Nr. 10 Februarie 2008

Start! Avem de cucerit o lume! (Revista Grupului Şcolar Industrial „MECANICĂ FINĂ” Serie nouă nr. 10, Februarie 2008 )

1

Februarie 2008 Serie nouă – nr.10

Articole Ştiinţifice Tehnice

Artistice Recreative

Tot ce-i mai bun, special pentru voi

Secretar de redacţie: Gabriela Vasile (bibliotecar) Colectiv de redacţie: Niţu Daniela Nicoleta (clasa a IX-a A) Tilică Laurenţiu (clasa a IX-aA) Petraru Mihai Ionuţ (clasa a IX-a B)

Rădulescu Ionuţ (clasa a XI-a A) ZamfirAmelia Beatrice (clasa a XI-a B) Profesori coordonatori: Olguţa Spornic (Coordonator proiecte şi programe educative şi extraşcolare) Maria Simon (Limba română) Benedic Caterina (Ştiinţe)


2

►Dacă te porţi ireproşabil, îţi faci mai uşor prieteni şi eşti apreciat de toţi cei cu care intri în legătură. ►Dacă te respecţi pe tine şi pe cei din jur, nu recurgi la minciuni nici în cazuri extreme. ►Este trist să te ia gura pe dinainte şi să minţi din inerţie, fără a judeca mai întâi dacă denaturarea adevărului aduce prejudicii cuiva (vreunei fiinţe din prezent, trecut sau viitor). Părinţii spun copiilor: „Nu mai minţi, că-ţi creşte nasul ca lui Pinocchio!”. Un copil care vede că nu-i creşte nasul după ce a minţit, va minţi în continuare, fără teamă. Sfatul corect ar fi, pentru oamenii mici sau mari: „Gândeşte-te la consecinţe!”. Unii mint pentru amuzament (micile „păcăleli”), alţii nu vor să-şi asume o vină şi mint să se apere de viitoare neplăceri. Se mai minte din prostie, răutate, invidie. Se minte chiar şi degeaba! Cel mai grav este când un om încearcă să se mintă pe sine însuşi, făcându-şi iluzii aiurea (Las-că am timp să învăţ, de ce m-aş apuca de-acum?). Minciuna este totuşi admisă când dă speranţe sau reechilibrează moralul cuiva. Atenţie însă: iluziile deşarte sunt urmate de deziluzii! Anton Pann în „Povestea vorbii - Despre minciuni şi flecării”, semnala că minciuna este într-un final dovedită şi mincinosul este penalizat de semeni: „Minciuna ca glonţul în apă se afundă Şi îndată, ca frunza iese din undă.” În acest număr al revistei şcolare, dorim să dezbatem cât mai multe aspecte referitoare la formele de manifestare şi consecinţele falsului şi ale minciunii. Am încercat să facem şi un top al celor mai frecvente minciuni pe care le emit sau le înghit adolescenţii şi o retrospectivă a iluziilor de tot felul. Veţi găsi în revista şcolară şi un Horoscop, întocmit de echipa de redacţie. Vă garantăm că Horoscopul nostru nu conţine o mai mare cantitate de minciuni per zodie, în comparaţie cu un Horoscop întocmit de profesionişti. Lectură plăcută! Aşteptăm reacţiile voastre pe forum ( adresa http://www.mecanicafina.com/ )

Gabriela Vasile (bibliotecar)

Jean Cocteau: Eu sunt o minciună care spune întotdeauna adevărul.

- Născocitorii. Ştiinţa, tot mai aproape 3 de adevăr - Perpetuum mobile 6 - Radiestezia 8 - Citate despre minciună şi mincinoşi 9 - Elevii noştri sunt talentaţi! 10 - Luaţi aminte: „Cine minte, nu-i cuminte” 11 - De nu-ţi vine a crede! Curiozităţi 12 - Ironia salvează omenia 12 - Jocurile minţii 13 - Originea unor expresii 13 - Topul minciunilor la vârsta adolescenţei 14 - Răspunsuri la „Jocurile minţii” 15 - Link-uri utile 15 - De parc-ar fi… Mimetism şi roluri 16 - Iluzii optice. Când arta ne minte frumos 17 - Fabrica de fericire 20 - Poesis. Creaţii ale elevilor 20 - Confruntare privind „globalizarea” 21 - Horoscopul adolescentului zăpăcit.. 21 de dragoste

Detector de minciuni


3

În domeniul cunoaşterii (gnoseologic) putem vorbi despre noţiunile de „adevăr” şi „eroare” numai având ca termen de comparaţie adevărul consimţit pe o anumită treaptă a dezvoltării umane. Oamenii de ştiinţă emit noi ipoteze şi teoreme, având ca suport experimente noi, aşa încât, ceea ce la un anumit moment se credea „adevărat” se transformă în „fals”. Prin contribuţia ştiinţei, omenirea încearcă să se apropie tot mai mult de adevăr. Îndemnul făcut Arhimede lui Apollonius „Combate cunoaşterea prin cunoaştere!” poate fi considerat motto-ul ştiinţei şi în epoca modernă. Determinarea valorii constantei matematice Pi Desigur, efortul de a crea ceva cu totul revoluţionar pentru ştiinţă este cu atât mai spectaculos cu cât mijloacele pe care le are la dispoziţie cercetătorul sunt mai rudimentare. Arhimede (287 - 212 î.Hr) Să ne gândim numai de câtă ingeniozitate şi răbdare a dat dovadă Arhimede pentru aproximarea valorii constantei matematice Pi care rezolvă geometria cercului. Folosind metoda aproximărilor succesive, el a desenat şi a calculat aria mai multor figuri geometrice regulate înscrise într-un cerc şi circumscrise cercului respectiv (s-a oprit cu aproximarea la un poligon cu 96 de laturi), ajungând la valoarea corectă a primelor două zecimale ale constantei Pi.

71

223< π <

722

Sau: 3,140845… < π < 3,142857… Valoarea calculată de Arhimede a rezistat neîmbunătăţită până în secolul al V-lea, când astronomul chinez Zu Chongzhi (429-500) a ajuns la o aproximare corectă de şase zecimale: 3,1415926… < π < 3,1415927… Generaţii succesive de matematicieni au dus mai departe calculul constantei Pi: Ludolph van Ceulen (1540-1610) a calculat corect 35 de zecimale; tot un german, Ferdinand von Lindemann, a demonstrat în 1881 că numărul Pi este infinit.

Chiar dacă în zilele noastre valoarea lui π este aproximată la miliarde de zecimale, meritul lui Arhimede rămâne incontentabil. În cazul determinării valorii constantei matematice Pi, ştiinţa modernă nu a anulat, ci a completat numai, munca lui Arhimede.

Structura materiei şi Universul Încă din Antichitate, savanţii s-au arătat preocupaţi de aflarea tainelor materiei şi Universului. Leucip (sec. V î.Hr) a intuit că materia este formată din particule indivizibile pe care le-a numit atomi (cuvântul ατομος citit „atomos”, în limba greacă

înseamnă „indivizibil”). Democrit (460-670 î.Hr), urmând ideile lui Leucip, a fost deschizător de drumuri în formularea teoriei atomice. El susţinea că „materia este alcătuită dintr-o infinitate de mici corpusculi, invizibili şi eterni”. În limba română, cuvântul „atom” (cu pluralul „atomuri”!!) este introdus ca neologism de Dimitrie Cantemir în 1705: „lucrul carele într-alt chip sau parte nu să mai poate despărţi, despica, tăia”. Definiţia dată de Cantemir apare în „Scară a numelor şi cuvintelor streine tâlcuitoare”, parte componentă a lucrării „Istoria ieroglifică”. Lansarea teoriei atomice a avut loc abia în 1807, când John Dalton (1766-1844) a sugerat că elementele chimice sunt formate din molecule şi acestea din particule elementare numite atomi, ce nu pot fi divizate prin procese chimice. Chimistul neozeelandez Ernest Rutherford a demonstrat pe cale experimentală existenţa electronilor (1897) . El a lansat teoria modelului planetar al atomului (1911): un nucleu situat central, în jurul căruia se rotesc electronii, asemenea planetelor în jurul soarelui. Modelul planetar al atomului


4

Contribuţii mari în continuarea cercetării privind structura materiei au avut ► Niels Bohr: preia modelul atomic al lui Rutherford adaptat la teoria cuantică;► Edwin Schrödinger (1887-1961): în 1926 descoperă că electronii se comportă ca nişte unde; ►Sir James Chadwick: în anul 1932 descoperă existenţa neutronilor.

Ernest Rutherford Niels Bohr James Chadwick (1871-1937) (1885-1962) (1891-1974) Democrit a stabilit deductiv că materia este formată din particule; au urmat 2150 de ani până la formularea teoriei atomice a lui Dalton şi încă 100 de ani până la demonstrarea experimentală a teoriei atomice (Rutherford).

Astăzi este acceptată următoarea structură a atomului: un nucleu central, format din neutroni (neutri electric) şi protoni (sarcină electrică +); în jurul nucleului se află „norii electronici”- formaţi din electroni (sarcină electrică -).

