NORME TEHNICE PENTRU PROIECTAREA SI EXECUTAREA PANOURILOR MONOSTRAT DIN BETOANE USOARE CU ADAOSURI DE CENUSI SI SPUMANTI, PENTRU HALE PARTER

Indicativ C 226-87Înlocuieste NP 45-86

Cuprins

 

1. DOMENII DE FOLOSIRE

1.1. Panourile monostrat, portante sau autoportante, din betoane uşoare realizate cu agregate poroase naturale sau artificiale şi adaosuri de cenuşi şi spumanţi se folosesc la executarea închiderilor pentru hale parter la:

- construcţii agrozootehnice şi agroindustriale;

- construcţii pentru industria mică, clădiri anexe la hale industriale, case de pompe etc.;

- parapeţi pentru închideri la hale industriale;

- parapeţi pentru închideri la hale industriale; la care în prezent închiderile sunt prevăzute din zidării diverse.

1.2. Panourile monostrat pot fi folosite şi la alte tipuri de construcţii, dacă se justifică din punct de vedere termotehnic şi tehnico-economic, comparativ cu soluţiile de închideri pe care le înlocuiesc.

1.3. În cazul utilizării panourilor monostrat ca elemente portante, domeniul se limitează până la gradul seismic 8 inclusiv.

1.4. Panourile monostrat nu se utilizează în medii cu agresivitate puternică.

[top]

 

2. CONDITII DE PROIECTARE

2.1. Panourile monostrat se realizează din betoane uşoare cu caracteristici termotehnice îmbunătăţite, utilizând agregate poroase naturale sau artificiale (scorie bazaltică de Racoş, zgură expandată de Hunedoara, steril de mină ars de Schitu Goleşti, zgură granulată de Galaţi), cenuşi de centrale termoelectrice şi adaosuri spumante.

2.2. Stabilirea tipului de agregat pentru realizarea betonului şi sursa de cenuşă de centrală termoelectrică se face în funcţie de amplasamentul obiectivului la care urmează a fi folosite panourile şi cele mai apropiate surse de agregate şi cenuşi din zonă, adoptând pentru beton una din variantele prezentate în tabelul 1*) conform prevederilor din "Normativul privind prepararea şi utilizarea betoanelor cu agregate uşoare" C 155-81 şi anexele VII-XIII (Buletinul Construcţiilor nr. 5/1984 şi nr. 7/1986).

2.3. În funcţie de tipul de panou prevăzut, portant sau autoportant, se adoptă pentru beton una din mărcile B 50 sau B 100, conform cerinţelor de rezistenţă şi în baza unei analize a principalilor indici de consum de materiale şi energie înglobată.

În planşeele 1 şi 2 anexate se prezintă exemplificativ câteva alcătuiri de panouri portante şi autoportante.

2.4. Dimensiunile panourilor nu vor depăşi 6,0x1,50 m pentru panourile orizontale autoportante, respectiv 3,0x5,0 m pentru panourile verticale.

2.5. Se recomandă să se adopte alcătuiri constructive prin care panourile monostrat din betoane uşoare să fie amplasate suprateran. Dispunerea panourilor sub nivelul terenului amenajat se poate face până la max. 50 cm, cu asigurarea unor măsuri de protecţie hidrofugă la partea inferioară, planşa 3*, prevăzute în Anexa 1. Pentru incintele construcţiilor zootehnice se interzice dispunerea panourilor sub nivelul terenului amenajat.

2.6. Panourile monostrat din betoane uşoare se finisează din turnare pe una sau ambele feţe, cu tencuieli din mortar de ciment M 100 T de 2 cm grosime, funcţie de clasa de agresivitate a mediului în care urmează a fi folosite, definită în Anexa 1 din "Instrucţiunile tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale sau industriale" C 170-87.

*) Tabelul 1 se află la sfârşitul buletinului Construcţiilor nr. 7/87

Planşa 1

TIPURI EXEMPLIFICATIVE DE PANOURI PORTANTE

Planşa 2

TIPURI EXEMPLIFICATIVE DE PANOURI AUTOPORTANTE

Planşa 3

Tipurile de protecţie, funcţie de clasele de agresivitate ale mediului, se prezintă în Anexa 2.

2.7. Grosimea panourilor se stabileşte pe baza unui calcul termotehnic, conform STAS 6472/3-84 "Calculul termotehnic al elementelor de închidere a clădirilor", ţinând cont de caracteristicile de conductivitate termică specifice fiecărui tip de beton, precizate în tabelul 1.

Domeniul de utilizare va fi stabilit luând în considerare obiectivul şi destinaţia clădirii, zona climatică în condiţiile prevăzute de STAS 6472/2,3,6-84 privind condensul pe suprafaţa interioară şi în structura panoului, precum şi de posibilităţile de asigurare a densităţii aparente a betonului obţinut, pe baza componenţilor acestuia, ce pot fi aprovizionate de executantul panourilor.

2.8. Armarea panourilor se face funcţie de tipul elementului, natura solicitărilor şi modul de rezemare. Se recomandă adoptarea unei armături pe conturul panourilor (golurilor) din bare independente legate sau carcase sudate, precum şi prevederea câte unei plase continue cu ochiuri patrate 3/100, amplasate spre faţa exterioară şi interioară a panourilor.

De asemenea, panourile monostrat trebuie prevăzute prin proiect cu armătură corespunzătoare solicitărilor care apar la decofrare şi manipulare.

2.9. Stratul de acoperire cu beton a armăturii trebuie să fie cel puţin 3,5 cm (inclusiv straturile de protecţie din mortar cu grosime de 2 cm executate odată cu turnarea panoului).

2.10. Pentru manipularea panourilor de decofrare, transport şi montaj se prevăd agrafe din oţel OB 37 şi eventual găuri transversale în panou 50 mm, prin intermediul cărora, cu dispozitive adecvate, se pot manipula elementele în toate fazele de lucru.

2.11. În cazul în care structura de rezistenţă este alcătuită din elemente liniare, stâlpi, grinzi, panourile monostrat autoportante se dispun la faţa stâlpului, pentru a evita formarea punţilor termice în dreptul acestuia.

În cazul în care nu este posibilă dispunerea panourilor la faţa exterioară a stâlpului, acestea se prevăd cu rebord care să îmbrace stâlpul.

2.12. La construcţiile la care închiderile se realizează din panouri orizontale suprapuse, îmbinarea orizontală între acestea se asigură în sistemul lambă şi uluc.

2.13. Pentru prinderea panourilor autoportante de elementele verticale ale structurii de rezistenţă se folosesc soluţiile curent utilizate la închiderile cu panouri orizontale de b.c.a. sau alte soluţii specifice, evitându-se sistemele cu prinderi rigide.

2.14. La construcţiile la care închiderile se realizează din panouri portante, pentru îmbinările verticale şi orizontale între panouri, se adoptă, în funcţie de caracteristicile de alcătuire constructivă ale panourilor şi ale construcţiei în ansamblu, soluţii care să ducă la consumuri minime de materiale şi manoperă pe şantier şi la reducerea punţilor termice.

2.15. Monolitizarea îmbinărilor se face cu beton de marcă B 200 cu agregate obişnuite.

2.16. Rosturile orizontale şi verticale fiind zonele cele mai sensibile sub aspect higrotermic, trebuie prevăzută etanşarea lor cu soluţii corespunzătoare. Se vor utiliza materiale elastice care să nu fisureze în timp de tipul Romalchid.

2.17. Panourile monostrat realizate din betoane uşoare şi adaosuri de cenuşi şi spumant prezintă o rezistenţă la foc de peste 7 ore după criteriile de stabilitate, izolare termică şi etanşeitate, ele putând fi utilizate la alcătuirea pereţilor antifoc.

În cazul în care nu sunt necesare din condiţii termotehnice sau de rezistenţă grosimi mai mari, panourile de pereţi antifoc se realizează la o grosime de 15 cm.

[top]

 

3. CONDITII DE EXECUTIE

La realizarea panourilor monostrat din betoane uşoare cu agregate poroase naturale sau artificiale cu adaosuri de cenuşi şi spumanţi este necesar să se respecte următoarele condiţii:

3.1. Condiţii tehnice pentru materialele utilizate:

3.1.1. Agregatele minerale uşoare folosite la prepararea betoanelor trebuie să prezinte caracteristicile prevăzute în STAS 2386-79 "Agregate minerale uşoare. Condiţii tehnice generale de calitate" şi STAS 8177-68 "Agregate din zgură expandată pentru betoane uşoare", pentru zgura expandată de Hunedoara: "Scorie bazaltică de Racoş granulată şi sortată" NI 102-80 pentru scorie bazaltică; "Instrucţiunile tehnice pentru utilizarea sterilului ars ca agregat la prepararea betoanelor" C 195-79 Anexa 1. pentru sterilul ars; STAS 648-74 "Zgură granulată de furnal pentru industria lianţilor" pentru zgura granulată de Galaţi.

Verificarea caracteristicilor agregatelor se face conform STAS 2386-79 şi STAS 4606-80 "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Metode de încercare."

Pentru prepararea betoanelor cu agregate uşoare se utilizează agregatele pe sorturile prevăzute în Normativul C 155-81. Granulozitatea fiecărui sort sau amestec de sorturi trebuie să îndeplinească condiţiile din tabelul 2.

Tabelul 2

Diametrul ochiurilor ciururilor de controldmin dmin+dmax dmax 1,5dmax

Rest pe ciur (% în greutate) 90-100 30-70 0-10 0

 

3.1.2. Nisipul de balastieră sortul 0...3 mm, care se utilizează ca adaos pentru corectarea compoziţiei granulometrice a unor betoane cu agregate minerale uşoare, cenuşi şi spumanţi, trebuie să corespundă prevederilor STAS 1667-76 "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane obişnuite cu lianţi hidraulici. Condiţii generale" şi să se încadreze în domeniul de granulozitate din tabelul 3.

Tabelul 3

Ochiuri cu mm

0,2 1 3

Trece %

5...30 35...75 95...100

1.3. În compoziţia betoanelor cu agregate uşoare, ca adaos înlocuitor de parte fină şi ciment, se utilizează cenuşa de centrală termoelectrice captată uscat care trebuie să îndeplinească condiţiile din Decizia I.C.C.P.D.C. nr. 81/18.04.1986, privind utilizarea cenuşilor de centrale termoelectrice în construcţii.

Cenuşa se depozitează în silozuri marcate la loc vizibil cu menţiunea "cenuşă" şi amplasate separat de silozurile de ciment.

Dozarea cenuşii din siloz în betonieră se face cu acelaşi tip de dozatoare care se folosesc curent la dozarea cimentului.

Unităţile de construcţii, prin laboratoarele lor, trebuie să verifice pe fiecare lot de cenuşă livrat densitatea aparentă, conform STAS 2386-79, precum şi fineţea, conform STAS 227/2-78 "Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea fineţii de măcinare".

3.1.4. La prepararea betoanelor se utilizează unul din aditivii spumanţi indicaţi mai jos:

- SI (conform prevederilor din Anexa IV a Normativului C 155-81), în proporţie maximă de 0,04% substanţă activă (uscată) raportată la cantitatea de ciment, respectiv 2 l soluţie de concentraţie 2% la 100 kg ciment;

- Spumogenul (conform prevederilor din Anexa XI a Normativului C 155-81), STAS 5780-80 "Produs lichid generator de spumă aerodinamică" în proporţie de 0,5...1,5 l soluţie de densitate 1,15 ± 0,05 g/cm3 la 20oC pentru 100 kg ciment, funcţie de volumul de aer stabilit prin compoziţia betonului de marcă proiectată;

- Detersin DBS (Dodecilbenzensulfonat de sodiu) STAS 9062-76 "Produse auxiliare pentru industria textilă. Agent de spălare pe bază de dodecilbenzensulfonat de sodiu", în proporţie de 0,5...2% soluţie de concentraţie 17% pentru 100 kg ciment, funcţie de volumul de aer necesar a se antrena într-un m3 de beton.

3.2. Stabilirea compoziţiei betonului

3.2.1. Stabilirea compoziţiei betonului cu agregate uşoare, cenuşi şi spumanţi se face pe bază de încercări preliminare conform prevederilor Normativului C 155-81 cap. 3, astfel încât să se asigure condiţiile impuse prin proiect în ceea ce priveşte densitatea aparentă a betonului precum şi rezistenţele mecanice (finale şi la diferite faze tehnologice), cu un consum minim de ciment.

3.2.2. La încercările preliminare, în vederea stabilirii compoziţiei iniţiale, este necesar să se ia în considerare:

- prevederile proiectului cu privire la marca betonului, tipul şi clasa agregatului şi condiţiile de execuţie (întărire normală sau accelerată);

- densitatea aparentă a betonului proaspăt, conform tabelului 1 anexat şi prevederilor din Normativul C 155-81;

- condiţiile tehnologice de punere în operă pentru adoptarea consistenţei corespunzătoare.

3.2.3. Agregatul total (agregatul uşor + nisip de balastieră acolo unde este cazul), la compoziţiile de betoane la care se folosesc agregate cu granulozitate indicate în tabelele 14 şi 15 din Normativul C 155 -81 cap. 3. Se determină granulozitatea fiecărui sort de agregat şi se stabilesc proporţiile dintre sorturi astfel încât să se încadreze în limitele zonei adoptate.

În cazul betoanelor cu steril ars, cu granulozitate discontinuă, stabilirea compoziţiei se face conform prevederilor Normativului C 155-81 cap. 3 pct. 3.9.

3.2.4. Pe amestecurile de consistenţă corespunzătoare (GW = 1,04...1,10) se determină densitatea aparentă a betonului în stare proaspătă. Între valoarea obţinută şi cea calculată se admite o abatere de ± 50 kg/m3. Obţinerea unor abateri mai mari denotă că s-au produs erori în aprecierea caracteristicilor agregatelor şi este necesară verificarea acestora şi repetarea probei preliminare.

3.2.5. Volumul de aer oclus se recomandă să fie de 20% (200 dm3/m3 beton).

3.2.6. Pentru verificarea rezistenţelor mecanice pe amestecurile preliminare se respectă prevederile Normativului C 155-81 cap. 3 pct. 3.2.1 şi 3.2.2., cu precizarea că, în cazul întăririi accelerate prin tratarea termică rezistenţa la compresiune la decofrare trebuie să fie de cel puţin 0,5 Rb.

3.2.7. Rezistenţele obţinute în laborator la vârsta de 28 zile trebuie analizate în vederea corectării compoziţiei ţinând seama de rezistenţa reală a cimentului, prin multiplicarea rezistenţei înregistrate cu raportul între rezistenţa normală a cimentului şi cea efectivă.

3.3. Prepararea şi punerea în operă a betonului.

3.3.1. Prepararea betoanelor cu agregate uşoare, cenuşă şi spumanţi se face astfel:

- sorturile de agregate, la introducerea în malaxor, trebuie să aibă o umiditate de cca 10%, corespunzătoare absorbţiei la 0,5 ore, preumezind agregatele în depozit prin stropire cu apă; nu se vor folosi agregate complet uscate, întrucât apar modificări reologice importante ale betonului proaspăt, creând şi dificultăţi la punerea în operă; nu se recomandă folosirea agregatelor imersate sau cu umidităţi mai mari decât absorbţia la 0,5 ore;

- în malaxor se introduc mai întâi agregatele şi 50% din cantitatea de apă stabilită pentru amestecul respectiv; după o malaxare de cca 1 minut, se adaugă cimentul şi cenuşa, se malaxează adăugându-se restul cantităţii de apă;

- timpul total de malaxare trebuie să fie de minimum 5 minute;

- malaxarea amestecurilor trebuie efectuată numai în betoniere cu amestec forţat de tip BAF cu ax vertical;

- aditivii spumanţi se adaugă în apa de amestecare care se introduce la sfârşit în malaxor, după introducerea cantităţii de ciment.

3.3.2. Verificarea reproducerii în producţia curentă a reţetei stabilite prin probe preliminare se face în mod obligatoriu prin verificarea pe betonul proaspăt a densităţii aparente.

3.3.3. Punerea în operă a betonului uşor se face la cel mult 0,5 ore de la malaxare; nu se aplică procedee de vibrare mecanică, pentru a evita deteriorarea structurii interne a betonului.

Lucrabilitatea bună a acestui tip de beton asigură autocompactarea lui la punerea în operă, fiind necesară numai aplicarea unor lovituri cu ciocanul în lateralele tiparului.

3.3.4. După punerea în lucrare, betonul trebuie conservat în condiţii de umiditate, protejând suprafeţele libere prin acoperire cu prelate, rogojini şi stropirea acestora cu apă, în aşa fel încât suprafaţa liberă a betonului să fie în permanenţă umedă, pe intervalul până la 7 zile; stropirea se face prin pulverizarea apei.

3.3.5. Termenele de decofrare se stabilesc pe epruvete păstrate în aceleaşi condiţii cu elementele de beton, având în vedere că viteza de întărire a betonului cu cenuşă şi adaosuri spumante este mai lentă decât a betoanelor fără cenuşă.

3.3.6. Punerea în operă a betoanelor cu agregate uşoare, cenuşă şi spumant se face numai la temperaturi de peste +5oC.

3.4. Controlul calităţii betonului

3.4.1. Înainte de începerea încercărilor preliminare, precum şi în cursul lucrărilor se controlează calitatea materialelor şi a betonului, conform prevederilor din tabelul 29 al Normativului C 155-81 cap. 7.

3.4.2. Prelucrarea rezultatelor încercărilor se face conform prevederilor din "Normativul pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat "C 140-86, Anexa X6 şi eventual alte indicaţii din proiectul lucrărilor, atât pentru densităţi cât şi pentru rezistenţe.

3.5. Condiţii tehnologice de execuţie a panourilor

3.5.1. Panourile se confecţionează în bazele de producţie ale unităţilor de construcţii sau fabricile de prefabricate.

Cu condiţia asigurării unui control tehnic corespunzător se pot realiza şi prin preturnare lângă obiect.

3.5.2. Turnarea panourilor se face în poziţie orizontală pe platforme metalice sau din beton mozaicat, utilizând laterale metalice sau din lemn (dulapi de brad căptuşiţi cu tablă sau cu feţe din placaj peliculizat).

3.5.3. Straturile de protecţie din tencuială, în grosime de 2 cm, se execută odată cu panoul, din mortar M 100 T, conform "Instrucţiunilor tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială" C 17-82, cu o consistenţă de 8-9 cm. Orientativ, compoziţia mortarului este următoarea:

* ciment Pa 35 365 kg/m3

* nisip 0-7 mm 1700 kg/m3

* cantitatea de apă se determină pe bază de încercări pentru asigurarea consistenţei.

În cazul utilizării nisipului umed se fac corecţiile conform prevederilor din Normativul C 17-82 Anexa 3.

3.5.4. Armătura panourilor se preasamblează sub formă de carcase, iar la montaj în tipar se prevăd distanţieri din material plastic pentru asigurarea acoperirii cu beton, cerută în proiect.

3.5.5. De regulă, panourile de pereţi monostrat se realizează în regim de întărire normală pentru evitarea consumurilor energetice. În acest caz lateralele se pot scoate după 24 ore.

3.5.6. În cazurile în care se impune un regim de întărire accelerată, aceasta se face în mediu cu umiditate ridicată după

următorul ciclu orientativ: 24 ore aşteptare, 2 ore ridicarea temperaturii până la 50 5oC, 9 ore izotermic, 13 ore coborârea temperaturii.

Ciclul de tratament termic se definitivează pe bază de încărcări preliminare de către executant.

[top]

 

4. CONDITII DE MANIPULARE, TRANSPORT SI MONTAJ

4.1. Ridicarea panourilor de pe tipar se poate face în poziţie orizontală prin intermediul a 4 urechi de agăţare prevăzute în panou, respectiv în poziţie verticală, fără rabatarea tiparului, când rezistenţa betonului a atins 0,5 Rb, adică după 5...7 zile de la turnare în condiţii de întărire normală, respectiv după cca. 2 zile în condiţiile aplicării unui tratament termic moderat.

4.2. Panourile manipulate în poziţie orizontală se depozitează în aceeaşi poziţie pe chituci de lemn sau pe distanţieri tip IPCT pr. 8704/a aşezaţi în dreptul urechilor. Numărul maxim de panouri ce se depozitează suprapus este de 4. Montarea panourilor se face în poziţie verticală obţinută prin rabatere cu ajutorul dispozitivului IPC pr. 7409 ad 1/DR-0, manipularea în poziţie verticală efectuându-se cu dispozitivul IPC pr. 7409 ad 1/DM-0 prin prinderea acestuia în golurile special lăsate în panou la turnare.

4.3. Ridicarea panourilor de pe tipar în poziţie verticală, fără rabaterea acestuia, se face prin rabaterea panourilor pe cant prin agăţare de agrafe dispuse pe una din laturile lungi. Transportul şi depozitarea în vederea maturizării şi executării izolaţiei hidrofuge (când este cazul) se face în această poziţie. Ridicarea panourilor pentru montaj se face cu dispozitivele prevăzute la pct. 4.2.

4.4. Transportul la obiect se face cu mijloace de transport obişnuite, în poziţie orizontală sau pe cant, cu dispozitive adecvate.

4.5. Montarea panourilor monostrat se face în funcţie de tipul de realizare a infrastructurii, fundaţii continue sau izolate tip jgheab.

4.6. Panourile montate pe fundaţii continue (grindă soclu) se pozează pe grinda de soclu, se şpraiţuiesc la interior cu şpraiţuri CMU, pr. IPC 7025/II-74 "Catalog cu fişe tehnice a dispozitivelor de prindere pentru manipularea şi montarea elementelor prefabricate din beton armat" şi apoi se realizează legătura cu infrastructura. Şpraiţurile se demontează după turnarea centurii de monolitizare de la partea superioară.

4.7. Montarea panourilor în fundaţii izolate tip jgheab se face conform proiectului IPC nr. 7407/85 "Tehnologii şi soluţii industrializate pentru pereţi exteriori - panou monostrat". Panoul se aduce la poziţie în fundaţia montată anterior; se împănează cu pene de lemn de esenţă tare şi se ancorează provizoriu cu lanţuri cu întinzător "L i" catalog IPC nr.

7271/81, se monolitizează în fundaţii. Lanţurile se demontează după turnarea centurii de monolitizare de la partea superioară a panourilor.

[top]

 

5. PREVEDERI FINALE

5.1. Ţinând seama de importanţa realizării parametrilor termotehnici ai închiderilor în asigurarea funcţionalităţii (în special la construcţii agrozootehnice), execuţia panourilor trebuie riguros urmărită, în special în ceea ce priveşte corelaţia rezistenţă - densitate a betonului, omogenitatea producţiei, precum şi realizarea etanşării rosturilor împotriva pătrunderii apei şi a pierderilor de căldură.

5.2. Primele aplicări de proiecte tip în soluţii cu panouri monostrat din betoane uşoare se vor face cu asistenţa tehnică a I.C.C.P.D.C. Filiala Cluj-Napoca.

5.3. La executarea panourilor trebuie respectate prevederile din "Norme republicane de protecţie a muncii" aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu ordinele nr. 34 şi 60/1975, precum şi "Normele de protecţie a muncii în activitatea de construcţii-montaj" aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 1233/D 1980.

[top]

 

6. ANEXA 1

SOLUŢII DE IZOLARE HIDROFUGĂ A PANOURILOR MONOSTRAT DIN BETOANE UŞOARE

Izolarea hidrofugă a panourilor monostrat din betoane uşoare pentru toate zonele cu agresivitate slabă până la medie, pe zona în contact cu pământul, se poate face în una din variantele:

VARIANTA I:

tencuială din mortar M 100 T de 2 cm grosime pe ambele feţe laterale; 1 strat din vopsea epoxi-gudron V 3207 (100 g vopsea epoxi-gudron V 32007, 20 g întăritor I 357) diluată cu

50% diluant epoxidic, aplicată prin pensulare (0,200 kg/m2); 1 strat din vopsea epoxi-gudron V 3207, cu adaos de 20% ciment, aplicată prin pensulare (0,325 kg/m2).

VARIANTA II:

tencuială din mortar M 100 T de 2 cm grosime pe ambele feţe laterale; 1 strat amorsă din smoală plastifiată (20 g smoală de huilă, 100 g ulei de antracen, 70 g toluen), aplicată prin

pensulare (0,200 kg/m2); 1 strat peliculă din smoală plastifiată (60 g smoală de huilă, 0 g ulei de antracen, 20 g toluen) cu adaos de 20%

ciment, aplicată prin pensulare (0,250 kg/m2).

Hidroizolaţia se realizează pe o înălţime a panoului cu 20 cm peste nivelul solului în care se îngroapă panoul.

Pentru aplicarea corectă a stratului de protecţie se vor efectua următoarele operaţii:

* periere mecanică a suprafeţelor tencuite;

* desprăfuire;

* degresare cu toluen sau acetonă.

Pensularea se face în toate cazurile cu o bidinea cu păr scurt.

În scopul obţinerii unor lucrări de bună calitate se vor efectua de către organele CTC controale în timpul execuţiei atât asupra modului de aplicare cât şi asupra calităţii produselor. În cazul în care se constată defecţiuni se reface protecţia local, cu acelaşi sistem de protecţie.

[top]

 

7. ANEXA 2

SOLUŢII DE PROTECŢIE A PANOURILOR MONOSTRAT DIN BETOANE UŞOARE

Tipul de protecţie al panourilor funcţie de clasele de agresivitate ale mediului în care urmează a fi folosite, definite în Anexa 1. a "Instrucţiunilor tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale" C 170-87, se recomandă să se aleagă astfel:

1. Medii fără agresivitate: (umiditate relativă a aerului sub 60%, fără gaze agresive):

tencuială din mortar M 100 T de 2 cm grosime la exterior; fără tencuială la interior; zugrăveală de var la exterior şi interior (0,250 kg/m2).

2. Medii cu agresivitate foarte slabă

tencuială din mortar M 100 T de 2 cm grosime la exterior şi interior; zugrăveală din crilorom la exterior (0,400 kg/m2).

3. Medii cu agresivitate slabă:

tencuială din mortar M 100 T la interior şi exterior; vopsitorie interioară şi exterioară realizată în una din soluţiile:

a)     vopsitorie din crilorom (0,400 kg/m2);

b)     - 1 strat amorsă smoală plastifiată (0,200 kg/m2);

        - 2 straturi smoală plastifiată + perclorvinil (70+30) (0,600 kg/m2)

c)     - 1 strat amorsă smoală plastifiată (0,200 kg/m2);

        - 1 strat smoală plastifiată cu perclorvinil (70+30) şi ciment (1:) (0,600 kg/m2);

        - 1 strat peliculă din smoală plastifiată cu perclorvinil (70+30), (0,300 kg/m2).

4. Medii cu agresivitate medie:

tencuială din mortar M 100 T de 2 cm grosime la interior şi exterior; vopsitorie din crilorom la exterior (0,400 kg/m2); vopsitorie la interior realizată în una din soluţiile:

a) - 1 strat amorsă smoală plastifiată (0,200 kg/m2);

    -  2 straturi smoală plastifiată (0,500 kg/m2)

    - 1 strat smoală plastifiată + email perclorvinil (50+50) (0,180 kg/m2);

    - 2 straturi email perclorvinil sau crilorom DVO (0,280 kg/m2);

b) - 1 strat amorsă Romflexil (0,150 kg/m2);

    - 2 straturi Romflexil PC 505 (0,600 kg/m2);

    - 1 strat Romflexil + email perclorvinil (50+50) (0,250 kg/m2)

    - 2 straturi de email perclorvinil sau crilorom DVO (0,208 kg/m2);

c) - 1 strat vopsea V 903 (0,200 kg/m2);

    - 3 straturi peliculă vopsea V 903 (0,600 kg/m2);

d) - 1 strat vopsea V 903 (0,200 kg/m2);

    - 1 strat peliculă vopsea V 903 50% + 50% ciment (0,200 kg/m2);

    - 1 strat peliculă vopsea V 903 (0,200 kg/m2);

e) - 1 strat amorsă crilorom DVO (0,140 kg/m2);

    - 3 straturi peliculă crilorom (0,420 kg/m2).

Pentru aplicarea corectă a straturilor de protecţie se vor efectua următoarele operaţii:

* periere mecanică a suprafeţelor tencuite;

* desprăfuire;

* degresare cu toluen sau acetonă.

În scopul obţinerii unor lucrări de bună calitate se vor efectua de către organele CTC controale în timpul execuţiei, atât asupra modului de aplicare, cât şi asupra calităţii produselor. În cazul în care se constată defecţiuni se reface protecţia local, cu acelaşi sistem de protecţie.

Se vor efectua controale periodice în timpul exploatării construcţiei asupra stării protecţiilor. În cazul când se constată degradări se vor reface proecţiile conform Instrucţiunilor tehnice C 170-87 şi celor prezentate anterior. Refacerea protecţiilor se va face în toate cazurile cu produse compatibile cu cele prevăzute iniţial.

[top]

 INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU ALCATUIREA SI EXECUTAREA PERETILOR DIN PLACI ONDULATE DIN AZBOCIMENT

Indicativ C 116-82Înlocuiesc: C 116-76

Cuprins

 

1. PREVEDERI GENERALE

Obiect

1.1 Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la alcătuirea, montarea şi recepţionarea pereţilor exteriori din plăci ondulate din azbociment, neizolaţi sau izolaţi termic la clădiri industriale şi agrozootehnice.

1.2 Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se pot utiliza şi la pereţi interiori în clădiri industriale şi agrozootehnice.

1.3 Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se aplică atât la construcţii noi, cât şi la construcţii existente la care se execută lucrări de întreţinere curenţă, lucrări de reparaţii curente sau reparaţii capitale.

Domeniul de folosire

1.4 Pereţii arătaţi la pct. 1.1 se folosesc la construcţii care necesită sau nu izolare termică.

La pereţii cu izolare termică, umiditatea relativă a aerului interior nu va depăşi:

- 60% în cazul în care se folosesc ca materiale termoizolatoare panourile prevăzute la pct. 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4, 2.2.5, fără bariere de vapori;

- 75% în cazul în care se folosesc ca materiale termoizolatoare plăcile prevăzute la pct. 2.2.1, precum şi panourile termoizolatoare prevăzute la pct. 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4, 2.2.5, protejate împotriva umidităţii prin pelicule care au şi rol de barieră contra vaporilor.

1.5 Plăcile ondulate din azbociment sunt incombustibile şi au limita de rezistenţă la foc de 15', conform normelor tehnice provizorii NP 22-77, NP 23-77, NP 24-77, cu modificările şi completările aduse prin decizia ICCPDC nr. 91/1978 şi decizia ICCPDC nr. 189/1979.

Din punct de vedere al comportării la foc, pereţii din azbociment ondulat se folosesc după cum urmează:

1.5.1 Pereţi exteriori neizolaţi termic la construcţii având gradul de rezistenţă la foc. I...V.

1.5.2 Pereţi despărţitori neizolaţi termic, fără rol de limitare a propagării incendiului, la construcţii având gradul de rezistenţă la foc. I...V.

1.5.3 Pereţi exteriori izolaţi termic, funcţie de tipul termoizolaţiei, la construcţii având:

a) gradul II...V rezistenţă la foc, în cazul folosirii plăcilor autoportante din vată minerală prevăzute la pct. 2.2.1.

b) gradul III...V rezistenţă la foc, în cazul folosirii panourilor termoizolatoare cu stabilit sau PAP placat cu PAL-CON ingifugat, prevăzute la pct. 2.2.3 şi 2.2.4.

c) gradul V rezistenţă la foc, în cazul folosirii panourilor termoizolatoare prevăzute la pct. 2.2.3, 2.2.4, 2.2.5, fără măsuri de ignifugare.

1.6 Constituie medii agresive dăunătoare pentru plăcile ondulate din azbociment, următoarele:

a) ape agresive cu un PH sub 6;

b) acizi anorganici, ca de exemplu: acid sulfuric, acid clorhidric, acid fosforic, acid azotic;

c) acizi organici, ca de exemplu: acid formic, acid carbonic, acid lactic, acid citric, acid acetic, acid butiric, acid tanic, acizi graşi;

d) uleiuri vegetale şi grăsimi;

e) săruri de magneziu, săruri de amoniu, sulfaţi, cloruri de fier, clorură de zinc, clorură de calciu etc.;

f) soluţii zaharoase;

g) gaze care devin agresive în cazul prezenţei umidităţii din apa de condens şi ploi, când soluţia rezultată are un PH egal sau mai mic de 6, ca de exemplu: bioxid de sulf, clor, gaze de ardere, hidrogen sulfurat, bioxid de carbon, gaze acide.

Lichidele şi gazele neagresive faţă de azbociment sunt: soluţii diluate alcaline, soluţii diluate de cromaţi, de clorură de potasiu, apă de var, săpun, gudron, solvenţi organici.

1.7 În cazul în care plăcile ondulate din azbociment sunt utilizate în medii agresive, definite ca la pct. 1.6, ele vor fi protejate cu materiale anticorosive (grunduri, lacuri, vopsele, chituri) pe bază de răşini epoxidice, perclorvinilice, clorcauciuc etc.

Stabilirea sistemului de protecţie anticorozivă se va face în funcţie de gradul de agresivitate al mediului, pe baza încercărilor preliminare efectuate de un laborator de specialitate.

Aceleaşi protecţii vor fi aplicate şi pe faţa interioară a peretului, respectiv panourilor termoizolatoare prevăzute la pct. 2.2.1, 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4, 2.2.5.

Rosturile la interior între panourile termoizolatoare precum şi între panouri şi elementele structurii peretelui (rigle) vor fi închise cu ajutorul chiturilor prevăzute la pct. 2.3, diferenţiat în funcţie de agresivitatea mediului.

1.8 Accesoriile metalice pentru prinderea plăcilor ondulate din azbociment prevăzute la pct. 2.4 precum şi elementele metalice pentru fixarea plăcilor autoportante din vată minerală la pereţii din azbociment prevăzute la pct. 2.5 se vor proteja obligatoriu împotriva coroziunii, diferenţiat funcţie de agresivitatea mediului.

