O R A Ș U L N O VA C I v A N U L V I I , N U M Ă R U L 6 8 vM a r ț i , 2 6 Fe b r u a r i e 2 0 1 9 v I S S N 2 3 9 2 – 6 9 6 1Publicație lunară independentă

NOVĂCEANULNOVĂCEANULNOVĂCEANUL

Din inițiativa Primarului orașului Novaci, dr. ing. Dumitru Leuștean, în ziua de 8 februarie a.c., la Novaci a avut loc o întâlnire a primarilor și reprezentanților acestora din mai multe localități din nord-estul județului Gorj.

La întâlnire au participat primari ori reprezentanți ai acestora din 15 localități din nord-estul județului Gorj, între care: Mușetești, Săcelu, Crasna, Prigoria, Roșia de Amaradia, Alimpești, Polovragi, Baia de Fier, Bumbești-Pițic, Bengești-Ciocadia, Novaci.

Scopul: legarea celor 15 localități la conducta de gaze naturale existentă deja pe traseul Colibași-Novaci și racordarea acesteia la magistrala Turburea-Hațeg.

ÎNTÂLNIRE DE MARE IMPORTANȚĂ PENTRU

15 LOCALITĂȚI DIN NORD-ESTUL JUDEȚULUI GORJ

Toți participanții și-au exprimat dorința și hotărârea de a face totul pentru ca în localitățile respective să fie introduse gazele naturale.

La întâlnire a participat și o firmă specializată în realizarea unor asemenea proiecte.

După ani de așteptare, orașul Novaci și Stațiunea montană Rânca ar putea fi racordate la rețeaua de gaze.

Până în prezent au fost obținute aprobările de la Ministerul Economiei și Avizul de la Transgaz. Fiind vorba de o investiție de mare avengură s-a considerat că ea ar putea fi realizată prin eforturile mai multor localități. În acest sens, fiecare primărie trebuie să efectueze urgent studii de fezabilitate și să găsească soluții pentru atragerea de fonduri în vederea implementării proiectului.

Primarul orașului Novaci, dr. ing. Dumitru Leuștean este optimist și hotărât în ceea ce privește realizarea acestui proiect de mare importanță pentru orașul Novaci, motiv pentru care a și contractat efectuarea studiului de fezabilitate cu o firmă specializată în introducerea gazelor naturale.

Constantin DÂRVĂREANU

Iarna din acest an ne-a adus aminte de troienele, îngheţurile și urgiile de altădată. Moș Andrei și-a ţinut promisiunea, scuturându-și serios barba, astfel că omătul a pus stăpânire pe ţară de timpuriu faţă de alţi ani. Decembrie amestecat cu ianuarie i-a ars pe români la buzunar prin vremea rea și friguroasă, dar mai ales prin ploile îngheţate care au făcut prăpăd peste firele de curent electric, lăsând în beznă sute de mii de oameni. La rândul lor, pomii din livezi, pădurile de arbori au cunoscut mari distrugeri în urma urgiilor naturii.

Februarie, după cum spuneau bătrânii, este o lună cu dus-întors: ba frig de îngheaţă apa în oalele puse la foc, ba cald cu zile în care zboară muștele. Aceasta pentru că se războiesc și anotimpurile nu doar oamenii. Totuși, în această confruntare între frig, viscole, zăpadă de peste un metru și zilele mai călduţe, în câmp se simte venirea primăverii. Deși previziunile meteo-rologilor ne spun că mai durează ceva până când vine căldura, ghioceii din grădina noastră au ieșit de sub zăpadă și se întrezăreşte albul florilor. Nu întâmplător se spunea în vechime că dacă apar ghioceii și viorelele, vine sigur primăvara.

Plăpânda floare de ghiocel a fost pentru oamenii de pe aceste meleaguri vestitoarea venirii primăverii. Savanţii au încercat de câteva sute de ani să afle secretul acestei superbe flori. Nu s-a ajuns la cine știe ce rezultate. Cert este că ghiocelul, ca și alunul, sesizează cel mai repede venirea soarelui spre noi, punându-și la lucru circulaţia sevei. De aceea probabil oamenii gospodari aveau aproape întotdeauna pe lângă casă o astfel de plantă.

Îmi aduc aminte că după ce trecea Stretenia (2 februarie), copil fiind, tata mă trimitea mereu să mă uit la tufele de ghiocei din grădină. Atunci când începea să se ivească albul florilor era o mare bucurie în casă, pentru că nu peste mult timp va veni primăvara. Astfel de informaţie se corela cu ritmul bătăilor ciocănitoarei în vreun lemn uscat şi cu începutul ciripitului mierlelor care veneau la resturile rămase de la hrana

găinilor. O informaţie valoroasă despre venirea primăverii ne-o dădea sosirea sturzilor. Aceste superbe păsări ale cerului începeau să cânte în jurul datei Dragobetelui (24 februarie). Era un spectacol grandios să vezi cum 4-5 sturzi aşezaţi pe crengile unui cireş uriaş din spatele şopronului scoteau câteva triluri, apoi înfulecau de zor muguri de cireş care începuseră să se umfle.

Oamenii de azi, mult mai grăbiţi, nu mai au timp să observe astfel de semne ale naturii și cred că nici nu știu să le citească. De curând, lucrând prin grădina noastră pentru a mai repara ceva din crengile rupte ale pomilor de ploaia îngheţată din lunile trecute, am

văzut câţiva sturzi. M-am bucurat ca un copil, pentru că acum doi ani frigul din martie a distrus, se zice, cam ¾ din populaţia de sturzi de pe la noi. Văzând și ascultând cântecele suave ale acestor păsări am înţeles că natura are înţelepciunea ei și că nu peste mult timp va veni iarăși primăvara.

Ceva informaţii în acest sens mi-au dat și albinele care au mai scăpat din urgia acestei ierni. Se pare că distrugerile în apicultură din această iarnă sunt aproape la fel ca acum doi ani, când peste 40% din familiile de albine din România au murit din cauza gerurilor și a lipsei unor zile mai calde atât de necesare „zborului de curăţire” cum se spune în termeni tehnici. Cercetând câţiva stupi de albine am constatat cu bucurie că matca (regina) a depus ceva ouă și chiar au apărut albine noi. Acesta este iarăși un semn că soarele vine tot mai mult către noi cu viteză cosmică și va fi iarăși cald şi bine cum spune poetul.

Ghiocel - plăpândă floareProf. univ. dr. N. VINȚANU

LUCIA SILVIA PODEANU

Seva țâșnește-n crengile golașe Mugurii începușor să se îngrașe.În micile făpturiputerea vieții urcă,În fiecare dimineațăsoarele-i sărută.În spațiu-ncare pân’ acumUmbră n-a fostLumina e oprităcu un rost.Horbotele de umbrăși luminăCuprind totteritoriul Din a mea grădină.Mireasma de

Momentpământ trezitDin somn de iarnăCrește un colțde verde iarbăȘi mohorâtul început al primăveriise schimbă acum! Începe miracolul Culorii!

Mugurii cruziAdemenesc lumina,Iar pomilor golașe crengile rotunjesc făptura.Din foșnetul pierdutîn fâlfâit de păsări călătoareSe-ntorc la tineCântecele, careAtâta iarnănu s-au auzit.

Primăvara, ca o minune

Și nicăieri nu-i dătătoare de speranță Decât aici în acest colț de lume,Privirea taca o minuneCe-n ram uscataduce iarăși viață. Ca vulturii

întineriți de vremeZboară spre cer albastrugândurile meleÎn flori înmiresmate din mai o să-nflorească.Și iarăși o să îmiamân Plecareamea de-acasă.

Marţi 26 Februarie 2019

2

NOVĂCEANUL

Urmare din pag. 1

Prof. univ. dr. N. VINŢANUDe câteva ceasuri ascult povestea unei femei pe

care o văzusem zilele trecute căzută în stradă. Are vreo 80 de ani, 5 copii plecaţi în lume și este de fel din Vaslui. Bărbatul i-a murit acum 2 ani și trec zile sau săptămâni când nu-i deschide nimeni ușa garsonierei în care locuiește. Trăiește dintr-un ajutor social de 640 de lei pe lună. Întrebând-o cum se descurcă cu așa de puţini bani, aceasta oftează adânc și îi dau lacrimile. Într-un târziu îmi spune că este foarte greu: întreţinerea la bloc a fost luna trecută peste 300 de lei, iar curentul, telefonul și televizorul au costat și ele aproape 150 de lei. Așa că pentru hrană, medicamente și curăţenie i-au mai rămas în jur de 200 de lei.