În deceniile 6-8 ale secolului trecut, s-a descoperit că neutronii şi protonii sunt la rândul lor formaţi din particule şi mai mici, denumite „quarci” , că electronii sunt însoţiţi de particule elementare neutre electric, probabil fără masă, numite neutrino. Structura materiei este încă în faza de studiu: unii teoreticieni cred că nici quarcii nu sunt particulele ultime şi că ele s-ar putea descompune (Teoria stringurilor) în corzi (filamente oscilante). La nivel cuantic, materia ar fi o „spumă cuantică” în continuă transformare (vezi desenul de mai sus).

Este de menţionat impactul teoriei relativităţii a lui Einstein (1905 - Teoria restrânsă a relativităţii; 1915 - Teoria generalizată a relativităţii) asupra universului mic (Fizica cuantică) şi a marelui Univers (teoria apariţiei Universului prin marea explozie iniţială numită „Big Bang”). Istoria cercetării Universului apropiat este comprimată cu umor de scriitorul englez George Bernard Shaw (1856-1950): „Universul lui Ptolemeu din Grecia Antică a durat vreo 1400 de ani. Universul lui Newton a durat 300 de ani. Oare cât va dura Universul lui Einstein?” Filosoful grec Aristotel (384-322 î.Hr.) şi mai apoi astronomul grec Ptolemeu (87 î.Hr.-165) au susţinut teoria geocentrică, potrivit căreia, în centrul sistemului nostru planetar s-ar plasa Pământul, în jurul căruia se rotesc celelalte planete şi Soarele.

Ptolemeu şi teoria heliocentrică În anul 288 î.Hr., Aristarh din Samos întrevede argumente pentru teoria heliocentrică, care este dezvoltată şi argumentată solid abia după 1800 de ani de Nicolaus Copernic (1473-1543) în lucrarea „De Revolutionibus Orbium Coelestium Libri VI” – Şase cărţi despre mişcările de revoluţie ale corpurilor

cereşti.

Nicolaus Copernic (1473-1543) Teoria heliocentrică Teoria heliocentrică s-a impus foarte greu datorită opoziţiei acerbe a Bisericii Catolice. Alţi adepţi ai teoriei heliocentrice au fost : ►Giordano Bruno (1548-1600), care a fost învinovăţit de erezie pentru că a propagat teoria lui Copernic; el a fost ars pe rug în februarie 1600. ►Johannes Kepler (1571-1630), autorul lucrării „Mysterium Cosmographicum” (Misterul sacru al Cosmosului). Deopotrivă astrolog şi astronom, el susţine (fără a demonstra de ce) că planetele se rotesc în jurul soarelui pe orbite eliptice.


5

►Galileo Galilei (1564-1642), a făcut un pas important în descoperirea legilor mişcării: legea inerţiei şi legea căderii corpurilor libere. Adept al experimentului ştiinţific, Galileo Galilei a observat cerul cu telescopul inventat de el, descoperind patru sateliţi ai lui Jupiter şi fazele planetei Venus. Descoperirile astronomice le foloseşte ca argumente pentru susţinerea teoriei heliocentrice a lui Copernic în lucrarea sa „Dialogo Sopra Due Massimi Sistemi del Mondo, Tolemaico e Copernico” (1632) . Cartea a fost trecută pe lista de interdicţii a Vaticanului aproape 200 de ani (până în 1835) şi abia în anul 1992, Biserica Romano-Catolică a reabilitat activitatea ştiinţifică a lui Galilei.

►Teoria heliocentrică primeşte un fundament teoretic foarte bine argumentat abia în 1687, când Sir Isaac Newton (1642-1726) publică „Philosopiae Naturalis Principia Mathematica”. Lucrarea cuprinde legile mişcării corpurilor şi legea atracţiei universale; pe baza acestor legi, în cel de-al treilea volum al lucrării,

Newton explică ideile lui Kepler privind mişcarea planetelor şi fenomenele de flux şi reflux. Isaac Newton este considerat părintele fizicii clasice. În viziunea lui Newton, Universul este „spaţiul absolut”: infinit, tridimensional şi imuabil. Universul lui Newton este negat, la rândul lui, după ce Albert Einstein a enunţat Teoria generalizată a relativităţii (1915-1919): timpul se adaugă celor trei dimensiuni spaţiale, şi Universul nostru este conceput cvadridimensional. Einstein a revoluţionat fizica şi a apropiat omenirea de înţelegerea Universului, bazându-se pe cunoştinţele de fizică acumulate de omenire până la el. Cu prilejul comemorării a 200 de ani de la moartea lui Newton, Albert Einstein a ţinut o conferinţă intitulată „Mecanica lui Newton şi influenţa ei asupra evoluţiei fizicii teoretice” în care îşi arată admiraţia pentru predecesori. Galilei, Newton, Einstein, nu s-au mulţumit cu efectele, ei au fost interesaţi de cauzalitatea fenomenelor din fizică. Secole de înţelepciune umană au încăput în formula energiei, enunţată de Einstein: Energia este egală cu masa înmulţită cu pătratul vitezei luminii. E = m c2

Făcând abstracţie de masă, care în comparaţie cu viteza luminii este o valoare practic neglijabilă, se poate extrapola: energia este lumină.

Au trecut aproape 100 de ani de la enunţarea teoriei relativităţii şi cercetările efectuate în astrofizică şi fizica cuantică i-au confirmat valabilitatea. Omenirea şi-a trimis în spaţiu cercetaşi de nădejde. Programele de cercetare spaţială fără echipaj uman, sunt capabile să furnizeze automat date în raze x, gamma, ultraviolet şi în spectrul vizibil (Chandra, INTEGRAL,COBE, Spitzer, SOHO, Plank, Hubble etc.) Observatorul spaţial Hubble Să revenim la citatul din Bernard Shaw. La întrebarea- „cât vor rezista în viitor explicaţiile despre Univers propuse de Einstein?”- e greu de imaginat astăzi. Cu siguranţă, chiar dacă se vor găsi în viitor elemente care să infirme teoria lui Einstein, omenirea a învăţat de la el deschiderea către Univers şi setea sa de cunoaştere a sporit mult de la el încoace. Tot mai aproape de adevăr, ştiinţa se primeneşte mereu. Vechi teorii, ipoteze, concepte, sunt negate de cele noi, mai solid argumentate. Un elev leneş şi-ar pune întrebarea: „De ce să mai toceşti, de ce să-nveţi teoreme şi alte alea, dacă tot au termen de valabilitate care poate expira oricând???” Chiar nu este necesar să toceşti, amice! Este necesar şi suficient să înţelegi fenomenele, să reflectezi asupra valabilităţii demonstraţiilor, eventual, să găseşti tu greşeli de abordare în materiile predate la şcoală. Gândiţi mai mult, prieteni!

Petraru Mihai Ionuţ (clasa a IX-a B) Profesor îndrumător: Olguţa Spornic


6

Progresul umanităţii este proporţional cu creşterea eficienţei activităţilor umane. În domeniul tehnicii, eficienţă totală ar avea o maşină sau un dispozitiv capabil să funcţioneze la nesfârşit, fără intervenţii ulterioare, care este denumit generic „perpetuum mobile”. În prezent se consideră că startul în cursa realizării minunatelor maşini a fost dat de indianul Bhaskara, matematician şi astronom. Încercând să

aplice în tehnică elemente ale filosofiei indiene, el a descris, în jurul anului 1100, o roată cu spiţe curbate, umplute parţial cu mercur. Ideea a fost preluată în scrierile arabe şi a pătruns în Europa prin filieră islamică.

Temele speculate în realizarea de maşini capabile să funcţioneze veşnic sunt foarte variate: roata dezechilibrată, planul înclinat, mecanica fluidelor, magnetism, reacţii chimice oscilante, pile galvanice etc. Nu pot fi blamaţi inventatorii care au studiat cu bună-credinţă posibilitatea realizării de maşini nemuritoare, chiar dacă „visul frumos” s-a dovedit „himeră”. Leonardo da Vinci, prin 1480, era preocupat de roţile dezechilibrate şi de perfecţionarea „şurubului lui Arhimede”.

Schiţa lui Leonardo da Vinci – studiu privind „şurubul lui Arhimede”

Desene reprezentând încercări de roţi dezechilibrate din manuscrisele lui Leonardo da Vinci

Studiind roţile dezechilibrate, Leonardo a explicat în 1490 momentele forţelor şi a demonstrat că un astfel de dispozitiv nu se poate mişca spontan. Între autorii de „perpetuum mobile” s-au strecurat şi şarlatani, dornici de îmbogăţire şi faimă nemeritată.

Nu degeaba grecescul „mechane”(din care derivă cuvântul „mecanică”) însemna la origini „maşinărie”, „procedeu ingenios”, dar şi „şmecherie”, „şiretlic”.