1.9 Nu este indicată utilizarea plăcilor ondulate din azbociment la:

- construcţii a căror pereţi sunt expuşi unor solicitări dinamice importante (şocuri, lovituri mecanice directe, vibraţii, produse de utilaje sau agregate, poduri rulante cu regim foarte greu de funcţionare) ce pot degrada plăcile ondulate din azbociment;

- pereţi exteriori şi interiori situaţi în apropierea unor surse importante de căldură (cuptoare, cazane cu aburi etc.) care pot provoca deformarea permanentă a foilor din azbociment sau crăparea lor în lungul ondulelor, din cauza şocurilor termice (în caz de ploaie sau alte cauze de variaţie bruscă a temperaturii). Temperatura maximă admisă pe suprafaţa direct expusă a pereţilor din plăci ondulate din azbociment neizolaţi termic este de 150oC;

- construcţii care adăpostesc procese tehnologice pretenţioase sau echipamente sensibile şi de valoare ridicată, depozite pentru produse de valoare ridicată.

1.10 La clădirile industriale supuse în vibraţii sau adăpostind procese tehnologice cu degajări mari de căldură, se recomandă reducerea distanţei între riglele peretelui şi utilizarea plăcilor din azbociment scurte, utilizarea unor dispozitive speciale de prindere, intercalarea de garnituri elastice, prevederea de rosturi de dilataţie şi alte măsuri care să permită o anumită mişcare liberă a plăcilor faţă de scheletul de rezistenţă a peretelui, numai în planul acestuia.

[top]

 

2. MATERIALE

2.1 La realizarea pereţilor din plăci ondulate din azbociment se folosesc:

2.1.1 Plăci ondulate din azbociment, conform STAS 5936/1-80, de tipul cu ondule mari şi medii.

Lungimea plăcilor folosite în mod obişnuit la pereţi este de 2500 mm şi 3300 mm.

Plăcile cu ondule mari care se folosesc la pereţi vor avea lăţimea de 1097 mm în cazul pereţilor neizolaţi sau 1190 mm în cazul pereţilor izolaţi termic.

2.1.2 Accesorii din azbociment conform STAS 5936/2-75.

2.2 Ca materiale termoizolatoare se pot utiliza:

2.2.1 Plăci autoportante din vată minerală, conform STAS 5838/5-80, pct. 1.2.4, care se vor folosi pentru lucrări speciale conform reglementărilor în vigoare:

- plăci cu suprafaţa stropită AP/S;

- plăci cu suprafaţa vopsită AP/V

2.2.2 Panouri termoizolatoare, alcătuite din PAF-RF de 12 mm NTR 9755-80 sau azbociment plan de 6 mm STAS 9058-80 ca suport pentru termoizolaţia din vată minerală tip P sau G STAS 5838/5-80, cu dimensiunile 2300x500x42 (2300x500x36) mm.

2.2.3 Panouri termoizolatoare, alcătuite din PAL-CON de 8 mm ca suport pentru termoizolaţie din stabilit (NTR 1234-80), asamblată mecanic, cu dimensiunile 2300x500x68 mm.

2.2.4 Panouri termoizolatoare din PAP (NI 50149-74), având dimensiunile 2300x600x45 mm.

2.2.5 Fâşii din ipsos cu miezuri din materiale uşoare, conform instrucţiunilor tehnice C 198-79, de 70 mm respectiv 100 mm grosime şi având lungimea între 1500...2400 mm, în funcţie de capacitatea portantă a riglelor care alcătuiesc structura proprie a peretelui.

2.3 Pentru etanşarea rostului între panourile termoizolatoare, respectiv între panouri şi structura de rezistenţă a peretelui (rigle), se pot folosi chiturile:

2.3.1 Chit Romalchid (NTR 9409-75), pentru medii fără agresivitate chimică sau medii slab agresive.

2.3.2 Chit Thiocol - Alutchit (NTR 7398-78), pentru medii chimic agresive, definite conform pct. 1.6.

2.4 Accesoriile metalice pentru prinderea plăcilor ondulate din azbociment sunt:

2.4.1 Conform STAS 9207/1-73 în cazul prinderii pe rigle metalice sau rigle de beton prefabricat de tip T.

2.4.2 Conform proiectelor tip în vigoare.

- cârlig cu tijă filetată

- agrafă tablă zincată

2.5 Elementele metalice pentru fixarea termoizolaţiei din plăci şi panouri autoportante la pereţi din plăci ondulate din azbociment sunt:

2.5.1 Conform STAS 8494/7-76 pentru fixarea termoizolaţiei din plăci autoportante AP din vată minerală.

2.5.2 Conform proiectelor tip în valabilitate pentru fixarea celorlalte tipuri de termoizolaţie definite la pct. 2.2.2...2.2.5.

2.6 Transportul şi depozitarea materialelor se face conform prevederilor din standardele sau normele de fabricaţie a materialelor termoizolatoare şi a materialelor auxiliare pentru montaj, precum şi din "Fişa tehnologică pentru manipulare, transport şi depozitare. Plăci ondulate din azbociment" elaborată de INCERC (anexă la prezentele instrucţiuni tehnice).

[top]

 

3. ALCATUIREA PERETILOR

3.1 Pereţii sunt alcătuiţi din plăci ondulate din azbociment montate cu ondulele în poziţie verticală pe rigle din beton prefabricat, metalice sau din lemn care, la rândul lor, sunt fixate de stâlpii construcţiei (halei) sau de montanţi intermediari.

În cazul pereţilor izolaţi termic, spre interiorul construcţiei se montează plăcile sau panourile termoizolatoare.

3.2 Distanţa pe verticală între rigle se va stabili ţinând seama de prevederile din STAS 10101/20-78 "Acţiuni în construcţii. Acţiunea vântului" şi de capacitatea portantă a plăcilor ondulate din azbociment conform STAS 5936/1-80 "Plăci ondulate şi accesorii din azbociment. Plăci ondulate".

La pereţii izolaţi termic distanţa maximă între rigle va fi conform precizărilor de mai sus sau egală cu lungimea plăcilor sau panourilor autoportante termoizolatoare.

3.3 Dimensionarea higrotermică a pereţilor se va face pe baza prevederilor din STAS 6472/3-75 şi 6472/5-81, precum şi din "Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri" C 107-82.

3.4 Exemple de alcătuirea pereţilor din plăci ondulate din azbociment neizolaţi şi izolaţi termic sunt arătate în fig. 1 şi 2.

3.5 Detalii privind petrecerea plăcilor ondulate din azbociment şi schema prinderii plăcilor de rigle cu ajutorul cârligelor cu tijă filetată sunt arătate în fig. 3, 4, 5.

3.6 Exemple de prinderea plăcilor ondulate din azbociment de riglele din beton prefabricat, metalice sau din lemn, prinderea la soclu, racordarea cu ferestrele, cu acoperişul şi la colţuri în cazul pereţilor neizolaţi termic sunt arătate în fig. 6, 7, 8, 9, 10, 11.

3.7 Detalii de prinderea plăcilor ondulate din azbociment şi a plăcilor sau panourilor termoizolatoare, în cazul pereţilor izolaţi termic sunt arătate în fig. 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21.

3.8 La alcătuirea pereţilor izolaţi termic, trebuie să se asigure posibilitatea ca aerul din spaţiul creat între plăcile ondulate din azbociment şi cele termoizolatoare să circule liber.

[top]

 

4. MONTAREA PERETILOR

4.1 Înainte de a se trece la montarea plăcilor ondulate din azbociment (şi a plăcilor şi panourilor termoizolatoare în cazul pereţilor termoizolaţi) se va verifica dacă secţiunea, forma, prinderea de stâlp şi intervalele dintre rigle sunt conform prevederilor proiectului şi dacă feţele exterioare ale riglelor montate sunt situate în acelaşi plan. Totodată se va verifica dacă riglele metalice şi piesele metalice care constituie prinderea riglelor (metalice sau din beton precomprimat) au fost protejate contra coroziunii).

Montarea pereţilor neizolaţi termic

4.2 Alegerea, sortarea, verificarea calitativă şi prelucrarea plăcilor ondulate şi pieselor accesorii din azbociment, care include trasarea şi tăierea colţurilor, precum şi executarea găurilor pentru cârligele cu tije filetate sunt operaţiuni premergătoare montajului şi se execută la sol.

Pentru trasarea corectă a tăieturii colţurilor (operaţie care se efectuează în scopul evitării suprapunerii colţurilor a patru plăci în punctul de întâlnire a petrecerilor verticale cu cele orizontale) se folosesc şabloane din tablă sau din azbociment ondulat rezultate la prima tăiere de colţ.

Tăieturile se execută fie manual cu un fierăstrău cu dinţi mărunţi, fie mecanic cu un circular electric de mână sau cu un circular fix obişnuit.

Găurile necesare trecerii cârligelor de prindere a plăcilor ondulate din azbociment, vor avea diametrul de 4...5 mm mai mare decât cel al cârligului de prindere.

Executarea găurilor se face numai cu ajutorul burghielor, fiind interzisă executarea lor prin şoc mecanic cu ajutorul dornurilor.

Este interzisă executarea unor găuri în plăcile sau accesoriile din azbociment la o distanţă mai mică de 50 mm de margine.

4.3 Montarea plăcilor din azbociment se va face de la exteriorul peretelui, de jos în sus, iar sensul de montaj pe orizontală va fi opus sensului vânturilor dominante pe aceeaşi direcţie.

4.4 Plăcile se ridică pe schelele de montaj, bucată cu bucată sau în pachete, luându-se măsuri pentru protejarea împotriva degradărilor.

La stabilirea numărului de plăci dintr-un pachet se va avea în vedere capacitatea schelei pe care aceasta se ridică.

4.5 Marginile vizibile ale plăcilor montate trebuie să fie pe aceeaşi verticală, respectiv pe aceeaşi orizontală, pe întreaga faţadă a construcţiei.

Montarea pereţilor izolaţi termic

4.6 Executarea pereţilor izolaţi termic se face după executarea învelitorii construcţiei respective.

Plăcile din azbociment şi plăcile (panourile) termoizolatoare se montează în şiruri orizontale pe lăţimea unei travei. În cadrul unui şir orizontal se montează mai întâi plăcile (panourile) termoizolatoare şi apoi cele din azbociment ondulat. Montajul se face de jos în sus.

Funcţie de tipul de riglă care alcătuieşte scheletul propriu al peretelui şi de tipul de plăci (panouri) termoizolatoare, se disting două categorii de montaj (anexa 1):

a) montarea pereţilor izolaţi termic cu plăci autoportante din vată minerală aşezate în faţa riglelor metalice sau din beton prefabricat tip T (fig. 22).

b) montarea pereţilor izolaţi termic cu panouri termoizolatoare din alte materiale aşezate în rigle din beton prefabricat tip H.

4.7 Îmbinarea pe verticală a plăcilor termoizolatoare din vată minerală de 40 şi 50 mm grosime se face prin falţ şi plăcuţe de solidarizare.

4.8 Îmbinarea panourilor termoizolatoare:

- panourile termoizolatoare din stabilit se îmbină prin falţ (creat prin decalarea feţei faţă de miezul termoizolator) şi cuie la 30 cm pe înălţimea rostului vertical;

- panourile termoizolatoare din PAP se îmbină prin nut şi şipcă lambă;

- fâşiile de ipsos se îmbină cu nut şi feder.

4.9 Executarea găurilor în plăcile (panourile) termoizolatoare pentru introducerea cârligelor cu tijă filetată, se face cu ajutorul burghielor prin apăsare uşoară. Este interzisă găurirea prin şoc mecanic.

4.10 Atunci când montajul pereţilor se întrerupe, se vor lua măsuri de protecţie a plăcilor (panourilor termoizolatoare) împotriva umezirii din precipitaţii.

[top]

 

5. FINISAREA PERETILOR

În condiţii normale de exploatare (medii fără agresivităţi chimice dăunătoare azbocimentului sau materialelor termoizolatoare, umidităţi relative ale aerului interior sub 60%), pereţii din plăci ondulate din azbociment, neizolaţi sau izolaţi termic, se folosesc de regulă nefinisaţi.

5.2. În condiţii speciale de exploatare, plăcile ondulate din azbociment, utilizate la alcătuirea pereţilor se vor finisa după cum urmează:

a) în scop estetic se va executa vopsirea pe şantier, conform prevederilor Caietului VIII "Vopsitorii permeabile la vapori pentru azbociment presat" din "Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii" indicativ C 3-76;

b) dacă condiţiile de exploatare impun spălarea cu apă a pereţilor interiori din plăci ondulate din azbociment, finisarea acestora pe suprafeţele respective se va face cu email pe bază de copolimeri vinilici;

c) dacă pereţii din plăci ondulate din azbociment, neizolaţi sau izolaţi termic, sunt utilizaţi în medii cu agresivităţi chimice dăunătoare azbocimentului sau materialelor termoizolatoare, şi care au fost definite la pct. 1.4, finisarea la interior, atât a plăcilor ondulate din azbociment, cât şi a materialelor termoizolatoare (cu excepţia plăcilor AP din vată minerală) se va face prin aplicarea unor vopsitorii anticorozive rezistente la agresivităţi; aceleaşi protecţii servesc şi ca bariere contra vaporilor, aplicându-se pe faţa la interior a panourilor termoizolatoare.

Protecţiile anticorozive peliculare vor fi pe bază de perclorvinil şi Romflexil; structura şi modul de punere în operă a acestor finisaje peliculare va fi conform pct. I, II, III cap. A din Anexa II la "Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat situate în medii agresive naturale şi industriale specifice industriilor de acid sulfuric şi superfosfaţi, clor şi produse clorosodice" indicativ C 170-79.

[top]

 

6. CONTROLUL CALITATII LUCRARILOR

6.1 Controlul calităţii lucrărilor se va face în timpul execuţiei, urmărindu-se în special următoarele:

a) materialele folosite şi realizarea tuturor detaliilor de prindere trebuie să corespundă prevederilor din proiectele de execuţie;

b) nu se vor monta plăci sau piese accesorii din azbociment deteriorate;

c) realizarea protecţiei anticorozive a plăcilor şi pieselor accesorii din azbociment corespunzător prevederilor din proiectele de execuţie, în conformitate cu precizările de la pct. 1.4;

d) marginile vizibile longitudinale şi transversale ale plăcilor vor fi respectiv pe aceeaşi verticală şi orizontală, admiţându-se abateri de 1 cm de o parte sau alta a poziţiei marginilor unei plăci luate drept reper;

e) se va verifica realizarea continuităţii stratului termoizolator, respectiv modul de îmbinare în rostul vertical şi orizontal dintre plăci termoizolatoare, neadmiţindu-se întreruperi;

f) nu se admite montarea plăcilor din vată minerală sau a celorlalte plăci termoizolatoare care au fost umezite datorită transportului sau unei depozitări necorespunzătoare.

[top]

 

7. MASURI PRIVIND TEHNICA SECURITATII MUNCII SI A PREVENIRII INCENDIILOR

7.1. Se vor respecta prevederile din:

- Normele republicane de protecţia muncii aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975;

- Normele de protecţia muncii (construcţii-montaj) aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 7 N/1970;

- Normele generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate cu decretul nr. 290/1977;

- Normele tehnice provizorii NP 22-77, NP 23-77, NP 24-77 cu modificările şi completările aduse prin decizia ICCPDC nr. 91/1978 şi decizia ICCPDC nr. 189/1979;

- Norme de prevenire şi stingere a incendiilor" aprobate de M.C.Ind. cu ordinul 18 N/1976.

[top]

 

8. ANEXA 1

SUCCESIUNEA OPERAŢIILOR DE MONTAJ, SCULELE ŞI DISPOZITIVELE NECESARE

Montarea pereţilor neizolaţi termic

1 În vederea montajului, pe soclu (sau pe prima riglă), corespunzătoare poziţiei definitive a primei plăci montate, se aşează în punctele indicate în fig. 8, două agrafe de montaj pe care se reazemă placa cu marginea ei inferioară.

La partea superioară, placa se ancorează cu alte două agrafe de rigla următoare; aceste agrafe sunt dispuse pe aceeaşi verticală cu cele de la partea inferioară.

2 În cele două găuri ale plăcii de azbociment se introduc, dinspre interiorul construcţiei, cârligele cu tijele filetate care se ancorează de soclu sau de riglă.

3 Pe capul exterior al cârligelor se introduce rondela cu guler şi şaibă şi apoi se strânge piuliţa.

Strângerea piuliţelor pe tija filetată se va face cu grijă, pentru a nu se provoca degradarea plăcilor printr-o strângere excesivă.

După strângerea piuliţelor se montează căpăcelele de protecţie.

4 Montajul continuă pe orizontală pe lăţimea unei travei.

În aceeaşi travee, se trece apoi la montarea unui alt rând de plăci dispuse la partea superioară a rândului montat anterior.

5 Agrafele de montaj dispuse la partea superioară a primului rând de plăci servesc pentru sprijinirea provizorie la partea inferioară a rândului următor de plăci.

Montarea pereţilor izolaţi termic

a) Montarea pereţilor izolaţi termic cu plăci autoportante din vată minerală (tip AP).

1 Plăcile autoportante din vată minerală (tip AP) se montează de regulă în faţa structurii de rezistenţă proprii a peretelui (riglă din beton armat sau rigle metalice).

Pentru montarea primului rând de plăci autoportante, pe soclu se montează în prealabil profilele de susţinere tip P3 - STAS 8494/7-76 (câte 4 bucăţi pentru fiecare placă autoportantă); profilele tip P3 se dispun în dreptul axelor coamelor plăcii ondulate din azbociment, care se găsesc spre interiorul încăperii (fig. 19).

2 Pentru poziţionarea corectă a profilelor în axul coamelor, lucru cerut în scopul transmiterii la rigle a sarcinilor date de încărcarea din vânt, se recomandă folosirea unui şablon (o fâşie transversală dintr-o placă ondulată din azbociment) cu ajutorul căruia se înseamnă pe rigle axele coamelor.

3 În profilul de susţinere se introduce o fâşie de azbociment plan sau PFL dur pe toată lăţimea plăcii autoportante.

4 Placa termoizolatoare se introduce în profilele de susţinere şi se fixează de rigla de sus, cu ajutorul a două profile tip P2 STAS 8494/7-76, montate în axele coamelor marginale ale plăcii ondulate din azbociment, care se găsesc spre interiorul încăperii.

În dreptul axelor coamelor intermediare, pe cantul superior al plăcii termoizolatoare se montează cel puţin două profile U din tablă.

5 În vederea introducerii cârligelor cu tijă filetată de prindere a plăcii ondulate din azbociment, în placa termoizolatoare se dau două găuri; trasarea axelor găurilor pentru cârlige se recomandă a se face cu şablonul menţionat la pct. 2, astfel ca acestea să se găsească în dreptul găurilor din placa de azbociment.

6 Se montează placa din azbociment fixându-se cu cele două cârlige cu tijă filetată, introducându-se dinspre interior prin placa termoizolatoare.

La partea superioară placa ondulată din azbociment se ancorează cu o agrafă de montaj dispusă provizoriu, până la fixarea plăcii următoare pe înălţime.

7 Montajul se continuă pe orizontală pe lăţimea unei travei şi apoi se trece la montarea unui alt rând de plăci.

b) Montarea pereţilor izolaţi termic cu panouri termoizolatoare din stabilit, PAP sau fâşii de ipsos.

1 Panourile termoizolatoare din stabilit, PAP sau fâşii de ipsos se montează întotdeauna în canalele (superior, respectiv inferior) al riglelor din beton precomprimat tip H (proiect IPCT nr. 5528).

Montarea panourilor termoizolatoare se începe de jos în sus, primul fiind cel de deasupra soclului (sau a primei rigle).

2 Montarea panourilor termoizolatoare se execută prin introducerea capătului superior al panoului în canalul inferior al riglei superioare şi rotirea panoului în poziţie verticală după care se lasă în jos în canalul superior al riglei inferioare.

3 Fixarea definitivă a panourilor termoizolatoare la poziţie se face cu ajutorul unor distanţieri din PFL poros sau deşeuri din polistiren.

4 După montarea primului panou termoizolator se procedează la montarea unui al doilea panou urmărindu-se succesiunea operaţiilor de mai sus.

Îmbinarea între două panouri termoizolatoare alăturate se face conform pct. 4.8 din instrucţiuni.

5 După montarea unui grup de două panouri termoizolatoare aferente unei plăci ondulate din azbociment, se procedează la practicarea celor două găuri necesare pentru trecerea cârligelor cu tijă filetată de prindere a plăcii ondulate din azbociment.

Trasarea axelor găurilor pentru cârlige se recomandă a se face cu şablonul menţionat la pct. a.2, astfel ca acestea să se găsească în dreptul găurilor din placa de azbociment.

6 După efectuarea operaţiilor indicate la pct. a.6 şi a.7 se procedează la chituirea rosturilor între panourile termoizolatoare cf. pct. 2.3 din instrucţiuni.

Scule şi dispozitive necesare pentru montarea pereţilor

1 Fierăstrău cu dinţi mărunţi sau circular electric de mână cu disc abraziv sau circular fix.

2 Raşpel

3 Şablon din tablă sau azbociment ondulat, pentru trasarea tăieturii colţurilor cu latura transversală faţă de ondule; având 47 mm sau 90 mm şi înălţimea de 100 mm.

4 Coarbă sau maşină de găurit electrică.

5 Chei fixe pentru strângerea piuliţelor şi şuruburilor

6 Echere şi sfori de trasat.

[top]

 GHID PRIVIND UTILIZAREA BLOCURILOR MICI DE ZIDARIE DIN BETON CU AGREGATE GRELE BZG 290 X 240 X 188 MM

Indicativ C 14/1-1994

Cuprins

 

1. OBIECT

1.1. Prezentul Ghid se referă la utilizarea la lucrările de zidărie a blocurilor mici de zidărie, cu goluri verticale, din beton cu agregate grele, cu dimensiunile de 290 x 240 x 188 mm.

[top]

 

2. DOMENIUL DE FOLOSIRE

2.1. Blocurile mici de zidărie din beton, cu agregate grele se vor folosi la executarea pereţilor exteriori şi interiori, portanţi şi neportanţi, astfel:

2.1.1. În funcţie de rezistenţele mecanice:

la construcţii de zidărie cu pereţi portanţi cu până la P + 1 E, în cazul blocurilor de zidărie din beton clasa C 4; la construcţii de zidărie cu pereţi portanţi cu până la P + 2 E, în cazul blocurilor de zidărie din beton, clasa C 6; la realizarea pereţilor neportanţi ai clădirilor indiferent de regimul de înălţime.

2.1.2. În funcţie de caracteristicile termotehnice:

la pereţi interiori, care separă încăperi între care există diferenţe de temperatură mai mici de 5o C şi diferenţe de temperatură mai mici de 5o C şi diferenţe de umiditate mai mici de 15%, la clădiri civile, industriale şi agrozootehnice, cu regim normal de temperatură;

la pereţi exteriori la:

anexe gospodăreşti sau clădiri neîncălzite (magazii, garaje, cămări etc.); clădiri cu degajări mari de căldură (încăperi de forjă, centrale termice etc.); clădiri de locuit cu condiţia placării la exterior al acestora cu un strat termoizolant a cărui grosime se va stabili

astfel încât să asigure un coeficient minim de rezistenţă specifică la transfer termic de 1,35 m2hoC/kcal.

2.2. Pereţii pot avea, după necesităţi, fie structură omogenă, fiind alcătuiţi numai din blocuri mici, fie structură mixtă, când sunt alcătuiţi din blocuri mici şi protejate cu alte materiale (termoizolaţii, fâşii ceramice, plăci de azbociment).

Zidărie din blocuri mici de beton cu agregate grele se va tencui în toate cazurile.

2.3. Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească zidăriile din blocuri mici din beton cu agregate grele sub raportul rezistenţei, izolării termice şi fonice se stabilesc conform prevederilor din capitolele 4 şi 5.

2.4. Este interzisă folosirea blocurilor mici din beton cu agregate grele la executarea zidăriilor subterane, fundaţiilor, soclurilor sub nivelul stratului hidroizolant, precum şi a canalelor de fum şi a coşurilor.

2.5. Blocurile mici din zidărie din beton cu agregate grele se pot folosi la executarea zidăriilor în medii cu agresivitate foarte slabă, slabă şi medie prevăzută în “Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale” C 170-87 conform prevederilor din cap. 3, 4, 5.

[top]

 

3. MATERIALE

3.1. Blocuri mici de zidărie din beton cu agregate grele

Producătorii de blocuri mici de zidărie din beton cu agregate grele au obligativitatea agrementării produselor* în vederea strabilirii caracteristicilor fizico-mecanice şi a elementelor lor de folosire.

* conform Hot.guvernamentale – este atestat INCERC

3.1.1. Condiţii tehnice de calitate

3.1.1.1.1. Forme, dimensiuni, mase

Blocurile mici de zidărie din beton cu agregate grele au forma unui paralelipiped dreptunghic cu muchii drepte, feţe plane cu goluri în interior şi cu şliţuri de umplere cu mortar pe părţile care se înzidesc, conform fig.1

Abaterile limită admise pentru dimensiunile exterioare (L, b şi h) sunt de ± 3 mm.

Volumul de goluri al blocului din beton este de maximum 35% din volumul total.

Masa blocurilor mici de beton, funcţie de densitatea aparentă a betonului este conform tabelului 3.1.

Tabelul 3.1

Dimensiuni în mm (lungime x lăţime x înălţime)Masa maximă a blocului în kg la o densitate

aparentă a betonului, în kg/metru cub, cuprinsă în limitele de 2000 … 2150

290 x 240 188 17,3 … 18,1

3.1.1.2. Caracteristici fizico-mecanice

a) Rezistenţa la compresiune pe direcţie verticală, în planul peretelui.

In funcţie de rezistenţa la compresiune a blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele se încadrează în 3 clase:

clasa 2,5; clasa 4; clasa 6.

Prin clasă de rezistenţă a blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele se înţelege rezistenţa la compresiune pe direcţie verticală în planul peretelui, determinată pe blocuri la vîrsta de 28 de zile, sub a cărui valoare se pot întâlni statistic cel mult 5% din rezultate.

Rezistenţa la compresiune se determină în raport cu o forţă perpendiculară pe suprafaţa de aşezare în zidărie şi se calculează pe aria secţiunii totale, fără scoaterea ariei golurilor.

b) Rezistenţa la compresiune pe direcţie orizontală, în planul peretelui.

Această rezistenţă de compresiune se consideră în raport cu forţele orizontale perpendiculare pe feţele de capăt ale blocurilor mici de zidărie.

Valoarea minimă a acestei rezistenţe, considerată pentru blocurile mici de zidărie cu agregate grele, folosite la ziduri portante, este de 2 N/mm2.

c) Rezistenţa la permeabilitate termică

Rezistenţa la permeabilitate termică a blocurilor mici de zidărie din beton, cu agregate grele, funcţie de conductivitatea termică a betonului, conform tabelului 3.2.

Tabelul 3.2

Conductivitatea termică a betonului w/mk

Rezistenţa la permeabilitate termică m2 k/w pentru dimensiunea de:

240 mm 290 mm

0,97… 10% 0,27 0,34

d) Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ

Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ ( - 17oC ± 2oC şi 20oC ± 5oC) se apreciază prin aceea că probele nu prezintă degradări după 25 cicluri.

3.1.1.3 Aspect

Aspectul blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele, conform tabelului 3.3.

Tabelul 3.3

Caracteristică Condiţii de admisibilitate

Curbura suprafeţelor şi muchiilor mm, max+ 1

Ştirbituri la muchii şi colţuri:

- lungime, mm, max

- adâncime, mm, max

- număr/bloc, max

40

25

2

CrăpăturiNu se admit

Jumătăţi de blocuri, %, max4

Observaţii:

1. Faţa superioară a blocurilor poate prezenta asperităţi din fabricaţie care nu afectează dimensiunile cu mai mult de + 3 mm, - 4 mm.

2. Prin jumătatea de bloc se înţelege fragmentul cu un volum mai mare sau egal cu 50% din volumul unui bloc întreg şi cu minimum 50% din suprafaţa feţelor verticale paralele nedeteriorate.

3.1.2. Metode de verificare

Verificarea calităţii blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele BZG 290 x 240 x188 mm se va face în conformitate cu “Instrucţiunile tehnice privind cerinţe, criterii de performanţă şi metode de verificare pentru produse de zidărie din beton”.

3.1.3. Marcare, depozitare, livrare, ambalare şi transport

Blocurile se marchează, o bucată la 1000 bucăţi, pe una din feţele laterale cu:

denumirea sau marca de fabrică a întreprinderii producătoare; clasa de rezistenţă în care se încadrează.

Clasa de rezistenţă a blocurilor se notează cu o dungă colorată de min.20 mm lăţime cu următoarele semnificaţii ale culorilor:

roşu pentru clasa 2, 5; verde pentru clasa 4; galben pentru clasa 6.

Blocurile mici de zidărie din beton se depozitează pe dimensiuni şi clase de rezistenţă, în rânduri şi stive regulate, luându-se măsuri de protejare a golurilor împotriva pătrunderii umidităţii din precipitaţii, a impurităţilor etc.

In sezonul rece trebuie să se ia măsuri de protejare corespunzătoare pentru asigurarea integrităţii produselor.

Blocurile mici de beton se livrează numai după ce rezistenţa lor la compresiune ajunge la min.75% din cea prevăzută pentru clasa de rezistenţă înscrisă în comandă sau la min. 14 zile de la confecţionare.

Blocurile mici de zidărie din beton se paletizează sau pachetiază, astfel încât să fie posibilă manipularea cu ajutorul utilajelor cu furcă, iar marcarea blocurilor să fie vizibilă.

La livrare se admit şi jumătăţi de blocuri, cu condiţia ca numărul acestora să nu depăşească limitele prevăzute în tab. 3.3. şi să nu fie periclitată stabilirea pachetelor sau a paletelor la transport şi manipulare.

Produsele se transportă în orice mijloc de transport, luându-se măsuri de asigurare a integrităţii în timpul transportului.

Este interzisă încărcarea şi descărcarea blocurilor mici de beton prin aruncarea, rostogolire sau basculare, precum şi depozitarea sau transportul acestora în grămadă.

Fiecare lot de livrare trebuie însoţit de documentul de certificare a calităţii, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

3.2. Plăci ceramice şi plăci de azbociment

Pentru alcătuirea zidăriilor mixte, la zidul exterior se folosesc plăci ceramice cu goluri orizontale conform NTR 9059-81 “Fâşii (plăci) ceramice cu goluri orizontale pentru pereţi despărţitori, FC3” cu dimensiuni de 300 x 75 x 300 mm sau plăci de azbociment conform STAS 5936/1-91 “Plăci ondulate şi accesorii din azbociment”.

3.3. Materiale termoizolatoare

Pentru izolarea termică a zidăriei se vor folosi: plăci din polistiren, vată minerală, stabilit, izobeton.

3.4. Bariere contra vaporilor

Pentru realizarea barierelor contra vaporilor se vor folosi următoarele materiale:

smoală de huilă tip B STAS 3360-86; ulei de antracen; vopsea perclorvinil seria 4070ş NI 6498-78; toluen STAS 62-86

3.5. Mortare

Pentru executarea şi tencuirea zidăriei din blocuri mici de zidărie din beton cu agregate grele se vor folosi mortarele din STAS 1030-85 “Mortare de zidărie şi tencuială. Clasificare şi condiţii tehnice” şi din “Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială” - C 17-82.

[top]

 

4. DATE NECESARE LA PROIECTAREA SI EXECUTAREA ZIDARIILOR CU STRUCTURA OMOGENA

Date privind proiectarea

4.1. Dimensionarea zidăriilor din punct de vedere al rezistenţei şi stabilităţii se va face conform STAS 10109/1-82 “Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor” şi “Normative privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie” – P 2-85.

4.2. Proiectarea clădirilor în regiuni seismice se va face conform “Normativului privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie” P 2-85, ţinând seama de caracteristicile fizico-mecanice ale zidăriei din blocuri, arătate în prezentul normativ, cu condiţia ca pereţii să lucreze în domeniul elastic la solicitări seismice.

4.3. Caracteristicile de rezistenţă şi deformabilitate ale pereţilor realizaţi din blocuri mici de zidărie din beton cu agregate grele clasa C 4 şi mortar marca M z 25 şi M z 50 sunt:

4.3.1. La compresiune centrică

Rezistenţe la compresiune sunt date în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1

Caracteristica M z 25 M z 50

Rezistenţa caracteristică R0,05 (N/mm2)2,24 2,24

Rezistenţa de calcul Rc (N/mm2) (coeficient parţial de siguranţă = 2,5) 0,896 0,896

Deformaţia liniară (rup)este dată în tabelul 4.2

Tabelul 4.2

Caracteristica M z 25 M z 50

Deformaţia liniară la rupere (%)

78,07 x 10-3 91,6 x 10-3

Modulul de elasticitate longitudinal este dat în tabelul 4.3

Tabelul 4.3

Caracteristica M z 25 M z 50

Modulul de elasticitate longitudinal E (N/mm2)

1750 3030

4.2.3. La eforturi principale de întindere

Rezistenţa caracteristică este dată în tabelul 4.4

Tabelul 4.4

Caracteristica M z 25 M z 50

Rezistenţa caracteristică R0,05 (N/mm2)

0,246 0,790

Rezistenţa de calcul Rp (N/mm2) (coeficient parţial de siguranţă = 2,5)

0,0984 0,316

Deformaţia unghiulară ()este dată în tabelul 4.5

Tabelul 4.5

Caracteristica M z 25 M z 50

Deformaţia unghiulară la rupere (%)

68,52 x 10-3 56,13 x 10-3

Modulul de deformaţie transversal G este dat în tabelul 4.6

Tabelul 4.6

Caracterisitca M z 25 M z 50

Modulul de elasticitate transversal G (N/mm2)

635 1475

4.3.3. La forfecare în rost orizontal:

Rezistenţa la forfecare în rost orizontal, funcţie de efortul unitar de compresiune aplicat e dat în tabelul 4.7

Tabelul 4.7

Caracteristica

M z 25 M z 50

Efort unitar la compresiune (daN/cm2)

Efort unitar la compresiune (daN/cm2)

Rezistenţa la forfecare R (N/mm2)

1 3 6 1 3 6

0,680 0,751 0,829 0,748 0,827 0,860

4.4. Rezistenţa specifică la transfer termic (Ro) a peretelui din blocuri mici de zidărie din beton cu agregate grele tencuit pe ambele feţe, este de:

0,55 m2K/W (0,64 m2h°C/Kcal) la grosimea peretelui de 29 cm; 0,48 m2K/W (0,56 m2h°C/Kcal) la grosimea peretelui de 24 cm.