Discuţia este urmată de o tăcere grea. Încerc în gând să calculez cum se poate trăi cu acești bani timp de o lună, dar nu reușesc. Așa că o întreb pe bătrână dacă poate să îmi spună cu ce trăiește zilnic. Urmează iarăși un oftat greu și lacrimi pe obrajii brăzdaţi adânc de vreme. După un timp îmi spune sec: ,,pâine de 1 leu, zahăr de 20 de bani, ceai de 20 de bani, cartofi de 1 leu și la 3 zile cumpăr ceva oase de 4-5 lei de la măcelăria din colţ, oase din care fac o fiertură de cartofi sau legume de 1 leu legătura’’. Femeia se străduiește să mă mai lămurească adăugând că meniul de dimineaţa și seara este ceai cu pâine, iar la prânz, ceva fiertură din

oase sau din legume ieftine. Au fost zile când a mâncat la prânz doar pâine cu murături, pentru că simţea nevoia de acru, noroc că în toamnă pusese la murat vreo 7-8 căpăţâni de varză, vreo 5-6 kilograme de castraveţi.

Schimbând registrul discuţiei, am întrebat-o pe interlocutoare cum o duce cu sănătatea. Răspunsul vine și aici după mai multe ezitări și suspine. Aflu că are tensiune foarte mare, maxima urcând frecvent peste 220, cum a fost zilele trecute când a căzut în stradă. Bătrâna îmi spune, însă, că hipertensiunea nu este pentru ea problema cea mai gravă, ci lipomul (formaţiune tumorală), pe care îl are pe omoplatul strâng de ani de zile. Mai povestește că sunt nopţi când îi arde tot corpul și trebuie să facă duș cu apă tot mai rece pentru a înceta arsurile. Uneori a chemat salvarea, iar medicii i-au spus că nu-i pot face operaţie pentru că nu i-ar rezista corpul la un astfel de efort.

Se așterne iarăși o liniște mormântală la auzul acestor vorbe. Încerc să aflu dacă cei 5 copii pe care i-a crescut cu toată dragostea de mamă o ajută cu ceva. Răspunsul vine abia șoptit: au și ei necazurile lor, că acolo în Italia, Spania, Maria Britanie, unde sunt plecaţi, muncesc pe rupte, iar atunci când vin, odată pe an sau la doi ani, îi mai aduc câte ceva și îi mai lasă vreo sută-

două de euro. Cu acești bani, își face unele provizii de hrană, cum ar fi orez, paste făinoase, zahăr, ulei, conserve de pește sau cafea fără cafeină.

Tulburat peste măsură, mă îndrept agale spre casă. Lumea din jurul meu se învârtește tot mai rapid, încât abia dacă mă mai pot ţine pe picioare. Oamenii de pe stradă trec nepăsători, iar boierii cu mașini luxoase nici nu cred că au habar că aici, undeva, un om, un semen de-al lor, își duce amarul vieţii sale cu 3 lei pe zi. Încerc să caut și răspunsul la întrebarea de ce s-a ajuns aici, după aproape 30 de ani de la Revoluţie. Desigur, în toate societăţile istorice pe care le-a parcurs poporul nostru au fost nedreptăţi, destine tragice sau exterminări economice și umane. Dar, parcă niciodată nu au fost așa mari distanţele dintre declaraţiile politice, dintre spusele îmbogăţiţilor și durerea oamenilor de jos, a celor care plătesc mereu cu suferinţa lor greșelile celor de sus.

Vor veni peste puţin timp noi alegeri, iar politrucii de azi se vor întrece în prezentarea în culori cât mai lucitoare a bunăstării și fericirii poporului. Credem, însă, că niciunul nu va spune ceva despre foamea, despre frigul, despre suferinţele celor de jos. Adică, despre oamenii care îi încurcă pe noii ciocoi, prin adevărurile dramatice pe care le trăim mulţi dintre noi…

AMARUL VIEȚII DE 3 LEI PE ZI

Supunem atenţiei cititorilor publicației nostre cazul doamnei Vlad Elena, medic, originară din orașul nostru, actualmente stabilită în municipiul Tg-Jiu. Numele distinsei doamne a apărut în presa naţională și judeţeană zile la rând, stârnind nenumărate discuţii, de cele mai multe ori contradictorii, despre conduita morală și profesională a dânsei, în special, dar și a medicilor de la noi, în general.

Considerăm că doamna Vlad a fost prea repede pusă la zid, că numele său a fost prea repede compromis de către o parte a presei, prea grăbită, poate, să obţină subiecte senzaţionale.

Din informaţiile pe care le deţinem, doamna Vlad s-a mutat la SJU Tg-Jiu și a vrut să ofere pacienţilor un serviciu nou, cel de fibrobronhoscopie. Aparatul ar fi trebuit să deservească pacienţii din tot spitalul, indiferent de secţie. O astfel de structură este mai mult decât binevenită într-un spital care asigură serviciile de sănătate pentru întreg judeţul Gorj.

În cazul pacientei despre care s-a scris, bolnava suferea de o boală infecţioasă. Cum starea acesteia s-a agravat, s-a ajuns la secţia ATI, unde a fost chemată și doamna dr. Vlad, pentru a-și spune părerea, fără ca aceasta să fie medic currant sau să aibă legătură cu pacienta.

S-a propus un transfer al pacientei în secţia doamnei dr. Vlad, lucru care ar fi pus în pericol ceilalţi pacienţi ai secţiei de Boli Interne. În plus, bronhoscopia ceruţă de către familia pacientei este o manevră medicală pentru diagnosticare în mare parte. Diagnosticul de bronhopneumonie acută este unul infecţios, iar doamna dr. nu a aprobat transferul, considerând că o astfel de manevră ar fi putut duce la moartea prin sufocare a pacientei.

Cunoaștem profesionalismul doamnei dr. Elena Vlad și considerăm că un medic specialist este cel mai în măsură să ia deciziile care se impun în astfel de cazuri. Sperăm ca adevărul să iasă la iveală și promitem cititorilor noștri că îi vom ţine la curent cu acest caz.

Prof. Otilia GIURCA

CAZUL DOCTORIȚEI ELENA VLAD,

ORIGINARĂ DIN NOVACI Apărător al țărănimii obidite, interzis de

cenzura din decembrie 1943, deținut politic, persecutat de comuniști, decedat la 5 mai 1980, în urma traumelor provocate de detenție. Scrierea și cercetarea istorică s-au preocupat numai de ,, cetate” și de viața acesteia, de orgoliul nemăsurat al stăpânitorilor și de încăierările sângeroase dintre popoare, pricinuite mai întotdeauna de ambiția deșartă a celor de sus, ocolind mereu pe veșnicul țăran de pe văi, din șesuri si din munți, nesocotindu-i truda și durerile, ori trecând sub tăcere, încercările lui amarnice de descătușare și înălțare. Dacă lumea de azi cunoaște înaintări sociale, meritul nu este numai al unuia, ci al tuturor celor care de mii de ani au trăit în oprimare și suferință, a tuturor țăranilor din lume, din vechime și până azi, al apărătorilor libertății, a cugetătorilor si oamenilor de știință, a celor care s-au jertfit pentru libertatea omului, pentru dreptatea lui, pentru adevăr și frumos. În gândirea sociologică modernă, țărănimea este privită numai ca obiect al așa ziselor probleme ,, economice și agrare”, fără a vedea pe țăran așezat în centrul problemelor morale ale lumii. Țăranul este o formă de viață la care lumea nu trebuie (și nu va putea cu toate rătăcirile ei) să renunțe, pentru că omenirea, ori de câte ori râvnește către o viață mai bună și mai dreaptă, invocă virtuți pe care le pierde pe măsură ce se îndepărtează de viața omului legat de pămînt . ISTORIA, trebuie să substituie sensul eroismului pur cezarian prin acela al eroismului social. Iluzia libertății absolute în știință călăuzit pe drumuri greșite însăși scrierea istoriei, a fost falsificată noțiunea de libertate. Libertatea spirituală în sensul absolutei independențe, nu există. Denaturarea aceasta a ideii de libertate, a dus până la înstrăinare totală de viață a științelor privitoare la realitatea omenească. Adică: drept,economie politică, sociologie, istorie. Când se rostesc cuvintele ,,istoria va judeca”, ne întrebăm, care istorie? Istoria care înregistrează ,,obiectiv” faptele împlinite, ratificând poziția celor care au învins? Din acest punct de vedere, tot ce a reușit se impune, tot ce a învins a fost bun. Atunci care este judecata? Cam la ce nivel s-ar ridica lumea dacă tot ce a izbutit, tot ceea ce s-a

