit îa dorinţă se execută în 48 ore.

Mai departe se primesc pentru sesonul de earnă, mantale de pluş de dame, precum şi baltoane de

domni spre curăţire cu abur.Onor. muştir; se liferă lucrări ireproşabile. Rog de sprijin

E E C E T I Tpentru cei ce suferă de

T u s e , T o r o n lx i t ă , , g 'iu t ia .ra .i ş i c a t a r .Se poate constata cu toată siguranţa că licberul G udron -G u yo t de fapt este un mij­

loc foarte cu efect contra acelor boale la care este recomandat de medici.De mai mulţi ani mă supăra o tuse cronică, care începea regulat toamna, şi în d.cursul

ernei eram tot răguşit astfel că numai peste vaiă puteam să mă rec aleg.Gudron-Guyot este superior celorlalte preparate ca sirup. Pastile etc.După folosirea unei singure sticle, n’am mai tuşit, şi am scăpat de tuse care mă chinuia

nopţi întregi.Cura au durat numai 10 zile, şi m’am făcut sănătos.Toţi aceia care se află în astfel de stare se folosească acest mijloc şi sânt convins că se

vor bucura împreună cu mine, vor durmi bine, vor avea poită bună de mâncare, siugurul mij­loc pentru întărirea corpului.

Aceste le pot confirma cu jurământ esprim inventatorului acestui Lieber încă odată adân­ca mea recunoştinţă.

Subscris Fritz Bergbeim în Kosslarn Germania Februarie 1896.

Folosiţi Gudron-Guvot regulat a fiecaru prânz, cataru se vinndecă asemenea şi bronhita.

Dacă se T-a oferi în Joc de Gudron Guyot veritabil, alt product, să se refuse în interesul propriu.

Pentru vindecarea boaleior de catar, friguri, cu deose­bire Asthma să se ciară din farmacii num -i Gudron Guyot veritabil. Se prepară din picura unui soi de brad, ce creşte pe ţărmurile norvegiei, mai cu efect decât alte producte simi­lare. Ca să nu fie cinev» indus în eroare, să se observe bine eticheta; pe àlui Gudron Guiot este tipărit numele „Guyot“ cu litere mari, şi pe cruce subscrieraa în colori violet, verde şi roşi precum şi adresa ; Maison Frère 19, rae Jacob Paris. Aceste medicament costă zilnic 10 baui şi vindecă.

F r i t z B o r g h e lm . Persoanele cari nu se pot obicinui cu gustul păcurei, s*ia Capsule Guyot, preparate din păcură veritabilă norvegiană, la fiecare prânz una sau două. Capsulele dacă se iau înainte sau «lupă masă se mistue uşor cu mâncarea, sunt forte priincioase stomacului şi iaftine.

Coloarea capsulelor Guyot este albă şi pe fiecare capsulă imprimat subscrierea „GUYOT * eu litere negri.

Deposit : Maison Frèrel9 rue Jacob, Paris, în toate farmaciile ;Se capătă în Braşov la farmacia Ursu, Victor Rotb succ. Cari Schmidt. Sibiin, Carl Müller

farmacia la „Ursu negru“, Piaţa mare 10, Albert Zinz Droguerie, farmacia la „Leu“ Piaţa mare 17. Guido Fabritius farmacia la „Ursu“, Piaţa mică 29 şi la toate farmaciile.

Invenţie nouă!Inventată de f&ende Gergely, tinichigiu şi Hosezu Victor-------F o c v L l s t r i - a . e c o n o m i cînregistrată sub Nr. 21,808 la oficiul r. u avantajele iocularu- lui: 50— 60^ curăţă lemnele, fiind ca gazurile ce ese din leum se ard de tot. 1. Ferbe şi frige mai curând, 2. Olanele nu trebue căptuşite Praţul unui focular de!a 10 cor. însus.

Pe sama hotelierilor, cafegiilor, şi fabricanţilor, lucrat din cel mai bun material, după preliminar de spese şi măsură.

Comaude se poate face la B e n .d e G e r g e l y , tinichigiuStrada Neagră Nr. 19, Braşov.

V ot nco lo se p o a te lu a tu vedere , f ă r ă a cu m p ăra .

Vë pudraţi?DaiDecând se vinde în Ungaria renumita pudră americana

PUDRE B B 8 PORCELAN

olosesc bucuros aceasta — - -...........~ = dră.

pu­c á é i

Porcelan pudră este cu miros plăcut.Porcelan pudră e cea mai fină.Porcelan pudră este in­ofensivă.Pocelanpndra împiede­că sudoarea pe obraz, mâni, subţiori. Porcelan pudră face să dispară pistruile, egră- bunţeie.Porcelan pudra se li­peşte de obraz miracu­los.

1 Porcelan pudra dă o-uuoZ brazulu nobleţă.I Porcelan pudra se că­

lit ! O Z pată în cutii originale americane cu B şi 5 coroane în 6 colori diferite şi anume; albă, roza, rcza închis, ciem şi crem înschis şi coloarea na­turală a feţei. — La coman­de să se arate ce coloare şi ce preţu se cere.

JeszJeszJeszJeszJeszJesz

Fete din ppovin* : «sie şi fec io r1! :cumpără în cantităţi mari

Diana Cremă şi Diana Săpun

Pomada pentru mâni şi obraz.se capătă pretut nden cu :

50 bani.Singurul preparat contra sgrăbunţelor şi pistruilor — Comande «e execută ca poşta şi rambursă de :

B é la E r é n y i , S S

BUDAPEST, Károly-körut 5.Cea mai mică comandă 3 cor.

Se capătă In toa tă ţara.

Coliere de blană şi mufuri.Albituri după măsură.

M esturi de toate articole foarte ieftin la

F r i t z Pred i ger ,1—100 S tra d a P o r ţ i i N r. 8.Re Mik ă de m ob ile

Békéscsaba,i ó . t .

Mobile modeme de calitate superioară.

Nagyvárad,3 £ á , l r © c z i V L t -

Preţuri convenabile. —

Braşov,Provisor S t r a d a , l u n g ă 3 3 .

Aranjare completă de locuinţe cu mobile. j

/

TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MURHŞIANU, BRANISCB A COMP: BRAŞOV.