Funcţie de aceste caracteristici rezultă domeniile de folosire ale blocurilor de zidărie din beton cu agregate grele indicate în capitolul 2.

La clădirile de locuit blocurile mici de zidărie din beton cu agregate grele se pot utiliza la execuţia pereţilor exteriori numai cu condiţia placării la exterior a acestora cu un strat termoizolant a cărui grosime se va stabili în funcţie de condiţiile

termotehnice specifice fiecărui caz în parte, conform STAS 6472/3-89 “Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor”.

La pereţii exteriori din zidărie din blocuri mici de zidărie din beton, cu structura omogenă sau mixtă, la încăperi cu regim de umiditate mai mare de 65% sau din mediile de agresivitate indicate la pct. 2.4, se va prevedea, spre interiorul încăperii, o barieră contra vaporilor, stabilită pe bază de calcul, conform STAS 6472/4-89 “Comportarea elementelor de construcţii la difuzia vaporilor de apă. Prescripţii de calcul”.

4.5. Indicele de izolare la zgomot aerian "E" pentru pereţi trebuie să corespundă prevederilor din STAS 6156-86 “Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limitele admisibile de nivel de zgomot şi parametrii de izolare acustică”.

Dimensionarea pereţilor din punct de vedere al protecţiei acustice va corespunde prevederilor din “Normativ privind proiectarea şi executarea măsurilor de izolare fonică şi a tratamentelor acustice în clădiri” C 125-87.

Pentru pereţii dispuşi în spaţiile industriale, dimensionarea acustică se face ţinând seama de nivelele reale de zgomot caracteristic pentru sursele existente.

4.6. La dimensionarea încăperilor şi amplasarea golurilor se recomandă să se ţină seama de posibilităţile de ţesere corectă a zidăriei şi reducerea la minimum a fracţiunilor de blocuri necesare în acest scop. Totodată, se recomandă ca înălţimea zidurilor să fie multiplu înălţimii rândului de blocuri.

4.7. Legăturile cu stîlpii şi pereţii din beton armat se pot realiza cu ajutorul mustăţilor de legătură prevăzute în acest scop în elementele respective, fie cu ajutorul unor ancore din oţel beton fixate în bolţuri împuşcate în beton, conform Normativului P 2-85 “Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie”. Mustăţile şi ancorele vor fi protejate conform coroziunii cu mortar de ciment.

4.8. Porţiunile de zidărie alăturate stîlpilor din beton armat, vor avea lungimea de minimum 25 cm şi vor fi ancorate de stîlpi.

4.9. Zidăria coşurilor de fum se va executa din cărămizi de argilă arsă plină sau din prefabricate speciale pentru coşuri din beton greu.

4.10. Glafurile din exterior ale ferestrelor vor fi protejate cu şorţuri din tablă zincată sau se vor realiza din alte materiale, ca de exemplu beton greu, plăci mozaicate etc.

4.11. Se interzice executarea de şliţuri pentru conducte de instalaţii, prin spargerea blocurilor.

4.12. În mod obligatoriu se va prevedea izolaţia hidrofugă orizontală sub zidăria de blocuri mici.

Date privind execuţia

4.13. Ţeserea zidăriei se va face obligatoriu la fiecare rând. Rosturile verticale ale unui rând vor fi decalate cu 1/3 până la 1/2 bloc, dar cel puţin cu 10 cm faţă de rosturile rândului anterior.

4.14. Grosimea rosturilor orizontale va fi de 12 mm, iar a celor verticale de 10 mm. Abaterile la grosimea rosturilor sunt cele arătate în STAS 10109/1-82 “Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor”.

4.15. Zidăria se execută din blocuri întregi şi fracţiuni de blocuri, care se obţin prin tăierea celor întregi cu ciocanul de zidar bine ascuţit sau cu ajutorul unei unelte electrice portabile.

4.16. Înainte de punere în operă blocurile mici de zidărie se curăţă de resturi de beton, de impurităţi şi apoi se vor umezi cu apă. Consistenţa mortarului la punerea în operă trebuie să fie de 7… 8 cm, măsură cu conul etalon.

4.17. Pentru asigurarea ţeserii blocurilor, pentru completări la intersecţii, la plinurile dintre goluri etc., se pot folosi şi cărămizi cu goluri verticale cu dimensiunile de 240 x 115 x 88 mm sau 290 x 140 x 88 mm, zidite câte două, suprapuse.

4.18. Exemple de legături la colţuri, ramificaţii şi intersecţii sunt arătate în fig. 2, 3, 4.

4.19. Zidurile de umplutură se vor împăna cu mortar de ciment şi spărturi de cărămidă la partea lor superioară, în contact cu elementul de rezistenţă.

4.20. Legăturile dintre pereţii portanţi longitudinali şi transversali se vor realiza obligatoriu prin ţesere în trepte.

De asemenea, la întreruperea execuţiei, în secţiunea verticală, aceasta se va lăsa în trepte.

4.21. În vederea montării tâmplăriei, în zidăria din blocuri mici se vor monta la fiecare gol de uşă câte 3 ghermele de o parte şi de alta a golului, iar la fiecare gol de fereastră cel puţin câte două.

Ghermelele vor fi confecţionate din lemn şi apoi impregnate. Acestea se vor introduce în zidărie prin tăierea unei porţiuni corespunzătoare din blocul respectiv şi se vor fixa cu mortar.

4.22. Cornişele şi brâiele care depăşesc faţa exterioară a zidului cu cel mult jumătate din grosimea acestuia se pot executa din cărămidă, prin scoaterea lor în trepte în consolă, conform detaliilor respective din proiect.

4.23. Tencuirea zidăriilor din blocuri mici de zidărie din beton se va face conform prevederilor din “Normativul pentru executarea tencuielilor umede” C 18-83.

4.24. Condiţiile de calitate şi verificarea calităţii lucrărilor de zidărie din blocuri mici de zidărie din beton cu agregate grele sunt cele suprinse în STAS 10109/1-82 “Lucrări de zidărie. Calcului şi alcătuirea elementelor” şi în “Normativul pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente” C 56-85.

4.25. La executarea lucrărilor pe timp friguros se vor lua măsurile prevăzute în “Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţiilor aferente” C 16-84.

4.26. În condiţii de agresivitate foarte slabă, corespunzătoare “Instrucţiunilor tehnice” C 170-87, nu se vor lua măsuri de protecţie în afară de tencuiala prevăzută la punctul 4.23.

Aplicarea barierelor contra vaporilor se va face pe faţa interioară a pereţilor exteriori conform indicaţiilor următoare.

Pentru încăperi cu regim de umiditate permanent cuprins între 65… 75% şi accidental până la 85% sau în condiţii de agresivitate slabă, gaze agresive grupa A şi B, se vor prevede următoarele straturi:

1 strat amorsă: smoală de huilă tip B 20%, ulei de antracen 10%, toluen 70%ş 3 straturi de peliculă: smoală de huilă tip B 60%, ulei de antracen 20%, perclorvinil 20%ş 1-2 straturi vopsitorie: CRILOROM DV simplu sau în amestec cu pastă de var în cazul în care vopsitoria e

aparentă.

Pentru agresivitate medie cu gaze agresive grupa A, se va prevedea fie bariera de vapori, menţionată mai sus, fie sistemele de protecţie din “Instrucţiunile tehnice” C 170-87, compoziţiile 1 sau 2.

Pentru agresivitate medie cu gaze agresive grupa B şi grupa C se va prevedea următoarea barieră contra vaporilor:

1 strat amorsă: smoală de huilă tip B 20%, ulei de antracen 10%, toluen 70%ş 2 straturi de peliculă: smoală de huilă tip B 45%, ulei de antracen 15%, perclorvinil 40% (eventual diluat cu 10…

20% toluen) 2 straturi de vopsitorie din perclorvinil.

4.27. Prepararea compoziţiilor de la pct. 4.26 se va face astfel:

amorsă: se amestecă smoala de huilă cu ulei de antracen în proporţie de 100 părţi: 50 părţi (2:1) în greutate şi se încălzeşte la temperatura de 100oC; se agită amestecul pentru omogenizare, după care se ia de pe foc şi la temperatura de 40… 50oC se introduce toluenul;

pelicula: se amestecă smoala de huilă cu ulei de antracen în proporţie de 300 părţi: 100 părţi (3:1) în greutate şi se încălzeşte la 80… 100oC; după răcire la 40… 50oC se adaugă toluen 50… 100 părţi şi apoi se amestecă până la obţinerea unei soluţii omogene şi când este cazul se adaugă perclorvinil în proporţie de 100 părţi.

Pelicula se mai poate prepara şi prin adăugarea perclorvinilului la temperatura de 40oC şi dacă este nevoie se mai adaugă 10% toluen.

[top]

 

5. DATE NECESARE LA PROIECTAREA SI EXECUTAREA ZIDARIILOR CU STRUCTURA MIXTA

Date privind proiectarea

5.1. Zidăriile cu structură mixtă se folosesc în scopul îmbunătăţirii rezistenţei la transmisie termică a zidăriilor omogene, din blocuri mici de zidărie din beton, cu agregate grele şi de a evita condensul pe faţa interioară a pereţilor, la umidităţi peste 65%, ceea ce permite folosirea acestora la încăperi cu umiditate relativă peste cea normală.

Zidăriile mixte fără interspaţiu de aer ventilat se vor folosi la umidităţi ale aerului interior între 65… 75%.

Zidăriile cu interspaţiu de aer ventilat se vor folosi la umidităţi cuprinse între 75 şi 85%.

Câteva exemple de alcătuire de principiu a unor structuri mixte sunt arătate în fig. 5 şi 6.

In alcătuirea din fig. 5.a. se arată un exemplu de structură mixtă alcătuită din zidărie din blocuri mici din beton, un strat termoizolator şi un parament exterior din plăci de azbociment ondulat.

In fig. 5.b. se arată un exemplu de structură mixtă alcătuită din zidărie din blocuri mici din beton, un strat termoizolator şi un zid exterior din plăci ceramice.

Aplicarea straturilor termoizolatoare se va face conform prevederilor din “Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor la izolaţii termice la clădiri” C 107-82.

In fig. 6, se dă exemplu de structură cu strat de aer, care poate fi ventilat sau neventilat. Pentru ventilarea stratului de aer, la partea inferioară şi superioară a fiecărui etaj, unele rosturi verticale se lasă neumplute.

Legătura dintre zidăria de blocuri mici şi zidul exterior din fig. 5 şi 6 se poate face cu ancore metalice O 5 mm, protejate contra coroziunii prin înmuiere în bitum cald. Se prevăd câte patru ancore la un metru pătrat de perete.

Ancorele metalice se montează prin străpungerea stratului termoizolator.

Aşezarea plăcilor termoizolatoare se face cât mai strîns, cu rosturile ţesute. Fixarea la pereţii din blocuri se realizează prin lipire sau prin prindere cu cuie.

5.2. Dimensionarea zidurilor cu structură mixtă, din punct de vedere al rezistenţei, se face conform prevederilor capitolului 4, din prezentul normativ, fără a se lua în calcul parametrul exterior, de protecţie a termoizolaţiei.

5.3. Dimensionarea, din punct de vedere termotehnic, a zidăriilor mixte se va face conform STAS 6472/3-89, ţinând seama de rezistenţa la permeabilitate termică a blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele date la pct. 3.1.1.2, tabel 3.2, de rezistenţa la transfer termic a peretelui realizat din aceste blocuri dată la pct. 4.4 şi de coeficienţii de conductivitate termică a materialelor din structurile componente, indicaţi în STAS 6472/3-89.

Pentru structurile cu interspaţii de aer ventilat, rezistenţa la permeabilitate termică a acestui interspatiu şi a straturilor de protecţie situate între acesta şi atmosfera exterioară, se vor calcula ţinând seama de prevederile din STAS 6472/5-73 “Hidrotermica. Principii de calcul şi alcătuire pentru acoperişuri ventilate".

5.4. La proiectarea clădirilor cu pereţi având structura mixtă se va ţine seama de prevederile punctelor 4.5… 4.12, din normativul de faţă.

Date privind execuţia

5.5. La executarea zidăriilor cu structură mixtă se va ţinea seama de prevederile de la punctele 4.13… 4.20 şi 4.23… 4.27.

5.6. Cornişele şi brâiele se vor executa conform detaliilor ce se vor întocmi pentru fiecare structură în parte.

5.7. Legăturile dintre zidurile cu structura mixtă se vor face analog cu cele ale zidurilor omogene.

In fig. 7 se dau exemple de legături la colţuri.

[top]

 

6. VERIFICAREA CALITATII BLOCURILOR; TRANSPORT, MANIPULARE SI DEPOZITARE PE SANTIER

6.1. Verificarea pe şantier a calităţii blocurilor mici de zidărie din beton cu agregate grele se va face în conformitate cu cele arătate la punctul 3.1 din normativul de faţă.

6.2. Manipularea, transportul şi depozitarea blocurilor mici de zidărie din beton se va face în conformitate cu “Fişa tehnologică” dată în Anexa nr. 1.

[top]

 

7. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

7.1. În timpul lucrărilor vor fi respectate prevederile din:

Norme republicate de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cu ordinele 34/1975 şi 60/1975;

Norme de protecţia muncii (construcţii-montaj) aprobate de M.C. Ind. cu ordinul nr.7 N/1970; Fişa tehnologică dată de Anexa nr.1.

[top]

 

8. Anexa 1

Fişă tehnologică pentru manipulare, transport şi depozitare

BLOCURI MICI DIN BETON CU AGREGATE GRELE

1. Obiectul

Se tratează blocurile mici din beton cu agregate grele, format 290 x 240 x 188 mm.

2. Mod de livrare

In unităţi de încărcătură formate la producător, în două variante:

2.1. Pachete balotate cu bandă 15 (16) x 0,5 mm2.2. Pe palete plane de lemn, cu balotare cu bandă 15 (16) x 0,5 mm 

Varianta Mod de livrare Format Buc. Buc.echiv.Masa

max.kg

2.1 Pachetizat 290x240x188 42 315 800

2.2 Paletizat 290x240x188 45 338 840

3. Aşezarea în mijloace de transport

3.1. În mijloace c.f. (exemple).

a) varianta pachetizat

b) varianta paletizat

Pachetele care limitează spaţiile libere rămase în vagon, trebuie să fie legate cu sârmă de pachetele alăturate, în cazul pachetelor suprapuse, se leagă numai cele de pe rândul superior.

3.2. În mijloace auto:

Unităţile de încărcătură sunt aşezate pe un rând, cât mai apropiate unele de altele.

4. Circuite şi mijloace de manipulare – transport

Varianta

Descărcare -depozitare

Transport în depozite

Încărcare TransportDescărcare la

obiectDezmembrare în

şaibeTransport

depozit obiectRidicare

Transport pe obiect

Pachetizat Automacara Motostivuitor Automacara Autocamioane

Remorci

Macara turn

- -

Macara turn 50% cărucior

Automacara Manual Cărucior Ascensor Cărucior

Motostivuitor Manual (după rid. pe ob.)

Motostivuitor Motostivuitor Cărucior

Paletizat Automacara Motostivuitor Automacara Autocamioane

Remorci

Macara turn

- -

Macara turn 50% roabă

Motostivuitor Manual (după rid. pe ob.)

Motostivuitor Motostivuitor Roabă sau tomberon

Circuitele 4.1, 4.2 şi 4.4 sunt aplicabile la clădirile multietajate; circuitele 4.3 şi 4.5 la clădirile parter.

5.Dispozitive de manipulare. Mijloace manuale de transport local. Scule. Accesorii.

5.1. Tipuri folosite

5.1.1 Furcă echilibrată pentru manipularea paletelor proiect INCERC UPA 5-00

5.1.2 Furcă reglabilă pentru pachete de cărămizi balotate proiect INCERC OM-27

5.1.3. Coş de protecţie cu plasă proiect INCERC UPA - 10.00

5.1.4. Furcă echilibrată (unificată) proiect INCERC M 29.00

5.1.5. Cărucior pentru transport şaibe de cărămizi pachetizate, tip OM 26.00 (din producţie curentă)

5.1.6. Cărucior pentru palete tip CU - 500 (din producţia curentă)

5.1.7. Foarfecă pentru tablă (la tăierea benzilor de oţel)

5.2. Indicaţii privind folosirea dispozitivelor de manipulare.

5.2.1. Furcă echilibrată pentru manipularea paletelor (proiect INCERC UPA – 5.00).

Se foloseşte la descărcarea, respectiv încărcarea din şi în vagoane sau mijloace auto a paletelor ladă şi a paletelor plane de uz general, precum şi la orice alte mişcări de materiale în depozite sau şantiere a materialelor pe aceste palete.

Preluarea paletelor se face pe latura lungă a acestora (cea de 1200 mm), iar în cazul paletelor ladă, numai pe latura cu perete rabatabil (vezi desenul alăturat).

Furca se suspendă în cârligul macaralei prin intermediul unui ochet, ce poate culisa în lungul unui şanţ oblic. In acest şanţ, ochetul se poate fixa în două poziţii: 1 şi 2. Pentru o bună echilibrare a furcii, atât în cazul în care e descărcată, cât şi în cazul când e încărcată, suspendarea la cârligul macaralei se face cu ochetul în poziţia:

1, dacă furca e goală;

2, dacă furca e încărcată.

Mod de lucru:

se suspendă furca în cârligul macaralei, punându-se ochetul în poziţia 1; se apropie furca de paletă şi se introduce cu dinţii în golurile acesteia, prin manevre succesive ale macaralei şi

prin manevre manuale ale manipulantului prin intermediul unor mânere prevăzute în spatele porţiunii verticale a furcii (se are în vedere introducerea totală a dinţilor, până la lipirea paletei de montanţii verticali ai furcii);

se slăbesc cablurile de ridicare ale macaralei; se mută cu mâna ochetul din poziţia 1 în poziţia 2; se procedează la ridicarea paletei încărcate; se depune aceasta la locul dorit; se slăbesc cablurile de ridicare ale macaralei, în acest mod ochetul revenind automat, prin culisare în şanţul

oblic din poziţia 2 în poziţia 1 (dacă acest lucru nu se realizează, se mută ochetul cu mâna); se ridică puţin furca goală de la sol; se scoate furca din golurile paletei prin aceleaşi manevre ale macaralei şi ale manipulantului făcute în cazul

introducerii furcii; se procedează la o nouă preluare.

5.2.2. Furcă reglabilă pentru pachete de cărămizi balotate (proiect INCERC OM – 27.00).

Se foloseşte la manipularea, încărcarea - descărcarea pachetelor de cărămizi balotate. In acest scop pachetele sunt prevăzute cu 2 goluri (pe una din laturi) de introducere a dinţilor furcii.

Construcţia furcii şi modul de lucru sunt identice cu cele de la punctul 5.2.1..

In plus, furca e prevăzută cu posibilitatea de reglare a interaxului dinţilor, pentru acordarea acestuia cu interaxul golurilor pachetului. Această reglare se efectuează prin culisarea dinţilor, pe o tablă la partea inferioară a furcii. Fixarea dinţilor la poziţia dorită pe această talpă, se face cu ajutorul a 2 şuruburi.

5.2.3. Coş de protecţie cu plasă relon (proiect INCERC UPA – 10.00)

- vedere faţă

- vedere profil

Furca de la punctul 5.2.2 se poate folosi singură sau împreună cu coşul de protecţie. Folosirea coşului de protecţie este impusă în cazul ridicărilor pachetelor de cărămizi pe obiect.

Montarea coşului la furcă se face prin intermediul unor tiranţi ficşi 1, prinşi în şuruburi pe partea superioară a furcii şi a unor tiranţi articulaţi 2. Fixarea coşului în poziţia orizontală se realizează cu ajutorul a două lanţuri cu cârlige 3. Când vrem să înlăturăm coşul pentru a descărca pachetul de cărămizi, desfacem lanţurile 3 (scoţând cârligele din ocheţii de pe conturul coşului şi agăţându-le la capătul părţii superioare a furcii), basculăm coşul înspre jos şi spre înapoi şi-l fixăm apoi cu rama superioară în nişte locaşe, special prevăzute la partea inferioară-spate a montanţilor furcii (ca în figura de mai jos).

Mod de lucru:

se fixează coşul în poziţie verticală în spatele furcii; se procedează la preluarea pachetului de cărămizi (vezi modul de preluare la punctul 6.1 – Furcă echilibrată

pentru preluarea paletelor); se ridică coşul din locaşul special al furcii, se basculează în sus şi înspre faţă, petrecând plasa pe sub pachetul

de cărămizi; se desfac cârligele lanţurilor din locul în care erau agăţate şi se fixează în ocheţii de la partea din faţă a ramei

coşului; se ridică apoi pachetul pe obiect; pe obiect se desfac întâi lanţurile, se basculează invers coşul şi se fixează în spatele furcii, după care se

depune pachetul pe platforma de lucru; scoaterea furcii din pachet se face asemănător cu indicaţiile date la punctul 5.21 de mai susş se procedează la o nouă preluare

5.2.4. Furcă echilibrată unificată (proiect INCERC M 29.00)

Se foloseşte la descărcarea, respectiv încărcarea din şi în vagoane c.f. sau mijloace auto a materialelor de construcţii formate în unităţi de încărcătură, astfel:

furca echipată cu 2 dinţi reglabili (ca interax), la manipularea paletelor-ladă sau a paletelor plane şi a pachetelor balotate prevăzute cu 2 goluri de preluare.

Montantul furcii este telescopic, permiţând manipularea sarcinilor cu înălţimea maximă de 1650 mm (faţă de partea superioară a dinţilor).

Culisarea dinţilor se face în mod asemănător cu furca de la punctul 5.2.2 (furcă reglabilă pentru pachete cărămizi), însă fixarea lor la poziţia dorită se efectuează cu ajutorul unor pene; dintre central (în cazul existenţei lui) se fixează tot prin intermediul unei pene.

Modul de lucru este identic cu cel de la furcile anterioare (vezi punctele 5.2.1 şi 5.2.2).

Ca particularităţi:

dinţii culisanţi se fixează la interaxul dorit prin intermediul unor pene; montantul furcii este telescopic, partea lui superioară având 2 poziţii de bază (inferioară şi superioară), poziţii în

care această parte se fixează cu ajutorul unor bolţuri.

6. Manipularea unităţilor de încărcătură

6.1. Încărcări – descărcări

a). La preluarea pachetelor cu furca (pr. INCERC M 29.00 sau OM 27.00), dacă pachetul are unele blocuri ieşite, se vor reaşeza prin batere, astfel că după introducerea în furcă a pachetului, el să poată fi lipit pe toată suprafaţa de partea verticală a furcii;

b). Pentru descărcarea pachetelor din vagoane se începe cu cele din dreptul uşii laterale în prealabil deschisă, atât pentru rândul de jos, cât şi pentru cel superior. Diferă însă, modul de introducere a furcii din cauza barei orizontale de deasupra golului uşii. Pentru rândul de jos se introduce furca de jos până ce reazemă în golurile pachetului. Se dezleagă cablul de agăţare din cârligul macaralei şi se introduce apoi prin interior, agăţîndu-se din nou furca şi desavârşindu-se introducerea ei în goluri, după care se ridică pachetul. Pentru rândul de sus se introduce furca direct, numai prin interior, în spaţiul lăsat liber chiar de la încărcarea vagonului.

6.2. Ridicare şi transport local pe obiect

a) Cu macaraua turn

Se preia unitatea de încărcatură (pachetizat sau paletizat) şi se depune la locul de punere în operă.

b) Cu ascensorul

Valabil numai pentru varianta pachetizată:

Se dezmembrează în depozit pachetul, în 3-4 şaibe, prin tăierea cartonului; Se preia cu căruciorul câte o şaibă şi se transportă până la ascensorul pentru materiale; Se încarcă platforma ascensorului cu un număr de şaibe fucţie de capacitatea ascensorului, după care se ridică

platforma până la nivelul de executare a zidăriei; Se descarcă şaibele folosindu-se un alt cărucior şi se transportă pe nivel până la punctele de punere în operă

după care se taie banda de oţel.

c) Cu motostivuitorul:

Se preia unitatea de încărcătură pachetizat sau paletizat, cu furca motostivuitorului, fie direct de pe mijlocul de transport, fie din depozitul la sol;

Se depune unitatea de încărcătură pe un tronson de schelă consolidat pentru a suporta sarcina pachetului

La varianta pachetizat se taie cele patru legături longitudinale, realizându-se dezmembrarea pachetului, în trei şaibe, care apoi se transportă individual cu căruciorul până la locul de punere în operă

La varianta paletizat se taie cele 5 benzi şi se transportă blocurile la locul de punere în operă cu roaba sau tomberonul.

7. Depozitare. Indici

Pe cel mult 4 rânduri.

Indicii de depozitare pentru 4 rânduri:

Varianta pachetizat: 4 t/m2 util, Varianta paletizat: 2,8 t/m2 util.

8. Aspecte economice

8.1. Forţe de muncă

Formaţii de lucru şi consumuri de muncă (n = necalificat; mş = maşinist)

8.2. Eficienţă economică

Stabilită faţă de manipularea manuală

Circuit Variantă Economie forţă de muncă om-ore/t

4.1 Pachetizat 2,73

4.2 Pachetizat 2,38

4.3 Pachetizat 3,71

4.4 Paletizat 2,43

4.5 Paletizat 3,01

9. Protecţia muncii

Legarea şi fixarea sarcinilor se poate face numai de către legătorii de sarcină, instruiţi în acest scop. Principalele obligaţii ale legătorilor de sarcină sunt:

să cunoască, să aplice şi să urmărească aplicarea regulilor de verificare a organelor de legare şi dispozitivelor

de prindere, precum şi a normelor şi instrucţiunilor de exploatare ale macaralei;

Circuit Varianta

Descărcare depozitare

Transport în depozit

ÎncărcareDescărcare

obiect

Transport depozit obiecte

Containerizare

RidicareTransport pe obiect Total om

ore/t

în unităţi de încărcătură

4.1.

Pachetizat2n=0,16

1mş=0,071mş=0,03  

2n=0,151mş=0,08

-- 2n=0,17

1mş=0,09

n=0,18n=0,82

mş

4.2. 2n=0,161mş=0,07

n=0,45-

2n=0,331mş=0,17

n=0,35n=1,61

mş

4.3.1mş=0,06

- 1mş=0,08 n=0,25n=0,57

mş

4.4

Paletizat 2n=0,161mş=0,07

1mş=0,03 2n=0,161mş=0,07

2n=0,151mş=0,08

- - 2n=0,171mş=0,09

n=0,48n=1,12

mş

4.5 1mş=0,06 - 1mş=0,08 n=0,95n=1,27

mş

 

MANUAL

Circuit Varianta

Descărcare depozitare

Transport în depozit

ÎncărcareDescărcare

obiect

Transport depozit obiecte

Containerizare RidicareTransport pe

obiect

Total om ore/t

4.14.4

Manual n=0,80 n=0,55 n=0,35

n=0,95 n=0,50 -2n=0,17mş=0,09

n=0,48

n=3,80

mş

4.2 n=1,15 - -n=0,33

mş=0,17n=1,05

n=4,23

mş

4.34.5

n=1,15 - -n=0,63

mş=0,16n=0,95

n=4,43

mş

 

să cunoască şi să aplice codul de semnalizare pentru a putea indica în orice moment macaragiului, manevrele pe care urmează să le execute: în acest scop se va plasa în locuri din care să poată vedea orice persoană situată în cîmpul de acţiune al macaralei;

să supravegheze zilnic, prin controlului aspectului exterior organele de legare şi dispozitivele de prindere cu care lucrează şi pe care le va avea în primire, înscriind în registrul de supraveghere al instalaţiei de ridicat constatările sale cu privire la starea tehnică a acestoraş

să folosească, la legarea si transportarea sarcinilor, numai organe sau dispozitive inscripţionale cu sarcinile maxime admise, înscrise vizibil, să nu lege sarcini a căror greutate depăşeşte sarcina admisă pentru organul, dispozitivul sau utilajul respectiv;

să nu utilizeze organe de legare şi dispozitive de prindere care nu sunt înscrise în evidenţa întreprinderii sau şantierului;

să aleagă mijloacele de legare şi dispozitivele de manipulare corespunzătoare greutăţii şi formei sarcinii, acestea sunt indicate în fişele tehnologice;

să nu lege sarcini care sunt aderente la sol; să nu folosească organe de legare sau dispozitive care prezintă uzuri peste limitele admise de prescripţile

tehnice în vigoare, în acest sens, nu se vor folosi cabluri dacă:

o unul din toroane este deteriorat (rupt, strivit etc.) sau cablul prezintă gâtuiri, aplatizări etc.;

o numărul de sârme rupte este egal sau mai mare decât cel din tabel.

 

Construcţia cablului

Numărul de sârme rupte pe o lungime de:

6 d 30 d

Cablare în cruce

Cablare paralelă

Cablare în cruce

Cablare paralelă

Construcţie normală 6x19 8 3 16 6

6x37 30 10 60 20

d = diametrul cablului

să execute corect legarea sarcinii fără a încrucişa cablurile şi lanţurile la introducerea în cârlig. Să se asigure că sarcina este echilibrată, iar cablurile de legare sunt întinse şi aşezate uniform, fără a forma noduri şi ochiuri şi fără a fi expuse răsucirii;

să se interzică echilibrarea sarcinilor în cârlig; să se execute astfel legarea încât sarcina să nu se poată deplasa, aluneca sau roti după ce este ridicată, iar

legătura să nu iasă din cârlig; să nu lege în cârligul macaralei pachete de materiale de construcţii, dacă dispozitivul de prindere nu este

prevăzut cu elemente care să excludă căderea materialelor din pachet; să protejeze cablurile care vin în contact cu muchii ascuţite, prin apărători de protecţie; înainte de transportarea unei sarcini să semnalizeze macaragiului efectuarea unei ridicături de încercare, până

la înălţimea de 10 cm de sol, pentru ca mijloacele de legare să ajungă în poziţia întinsă, verificând în acelaşi timp echilibrarea sarcinii;

să urmărească transportarea pe orizontală a sarcinii suspendate, mergând în urma acesteia şi supraveghind ca sarcina să fie condusă la o înălţime şi distanţă laterală de cel puţin 1 m de obiectele înconjurătoare şi să nu lovească persoane, în acest sens sarcina va fi ghidată cu ajutorul unei frînghii;

să interzică circulaţie pe sub sarcina ridicată şi să îndepărteze persoanele la o distanţă corespunzătoare; să nu efectueze balansarea sarcinilor pentru a le aşeza într-un punct ce nu poate fi deservit în mod normal de

macara; la stivuirea sarcinilor să asigure corecta lor aşezare, eventual prin elemente de adaos, astfel încât sarcinile să

fie stabilite şi să nu se deterioreze reciproc, iar legăturile să se poată scoate cât mai uşor; la preluarea sarcinii, în special din stive, după legarea la dispozitiv şi înainte de ridicare se va îndepărta de

lângă sarcină; să nu permită scoaterea legăturilor de sub sarcină cu ajutorul macaralei; să respecte depozitarea materialelor indicate în fişele tehnologice; să supravegheze sarcina până ce se asigură că aceasta este coborâtă şi plasată corect; să nu aşeze şI să nu reazeme sarcinile pe pereţii laterali ai mijloacelor de transport; să nu părăsească locul de muncă, fără a-l încunoştiinţa despre aceasta pe macaragiu; după terminarea lucrului să depoziteze organele de legare şi dispozitivele de manipulare care i-au fost date în

păstrare, în locuri uscate, ferite de umezeală, de agenţi corozivi şi de posibilităţi de deteriorare, cablurile, chingile care se folosesc numai periodic se păstrează agăţate în locuri ferite de intemperiiş

să folosească şi să solicite echipamentul de protecţie prevăzut în normativele în vigoare.

9.2. Personalul care lucrează la operaţiile de debalotare a unităţilor de încărcătură vor respecta următoarele reguli:

purtarea ochelarilor şi a mănuşilor de protecţie este obligatorie; debalotarea (tăierea benzilor de oţel) se va face cu o deosebită atenţie, deoarece acestea sunt tensionate şi la

tăiere, prin destindere pot provoca accidente, în acest sens, muncitorii care taie benzile nu se vor plasa pe direcţia acestora;

benzile de oţel tăiate se vor îndepărta de la locul de muncă, depozitându-se în locuri special amenajate.

[top]

 NORMATIV PENTRU FOLOSIREA BLOCURILOR MICI DIN BETON CU AGREGATE USOARE LA LUCRARILE DE ZIDARIE

Indicativ C 14-82 Înlocuieste C 14-78

Cuprins

 

1. OBIECT

1.1. Prezentul normativ se referă la utilizarea la lucrările de zidărie a blocurilor mici de beton, prevăzute în STAS 6029-80 "Blocuri mici din beton cu agregate uşoare" (inclusiv liate cu LZA), confecţionate cu unul din agregatele: scorie bazaltică de Racoş, zgură expandată, granulit neconcasat, diatomit de Pătârlagele, cenuşă de centrale termoelectrice de electrofiltre sau de haldă, spărturi ceramice.

[top]

 

2. DOMENIU DE FOLOSIRE

2.1. Blocurile mici de beton cu agregatele arătate la punctul 1.1 se pot folosi la executarea pereţilor exteriori şi interiori portanţi şi neportanţi, conform prevederilor din cap. 4.

Pereţii pot avea, după necesităţi, fie structură omogenă, fiind alcătuiţi numai din blocuri mici, fie structură mixtă, când sunt alcătuiţi din blocuri mici protejate cu alte materiale (termoizolaţii, fâşii ceramice, plăci de azbociment).

Zidăria din blocuri mici de regulă se va tencui, cu excepţia cazurilor în care tencuirea nu se impune din motive de exploatare (higrotermice, estetice şi de durabilitate).

Zidăria din blocuri mici de diatomit sau din cenuşă se va tencui în toate cazurile.

2.2. Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească zidăriile din blocuri mici sub raportul rezistenţei, izolării termice şi fonice se stabilesc conform indicaţiilor de la capitolele 4 şi 5. Domeniul de utilizare din punct de vedere termotehnice este indicat în anexa 1.