Johann Ernst Bessler, zis Orffyreus a prezentat în Germania în anii 1712 şi 1719 două maşini funcţionale care se încadrau în aparenţă în tema „perpetuum mobile”, dar care în

1727 s-au dovedit fraude.

Alte două invenţii, „ceasul perpetuu” al elveţianului David Robert Geiser, prezentat în 1815 şi „dispozitivul oscilant care scoate energie din eter” al lui John Worell Kelly, prezentat în 1872, s-au dovedit şi ele şarlatanii, dar aceasta numai după moartea autorilor. În Franţa, capitolul „perpetuum mobile” părea încheiat în 1775, când Academia Franceză de ştiinţe, la iniţiativa lui Pierre Simon Laplace, a declarat „absolut imposibilă” realizarea de maşini cu mişcare perpetuă. Patentele de invenţie sunt evaluate prin prisma legilor fizicii, acceptate în mediul academic: ►Principiul conservării energiei (Hermann Helmholtz-1848, William Thomson – 1853) ►Primele două legi ale termodinamicii (Sadi Carnot, Rodolph Clausius-1880) ►A treia lege a termodinamicii (Walter Nernst-1910, reformulată de Max Planck) ►Legea generală a relativităţii (Albert Einstein-1915-1919) În rezumat, primele două principii ale termodinamicii arată că: 1)► Nu se poate obţine energie decât dintr-o altă formă de energie şi 2)►La trecerea unei forme de energie în alta nu se poate obţine randamentul 1.


7

Dacă o invenţie violează în vreun fel legile fizicii, apare automat suspiciunea de fraudă. Şi dacă frauda nu poate fi dovedită, se aşterne o incertitudine totală: se bănuiesc greşeli în cercetarea funcţionalităţii invenţiei, se pune însă sub semnul întrebării chiar valabilitatea demonstraţiei legilor, bănuindu-se puncte de singularitate nedescoperite, neelucidate. Prototipul unei invenţii româneşti , care în aparenţă violează cel de-al doilea principiu al termodinamicii, este funcţional din anul 1950.

Nicolae Vasilescu-Karpen 1870-1964

Licenţiat al Facultăţii de Ştiinţe din Paris (1902) în fizică,

mecanică, matematică şi Doctor în Ştiinţe – Sorbona (1904)

Prototipul invenţiei lui Vasilescu-Karpen: „Pila termoelectrică cu temperatură uniformă”

Invenţia lui Nicolae Vasilescu-Karpen a fost brevetată de Academia de Ştiinţe a Franţei în anul 1922 „Pilă termoelectrică cu temperatură uniformă”. Prototipul invenţiei a fost realizat în anul 1950 şi se află în prezent la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida din Bucureşti, în stare de funcţionare. Pila Vasilescu-Karpen este construită din doi electrozi, unul din aur şi altul din aur platinat, încastraţi în cilindri de sticlă, cufundaţi în acid sulfuric pur; acestui sistem i s-a adăugat un mic motoraş electric. Motoraşul are funcţia de a semnala că se generează curent electric. Specialiştii bănuiesc faptul că „pila VK” este o excepţie de la legea a doua a termodinamicii, dar nu s-a putut încă afla în ce constă singularitatea.

Nicio altă pilă electrică nu a funcţionat mai mult de 10 ani, neputându-se împiedica corodarea unuia dintre electrozi. Ca o singularitate a celei de-a doua legi a termodinamicii putem aminti şi tubul Ranque-Hilsch (vezi adresa www.pdbuchan.com/ranque-hlsch/ranque-hilsch.html), care separă o masă de aer în două jeturi – cald şi rece – ; ori, conform legii a II-a a termodinamicii, pentru a se obţine energie, este nevoie de două surse de căldură de temperaturi diferite. Un gaz comprimat, căruia i s-a imprimat o foarte mare viteză de rotaţie la trecerea printr-un turbionar, este lăsat să pătrundă în tub; masa de aer este separată în tub în două jeturi, unul cald şi unul rece, care părăsesc tubul prin căi diferite: prin partea dreaptă a tubului, datorită ajutajului conic, este lăsat să pătrundă doar jetul fierbinte (cu particule având viteza tangenţială maximă); jetul rece, cu particule având viteză tangenţială redusă este împins în sensul diametral opus (săgeata albastră). Tubul Ranque-Hilsch

Explicaţia funcţionării unui tub Ranque-Hilsch nu este încă foarte clară, dar se pare că este legată de următoarele fenomene: ►Maxwell a demonstrat distribuţia moleculelor unui gaz pe viteze: se acceptă că o masă de aer cu temperatura medie de 150C este formată din molecule cu viteze diferite (60% cu viteze mici, cu temperatura moleculară de -1310C şi 40% cu viteze mari, cu temperatura moleculară +2410C); ►jeturile de ieşire din tub sunt separate după viteza tangenţială a particulelor; se presupune că aerul trecut prin turbionar se comportă în tubul Ranque-Hilsch ca un corp solid: îşi păstrează viteza unghiulară de rotaţie constantă pe toată secţiunea transversală (dacă s-ar comporta ca un gaz, viteza unghiulară ar fi mai mare la centru decât pe margini). Pornind de la tubul Ranque-Hilsch, fraţii Cornel şi Octavian Stănăşilă lucrează la un aparat care va funcţiona „pe baza reciclării energiilor”, cu extinderea legii de separare a energiilor cinetice moleculare de la gaze la materiale solide. Aparatul ar putea fi o sursă ecologică şi ieftină de energie. Încheiem cu o curiozitate: „poetul rozelor”, Alexandru Macedonski, s-a dovedit preocupat de realizarea unui „perpetuum mobile”. Informaţia o prezintă biograful său, Adrian Marino.

Niculescu Emanuel (clasa a XIII-a M2) Profesor îndrumător: Caterina Benedic


8

În mod greu de explicat ştiinţific, persoane echipate sumar (baghetă de alun, pendul sau ansă) sunt în stare să găsească surse de apă, depozite minerale sau obiecte ascunse în pământ. Fenomenul este numit „radiestezie” sau „geromanţie” şi are rădăcini în ritualuri străvechi legate de supravieţuire.

În China există un basorelief din anul 147 era noastră, care-l reprezintă pe Yu, primul împărat al dinastiei Hia (2205-2197 î.Hr), ţinând

în mână o baghetă unghiulară şi inscripţia:”Yu din dinastia Hia a fost renumit prin cunoştinţele asupra zăcămintelor de metale şi a izvoarelor subterane.”

Şi istoricul Herodot (circa 490-429 î.Hr) face referire la radiestezie, amintind că sciţii găseau apă potabilă şi minerale cu ajutorul baghetei unghiulare.

În secolul al XVII-lea, a fost adus în faţa Academiei de Ştiinţe a Franţei un ţăran din Grenoble a cărui faimă de radiestezist ajunsese la Curtea Regală. Ţăranul a fost pus să găsească – şi a găsit – o mică comoară ascunsă într-adins pentru a-i testa calităţile. În România este cunoscut cazul inginerului geolog Simu Simeon, care cu ajutorul radiesteziei a descoperit locaţiile rezervelor de petrol ale Romaniei din Valea Prahovei, în perioada interbelică. El este şi autorul unui „Manual de radiestezie”, publicat în 1939. Meseria de „fântânar” era practicată din vechime pe teritoriul românesc, fiind evocată şi în literatură. Iată cum descrie Mihail Sadoveanu, în

povestirea Istorisirea Zahariei Fântânarul, unealta cu care se putea ghici sursele de apă: „Cumpăna asta (…) e din lemn de corn. Cine ştie cine şi când a făcut-o… A rămas de la bătrânii cei vechi, care au fost tot fântânari, şi-au aflat cu dânsa fântânile şi izvoarele…” Poate cel mai şocant exemplu de aplicare a puterilor radiestezice este cazul petrecut în Statele Unite ale Americii: Verne Cameron, un radiestezist cu faimă internaţională, primise la mijlocul anilor 60, secolul al XX-lea, oferta de a-şi folosi talentul pentru găsirea de minereuri strategice în Africa de Sud. Deşi oferta purta girul guvernului Sud-African, CIA nu i-a acordat lui Cameron viza pentru efectuarea călătoriei. Radietezistul a cerut explicaţii şi neprimind un răspuns satisfăcător, a ameninţat că poate face publice toate locaţiile bazelor secrete americane şi ale submarinelor US Navy. Cameron a demonstrat reprezentanţilor CIA că ştie ceea ce numai agenţii secreţi ar trebui să ştie, punând totul pe seama talentelor sale de radiestezist. După acest episod, Cameron dispare din viaţa publică. Există doar presupunerea că el ar fi fost, începând de atunci, angajat al serviciilor secrete americane. Ştiinţa nu a rămas nepăsătoare, existând numeroase încercări de a descoperi în ce constă de fapt talentul radiestezic. Fenomenul a fost studiat în marile ţări ale lumii (Germania, Franţa, Olanda, SUA, Australia), însă rezultatele nu sunt concludente. Nu s-au putut măsura calităţile speciale ale subiecţilor; se presupune doar că radiesteziştii au darul de a percepe modificări minore ale câmpului magnetic.