săvârșit, toți cei care au învins au fost buni? Realitatea este însă că ,,n- a judecat niciodată “, doar a ratificat pur și simplu fapte împlinite. De fapt este ceva inadmisibil să ,,judeci” veacuri de-a rândul fără să condamni măcar odată. S-a confundat liberalismul cu libertatea și libertatea cu haosul. Scrierile istorice,-prin lipsa de atenție- au disprețuit țărănimea, dar de fapt am putea spune că, țărănimea nici nu are istorie. Așa se explică golurile adânci, spațiile moarte din istoria noastră, a românilor (ca de altfel la toate popoarele lumii), tocmai din lipsă de legătură cu temelia etnică, țărănimea. Istoria scrisă a lumii a consemnat, cu mare prisos de decor și lumină, lucruri de o însemnătate îndoielnică, iar lucruri cu o adâncă semnificație sunt ținute in obscuritate, neavând destulă sclipire ca să trezească interesul cercetătorului. În scrierea istoriei, țărănimea trebuire văzută pretutindeni, pentru că ea este temelia vie a oricărei evoluții, ea țese epocile și evurile între ele și dă unitate desfășurării istoriei omenești. Fără țărănime istoria apare fragmentată. Nedreptatea istoriei față de țărănime constă nu numai în exceptarea ei de la valorile istorice, țărănimea fiind înfățișată mai mult ca paznic și păstrător al vechilor moravuri și al vechii culturi. Nesocotirea istoriei față de țărănime, apasă greu și dureros asupra conștiinței noastre. Actele țărănimii în prezentarea istoriei scrise, apar șterse și lipsite de cauzalitate, iar figurile lor conducătoare, palide și anacronice. Față de această nesocotință și față de principiul ,,ex silențio’’ despre care istoria nu recunoaște nimic despre ceea ce ,,nu stă scris”, țărănimea a reacționat prin instinct, mai aproape înrudit cu Dumnezeu decât cu rațiunea, apărându-și trecutul ei de dureri, prin minunata creație a LEGENDEI. Legenda - a păstrat întotdeauna viu sâmburele etic al lucrurilor, de aceea ea nu ,,ratifică” fapte și evenimente ca istoria, ea împlinește cea mai înaltă judecată a omului prin el însuși. Iată câteva idei din gândirea cărturarului, dr. Gheorghe I. Ciorogaru, desprinse din cartea ,,Păcatul istoriei’’.

Ing Gheorghiță CUTEANU, Novaci.

PĂCATUL ISTORIEIDin gândirea doctorului în științe economice al Universității Heidelberg din Germania, Gheorghe .I. Ciorogaru din Novaci.

Marţi 26 Februarie 2019

3

NOVĂCEANUL

Ramul înflorit să mângâie

S-a peticit zăpadade pe cresteȘi primăvara ne trimite vesteCă în curând va încălzi lumina.Dimineața poiana n-o va mai albibruma. Va pune suflet în tot ce mort a fostȘi fiecăruia în lume îi va face un nou rost.Va dezlega culorile din chingile uităriiȘi va lăsa totramul înflorit să mângâie iubirile.

Lucia Silvia PODEANU

Vasile Alecsandri,

SFÂRȘITUL IERNIIS-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,S-au dus zilele Babei şi nopțile vegherii.Câmpia scoate aburi; pe umedul pământSe-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.

Lumina e mai caldă şi-n inimă pătrunde;Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde.Pâraie umflate curg iute şopotind,Și mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ...................................................................

Ultima lună de iarnă, calendaristic vorbind, este pe sfârșite. Se simte miros de primăvară. Un soare dulce ne pătrunde în suflet făcând ca temperaturile să fie ridicate pe la ora prânzului. De altfel, încă de pe la mijlocul lunii februarie, temperaturile ridicate ne îndemnau să credem că s-a cântat deja prohodul iernii care și-a strâns bagajele și e pregătită de plecare.

Ultimele petice de zăpadă s-au topit, deși aveam impresia că vor rămâne cel puțin până în aprilie după stratul gros de zăpadă înghețată.

A fost o iarnă grea, cum n-a mai fost demult prin aceste locuri. Ne învățasem cu zăpadă puțină, chiar dacă iernile nu erau lipsite

Miros de primăvarăde geruri. A fost o iarnă lungă, cu ninsori dese și abundente, cu stricăciuni în gospodăriile oamenilor. Pomi distruși, stâlpi de curent doborâți, cabluri electrice ori de utilități mass-media căzute pe toate drumurile, întreruperi dese ale curentului electric, viscole, polei, drumuri înzăpezite, cam tot arsenalul cu care se poate lăuda o iarnă capricioasă.

Sigur, iarna nu va pleca cu una, cu două, ne va mai da bătăi de cap. Ultimele zvâcniri ale iernii nu ne pot îndepărta însă de mirosul de primăvară. După o iarnă lungă, ne-a cuprins un dor nemărginit de primăvară.

Oamenii au ieșit în grădini. Au mult de muncă după o iarnă capricioasă, cu zăpadă mare, care a distrus pomii, culturile de viță de vie.

Venirea primăverii se vede, se simte. Ghioceii au scos capul la iveală, se aude tot mai des ciripit de păsărele, vestind că primăvara este pe aproape. Natura începe să-și dezvăluie frumusețile anotimpului care va să vină, cu trilurile păsărelelor, cu mugurii de pe rămurele așteptând să plesnească, cu cântecele de sărbătoare a vieții.

Constantin DÂRVĂREANU

Joi, 7.02 2019, Casa de Cultură din Novaci a găzduit un eveniment de o importanţă remarcabilă pentru orașul nostru: lansarea lucrării MONOGRAFIA ORAŞULUI NOVACI, lucrare aflată deja la a doua ediţie. Autorul monumentalei lucrări, Constantin Dârvăreanu a ales pentru lansare Sala mică a Casei de Cultură, un loc cum nu se poate mai potrivit pentru acest eveniment, Domnia sa aflându-se timp îndelungat la cârma prestigioasei instituţii novăcene.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa domnului primar al orașului Novaci, ing. dr. Dumitru Leuștean, care a rostit un călduros discurs în deschidere. Doamna Elena Basarabă a rostit, de asemenea, o alocuţiune în care a subliniat importanţa consemnării trecutului acestor locuri. Profesorul-pensionar Popescu Nicolae-Chifert s-a referit la eforturile depuse de autor pentru realizarea acestei monografii de mare importanță pentru orașul nostru și pentru generațiile viitoare.

Prieteni, foști colegi, oameni ai locului i-au fost alături autorului care a rostit cu multă modestie câteva cuvinte despre lucrare.

Cele 623 de pagini ale cărţii sunt dovada cea mai bună a muncii depuse pentru strângerea unui

MONOGRAFIA ORAŞULUI NOVACIbagaj informaţional considerabil despre orașul Novaci.

Cartea este structurată în 37 de capitole și oferă informaţii despre istoria locului, despre întemeierea orașului de pe malul Gilortului, despre oameni, ocupaţii, instituţii, tradiţii și obiceiuri specifice zonei și care s-au păstrat cu sfinţenie de către generaţiile care s-au perindat.

Capitolul al XXII-lea aduce un omagiu ,,luminătorilor’’, acelor personalităţi care au contribuit la dezvoltarea Novaciului.

Poeţii de seamă ai locului înfrumuseţează paginile cărţii prin stihurile lor.

Nu lipsesc nici consemnări ale unor călători, prin ochii cărora Novaciul se vede în toată maiestuozitatea lui.

Lucrare amplă, complexă și completă, MONOGRAFIA ORAŞULUI NOVACI, autor Constantin Dârvăreanu, se dovedește a fi o lectură plăcută și interesantă cuprinzând în paginile ei oameni, locuri, imagini. Dragostea faţă de orașul natal răzbate din întreaga operă, operă ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca fiecărui novăcean.

Prof. dr. Otilia GIURCA

Marţi 26 Februarie 2019

4

NOVĂCEANUL

�Pag. 5

Era o vreme când singurele sirene pe care le auzeam erau cele de dimineața și de la ora 15 când la Electro sau Oltcit se anunța

începutul sau sfârșitul unei zile de muncă.

Era o vreme în țara asta când cine termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „domnul inginer sau

domnul profesor, sau domnul avocat”. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate își dădea și lua (dacă îl lua) doctoratul tot

orașul se uita la el ca la Dumnezeu.

Era o vreme în țara asta când dacă vedeai o mașină pe stradă știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss

de la partid. Mai târziu au apărut și norocoșii câștigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un județ. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în

comerț sau alimentația publică.

Era o vreme în țara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 și 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracul

om și merge la doctor.

Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau daca voiai să te plângi

de ceva, erai ascultat.

Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuia operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o

cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e

umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni și te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior și

zeflemitor la el gândind „ia uite și la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu știu că o duce lu’ dom’

doctor!”

Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din

ăia de chiulesc sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Și ce bătaie lua

acasă dacă afla tac’so că a chiulit.

Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să

te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în țara asta când băieți deștepți erau considerați cei

care știau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate și terminau primii. La ei se uita lumea cu admirație: „ăsta e a lui

Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e deștept”.

Era o vreme în țara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe

stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-a luat copilul la

liceu, sau să îl inviți peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.