2.3. Nu se admite folosirea blocurilor mici din beton cu agregate uşoare la executarea zidurilor subterane, fundaţiilor, soclurilor sub nivelul stratului hidroizolant precum şi a canalelor de fum şi coşurilor.

2.4. Blocurile mici de beton cu agregate uşoare liate cu ciment se pot folosi la executarea zidăriilor în medii de agresivitate foarte slabă, şi medie prevăzute în "Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat, situate în medii agresive naturale şi industriale, specifice industriilor de acid sulfuric şi superfosfaţi, clor şi produse clorosodice" C 170-79, conform indicaţiilor de la capitolele 3, 4 şi 5.

Nu se admite folosirea blocurilor mici din beton cu agregate uşoare liate cu lianţi pe bază de zgură activată în medii agresive

[top]

 

3. MATERIALE

Blocuri mici din beton cu agregate uşoare

3.1. Blocurile mici din beton cu agregate uşoare au dimensiunile şi greutăţile arătate în tabelul 1.

Tabelul 1

Dimensiuni în mm (lungime x lăţime x

înălţime)

Masa maximă a blocului, în kg, la o densitate aparentă a betonului, în kg/m3, cuprinsă între:

290x240x188

1350-1500 1500-1650 1650-1750 1750-1800

13,5-15,0 15,0-16,5 16,5-17,5 17,5-18,0

3.2. După rezistenţa medie la compresiune, blocurile mici din beton cu agregate uşoare (inclusiv liate cu LZA) sunt de trei mărci arătate în tabelul 2.

 

Tabelul 2

MarcaRezistenţa medie de rupere la

compresiune, în daN/cm2, după 28 zileRezistenţa minimă a unui bloc, în

daN/cm2 după 28 zile

35 35 28

50 50 40

75 75 60

3.3. După densitatea lor aparentă blocurile se împart în trei clase arătate în tabelul 3.

 

Tabelul 3

Clasa Densitatea aparentă medie, în kg/dm3

C1 1,0... 1,3

C2 >1,3... 1,5

C3 >1,5... 1,8

3.4. Blocurile mici din beton cu agregate uşoare trebuie să satisfacă condiţiile de aspect şi calitate indicate în STAS 6029-80 şi în NTR "Blocuri mici din beton cu agregate uşoare sau cenuşă de termocentrală".

Plăci ceramice şi plăci de azbociment

3.5. Pentru alcătuirea zidăriilor mixte, la zidul exterior se folosesc plăci ceramice cu goluri orizontale conform NTR 9059-81 "Fâşii (plăci) ceramice cu goluri orizontale pentru pereţi despărţitori, FC3" cu dimensiuni de 300x75x300 mm, sau plăci de azbociment, conform STAS 5936/1-80 "Plăci ondulate din azbociment".

Materiale termoizolatoare

3.6. Pentru izolarea termică a zidăriei se vor folosi:

- materiale de umplutură, în vrac (zgură expandată, deşeuri de vată de sticlă sau minerală) sau sub formă de saltele (saltele din deşeuri de melană, cord de la anvelope) conform prevederilor din "Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri" C 107-82;

- plăci din stabilit conform NII 1234-80 "Plăci termoizolatoare din talaş industrial liat cu ciment-stabilit" sau izobeton conform NII 1246-81 "Plăci termoizolante din b.c.a. cu cenuşă şi perlit de tip izobeton C. Condiţii tehnice".

Bariere contra vaporilor

3.7. Pentru realizarea barierelor contra vaporilor se vor folosi următoarele materiale:

- smoală de huilă tip B STAS 3360-69, produsă de Uzina Cocsochimică Galaţi;

- ulei de antracen (produs secundar), produs de Uzina Cocsochimică Galaţi;

- vopsea CRILOROM DV, NTR 10581-81, produsă de Întreprinderea Chimică Râşnov;

- email perclorvinil seria 4070, NI 6498-78 produs de Policolor Bucureşti;

- toluen STAS 62-71, furnizor PECO.

Mortare

3.8. Pentru executarea şi tencuirea zidăriei din blocuri mici din betoane cu agregate uşoare, se vor folosi mortarele din STAS 1030-77 "Mortare obişnuite pe bază de var, ciment sau ipsos, - clasificare şi condiţii tehnice" şi din "Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi tencuială" C.17-78, inclusiv cele cu adaos de cenuşă, conform Deciziei ICCPDC nr. 35/31.03.1980.

[top]

 

4. DATE PRIVIND PROIECTAREA SI EXECUTAREA ZIDARIILOR CU STRUCTURA OMOGENA

Date privind proiectarea

4.1. Dimensionarea zidăriilor din punct de vedere al rezistenţei şi stabilităţii se va face conform STAS 19109/1-82 "Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor" şi "Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie" P 2-82.

4.2. Pentru stabilirea încărcării verticale din greutatea proprie se vor lua în calcul valorile maxime ale densităţii aparente a zidăriilor din blocuri mici din betoane cu agregate uşoare în raport cu clasa acestora, conform tabelului 4.

 

Tabelul 4

Clasa Densitatea aparentă maximă a zidăriei, în kg/m3

C1 1350

C2 1550

C3 1850

 

4.3 Proiectarea clădirilor în regiuni seismice se va face conform "Normativului privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie" P2-82, ţinând seama de caracteristicile fizico-mecanice ale zidăriei din blocuri, arătate în prezentul normativ.

Domeniile de folosire ale blocurilor marca 50 şi 75 sunt arătate în tabelul 5 în funcţie de înălţimea clădirii şi gradul de seismicitate.

 

Tabelul 5

Nr. crt.

Înălţimea H (m)

Nr. nivelului

Marca minimă a blocului şi a mortarului în funcţie de gradul seismic

6 7,7 1 8

Marcă bloc

Marcă mortar

Marcă bloc

Marcă mortar

Marcă bloc

Marcă mortar

1 3 1 50 10 50 25 50 25

2 3<H 6 2 50 25 50 25 75 50

3 6<H 9 3 75 25 75 50 - -

Observaţii:

a) Blocurile de marcă 35 (realizate cu agregate de diatomit sau cu cenuşă) se vor utiliza la realizarea pereţilor neportanţi precum şi la realizarea construcţiilor cu 1 nivel, cu eforturi de compresiune reduse, prevăzute în STAS 10109/1-82, tabelul 3.

b) Mărcile minime indicate în tabel şi obs.a), vor fi mărite după necesitate, în baza calculelor de rezistenţă, în funcţie de mărimea încărcării, de înălţimea liberă a pereţilor, de deschidere liberă dintre pereţii portanţi etc.

4.4 Conductivitatea termică de calcul a zidăriei precum şi rezistenţele la transmisia termică în câmp a pereţilor tencuiţi pe ambele feţe, în funcţie de natura agregatului, de tipul blocului şi de grosimea zidăriei, sunt prezentate în anexa I.

Dacă în structura zidăriei se prevăd elemente de rezistenţă din beton armat (stâlpi, buiandrugi, centuri) care constituie punţi termice în procent mai mare de 10% din suprafaţa peretelui, rezistenţa la transmisia termică a pereţilor se va calcula conform STAS 6672/3-75 "Termotehnica. Calculul rezistenţei la transfer termic şi la stabilitatea termică" ca medie ponderată a rezistenţelor la permeabilitatea termică aferente câmpului şi punţilor termice.

La pereţii exteriori din zidărie de blocuri mici cu structura omogenă sau mixtă la încăperi cu regim de umiditate mai mare de 65% sau cu mediile de agresivitate indicate la pct. 2.4 se va prevedea spre interiorul încăperii o barieră contra vaporilor stabilită pe bază de calcul, conform STAS 6472/4-81 "Comportarea elementelor de construcţii la difuzia vaporilor de apă".

4.5 Indicele de izolare la zgomot aerian "E4" pentru pereţi trebuie să corespundă prevederilor din STAS 6156-80 "Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-culturale. Limitele admisibile de nivel de zgomot şi parametrii de izolare acustică".

Dimensionarea pereţilor din punct de vedere al protecţiei acustice va corespunde prevederilor din "Instrucţiuni tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor" C 125-81.

Pentru pereţii dispuşi între spaţii industriale, dimensionarea acustică se face ţinând seama de nivelele reale de zgomot caracteristic pentru sursele existente.

4.6. La dimensionarea încăperilor şi amplasarea golurilor se recomandă să se ţină seama de posibilităţile de ţesere corectă a zidăriei şi reducerea la minimum a fracţiunilor de blocuri necesare în acest scop. Totodată, se recomandă ca înălţimea zidurilor să fie multiplul înălţimii rândului de blocuri.

4.7. Legăturile cu stâlpi şi pereţi din beton armat se pot realiza cu ajutorul mustăţilor de legătură prevăzute în acest scop în elementele respective, fie cu ajutorul unor ancore de oţel beton fixate cu bolţuri împuşcate în beton, conform Normativului P 2-82. Mustăţile şi ancorele vor fi protejate contra coroziunii cu mortar de ciment.

4.8. Legătura dintre zidăria din blocuri mici şi pereţi despărţitori din zidărie din fâşii ceramice se va realiza prin ţesere sau cu ajutorul unor agrafe din oţel beton 6 mm aşezate în rosturile orizontale, la interval de trei rânduri ale zidăriei din blocuri.

4.9. Porţiunile de zidărie alăturate stâlpilor de beton armat vor avea lungimea de minimum 25 cm şi vor fi ancorate de stâlpi.

4.10. Zidăria coşurilor de fum se va executa din cărămizi de argilă arsă pline, sau din prefabricate speciale pentru coşuri, din beton greu.

4.11. Glafurile inferioare din exterior ale ferestrelor vor fi protejate cu şorţuri din tablă zincată sau se vor realiza din alte materiale, ca de exemplu beton greu, plăci mozaicate etc.

4.12. Se interzice executarea de şlituri pentru conducte de instalaţii prin spargerea blocurilor.

4.13. În mod obligatoriu se va prevedea izolaţia hidrofugă orizontală sub zidăria de blocuri mici.

Date privind execuţia

4.14. Ţeserea zidăriei se va face obligatoriu la fiecare rând. Rosturile verticale ale unui rând vor fi decalate cu 1/3 până la 1/2 bloc, dar cel puţin cu 10 cm faţă de rosturile rândului anterior.

4.15. Grosimea rosturilor orizontale va fi de 12 cm, iar a celor verticale va fi de 10 mm. Abaterile la grosimea rosturilor sunt cele arătate în STAS 10109/1-82 "Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor".

4.16. Zidăria se execută din blocuri întregi şi fracţiuni de blocuri, care se obţin prin tăierea celor întregi cu ciocanul de zidar bine ascuţit sau cu ajutorul unei unelte electrice portabile.

Înainte de întrebuinţare, blocurile se vor curăţa de resturi de beton, de impurităţi şi apoi se vor umezi cu apă. Consistenţa mortarului la punerea în operă trebuie să fie de 7...8 cm, măsurată cu conul etalon.

4.17. Exemple de legături la colţuri, ramificaţii şi intersecţii sunt arătate în fig. 1, 2 şi 3.

4.18. Pentru asigurarea ţeserii blocurilor cu înălţimea de 188 mm, pentru completări la intersecţii, la plinurile dintre goluri etc., se pot folosi şi cărămizi cu goluri verticale cu dimensiunile de 240x115x88 mm sau 290x88 mm zidite câte două suprapuse.

4.19. În scopul de a asigura condiţia de la pct. 4.6 ca înălţimea zidurilor să fie un multiplu al înălţimii rândului de blocuri, se vor folosi abştecuri sau alte procedee similare. În cazul când apar totuşi necesare completări pe înălţime la ziduri cu grosimi egale sau mai mari de 29 cm, acestea se vor realiza din zidărie de cărămidă cu goluri verticale.

4.20. Zidurile de umplutură se vor împăna cu mortar de ciment şi spărturi de cărămidă la partea lor superioară cu elementul de rezistenţă.

4.21. Legăturile dintre pereţii portanţi longitudinali şi transverali se vor realiza obligatoriu prin ţesere în trepte.

De asemenea, la întreruperea execuţiei, în secţiunea verticală, aceasta se va lăsa în trepte.

4.22. În vederea montării tâmplăriei, în zidăria din blocuri mici se vor monta la fiecare gol de uşă câte 3 ghermele de o parte şi de alta a golului, iar la fiecare gol de fereastră cel puţin câte 2.

Ghermelele vor fi confecţionate din lemn şi apoi impregnate. Acestea se vor introduce în zidărie prin tăierea unei porţiuni corespunzătoare din blocul respectiv şi se vor fixa cu mortar.

4.23. Cornişele şi brâiele care depăşesc faţa exterioară a zidului cu cel mult jumătate din grosimea acestuia se pot executa din cărămidă, prin scoaterea lor în trepte în consolă, conform detaliilor respective din proiect.

Cornişele care depăşesc faţa exterioară a zidului cu mai mult de jumătate din grosimea acestuia, sau la care un rând de zidărie ar trebui să iasă cu mai mult de 10 cm faţă de cel imediat inferior, vor fi susţinute sau alcătuite din elemente de construcţie speciale ca: plăci de beton armat, elemente de cornişă prefabricate de beton armat etc.

4.24. Tencuirea zidăriilor din blocuri mici din betoane cu agregate uşoare, cu excepţia celor de diatomit se va face conform prevederilor din "Normativ pentru executarea tencuielilor umede" C18-75.

4.25. Pentru tencuirea zidăriei din blocuri mici de diatomit de Pătârlagele se vor folosi mortarele ale căror compoziţii în volume sunt arătate mai jos:

- pentru primul strat (şpriţ) de cca. 2...3 mm grosime, mortarul va avea compoziţia de 1:2 (ciment: nisip), cu un dozaj de 600 kg ciment la metru cub de mortar;

- pentru stratul al doilea (grund) de cca 10...14 mm grosime, mortarul va avea compoziţia 1:1:6,5 (ciment:var:nisip), cu un dozaj de 180 kg ciment la metru cub de mortar;

- pentru faţa văzută (tinci) de cca. 1...3 mm grosime, mortarul va avea compoziţia (1:1,5:7,5 (ciment:var:nisip) cu un dozaj de 160 kg ciment la metru cub de mortar.

4.26. Condiţiile de calitate şi verificarea calităţii lucrărilor de zidărie din blocuri mici de beton cu agregate uşoare sunt cele cuprinse în STAS 10109/1-82 "Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor" şi în "Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente" C.56-75.

4.27. La executarea lucrărilor pe timp friguros se vor lua măsurile prevăzute în "Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţiilor aferente" C 16-79.

4.28. În condiţii de agresivitate foarte slabă corespunzătoare Instrucţiunilor tehnice C 170-79, nu se vor lua măsuri de protecţie în afară de tencuiala prevăzută la punctul 4.24.

Aplicarea barierelor contra vaporilor se va face pe faţa interioară a pereţilor exteriori conform indicaţiilor următoare.

Pentru încăperi cu regim de umiditate permanent cuprins între 65...75% şi accidental până la 85% sau în condiţii de agresivitate slabă, gaze agresive grupa A şi B, se vor prevedea următoarele straturi:

- 1 strat de amorsă: smoală de huilă tip B 20%, ulei de antracen 10%, toluen 70%;

- 3 straturi de peliculă: smoală de huilă tip B 60% ulei de antracen 20%, perclorvinil 20%;

- 1-2 straturi vopsitorie: CRILOROM DV simplu sau în amestec cu pastă de var în cazul în care vopsitoria este aparentă.

Pentru agresivitate medie cu gaze agresive grupa A, se va prevedea fie bariera de vapori menţionată mai sus, fie sistemele de protecţie din Instrucţiunile tehnice C 170-79, compoziţiile 1 sau 2.

Pentru agresivitate medie cu gaze agresive grupa B şi grupa C se va prevedea următoarea barieră contra vaporilor;

- 1 strat amorsă: smoală de huilă tip B 20%, ulei de antracen 10%, toluen 70%;

- 2 straturi de peliculă: smoală de huilă tip B, 45%, ulei de antracen 15%, perclorvinil 40% (eventual diluat cu 10...20% toluen);

- 2 straturi de vopsitorie din perclorvinil.

4.29. Prepararea compoziţiilor prevăzute la pct. 4.28 se va face astfel:

- amorsa: se amestecă smoala pe huilă cu ulei de antracen în proporţie de 100 p: 50 p (2:1) în greutate şi se încălzeşte la temperatura de 100oC; se agită amestecul pentru omogenizate, după care se ia de pe foc şi la temperatura de 40...50oC se introduce toluenul;

- pelicula: se amestecă smoala de huilă cu ulei de antracen în proporţie de 300 p: 100 p (3:1) în greutate şi se încălzeşte la 80...100oC; după răcire la 40...50oC se adaugă toluen 50...100 p şi se amestecă până la obţinerea unei soluţii omogene şi când este cazul se adaugă perclorvinilul în proporţie de 100 p.

Pelicula se mai poate prepara şi prin adăugarea perclorvinilului la temperatura de 40oC şi dacă este nevoie se mai adaugă 10% toluen.

[top]

 

5. DATE PRIVIND PROIECTAREA SI EXECUTAREA ZIDARIILOR CU STRUCTURA MIXTA

Date privind proiectarea

5.1. Zidăriile cu structura mixtă se folosesc în scopul de a îmbunătăţi rezistenţa la transmisia termică a zidăriilor omogene din blocuri mici şi de a evita condensul pe faţa interioară a pereţilor la umidităţi peste 65%, ceea ce permite folosirea acestora la încăperi cu umiditatea relativă peste cea normală.

Zidăriile mixte fără interspaţiu de aer ventilat se vor folosi la umidităţi ale aerului interior între 65-75%.

Zidăriile cu interspaţiu de aer ventilat se vor folosi la umidităţi cuprinse între 75 şi 85%.

Câteva exemple de alcătuire de principiu a unor structuri mixte sunt arătate în fig. 4; 5a, b; 6.

În fig. 4 zidăria din blocuri mici este protejată la exterior cu plăci de azbociment cu ondule mari. Fiecare placă se fixează cu câte patru cuie bătute în dibluri de lemn înglobate în zidărie.

Plăcile se petrec în sens longitudinal pe câte 10 cm, iar în sens transversal pe câte 4,7 cm în cazul plăcilor cu profil 61/4.

În alcătuirea din fig. 5a, între zidăria din blocuri mici şi plăcile de azbociment ondulat s-a prevăzut un strat de termoizolaţie dintr-un material sub formă de saltele (saltele din deşeuri de melană, cord de la anvelope).

În fig. 5b se arată un exemplu de structură mixtă alcătuită din zidărie din blocuri mici, un strat termoizolator care poate fi un material de umplutură (zgură expandată, deşeuri de vată de sticlă sau minerală, stabilit, izobeton, saltele şi un zid exterior din plăci ceramice.

Aplicarea straturilor termoizolatoare se va face conform prevederilor din "Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri" C 107-82.

În fig. 6 se dau două exemple de structuri cu strat de aer care poate fi ventilat sau neventilat. Pentru ventilarea stratului de aer, la partea inferioară şi superioară a fiecărui etaj, unele rosturi verticale se lasă neumplute, ca în fig. 7. În acest caz se vor utiliza termoizolaţii sub formă de plăci (stabilit sau izobeton), sau sub formă de saltele.

Legătura dintre zidăria de blocuri mici şi zidul exterior din fig. 5 şi 6 se poate face cu ancore metalice 5 mm protejare contra coroziunii prin înmuiere în bitum cald. Se prevăd câte 4 ancore la un metru pătrat de perete.

Ancorele metalice se montează prin străpungerea stratului termoizolator.

Aşezarea plăcilor termoizolatoare se face cât mai strâns, cu rosturile ţesute. Fixarea la pereţii din blocuri se realizează prin lipire sau prin prindere cu cuie.

Structurile mixte din fig. 5b şi 6 sunt destinate pentru clădiri cu zidărie portantă cu P+1...2 etaje prin scoaterea în consolă a centurii marginale.

5.2. Dimensionarea zidurilor cu structura mixtă din punct de vedere al rezistenţei se face conform prevederilor capitolului 4 din prezentul normativ, fără a se lua în calcul căptuşeala.

5.3. Dimensionarea din punct de vedere termotehnic a zidăriilor mixte se va face conform STAS 6472/3-75, ţinând seama de coeficienţii de conductivitate termică de calcul al zidăriei indicaţi în anexa 1 şi de cei ai materialelor din straturile componente indicaţi în STAS 6472/3-75.

Pentru structurile cu interspaţii de aer ventilat, rezistenţa la permeabilitatea termică a acestui interspaţiu şi a straturilor de protecţie situate între acesta şi atmosfera exterioară se vor calcula ţinând seama de prevederile din STAS 6472/5-73, "Higrotermica. Principii de calcul şi alcătuirea pentru acoperişuri ventilate".

Dacă stratul de protecţie este din azbociment ondulat iar ventilarea se realizează în spaţiul creat sub ondulele acestuia, în calculul rezistenţei la transfer termic al structurii nu se va lua în considerare placa de azbociment ondulat şi stratul de aer ventilat, dar coeficientul de transfer termic prin suprafaţă, pentru exterior, se va considera c = 10 Kcal/m2hgrd, respectiv 11,5 W/m2K.

5.4. La proiectarea clădirilor cu pereţii având structura mixtă se va ţine seama de prevederile punctelor 4.5...4.13 din normativul de faţă.

Date privind execuţia

5.5. La executarea zidăriilor cu structură mixtă se va ţine seama de prevederile de la punctele 4.14...4.21 şi 4.24...4.29.

5.6. Cornişele şi brâiele se vor executa conform detaliilor ce se vor întocmi pentru fiecare structură în parte.

5.7. Legăturile dintre zidurile cu structură mixtă se vor face analog cu cele ale zidurilor omogene. În fig. 8 se dau câteva exemple de legături la colţuri.

[top]

 

6. VERIFICAREA CALITATII BLOCURILOR; TRANSPORT, MANIPULARE ŞI DEPOZITARE PE ŞANTIER

6.1. Verificarea pe şantier a calităţii blocurilor mici din beton cu agregate uşoare se va face conform STAS 6029-80.

6.2. Aşezarea blocurilor în mijloacele de transport se va face la rânduri strânse, bine împânate. Manipularea, încărcarea şi descărcarea prin basculare sunt interzise.

Se recomandă ca pentru transportul şi manipularea blocurilor, să se folosească palete, conform "Fişei tehnologice pentru manipularea, transportul şi depozitarea materialelor de construcţii - 1979.

6.3. Depozitarea blocurilor se va face în stive de cel mult 1,5 m înălţime. La depozitarea în aer liber, blocurile mici cu goluri se vor aşeza cu golurile în jos, pe platforme protejate împotriva umidităţii din teren. Stivele de blocuri de diatomit sau cenuşă vor fi protejate în timpul anotimpului friguros împotriva precipitaţiilor.

[top]

 

7. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

7.1. În timpul lucrărilor vor fi respectate prevederile din:

- Norme republicane de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cu ordinele 34/1975 şi 60/1975;

- Norme de protecţia muncii (construcţii-montaj), aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 7 N/1970;

- Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate cu decretul 290/1977; normele NP 22, 23, 24-77.

[top]

 INSTRUCTIUNI TEHNICE PRIVIND COMPOZITIA SI PREPARAREA MORTARELOR DE ZIDARIE SI TENCUIALA

Indicativ C 17-82Înlocuieşte C 17-78

Cuprins

 

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prevederile din prezentele instrucţiuni tehnice se referă la compoziţia, prepararea şi transportul mortarelor obişnuite de zidărie şi de tencuială la care liantul poate fi varul, şlamul de carbid, argila, cimentul, ipsosul, precum şi liantul mixt ciment-cenuşă de centrală termoelectrică.

Mortarele de zidărie şi tencuială se referă la suport: cărămidă, înlocuitor de cărămidă, beton şi beton celular.

Indicaţii privind compoziţia mortarelor speciale (mortare cu rezistenţe mari la agresivitate chimică, mortare refractare, mortare pentru izolaţii hidrofuge) sunt date în reglementări tehnice speciale.

1.2. Mortarele de zidărie sunt caracterizate prin marcă.

Marca mortarului reprezintă o valoare convenţională privind rezistenţa la compresiune considerată la proiectare şi care trebuie realizată de mortarul pus în lucrare, verificarea efectuându-se conform STAS 2634-80.

Scara de mărci precum şi rezistenţa minimă care trebuie realizată sunt stabilite prin STAS 1030-70.

[top]

 

2. MATERIALE

Lianţi

2.1. Var hidratat conform STAS 9201-80 "Var hidratat în pulbere pentru construcţii".

Se poate utiliza oricare dintre cele 3 calităţi de var prevăzute în standard.

2.2. Var pastă conform STAS 146-78 "Var pentru construcţii".

Se poate utiliza oricare dintre cele 2 calităţi de var prevăzute în standard. Densitatea aparentă a pastei de var corespunzătoare consistenţei 12 cm, este indicată în tabelul 1.

Tabelul 1

Calitatea pastei Densitatea aparentă a pastei de var (kg/m3)

I 1250...1300

II 1301...1350

În locul pastei de var se poate utiliza şlamul de carbid cu o densitate aparentă de 1301...1350 kg/m3 corespunzătoare consistenţei de 12 cm.

Şlamul de carbid trebuie să îndeplinească următoarele condiţii (determinate conform STAS 3910-76):

- consistenţa max. 12 cm;

- conţinutul de substanţe inerte >3 mm, max. 3%

- (CaO+MgO) activi raportaţi la substanţa uscata 50%

Pentru dozarea corectă a pastei de var sau şlamului de carbid de altă consistenţă şi deci de altă densitate aparentă, se va aplica un coeficient de corecţie calculat cu formula:

în care:

K este coeficientul de corecţie;

a12 - densitatea aparentă a pastei la consistenţa 12 cm;

a - densitatea aparentă a pastei în momentul întrebuintarii;

2.3. Argila conform STAS 4686-71 "Argilă pentru mortare pe bază de ciment" sub formă de pastă de consistenţa 13-15 cm.

2.4. Ipsos de construcţii conform STAS 545/1-80 "Ipsos de construcţii".

2.5. Se pot utiliza cimenturile prevăzute în STAS 1500-78 "Cimenturi cu adaosuri" conform prevederilor din "Normativul pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat", indicativ C 140-79, anexa IV. 1, tabelul 7.

2.6. Cenuşa de centrală termoelectrică care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 8819/1-80.

Agregate

2.7. Nisip natural de carieră sau de râu, conform STAS 1667-76.

Nisipul natural de carieră sau de râu poate fi parţial înlocuit cu:

- nisip provenit din concasarea rocilor naturale;

- nisip de mare.

Aceste nisipuri trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 1667-76 "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane uşoare". Proporţia în care se vor utiliza în amestecul de mortar se va stabili prin încercări, asigurându-se însă un conţinut de cel puţin 50% nisip natural.

Nisipurile de mare se pot utiliza numai la mortarele de zidărie şi tencuială, având marca maximă 25.

Granulozitatea nisipului trebuie să se încadreze în limitele din tabelul nr. 2.

Tabelul 2

LIMITELE DE GRANULOZITATE ALE NISIPULUI PENTRU MORTARE

Granula maximă

% treceri în masă prin sita mm:

0,2 1 3,15 7,1

3min. 5

max. 30min. 35max. 75

min. 90max. 100

-

7min. 3

max. 15min. 25max. 40

min. 54max. 70

min. 95max. 100

Apa

2.8. Se va utiliza apa de la reţeaua de alimentare.

În cazul utilizării altei surse, apa trebuie să corespundă condiţiilor STAS 790-73.

Aracet

2.9. La prepararea mortarelor adezive pentru zidării din blocuri mici de b.c.a. cu rosturi subţiri se utilizează următoarele tipuri:

aracet DP 25 sau DP 50, conform STAS 7058-80; aracet CPMB, conform MICh-NII 5314-73, producător Uzina chimică Râşnov; aracet CIC, conform MICh-NII 5314-73, producător Uzina chimică Râşnov.

În locul aracetului se poate utiliza crilorom 3080, fabricat de Uzina Chimică Râşnov conform caietului de sarcini.

Aditivi

2.10. Plastifianţi. În cazul mortarelor de ciment se poate utiliza ca aditiv plastifiant antrenor de aer "Disanul", conform STAS 8625-70.

Dozarea plastifianţilor organici se va face pe baza de încercări preliminare.

2.11. Acceleratorii de întărire. Clorura de calciu se poate utiliza ca accelerator de întărire pentru mortarele de zidărie, de ciment şi ciment-var de marca 50 sau mai mare, la lucrările executate pe timp friguros.

Clorura de calciu se adaugă în apa de amestecare, sub formă de soluţie cu concentraţia de 10% (cu densitatea 1,083) sau de 20% (cu densitatea 1,177), în proporţie de max. 3% faţă de masa cimentului

Pentru evitarea apariţiei eflorescenţelor, în cazul construcţiilor de locuinţe şi social culturale, se va limita adaosul de clorură de calciu la max. 2%.

Adaosul de clorură de calciu dă rezultate bune în cazul mortarelor cu consistenţa până la 8 cm la conul etalon.

2.12. Întârzietori de priză. Pentru mortarele de ipsos se va utiliza întârzietorul de priză fabricat de ICPILA, conform caietului de sarcini "Întârzietor de priză pentru ipsos".

Se pot folosi şi alţi întârzietori pe bază de prescripţii speciale.

[top]

 

3. COMPOZITIA MORTARELOR

3.1. Dozajele uzuale pentru mortarele de zidărie pe bază de var şi ciment, care pot fi utilizate fără încercări preliminare în cazul folosirii nisipurilor naturale (conform STAS 1667-76), sunt indicate în tabelul 3, pentru mortarele de zidărie pe bază de ciment cenuşă de centrală termoelectrică şi var în tabelul 4, iar cele pentru mortarele de zidărie pe bază de argilă şi ciment sunt indicate în tabelul 5.

Tabelul 3

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE CU VAR ŞI CIMENT

Marca mortarului şi notaţia

Tipul mortarului

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ciment Var hidratat, var pastă sau şlam de carbid

(m3)

Var pastă sau şlam de carbid

(kg)

Nisip

F 25 (kg)

M 30 (kg) (m3) (kg)

M 10 Z var-ciment 117 112 0,100 130 1,23 1660

M 25 Z ciment-var 165 157 0,100 130 1,23 1660

M 50 Z ciment-var 230 219 0,090 115 1,18 1600

M 100Z ciment-var - 275 0,060 75 1,18 1600

M 100Z ciment - 323 - - 1,18 1600

3.3. Dozajele uzuale pentru mortarele de tencuială pe bază de var şi ciment, în cazul nisipurilor naturale (STAS 1667-76), sunt date în tabelul 6, pentru mortarele de tencuială pe bază de ciment-cenuşă de centrală termoelectrică şi var în tabelul 7, iar cele pentru mortarele de tencuială pe bază de argilă-ciment sunt date în tabelul 8.

Tabelul 4

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE CU CIMENT, VAR ŞI CENUŞĂ DE CENTRALĂ TERMOELECTRICĂ (CONSISTENŢA LA CON ETALON = 8 cm)

Marca mortarului şi notaţia

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ciment F 25

Ciment M 30

Cenuşă centrală

termoelectrică (kg)

Var hidratat,

var pastă sau

şlam de carbid (m3)

Var pastă sau şlam de

carbid (kg)

Nisip sort 0...7 mm

Apă (l informativ)

(m3) (kg)

M 10 CT-Z

80 - 160 0,100 130 1,1 1480 260

M 25 CT-Z

115 - 200 0,100 130 1,04 1400 255

M 50 CT-Z

160 - 240 0,090 115 1,04 1400 260

M 100 CT-Z

- 190 190 0,060 75 1,00 1350 265

M 100 CT-Z

- 225 225 - - 1,00 1350 275

 

Tabelul 5

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE CU ARGILĂ ŞI CIMENT

Marca betonu-lui

Tipul mortarului

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ciment Argilă pastă Nisip

F 25 (kg)

M 30 (kg) (m3) (kg) (m3) (kg)

M 10 Z argilă-ciment 117 112 0,075 130 1,23 1660

M 25 Z ciment-argilă 165 157 0,075 130 1,23 1660

M 50 Z ciment-argilă 230 219 0,060 115 1,18 1600

M 100Z ciment-argilă - 275 0,045 80 1,18 1600

 

3.4. Stratul vizibil al tencuielilor se va executa dintr-un mortar denumit "tinci", de aceeaşi compoziţie cu a stratului de grund, eventual cu o cantitate mai mare de var şi nisip fin până la 1 mm.

 

Tabelul 6

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE TENCUIALĂ CU VAR ŞI CIMENT

Marca mortarului şi notaţia

Tipul mortarului

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ciment Var hidratat, var pastă sau şlam de carbid

(m3)

Var pastă sau

şlam de carbid (kg)

Nisip

F 25 (kg)

M 30 (kg)

(m3) (kg)

M 4T var - - 0,375 500 1,25 1550

M 10T var-ciment 145 138 0,250 325 1,20 1500

M 25T var-ciment 180 171 0,200 260 1,20 1500

M 50T ciment-var 290 275 0,085 110 1,18 1450

M 100T ciment-var - 370 0,045 60 1,10 1350

M 100T ciment - 385 - - 1,25 1550

Obs. - La mortarul de marcă 4 se pot adăuga 0,1...0,2 părţi ipsos pentru 1 parte var, în scopul accelerării întăririi.

3.5. Pentru mortarele de zidărie sau tencuială de marca 100 se poate utiliza şi cimentul Pa 35, în care caz se vor reduce dozajele de ciment cu 5%.

3.6. Pentru calcularea dozajului de var hidratat în unităţi de masă se va ţine seama de densitatea aparentă a fiecărui lot de var care se determina conform STAS 3910/2-76.

3.7. În cazul în care varul hidratat se utilizează după o perioadă mai mare de 60 de zile de la fabricarea sa, se va determina coeficientul de segregare al mortarului respectiv conform STAS 2634-80, verificându-se îndeplinirea condiţiei tehnice prevăzute în STAS 1030-70, pentru coeficientul de segregare.