Având în vedere importanţa strategică a radiesteziei (permite localizarea resurselor de apă sau a minereurilor cu cheltuieli minime),

Baghetă nu este de mirare că guvernele alocă bugete mari pentru cercetări în acest domeniu controversat.

Tilică Laurenţiu (clasa a IX-a A)


9

Lucian Blaga, (1895-1961), poet şi filosof român

„Minciuna este vacanţa adevărului. Să nu aibă oare şi adevărul nevoie de vacanţă?” (Discobolul) Mark Twain, (1835-1910), scriitor american, pe numele său adevărat Samuel Langhorne Clements ►„Există trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte şi statisticile.” ►„O minciună poate să facă înconjurul lumii în timp ce adevărul abia se încalţă.” Martin Luther, (1483-1546), preot şi doctor în teologie, iniţiatorul Reformei Protestante în Germania

„Minciuna este un bulgăre de zăpadă ce devine tot mai mare, cu cât este rostogolit mai mult.”

Lord Byron, George Gordon (1788-1824), poet romantic englez

„Şi, în fond, ce este o minciună? Adevărul mascat…”

Arthur Schopenhauer, (1788-1860), filosof german „Dacă ai presupus că cineva mite, fă-te că-l crezi; atunci devine îndrăzneţ, minte mai tare şi se demască.” Jerome Klapka Jerome, (1859-1927), scriitor englez „Întotdeauna este cel mai bine să spui adevărul – asta, bineînţeles, dacă nu eşti un foarte bun mincinos.”

Anton Pann, (aprox.1794-1854),

poet român, profesor de muzică şi compozitor de muzică religioasă, de origine rrom din Bulgaria

►„Mai bine şezi strâmb şi vorbeşte drept.” ►„Cu minciuna boierească, treci peste graniţa nemţească.” ► „Minciuna cât Colţea de mare.”

Susan Sontag (1933-2004), scriitoare şi luptătoare pentru Drepturile Omului, originară din Statele Unite ale Americii

„Minciuna este un mijloc elementar de autoapărare.” Plaut,Tito Maccio (254-184 î. Hr.), părintele teatrului latin „Se preferă un compliment mincinos unei critici sincere.” Nicolae Iorga, (1871-1940), scriitor, istoric şi om politic român ►„Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta înverşunare, ca mincinosul care a fost prins.” Immanuel Kant (1724-1804), filosof german, fondatorul idealismului critic ►”Minciuna este josnică şi face ca omul să fie nedemn de fericire.”

Alexandru Vlahuţă (1858-1919), scriitor român ►Păzeşte-te de mincinosul care pune şi puţin adevăr în minciunile lui.”

Pagină realizată de Colectivul de redacţie


10

Faceţi cunoştinţă cu un actor în devenire, (sau prezentator de modă?): elevul Pavel Teodor Alexandru din clasa a IX-a S1. Pentru serbarea Crăciunului 2007, el a pregătit rolul unui soldat roman în sceneta naşterii lui Isus Hristos. S-a îndrăgostit de acest rol şi ne-a oferit o şedinţă foto. Admiraţi privirea tăioasă şi determinarea de a fi soldat; observaţi mândria de-a face parte dintr-o armată de elită!

Micul actor şi-a confecţionat singur unele piese ale costumului: sabia de lemn şi coiful din carton (moţul coifului este făcut dintr-o perie veche de plastic!!!). Privind aceste fotografii, oricine poate să vadă că actorul s-a identificat deplin cu rolul interpretat!

Zamfir Amelia Beatrice (clasa a XI-a B)


11

Minciuna este o denaturare intenţionată a adevărului, cu scopul de a înşela pe cineva. Mincinosul încalcă atât normele morale (dovedind deficienţă de caracter), cât şi pe cele sociale (perturbând comunicarea normală într-un grup social). Deprinderea de a minţi este un act de comportament care trebuie analizat din punct de vedere psihologic prin prisma tuturor factorilor de personalitate (vârstă, stare de sănătate mentală) şi de mediu. Un adolescent dezvoltat normal (fizic şi psihic), trăind într-un mediu care nu acceptă minciuna, are toate şansele de a deveni adult onest, demn de respectul semenilor; acesta ar fi situaţia ideală, corespunzătoare normelor morale şi sociale, dar realitatea demonstrează că mulţi adolescenţi, ca şi majoritatea adulţilor de altfel, cedează deseori în faţa tentaţiei de a minţi. Cauzele persistenţei în minciună pot fi de natură individuală ( de exemplu: ►refuzul de integrare într-un colectiv; ►dezvoltarea unei suferinţe afective majore; ►disfuncţii în dezvoltarea personalităţii) sau legate de mediul social ( de exemplu: ►evitarea unei pedepse sau evitarea premiselor pentru viitoare disconforturi personale ; ►încercarea obţinerii de avantaje; ►încercarea de captare a atenţiei colective). Psihologii consideră că profilaxia minciunii trebuie să pornească de la cunoaşterea de sine (recunoaşterea defectelor urmată de ambiţia diminuării lor; recunoaşterea calităţilor personale şi încercarea de a le îmbunătăţi mai mult). Dacă fiecare adolescent s-ar gândi că mincinosul dovedit îşi pierde credibilitatea şi bunul renume, dacă ar căuta în propria conştiinţă cauzele pentru care este tentat să mintă şi ar avea ambiţia să le elimine rând pe rând, generaţia noastră ar putea schimba lucrurile în bine pentru întreaga societate. Adulţii au partea lor de vină în perpetuarea nesincerităţii la copii. Unui copil care întreabă naiv pe adult: „Mi-ai zis că nu-i bine să mint, dar tu de ce o faci?”, trebuie să i se răspundă cu: „Îmi pare rău că am minţit. Eu trebuie să-ţi dau exemplul bun!” şi nicidecum cu: „Obraznicule, mă faci pe mine mincinos? Încerc numai să te învăţ ce-i bine…”. Eu am ajuns de mult la convingerea că sinceritatea este o condiţie esenţială a vieţii sociale normale şi încerc să-mi reprim tentaţia de

a minţi; strădania mea de a deveni om demn şi onest este însă de multe ori încetinită de avalanşa de exemplele negative din jur. Sunt mulţi adulţi cu care mă intersectez în viaţă, care îmi demonstrează prin vorbe şi fapte că un comportament necinstit, făţarnic, duplicitar duce la bunăstare şi favoruri; dar eu încerc să nu le urmez exemplul. Nici eu şi niciunul dintre voi nu vrea să ajungă la maturitate lăudăros, zvonist, bârfitor, ipocrit, calomniator, linguşitor, falsificator, plagiator…Cu toţii ne dorim să fim la maturitate demni de stima semenilor noştri.

Sfaturi pentru creşterea credibilităţii personale ►Nu mai folosiţi jurăminte uzate (de felul: „Crede-mă! Uite, să mor eu că…”, „Să n-am parte de noroc dacă…”) după fiecare afirmaţie. Acestea sunt ticuri verbele folosite în mediile sociale needucate sau dubioase (gen „băieţi de cartier”, pungaşi, puşcăriaşi). Dacă faceţi jurăminte după fiecare afirmaţie, atrageţi atenţia interlocutorului că fără ele n-aţi fi credibili. ►Când susţineţi un punct de vedere într-o discuţie, bazaţi-vă numai pe informaţii verificate. Dacă afirmaţi ceva „din auzite” despre o persoană pe care nu o cunoaşteţi direct, puteţi fi catalogat drept bârfitor sau mincinos. ►Prezentaţi-vă corect vârsta, identitatea în orice relaţie de comunicare. Comunicarea sub paravanul anonimatului denotă laşitate; dacă adoptaţi o identitate falsificată, înseamnă că vă negaţi personalitatea, că nu sunteţi mulţumit de propria persoană (s-ar putea să aveţi nevoie de psiholog pentru a remedia acest lucru). ►Evaluaţi-vă singuri comportamentul la sfârşitul fiecărei zile; analizaţi dacă nu cumva aveţi remuşcări pentru unele fapte personale, şi neapărat, corectaţi-le a doua zi. Nu este umilit ci demn de respect un om care îşi cere iertare pentru greşelile personale. O astfel de greşeală poate fi minciuna. Cerându-vă iertare că aţi minţit, vă recâştigaţi parţial credibilitatea.

Niţu Daniela Nicoleta (clasa a IX-a A)

Îndrumător: prof. Grosu Rodica


12

►Feţe-feţe Experţii consideră

că figura umană poate reda extrem de multe expresii faciale (simple „strâmbături” sau exprimarea unor sentimente: mirare, groază, plictiseală, voioşie…). Numărate, acestea ar fi în total cam 10.000!

►Libelule migratoare Specia de libelule „Anax Junius” migrează toamna din regiunile de nord-est ale Statelor Unite spre Florida. ►Necunoscutele din tabel Universitatea Barkeley (SUA) anunţase descoperirea elementului 118 din Tabelul periodic al elementelor chimice în anul 1999; informaţia a fost însă dezminţită în 2001.