Era o vreme în țara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine și ieșeai în fața blocului „la una mică cu

băieții””. Una mică putea fi o minge, o țigară, o tablă, o bere, o șuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una

mică” cu prietenii.

Era o vreme, în ţara asta... de Marin Sorescu

Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai

moț la bască.

Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia

erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie „uite mamă, trece armata”.

Astăzi din două în două ore se aud sirenele celor de la ambulanță, de

la SMURD, sau de la pompieri care anunță începutul unei nenorociri sau sfârșitul unei vieți sau destin.

Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a

devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”.

Astăzi nu mai poți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți.

Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.

Astăzi când vezi un polițist pe stradă te uiți speriat să vezi pe cine urmărește sau îl ocolești să nu îți dea vreo amendă așa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul,

vei găsi un polițist în intersecție, „fluidizând circulația”. Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic, în cabinet, înainte de a da cu bună ziua, trebuie

să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat; toată lumea intră cu sacoșe burdușite. Nu se mai uită nimeni chiorâș, toți paznicii știu că ai acolo feșe, vată, antibiotice, cearceafuri,

dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operație.

Astăzi când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul

din spate are un caiet și laptopul, ipodul, ifonul sau tableta. Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o

familie, doar de bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia

așteaptă să fie neveste sau ne vestite la câte cineva, cine nu are câte un „my man” este ori urâtă cu crengi ori „tută”.

Astăzi băieți deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți de băieți deștepți” care obțin

bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept.

Astăzi când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu

împrumut, să nu te invite la o nuntă. Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici

câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunși în casă sau

pleacă „la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toți au pierdut câte un galben și îl caută

disperați. Te mir că nu se dau cap în cap. Astăzi ieși din bloc și după doi pași apare unul cu un cuțit sau un

pistol ți-l pune la gât și te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu știai că era prietena lui?

Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăștia au tras în noi în 89” și acum „au pensii nesimțite”.

Oare ce va fi mâine? Va mai fi țara asta?

(Material trimis de Ambasador Valeriu TUDOR)

Cinstea și corectitudinea constituie valorile morale după care ar trebui să se conducă întreaga societate. Acestea sunt valorile fundamentale ale oricărei societăți civilizate. Fără ele, societatea se degradează.

Omul cinstit nu minte, nu este fățarnic ori duplicitar, nu defăimează pe cineva pentru a câștiga teren, nu înșală, nu fură, nu folosește tot felul de vicleșuguri pentru a ieși în față. A fi corect înseamnă să ai înțelepciune, iubire și respect, să lupți pentru întronarea unui climat de sinceritate, să lupți pentru adevăr, pentru dreptate și integritate.

Din păcate, traversăm o perioadă în care ies în evidență tot mai multe valori opuse valorilor fundamentale ale oricărei societăți civilizate. Şi-au făcut loc

VALORILE FUNDAMENTALE ALE UNEI SOCIETĂȚI CIVILIZATEtot mai mult necinstea, minciuna, furturile, lăudăroșenia, lăcomia, fățărnicia. Pe zi ce trece, valorile morale dobândite din moși-strămoși cunosc un mare declin prin comportamentul multor politicieni, a multor oameni, în general, prin propagarea prin aproape toate televiziunile a exemplelor negative din societate, prin lupta accerbă pentru putere, prin încălcarea legislației, a Constituției Țării, folosind tot felul de tertipuri pentru ocolirea adevărului.

În societatea românească actuală este nevoie mai mare ca oricând de instaurarea unui climat de cinste, corectitudine, sinceritate, respect, de înlăturare a aspectelor care pot aduce grave prejudicii societății, oamenilor în general.

Constantin DÂRVĂREANU

Marţi 26 Februarie 2019

5

NOVĂCEANUL

�Urmare din pag. 4După Evenimentele din Decembrie 1989,

calitățile care-i conferă unei persoane statutul de OM sunt tot mai des pătate. Trăim într-o țară răvșită de răutăți, cu legi încălcate în primul rând de către cei chemați să vegheze la aplicarea lor, într-o țară în care sunt destui care acaparează averi pe căi necinstite fără să dea socoteală. Au trecut 29 de ani de tranziție, ani tulburi, cu guvernări eficiente, dar mai ales ineficiente.

Societatea prosperă și integră pe care am visat-o în Decembrie 1989, odată cu căderea comunismului, nu se construiește fără cinste, cu personaje care legiferează după bunul plac și interese. Societatea pe care am visat-o în Decembrie 1989 se vroia a fi societatea cinstei, corectitudinei și dreptății, în care să triumfe adevărul și nu minciuna, lăudăroșenia, ipocrizia, fățărnicia, lăcomia, lipsa de modestie.

Este timpul ca fiecare om să judece corect, să lupte pentru promovarea binelui, a cinstei și dreptății, să nu ne mai fie rușine să spunem că suntem români, să nu mai fim răii Europei, să ne bucurăm de viață. Acest lucru poate fi posibil ca fiecare dintre noi să dăm cel mai frumos exemplu de comportament într-o societate care trebuie să fie o societate civilizată, a viitorului. Societatea viitorului nu se poate construi cu oameni care ne oferă aproape zilnic cel mai dezgustător exemplu, ci cu oameni cinstiți și corecți, pătrunși de valorile morale ale unei societăți civilizate, valori care ar trebui să ne călăuzească întreaga viață.

...VALORILE FUNDAMENTALE...

Unor oameni se pare că nu le mai ajunge pământul. Pe aici pe la noi blestemul – să nu-l mai rabde pământul – este unul dintre cele mei grele. Îmi vin în minte toate acestea privind cum azi marile puteri ale lumii se ameninţă reciproc, zăngănind armele cele mai distrugătoare și fiind la un pas de a da foc planetei.

De câteva zile cercetez cu atenţie știrile mai multor agenţii internaţionale de presă. Găsesc informaţii dintre cele mai alarmante care arată că se pune serios umărul la declanșarea unui nou conflict mondial devastator. După cum se știe, în apropierea noastră este conflictul din Ucraina. În viziunea unor strategi occidentali ruperea acestei ţări de sub influenţa rusească și intrarea ei în NATO i-ar face KO pe ruși. Adică occidentalii ar ajunge aproape de Moscova cam pe unde au ajuns și armatele germane în Al Doilea Război Mondial.

Cazul Ucrainei i-a făcut pe ruși să ia serioase contramăsuri: și-au reconstruit armata, au creat arme de ultimă generaţie, au instalat se pare în Oceanul Îngheţat de Nord, care le aparţine în bună măsură, mijloace tehnice sofisticate în vederea ducerii unui război nuclear. Analiștii ruși vorbesc de încercarea occidentalilor de a le distruge ţara și de a o împărţi între ei, aici aflându-se imense bogăţii de hidrocarburi sau de multiple minereuri foarte valoroase. Adică ceva în sensul în care au dorit să facă și nemţii în urmă cu circa 70 de ani.

Răspunsul rușilor poate fi unul extrem de dur spun mai mulţi analiști din Vest: atacarea și ocuparea unor ţări din Europa de Est. Aici, în prim plan ar figura Ţările Baltice. Polonia și România ar fi și ele serios vizate. De altfel oficialii ruși au recunoscut că România, prin complexul de rachete instalate la Deveselu, este în vizorul instalaţiilor militare sofisticate și al aviaţiei rusești. Aceasta înseamnă că ne putem aștepta în orice moment la un atac care ar fi considerat unul preventiv,

așa cum au făcut americanii prin Africa, prin Orientul Mijlociu și probabil că acum se pregătesc pentru Venezuela.

Cutremurător este faptul că după 70 de ani de la Al Doilea Război Mondial, România devine ţinta posibilă a unui atac al unei mari puteri în timp de pace. Mă tot întreb cum este posibil așa ceva. Un răspuns este că beligeranţii vor ca războiul să se ducă departe de casele și familiile lor. Adică vor să suporte alţii efectele negative ale deciziilor lor, prin care speră să împartă iarăși lumea. Aici ar mai fi de spus ceva și în privinţa politicii externe duse de ţara noastră de 30 de ani încoace. Ameninţarea României este poate preţul plătit de infatuaţii noștri politicieni care nu au înţeles că libertatea și independenţa sunt ceva pe care le ai doar dacă ești în stare să le aperi.

Am văzut ce au răspuns la ameninţările Rusiei ministrul apărării și cel de la externe ai României când au fost întrebaţi despre ameninţarea venită din est. Folosind un limbaj diplomatic aceștia ne-au liniștit că nu trebuie să ne îngrijorăm pentru că aliaţii noștri nu ne lasă la greu. Oare așa să fie? Istoria ne arată că alianţele au valoare doar atâta vreme cât corespund intereselor marilor puteri. În sprijinul acestei idei vine și informaţia rezultată dintr-un sondaj făcut în Germania despre participarea nemţilor la apărarea ţărilor din est în cazul unei invazii rusești: 58% dintre cei care au răspuns, au arătat că nu-și riscă bunăstarea și liniștea pentru cei din est.