Tabelul 7

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE TENCUIALĂ CU CIMENT, VAR ŞI CENUŞA DE CENTRALŞ TERMOELECTRICŞ (CONSISTENŢA LA CON ETALON = 10 cm)

Marca mortarului şi notaţia

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ciment F 25

Ciment M 30

Cenuşă centrală

termoelectrică (kg)

Var hidratat,

var pastă sau

şlam de carbid (m3)

Var pastă sau şlam de

carbid (kg)

Nisip sort 0...3 mm

Apă (l informativ)

(m3) (kg)

M 10 CT-T

110 - 165 0,200 260 1,06 1300 315

M 25 CT-T

140 - 140 0,200 260 1,06 1300 300

M 50 CT-T

225 - 170 0,085 110 1,02 1250 325

M 100 CT-T

- 295 220 0,045 60 0,98 1200 320

M 100 CT-T

- 280 210 - - 0,98 1200 320

 

Tabelul 8

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE TENCUIALĂ CU ARGILĂ ŞI CIMENT

Marca betonu-lui

Tipul mortarului

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ciment Argilă pastă Nisip

F 25 (kg)

M 30 (kg) (m3) (kg) (m3) (kg)

M 4 T argilă - - 0,300 500 1,15 1400

M 10 T argilă-ciment 145 138 0,190 325 1,20 1500

M 25 T ciment-argilă 180 171 0,150 260 1,20 1500

M 50 T ciment-argilă 290 275 0,060 110 1,25 1550

M 100T ciment-argilă - 385 0,035 60 1,25 1550

 

3.8. Dozajele uzuale pentru mortarele pe bază de ipsos, utilizate la lucrările de zidărie şi tencuială sunt indicate în tabelul 9.

3.9. Dozajele indicate pentru mortarele de zidărie sunt stabilite pentru cazul utilizării nisipului natural sort 0...7 mm, cu umiditate de 2% sau mai mare şi densitatea aparentă în grămadp de circa 1350 kg/m3. Dozajele indicate pentru mortarele de tencuială sunt stabilite pentru cazul utilizării nisipului natural sort 0...3 mm, cu umiditate de 2% sau mai mare şi densitatea aparentă în grămadă de circa 1220 kg/m3. În tabelele 3 şi 6 pentru calculul dozajelor s-a considerat varul pastă calitatea I cu consistenţa 12 cm şi densitatea aparentă de 1300 kg/m3. În cazul folosirii unui var de altă consistenţă se va efectua corecţia conform prevederilor de la pct. 2.2.

Când se utilizează nisip uscat (sub 2% umiditate), cantităţile în volume de nisip din tabelele 2...8 se vor reduce în funcţie de sortul şi respectiv densitatea aparentă a nisipului.

Tabelul 9

DOZAJE UZUALE PENTRU MORTARE DE ZIDĂRIE ŞI TENCUIALĂ PE BAZĂ DE IPSOS

Marca mortarului

Tipul mortarului

Materiale pentru 1 m3 mortar

Ipsos (kg)

Var pasta sau şlam de carbid

Nisip

(m3) (kg) (m3) (kg)

40 ipsos-var 300 0,170 220 1,00 1325

25 ipsos 490 - - 1,07 1400

50 ipsos 750 - - 0,84 1090

50 pastă de ipsos 1000 - - - -

Obs. În mortarele de marca 25 sau 50, în pasta de ipsos, pentru o mai bună elasticitate şi comportare în timp, se poate introduce pasta de var sau şlam de carbid în proporţie de 0,5 părţi la 1 parte ipsos.

3.10. În cazul în care se utilizează nisipuri care nu provin din balastiere omologate (nisip din exploatări locale, nisip de mare etc.), sau atunci când se urmăreşte reducerea consumului de lianţi sau precizarea proporţiei de aditivi, stabilirea compoziţiei mortarelor se va face pe bază de încercări prelimare. La definitivarea compoziţiilor se va avea în vedere realizarea condiţiilor tehnice prevăzute în STAS 1030-70, cu menţiunea că pentru rezistenţele mecanice valorile medii obţinute în încercările de laborator trebuie să depăşească cu minim 20% pe cele prescrise.

3.12. Cantitatea de apă adăugată la prepararea mortarelor variază în funcţie de consistenţa indicată pentru tipul mortarului şi felul lucrării (vezi pct. 4.3).

3.13. Alegerea tipului de mortar de zidărie se face de către proiectantul lucrării, ţinându-se seama de solicitările la care sunt supuse părţile de construcţii respective, de materialul şi grosimea zidăriei, umiditatea mediului exterior sau interior, vârsta la care urmează a fi supus la diferite solicitări, condiţiile specifice regiunii şi construcţiei (seismicitate, mod de exploatare), precum şi de prescripţiile tehnice specifice diferitelor materiale, solicitări etc.

Alegerea tipului de mortar de tencuială se face de către propiectantul lucrării, ţinându-se seama de felul lucrării, umiditatea mediului exterior sau interior, materialele pe care se aplică şi categoria mortarelor.

În funcţie de aceste elemente se stabilesc tipul mortarului, mărimea şi natura agregatului, precum şi marca mortarului.

Rezistenţa mortarelor folosite la diferite straturi trebuie să scadă de la suprafaţa suportului spre exterior.

Pentru gleturi se utilizează pastă de ipsos, var sau pastă de var sau şlam de carbid cu adaos de ipsos; pentru profile se utilizează pastă de ipsos.

Mortarul M 10-T se foloseşte numai în încăperi cu umiditate până la 60% în încăperi cu umiditate peste 60% se va folosi mortarul M 25-T.

[top]

 

4. PREPARAREA MORTARELOR

4.1. Prepararea mortarelor pe bază de ciment şi var hidratat se face numai prin procedee mecanice, asigurându-se următoarele condiţii:

- dozarea gravimetrică a componentelor solide ale mortarului cu toleranţe de ±2% pentru lianţi şi ±3% pentru agregate;

- amestecarea îngrijită a mortarului până la omogenizarea completă.

În cazul utilizării varului hidratat nu mai este necesară operaţia de stingere a varului.

4.2. Prepararea mortarelor pe bază de ciment şi var-pastă sau şlam de carbid sau argilă - pastă şi a celor pe bază de ciment cenuşă de centrală termoelectrică şi var hidratat se face prin procedee mecanice sau manuale, iar dozarea componentelor se va efectua gravimetric sau volumetric, respectându-se toleranţele indicate la pct. 5.1, pentru lianţi şi agregate.

4.3. În funcţie de tipul mortarului de aplicat şi de felul lucrării, consistenţa mortarelor trebuie să fie cuprinsă între limitele indicate în tabelul 10, pentru mortarele de zidărie şi între limitele prevăzute în "Normativul pentru executarea tencuielilor umede". ind. C 18-75, pentru mortarele de tencuială.

Tabelul 10

Tipul mortarului şi felul lucrării Consistenţa (cm)

Mortare de zidărie

a) pentru zidărie de cărămizi pline sau din blocuri de beton uşor cu agregate naturale sau artificiale. 8...13

b) pentru zidărie de cărămidă cu găuri sau blocuri ceramice cu găuri. 7...8

c) pentru zidărie de piatră sau blocuri de beton compact 4...7

Mortare de tencuială:

a) Mortare de tencuială aplicate manual:

- pentru şpriţ 9

- pentru grund 7...8

- pentru stratul vizibil executat din mortar care conţine ipsos 9...12

- pentru strat vizibil, executat din mortar fără ipsos 7...8

b) Mortare de tencuială aplicate mecanizat

- pentru sprit12

- pentru grund 10...12

 

Prepararea mecanizata a mortarelor

4.4. Pentru prepararea mecanizată a mortarelor se folosesc malaxoare cu amestecare forţată sau betoniere cu cădere liberă.

4.5. În cazul în care prepararea mecanizată a mortarelor se face la locul de aplicare a acestora, ordinea de introducere a componentelor este următoarea:

- pentru mortarele cu var hidratat: se introduce la început apa şi apoi componentele solide;

- pentru mortarele cu var-pastă sau şlam de carbid sau argilă-pastă: se introduce la început apa, apoi pasta de var sau şlamul de carbid sau pasta de argilă, se pune în mişcare tamburul până ce se obţine un lapte omogen şi numai după aceea se introduc agregatele şi cimentul;

- pentru mortarele cu ciment-cenuşă de centrală termoelectrică şi var, ordinea de introducere a componentelor este următoarea: se introduce la început o parte din apa de amestecare, apoi componentele solide şi după malaxarea acestora se adaugă apă suplimentară necesară obţinerii consistenţei cerute.

4.6. În cazul în care prepararea mecanizată a mortarelor se face în staţia de mortare, de unde urmează a fi transportate pentru a fi aplicate la lucrare, se va proceda după cum urmează:

- în funcţie de tipul şi de marca mortarului solicitat, la staţie se va prepara un mortar format din apă, var sau şlam de carbid şi agregat dozate în cantităţile prevăzute pentru mortarul respectiv în tabelele 2, 3, 5 şi 6;

- pentru mortarul pe bază de ciment-cenuşă de centrală termoelectrică şi var hidratat, la staţie se va prepara un mortar format din cenuşă de centrală termoelectrică-var hidratat, agregate dozate în cantităţile prevăzute în tabelele 4 şi 7;

- la punctul de aplicare se va adăuga cimentul în cantitatea prescrisă pentru tipul şi marca mortarului solicitat, se va amesteca manual mortarul de var cu cimentul adăugat şi se va suplimenta cantitatea de apă până la obţinerea consistenţei dorite.

4.7. Durata de amestecare a mortarului este în funcţie de caracteristicile tehnice ale utilajelor respective şi este limitată în general la un minut.

4.8. La prepararea mortarelor de ipsos-var cu întârzietor de priză, după ce s-a introdus în malaxor sau betonieră apa necesară se adaugă şi întârzietorul de priză, amestecându-se bine. Amestecarea se consideră terminată când pe suprafata apei nu mai plutesc cocoloaşe de praf întârzietor de priză; după aceea se introduc celelalte componente în ordinea arătată mai înainte.

4.9. Pentru obţinerea unor mortare mai omogene se recomandă ca varul pastă să fie mai întâi transformat în lapte de var.

Ca urmare, în staţiile pentru prepararea centralizată a mortarelor, pasta de var de consistenţa 12 cm se introduce într-un buncăr prevazut cu un agitator, se fluidifică şi se omogenizează, dupa care se introduce în toba de malaxare a utilajului respectiv.

4.10. La terminarea unui schimb sau la întreruperea preparării mortarului pe o durată mai mare de 1/2 oră este obligatoriu ca toba betonierei să fie spalată cu apă amestecata cu pietriş.

[top]

 

5. CONTROLUL CALITATII MORTARELOR

5.1. Determinarea caracteristicilor mortarelor de zidărie şi tencuială se va face conform metodelor prescrise în STAS 2634-80 "Metode de încercare a mortarelor în stare proaspată şi întărită".

5.2. Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească mortarele vor fi conform STAS 1030-70 "Mortare obişnuite de var, ciment sau ipsos. Clasificare şi condiţii tehnice".

[top]

 

6. TRANSPORTUL SI PERIOADA DE PUNERE ÎN LUCRARE A MORTARELOR

6.1. Alegerea utilajelor pentru transportul mortarului se face în funcţie de gradul de mecanizare a şantierelor, de locul de amplasare a instalaţiei de preparare a mortarului, de distanţele şi nivelurile la care urmează a se face transportul.

6.2. Transportul pe orizontală, pe distanţe mici, se face cu roaba, tomberoane, dumpere pitice, bene sau pompe, iar pe distanţe mari, de la staţia de preparare a mortarului până la punctul de punere în lucrare, transportul se face cu autocamioane, basculante, bene speciale sau autoagitatoare.

6.3. Transportul pe verticală se face cu macarale, elevatoare, pompe sau trolii instalate pe sol.

6.4. Condiţiile principale pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport sunt următoarele:

- să fie etanşe,

- să fie curate (fără mortar vechi aderent),

- să permită, fără eforturi, golirea totală şi rapidă.

Mijloacele de transport vor fi curăţate şi spălate:

- la sfârşitul schimbului de lucru,

- ori de câte ori se schimbă natura materialului transportat.

- la fiecare întrerupere a transportului mai mare de 2 ore.

6.5. Descărcarea mortarului din autobasculante sau autoagitatoare se face în:

a) dispozitive aşezate la nivelul solului, prin bascularea mortarului în:

- buncarul de transfer, din care la rândul său prin basculare se încarcă în pompe, bene speciale pentru transportul pe verticală sau în tomberoane basculante;

- lăzi de primire, de unde se împarte în găleţi ce urmează a fi transportate cu dispozitive speciale de agăţare, tip candelabru.

b) dispozitive aşezate sub nivelul solului sau autocamionului (exemplu: bene speciale aşezate în gropi prevăzute cu ramă de ghidaj a mortarului sau în bene speciale la nivelul solului sub ramele pe care vin autobasculantele).

Este interzisă descărcarea mortarelor direct pe pământ.

6.6. Durata maximă de transport va fi astfel apreciată, încât transportul şi punerea în lucrare a mortarelor să se facă:

- în maximum 10 ore de la preparare, pentru mortarele de ciment sau ciment-var fără întârzietor;

- în maximum 16 ore de la preparare, pentru mortarele de ciment sau ciment-var cu întârzietor.

Punerea în operă a mortarelor se va face conform normativelor în vigoare pentru executarea zidăriilor şi tencuielilor.

[top]

 INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU EXECUTAREA ZIDARIILOR DIN PIATRA BRUTA

Indicativ C 193-79

Cuprins

 

1. OBIECT

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la alcătuirea şi executarea lucrărilor de zidărie din blocuri de piatră naturală de formă neregulată, care se folosesc aşa cum rezultă din carieră, fără a fi prelucrate. La punerea în lucrare ele se potrivesc uşor cu ciocanul pentru o mai bună aşezare. Terminologia utilizată şi principiile de alcătuire a zidăriilor sunt conform STAS 5089-71 "Produse din piatră naturală pentru construcţii. Terminologie", STAS 5090-71 "Piatră naturală pentru construcţii. Clasificare", STAS 2917-79 "Lucrări de zidărie. Zidărie din piatră naturală.

[top]

 

2. DOMENII DE FOLOSIRE

2.1. Zidăria din piatră brută executată cu sau fără mortar (zidărie uscată, se foloseşte la fundaţii, socluri, pereţi, ziduri de sprijin, pereuri, împrejmuiri, drenuri etc. Zidăria din piatră ale pereţilor, zidurilor de sprijin, pereurilor s.a. Domeniile de folosire ale zidăriilor din piatră brută sub raportul rezistenţei, condiţiilor higrotermice şi acustice, se stabilesc ţinând seama de prevederile cap. 4 din prezentele instrucţiuni tehnice.

[top]

 

3. MATERIALE

La executarea zidăriilor se va folosi piatra provenită din roci cu structură omogenă, compactă, cu granule bine cimentate, având o aderenţă bună cu mortarul. Nu se admite folosirea pietrei din roci argiloase sau marnoase. Piatra folosită pentru fundaţii sau pereţii subsolurilor nu va conţine incluziuni de argilă sau alte materii sensibile la umezeală. Pentru executarea zidăriilor din piatră brută poligonală şi a celor uscate se va folosi numai piatră de carieră. Se recomandă ca piatra să fie extrasă înaintea iernii care precede punerea ei în lucru; feţele văzute se vor executa din pietre care au pierdut apa de carieră.

3.2. Forma pietrei brute este neregulată, apropiată de cea paralelipipedică (fig. 1). Pietrele provenite din roci stratificate, cum sunt cele din calcar sau gresie, trebuie să aibă două feţe aproximativ paralele (piatră brută lată). Pentru zidăria poligonală, faţa văzută a pietrelor trebuie să fie de formă poligonală neregulată, cu unghiuri convexe. Nu se admit forme triunghiulare sau cu unghiuri concave.

3.3. Sub raportul dimensiunilor se deosebeşte piatră brută mică, a cărei dimensiune minimă trebuie să fie de peste 10 cm, piatră brută normală cu următoarele dimensiuni minime: lungimea 0,25 m, înălţimea 0,12 m, coada 0,20 m, având un volum de minimum 0,006 m3 şi piatră mare, cu un volum de peste 0,015 m3. Greutatea maximă a unei pietre va fi de 20 kg când este pusă în lucru de către un singur om şi de 40 kg în cazul în care este pusă în lucru de către doi oameni. Piatră pentru zidăria poligonală trebuie să aibă laturile feţei văzute de minimum 15 cm. Cel puţin 35% din cantitatea de piatră brută curentă şi cea poligonală trebuie să aibă coada lungă (în medie 1 1/2 ori mai mare decât a celor cu coada scurtă).

3.4. Condiţiile de calitate pe care trebuie să le satisfacă piatra sunt următoarele: piatra trebuie să fie dură, având marca minimum 100, negelivă, prezentând muchii vii la cioplire şi dând un sunet clar la lovire cu ciocanul; nu se admit crăpături, zone alterate, strivite sau cuiburi de materii minerale care se dezagregă uşor. Pentru zidăria de faţadă piatra trebuie să aibă culoarea uniformă, fără eflorescente, pete sau urme de coroziune. Rezistenţa pietrei la gelivitate se determină conform STAS 1667-76 "Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali"

3.5. Marca mortarului de zidărie se stabileşte în funcţie de marca pietrei şi de rezistenţa necesară a zidăriei, ţinând seama de datele de la cap. 4.

Alegerea mortarului se va face conform "Normativ privind prepararea şi întrebuinţarea mortarelor pentru zidării şi tencuieli" (C.17-78) şi STAS 1030-70 "Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii tehnice".

[top]

 

4. ELEMENTE DE PROIECTARE

4.1. Calculul de rezistenţă al zidăriilor executate din piatră brută se va face conform STAS 10104-75 "Construcţii de zidărie. Principii şi metode pentru calculul secţiunilor", ţinând seama de rezistenţele de calcul din tabelele 1 şi 2.

Tabelul 1

Rezistentele de calcul la compresiune R, în Kgf/cm2 ale zidăriei din piatră brută la vârsta de 3 luni

Marca pietrei

Marca mortaruluiZidărie

fără mortar

200 150 100 75 50 25 10

1000 30 28 25 22 18 12 8 3,5

800 28 25 22 20 16 10 7 3

600 25 22 20 17 14 9 6,5 2

400 20 17 15 13 11 8 5,5 1,5

200 

12 11 10 8 6 4,5 1

100   

7,5 7 6 5 3,5 0,5

Observaţii:

1- Pentru mărci intermediare ale pietrei, rezistenţele de calcul se determină prin interpolare; 2- În cazul zidăriei din piatră naturală lată (lespezi) rezistenţele de calcul se majorează cu 50%; 3- Rezistenţele de calcul ale zidăriei la 28 zile se determină prin micşorarea cu 20% a celor date în tabel.

Tabelul 2

Rezistenţele de calcul, în Kgf/cm2 ale zidăriei din piatră brută la întindere axială, întindere prin încovoiere, forfecare şi eforturi principale

Starea de eforturi

Marca mortarului

100 şi 50 25 10

Întindere axială prin secţiuni neţesute

0,8 0,5 0,3

Întindere axială prin secţiuni ţesute

1,2 0,8 0,4

Întindere prin încovoiere prin secţiuni neţesute

1,2 0,8 0,4

Întindere prin încovoiere prin secţiuni ţesute

1,8 1,2 0,6

Forfecare prin secţiuni neţesute Forfecare prin secţiuni ţesute. Eforturi principale de întindere 1,2 0,8 0,4

 

4.2. Dimensionarea zidăriilor din punct de vedere higrotermic se va face conform STAS 6472/3-79 "Fizica construcţiilor. Termotehnica. Calculul rezistenţei la transfer termic şi la stabilitate termică a elementelor exterioare de construcţii".

4.3. Verificarea capacităţii de izolare fonică se va face conform STAS 6156-79 "Acustica în construcţii. Protecţii împotriva zgomotului în clădiri" şi prevederile din "Instructiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea izolării fonice la clădiri (C. 125-75).

[top]

 

5. ALCATUIREA SI EXECUTAREA ZIDARIILOR, DIN PIATRA BRUTA

Zidărie uscată din piatră brută

5.1. Zidăria uscată se poate folosi fie în vrac, ca anrocamente pentru înlocuirea pamântului slab de fundaţie, la drenuri, care nu preiau împingerea pământului etc., fie aşezată manual.

La zidăriile masive, cum sunt zidurile de sprijin, digurile ş.a. se va folosi piatră brută mare. La ziduri, socluri de clădiri şi împrejmuiri se va folosi piatră normală, legată la 1-2 m pe înălţime cu un rând de piatră mare.

5.2. La executarea zidăriei uscate pietrele se aşează pe lat, în rânduri cât mai orizontale, astfel ca să reazeme între ele pe o suprafaţă cât mai mare, iar volumul golurilor să fie cât mai mic. Pietrele se împănează între ele cu pietre mai mici de formă corespunzătoare care se introduc în goluri. Aşezarea pietrelor se face astfel ca să fie asigurată ţeserea rosturilor verticale pe minimum 10 cm. Pietrele care se întrebuinţează la executarea unui strat trebuie să fie cât mai uniforme ca rezistenţă şi densitate. O atenţie deosebită se va acorda legăturii pietrelor de parament, prin alternarea pietrelor cu coada scurtă cu cele cu coada lungă.

5.3. Primul strat de piatră din fundaţii se aşează pe un strat de nisip sau balast de cel puţin 10 cm. Zidăria fundaţiei se coboară sub limita adâncimii de înghet şi la cel puţin 0,8 m sub nivelul terenului. În stratul de bază, la colţuri, încrucişări, ramificaţii, precum şi la straturile intermediare care se execută pentru a uniformiza presiunile, se va folosi piatra brută mare şi cu feţe paralele. Pentru feţele exterioare se folosesc pietre mai mari.

5.4. Pereurile uscate ale taluzelor se execută din piatră brută mică, normală sau mare, potrivit prevederilor proiectului. Suprafaţa pereului trebuie să fie regulată, neadmitându-se abateri de peste 4 cm faţă de suprafaţa teoretică a taluzului. Pentru a se asigura o bună rezemare între pietre, ele vor fi cioplite din gros pe feţele de contact pe o adâncime de 6-8 cm de la faţa văzută. Dacă terenul nu este pietros, pereul se execută pe un strat de 5 cm grosime de balast sau nisip. Fundaţia pereului se execută din zidărie de piatră brută cu mortar sau din beton.

Zidăria din piatră brută cu mortar

5.5. În vederea executării zidăriei cu mortar, pietrele se curăţă de pământ şi alte impurităţi, se udă cu apă şi se aşează în straturi succesive pe mortar, îndesându-se prin batere uşoară cu ciocanul sau cu maiul. Contactul dintre pietre trebuie să se facă numai prin intermediul mortarului, care va umple complet toate rosturile a căror grosime va fi de 2-5 cm. Pietrele din acelaşi rând orizontal vor fi de aceeaşi calitate. La fiecare 1-2 m pe înălţime se va introduce un rând de pietre mai mari (fig. 2) şi mai regulate. Între aceste rânduri rosturile orizontale pot să nu fie continui. Rosturile verticale vor fi ţesute şi decalate pe cel puţin 10 cm. Pietrele se aşează în rânduri normale şi pe direcţia încărcării.

5.6. Zidăria se alcătuieste astfel ca pietrele cu coada lungă să alterneze cu cele cu coada scurtă şi să se lege bine cu restul zidăriei. Ţeserea pietrelor se va face şi în masa zidăriei, neadmiţându-se folosirea în interiorul zidăriei şi a celor de

altă mărime. Pietrele de la colţuri vor fi mai mari şi vor fi uşor cioplite ca să prezinte două feţe plane, normale între ele, cu rosturi orizontale pe feţele văzute (fig. 3).

5.7. Legăturile dintre ziduri la colţuri (fig. 4 a) şi încrucişări (fig. 4 b) se fac astfel: la unul din pereţi se execută un rând de zidărie continuu şi se întrerupe la cel de-al doilea perete; rândul următor se execută continuu la al doilea perete şi se întrerupe la primul şi aşa mai departe.

Legarea unui zid nou de altul vechi se va face tăind în cel vechi locaşuri de cel puţin 15 cm adâncime, de grosimea rândurilor respective, din două în două rânduri. Pentru realizarea legăturii dintre stâlpii de beton armat şi zidăria de umplutură din piatră brută, pe măsura execuţiei zidăriei pe suprafaţă stâlpilor se aplică un strat de pastă de ciment.

5.8. Faţa superioară a zidurilor de sprijin, a împrejmuirilor etc., va avea o pantă de cel puţin 1/5. Când zidul de sprijin are un fruct exterior mai mare de 15o, straturile de zidărie vor fi orientate normal pe faţa văzută ca în fig. 5. Coronamentul zidurilor de sprijin va fi alcătuit din blocuri de dimensiuni mici, cioplite corespunzător, ca în fig. 6. Piatra de coronament trebuie să fie rezistentă la acţiunea agenţilor atmosferici şi cu coada destul de lungă pentru a prelua împingerea pământului.

5.9. Zidăria se va executa, pe cât posibil, fără întreruperi. În cazul în care acestea nu pot fi evitate, golurile dintre pietre se vor umple cu mortar, fără a acoperi cu mortar partea superioară a pietrelor; înainte de reluarea lucrului, se va îndepărta mortarul desprins, iar suprafaţa pietrelor se va curăţa şi se va uda.

5.10. Dacă la intersecţiile pereţilor zidăria nu poate fi executată concomitent la toţi pereţii, fiind necesare întreruperi, acestea se vor începe la o distanţa de cel puţin 0,25 m de intersecţie (fig. 7).

5.11. La executarea fundaţiilor, după nivelarea fundului săpăturii şi îndepărtarea pământului umed şi afânat, se aşează un pat de nisip sau balast bătut bine cu maiul. Pentru controlul dimensiunilor fundaţiei se folosesc şabloane, din rigle cu secţiune de 5 x 5 cm prinse în cuie, care au forma secţiunii fundaţiei. Ele se montează în săpătură la intervale de 8-10 m, la încrucişări şi colţuri. La partea inferioară şabloanele se fixează cu ţăruşi, iar la partea superioară se contravântuiesc cu scânduri. Pe şabloane se întind sfori de trasat care indică marginile zidăriei şi linia orizontală de control.

5.12. Dacă există ape subterane, fundul săpăturii se acoperă cu un strat de cel puţin 10 cm grosime de piatră spartă, iar axa se epuizează în timpul execuţiei. Stratul inferior de piatră brută se aşează fără mortar şi se execută din pietre mai mari, cât mai regulate, rezemate pe suprafaţa mai mare.

5.13. Coşurile şi canalele de ventilaţie se căptuşesc în general cu cărămidă, tuburi ceramice sau de bazalt artificial; rosturile zidăriei se umplu bine cu mortar. Canalele de ventilaţie cu secţiunea mare vor fi tencuite sau căptuşite cu tuburi de beton; cele cu secţiune mică pot rămâne necăptuşite.

5.14. La pereţii subsolurilor zidăria se execută fie din interior, fie din exterior, în săpătură taluzată, dacă urmează să se aplice izolaţia hidrofugă. Când pereţii subsolului se căptuşesc cu cărămidă, căptuşirea se face cu 1/2 cărămidă, iar la fiecare 4-6 asize de cărămidă pusă în lung se prevede câte o asiză din cărămidă pe lat, astfel ca unul din rosturile orizontale ale acestei asize să corespundă cu un rost orizontal al zidăriei din piatră brută (fig. 8). Golurile de uşi şi ferestre se căptuşesc cu cărămidă.

5.15. Bolţile şi arcele se execută în cofraje. Înainte de a se începe zidăria, se udă cu apă suprafaţa cofrajului, apoi se aşterne pe fundul cofrajului un strat mai gros de mortar, în care se îndeasă pietrele (bolţarii) cu putere până când mortarul se ridică printre rosturi care se completează apoi cu mortar. Când grosimea bolţii trebuie realizată din mai multe rânduri de piatră (inele), se aşterne peste primul inel un alt strat gros de mortar, apoi piatră brută, în acelaşi fel; se continuă până la terminarea bolţii. Zidirea se face de la naşteri spre cheie, pietrele de la cheie introducându-se forţat. Variaţia de grosime a bolţii, de la cheie spre rosturi, se va realiza prin variaţia grosimii bolţarilor.

5.16. Când sunt de executat bolţi sau arce alăturate, ele se vor executa concomitent pentru a se echilibra împingerile.

În bolţi şi arce pietrele se dispun cu stratificaţia de carieră normală pe curba de presiune (aproximativ normale de intradosul bolţii).

Faţa văzută se va executa cu îngrijire, cu piatră aleasă, uşor potrivită cu ciocanul, apoi se va putea rostui cu mortar cu dozajul de 600 kg ciment la m3 nisip.

Folosirea deşeurilor de piatră în faţa văzută a bolţilor şi a arcelor nu este permisă.

Suprafeţele de reazem la naşteri vor fi pregătite odată cu ridicarea zidăriei, din pietre care vor fi cioplite conform detaliilor.

Se va da o deosebită atenţie executării zidăriei care formează reazemul bolţii, făcându-se ţesătura rosturilor atât orizontal, cât şi vertical, pentru a se împiedica orice tendinţă de alunecare a pietrelor sub efectul împingerii. Împingerea poate fi luată şi prin ancore metalice dacă sunt prevăzute în proiect.

5.17. Pereurile (fig. 9) se execută după îndesarea terenului.

Pereurile din zidărie cu mortar se execută astfel: deasupra taluzului aplanat şi compactat se aşterne un pat de nisip de 5 cm grosime în care se îndeasă piatra brută, bine udată. Rosturile se umplu cu mortar, apoi pereul se bate cu maiul de lemn, înainte ca mortarul să se întărească şi se rostuieste cu mortar de ciment (dozajul 600 kg ciment la m3 nisip.)

Suprafaţa pereului trebuie protejată contra uscării prin udare timp de 3 zile şi prin acoperire cu rogojini sau saci timp de 7 zile.

5.18. Zidăria din piatră brută poligonală se foloseşte numai în elevaţie, la feţele văzute ale pereţilor, zidurilor de sprijin, pereurilor etc.

Faţa văzută a pietrelor trebuie să fie poligonală neregulată cu latura de cel puţin 15 cm, fără ca muchia cea mai lungă să depăşească o dată şi jumătate muchia cea mai scurtă (fig. 10).

Nu se admite folosirea pietrelor cu faţa triunghiulară şi a celor cu unghiuri intrânde. Pietrele se zidesc astfel ca să formeze rosturi poligonale, cu respectarea următoarelor reguli: în nici un punct să nu se întâlnească mai mult de 3 rosturi, iar rosturile să nu fie continui pe verticală sau orizontală. Tehnologia de execuţie a zidăriei este aceeaşi ca la zidăria din piatră brută curentă.

[top]

 

6. SCULE SI DISPOZITIVE

5.19. Pentru executarea zidăriei din piatră brută se folosesc următoarele scule:

- canciocul - lopata (STAS R 1757-50) pentru întinderea mortarului;

- mistria, cu care se face nivelarea mortarului şi la nevoie îndepărtarea mortarului ieşit din rosturi;

- ciocanul de pietrar 3-5 kg pentru spargerea şi cioplirea pietrei, iar în unele cazuri pentru îndesarea ei în zidărie (fig. 11);

- fierul de rostuit (fuguit) obişnuit;

- maiul de lemn cu ajutorul căruia se bat pietrele pentru a se aşeza bine în zidărie.

În afară de aceste scule mai sunt necesare pentru executarea şi controlul lucrării şi următoarele:

- sfoara pentru fixat direcţia rosturilor orizontale ale zidăriei;

- firul cu plumb pentru verificarea poziţiei verticale a zidăriei;

- bolobocul (nivela) pentru verificarea orizontalităţii rândurilor zidăriei;

- echerul pentru controlul unghiurilor;

- şablonul pentru zidăria la care trebuie să se păstreze aceeaşi grosime a rândurilor;

- schelele şi eşafodajele necesare pentru executarea zidăriei de piatră brută vor fi cele obişnuite pentru zidărie;

- containere, roabe şi tărgi de mortar, obişnuite pentru zidăria de cărămidă sau de blocuri mici.

[top]

 

7. CONDITII TEHNICE PENTRU CONTROLUL SI RECEPTIA ZIDARIILOR DIN PIATRA BRUTA

7.1. La controlul şi recepţia clădirilor şi a construcţiilor din zidărie de piatră se vor face următoarele verificări:

a) dacă materialele şi piesele întrebuinţate corespund celor prescrise în proiecte şi standardele în vigoare;

b) dacă dimensiunile elementelor de construcţie executate corespund celor din proiect;

c) dacă rosturile de tasare şi de dilatare sunt bine executate în locurile prevăzute în proiect;

d) dacă nu s-au ivit defecte din cauza tasărilor (crăpături etc.);

e) dacă s-au lăsat golurile şi şanţurile pentru conductele de apă, canalizare, încălzire etc., prevăzute în proiect;

f) verticalitatea zidurilor, stâlpilor, a glafurilor de uşi şi de ferestre;

g) dacă buiandrugii sunt bine aşezaţi deasupra golurilor de ferestre şi uşi;

h) centrarea stâlpilor, precum şi a grinzilor principale şi secundare pe stâlpi şi pe ziduri;

l) executarea conform cu planurile a încastrării cornişelor;

k) legătura dintre zidăria de umplutură şi elementele scheletului.

7.2. Tolerantele vor fi cele aratate în tabelul 3.

Tabelul 3

Elementul ca

construcţie

La dimensiunile din proiecte în mm

Abateri de la verticală a

suprafeţelor şi colţurilor

Abateri pe orizontală

a rândurilor

pe o lungime de 10 m

mmla

grosime mm

la lăţimea zidăriei dintre

goluri mm

la lăţimea golurilor

mm

la inter-axele

pereţilor şi a

stâlpilor

pe un etaj mm

pe întreaga clădire

(la exterior)

mm

Pereţi şi stâlpi

- 10 ±20 - 20 + 20 ±15 ±20 ±30 ±20

[top]

 

8. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII

8.1. La executarea lucrărilor de zidărie se vor respecta prevederile din:

- "Norme republicane din protecţia muncii", aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii, cu ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975;

- "Norme de protecţia muncii (construcţii-montaj):, aprobate de Ministerul Construcţiilor Industriale cu ordinul nr. 7 N/70);

- "Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate cu Decretul 290/1977.