Tabelul elementelor chimice are astăzi două necunoscute: elementele cu numărul atomic 117 (grupa halogenilor) şi 118 (grupa gazelor inerte); încă două elemente sunt în curs de confirmare (113 şi 115). ►Ciuperca mâncătoare de răşini La Universitatea Wisconsin (SUA), un grup de cercetători au descoperit că ciuperca Phanerochaete chrysosporium atacă răşinile

fenolice, considerate până nu demult rezistente la orice formă de biodegradare. Potrivit studiului, deşeurile industriale conţinând răşini

fenolice, sunt atacate de enzima „ligninază”, pe care ciuperca o secretă în mod obişnuit la degradarea lemnului. Ciuperca si-a dovedit eficacitatea şi împotriva altor substanţe toxice (DDT şi TNT).

Unui băiat curajos, care-i cu fetele fricos Tot zice că e nenfricat, că-i curajos, Dar eu îl cred o leacă mincinos, C-am fost împreună la munte Ş-abia a încercat să mă sărute. Doar una … mă duce cu minciuna Nu sunt nici prost, nici caraghios Când cineva mă minte, mă prind şi-s furios! Doar de la ea accept minciuna bucuros, Frumoasa mea minte frumooooooos…

Minciună cu SF Cum m-am trezit cu glorie şi-o pată în memorie Ştiam lecţia, c-am învăţat, Dar să vedeţi ce s-a-ntâmplat: Veneam agale spre liceu Când am văzut pe cer un „ozeneu”. Fraţii stelari de pe alee m-au răpit, Şi-n mintea mea au scotocit. Fix lecţia de azi mi-au şters-o din memorie! Peste un timp, când m-au lăsat iar jos, Mi-am zis. „Trăiesc? Sunt norocos!” Mă jur c-aşa-i! Fantastică istorie! Treiul l-am luat, însă păşesc spre GLORIE, Că-mi cere presa interviuri, dragii mei, Despre întrevederea de grad trei.

Pagină realizată de Colectivul de redacţie

Versuri: Gabriela Vasile (bibliotecar)


13

1. Inventatorul şi invenţia sa În tabelul de mai jos, pe prima coloană sunt numele unor inventatori şi pe a doua coloană sunt invenţiile lor, greşit aranjate. Aranjaţi-le voi, astfel ca pe o linie să apară numele inventatorului şi invenţia sa: a. Ferdinand

Braun 1876- inventarea telefonului

b. Alexander Graham Bell

1827 - a realizat primul aparat de fotografiat

c. Thomas Alva Edison

1897 - inventarea tubului catodic - precursorul tubului de televiziune

d. Joseph Nicéphore Niepce

1879 - inventarea becului cu incandescenţă cu filament de carbon

e. Gugliemo Marconi

1894 - inventarea radioului

2. „Adevărat” sau „Fals” ? Precizaţi dacă afirmaţiile de mai jos sunt adevărate sau false: a. Stratul de ozon se află în Mezosferă. b. Charles Darwin este autorul lucrării „Originea speciilor”, publicată în 1859. c. Galileo Galilei a elaborat „formula lui Galilei”. d. Nucleele radioactive emit raze alfa (nuclee de heliu), raze beta (electroni) şi raze gamma (fotoni); de aici, tragem concluzia că electronii sunt particule constituente ale unui nucleu radioactiv. e. Comedia „Chiriţa în provinţie” este scrisă de Alexandru Kiriţescu.

3. Stânga sau la dreapta? Păcală ajunge la o răscruce de drumuri. Până să se hotărască pe ce drum s-apuce, vede trei ţărani la strânsul paielor de pe ogor. „- Bună ziua, oameni buni! Pe ce drum s-o iau ca să-mi iasă norocul în cale?” „- Drumul din dreapta duce la un han şi drumul din stânga duce la Râpa Iadului” , zise un ţăran. „- Un drum te duce la han, altul la râpă” zise al doilea. „- Nu te lăsa înşelat, omule! Unul din tovarăşii mei a şuguit, altul a zis adevărul. Dacă eşti ager la minte, vei ştii calea de urmat. Fie-ţi gândul bun şi drumul bun!” a zis al treilea ţăran. „- Mulţumesc de vorba bună şi de urări” a zis Păcală; şi-a pornit-o pe drumul bun. Încotro a pornit? Stânga sau dreapta?

„A duce cu preşul (pe cineva)”- Expresia este folosită astăzi cu sensul de „a păcăli ( pe cineva), a înşela”. Iniţial, expresia era echivalentă cu „a ajunge la mâna slugilor” . Stăpânii bogaţi, mâncau şi se cinsteau cu vin până nu se mai puteau ţine pe picioare. Ei îşi chemau slugile în ajutor pentru a fi duşi în camera de odihnă. De multe ori, slugile nu reuşeau să-şi care stăpânii în spate şi-i răsturnau pe preş, apoi îi cărau târâş prin casă până la pat. Slugile - umilite zilnic de stăpâni - , nu scăpau prilejul să-şi umilească la rândul lor stăpânii aflaţi în neputinţă; îi mai înghionteau, îi mai uşurau de podoabe preţioase, sau îi defăimau, povestind oricui era dispus să asculte, despre starea jalnică a stăpânilor după beţie. „A duce de nas (pe cineva)”- Această expresie are în prezent tot sensul de „a minţi, a înşela (pe cineva)”. Taurii nărăvaşi erau duşi la târg cu un belciug agăţat în nări; de belciug era prinsă funia, pe care ţăranul o smucea ori de câte ori animalul se împotrivea; de durere, animalul era nevoit să se supună. „A trage pe sfoară (pe cineva)”- Expresia este folosită în prezent cu sensul „a minţi, a înşela (pe cineva)” dar şi „a manipula”; explicaţia poate fi identică celei precedente. În plus, originea expresiei poate fi „trasul pe sfoară” practicat de artiştii păpuşari din secolul al XVIII-lea. „A spune gogoşi” înseamnă tot „a minţi, a înşela” şi face trimitere către arta culinară. Gogoaşa este un desert preparat din făină şi drojdie; bucăţi mici şi rotunde de aluat sunt prăjite apoi în ulei şi pudrate cu zahăr. Expresia se referea iniţial la exagerarea unor stări de fapte (prăjirea face ca aluatul să crească în volum şi gogoaşa se umflă în tigaie iar când se răceşte, scade în dimensiune); fiind vorba de dulciuri, cred că exagerările vizate iniţial erau de ordin sentimental („dulcegării”). Prin contaminare, apare şi forma „a spune minciuni gogonate” (gogonate, de la forma gogoşilor).



14

„Care este minciuna pe care o foloseşti cel mai des?” este întrebarea la care am solicitat răspuns unui grup de 50 de elevi (împărţit egal pe ambele sexe). Iată sistematizarea răspunsurilor: Minciuni spuse adulţilor 1. Minciuni pentru a scuza lipsa de implicare în procesul de educaţie şi instruire ►Ex: „Mi-am uitat caietul.”; „Nu mi-am notat tema pentru acasă.”; „N-am chiulit, m-am dus la doctor.” 2. Minciuni pentru mascarea alocării de timp liber suplimentar şi mascarea obiceiurilor nepermise ►Ex: „N-am timp să fac curat în cameră pentru că trebuie să merg cu doamna dirigintă la Muzeu (de fapt, în parc cu prietenii).”; „Azi stau mai mult la şcoală, că avem pregătire (de fapt, merg la film în Mall).” Minciuni spuse în grupul de băieţi 1. Minciuni legate de bani, având ca ţintă mascarea situaţiei materiale precare sau cu scopul bine definit de înşelăciune ►Ex: „Împrumută-mi nişte bani să ies cu prietena în oraş. Mâine ţi-i dau înapoi!”; „Trebuie să dau urgent un telefon şi nu mai am credit. Dă-mi telefonul tău, că spun numai două vorbe…” 2. Minciunile răutăcioase, care au ca sursă invidia, gelozia, lăudăroşenia, nevoia de consolidare a poziţiei în grupul de prieteni etc. ►Ex: „Am văzut-o pe prietena ta ieri cu un tip…”; „Am fost la o băută cu alţi amici.” Minciuni spuse în grupul de fete 1. Mica bârfă: minciuni legate ţinută, spuse din falsitate sau pentru a linguşi, minciuni despre grupul de prieteni comuni ►Ex: „Ce bine-ţi vine tunsoarea!”; „Vai, am auzit că prietena noastră s-a îngrăşat! Şi nu de la dulciuri …(aluzia face trimitere la relaţii foarte intime)” 2. Minciuni despre viaţa sentimentală sau intimă din perioadele trecute sau din prezent, spuse pentru a-şi crea un avantaj sau pentru a ajunge în centrul atenţiei ►Ex: „Fostul meu prieten era frumos, atent cu mine, amabil, …(deşi lucrurile stăteau tocmai invers)” Minciuni spuse între adolescenţii de ambele sexe 1. Legate de timpul prezent ►Ex: „Doar pe tine te iubesc.” ; „Fă-i pe părinţii tăi să te lase la munte cu mine, zi-le că mergem cu şcoala… ” 2. Legate de viitor ►Ex: „Doar pe tine te voi iubi toată viaţa.”; „Fac eu rost de bani şi nu mai avem nevoie de părinţi…”

Cele mai mari minciuni nu le spun adolescenţii „faţă-n faţă”, ci prin intermediul Internetului, la telefon sau prin mediatori (unei terţe persoane i se spune despre cineva „am aflat că..” fără precizarea sursei, lucru ce înseamnă de fapt lansarea unui zvon). Minciunile sunt câteodată retractate (atunci când adolescentul înţelege că urmările minciunii sale sunt mai grave decât se aştepta).