Faptul că Bulgaria tace, că nu-i critică mai deloc pe ruși, că nu a instalat pe teritoriul ei capacităţi puternice ale NATO, este un semnal demn de luat în seamă. Probabil că bulgarii aplică zicala – nu e bine să întărâţi viesparul când acesta este în fierbere – sau – nu scoate din foc castanele altora. Dureros este că nu am văzut în aceste zile nicio analiză serioasă despre situaţia în care se află acum România.

După cum mai spuneam, analiștii vorbesc despre o posibilă invazie a rușilor într-una sau în mai multe ţări din est. Ar fi probabil un fel de încercare să vadă cum reacţionează NATO la ceva foarte serios. Dacă România ar fi una din ţările invadate și se vor produce lovituri capitale asupra complexului de la Deveselu, cei care vor suferi cel mai mult vom fi noi, fără a avea vreo vină în acest sens. Ar fi totuși una, și anume că am trimis în Parlament oameni sau am aderat la partide politice care nu au înţeles că viaţa noastră contează mai mult decât orice.

Ce s-ar întâmpla dacă se va ajunge la un război folosindu-se armele nucleare? Va fi un dezastru total. Studiile de specialitate arată că dacă s-ar folosi numai 100 de bombe atomice similare cu cele de la Hiroshima și Nagasaki, în afară de raderea de pe pământ a tot ceea ce există astăzi pe sute de kilometri de pe raza exploziilor, Pământul ar fi învelit într-un nor de praf care va umbri soarele mai mult de un deceniu, fără să mai fie vară; ploile ar cam dispărea și odată cu ele culturile agricole, vegetaţia, bună parte din animale și circa 1 miliard de oameni.

Stratul de ozon s-ar subţia cu până la 50%; majoritatea celor care au fost expuși efectelor exploziilor atomice vor contacta cancer de piele sau al altor organe. Se mai spune că pe termen lung ciclul anotimpurilor calde scade cu până la 40% pe an, ceea ce va însemna foamete, violenţă pentru hrană etc. Cu alte cuvinte - iadul pe pământ, nu doar pentru cei cărora nu le mai ajunge Pământul. Vor muri în urma unor chinuri groaznice miliarde de oameni nevinovaţi și chiar se vorbește de dispariţia speciei umane.

În final, se spune că ar mai rămâne totuși circa 300.000-400.000 de oameni în emisfera sudică. Toate acestea se pare însă că nu ar mai conta atunci când este vorba de ambiţia celor care vor să domine lumea.

PING-PONG PE MAPAMONDProf. univ. dr. N. VINȚANU

Intră un tip cu mașina în Service. Un mecanic îi spune din prima:

- E ruptă cureaua!- Ești tare! Cum ți-ai dat seama?- Păi, ți-au căzut pantalonii!!! *- Doctore, mi-am fracturat piciorul în două

locuri!- Ştii exact unde-s aceste locuri?- Da. - Să nu mai mergi pe acolo! *- Nu mai pot, m-am săturat să alerge toate

femeile după mine!- Şi ce ai de gând să faci?- Nu mai fur poșete! *Soțul își găsește nevasta în pat cu vecinul.După ce-l dă afară pe obraznic și o pisează

bine pe soție, îi zice: - Să-mi faci tu mie una ca asta?- Nu sunt eu de vină, bărbate!- Dar cine, femeie?- Sărăcia în care trăim. Mi-a venit omul în casă

și nu am avut cu ce să-l servesc! *- Ce să fac, doctore? De fiecare dată când vin

acasă o găsesc pe soția mea în brațele altuia!- Te duci calm în bucătărie, faci trei cafele și-ți

calmezi nervii!

- Şi n-o să-mi facă rău atâtea cafele? *Prin ce se deosebește un om de cămilă?- Cămila poate să lucreze o săptămână fără să

bea, iar omul poate să bea o săptămână fără să lucreze.

* - De ce stau oltenii cu târnăcopul în fața

televizorului?- Dacă se strică un canal, să sape repede altul. * Două blonde la duș. - Dă-mi te rog săpunul tău!- Dar ai unul lângă tine...- Ştiu, dar ăsta e pentru păr uscat, și eu am

părul ud!

Să mai și râdem...

Marţi 26 Februarie 2019

6

NOVĂCEANUL

�Pag. 7

Încheierea judecății celor 446 inculpați (cu judecata neîncheia-tă la sfârșitul anului 2017) poate duce la creșterea numărului de inculpați condamnați definitiv la 5123, a procente-lor acestora la 88.8% și a ratei lor medii anuale la 1025.

De menționat numărul mare de miniștri și parlamentari trimiși în judecată în perioada 2013-2017, anume de 93, cu o rată medie anulă de 19 demnitari, precum și a celor condamnați definitiv, în total 41, cu o rată medie anuală de 8 demnitari.

Cei 559 (9,7%) de inculpați achitați de instanțele de judecată (cu o rată medie anuală de 118 inculpați anchetați) reprezintă un număr relativ mare. Trebuie însă reținut faptul că trimi-terea în judecată a acestora nu constituie doar eroarea procurorilor, mulți dintre aceștia fiind victime ale reclamațiilor și ale acuzațiilor nedrepte ale coechipi-erilor. Ȋn astfel de situații, procurorul nu poate scoate de sub acuzare pe ni-meni, operație pe care o poate face doar instanța de judecată.

Atribuirea exclusiv procurorilor a acestei învinuiri este nedreaptă, de rea credință.

1.2 Prejudiciul produs de corupți și semnificația lui socio-economică

Prejudiciul financiar pro-vocat României și poporului român de către corupție în perioada 2013-2017 însumează 8.583.600.000 lei, respectiv 1.866.000.000 euro, prejudicii având o rată medie anuală de 1.716.720.000 lei/an, respectiv de 373.200.000 euro/an. Se apreciază că la încheierea judecății celor 446 inculpați (cu judecata nedeterminată la sfârșitul anului 2017) prejudiciul în-sumat se va ridica la 9.313.200.000 lei, respectiv la 2.024.600.000 euro, iar rata medie anuală va crește la 1.862.640.000 lei/an, respectiv la 404.900.000 euro/an.

Prejudiciul mediu anual de 1.716,720 mil. lei/an , respectiv 373,2 mil. euro/an a împiedicat România să rea-lizeze în perioada 2013-2017 unele obiec-tive socio-economice, ca de exemplu:

a) fie toate cele cinci obiective în-scrise imediat mai jos:

-construirea și dotarea celor

CORUPȚIA DIN ROMÂNIA ANILOR 2013-2017ȘI SEMNIFICAȚIA SOCIO-ECONOMICÃ A ACESTEIA

Ing. Nicolae STÂNGĂ, fost cercetător științific la ICPA al ASAS București

În ultimii 5-6 ani, instituțiile juridice în general, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE (DNA) în special au desfășurat o amplă și intensă activitate de investigare și de trimitere în judecată a numeroși făptuitori de acte de corupție, activitate soldată cu condamnarea a circa 5000 de inculpați și recuperarea prejidiciului de peste 8.5 miliarde lei. Această activitate și rezultatele ei au stârnit o amplă și vehementă reacție din partea celor cuprinși în procesul de investigare și judecată , precum și a celor care se știau “cu musca pe căciulă’’ pentru astfel de fapte ; reacție îndreptată împotriva sistemului judiciar în general , a celor care îi investighează și îi condamnă , în special. Amploarea și vehemența reacției respective a avut și are la bază pozițiile politice și administrative pe care le-au ocupat și le ocupă încă învinuiții și suspecții de corupție în statul român în etapa actuală. Această aprigă confruntare dintre corupți și anticorupți, larg mediatizată în presa scrisă, audio-

vizuală și online,a dus la clara divizare a clasei politico-administrative și a societații civile românești cu privire la fenomenul corupției, divizare generând impresia existenței a ,, două Românii’’. Poziționarea civică și politică a cetățenilor României în problema în discuție a depins și depinde de nivelul de informare în problemă , pe de o parte, de buna credință a fiecăruia, pe de altă parte. Articolul de față are rolul de a contribui la creșterea informării cititorilor cu privire la unele aspecte mai puțin evidențiate în disputa menționată, în vederea unei cât mai corecte poziționări civice și politice a acestora.

1. CORUPȚIA DIN ROMÂNIA ÎN ANII 2013-20171.1 O imagine de ansamblu privind corupția din România din ultimii 5 ani

rezultă din analiza atentă si obiectivă a datelor înscrise in tabelul alăturat ,date extrase din Rapoartele de Activitate ale DNA pe anii menționați. Dată fiind expresivitatea datelor respective în general, se face aici o prezentare a valorilor însumate și a mediilor multianuale ale acestora pe perioada 2013-2017, după cum urmează.