[top]

 INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU UTILIZAREA CHITURILOR TIOCOLICE LA ETANSAREA ROSTURILOR ÎN CONSTRUCTII

Indicativ C 197-89 Înlocuiesc C 197-79

Cuprins

 

1. GENERALITATI

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc condiţiile de utilizare ale chiturilor tiocoloce de tip Alutchit produse la Centrala Industrială de Produse Anorganice Rm.Vâlcea pentru etanşarea rosturilor în construcţii.

1.2. Chiturile tiocolice sunt alcătuite din doi componenţi:

- componenta A, polimerul sulfidic;

- componenta B, întăritorul.

1.3. Prin amestecarea celor doi componenţi, în proporţia dozată prin ambalajele de livrare, de către producător, pentru fiecare tip de Alutchit, se obţine chitul propriu zis, a cărui durată de aplicare, respectiv "viaţă de lucru" este de minimum 2 ore.

[top]

 

2. DOMENII DE UTILIZARE

2.1. Alutchitul se foloseşte pentru etanşarea rosturilor dintre elementele prefabricate la clădiri, rezervoare, canale, centrale nucleare.

2.2. Pereţii rostului pot fi constituiţi din beton greu sau uşor (cu rezistenţa la încovoiere de min. 15 daN/cm2 ), sticlă, metale ca atare sau protejate, PVC, lemn, răşini epoxidice tip Alorex etc.

2.3. Chiturile tip Alutchit, în rost, pot fi expuse la aer, la lichide (conţinute în rezervoare, canale) sau la radiaţii nucleare.

2.4. Chiturile de tip Alutchit pot fi folosite atât la rosturi cu variaţii dimensionale în timp, cât şi la rosturi fixe, cu rol de etanşare. Nu se pot folosi ca elemente de îmbinare la structurile din beton precomprimat, beton armat etc, care trebuie să îndeplinească condiţia de rigiditate.

[top]

 

3. CONDITII DE UTILIZARE

3.1. Chiturile tiocolice de tip Alutchit se pot aplica la temperaturi cuprinse între +50C şi +200C. Temperatura suportului pe care se aplică chitul şi a chitului la aplicare trebuie să fie mai mare de +50C. La temperaturi mai mari de 200C se scurtează durata de prelucrabilitate a amestecului.

3.2. Pereţii rostului trebuie să uscaţi. La rosturile exterioare nu se poate aplica chitul pe ploaie sau ceaţă, iar umiditatea betonului trebuie să fie de max. 4%.

3.3. Rostul care prezintă variaţii dimensionale în timp, trebuie astfel dimensionat, încât stratul de chit să preia un joc de max. 20%.

3.4. Rosturile cu variaţii dimensionale trebuie să aibă fundul rostului acoperit cu un strat de polietilenă, pe care Alutchitul nu aderă, astfel încât acesta să poată prelua variaţiile pe lăţimea calculată conform pct. 3.3.

3.5. Alutchiturile de tip C necesită amorsarea pereţilor laterali ai rostului cu grundul special, în funcţie de tipul de rost. Aluchitul tip V 214 se poate folosi fără grund la rosturi din metal sau sticlă.

3.6. Patul rostului trebuie constituit dintr-un material suficient de rigid, care să permită, la refularea chitului din pistol, adeziunea acestuia pe pereţii laterali ai rostului.

3.7. Pentru etanşarea rosturilor la care chitul vine în contact cu agenţi chimici agresivi sau solvenţi, trebuie să se facă verificarea pentru fiecare caz în parte. Alutchitul V 214 are rezistenţă chimică superioară Alutchitului C.

3.8. Pentru chiturile destinate centralelor nucleare, C 4, RV 2 şi C 8 RV 2, radiaţia maximă însumată la care rezistă este de 2 X 108 rad.

3.9. Chiturile tiocoloce de tip Alutchit corespund clasei de combustibilitate C 3 - C 4.

[top]

 

4. MATERIALE

4.1. Chituri tiocolice.

Alutchit C 4, pentru etanşarea rosturilor din pereţi şi tavane, conform NI 7398-78.

Alutchit RNL (A), pentru rosturi în pardoseli,autonivelant.

Alutchit RNL (T) pentru rosturi în condiţii de climă tropicală.

Alutchit V 214, pentru rosturi din metal, lemn şi sticlă, conform CS 21-78.

Izovit, pentru etanşarea geamului fonotermoabsorbant, conform CS 55-81.

Etanşant C 4 RV 2, pentru etanşarea rosturilor în pardoseli la centrale nucleare.

Etanşant C 8 RV 2, pentru etanşarea rosturilor din pereţi şi tavane la centrale nucleare.

4.2. Grunduri.

Grund M, pentru etanşarea rosturilor cu Alutchit C, RNL (A) RNL (T), conform NII 2831 - 74, produs de CUPSIC - Bucureşti.

Grund NVD - 1, în 2 componente, pentru etanşarea rosturilor la centralele nucleare -cu etanşant C 4 RV 2 şi C 8 RV 2 - produs de CCPALV Bucureşti.

4.3. Materiale pentru fund de rost.

Polietilenă expandată, sub formă de foi de 2....3 mm grosime, conform CS 3-77, produsă de IPMP - Buzău.

Bandă de polietilenă autoadezivă, Adeband, conform NII 4065-74, produsă de CUPSIC - Bucureşti.

Policlorură de vinil expandată - Rovipor, sub formă de plăci de 40....50 mm grosime, pentru rosturile de la centrale nucleare.

4.4. Materiale auxiliare

Toluen - cal.II conform STAS 62-71, pentru ştergerea sculelor şi dispozitivelor de construcţii obişnuite.

Acetonă - în amestec cu toluen, pentru degresarea rosturilor la centrale nucleare.

Deşeuri din materiale textile, pentru curăţat scule şi dispozitive.

[top]

 

5. SCULE SI DISPOZITIVE

5.1. Agregat pentru amestecarea chitului în bidoanele de livrare, prevăzut cu agitator spirală, cu rotaţia de max. 400 ture/minut, produs de IMEC - Bucureşti.

5.2. Dispozitiv pentru introducerea chitului în tuburile pistolului, separat sau inclus în agregatul de amestecare, produs de IMEC Bucureşti şi care constă din:

- flanşă cu guler, pe care se aşează tubul pistolului;

- pârghie cu capac, prin care se presează flanşa în bidonul de chit, pentru umplerea tubului.

5.3. Pistol pentru aplicarea chitului în rost, cu duze de diverse dimensiuni, forme şi diametre, în funcţie de dimensiunea rostului cu care trebuie etanşat, în variantele:

- manual, pentru rosturi înguste;

- pneumatic, pentru rosturi de dimensiuni mari sau cu lungime mai mare de 100 m.

5.4. Tuburi de rezervă, din PVC sau Aluminiu, pentru montat în pistoale, cu dimensiuni corespunzătoare pistolului folosit.

5.5. Spatule, şpacluri plane, pentru curăţarea rosturilor şi a utilajelor

5.6. Şpacluri profilate, pentru finisarea suprafeţei chitului în rost.

5.7. Perie de sârmă, pentru curăţarea de bavuri a pereţilor rosturilor din beton.

5.8. Pensule cu păr aspru, pentru desprăfuirea rostului.

5.9 Pensule subţiri, tip calorifer, pentru grunduirea pereţilor rostului.

[top]

 

6. APLICAREA CHITULUI ÎN ROST

6.1. Pregătirea rostului.

Se curăţă pereţii rostului de bavuri, resturi de beton, ipsos etc. Se rectifică muchiile cu mortar cu adaos de aracet.

Se îndepărtează praful cu pensula cu păr tare.

Se degresează pereţii laterali cu o cârpă înmuiată în toluen, cu excepţia rosturilor de beton curate.

Se introduce materialul ce constituie patul pentru chit.

Se aplică grundul pe pereţii laterali ai rostului. Timpul de uscare pentru grund este de 15` la 250C şi la 1,5 ore la 100C. Acesta nu trebuie să adere la atingere.

Se aplică stratul separator de adeband sau rovipor, pe patul ce constituie fundul rostului, drept, fără curbură.

Pentru rosturile ce lucrează în aer la care se aplică polietilenă expandată, sub formă de foaie, aceasta se taie în fâşii cu lăţimea de 4....5 mm mai mare decât deschiderea rostului şi se montează cu o curbură spre exterior (fig.1).

În cazul rosturilor la bazine, la care se aplică foaie de polietilenă expandată, aceasta se taie la dimensiunea lăţimii rostului şi se aplică plan pe fundul rostului (fig.2).

6.2. Pregătirea chitului.

Componenta A - polimerul sulfidic se livrează în cutii de 4 kg, umplute cca. 75%, iar componenta B, întăritorul predozat din fabricaţie, se introduce în cutia cu componenta A, rămânând astfel spaţiu suficient pentru amestecare.

Cutia (1) conţinând ambii componenţi se aşează pe masa rotativă (5) a agregatului de amestecare (fig.3), se centrează fixându-se în şuruburi şi se deplasează astfel încât spiralul (2) să se găsească în interior, în apropierea peretelui cutiei, pentru ca prin rotirea spiralului să se producă şi rotirea bidonului în scopul omogenizării întregii mase de chit. Amestecarea continuă încă 5 minute după omogenizarea culorilor celor doi componenţi, dar nu mai puţin de 15 minute în total.

După amestecarea chitului, se coboară masa rotativă, se curăţă cu şpaclul rămas pe spiral, masa cu cutia se roteşte în agregat la poziţia de încărcare a acestuia sau se montează în dispozitivul separat de încărcare a chitului în tuburi (fig.4).

Pentru încărcarea tuburilor cu chit, se introduce flanşa dispozitivului de încărcare (2) cu gulerul în sus, deformând uşor gura cutiei (1) şi se aşează un tub al pistonului (3) pe gulerul flanşei. La capătul celălalt al tubului se aşează capacul (4) care este fixat la extremitatea scurtă a pârghiei de manevrare (5), aceasta introducându-se în orificiul cel mai apropiat de pe montantul (6) dispozitivului. Prin apăsarea capătului lung al pârghiei se introduce chitul în tub până la 2 cm la extremitatea superioară a acestuia, nivel vizibil prin orificiile de 0 10mm aflate în capacul tubului.

Se ridică pârghia, se scoate tubul de pe flanşă şi se introduce altul, până la epuizarea conţinutului cutiei. Tuburile pline se aşează în poziţie orizontală pe o tavă sau o scândură.

6.3. Pregătirea pistolului.

Presiunea de alimentare constantă a pistolului trebuie să fie de 2 atm. Se recomandă ca sursa să aibă presiunea mai mare, reglarea la 2 atm. făcându-se cu ajutorul unui reductor.

La un tub umplut cu chit se introduce pistonul pistolului în zona de 2 cm lăsată liberă la încărcare. Se montează tubul în pistol, cu pistonul către mânerul pistolului. La extremitatea opusă a tubului se montează capacul cu duza corespunzătoare rostului ce trebuie etanşat, se strâng tijele de fixare a tubului în pistol.

Pistolul pneumatic poate fi acţionat de aerul comprimat, iar cel manual de tija de presare.

6.4. Aplicarea chitului în rost.

Aplicarea chitului în rost se începe din unul din colţurile de la baza rostului.

Ţinând pistolul înclinat la 450 se aplică un cordon la rosturile verticale, de jos în sus, astfel ca la ieşirea din duză chitul să fie presat atât de peretele rostului cât şi pe polietilena de pe fundul rostului. Viteza de înaintare a cordonului de chit este impusă de uniformitatea acestuia. Se aplică al doilea cordon de chit pe colţul opus al rostului vertical şi, dacă este necesar, se mai aplică cordoane de chit până la umplerea rostului. În rosturi cu grosimea stratului de chit de 20 mm, sunt suficiente 3 cordoane. La rosturi cu grosimi mai mari de 3 cm, umplerea cu chit se face în straturi succesive de 3 cm, cu pauze de o durată mai mare de 3 ore între ele, pentru a permite întărirea chitului de la baza rostului.

Dacă se constată o tendinţă de curgere a chitului din rost, se încearcă iniţial prelungirea cu 10 minute a duratei de amestecare şi dacă defecţiunea nu se remediază, se respinge lotul respectiv de chit drept necorespunzător.

La rosturile din pardoseli, folosirea chitului RNL (A) autonivelant permite umplerea completă a rosturilor, fără întreruperi.

În rosturile orizontale din pereţii verticali se aplică primul cordon de chit în unghiul de la baza rostului, şi prin straturi succesive se umple tot fundul rostului şi apoi tot rostul.

În cazul întreruperii lucrărilor de etanşare pe o durată mai mare de 1,5 ore, sau la terminarea acestora, toate sculele şi dispozitivele se curăţă de chit cu şpaclu şi apoi cu deşeuri textile înmuiate în toluen, spre a evita reticularea (întărirea chitului pe scule, când nu mai poate fi îndepărtat decât prin ardere).

6.5. Finisarea rostului.

Chitul, aplicat cu pistolul, prezintă o suprafaţă neregulată şi, în funcţie de destinaţia construcţiei, se netezeşte cu şpaclu plan sau profilat. Netezirea se face la rosturile verticale de jos în sus, şi pe măsură ce se strânge exces de chit acesta se îndepărtează, spre a nu se murdări cu chit suprafaţa peretelui ce conţine rostul de etanşat.

Pentru rosturile ce lucrează în aer, suprafaţa chitului se finisează cu curbura spre interior, astfel ca secţiunea centrală a chitului să aibe grosimea pe jumătate din grosimea chitului în contract cu betonul.

În cazul rosturilor la bazine, suprafaţa chitului se finisează plan (fig.2), pentru a prezenta rezistenţa maximă la presiunea lichidului din interiorul bazinului.

În situaţiile în care există posibilitatea ca apa să acţioneze din spatele rostului, după ce alcătuirea rostului s-a executat ca în fig. 2, peste suprafaţa chitului se aplică o plantbandă metalică sau din poliesteri armaţi cu fibre de sticlă, PVC etc, fixată mecanic de pereţii care au fost etanşaţi, cu rolul de a împiedica expulzarea chitului din rost.

La rosturile din pardoseală este necesară verificarea proprietăţii de autonivelare a chitului şi, dacă este cazul, se finisează suprafaţa chitului cu şpaclul plan.

[top]

 

7. CONTROLUL CALITATII ETANSARII

7.1. După terminarea operaţiei de pregătire a rostului se întocmeşte procesul-verbal pentru lucrări ascunse, verificându-se:

- dimensiunile geometrice (lăţimea, adâncimea şi muchiile rostului);

- continuitatea stratului de grund; se completează dacă acesta prezintă discontinuităţi;

- continuitatea stratului de polietilenă pe fundul rostului, la rosturile cu variaţii dimensionale.

După aplicarea chitului se verifică, în primele două ore, continuitatea chitului în rost, finisajul acestuia corespunzător destinaţiei construcţiei etanşe (fig.1 şi 2), completându-se eventualele lipsuri sau înlăturându-se excesul.

[top]

 

8. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII SI PROTECTIA CONTRA INCENDIILOR

8.1. În timpul lucrărilor de pregătire a chitului şi etanşare a rosturilor cu chit tiocolic se vor respecta cu stricteţe măsurile de tehnica securităţii muncii prevăzute în:

- Norme republicane de protecţie a muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu ordinele nr. 34/1975 şi 60/1975;

- Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii montaj, aprobate de MCInd. cu ordinul 1233/D/1980.

8.2. Se vor respecta cu stricteţe măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute în:

- Norme generale de protecţie a incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate cu Decretul nr. 270/1977;

- Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului, indicativ P 118-83;

- Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi normele de dotare cu maşini, instalaţii şi substanţe chimice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în unităţile M.C.Ind., aprobate cu ordinul M.C.Ind. nr. 742/D/1981.

8.3. Componenta B fiind toxică pentru piele, se impune respectarea Decretului nr. 466/1981 şi efectuarea lucrărilor cu mănuşi de cauciuc

[top]

 ÎNDRUMATOR PENTRU EXECUTIA PANOURILOR MARI PREFABRICATE NEPORTANTE DIN BLOCURI CERAMICE CU GOLURI

Indicativ C 235-91

Cuprins

 

1. OBIECT

1.1. Prezentul îndrumător se referă la alcătuirea panourilor mari prefabricate neportante formate din blocuri ceramice cu goluri, armate vertical şi orizontal, pentru pereţi exteriori.

1.2. Panourile pot fi pline sau cu goluri pentru uşi sau ferestre.

1.3. Panourile vor fi utilizate în limitele prevăzute în prezentul îndrumător, proiectantul stabilind următoarele:

- dimensiunile generale ale panoului;

- poziţia şi dimensiunile golurilor pentru uşi şi ferestre;

- eventuale modificări a poziţiei armăturilor verticale şi orizontale;

- modul de prindere la structura de rezistenţă şi de tratare a rosturilor;

- modul de finisare interioară şi exterioară;

- necesitatea protecţiei anticorosive şi tipul de protecţie recomandat.

[top]

 

2. DOMENIUL DE UTILIZARE

2.1. Panourile se pot folosi la pereţi exteriori neportanţi pentru clădiri industriale şi agrozootehnice în care umiditatea relativă a aerului în interior nu va depăşi 75% (la o temperatură interioară de +18oC şi exterioară de -15oC), pe baza unui calcul termotehnic.

2.2. Blocurile ceramice cu goluri sunt incombustibile.

2.3. Panourile au limita de rezistenţă la foc de 7 ore şi pot fi folosite la construcţii cu gradul I şi II de rezistenţă la foc.

[top]

 

3. MATERIALE

3.1. La realizarea panourilor prefabricate alcătuite din blocuri ceramice cu goluri, se folosesc:

3.1.1. Blocuri ceramice cu goluri verticale având dimensiunile de 40,0x24,0x18,8 cm, cu conductivitate termică de calcul pentru grosimea de 24 cm, A = 37...0,35 w/mk.

3.1.2. Bare de armătură 10 mm, PC 52, pentru armarea verticală a panoului.

3.1.3. Bare de armătură 8 mm, OB 37, pentru armarea orizontală a panoului.

3.1.4. Bare de armătură 8 mm, PC 52, cu lungimea de 38 cm, pentru armarea verticală cu coasere (la baza panoului şi buiandrugi).

3.1.5. Mortar de ciment, marca M 100 pentru alcătuirea prin zidire a panourilor mari prefabricate.

3.1.6. Mortar de ciment, pentru umplerea golurilor în care se introduc barele de armătură verticală, având reţete (pentru 0,1 m3):

- ciment PA 35 ... 85,5 kg

- nisip 0-1 mm ... 51,3 kg

- nisip 1-3 mm ... 34,2 kg

- raport apă/ciment ... 38,0 l

3.1.7. Accesorii pentru poziţionarea armăturii verticale, injectare, agăţarea şi manipularea panoului ş.a.

3.2. Transportul şi depozitarea materialelor se face conform prevederilor din standardele sau normele de fabricaţie în vigoare.

[top]

 

4. ALCATUIREA PANOURILOR

4.1. Panourile mari prefabricate alcătuite din blocuri ceramice cu goluri (fig. 1) pentru pereţi (fig. 2) au dimensiuni variind între:

- lungime: 3,0 ... 6,0 m

- înălţime: 2,4 ... 3,0 m

- grosime: 24,0 m.

4.2. Panourile se execută prin zidirea blocurilor ceramice cu goluri, având raport de ţesere egal cu 1. La zidire se umplu cu mortar (de 1,2 cm grosime) numai rosturile orizontale, lăsându-se neacoperită zona centrală, în lungul rostului de 10 cm lăţime (fig. 3).

4.3. Golurile pentru uşi sau ferestre se vor amplasa la cel puţin 40 cm (lungimea unui bloc ceramic) faţă de marginea laterală a panoului; deasupra golului vor fi minimum două rânduri de blocuri ceramice.

4.4. Armarea verticală se realizează prin înglobarea barelor de armătură 10 mm PC 52, în golurile de 5x6 cm ale blocurilor ceramice, astfel:

a) La panourile pline:

la cca. 70 cm (în al 7-lea gol) de la marginea laterală, pe ambele laturi ale panoului; la cca. 160 cm (cca. 16 goluri) distanţă, în câmpul panoului.

b) La panourile cu goluri pentru uşi sau ferestre se vor respecta aceleaşi prevederi, prevăzându-se bare de armătură şi la cca. 20 cm (în al 2-lea gol) de fiecare parte a golului pentru uşă sau fereastră.

Armăturile verticale vor avea sudate, la capătul superior, ţevi filetate la interior (cf. detaliilor din fig. 4) pentru montarea urechilor de agăţare pentru manipulare (fig. 5).

4.5. Armarea orizontală se realizează prin înglobarea a câte 2 bare de armătură 8 mm OB 37, fără ciocuri la capete, câte una în axul fiecărei zone umplute cu mortar, în trei rosturi orizontale ale panoului, astfel:

a) la panourile pline, în al doilea rost de jos şi de sus şi la mijlocul înălţimii;

b) la panourile cu goluri pentru ferestre, în al doilea rost de os şi de sus şi în rostul de sub golul de fereastră;

c) la panourile cu gol pentru uşă, similar ca la panourile pline, urmând ca barele să fie tăiate la marginea golului, după motarea panoului.

4.6. Partea inferioară a panoului se armează vertical, suplimentar, pe înălţimea a două rânduri de blocuri ceramice, cu bare de armătură ? 8 mm PC 52 de 38 cm lungime, montate în fiecare al doilea gol de 5x6 cm din blocuri ceramice (fig. 6).

4.7. Buiandrugii golurilor pentru uşi şi ferestre se realizează prin coaserea a două rânduri de blocuri ceramice cu bare de armătură   8 mm PC 52 de 38 cm lungime, montate în fiecare gol (5x6 cm) al blocurilor ceramice, pe deschiderea golului plus câte 3 goluri adiacente pe fiecare parte (fig. 7).

4.8. Protecţia anticorozivă a barelor de armătură verticale şi orizontale este asigurată prin înglobarea în întregime a acestora în mortarul de ciment.

4.9. Înainte de punerea în operă, blocuri ceramice vor fi udate.

4.10. Aşezarea blocurilor ceramice, la zidire, se va începe de la margini (laterale şi ale golurilor) urmărindu-se asigurarea coincidenţei golurilor verticale de 5x6 cm şi respectarea toleranţelor la dimensiunile generale.

4.11. Operaţiunile de alcătuire a panourilor mari prefabricate realizate din blocuri ceramice cu goluri se vor desfăşura conform succesiunii arătate în continuare:

4.11.1. Aşezarea unui pat de nisip de cca. 4 cm grosime pe o suprafaţă plană (din beton) şi montarea ştuţurilor din furtune de cauciuc având diametrul interior 20 mm şi lungimea de 25 cm (STAS 11354-85) în dreptul golurilor de 5x6 cm în care urmează a se introduce armătura verticală (fig. 8); montarea fiecărui ştuţ se face prin intermediul unei piese metalice de poziţionare.

4.11.2. Aşezarea pe patul de nisip a primului rând de blocuri ceramice, verificându-se aşezarea corectă a furtunelor de injectare la golurile de 5x6 cm în care urmează a se introduce armătura verticală.

4.11.3. Aşezarea unei şipci de lemn de 10 cm lăţime şi 1,2 cm grosime pe zona centrală în axul longitudinal, pentru evitarea pătrunderii mortarului de ciment în golurile verticale (5x6 cm) ale blocurilor ceramice (fig. 3).

4.11.4. Aşezarea mortarului de ciment de marcă M 100, pe lungimea rostului orizontal neacoperit de şipcă şi apoi a unui strat de mortar în jurul golului vertical (5x6 cm) în care urmează a se introduce armătura verticală, pe cca. 4 cm de o parte şi alta a acestora (fig. 6).

4.11.5. Aşezarea, prin ţesere, a rândului doi de blocuri ceramice.

4.11.6. Poziţionarea barelor de PC 52 de 38 cm lungime, în golurile verticale ale primelor două rânduri de blocuri ceramice (din două în două goluri) (fig. 6).

4.11.7. Introducerea manuală a mortarului de ciment (reţeta de la pct. 3.1.6) în golurile în care au fost aşezate barele menţionate la pct. 4.11.6.

4.11.8. Aşezarea prin ţesere a rândului trei de blocuri ceramice şi a următoarelor, până la realizarea înălţimii panoului, cuprinzând aceleaşi operaţiuni de la art. 4.11.3 şi 4.11.4.

4.11.9. Montarea armăturilor orizontale se realizează prin înglobarea lor în axul fâşiei de mortar aşezat, prin batere uşoară în lungul lor, conform pct. 4.5.

4.11.10. Introducerea în golurile verticale (5x6 cm) pe la partea superioară, după terminarea operaţiunilor de zidire, a barelor de armătură verticală, având montate 2...3 piese - distanţieri, pentru poziţionarea centrală a acestora în goluri.

4.11.11. Introducerea mortarului în golurile armate vertical, udate în prealabil, prin injectarea de la partea inferioară a panoului, cu ajutorul ştuţului montat în acest scop (pct. 4.11.1. - fig. 8).

4.12. La executarea panourilor, în afara sculelor obişnuite pentru lucrările de zidărie se mai folosesc:

- malaxor pentru preparat mortare;

- agregat pompare mortar, tip APM ("Aversa" - Bucureşti);

- schelă de inventar (până la 2,5 m înălţime).

[top]

 

5. CALCULUL PANOURILOR

5.1. Calculul panourilor la solicitări mecanice, efectuate având în vedere prevederile din STAS 10109/1-82 "Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor", a luat în consideraţie următoarele situaţii:

a) Solicitarea verticală din greutatea proprie (5000 kg, panoul tencuit pe ambele feţe) în condiţiile rezemării la partea inferioară numai în zona marginilor laterale (pct. 8.1.a), situaţie care este acoperitoare şi pentru solicitarea de manipulare şi depozitare;

b) solicitarea orizontală de încovoiere generală datorită acţiunii vântului (55 daN/m2), pe panoul tencuit pe ambele feţe;

c) solicitarea orizontală, distribuită egal în 6 zone de prindere (câte 3 pe înălţimea fiecărei margini laterale, punctul 8.1.b), datorită acţiunii seismice (considerate cu valoarea maximă de 0,4 din greutatea panoului tencuit), reprezentând 400 daN/zonă de prindere, situaţie care este acoperitoare şi pentru acţiunea vântului (165 daN/zonă de prindere);

Calculele au fost efectuate considerând valorile rezistenţelor de calcul pentru zidărie cu mortar M 100 şi cărămidă cu goluri verticale de marcă 75, precum şi efectul de împănare al armăturii şi mortarului de coasere.

5.2. Proiectantul va verifica soluţia adoptată pentru prinderea panoului la structura construcţiei, la solicitările la care poate fi supusă această prindere.

5.3. Calculul termotehnic se va efectua considerând rezistenţa termică a panoului, tencuit pe ambele feţe, egală cu Ro=0,77...0,86 m2 K/W, valoare constantă pe întreaga suprafaţă a panoului.

[top]

 

6. FINISAREA SI PROTECTIA PANOURILOR

6.1. Montarea tâmplăriei şi finisarea se realizează după punerea în operă a panourilor.

6.2. Panourile vor fi tencuite pe ambele feţe, tencuiala având maximum 1,5 cm grosime. Soluţia de finisare (zugrăveli, vopsitorii ş.a.), este la alegerea proiectantului.

6.3. Protecţia panourilor în funcţie de clasele de agresivitate ale mediului în care urmează a fi folosite, se recomandă a fi realizată prin tratarea suprafeţei interioare cu una din soluţiile arătate în continuare.

Aplicarea soluţiilor se va face respectându-se prevederile din "Instrucţiunile tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive naturale şi industriale - C 170-3".

a) Medii cu agresivitate foarte slabă sau slabă:

- zugrăveală cu var, Crilorom sau Desirom;

b) Medii cu agresivitate medie:

- la exterior vopsitorie din Crilorom sau Desirom;

- la interior, una din soluţiile:

b.1. 1 strat amorsă smoală plastifiată

2 straturi smoală plastifiată + email perclorvinil (70:30);

b.2. 1 strat amorsă smoală plastifiată

2 straturi smoală plastifiată + email perclorvinil (50:50);

2 straturi perclorvinil, Crilorom DVO sau Dasirem

b.3. 1 strat amorsă Romflexil

2 straturi Romflexil PC 505

1 strat Romflexil + email perclorvinil (50:50)

2 straturi de email perclorvinil, Crilorom DVO sau Dasirom

b.4. 1 strat vopsea V 903

3 straturi vopsea V 903 + Crilorom sau Dasirom

b.5. 1 strat vopsea V 903

1 strat vopsea V 903 cu ciment (50%+50%)

1 strat vopsea V 903 + Crilorom sau Dasirom

b.6. 1 strat amorsă Crilorom DVO

3 straturi Crilorom sau Dasirom

[top]

 

7. MANIPULAREA, TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA PANOURILOR

7.1. Manipularea panourilor se face prin agăţarea cu un dispozitiv (grindă cu compresor cu 2 sau mai multe puncte de agăţare sau altul asemenea), astfel încât să se asigure solicitarea uniformă a elementului.

Greutatea panourilor este de 2000...5000 kg.

7.2. Transportul panourilor se realizează cu remorci de tip trailer, tractate cu mijloace auto.

Panourile se aşază în trailer, pe rastele, în poziţie verticală, rezemate în două puncte spre marginile laterale.

Rezemarea panourilor se va face pe material lemnos de esenţă moale, pe minimum 500 cm suprafaţă de contact.

În timpul transportului, panourile vor fi asigurate prin prindere între ele şi de rastel.

7.3. Panourile se depozitează în poziţie verticală, în rastele, rezemate la partea inferioară în două puncte spre marginile laterale pe minimum 500 cm2, pe material lemnos de esenţă moale.

[top]

 

8. MONTAREA PANOURILOR

8.1. Detaliile privind montarea panourilor pentru alcătuirea pereţilor se stabilesc de către proiectant, având în vedere următoarele:

a) Rezemarea la partea inferioară a panoului se va face de preferinţă pe întreaga lungime.

Se admite şi rezemarea discontinuă, la marginile laterale, pe o suprafaţă de minimum 500 cm2 de fiecare parte.

În toate cazurile se va prevedea un strat de egalizare (de regulă mortar de ciment) pentru uniformizarea solicitării în zone de rezemare.

b) Prinderea laterală, pe înălţime, se va face discontinuu, cuprinzând blocurile ceramice adiacente rosturilor armate orizontal.

8.2. Etanşarea rosturilor între panouri se va realiza cu soluţii care să permită deformaţiile panourilor pe ambele direcţii, de regulă cu chituri elastice.

[top]

 

9. CONDITII DE CALITATE SI RECEPTIA PANOURILOR

9.1. La realizarea panourilor se vor avea în vedere condiţiile privind calitatea materialelor componente şi cele privind execuţia.

9.2. Condiţiile privind calitatea materialelor se referă, în principal, la:

a) respectarea dimensiunilor blocurilor ceramice în limitele toleranţelor admise.

- lungime + 6 mm

- lăţime ± 2 mm

- înălţime ± 2 mm

- poziţia şi dimensiunile golurilor de 5x6 cm ± 2 mm

b) lipsa degradărilor blocurilor ceramice (ruperi de muchii, ştirbituri, fisuri în masă ş.a.);

c) caracteristicile mecanice ale blocurilor ceramice se vor verifica, pe baza specificaţiei tehnice a producătorului pentru fiecare lot;

d) certificate de calitate şi eventual buletine de încercări şi analize pentru:

- bare de armătură pentru armarea verticală, armare orizontală şi armare verticală de coasere;

- mortar de ciment pentru zidirea panourilor şi mortar de ciment pentru umplerea golurilor în care se introduc barele verticale de armare şi de coasere.

9.3. Condiţiile de calitate la execuţia panourilor se referă, în principal la:

a) încadrarea în toleranţe pentru dimensiunile generale, în clasa de precizie CP 6, conform STAS 8600-79 (4 mm pentru grosime, 10 mm pentru lungime şi înălţime);

b) asigurarea coincidenţei golurilor de 5x6 cm în care se introduc barele de armare verticală, prin care trebuie să pătrundă liber, pe întreaga înălţime, o şipcă dreaptă, cu secţiunea pătrată având 4,5 cm latura;

c) respectarea grosimii mortarului din rosturi cu abatere de ± 2 mm;

d) respectarea distanţei între blocurile ceramice (rostul vertical) de maximum 10 mm;

e) respectarea detaliilor privind operaţiile de execuţie prevăzute în prezentul îndrumător;

9.4. Lucrările privind montajul tâmplăriei, tencuielile, protecţiile şi finisajele se vor realiza respectând condiţiile de calitate aferente acestor lucrări prevăzute în proiect şi reglementările în vigoare.

9.5. Recepţia panourilor se va face bucată cu bucată, verificându-se:

a) dimensiunile generale, inclusiv al golurilor pentru uşă sau ferestre; perpendicularitatea muchiilor;

b) aspectul general corespunzător respectiv lipsa fisurilor sau ştirbiturilor precum şi corectitudinea realizării rosturilor orizontale şi verticale în cazul în care panoul este netencuit.

[top]

 

10. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII SI A PREVENIRII SI STINGERII INCENDIILOR

10.1. La executarea lucrărilor privind realizarea panourilor mari prefabricate se vor respecta prevederile din următoarele reglementări:

a) Norme republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii cu ordinele nr. 34/1975 respectiv nr. 60/1975;

b) Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii-montaj, aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 1233/D 1980;

c) Norme generale de protecţie contra incendiilor, aprobate prin Decretul nr. 290/1977;

d) Norme de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate de M.C.Ind. cu ordinul nr. 742/D 1981;

e) Norme tehnice de proiectarea şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului, indicativ P 118-83.

[top]

 INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTAREA SI EXECUTAREA PERETILOR SI ACOPERISURILOR DIN ELEMENTE DIN BETON CELULAR AUTOCLAVIZAT

Indicativ P104-83Înlocuieşte P104-78

Cuprins

 

1. GENERALITATI SI DOMENIUL DE UTILIZARE

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la proiectarea şi executarea pereţilor şi acoperişurilor pentru construcţii de locuit, social-culturale, industriale şi agrozootehnice din elemente din beton celular autoclavizat.

