Temperatura de culoare

Temperatura de culoare este o caracteristică a luminii vizibile, care are aplicații importante în iluminat, tehnica fotografierii, tehnica înregistrărilor video, tehnica tipăririi și în multe alte domenii. Temperatura de culoare a unei surse de lumină se determină prin compararea cromaticității cu aceea a radiației unui corp negru. Temperatura de culoare este valoarea radiației unui corp absolut negru fierbinte - măsurată în grade Kelvin (K) - care este asemenea cu aceea a culorii sursei de lumină.

Un corp absolut negru (numit și corp negru) este în fizică un model pentru sistemele radiante de energie electromagnetică. Necesitatea intoducerii acestui concept a apărut în studiul proceselor de interacțiune a radiației cu materia (emisia și absorbția radiațiilor).

Prin definiție, un corp absolut negru este un corp care absoarbe integral radiația , fără să reflecte sau să transmită nicio fracțiune din energia radiației incidente. El însă poate emite radiație. Spectrul electromagnetic al radiației emise de corpul negru depinde numai de temperatura sa absolută. În natură, un asemenea obiect nu există, el reprezentând o situație limită (absorptivitate completă) a proceselor de emisie-absorbție a radiațiilor.

Temperaturi de culoare mai ridicate (peste 6000 K) corespund culorilor reci (gama verde-albastru) și temperaturi de culoare mai scăzute (2700-3000 K) pentru culorile calde (gama galben-roșu).

Câteva exemple de temperaturi de culoare veți regăsi mai jos:

Sursa

LumânareLampă cu vapori de sodiuBec de 100WBec cu halogenNeon fluorescentCer variabilLampă cu vapori de mercurCer înnorat

Temperatura (K)

19252200280034003800550060006500

Radiație electromagnetică

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în general naturale, care constau dintr-un câmp electric și unul magnetic în același spațiu, și care se generează unul pe altul pe măsură ce se propagă.

In funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în diverse forme.

Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:

radiațiile (undele) radio microunde radiații infraroșii, radiații luminoase, radiații ultraviolete, radiații X (Röntgen), radiații "γ" (gamma - literă greacă).

Spectrul vizibil

Spectrul vizibil reprezintă domeniul spectrului electromagnetic ce este vizibil și poate fi detectat de ochiul uman fără mijloace ajutătoare. Radiațiile electromagnetice din acest interval de lungimi de undă se numesc lumină vizibilă. În condiții normale ochiul uman percepe în aer lungimile de undă din domeniul 380 - 750 nm (nanometri).