Numărul total de 5766 inculpați trimiși în judecată de DNA pentru fapte de corupție în perioada 2013-2017, cu o rată medie anuală de 1153 inculpați, este foarte mare, având în vedere nivelul de vârf național al celor zece categorii socio-profesionale și politice din care provin inculpații.

Numărul total de 4751 de inculpați condamnați definitiv de justiție reprezentând 82.4% din numărul inculpaților trimiși in judecată și rata medie anuală de 950 a acestora confirmă veridicitatea activității profesionale a DNA, pe de o parte și infirmă blamarea acestei activități de către corupți și susținătorii lor, pe de altă parte.

TABELUL 1Valori ale unor indicatori ai corupției din România în intervalul de ani 2013 – 20171)

Nr.Crt. INDICATORI AI CORUPŢIEI

Anii analizați 2013 - 20172013 2014 2015 2016 2017 Sume % Medii

1 Total cauze înregistrate2) 7909 9111 10974 12353 11234 278033) 100,0 103161.1 Cauze noi înregistrate 4288 4987 5988 5251 3668 24182 87,0 48361.2 Cauze soluționate 3785 4125 2656 3341 3823 17800 64,0 35601.3 Cauze trimise judecată 270 317 357 403 381 1752 9,8 3501.4 Cauze respinse de justiție 33 17 4 4 58 3,3 15

2 Inculpați trimiși în judecată 1073 1167 1258 1271 997 5766 100,0 11532.1 Miniștri şi Parlamentari 8 12 32 30 13 95 1,6 192.2 Funcționari administrația centrală 6 5 5 4 20 0,3 52.3 Persoane funcții conducere, control 303 392 497 426 329 1947 33,8 3892.4 Autorității județ, oraş, comună 39 80 113 83 61 376 6,5 752.5 Directori companii naționale 10 32 32 21 19 114 2,0 232.6 Magistrați,avocați,notari publici 42 72 39 33 20 206 3,6 412.7 Funcționari publici teritoriu 132 45 163 78 418 7,2 842.8 Cadre învatămant universitar 2 2 6 7 6 23 0,4 52.9 Cadre învatămant preuniversitar 23 12 7 10 52 0,9 13

2.10 Cadre sector medical 9 18 18 15 60 1,0 15

3 Prejudiciu cauzat mil.euro 250 357 432 668 159 1866 - 373,23.1 Prejudiciu cauzat mil.lei 1150 1642 1987 3073 731 8584 - 1717,0

4 Condamnați Definitiv Total 1051 1138 970 879 713 4751 82,4 9504.1 Miniștri si Parlamentari 9 9 4 13 7 41 0,7 84.2 Autorități județ, oraș, comună 24 30 33 87 1,5 294.3 Magistrați, notari pub.lichiditori 10 24 20 9 8 71 1,2 144.4 Alți inculpați, condamnați definitiv 4552 75,9 910

5 Inculpați în judecată netermin. 446 7,7 -

6 Inculpați achitați 559 9,7 118

1. Date din Rapoartele DNA privind activitatea pe anii: 2013,2014,2015,2016 și 20172. Valori rezultând din însumarea cauzelor nesoluționate din anul anterior cu numărul cauzelor nou înregistrate în anul înscris. Aceste valori nu se însumează pe perioada 2013-2017.3. Valoare rezultând prin însumarea numărului total de cauze nou înregistrate pe perioada 2013-2017 cu numărul de cauze restante din 2012.

Marţi 26 Februarie 2019

7

NOVĂCEANUL

trei spitale regionale : Cluj, Craiova și Iași ( câte unul pe an), obiective al căror cost este estimat la 131,0 mil. euro (Laurențiu Câtu, 2018);

-construirea autostrăzii Ploiești-Comarnic de 52,3 km , al cărei cost estimat este de 306,77 mil. euro (Cristina Andrei, 2016);

-construirea autostrăzii Brașov-Suplacul de Barcău de 74,3 km, al cărei cost este estimat la 304,43 mil. euro (Cristina Andrei, 2016);

Cele cinci obiective socio-economice menționate mai sus au o valoare însumată estimată de 1.712,2 mil. euro, suma reprezentând 93,3% din prejidiciul de 1.716,72 mil. euro produs de corupți in perioada 2013-2017;

b) fie a unuia dintre cele două obiective înscrise mai jos:

-creşterea la 300 lei/lună a pensiei minim garan-tate pentru 806.300 de beneficiari pe întreaga perioadă 2013-2017,creştere prin adăugarea a 180 lei/lună la cei 120 lei/lună acordati de guvern la 1 iulie 2018;

-cresterea consistentă a bugetelor anuale pe perioa-da 2013-2017 ale Ministerelor Culturii şi Cercetării cu câte 858,36 mil.lei (reprezentând fiecare 50% din prejudiciul me-diu anual cauzat de corupți in perioada 2013-2017); creștere echivalând cu 218,0%)de la 766,063 mil.lei/an la 1624,453 mil.lei/an) în cazul Ministerului Culturii,respectiv cu 159,7% (de la 1655,281 mil.lei /an la2516,641 mil.lei/an în cazul Mi-nisterului Cercetării).

,,În aceste caiete scrise de mine sunt toate povești adevărate ce s-au adunat din vremurile îndepărtate, unele petrecute, iar altele auzite de la vărul lui tăticu.

Tăticul meu a avut un văr, pe Constantin Rădoi, zis Costică Moatără, născut în anul 1892, mai bătrân ca tăticu cu 11 ani. Bunicul meu după tăticu și mama lui Costică Rădoi au fost frați.

Acest om mi-a istorisit o mare parte din viața multor generații de pe aceste meleaguri, fiind și un om deștept și priceput din acele vremuri. Cu el am ciobănit 5-6 ani în timpul iernii și am avut ce învăța de la el.

Costică a avut un singur copil și la vârsta de 20 de ani a murit. Faptul ăsta a fost în vara anului 1955. El avea multe oi și vara le ducea la munte. În vara aia a fost cu oile în muntele Miru Mare. Acolo, când le pornea în areapă de la stâna din Miru, cobora cu oile pe lunca Lotrului, unde acum e lacul de la Vidra (atunci nu era). Pe lunca Lotrului umblau cârduri de oi de la toate stânile din apropierea Lotrului. Acest băiat, Ion Rădoi, în ziua de Sf. Ilie s-a dus cu oile pe lângă apa Lotrului și după ce s-au săturat oile s-au culcat. S-a culcat și el la umbra unui brad. Un pădurar și un brigadier din Voineasa au venit pe drum, l-au văzut și, ca să-l sperie să nu se mai ducă cu oile pe acolo, s-au apropiat de el și au tras cu pușca la capul lui. El din somn s-a speriat și i-a plesnit un fir de la inimă. L-au dus la spitale și la București, dar nu s-a reușit nimic. Toamna, în ziua de Sf. Dumitru, a murit și a rămas Costică Moatără fără nici-un copil.

Costică Moatără locuia în Linie, lângă Ghimici, avea casă bună și târlă de oi. În timpurile acelea era primul om din sat. Toată viața lui a ținut turmă de oi și căruță, în timpurile alea fiind cel mai bogat om din satul Linie și chiar din Cernădie. După ce i-a murit copilul, el nu avea alți copii, nepoți mai apropiați decât pe mine și pe frate-meu Costică. S-a rugat mereu

de tăticu meu să ne dea pe unul din noi la el, să ne facă acte și să fim copilul lui.

Tăticul, de mila lui ar fi vrut, însă mama nu a fost de acord să ne dea și mereu s-a rugat de mine să mă duc la el. Mie îmi ziceau părinții să stau cu ei și așa s-a dus vremea mulți ani. S-a rugat de noi și l-am mai și mințit și nu ne-am dus și el după mai mulți ani a murit supărat și pe tăticu și pe noi. O perioadă de 20-25 de ani s-a rugat mereu să ne ducem unu acolo și l-am dus cu vorba mereu și a murit destul de supărat căci i-a rămas casa pustie.

Iar noi am plecat amândoi și l-am lăsat și pe tăticu tot singur. Nu că ne-am supărat cu tăticu, dar nu ne-a plăcut locul de deal unde a fost casa părintească și așa au rămas două case pustii și la noi și la văru-său Moatără. După anul 1982 când mi-a murit și mie copilul, atunci am văzut și eu ce înseamnă despărțirea părinților de copii, căci am făcut mare păcat că nu m-am dus la el. După munca lui de-o viață a rămas un pustiu așa s-a petrecut ca până în urmă să rămână și la tăticu ca și la el, cum se ruga și de el mereu acest om.