La întrebarea: „Ce minciuni înghit adolescenţii din partea mediului social?”, aceeaşi 50 de elevi ne-au dat răspunsuri foarte variate, pe care ne-am străduit să le cuprindem în grupe tematice, în ordinea descrescătoare a importanţei pentru adolescenţii respondenţi: 1.Egalitatea de şanse există mai mult pe hârtie decât în realitate, consideră adolescenţii ►Ex: Notarea elevilor de la şcolile mari se face cu mai multă indulgenţă, pentru a nu ştirbi prestigiul şcolii (la examene şi concursuri şcolare); elevi care pot şi vor să înveţe, nu au şansa să termine liceul din cauza dificultăţilor materiale. Trebuie să subliniem că sunt create prin lege toate condiţiile ca egalitatea de şanse să fie operaţională (contestarea rezultatelor la examene şi concursuri şcolare, apelarea la ajutoare sociale pentru tinerii fără posibilităţi materiale), dar legea se aplică selectiv! 2.„Învaţă copile, altfel n-o să faci nimic în viaţă!”- acest îndemn este perceput de adolescenţi ca o mare minciună, ei ghidându-se după false modele ca Gigi Becali, cântăreţi, fotbalişti etc. Şcoala şi presa trebuie să-i convingă pe tineri că banii obţinuţi uşor, tot uşor se risipesc şi că meseria bine ştiută te poate duce la bunăstare. 3.Manipularea, prin toate canalele de informaţii, pentru creşterea vânzărilor la produsele în modă (vestimentaţie, piercing, distracţii, gaget-uri etc.) ►Ex: reclama mascată; „reducerile de preţuri” la produse depreciate, care trebuiau scoase de pe piaţă etc. Dar cum să reziste tinerii la manipulare, când şi adulţii sunt uşor de păcălit (vezi isteria naţională „6 din 49”) ! Experienţa de viaţă face mai mult decât orice sfaturi. Sperăm să devenim înţelepţi, fără să ne doară prea tare experienţele pe pielea proprie!

Zamfir Amelia Beatrice (clasa a XI-a B)


15

1. Inventatorul şi invenţia sa a. Ferdinand Braun (1850-1918) a inventat în anul 1897 tubul catodic, precursorul tubului de televiziune b. Alexander Graham Bell (1847-1922), de meserie profesor de vorbire (logoped), a inventat în anul 1876 telefonul. Invenţia sa a primit numele de „telegraf armonic” c. Thomas Alva Edison (1847-1931) a inventat în 1879 becul cu incandescenţă cu filament de carbon. d. Joseph Nicéphore Niepce (1765-1833) a inventat în anul 1827 o formă rudimentară a aparatului foto; asociatul şi continuatorul invenţiei a fost Louis Jaques Daguerre, care în 1839, inventează Dagherotipul. e. Gugliemo Marconi (1874-1837) a inventat radioul în anul 1894. 2. „Adevărat” sau; „Fals” ? a. Fals. (afirmaţia corectată: Stratul de ozon se află în Stratosferă) b. Adevărat. c. Fals. (afirmaţia corectată: Toricelli a elaborat „formula lui Galilei” sau ecuaţia mişcării rectilinii uniform variate; numele „formula lui Galilei” este dat numai în memoria acestuia) d. Fals. (afirmaţia corectată: electronii nu sunt părţi constitutive ale nucleului, dar apar în urma transformării nucleonilor) e. Fals. (corect: Vasile Alecsandri)

3. Stânga sau dreapta Analizăm ce a spus al doilea ţăran: „- Un drum te duce la han, altul la râpă”, înseamnă: Dreapta = han şi Stânga = râpă sau: Dreapta = râpă şi Stânga = han Negarea este: Dreapta = râpă şi Stânga = han sau: Dreapta = han şi Stânga = râpă Spusele celui de-al doilea ţăran sunt identice în conţinut în ambele variante (afirmativă şi negativă). De aici rezultă că al doilea ţăran nu a minţit; mincinosul este primul ţăran. Păcală a mers pe drumul din stânga, spre han.

http://physics.nist.gov/GenInt/Time/time.html Din acest site puteţi primi informaţii şi imagini despre evoluţia metodelor de măsurare a timpului. http://cosmiclight.com Aici puteţi afla cuceririle fizicii moderne aplicate la structura materiei şi la cosmologie. http://www.mysteriousplaces.com Accesaţi acest site dacă vă interesează explicaţii despre locuri încă învăluite în mister, fotografii (Insula Paştelui, Stonehenge, cultura Maya etc.) http://www.eukarya.ro Aici găsiţi o enciclopedie a faunei şi florei României. Din păcate, fotografiile pot fi mărite numai pe varianta CD. http://www.thecoolhunter.net/architecture Arhitectură şi design în domeniul hotelier, artă vizuală. http://www.open2.net/science/finalfrontier/index.htm Un site sub sigla BBC, care prezintă cuceririle ştiinţei pe perioade mari de timp (Antichitate, Evul Mediu, secolele19-20 şi Viitor)


16

În biosfera terestră, există specii care şi-au dezvoltat ca tehnici de supravieţuire homocromia de protecţie şi mimetismul. Unele vieţuitoare îşi pot adapta culoarea la nuanţa predominantă din peisaj (cameleonul) sau pot imita prin formă şi culoare exemplare din specii mai puternice şi mai periculoase (şarpele coral, extrem de veninos, este imitat ca formă şi culoare de o specie de şarpe neveninos). Pentru supravieţuire, un om ajuns între lupi trebuie să înveţe să urle ca ei. Când omul este înconjurat de alţi oameni (şi nu de animale), comunicarea ar trebui să aibă la bază respectul reciproc şi buna-înţelegere. Există printre noi adolescenţi mai slabi de caracter, care acceptă „roluri” nedemne pentru a fi primiţi într-un colectiv: aceştia pozează în „servili”, „bufoni”, „duri” etc. şi sfârşesc prin a-şi însuşi acest comportament şi în viaţa de adult. MORALA: Simţiţi că rolul ce trebuie să-l jucaţi într-un grup social nu vă face cinste? Căutaţi alt grup de prieteni, care să vă respecte aşa cum sunteţi. Dacă chiar vreţi să jucaţi diverse roluri (şi aveţi talent), puteţi să vă înscrieţi în trupa de teatru a şcolii! În viaţă, încercaţi să fiţi voi înşivă! Teatrul este o artă care cere talent şi dăruire din partea interpreţilor. Serbările şcolare au scopul de a uni energiile individuale pentru realizarea unui act artistic, ajutând în acelaşi timp la formarea personală a elevilor prin: ►aflarea de lucruri complet noi, nepredate la şcoală; ►stimularea memoriei; ►corectarea ţinutei şi a comportamentului (când este cazul); ►învingerea emoţiilor; ►stimularea talentelor. Iată un sumar al activităţilor artistice desfăşurate în şcoală în perioada decembrie 2007-februarie 2008: 1. Doamnele profesoare Magdalena Macovei, Maria Simon, Covete Rodica au pregătit serbarea Crăciun 2007 cu elevi din clasele a IX-a şi a X-a; s-au remarcat elevii Nichita Marius şi Vlase Mihai (clasa a X-a P1).

2. Doamnele profesoare de Limba şi literatura română Magdalena Macovei, Claudia Florentina Rizescu, Maria Simon şi Marcela Stan, în colaborare cu Violeta Anton şi Gabriela Vasile, au organizat acţiunea „Din valurile vremii. Eminescu, mereu cu noi” în data de 14 ian 2008.

Cu acest prilej, elevi de la toate formele de învăţământ au recitat poezii din opera lui Mihai Eminescu. Chiar şi elevii care s-au mai încurcat la recitări au fost de acord cu utilitatea unor astfel de evenimente. Interpretarea muzicală „Pe lângă plopii fără soţ” a elevei Potra Alina din clasa a XI-a C5 seral alături de sceneta „Creangă scriind lui Eminescu” s-au bucurat de aprecierea publicului.

Irimia Alin (clasa a X-a P1), în rolul lui Creangă


17

Eleva Crăciunescu Claudia (clasa a XIII-a B seral) a interpretat în travesti, cu mult talent şi dezinvoltură, „Cugetările sărmanului Dionis” (profesor îndrumător: Magdalena Macovei). La costumaţia lui Dionis a contribuit şi domnul director Neagu Ion, care şi-a cedat căciula pentru succesul actului artistic.