Prezentele instrucţiuni tehnice nu se referă la plăcile termoizolatoare din beton celular autoclavizat, care se folosesc în conformitate cu prevederile din: "Normativul pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri" indicativ C107-82.

1.2. Prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice se referă la utilizarea următoarelor elemente din beton celular autoclavizat (denumit în continuare prescurtat b.c.a):

a) Elemente armate:

- panouri de pereţi exteriori, sau interiori, aşezate pe orizontală, pentru hale industriale;

- panouri de pereţi exteriori aşezate pe verticală, pentru hale industriale parter;

- panouri pentru pereţi exteriori şi interiori pentru clădiri de locuit şi social-culturale precum şi panouri mari asamblate din elemente armate:

- plăci de acoperiş.

b) Elemente nearmate:

- blocuri de zidărie;

- panouri pentru parapet, sau spalet, utilizate împreună cu elemente armate la realizarea pereţilor exteriori şi clădirilor de locuit şi social-culturale (de ex. în panourile mari asamblate din elemente armate).

Sortimentul elementelor din b.c.a., extras din actele normative în vigoare, este arătat în anexa 1.

Folosirea elementelor din b.c.a. se va face pe baza unei analize de eficienţă tehnico-economică în raport cu alte soluţii posibil a fi aplicate.

1.4. Produsele din b.c.a., armate se utilizează la realizarea următoarelor elemente de construcţii:

a) pereţi exteriori neportanţi la hale industriale, clădiri de locuit, social-culturale şi agrozootehnice;

b) pereţi interiori neportanţi la hale industriale, la clădiri de locuit şi social-culturale;

Se admite folosirea produselor din b.c.a. pentru pereţi interiori la clădiri de locuit şi social-culturale numai în cazul în care nu se pot aplica soluţii mai eficiente (de exemplu elemente din ipsos);

c) pereţi portanţi la clădiri de locuit, social-culturale sau clădiri cu alcătuire asemănătoare (anexe industriale) cu puţine niveluri (P...P+2 et) şi cu înălţimea nivelului până la max. 3,5 m;

d) acoperişuri de hale industriale şi zootehnice, de clădiri de locuit şi social-culturale.

1.5. Blocurile din b.c.a. se utilizează la pereţi exteriori neportanţi şi clădirilor de locuit, social-culturale, agrozootehnice şi a altor clădiri cu alcătuire asemănătoare, precum şi la pereţii portanţi ai clădirilor de locuit şi social culturale cu un număr redus de niveluri (P...P+2 et) şi deschideri mici dintre pereţii portanţi (1...6,00 m) în conformitate cu prevederile din anexa 5.

1.6. Nu se admite utilizarea elementelor din b.c.a. în următoarele cazuri:

a) la elementele care sunt expuse umezirii permanente sau repetate prin contactul cu terenul, prin udarea sau stropirea cu ape meteorice sau în urma condiţiilor de exploatare a construcţiilor fără o protecţie corespunzătoare, conform capitolului 4 "Finisaje şi protecţii".

b) la elementele expuse acţiunii repetate a îngheţului şi dezgheţului fără protecţie corespunzătoare contra umezirii;

c) la elementele în medii cu agresivitate chimică peste limitele prevăzute la punctul 1.8 şi a celor expuse direct al temperaturi înalte, cum sunt coşurile şi canalele de fum, exceptând cazul în care elementele de b.c.a. au rolul numai de termoizolare.

d) la elementele de construcţii supuse vibraţiilor puternice, şocurilor şi loviturilor care pot degrada elementele din b.c.a.

1.7. Grosimile elementelor utilizate la pereţii exteriori vor fi astfel dimensionate ca să asigure izolaţia termică şi condiţiile de economie de combustibil în exploatarea clădirilor pentru domeniile specifice de utilizare.

1.8. Elementele din b.c.a. se pot utiliza la construcţii zootehnice cu condiţia prevederii unei protecţii corespunzătoare, conform capitolului 4, şi a ventilării spaţiilor.

1.9. Utilizarea elementelor din b.c.a. la construcţiile amplasate pe litoralul Mării Negre este condiţionată de respectarea prevederilor din anexa VII.4 din "Normativul pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat" indicativ C 140-79, în care se indică folosirea la protecţia exterioara a pereţilor a lacului Aracetal B 55 L.C. care este impermeabil la apă şi permeabil la vapori, precum şi a prevederilor din capitolul 4 "Finisaje şi protecţii".

1.10. Domeniul de utilizare a elementelor din b.c.a. din punct de vedere al rezistenţei la foc se stabileşte ţinându-se seama că ele sunt incombustibile şi că ele pot fi folosite ca pereţi antifoc şi pereţi rezistenţi la foc în conformitate cu limitele de rezistenţă la foc determinate experimental şi indicate în anexa 2, a prevederilor din "Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor", aprobate prin Decretul nr. 290/1977 şi a "Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului", indicativ P118-83.

1.11. Din punct de vedere al protecţiei fonice, produsele din b.c.a. pot fi utilizate la elementele de construcţii dintr-un singur strat, în toate cazurile în care nu se pun condiţii speciale de izolare fonică (ca de exemplu la pereţii exteriori ai clădirilor industriale de locuit şi agrozootehnice, la pereţi de compartimentare în cadrul aceleiaşi unităţi de folosinţă etc.).

În cazul în care trebuie să se realizeze o protecţie împotriva zgomotului aerian, se vor lua măsuri de îmbunătăţire a protecţiei, de exemplu prin dublarea pereţilor (cu sau fără introducerea de materiale fonoabsorbante în spaţiul dintre cele două straturi), dimensionate în conformitate cu "Instrucţiunile tehnice de proiectare şi execuţie privind protecţia fonică a clădirilor" indicativ C 125-81.

[top]

 

2. PREVEDERI PENTRU PROIECTAREA PERETILOR SI ACOPERISURILOR CU ELEMENTE DIN B.C.A. ARMATE

2.1. Principii generale

2.1.1. La stabilirea soluţiilor de îmbinare şi fixare a elementelor din b.c.a. trebuie să se ţină seama că, datorită condiţiilor tehnologice de fabricaţie a elementelor, nu este posibilă înglobarea unor piese metalice speciale de îmbinare sau fixare.

De asemenea, tehnologiile de fabricaţie a elementelor nu permit decât realizarea unor profilaţii simple pe canturile longitudinale ale lor (ca de exemplu profile cu secţiunea semicirculară pentru panouri sau fâşii de pereţi, profile de tip pană, falţ sau lambă şi uluc, în funcţie de tehnologie, pentru plăcile de acoperiş) care se vor preciza în proiectele tip de elemente.

Profile de alte forme sau pe canturile transversale se vor putea executa în caz de necesitate prin frezare pe materialul întărit.

2.1.2. Pentru realizarea îmbinărilor şi prinderilor se va putea folosi proprietatea betonului celular autoclavizat de a permite baterea în cuie, găurirea, prelucrarea similar lemnului, cu condiţia protejării anticorozive a pieselor metalice de prindere.

2.1.3. Prin soluţiile de etanşare a rosturilor dintre elementele de pereţi, atât a celor verticale cât şi a celor orizontale, trebuie să se prevină apariţia şi deschiderea fisurilor ca efect al variaţiilor dimensionale datorită contracţiei betonului celular prin uscare sau a variaţiilor de temperatură şi umiditate.

În cazul în care faţadele se realizează cu rosturi aparente, acestea se vor etanşa la exterior cu un chit permanent elastic, indiferent dacă elementele sunt îmbinate între ele prin lipire cu un mortar adeziv şi prin monolitizare sau nu. În cazul în care elementele nu se îmbină prin lipire, chitul de etanşare se va aplica pe un suport realizat dintr-un material pentru rosturi.

În cazul în care rosturile dintre elemente nu sunt aparente în faţadă, soluţie care se poate aplica numai când elementele se îmbină prin lipire, rosturile se vor închide prin rostuire cu mortar de reparat şi, după caz, suplimentar prin lipirea peste rost a unor fâşii din ţesătura din fibre de sticlă înglobate în gletul de netezire.

De asemenea, se vor prevedea rosturi de dilatare contracţie ale pereţilor la distanţele indicate la prevederile specifice diferitelor tipuri de elemente, punctele 2.2...2.6. Etanşarea, rosturilor de dilatare-contracţie, se va realiza de asemenea prin aplicarea unui chit permanent elastic pe un suport adecvat montat în rosturi.

2.2. Pereţi exteriori de hale industriale şi agrozootehnice.

2.2.1. Pentru realizarea pereţilor exteriori de hale industriale şi agrozootehnice parter şi etajate se pot folosi panouri armate din beton celular autoclavizat aşezate, pe orizontală sau aşezate pe verticală, în asociaţie cu diferite tipuri de vitraje din profilit, ferestre metalice, foi plane din PAS curat etc. (fig. 1.1. bis şi 2).

Alegerea tipului de perete se face în corelaţie cu cerinţele funcţional-tehnologice de iluminare şi ventilaţie ale obiectelor de investiţie.

Panourile din b.c.a. aşezate pe orizontală se folosesc uzual pentru hale industriale şi agrozootehnice cu travei de 6 m, 9 m şi 12 m, cu înălţimi până la 12 m.

Pentru hale cu înălţimi mai mari de 12 m folosirea pereţilor din b.c.a. se va decide numai pe baza unei comparaţii tehnico-economice cu alte soluţii de pereţi uşori posibil a fi aplicate.

Panourile verticale din b.c.a. se pot utiliza pentru pereţi exteriori de hale industriale cu înălţimi până la cca. 6,50 m, la care de regulă distanţa între stâlpii structurii este diferită de 6 m şi motarea panourilor pe verticală ar prezenta avantaje de ordin constructiv, sau sub formă de registre de panouri verticale în componenţa unor faţade mixte.

2.2.2. Din punct de vedere, al modului de alcătuire, pereţii exteriori de hale pot fi neportanţi, în situaţia când greutatea panourilor se transmite la elementele portante ale structurii, sau pot fi autoportanţi, când greutatea proprie a pereţilor se transmite integral direct la fundaţie.

Halele industriale cu faţade cu registre orizontale de vitraj se realizează cu pereţi neportanţi, panourile de deasupra nivelului ferestrelor fiind rezemante pe console ale stâlpilor.

La stabilirea dimensiunilor consolelor se va ţine seama, ca presiunea normală admisă pe elementele din b.c.a. pe suprafaţa de rezemare este de 0,5 N/mm2 ( 5 kgf/cm2 ).

Pereţii autoportanţi se folosesc de regulă în cazul tronsoanelor opace de pereţi cu panourile aşezate pe orizontală şi în cazul pereţilor cu panourile montate pe verticală, pe un singur rând.

Înălţimea maximă până la care se admite alcătuirea pereţilor autoportanţi este de 9 m.

2.2.3. Pentru asigurarea unei bune comportări a pereţilor în timpul exploatării construcţiei se recomandă ca legarea panourilor de pereţi de structura halei să se facă prin sisteme sau dispozitive de prindere de tip flexibil capabile să preia forţe orizontale şi să nu influenţeze semnificativ deformarea liberă a structurii.

Modul de preluare a acţiunilor orizontale datorită vântului şi cutremurului în plan paralel cu planul peretelui va fi diferit în funcţie de schema statică adoptată:

- pereţii neportanţi vor transmite solicitările aferente la stâlpii structurii prin consolele pe care reazemă panourile;

- pereţii autoportanţi vor prelua acţiunile orizontale ca elemente tip consolă; se va verifica condiţia ca în rosturile de la baza panourilor de pereţi să nu apară eforturi de întindere (figura 1).

La alcătuirea pereţilor din b.c.a cu panouri aşezate orizontal se vor adopta următoarele măsuri constructive, pentru a permite deplasări compatibile ale pereţilor în timpul acţiunilor seismice:

- hale vitrate şi mixte, atât în traveele vitrate, cât şi în toate traveele opace situate între două rosturi de dilataţie toate panourile aflate deasupra cotei superioare a primului rând de ferestre vor rezema pe console ale stâlpilor; rosturile orizontale care despart panourile autoportante de panourile portante din traveele opace nu vor fi prevăzute cu mortar adeziv, ci vor fi numai etanşate cu chit elastic;

- se admite utilizarea pereţilor autoportanţi numai în cazurile când apar zone opace despărţite cu rosturi de dilataţie faţă de zonele vitrate, la hale cu înălţimi până la 9 m.

2.2.4. Sistemele de prindere de structură ale panourilor de pereţi montate pe orizontală sunt de două tipuri:

- prinderi de tip uscat, care se realizează cu piese metalice aparente, fără monolitizarea rosturilor (fig. 3);

- prinderi cu monolitizarea rosturilor (fig. 4);

Detaliile de prindere vor fi diferenţiate după poziţie şi funcţiune a panourilor în ansamblul faţadelor, precum şi din punct de vedere seismic. Se vor utiliza detaliile din proiectele tip aprobate şi în valabilitate.

Folosirea sistemelor de prindere cu monolitizarea rosturilor se admite pentru pereţi de hale amplasate în regiuni seismice până la gradul 7 inclusiv.

Distanţa dintre rosturile de dilatare ale pereţilor din elemente din b.c.a. cu rosturi monolitizate se limitează la 72 m; aceste rosturi se realizează numai la nivelul peretului, prin prinderi de tip uscat, dar este obligatoriu ca rosturile de dilatare în perete să coincidă cu rosturile de tasare şi antiseismice ale construcţiilor.

La pereţii cu prinderi de tip uscat rosturile verticale dintre panouri permit deformarea liberă a acestora la efectul variaţiilor de temperatură; rosturile prin pereţi vor coincide cu poziţia rosturilor de dilatare, de tasare şi antiseismice ale structurilor, care se stabilesc în baza normelor provizorii NP 28-78: "Norme tehnice provizorii privind stabilirea distanţelor între rosturile de dilatare la proiectarea construcţiilor".

2.2.5. Pereţii exteriori de hale industriale cu panouri montate pe verticală se realizează cu sisteme de prindere mixtă; de regulă la partea superioară a panourilor se prevăd prinderi de tip uscat, cu tije filetate şi piese metalice de fixare (fig. 5) iar la partea inferioară prinderea se realizează prin monolitizări sau cu profile metalice (fig. 6).

Rosturile între panourile verticale nefiind monolitizate permit deformarea liberă a panourilor la efectul variaţiilor de temperatură; ca urmare rosturile prin pereţi vor coincide cu poziţia rosturilor de dilatare, de tasare şi antiseismice ale structurilor.

2.2.6. În scopul micşorării manoperei de montaj pe şantier, pentru executarea pereţilor de hale industriale se pot utiliza panouri mari asamblate din panouri de beton celular autoclavizat cu lăţimi de 60 cm, dispuse orizontal sau vertical.

2.2.7. Calculul panourilor de pereţi la încărcări orizontale acţionând perperdicular pe planul lor (vânt, împingeri seismice) se va face conform prevederilor din anexa 4 A.

2.3. Pereţi interiori pentru hale industriale.

2.3.1. Pereţi interiori de hale industriale se pot executa din elemente armate din beton montate orizontal sau vertical, alegerea soluţiei urmând a se decide în funcţie de soluţiile constructive ale elementelor de structură pe care se pot fixa panourile de pereţi precum şi de înălţimea pereţilor.

Pentru pereţii interiori ai halelor cu înălţimi până la 6 m se recomandă adoptarea soluţiilor de panouri montate vertical, iar pentru pereţi cu înălţimi mai mari de 6 m soluţia de panouri montate pe orizontală.

2.3.2. Soluţiile de prindere a panourilor de pereţi interiori montate pe verticală trebuie să asigure transmiterea la structură a solicitărilor la care sunt supuse panourile în timpul exploatării construcţiilor, să împiedice transmiterea unor încărcări verticale ale structurii acoperişului asupra pereţilor şi să permită deformarea liberă a structurii la solicitări seismice.

Prinderile la partea superioară a panourilor se realizează de tipul uscat, cu profile metalice sau cu tije filetate şi piese metalice de fixare, La partea inferioară a panourilor se fixează în pardoseală prin monolitizare sau cu piese metalice de fixare.

2.3.3. Pereţii interiori alcătuiţi cu panouri montate pe orizontală pot fi amplasaţi fie în faţa stâlpilor structurii de rezistenţă, fie între stâlpi, în corelaţie cu tipul transportului tehnologic şi cu parametrii geometrici şi constructivi ai halelor industriale.

Pentru pereţii amplasaţi în faţa stâlpilor structurii se pot adopta după caz detaliile de prindere folosite la pereţii exteriori de hale.

Pentru pereţii amplasaţi în planul axelor stâlpilor prinderea panourilor se poate asigura cu profile metalice fixate pe stâlpi structurii, astfel încât să se asigure rosturi verticale între pereţi şi stâlpi care să permită deformarea liberă a structurii în planul peretului, la solicitări seismice.

2.4. Pereţi exteriori neportanţi pentru clădiri de locuit şi social-culturale

2.4.1. Pereţii de faţadă sau cei de căptuşire a diafragmelor de beton armat pot fi neportanţi sau autoportanţi. Pereţii neportanţi reazemă la fiecare nivel pe elementele structurii portante, iar pereţii autoportanţi transmit la fundaţii greutatea lor proprie pe întreaga înălţime a clădirii.

2.4.2. Cu panourile din b.c.a. se realizează următoarele sisteme de pereţi:

a) pereţii din panouri de 60 cm lăţime montate bucată cu bucată în poziţie verticală (fig. 7).

b) pereţi din panouri mari asamblate din elemente cu ajutorul unor tiranţi din bare de oţel-beton:

- cu elemente montate în poziţie verticală (fig. 8);

- cu elemente montate în poziţie orizontală (fig. 9).

2.4.3. Utilizarea panourilor din b.c.a. în sistemele de mai sus, în vederea asigurării gradului de protecţie antiseismică necesar, este limitată de deplasarea relativă de nivel a structurii, la starea limită de deformare, calculată fără luarea în considerare a pereţilor de umplutură, conform Normativului P 100-81 pct. 4.1.4. după cum urmează:

a) în cazul pereţilor neportanţi:

b) în cazul pereţilor autoportanţi:

în care:

clădire este deformaţia totală la vârful clădirii, iar n este numărul nivelurilor.

Înălţimea clădirii la care se utilizează pereţi autoportanţi din panouri din b.c.a va fi de maximum P+ 2 et.

2.4.4. La elaborarea proiectului de arhitectură este necesar ca pereţii exteriori să fie modulaţi la înălţimea panourilor din b.c.a. (60 cm); se admite şi utilizarea unor elemente de completare pentru realizarea golurilor de uşi şi ferestre, a colţurilor etc. (fig. 7), cu condiţia ca aceste panouri să aibe nuturi semicirculare pe ambele feţe. Se recomandă ca panourile de completare să aibă lăţimea de 30 cm şi să fie într-un număr cât mai mic în raport cu panorile curente. Pentru elementele care nu sunt în fabricaţie curentă se va solicita acordul producătorului.

2.4.5. Pereţii exteriori neportanţi sau autoportanţi din panouri sau din panouri mari asamblate din elemente din b.c.a se montează în faţa elementelor structurii portante în cazul în care montajul lor se prevede după realizarea structurii nivelului sau a întregii clădiri.

Pereţii neportanţi vor rezema la fiecare nivel pe o consolă a planşeului (fig. 10).

Panourile montate bucată cu bucată, precum şi cele asamblate în panouri mari trebuie să se îmbine între ele astfel ca să se asigure etanşeitatea rosturilor verticale sau orizontale şi transmiterea eforturilor tangenţiale (fig. 11 şi 12).

Această condiţie se satisface prin lipirea panourilor în rost cu mortar adeziv (conform anexei 7) şi prin umplerea cu mortar de ciment M 100 a canalului vertical creat în rostul dintre panouri.

2.4.7. Fixarea panourilor independente, respectiv a panourilor mari de structura de rezistenţă a clădiri, trebuie să se facă astfel ca să se împiedice orice deplasare a lor perpendicular pe planul peretelui, dar să admită mici deplasări relative ale structurii în raport cu peretele la încărcări orizontale seismice în direcţia paralela cu planul peretului, pentru prevenirea degradării acestora.

În condiţiile indicate la pct. 2.1.1. ca mijloace de fixare a panourilor din b.c.a sau a panourilor mari asamblate din elemente, se pot utiliza bare metalice introduse în spaţiile de monolitizare a panourilor şi ancorate de planşeul, respectiv de centurile marginale ale acestuia. Se vor utiliza numai de detaliile din proiectele tip aprobate şi în vigoare (fig. 12).

Panourile de căptuşire a diafragmelor montate în cofraj nu trebuie să fie îmbinate între ele prin lipire, dar trebuie să fie ancorate de structură, în afara legăturii realizate prin adeziunea betonului celular faţă de betonul turnat (fig. 13 şi 14).

2.4.8. La pereţii neportanţi prin alcătuirea rostului orizontal trebuie să se împiedice încărcarea peretelui prin planşeu şi trebuie să se asigure etanşeitatea lui.

Pentru satisfacerea acestor condiţii se va prevedea un material elastic între faţa superioară a panoului şi faţa interioară a centurii în consolă, iar rostul se va etanşa cu un chit permanent elastic (fig. 10 şi 11).

Rosturile verticale dintre panourile montate individual în poziţie verticală se vor alcătui şi etanşa în conformitate cu prevederile de la pct. 2.1.3 şi din fig. 12.

Rosturile verticale dintre panourile mari asamblate din elemente se vor realiza de regulă prin monolitizare şi etanşare conform prevederilor de la pct. 2.1.3 şi fig. 15.

În toate cazurile se vor prevedea rosturi de dilatare-contracţie la pereţii din panouri montate independent la cel mult 12 m, iar la pereţii din panouri mari asamblate din elemente la cel mult 30 m. Întreruperile continuităţii pereţilor prin coturi, intrânduri, logii şi balcoane etc., pot fi considerate ca au acelaşi efect ca şi rosturile de dilatare-contractare.

Rosturile de dilatare-contracţie ale pereţilor la distanţele indicate mai sus, vor coincide obligatoriu cu rosturile de dilatare-tasare sau antiseismice ale structurii.

La rosturile de dilatare contracţie ale pereţilor panourile nu se lipesc şi nu se monolitizează; rosturile vor fi etanşate obligatoriu cu chit permanent elastic aplicat pe un suport adecvat montat în rosturi.

2.5. Pereţi despărţitori pentru clădiri de locuit şi social-culturale

2.5.1. Pereţii despărţitori se realizează din panouri aşezate vertical şi îmbinate prin lipire cu mortar adeziv (fig. 16 şi 17).

2.5.2. Domeniul de utilizare din punct de vedere al izolaţiei fonice, al rezistenţei la foc şi al umidităţii şi agresivităţii mediului s-a dat anterior.

2.5.3. La elaborarea proiectului, pereţii despărţitori trebuie să fie modulaţi pe modul de 60 cm (lăţimea panourilor). Pentru acoperirea unor lungimi nemodulate pe 60 cm, se vor folosi panouri de completare de lăţime mai mică de 60 cm, realizate prin tăierea panourilor curente. Se va urmări ca numărul panourilor de completare să fie cât mai mic, iar porţiunile rezultate din tăiere să fie utilizate şi ele ca elemente de completare (fig. 16)

2.5.4. Grosimea pereţilor se va alege în funcţie de dimensiunile lor (lungime, înălţime), în vederea asigurării rezistenţei şi stabilităţii lor, ţinându-se seama şi de cazul fixării de pereţi a unor obiecte sanitare sau de altă natură, precum şi în funcţie de condiţiile de izolare fonică.

2.5.5. La amplasarea golurilor de uşă se va modula (fig. 16). Golurile de uşi se vor prevedea pe toată înălţimea pereţilor pentru eliminarea buiandrugilor.

2.5.6. Panourile de pereţi despărţitori se fixează la partea superioară de tavan şi la partea inferioară de planşeu. La stabilirea modului de fixare a panourilor la partea superioară se va urmări prevenirea atât a încărcării pereţilor datorită deformaţiei mai mari a planşeului superior faţă de cel inferior, cât şi a pierderii stabilităţii pereţilor datorită deformaţiei mai mari a planşeului inferior faţă de cel superior.

De asemenea se va ţine seama de deplasarea laterală a structurii ca urmare a acţiunii încărcării seismice, conform Normativului P 100-81 pct. 4.14.

La structuri la care deformaţia planşeelor şi deplasarea laterală a pereţilor este mai mică decât (clădiri cu pereţi portanţi cu deschiderea de planşeu mai mici de 5,00 m), fixarea panourilor la partea superioară se va putea face prin lipire de tavan cu mortar adeziv (fig. 18 a).

La structuri la care deformaţia planşeului şi deplasarea laterală este mai mare decât (structuri în cadre cu deschideri mai mari de 5,00 m), fixarea panourilor se va face cu profile (din lemn, material plastic sau metal, după caz), prevăzându-se un strat elastic între perete şi tavan (detalii exemplificative sunt date în figura 18 şi nu sunt limitative).

La partea inferioară pereţii se împănează şi se matează cu mortar de ciment vârtos marca 100, iar în final se înglobează în şapa pardoselii (fig. 19).

Pentru creşterea rezistenţei şi a stabilităţii pereţilor interiori la solicitări cu caracter dinamic-şocuri mecanice, acţiuni seismice, se vor utiliza sistemele de prindere elastică a panourilor pentru pereţi.

2.5.7. La pereţii continui de lungime mai mare de 10 m se vor prevedea rosturi de dilataţie-contracţie prin nelipirea celor două panouri adiacente şi etanşarea rostului pe ambele feţe cu un chit elastic. Pentru prevenirea apariţiei fisurilor în

rosturile verticale dintre panouri, se recomandă acoperirea rosturilor curente cu benzi înguste de ţesătură din fibre de sticlă lipite şi înglobate în gletul de netezire (fig. 17).

2.5.8. Pereţii despărţitori neportanţi, realizaţi din panouri prefabricate fixate de structura de rezistenţă a clădirii cu prinderi de tip elastic, se recomandă a se folosi la:

• clădiri administrative, social-culturale, locuinţe s.a., cu structura de rezistenţă flexibilă;

• structuri în cadre cu mari deschideri, amplasate în zone cu seismicitate ridicată;

• construcţii la care, din considerente de funcţionalitate şi de exploatare raţională, pereţii despărţitori ar trebuie să fie demontabili sau amovibili;

• construcţii solicitate frecvent la şocuri mecanice (loviri, izbituri, trepidaţii).

Totalitatea soluţiilor de prindere elastice necesare pentru montarea panourilor de perete (prinderi superioare inferioare; laterale) constituie un sistem de prinderi elastice.

(figura 19.1)

Sistemul de prinderi elastice se bazează pe prinderile de tip mecanic (prinderi uscate) care conferă pereţilor despărţitori proprietăţile şi caracteristicile specifice pereţilor demontabili şi amovabili.

Sistemul de prinderi elastice permite deplasările relative între structura de rezistenţă şi peretele de compartimentare. Deplasările se pot produce atât în planul median al peretelui, cât şi normal pe acesta.

Montajul panourilor de perete se execută cu condiţia ca între perete şi elementele structurale de contur să se lase rosturi de 6 cm la partea superioară şi de 2 cm pe părţile laterale.

Sistemul de prinderi elastice asigură o comportare foarte bună a peretelui despărţitor la următoarele tipuri de solicitări:

- socuri mecanice;

- deformaţii verticale ale elementelor structurale;

- deplasări laterale de nivel produse de forţele seismice n > H / 250.

Sistemul de prindere cuprinde:

- prindere superioară exemplificată în fig. 19.2.

- prindere la partea inferioară - fig. 19.3;

- prindere laterală - fig. 19.4.

2.6. Pereţi portanţi pentru clădiri de locuit şi social-culturale

2.6.1. Pereţii portanţi din panouri din b.c.a. se pot realiza din elemente montate individual în poziţie verticală (fig. 20) sau din panouri mari din elemente aşezate în poziţie verticală, asamblate cu ajutorul unor tiranţi din bare de oţel-beton.

2.6.2. Domeniul de utilizare al pereţilor portanţi din panouri de b.c.a. din punct de vedere al rezistenţei la încărcări gravitaţionale şi la încărcări seismice este limitat la clădiri cu înălţimea nivelului de cel mult 3,00 m, cu distanţa între axele pereţilor portanţi (deschiderea planşeului) de cel mult 6,00 m şi cu următoarele regimuri de înălţime.

• Parter - pentru gradul de protecţie antiseismică 9

• P + 1 et. - pentru gradul de protecţie antiseismică 8

• P + 2 et. - pentru gradul de protecţie antiseismică 7

Pentru asigurarea gradului de protecţie antiseismică necesar se vor lua măsuri constructive diferenţiate, exemplificate la pct. 2.6.11.

2.6.3. Domeniul de utilizare a panourilor din b.c.a. la pereţi portanţi din punct de vedere al izolării termice, al regimului de umiditate şi al agresivităţii mediului, al izolării fonice, precum şi al rezistenţei la foc s-a indicat mai sus.

2.6.4. La elaborarea proiectului de arhitectură este necesar ca pereţii interiori şi exteriori să fie modulaţi pe lăţimea panourilor din b.c.a. (adica 60 cm), admiţându-se utilizarea şi a unor elemente de completare pentru dimensiuni nemodulate impuse de condiţii functionale, la goluri de uşi sau ferestre, la colţuri etc., în condiţiile de la pct. 2.4.4. Se recomandă ca lăţimea panourilor de completare să fie de 30 cm şi ca numărul lor să fie cât mai redus posibil în raport cu cel al panourilor curente.

De asemenea se va coordona modularea pereţilor cu cea a planşeelor din elemente prefabricate în vederea rezolvării raţionale a îmbinărilor dintre pereţi şi planşee.

2.6.5. La alcătuirea generală a structurii cu pereţi portanţi din panouri din b.c.a. pentru asigurarea rezistenţei şi stabilităţii pereţilor la încărcări gravitaţionale precum şi a rezistenţei structurii la încărcări seismice orizontale, se va realiza un sistem spaţial prin aşezarea pereţilor în ambele direcţii ale planului şi îmbinarea lor la intersecţii şi colţuri (realizându-se astfel contravântuirea pe plan vertical) şi prin legarea pereţilor cu planşee care alcătuiesc şaibe rigide în planul lor (realizându-se astfel contravântuirea în plan orizontal).

Distanţele maxime între pereţi se stabilesc în funcţie de necesităţile de rezistenţă la încărcări seismice orizontale precum şi de rigiditatea planşeului în plan orizontal, de capacitatea acestuia de a transmite forţele orizontale la pereţii aşezaţi paralel cu direcţia de acţiune a forţelor.

Distanţa maximă între pereţii cu rol de contravântuire va fi de 7,20 m (12 x 0,60 m).

În cazul în care condiţiile funcţionale impun distanţe mai mari între pereţi, se vor lua măsuri de contravântuire a pereţilor şi a structurii în ansamblu, cu alte sisteme, ca de exemplu, stâlpi sau cadre de beton armat.

Clădirile cu lungime mai mare de 30 m se vor împărţi în tronsoane, cu rostul de dilatare la cel mult 30 m.

2.6.6. Grosimea minimă a pereţilor portanţi din punct de vedere al rezistenţei şi al stabilităţii la solicitări de compresiune va fi de 20 cm.

Pereţii dublii la rosturile de dilatare, pe ultimele două niveluri precum şi pereţii având numai rol de contravântuire se pot prevedea de 15 cm grosime.

2.6.7. Îmbinarea panourilor din b.c.a. montate individual, de-a lungul rosturilor verticale, se va prevedea prin lipire cu mortar adeziv şi prin monolitizarea cu mortar M 100 a spaţiului format de profile semicirculare de pe canturile lor (fig. 21).

Îmbinarea în rost vertical a panourilor mari asamblate din elemente aşezate vertical se va realiza numai prin monolitizarea şi armarea spaţiului format de profilele de pe cantul elementelor.

Îmbinarea în sens orizontal atât a panourilor cât şi a panourilor mari asamblate din elemente se va realiza prin centurile de beton armat la nivelul planşeelor.

2.6.8. Îmbinarea pereţilor cu planşeele (centurile) şi realizarea continuităţii pe verticală a pereţilor se va face cu bare de oţel beton prevăzute în monolitizările dintre panouri.

2.6.9. Secţiunea barelor de armare a centurilor se va determina în funcţie de solicitare, care depinde de conformarea structurii (numărul, rigiditatea şi poziţia diafragmelor), de numărul de niveluri, de gradul de protecţie antiseismică, de probabilitatea unor tasări inegale etc.

Armarea minimă constructivă este de 2 O 10 mm din oţel calitatea OB 37 sau o secţiune echivalentă.

Centurile pereţilor exteriori se vor placa la faţa exterioară cu plăci din b.c.a.

2.6.10. Etanşarea rosturilor verticale dintre panouri, respectiv dintre panourile mari asamblate din elemente şi a rosturilor orizontale la nivelul superior al soclului şi al planşeelor, se va realiza conform prevederilor anterioare.

Distanţa dintre rosturile de dilatare ale pereţilor se va prevedea conform indicaţiei de mai sus. (fig. 22). La stabilirea distanţelor dintre rosturile de dilatare şi a datelor tehnice se vor avea în vedere şi normele provizorii NP 28-78.

2.6.11. Pentru asigurarea protecţiei antiseismice a clădirilor cu structura din pereţi portanţi din panouri din b.c.a. respectiv din panouri mari asamblate din elemente se vor respecta prevederile generale din Normativul P 100-81.

În mod deosebit se va da atenţie realizării unor clădiri cu o formă compactă, de preferinţă dreptunghiulară. Structura trebuie să aibă o geometrie cât mai clară şi să prezinte în plan rigidităţi apropiate după cele două direcţii principale.

Planşeele trebuie să fie realizate cu şaibe orizontale cât mai rigide, atribuindu-se o importanţă deosebită centurilor, în special la planşeele alcătuite din elemente prefabricate de tip fâşie.

Buiandrugii deasupra golurilor de ferestre şi uşi la clădiri cu gradul de protecţie antiseismică mai mare decât 7 se vor realiza de preferinţă din beton armat monolit turnat odată cu centurile.

Ca măsură de protecţie antiseismică specifică sistemului se va aplica armarea pereţilor cu bare aşezate în rosturile verticale dintre panouri sau panouri mari, diferenţiate după gradul seismic şi numărul de niveluri. La clădiri cu două sau trei niveluri, cu gradul de protecţie antiseismică 7 şi mai mare, rosturile verticale de la colţuri, intersecţii de pereţi şi de la marginea golurilor (fig. 20) se vor arma cu bare continui.