A fost foarte deștept. Eu am ciobănit cu el 5-6 ani de zile și cu Ion Benzină din Schilă, iarna și vara la munte împreunați cu el și orice vorbă mi-a spus toate s-au adeverit. Avea o viziune clară, adunase multă experiență în viață, fiind om serios și cinstit. Avea vârsta de 60-70 de ani atunci când ascultam eu vorbele lui. Mi-a povestit vorbe de istorie pe care le petrecuse în viață și multe dintre ele le-am scris în această carte. Sunt auzite de la el. Spunea că la primăvară vei vedea în Tolanu mai sus unde acum e stație Releu, atunci nu era și zicea că atunci când vei vedea un singur nămete de zăpadă ca o stână, să-ți iei oile și să treci vârful cu ele căci nu mai mor de foame și este iarbă prin torină și prin pădurile munților, să nu mai stai cu ele pe plaiuri sau unde le-ai avea. Așa am petrecut și eu și am văzut că sunt adevărate vorbele lui petrecute în viață.

Tot cu el și Ion Benzină am ciobănit iarna în regat pe la Punghina și Cujmir, aproape de Calafat. Benzină era mai tânăr decât Costică Moatără cu 3 ani și tot așa, era om bogat, avea târla de 400-500 de oi și avea cumpărat de la un neamț un ceas de aur, Omega, la care în timpurile de atunci nu avea nimeni ceas de aur, iar Constantin Moatără nu purta ceas la el, iar noaptea ne duceam cu oile în porneală pe grâne și se apucau amândoi la rămășag la cât îi ceasul și Moatără se uita la cer și spunea cât îi ceasul și Benzină se uita la ceasul lui, Omega, și rar se întâmpla să greșească un minut înainte sau în urmă. Vrea Benzină ca să-l înșele cu ceasul, dar nu putea deloc și râdea de Benzină, zicea că el are ceasul Omega degeaba.

Așa viziune a avut acest om. Am fost eu, el și cu Ion Benzină cu oile în Basarabia, tot de acolo îmi spunea o mare parte de lucruri bune pe care le văzuseră pe pământul Basarabiei.

Tot el ne povestea și de împerecherea urșilor, toamna târziu în luna octombrie, începutul lui noiembrie, urșii se adună în cârduri începând de la 8-10 până la 20 și ursoaica merge înainte prin păduri, pe lăsători, iar ei merg în urma ei fără să se bată, liniștiți și unde se oprește ursoaica, urșii se urcă pe brad și care stă cu picioarele pe pământ și ajunge cu cele două picioare din față mai sus acolo rupe coaja de pe brad să vadă toți și care ajunge mai sus, ăla sare pe ursoaică, deci au o lege, nu se încaieră cum fac câinii.

De lucrul acesta m-am convins și eu când, într-o toamnă am plecat spre Banat prin nordul Gorjului. Când am ajuns sub poalele Godeanului, am loat culmea către Țarcu spre Munții Caransebeșului. Într-o zi, când ne uitam dintr-o coastă în alta spre gol unde-unde nu mai iera și șneapăn, vedem un cârd de 8-10 urși care mergea pe o lăsătoare tot în direcția în care mergeam și noi. Ne-am uitat la ei, am oprit oile și am stat cam două ore până s-au depărtat. Urșii ne-au văzut destul de bine și puteau veni la

noi, dar n-au venit. Şi-au văzut de drumul lor înainte. Deci, clar, atunci când sunt în goană nu strică nimic așa cum îmi spuneau și Costică Moatără și Ion Benzină când ieram copil și ciobăneam cu iei.

Tot în luna lui octombrie, începutul lui noiembrie, ciutele se pitulă de cerbi și stau 9 zile pitulate, iar cerbii încep să ragă, adică să boncăne. Fiecare ciută, după cele 9 zile se duce la ei unde îi aude boncănind și așa se împerechează.

În aceeași perioadă, timp de 9 zile, are loc bătaia peștelui. Păstrăvul care trăiește în toate apele munților, iasă din ape mai mari, se urcă pe izvoare mai mici și intră într-o stare de somnolență. Nu fuge de om, nu vede bine, și cine îl vede, îl poate prinde cu mâna. Atunci păstrăvul se împerechează. Ăstea toate le știa unchiul nostru Constantin Moatără. Nu le știa de prin cărțile citite, el le știa din experiența vieții lui și auzite de la alți moșneni care au trăit înaintea lui pe acest pământ.

Tot el spune despre lupi care au împerechere la fel cu a câinilor, cel mai tare ăla sare pe lupoaică însă nu face mulți pui cum face cățeaua, face numai doi și în rare cazuri trei. Şi ei de mici stau ca și cățeii, până lupoaica le duce carne. Cu carne cresc într-o lună cât ar crește într-un an.

Tot Costică Moatără ne spunea că în fiecare primăvară, în ruptul zăpezii, prin luna martie lupilor li se încleștează gura, adică stau timp de două săptămâni cu gura încleștată, nu pot deschide gura.

Şi tot el ne spunea despre cerbi, primăvara când prin pădurile munților dă colțul ierbii, la cerbi le cad coarnele, pe rând, nu amândouă odată. Se desfac de lângă cap și pică și până în toamnă cresc la loc adăugând un lăstar pentru fiecare an. Așa poți vedea, câți lăstari are, atâția ani are cerbul. Până toamna, când se împerechează, au coarne tari căci numai prin bătaie pot sări pe ciute, care e mai tare ăla montează toată turma’’.

Am citit în numărul din decembrie al publicației ,,Novăceanul’’ însemnările ing. Gheorghiță Cuteanu despre unul dintre ciobanii vestiți ai Cernădiei, Costică Moatără, referitoare la un alt cioban vestit al timpurilor din urmă, Petre Panda-lache. Am scris și eu în cartea ,,Ciobanul din Zănoguța’’ despre Costică Moatără, așa cum l-a cunoscut un alt cioban vestit al Cernădiei, Gheorghe Băloi. În cele ce urmează, îl las pe Gheorghe Băloi să deapăne din amintirile sale despre ciobanul Costică Moatără, un cioban emblematic al acestor locuri. General Ion STAICU

COSTICĂ MOATĂRĂ

...CORUPȚIA DIN ROMÂNIA...�Urmare din pag.6

Prejudiciul însumat de 1.866.0 mil. euro, respectiv de 8,583,6 mil. lei produs de către corupți în perioada 2013-2017 a împedicat şi împiedică România să realizeze unul din obiectivele socio-economice menționate de Cristina Andrei (2016) si anume :

-autostrada Sibiu-Piteşti de 116,6 km ,al cărui cost este estimat la 1.673,73 mil.euro (90% din prejudiciul menționat);

-autostrada Ploieşti-Braşov de 109,3 km al cărui cost estimat este de 1.304,5 mil.euro (70% din prejudiciul menționat);

-autostrăzile Braşov-Sibiu şi Craiova-Piteşti însu-mând 244,3 km ,al căror cost însumat este estimat la 1.715,65 mil.euro ,cost reprezentând 90% din prejudiciul produs de corupți in perioada 2013-2017.

Și exemplele de semnificație socio-economică a pre-judiciului cauzat de corupți ar putea continua.

2.REACȚIA CORUPȚILOR FAȚÃ DE ACTIVITATEA DNA

Numărul mare de inculpați trimişi in judecată (5766) ,de inculpați condamnați definitiv (4751) și nivelul ridicat al ratei medie anuale a acestora (951) –între care miniştri,parlamentari şi șefi de partide i-au alarmat pe corupți şi pe susținătorii lor şi i-au determinat să ia atitudine.Câştigarea alegerilor din 2016 a constituit primul obiectiv al acestora,alegeri pe care le-au câs-tigat printr-un program foarte promițător pentru alegători, pro-gram prin care au abătut atenția alegătorilor de la faptele lor

de corupție . Odată ajunşi la putere,corupții şi susținătorii lor au trecut imediat (ianuarie 2017) la punerea în aplicare a pla-nului lor de autosalvare de la rigorile legislației anticorupție în vigoare,plan constând in acțiuni pe trei direcții principa-le şi anume: de denigrare a activității DNA, a conducerii și procurorilor acesteia;de modificare a legislației în vigoare, în sensul slăbirii exigenței acesteia față de faptele de corupție și de corupți; de elaborarea de noi legi care să permit relan-sarea corupției.Prin astfel de măsuri, corupții şi susținătorii lor au comis excaladarea corupției de la nivel de mic grup infracțional organizat la nivel de partid şi coaliție de partide,de grupuri parlamentare şi de guvern.