3. Au continuat repetiţiile trupei de teatru „APLAUZE” cu dramatizarea „ Jarul din palmă” după George Şovu (îndrumător: Maria Simon). 4. S-a demarat proiectul „Teatru cu marionete”: pentru dramatizarea „La cireşe” din Amintiri în copilărie” de Ion Creangă s-au realizat păpuşile şi decorul. Gustul pentru teatru le este deschis elevilor şi prin vizionări de spectacole. Doamna profesor Spornic Olguţa, coordonatorul de proiecte şi programe educative şi extraşcolare, a organizat participarea a 84 de elevi la spectacolul Teatrului Tănase din 25 ianuarie 2008 cu piesa „OK MELODII”.

Macovei Magdalena (profesor de Limba şi literatura română)

Moto: „Urechea te minte şi ochiul te-nşeală;” Mihai Eminescu - „Mortua est” Iluziile sunt percepţii greşite ale unor stimuli reali. Formarea iluziilor poate fi cauzată de factori perturbatori din mediu sau de factori personali. Cele mai frecvente iluzii sunt cele care vizează simţurile de distanţă (văzul şi auzul); sunt totuşi semnalate şi iluzii tactile, olfactive sau gustative. Formarea iluziilor optice a fost studiată şi folosită de psihologi, matematicieni şi artişti (plasticieni, iluzionişti, fotografi, regizori de film, realizatori de reclame etc.). Iluziile optice sunt generate de factori externi sau de factori personali: ►factori din mediu (ex: un băţ introdus în apă pare frânt, datorită indicilor diferiţi de refracţie între aer şi apă); ►factori personali, care ţin de mecanismul de formare a imaginii pe scoarţa cerebrală, de corelarea imaginilor percepute cu activitatea cerebrală a individului sau cu diverse imagini anterioare, stocate în memorie. Vă prezentăm câteva iluzii optice clasice:

1. Dreptele paralele verticale par a fi curbate sau convergente; eroarea de receptare fiind provocată de felul în care sunt plasate haşurile, sau de

convergenţa desenului;

2. Distorsiuni în perceperea mărimii;

Două drepte şi două cercuri perfect egale sunt receptate ca fiind de mărimi diferite din cauza încadrării lor în unghiuri.


18

3. Un dreptunghi intersectat de o dreaptă dă iluzia că dreapta este frântă. Desenul alăturat este cunoscut după numele autorului său „iluzia Poggendorff”: prima şi nu a

doua linie se continuă dedesubtul dreptunghiului. 4. Priviţi cu atenţie! Veţi constata că la intersecţia dungilor albe orizontale cu cele verticale, apar şi dispar puncte negre.

5. Obiecte imposibile în spaţiul tridimensional, dar ingenios desenate; ochiul omenesc este păcălit de redarea falsă a spaţialităţii:

Figurile geometrice imposibile imaginate de Oscar Reutersvärd au făcut obiectul unei emisiuni filatelice în 1984 (Suedia).

Maurits Cornelis Escher (1898-1972) şi Salvador Dali (1904-1989) au folosit în artă conexiunile ambigue creatoare de iluzii optice.

Am ales să vă prezentăm dintre lucrările lui Escher: un motiv cu îngeri şi demoni şi furnicile umblând pe o scară imposibilă.

Excentricul Salvador Dali a folosit iluzia optică construind imagini enigmatice, fantastice, care contrariază sau extaziază privitorul. Tabloul „Craniul lui Zurbaran”, realizat de Dali în anul 1956, este dedicat pictorului spaniol Francisco de Zurbaran (1598-1664). Tabloul înfăţişează călugări rugându-se într-un loc sacru, cu capetele plecate. Imaginea de ansamblu a tabloului reprezintă un craniu stilizat.

Salvador Dali – „Craniul lui Zubaran”


19

În tabloul „Năluca unei feţe cu platou de fructe pe o plajă”, realizat de Dali în 1938, artistul foloseşte imaginea dublă: faţa metamorfozată din centrul tabloului face parte din câinele care ocupă întreaga pânză.

Artistul elveţian Sandro Del Prete (1937-) este un alt mare iubitor al iluziei optice. Prezentăm lucrările sale „Şah imposibil” şi „Leonardo da Vinci”

Observaţi felul în care sunt amplasate piesele albe şi negre, de-o parte şi de alta a tablei de şah; asaltul pieselor albe se face pe scări ce unesc cele două feţe ale tablei.

Leonardo pictează un tablou ce reprezintă un hidalgo călare pe măgăruş şi drept fundal, apare un portal de formă ovală. Imaginea este concepută special pentru a testa atenţia privitorului: în portret se regăseşte copia fidelă a imaginii din tablou.

Imaginea următoare este fotografică: sunt prinse în acelaşi cadru proiecţia umbrei unui băiat pe zid şi o minge; se creează iluzia că umbra joacă fotbal.

Tot o fotografie este şi imaginea de mai jos. Ea reprezintă un desen grafitti foarte bine realizat, dând iluzia unui accident petrecut în spaţiul tridimensional (intrarea roţii din spate într-o groapă din asfalt).

„Arta este minciuna care ne ajută să vedem

adevărul.” – Pablo Picasso Gândiţi-vă la acest citat din Picasso şi spuneţi-ne părerile voastre pe forum despre rolul artelor (literatura ca artă a cuvântului, muzica şi artele vizuale) în aflarea adevărului.

Maria Simon (profesor de Limba şi literatura

română)


20

Reclamele TV sunt pline de capcane. Oamenii prea creduli ar trebui să nu se uite la televizor în pauzele publicitare, căci există reclame care „dăunează grav sănătăţii”. Am remarcat folosirea sloganului „fabrica de fericire”, într-o recentă reclamă pentru Coca-Cola şi am încercat să găsesc logica argumentării.

Argument1 Argument2 Noi fabricăm Coca-

Cola Cei mai mulţi oameni sunt fericiţi când beau

Coca-Cola Concluzia

Când fabricăm Coca-Cola, fabricăm de fapt FERICIRE!

Această argumentare este un sofism de relevanţă: premisele (argumentele 1 şi 2) sunt adevărate, dar nerelevante pentru a formula o astfel de concluzie generalizatoare.

Argument1 Argument2 Noi fabricăm Coca-

Cola Toţi oamenii sunt

fericiţi când beau Coca-Cola.

Concluzia Când fabricăm Coca-Cola, fabricăm de fapt

FERICIRE! Acum construcţia logică este corectă, dar argumentul al doilea este greşit: nu este o legătură cauză-efect între consumul acestei băuturi răcoritoare şi fericire. Nici cel mai devotat băutor de Coca-Cola, la necaz, nu speră să devină brusc fericit dând pe gât băutura cu pricina; un bolnav de ulcer este chiar neinspirat dacă bea o Cola acidulată! Concluzia finală: Coca-Cola nu este o fabrică de fericire! Fabrica mea de fericire este mintea mea. Ea se sprijină pe natura mea optimistă şi pe puterea de a comunica cu ceilalţi. Pentru că nu mi-am propus să fac antireclamă la acest produs, vă spun că şi eu beau Coca-Cola, dar cu măsură!

Iordache Gabriela (clasa a X-a B)

Minte-mă, noapte! de Răzvan Maican ( clasa a XIII-a M3 ) Minte-mă, noapte, Cu vise deşarte.. În vis să văd fata cu mers de regină, Cu păr de mătase şi gura de fragă, Cu ochii de-azur. Doar ea îmi e dragă. C-o văd doar în somn, a mea este vina. Am supărat-o cu-n sărut; S-a speriat şi n-am avut curaj s-o-mpac. Arată-mi noapte-n somn: cum, ce să fac? Sunt dezolat. Filmul e rupt! Să-nceapă visul, să-nceapă amăgirea! Iată-ne-n parc, alături, aproape fericiţi. O-mbrăţişez. Ea mă sărută. Ia ghiciţi: Ziua de mâine va veni cu fericirea?

Vin zorii. Soarele rupe doliul ceresc. Visul se stinge, nu şi setea mea; Cu siguranţă, mă iubeşte şi ea. O să o caut azi şi-am să-i vorbesc!

Undeva.. de Georgiana Maria Vasile ( clasa a IX-a S1 ) Undeva, un front de aer tare Din Nord, s-a ciocnit - se pare -, Cu aer cald, saharian sau arabic. Turbată e marea, răneşte vapoare; Are nevoie de ser antirabic! Aşa s-a pornit furtuna pe mare! Furtuna goneşte pe valuri rebele. Biciuie malul herghelie de iepe turbate Scrâşnesc stabilopozii; àripi muiate Stau să-şi păzească cuibul de rele. Cer şi Pământ, potop peste toate! Undeva, în mine începe o altă furtună: Vârtej de gânduri negre şi de idei rebele Şi glasul tău ce-n minte îmi răsună Mi-e dor de tine, de amintirile mele!


21

În data de 25 ianuarie 2008, la Liceul Rosetti, a avut loc un exerciţiu de argumentaţie al profesorilor şi elevilor liceeni din Bucureşti, pe tema: „GLOBALIZAREA – PRO ŞI CONTRA”.

Directoarea adjunctă a Liceului C.A.Rosetti, doamna Mihaela Dumitrescu, una dintre distinsele gazde ale acţiunii: „Globalizarea – pro şi contra”

Din partea şcolii noastre, au participat la această activitate doamnele profesoare Olguţa Spornic, Maria Uceanu şi Nuţi Cazacu şi eleva Văetuş Aurelia din clasa a XII-a B.

Manifestarea a fost o bună ocazie de a ne confrunta opiniile cu alţi liceeni; s-au arătat beneficiile ce decurg din accesul nelimitat la informare prin Internet al tinerilor şi accesul pe piaţa globalizată a forţei de muncă.

La încheierea discuţiilor, nu am scăpat prilejul de a ne fotografia în holul liceului, lângă bustul lui C.A. Rosetti.

Văetuş Aurelia (clasa a XII-a B)

Peşti (20 febr.-20 mart.): Te iubeşte, dar este materialist(ă); când dai de bani, cu siguranţă veţi fi împreună (măcar atâta cât o să-i ai!). Fii mai încrezător (încrezătoare) în calităţile tale native;

frumuseţea sufletului tău este o mare comoară, pe care trebuie s-o oferi doar persoanei care o merită. Ca să faci bani, învaţă carte sau învaţă o meserie bună; n-o să ai parte niciodată de bani căzuţi din cer!!! Maturizează-te!!! Berbec (21 mart.-20 apr.): Pe tine te iubeşte în taină cineva, tu iubeşti în taină altcineva, iar de ieşit în lume ieşi cu a treia persoană! Încurcată treabă! O rezolvi dacă şi numai dacă ştii ce vrei de la viaţă. Chiar, eşti mare! de ce nu ştii încă ce vrei tu de la viaţă? Nu te mai lăsa influenţat de prieteni! Ai capacitatea de a-ţi formula o părere proprie; dacă părerea ta e alta decât a celor din jur, apără-ţi argumentat punctul de vedere! Eşti berbecuţ, nu marionetă trasă pe sfori de alţii! Taur (21 apr.-20 mai): Încă suferi după o dragoste apusă şi crezi că „a iubi” se conjugă doar la trecut pentru tine? Te înşeli. Vine, vine primăvara, natura învie şi tu te-ndrăgosteşti iar! De data asta, să alegi mai bine: şi cu inima, dar şi cu mintea!... Învaţă să cucereşti cu gesturi mici, dar sincere: oferă un ghiocel, un zâmbet, o speranţă…şi vei primi însutit! O să ai parte de o sumă măricică de bani (munceşti part-time?) şi o să faci o excursie în vacanţa de Paşti împreună cu noua ta iubire! Gemeni (21 mai-21 iun.): Eşti fericit în dragoste; dar cu şcoala cum rămâne? Cum? Dragostea ta este matematica şi eşti fericit cu ea? N-am mai auzit asta! Dacă este aşa, rupe un pic din timpul pentru matematică şi mai mergi şi tu în parc cu prietenii. Îmbină munca cu distracţia, că ce este prea mult, strică! O să te îndrăgosteşti lulea în cel mult o lună, dar părinţii voştri nu vor aproba această relaţie. Romeo şi Julieta moderni? Nicidecum, adolescenţi moderni care îşi cunosc perfect drepturile şi îndatoririle faţă de familie!


22

Rac (22 iun.-22 iul.): Eşti jalnic(ă)! Încă nu i-ai spus cât o(îl) iubeşti? Du-te la oglindă, fă-ţi curaj (cântă cântecelul din reclama la „Sprite”: Sunt singurel, bim, bam/ şi nimic nu mă va opri, bim, bam..). Când te crezi în stare, spune-i şi vezi apoi ce se întâmplă. Dacă nu se bucură, zi-i că ai glumit! Ai tot timpul să găseşti pe cineva care să te merite! Problemele sentimentale le rezolvi în maxim două luni. Leu (23 iul.-23 aug.): Eşti nestatornic(ă) şi în dragoste dar şi în toate celelalte. Că nu înveţi statornic, o să plăteşti cu siguranţă, când vei căuta un loc de muncă! Şi dragostea nestatornică îţi va păta obrazul, tocmai când nu te-aştepţi. Încearcă să te schimbi în bine! Cu siguranţă este în tine un strop de har de la Dumnezeu, pe care încă nu l-ai dezvoltat destul (un talent, un hobby nu ştiu sigur!), de care depinde cariera ta viitoare. Şi cine crezi că are acelaşi talent sau hobby? Fix persoana care te va învăţa ce este o dragoste adevărată şi statornică. O să o afli foarte curând! Fecioară (24 aug.-23 sept.): În zodia asta, fetele-s cochete şi băieţii cucuieţi; toţi sunt norocoşi. Norocul lor e-nţelepciunea cu care abordează orice lucru, fenomen, întâmplare. Dacă văd că o cărare nu duce unde vor, se întorc la răscruce şi aleg alt drum. Ura, bravo fecioarelor! Trebuie să aveţi mai multă încredere în sfaturile primite de la prieteni şi rude. Cei dragi vouă vă vor numai binele! Nu mai fiţi bănuitori! Şi încă ceva: preţuiţi mai mult darurile voastre naturale şi eliberaţi-vă de zorzoane. Balanţă (24 sept.-23 oct.): O să ai mai multe relaţii pasagere; în vacanţa de vară o să te convingi care este persoana care ţine cu adevărat la tine. Tu iubeşti (sau crezi că iubeşti) pe cineva care-ţi va dovedi în timp că nu te merită deloc! Ai grijă că durerile din dragoste nu se pot trata cu medicamente; durerile astea le poţi evita doar tu, îndrăgostindu-te de cine trebuie şi când trebuie. Dacă n-ai cap, suferi…

Scorpion (24 oct.-22 nov.): Eşti genul de om puternic; poţi să înveţi şi când eşti îndrăgostit, pentru că ştii să-ţi programezi bine timpul. Fetele mai oftează în timpul alocat pentru lecţii; îşi dau însă seama că nu este eficient şi revin repede la treabă. Toate la timpul lor! Şi marea dragoste, la timpul ei (pe la 19-20 de ani)! Până atunci, pregătiţi-vă să aveţi bucurii mici şi multe, multe… Săgetător (23 nov.-21 dec.): Eşti o persoană care se adaptează uşor la orice situaţie. Dacă dai de greu în dragoste şi nu găseşti singur rezolvarea, sună un prieten! Dacă sfatul prietenului te încurcă şi mai rău, aminteşte-ţi că există în şcoală un psiholog căruia îi poţi spune orice necaz! Asta înseamnă adaptare: comunicare eficientă! Printre prietenii tăi de acum sunt câţiva care-ţi mănâncă timpul oferindu-ţi în schimb distracţie ieftină sau prostească. Este cazul să-ţi alegi cu mai mult discernământ prietenii. Capricorn (22 dec.-20 ian.): Niciodată să nu spui niciodată! V-aţi despărţit de ceva timp şi i-ai spus că despărţirea e definitivă. Iaca, nu-i! Încă ţineţi unul la altul şi o să vă împăcaţi de Sfântul Valentin (cel târziu)! Este bine dacă nu v-aţi spus lucruri urâte la despărţire; dacă le-aţi spus, o să le regretaţi. Să vă fie învăţătură de minte: în orice relaţie (în familie, între colegi, prieteni sau îndrăgostiţi) să lăsaţi oricând loc de „bună-ziua”. Vărsător (21 ian.-19 febr.): Tu eşti mereu îndrăgostit! Azi iubeşti pe „ x” pentru că (ştii tu motivele), mâine zici că iubeşti pe „y” (pentru că nu seamănă cu „x”). Asta nu e iubire, e „baba-oarba”! Până îţi vine mintea la cap, ascultă-mi sfatul: iubirea nu e o joacă! Afli tu peste câteva luni că am avut dreptate: o să cunoşti un coleg de generaţie de la Colegiul MIHAI VITEAZUL, o persoană care o să te cucerească prin eleganţă, stil şi maturitate în gândire. Să vezi tu atunci că „a fi îndrăgostit” înseamnă în primul rând „să respecţi pe cel de lângă tine şi să te străduieşti să nu-l dezamăgeşti niciodată”. Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa! Şi-am încălecat pe-o alună, şi v-am spus o mare minciună! CITIŢI TOT HOROSCOPUL , pentru că: ►un exerciţiu de lectură nu poate să strice ►dacă nu se potriveşte nimic din ce scrie la zodia voastră, poate găsiţi ceva util la altă zodie, măcar un sfat dat de o persoană care vă iubeşte!



23

Nr. 10 Februarie 2008

Documents

Transcript of Nr. 10 Februarie 2008