2.1 Pe linia denigrării activitătii DNA a con-ducerii si a procurorilor acesteia,corupții şi susținătorii lor au invocat,la început, efectele negative suferite de cei 9,7% inculpați trimiși în judecată și achitați de instanța de judecată(efecte constând in prejudicii politice,profesionale,morale,etc.), cetățeni pe care i-au numit „drame umane” ca-uzate de DNA. În acelaşi timp, coruptii şi susținătorii lor au ignorat și ignoară in totalitate latura majoritar pozitivă a activității DNA şi a conducerii acesteia latură reprezentând 82,4% (88,8%).Profitând de numărul mare (peste 5.766) și de funcțiile importante în conducereea statului(dobândite în urma alegerilor din 2016),corupții s-au autointitulat pe ei „statul de drept”, iar pe combatanții corupției (DNA şi instituțiile susținătoare) i-au etichetat ca find „statul paralel”, care atacă „statul de drept”.

Continuare in numărul următor

Marţi 26 Februarie 2019

8

NOVĂCEANUL

Novăceanul v Nr. 68

Publicație lunară tipărită cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Novaci și al obștilor de moșneni din Novaci,

Pociovaliștea și Cernădia

COLEGIUL DE REDACȚIE:

Constantin DÂRVĂREANU, redactor șef

Nicolae VINŢANU, redactor șef adj.

Otilia GIURCA, redactor

Cristian GRECOIU, redactor

Tel. 0744 656 726, e-mail: darvareanu@yahoo.com

S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L.Târgu-Jiu, Gorj, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.20

Tel. 0253-212.991, Fax 0253-218.343E-mail: tipografia.prodcom@gmail.com

Pre-press & print:

Tehnoredactare:RODICA TEIȘI

NOVĂCEANULNOVĂCEANULNOVĂCEANUL

ION C. DUȚĂMai stai, nu pleca...

Ai plecat, dar prezența ta e aiciCă fiecare lucru în casăAre în el chipul tău, pașii tăi mici,Atingerea catifelată, sfioasă.Mușcatele din fereastră privesc zareaȘi triste și-au plecat corolele-n bernă.Te-ar vrea lângă ele, dar de pe cărareaPe care-ai apucat-o, întoarcerea e neputință eternă.

Dintre cele mai frumoase poeziiION C. DUȚĂ

Draga mea cu ochi ca zareaDraga mea cu ochi ca zarea,Neastâmpărați ca marea,Când mă chemi, când mă respingi,Dorul tău mă ține-n chingi.Tot te-aștept sus pe Măgură,Dar nici măcar zburăturăNu te-arăți, floare aleasăPrinsă-n zarea de mătasă.Vine luna, tu nu vii,Luncile rămân pustii,Apele-n vad lunecă,Cerul se întunecă,Apele-n vad tragănă,Vântu-n plopi se leagănă.

Cuvinte pentru tine Nu pot grăi cuvinte ce vreau să ți le spunCă ești pe drumul cu ceață și cu noapte,Șuvițe din coroană-ți sunt veștejite-n drum,Zburătăcite-n vântul cu dureroase șoapte. Atunci îți scriu versuri cu fraze îngăimate,Dar cu voința de a prinde-n ele ce-i sublim.Să ți le dau când voi sfârși cu toateȘi când ne va fi datul ca-n Cer să ne-ntâlnim. Atunci le vom citi-mpreună pe maluri de pârâu,Cuvinte alese-acum să fie pentru tine.Îți voi mai mângâia cosița ajunsă pân-la brâuÎmpletită cu steluțe de foc și de rubine.

Îți dau, iubito, mâna Îți dau, iubito, mâna în ceasul meu sublimSă ne plimbăm pe munte, iubiri să împletimSă adunăm din ierburi, ierunci și prepelițeȘi codobaturi sure și gaițe pestrițe. Să ne jucăm cu ele ca-n lumile de mit,Să-ți prind în părul de aur boboci de mărgărit,Să facem baie-n râul cu apa ne-ncepută,Întâmpinând lumina când zorii ne sărută.Să ne plimbăm cu vântul prin cetina de brad,Să ne-nfioare roua din ierburi și răsad.Am să te sui prințesă pe cea mai mare stâncăSă te-oglindești pe ceruri, să dai la munți poruncăSă se coboare-n vale, în deal, valea să suie,Un loc tainic să-ți lase, c-o lină cărăruiePrin care să cutereieri prin flori de bujorei,Garoafe și cicoare, parfum de brebenei,Pe margini de izvoare ce-n codru se afundăȘi-apoi să sui pe munte, pe coama lui rotundăCa să te plimbi prin stele, prin lumile astrale,Prin spații ce se scaldă în raze boreale.Și vom culege stele, în păr să ți le prindCa să străluci ca Luna pe stânca de pe Grind.Ne vor întoarce zorii, ținându-ne de mânăEu prinț și tu prințesă, plecați de-o săptămână.

ION FLOREA

Seara arde amintiriAstă seară e luminăLa ferestrele iubiriiCă-mi roșiră trandafiriiParcă-ar fi surprinși c-o vină. Vântul susură-n gutui Și-mi aduce în priviri Neșoptitele mâhniri Scrijelate pe statui. Seara arde amintiriLa ferestre și la ușiDorul plânge, anii-s duși,Vântul frânge trandafiri.

NebunieSeară bună, seară linăDin legendă ce-mi aduci?Ori tu vii la fel străinăDorul tânăr să-mi usuci.

Somn ușor, frumoasă stea,Noapte bună, Lună trează,Doar și azi în viața meaSe mai naște blând o rază.

Zboară pasărea iubiriiCătre alte zări de viseUnde-și lasă trandafiriiFlorile să fie-ucise.

Păsări albe iarăși trecCătre cerul de departe,Pe când eu, nu știu să plec,Către sud, tot mai departe.

Într-o searăEra lumină sub poteciȘi-n brazii amurgiți era mister.Te-am întrebat, cu ochii către cer:-Spre care gară vrei să pleci?

Cânta pădurea spre Apus Din ape, frunze verzi și din culori.Tu mi-ai arătat un stol de cerbi minoriȘi-o cărăruie-n sens opus.

Am tresărit surprins plăcut.Se-auzea chemarea unui cerb matur.De n-ar fi fost atâta freamăt împrejurAș fi-ndrăznit să te sărut.

Era lumină pe poteciȘi brazii se-nclinau prea plini de șoapte.Oare când, în care zi, în care noapte,Am bănuit că n-ai să pleci?

SILVIA LUCIA PODEANU

Cuibărită într-o floareEliberat de trupul ostenit,De multe patimiPământene,Sufletul meupe drumuriA pornitCătre împlinirealui în altă Vreme. Imaculata floarede cireșÎi priveghează calea și zborulspre steaua noastră albastrăUnde de-o veșnicietu m-aștepți,În constelația pe care o priveamÎn serile senineDe la fereastră.Acolo, cuibărită într-o floareE iubirea noastră.Acolo, pe nesfârșitamare vom dansa-doi lotuși-strălucind în nopți stelare.

Te-am așteptat Te-am așteptatcum așteaptă copiiiSă roșească cireșul de maiTe-am așteptat,cum așteaptă pământ-nghețat,primăvara, primele ploi. Te-am așteptatca pe seninuldupă lungi zile fără soare.Și ai venit!Făcând din clipa aceea, sărbătoare...Ca un mărgăritar închisîn scoica de sidef,Eu nu știamla ce să mă aștept. Dragostea ta năvalnică, totală,A scos mărgăritarul la iveală.Și el sclipi, în dulcea ta privire,Și mă-nvăță nou simțământ:IUBIRE!

ALEXANDRU DELU OPRIȚESCU

De ziua mameiTe slăvim mămico dragăȘi noi flori îți dăruimAzi te comparăm c-o fragăȘi cu toții te iubim. Te iubim așa cum eștiCăci din trupul tău născurăm,Noi nu credem în poveștiVezi și tu că mai crescurăm.O să ai feciori voiniciÎntr-o lume care vine,Brațul lor să-l vezi atunciScut îl punem pentru tineÎți dorim o viață lungăLângă noi, lângă nepoți,Fericire cât s-ajungăCa să ne iubești pe toțiSă-l iubești la fel pe tataNu uita că e eroul,Dacă suntem făcuți gataDe la el purtăm ecoul.Mamă bună, mamă bună,Cu ochi calzi și visătoare,Pentru noi nemuritoare.

Pe firul viețiiPe firul nesfârșit al viețiiSe prăvălesc destine,Cu fiecare clipă timpulÎntoarce filele veline.În ele au pus străbuniiIstorii de demult,Lăsând pe firul viețiiO genă în tumult.Din glii răzbat ecouriTopite-n primăveriȘi viața trece-n fapteComorile de ieri.În suflete perecheCu ancora-n trecut,Mereu, mereu iubireaAvu un început.Pe firul nesfârșit al viețiiȚesut în furnicar,Înalță nemurireaÎnscris de hronicar. Urmașii regăsesc Obârșii ce-s pierdute,Cu locul existenței În visele avute. Pe firul nesfârșit al viețiiDin loc de bun rămas,Întoarce veșniciaUn mugurel acas’.