2.7. Acoperişuri pentru clădiri industriale, agrozootehnice de locuit şi social-culturale

2.7.1. Plăcile din beton celular autoclavizat pot fi folosite pentru realizarea acoperişurilor de hale industriale şi clădiri agrozootehnice cu structură din metal sau beton şi a acoperişurilor de construcţii civile, putând rezema pe elemente din beton armat, zidărie sau pe panouri portante din beton celular autoclavizat.

2.7.2. Detaliile de îmbinare ale plăcilor de acoperiş pe elementele de structură din beton şi metal, sunt date în fig. 23 şi 24.

Îmbinările plăcilor din beton celular autoclavizat pe elemente din beton sau pe centuri din beton armat se realizează prin armături montate în rosturile dintre elemente şi mustăţi lăsate din elementele de susţinere.

Betonarea rosturilor se execută cu beton de monolitizare B 200 m cu agregat mărunt, conform anexei 7.

Îmbinarea plăcilor din beton celular autoclavizat pe elemente din metal se realizează prin armături montate în rosturile longitudinale dintre plăci trecute prin plăcuţe metalice sudate pe elementul principal. Monolitizarea se face cu beton B200 cu agregat mărunt în rosturile longitudinale şi cu mortar M 100 m în rosturile transversale.

2.7.3. Folosirea plăcilor din b.c.a. la hale industriale cu structuri din beton este permisă pentru regiuni seismice până la gradul 7 inclusiv, numai cu asigurarea unor măsuri constructive eficiente pentru preluarea eforturilor seismice în planul acoperişului (centuri de monolitizare, pene din beton, armături în rosturi).

Calculul şaibelor de acoperiş se va face în conformitate cu indicaţiile proiectelor tip de elemente.

În cazuri speciale, când plăcile din beton celular autoclavizat se folosesc în regiuni seismice de gradul 8, preluarea solicitărilor în planul acoperişului se va realiza prin alte sisteme constructive, ca de exemplu contravântuiri metalice, centuri etc.

Şaibele alcătuite cu elemente din beton celular autoclavizat nu vor fi folosite pentru transmiterea fortelor de frânare date de podurile rulante sau a forţelor provenind din socuri şi vibraţii ale utilajelor.

2.7.4. Distanţa maximă între rosturile de dilatare este de:

- 72 m la acoperişuri de hale industriale şi agrozootehnice;

- 30 m la acoperişuri de construcţii civile.

2.7.5. Golurile pentru trecerea conductelor prin acoperişuri se vor executa de regulă în dreptul rosturilor longitudinale dintre plăci. Golurile mari se pot realiza prin elemente speciale din beton armat prefabricat, sau prin juguri metalice rezemate pe plăcile din beton celular autoclavizat adiacente.

2.7.6. Subansamblurile de învelitoare se vor alcătui în funcţie de condiţiile de umiditate şi agresivitate a mediului, ţinând seama de următoarele:

- pentru construcţii amplasate în medii cu umiditate relativă a aerului interior sub 60% se prevăd subansambluri de învelitoare bituminoasă, cu strat de difuzie a vaporilor din carton asfaltat perforat (spre exemplu la hale industriale);

- pentru construcţii amplasate în medii cu umiditatea aerului interior mai mare decât 60%, la faţa superioară a plăcilor se va prevedea o învelitoare ventilată, ca de exemplu învelitoare din azbociment ondulat utilizate la constructiile zootehnice. Pe tavane se vor prevedea bariere de vapori.

2.7.7. Dimensionarea şi verificarea plăcilor de acoperiş din b.c.a. la solicitarea de încovoiere se va face conform prevederilor din anexa 4 cap. A.

2.7.8. Barele de armare transversală a plăcilor de acoperiş din b.c.a. se vor prevedea la cel mult 30 cm distanţa între ele, în conformitate cu prevederile din anexa 4.

2.8. Prevederi comune pentru toate tipurile de elemente privind protecţia elementelor, protecţia anticorozivă a pieselor metalice de prindere, fixare tâmplărie şi realizarea instalaţiilor.

2.8.1. Elementele din b.c.a. se vor proteja împotriva umidităţii şi agresivităţii mediului înconjurător, aplicându-se procedeele şi materialele indicate în capitolul 4 "Finisaje şi protecţii" din prezentele instrucţiuni tehnice.

2.8.2. Piesele metalice de prindere a alementelor din b.c.a. inclusiv cele înglobate în structură, vor fi protejate anticoroziv aplicându-se materialele şi procedeele indicate în anexa 14.

2.8.3. Tâmplăria se va fixa cu şuruburi înşurubate în dibluri din material plastic (fig. 25 şi 26).

2.8.4. Se admite fixarea directă a obiectelor sanitare uşoare (ex.: cuiere, oglinzi, suporturi, chiuvete, lavoare, rezervoare WC) de pereţii din panouri de 7,5 cm grosime, şi a corpurilor de încălzire uşoare de pereţii de minimum 20 cm grosime (fig. 27 şi 28). Obiectele sanitare grele şi corpurile de încălzire grele se vor monta pe suporţi verticali fixaţi pe planşee sau pe pardoseală (fig. 27 şi 28).

Conductele instalaţiilor interioare se vor monta aparent sau se vor masca cu plăci din b.c.a. sau alte materiale uşoare.

Conductorii electrici se vor prevedea în şanţuri executate prin frezare în pereţii din b.c.a.

La elementele montate vertical, lungimea şanturilor orizontale sau oblice nu va depăşi jumătate din lăţimea elementelor şi nici 1/3 din grosime.

[top]

 

3. PREVEDERI PENTRU PUNEREA ÎN OPERA

Materiale

3.1. La executarea construcţiilor cu elemente din beton celular autoclavizat se folosesc mortare obişnuite de ciment, sau după caz ciment-var şi mortare adezive, conform reţetelor din anexa 7 şi materialelor din anexa 8.

3.2. La executarea finisajelor se folosesc materiale pe bază de acetat de polivinil sau acrilice, uleiuri, lacuri şi emailuri etc., conform anexei 8.

3.3. La etanşarea rosturilor se vor folosi chituri elastice, indicate în anexa 9.

Elementele din beton celular autoclavizat se fixează de structura de rezistenţă cu piese şi accesorii din oţel, care se vor prevedea prin proiectele tip de elemente de beton celular autoclavizat, conform anexei 11.

3.5. Pentru protecţia anticorozivă a pieselor şi accesoriilor pentru montaj se vor folosi materiale de protecţie, conform celor indicate în anexa 10.

 Manipulare, transport, depozitare

3.6. Elementele din beton celular autoclavizat se livrează în pachete balotate sau în pachete paletizate.

Elementele armate se livrează în pachete acoperite cu un material impermeabil, care nu pătează, balotate şi cu muchiile protejate cu colţare de carton sau material plastic (fig. 29), în conformitate cu STAS 10832-76.

Elementele nearmate se livrează în pachete paletizate sau în pachete balotate. Pachetele paletizate vor fi acoperite cu un material impermeabil care nu pătează, vor fi balotate şi vor avea muchiile protejate cu colţare de carton sau material plastic (fig. 30) în conformitate cu STAS 10833-80.

Se interzice scoaterea materialului de protecţie impermeabil cu care se livrează pachetele din fabrică până în momentul punerii în operă a materialului.

În cazul în care materialul de protecţie a fost degradat în timpul transportului, pachetele vor fi protejate prin acoperire cu prelate sau cu alte materiale impermeabile care nu pătează. Se admite ca livrarea elementelor din b.c.a. să se facă în condiţiile de mai sus, însă fără material de protecţie contra umezirii, numai în perioada anului cuprinsă între 31 martie şi 31 octombrie şi numai în cazul în care în acest interval de timp nu se prevăd perioade cu ploi abundente şi de lungă durată.

Transportul panourilor mari asamblate din elemente la şantier se face cu mijloace auto (remorci joase echipate cu rastele pentru panouri mari). Distanţa maximă recomandată este de 30 km. Pentru distanţe mai mari, se pot utiliza şi transportul pe calea ferată, cu condiţia încărcării în vagoane echipate cu rastele direct din depozit la producător şi în urma unei verificări prealabile a comportării panourilor mari la acest transport, prin transporturi de probă.

Rastelele trebuie să fie prevăzute cu talpa inferioară continuă, protejată pe suprafaţa pe care reazemă panourile mari cu fâşii din materiale moi (ex. vată minerală, cauciuc etc.).

Panourile mari se aşează în rastel, distanţate unul faţă de celalalt cu ajutorul unor distanţieri din lemn căptuşiti cu vată minerală şi cauciuc.

Pe timp de averse nu se vor efectua transporturi.

Panourile mari asamblate se vor proteja în mod obligatoriu de la producător, la faţa văzută cu un strat de glet din ciment alb şi aracet iar pe canturi prin pensulare cu aracet conform anexei 7.

3.7. Descărcarea şi încărcarea elementelor din b.c.a. din şi în mijloacele de transport auto şi de cale ferată precum şi alte manipulări se fac cu macarale echipate cu dispozitivele indicate în anexa 12.

Descărcarea şi încărcarea din şi în mijloacele auto se poate face şi cu motostivuitoare echipate cu furcă.

Se interzice descărcarea prin basculare sau aruncare a elementelor din b.c.a.

3.8. Depozitarea elementelor din b.c.a. se face la obiect în cadrul fiecărei travei în care materialul urmează a fi pus în operă, pe terenuri orizontale, în zone ferite de posibilitatea de acumulare a apelor meteorice. Fiecare pachet cu elemente armate se va aşeza pe două reazeme din materiale moi, amplasate la distanţa de cca. 30 cm de la capetele elementelor.

La pachetele suprapuse, reazemele vor fi pe aceeaşi verticală (fig. 31).

Se interzice depozitarea pachetelor cu elemente armate pe o înălţime mai mare de 2,40 m.

Se interzice depozitarea suprapusă a pachetelor paletizate cu elemente nearmate.

În depozitele organizate, dotate cu platforme corespunzătoare se admite depozitarea pachetelor cu elemente armate şi nearmate pe o înălţime de maximum 3,50 m.

În cazul panourilor pentru pereţi despărţitori, depozitarea pachetelor se va face pe platforme special amenajate, la nivelul la care se execută pereţii despărţitori, sau direct pe planşeu.

Aşezarea pachetelor pe planşeu se va stabili de constructor, în raport cu capacitatea portantă a acestuia în momentul depozitării. Se interzice depozitarea pe planşeu a pachetelor suprapuse.

3.9. Transportul elementelor din b.c.a. pe şantier se va face cu remorci tractate, trailere sau alte mijloace de transport corespunzătoare, pachetele de elemente fiind bine ancorate de platforma mijlocului de transport.

Executie şi montaj

Prevederi generale

3.17. Înainte de începerea lucrărilor personalul de execuţie va fi instruit, pentru cunoaşterea particularităţilor betonului celular autoclavizat, a sculelor şi dispozitivelor de lucru, a materialelor auxiliare şi a condiţiilor specifice lucrărilor respective.

Se interzice punerea în operă a elementelor din b.c.a. fără sculele, dispozitivele şi materialele auxiliare specifice arătate în prezentele instrucţiuni tehnice.

Înainte de montare constructorul este obligat a verifica prin sondaj calitatea elementelor din b.c.a. în ceea ce priveste aspectul dimensiunile şi capacitatea portantă, în conformitate cu regulile de verificare prevăzute în STAS 10832-76 şi STAS 10833-80.

Se vor verifica certificatele de calitate şi marcarea pachetelor de elemente în vederea respectării proiectului de execuţie a lucrărilor.

În caz că elementele din b.c.a. aduse pe şantier au degradări ale betonului celular sau prezintă fisuri sau pete de rugină, constructorul este obligat să ceară verificarea caracteristicilor fizico-mecanice ale betonului celular autoclavizat şi ale protecţiei anticorozive a armăturii, în conformitate cu regulile de verificare şi condiţiile de calitate din STAS 7344-78 şi 8036-81, de către un laborator de încercări.

Se interzice montarea elementelor din b.c.a. care au dat rezultate necorespunzătoare la aceste verificări.

3.18. Montarea elementelor din b.c.a. se va începe după hidroizolarea, soclului şi după montarea elementelor structurii de rezistenţă şi executarea îmbinărilor elementelor de structură.

În vederea montării elementelor se vor verifica poziţia şi dimensiunile mustăţilor şi ale pieselor metalice de prindere sau ancorare înglobate în structura de rezistenţă şi se vor fixa la poziţie piesele metalice (console, bucle etc.) prevăzute în proiect.

Înainte de montare, elementele vor fi verificate la sol.

Repararea elementelor se va face înainte sau după montarea lor.

Se interzice montarea elementelor armate cu defecte care pot influenţa asupra siguranţei prinderilor şi rezemărilor, precum şi a elementelor a căror umiditate depăşeşte 20% din masă.

3.22. Panourile se vor fixa provizoriu de structura de rezistenţă până la executarea prinderilor şi îmbinărilor definitive şi asigurarea stabilităţii sau rezistenţei lor, conform indicaţiilor din proiectele tip.

Piesele şi dispozitivele de fixare provizorie se vor arata în proiectele tip.

3.23. Se interzice îndepărtarea sprijinirilor provizorii, precum şi încărcarea cu orice sarcini a pereţilor şi acoperişurilor, înainte de întărirea mortarului adeziv din rosturi sau a mortarului şi betonului de monolitizare.

3.24. Piesele metalice de prindere sau rezemare definitivă a elementelor din b.c.a. care nu se înglobează în mortar de ciment sau beton, se vor proteja anticoroziv conform indicaţiilor din anexa 14. Se va da o atenţie deosebită protejării sudurilor executate pe şantier.

3.25. Fixarea tâmplăriei, a obiectelor şi conductelor instalaţiilor sanitare şi a conductorilor electrici se va face după întărirea mortarului adeziv din rosturile dintre elementele din b.c.a.

Tâmplăria şi obiectele sanitare care se prind de pereţi se vor fixa cu şuruburi pentru lemn prevăzute cu dibluri din material plastic.

Găurile pentru dibluri se vor executa cu burghie speciale conform anexei 12 poziţia 19.

Găurile pentru doze şi şanţurile pentru conductorii electrici se vor executa cu burghie, freze şi dispozitive speciale de tipul celor prevăzute în trusa pentru lucrări de instalaţii şi pentru zidăria din b.c.a.

3.26. Etanşarea cu chit elastic a rosturilor se va face după executarea finisajelor. Finisajele se vor executa conform capitolului 4 "Finisaje şi protecţii".

Chitul elastic se va aplica manual cu fierul cu lama flexibilă sau cu pistolul de chit după o prealabilă amorsare a rosturilor cu emulsie de Aracet: Apă (1:1 părţi în volume). Grosimea stratului de chit va fi de minimum 10 mm. Umplerea rosturilor cu chit se va face până la începutul teşiturii, rostul rămânând aparent.

Elemente nearmate

3.27. Executarea zidăriilor din blocuri şi plăci din b.c.a. se va face conform anexei 6, precum şi prevederilor din STAS 10109/1-82 "Lucrări de zidărie. Calculul şi alcătuirea elementelor".

Elemente armate

3.28. La executarea pereţilor de hale industriale din panouri dispuse orizontal, cu prinderi uscate, se va ţine seama de următoarele:

- montarea se va face cu un graifer cu prindere laterală (conform anexei 12, poziţia 11)

- prinderea provizorie a panourilor de structură se realizează cu un dispozitiv de tipul celor prevăzute în proiectele tip;

- rosturile prevăzute a se realiza prin lipire se execută cu mortar adeziv aplicat cu mistria, conform reţetei din anexa 7, după o prealabilă amorsare cu emulsie de Aracet D 50: Apă (dozaj 1:1 părţi în volume);

- rosturile verticale sunt prevăzute cu benzi din polistiren celular expandat sau benzi de polietilenă expandată, care formează suportul pentru chitul elastic, acestea se vor fixa prin baterea în cuie pe unul din canturile panoului care urmează să se monteze

- în cazul pereţilor mai înalţi de 9,00 m sau al faţadelor mixte, rostul orizontal care desparte panourile autoportante de cele portante nu se va mai umple cu mortar adeziv, ci se va face numai etanşarea rostului, panoul aşezându-se pe o bandă de carton asfaltat: pe panoul montat anterior se fixează două benzi continue de polistiren sau carton asfaltat, una la faţa interioară a panoului şi alta la 2,5 cm de la faţa exterioară şi apoi se montează panoul care reazemă pe consola metalică;

- rosturile verticale între panouri şi fereastra metalică se execută în acelaşi mod ca între panourile opace.

Rosturile orizontale, dintre panouri şi ferestrele metalice sau panourile vitrate din beton armat se etanşează după montarea acestora, cu mortar de ciment şi chit elastic, conform detaliilor din proiect.

Rostul orizontal dintre partea superioară a panoului vitrat din beton armat şi panoul din b.c.a. se etanşează cu mortar de ciment: nisip : Aracet (dozaj 1:3:0,3) după ce în prealabil s-a lipit cu mortar adeziv (conform anexei 7) o fâşie de polistiren celular sau bandă de polietilenă expandată (la o distanţă de 25 mm de la faţa exterioară a panoului) aceasta constituind suportul pentru aplicarea chitului elastic.

3.29. La executarea pereţilor din panouri montate orizontal cu rosturile verticale betonate, se va ţine seama de următoarele:

- fixarea provizorie a acestor panouri se va executa cu plăcuţe metalice, bătute în cuie precum şi cu menghini dulghereşti sau cu alte dispozitive similare; plăcutele metalice vor constitui împreună cu o bară O 10 continuă în rost, prinderea definitivă a panoului;

- la întreruperea montajului pereţilor, ultimul panou montat se va fixa suplimentar de stâlp cu ajutorul unor dispozitive de fixare provizorie (menghini dulgheresti, etc);

- panoul de cornişă se montează cu un dispozitiv special (conform prevederilor proiectului tip), care permite aproprierea panoului de grinda de cornişă;

- monolitizarea canalelor verticale dintre panouri se va face cu mortar de ciment-nisip M 100 conform anexei 7, fără adaos de var sau alte substanţe care pot coroda armătura; turnarea mortarului se va face pe câte 60 cm înălţime, pentru a se asigura umplerea corectă a rostului;

3.30. La soluţiile cu pereţi din panouri montate vertical se va ţine seama de următoarele:

- montarea se va face cu cleşti care permit rotirea elementelor din poziţie orizontală în poziţie verticală, de tipul celui din anexa 12 poziţia 10;

- fixarea provizorie a acestor panouri la partea superioară se face cu piese de fixare provizorie, panourile fixându-se de grinda de cornişă şi cu dispozitive speciale de siguranţă (conform prevederilor proiectului tip).

3.31. Pereţii de compartimentare a halelor realizaţi din panouri dispuse orizontal sau vertical se execută în mod similar cu pereţii exteriori de hale, cu respectarea prevederilor specifice din proiectele tip.

Se va da o deosebită atenţie organizării montajului, care necesită dispozitive speciale în cazul montării pereţilor de compartimentare după executarea acoperişurilor. Dispozitivele speciale pot fi de tipul cărucioarelor pentru montarea pereţilor despărţitori pentru construcţii civile (anexa 12, poziţia 6, dimensionate în mod corespunzător.

3.32. La realizarea pereţilor portanţi din panouri din b.c.a. pentru construcţii civile se va ţine seama de următoarele:

a) În soclu se vor ancora mustăţile din oţel-beton conform proiectului.

Pe soclu şi pe planşeul etajului în cazul clădirilor cu mai multe nivele se vor trasa pereţii, golurile de uşi şi ferestre.

b) Mortarul de consistenţă fluidă M 100, pentru umplerea canalului circular dintre panouri, va avea compoziţia conform anexei 7 şi se va turna în rost cu cană de umplere a rosturilor, după umezirea prealabilă a acestuia.

În cazul în care deasupra panourilor se prevede o centură de beton armat, mortarul din golul rostului se toarnă până la înălţimea de cca 8 cm sub nivelul superior al panourilor.

În rostul umplut cu mortar se înfig mustăţi care realizează ancorarea pereţilor cu centura, respectiv cu planşeul şi după caz cu peretele nivelului superior.

După ce mortarul din rostul vertical s-a întărit, se verifică umplerea completă a rostului prin ciocănire (rosturile bine umplute dau un sunet înăbuşit). În cazul că rostul nu s-a umplut, acesta trebuie spart dinspre interior şi umplut din panou.

c) În vederea realizării unei lipiri corecte, panoul care se montează şi care este încă prins în cârligul macaralei se va apăsa puternic pe panoul montat anterior, până ce mortarul adeziv în exces va ieşi din rost.

d) Compensarea abaterilor la dimensiuni şi de montaj se face după cum urmează:

- abaterile pe lăţimea panourilor şi cele de montaj în lungul pereţilor se pot compensa la golurile de uşi şi ferestre (parapeţi), printr-o eventuală tăiere sau prelucrare a ultimului panou montat; prin trasarea corectă a pereţilor se pot evita abaterile mai mari;

- abaterile la grosimea pereţilor şi toleranţele de fabricaţie la grosimea panourilor se compensează prin rindeluirea şi prin şlefuirea peretului în porţiunea rostului cu rindeaua pentru plăci, respectiv cu drişca de şlefuire şi prin variaţia grosimii stratului de glet, printr-un finisaj rugos realizat prin stropire;

- abaterile la lungimea panourilor se compensează prin variaţia stratului de mortar de poză de la partea inferioară şi a celui de egalizare de la partea superioară; nu se admit abateri mai mari de 10 mm la înălţimea nivelului;

e) Înainte de montaj se fixează dispozitivele de sprijinire provizorie şi de aliniere a panourilor (fig. 32).

Montajul se va începe de la colţuri, panourile de colţ se leagă între ele suplimentar cu câte 3 scoabe de montaj bătute în poziţii repartizate pe înălţime şi pe latura superioară.

Panourile se aşează pe un strat de mortar de poză.

Sprijinirile provizorii se păstrează până după întărirea monolitizărilor elementelor de planşeu.

f) Montajul pereţilor neportanţi se face nivel cu nivel, în ritmul executării structurii, după executarea elementelor structurii de la nivelul respectiv.

În fig. 33 se arată un exemplu de schema de montaj pentru pereţi neportanţi.

La panourile ce se montează cu dispozitive tip cleşte de manipulare (anexa 12 poz. 12) se va avea grijă ca bacurile dinţate ale dispozitivului să intre în profilele circulare ale panoului pentru a nu exista pericolul de scăpare a panoului.

La pozarea panourilor se va verifica ca mustăţile din planşeu să intre în profilul lateral al panourilor. Fixarea provizorie a panourilor de parapet se va realiza cu menghine cu un tensor şi scoabe de montaj. Panourile de înălţimea unui nivel se vor fixa cu dispozitive de strângere şi aliniere.

g) La montarea pereţilor de căptuşire a diafragmelor schema de montaj este cea din fig. 34.

3.33. La execuţia pereţilor despărţitori pentru construcţii civile se va ţine seama de următoarele:

a) Pachetele balotate se transportă cu macaraua direct din depozit, cu ajutorul dispozitivului de ridicat cu umăr, până la încăperea în care urmează să fie montate panourile.

În cazul în care peretele exterior s-a executat înaintea transportului panourilor de pereţi despărţitori la locul de montaj, acestea se introduc în clădire prin golurile ferestrelor sau uşilor din faţadă.

La operaţia de introducere a panourilor în clădire, se recomandă utilizarea unor schele uşoare de lucru, în consolă, uşor deplasabile.

b) La executarea elementelor structurii de rezistenţă (stâlpi, grinzi, plăci de planşeu) se vor prevedea elementele de fixare a pereţilor despărţitori în conformitate cu proiectul de execuţie.

c) Transportul la locul de depozitare a panourilor din încăpere la locul de montaj, se face de regulă manual, în poziţia pe cant. Transportul şi manipularea pe lat este interzisă la panourile care se asamblează în pachete cu elemente dispuse pe cant.

Pentru panourile de greutate mai mare (peste 150 kg) se utilizează dispozitivul tip cărucior de transport şi montaj (anexa 12 poziţia 6).

d) Trasarea pe orizontală la partea inferioară se va face cu ajutorul unui dulap de lemn şpraiţuit de tavan cu ajutorul unor popi. La partea superioară se prevede un dulap numai în cazul în care fixarea panourilor de tavan se face prin împănare. Verticalitatea se va asigura cu ajutorul firului cu plumb sau cu nivela.

e) Împănarea la partea de jos se va face cu pene din lemn care se bat în lungul peretelui spre rostul lipit (panoul fiind ridicat de un alt muncitor cu ranga de montaj).

f) Panourile se vor monta succesiv începând de la un element portant al structurii (stâlp, perete) indiferent de prezenţa golurilor de uşă (fig. 35).

În cazul în care distanţa la marginea golului nu este un multiplu al lăţimii panourilor, la marginea golului se va dispune un panou de completare. Acesta poate fi realizat la şantier prin tăierea în lung a unui panou cu o unealtă electrică portabilă cu disc abraziv sau cu fierăstrăul din trusa de scule pentru lucrări de zidărie.

Completările cu lăţimea mai mică de 30 cm se vor executa din plăci de aceeasi grosime cu panourile, zidite prin lipire cu mortar adeziv.

g) În cazul panourilor care se fixează la partea superioară prin lipire, se va asigura curăţirea feţei superioare a panourilor şi se va aplica cu pensula amorsă de Aracet şi apă, conform reţetei din anexa 7; după o jumătate de oră de la aplicarea amorsei pe canatul superior al panoului şi pe elementul de rezistenţă al structurii se va aplica mortarul adeziv.

Prin acţionarea căruciorului sau manual, panoul se va coborî pe penele de lemn aşezate în prealabil pe planşeu. Penele se vor aşeza la un interval de 40 cm între ele, astfel ca fiecare panou să rezeme pe câte două perechi de pene.

Panoul se va ridica apoi cu ranga de montaj şi se va presa pe planşeul superior şi de elementul de rezistenţă sau de panoul montat anterior. Operaţia se repetă până când mortarul în exces iese din rosturi; mortarul în exces se îndepartează cu un şpaclu.

Pentru împănarea panoului între planşee, acesta se va ridica cu ranga de montaj şi penele se vor bate în axul longitudinal al peretelui, înspre rostul lipit.

Spaţiul liber dintre planşeul inferior şi panou se va umple cu mortar de ciment M 100 de consistenţă vârtoasă.

h) În cazul panourilor care se fixează la partea superioară în profile, înainte de montarea panoului, pe cantul lui superior se va aşeza prin lipire în puncte, cu mortar adeziv, un strat de vată minerală având lăţimea panoului b.c.a. şi grosimea de 2 cm, astfel ca după comprimare să ajungă la grosimea de 1 cm, apoi panoul se va coborî pe pene, iar capătul lui superior se va introduce între profilele metalice.

La structurile de rezistenţă elastice (în cadre sau mixte) se vor prevedea şi la marginile laterale ale peretelui despărţitor, care vine în contact cu structura, profile sau şanţuri care se vor umple cu vată minerală, ca la partea superioară a peretelui.

i) Îmbinarea pereţilor la colţuri şi ramificaţii se realizează atât prin lipire cu mortar adeziv, cât şi cu ajutorul cuielor care se bat la intervale de 80...90 cm pe înălţime. Cuiele se bat imediat după montaj, înainte de începerea întăririi mortarului.

j) Abaterile la dimensiuni ale panourilor cât şi abaterile de montaj în lungul peretelui se vor compensa ţinând seama de indicaţiile de la punctul 3.32.

k) La executarea pereţilor din panouri prefabricate fixate cu prinderi elastice se va avea în vedere următoarea succesiune tehnologică de montaj:

- se efectuează trasarea axului median al peretelui pe toate elementele de contur;

- se marchează poziţia bolţurilor sau a găurilor pentru dibluri;

- se împuşcă bolţurile sau se execută găurile în elementele de rezistenţă şi se introduc diblurile;

- se aplică fâşiile din material elastic la prinderile superioare şi laterale, hidroizolaţia şi distanţieri la prinderile inferioare;

- se fixează profilele din tablă subţire U şi L de elementele structurii de rezistenţă prin intermediul bolţurilor sau a şuruburilor autofiletante;

- se montează succesiv panourile de perete, începând cu un panou marginal, care se fixează în prima fază cu două prinderi laterale. Al doilea panou se montează prin alăturarea la primul panou şi se fixează împreună cu panoul marginal cu profilele Z şi L corespunzătoare prinderilor superioară şi inferioară;

- în acelaşi fel se montează şi următoarele panouri până la încheierea montajului peretelui;

- profile de fixare a panourilor sunt comune pentru două panouri (prinderile se fixează pe colţurile panourilor);

- montajul se execută dinspre margini spre centru;

- ultimul panou care se montează este întotdeauna un panou de câmp, dimensiunea rostului superior (6 cm) permite introducerea panoului înclinat faţă de planul median al peretelui şi rabatarea lui în poziţia verticală;

- după terminarea operaţiunilor de montare şi fixare a panourilor de pereţi, cu piesele de prindere, se verifică asigurarea contactului dintre aripile profilelor metalice ( şi Z). În cazul în care contactul nu este realizat se vor introduce între aripile profilelor distanţieri din fâşii de cauciuc;

- rosturile de contur ale peretelui se matează cu plăci din vată minerală presată;

- se execută finisajul suprafeţelor peretelui conform soluţiilor şi procedeelor prezentate în cap. 4 din instrucţiuni;

- ultima etapa de montaj o constituie aplicarea acoperitorilor rosturilor (superior şi laterale).

La executarea acoperişurilor cu elemente din b.c.a. se va ţine seama de următoarele:

a) Plăcile de acoperiş care reazemă pe pene de beton armat sau zidărie se vor aşeza pe un pat de mortar de marca M 100 (anexa 7). Mortarul se va aplica cu un cancioc cu coadă lungă (poziţia 16, anexa 12).

Plăcile care reazemă pe pene metalice se vor aşeza direct pe pane după vopsirea acestora cu minium de plumb în 2 straturi sau conform indicaţiilor proiectului de execuţie.

b) Montarea plăcilor de acoperiş având lungimea până la 6 m se va face cu o macara şi cu dispozitive tip jug (anexa 12, poziţia 8), iar a plăcilor de 3 m lungime cu cărucioare cu furcă (anexa 12, poziţia 17).

c) La montare se va da o deosebită atenţie respectării lăţimii de rezemare a plăcilor prevăzută în proiecte.

d) În cazul monolitizării cu pene din beton, se va da atenţie centrării găurilor pentru pene faţă de axul rostului longitudinal.

e) În cazul penelor metalice monolitizările pe reazeme se vor efectua cu mortar M 100 executat conform reţetei din anexa 7. La celelalte rosturi, la penele din beton se va folosi beton B 200 cu agregat mărunt, conform anexei 7.

Înainte de turnarea betonului sau a mortarului din rosturi suprafeţele plăcilor din b.c.a se vor curăţa de praf şi se vor stropi cu apă.

[top]

 ÎNDRUMATOR TEHNIC PENTRU REALIZAREA SI UTILIZAREA LA PERETII DESPARTITORI A PANOURILOR DE PERETE DEMONTABIL REDACTAREA II

Indicativ P 113/1-1994

Cuprins

 

1. OBIECT

1.1. Prezentul îndrumător tehnic stabileşte condiţiile tehnice pentru realizarea pereţilor despărţitori demontabili alcătuiţi din panouri prefabricate pe bază de produse de lemn.

Pereţii care fac obiectul acestui îndrumător se pot alcătui în două variante:

panouri aşezate între montanţi fixaţi între tavan şi pardoseală; SOLUŢIA 1; panouri fixate între tavan şi pardoseală: SOLUŢIA 2.

1.2. Prin panouri prefabricate pe bază de produse de lemn se înţeleg elemente plane, integral prefabricate, reprezentând produsul final al unui proces de fabricaţie care constă în lipirea pe ambele feţe ale unei rame de lemn a câte unei plăci din fibre sau aşchii de lemn, cuprinzînd în interior un miez din lamele din PFL sau din vată minerală.

[top]

 

2. DOMENIUL DE UTILIZARE

2.1. Panourile se pot folosi la alcătuirea de pereţi despărţitori pentru clădiri social-culturale sau la clădiri de locuit în cadrul aceluiaşi apartament.

2.2. Panourile pot fi folosite fără măsuri speciale de protecţie pentru a separa încăperi cu umiditatea relativă a aerului mai mică sau egală cu 60% şi temperatura aerului interior de 20o C

2.3. Aprecierea calităţii panourilor de perete demontabil precum şi a pereţilor care fac obiectul prezentului îndrumător, se va face în conformitate cu prevederile din STAS E 12400/1990 “Performanţe pentru pereţi interiori neportanţi”, în ceea ce priveşte determinarea sau verificarea valorilor asociate criteriilor de performanţe.

[top]

 

3. REALIZAREA PANOURILOR

Cele două variante de soluţii de panouri de pereţi despărţitori demontabili la care se aplică prezentul îndrumător sunt prezentate în planşele 1, 2 şi 3.

soluţia 1 – planşele 1 şi 2 – panouri neportante gata finisate, neizolate termic sau fonic, cu ramă din lemn de răşinoase, feţe de PFL şi miez celular;

soluţia 2 – planşele 1 şi 3 – panouri autoportante, gata finisate, cu ramă din lemn de răşinoase, faţa din PAL şi miez celular sau vată minerală.

3.1. Materiale

La realizarea panourilor în ambele soluţii (planşele 2 şi 3) se folosesc:

a) Materiale pentru ramă

3.1.1. Cherestea de răşinoase conform STAS 942-86, “CHERESTEA DE RĂŞINOASE. Dimensiuni nominale”.

b) Materiale pentru feţe

3.1.2. Plăci dure din fibre de lemn de 3,2 mm grosime, conform STAS 6986-80 “Plăci din fibre de lemn. PLĂCI DURE”.

3.1.3. Plăci din aşchii de lemn de 8 mm grosime, conform STAS 10164-80 “Plăci din aşchii de lemn. PLĂCI ANTISEPTIZATE ŞI IGNIFUGATE”.

c) Materiale pentru miez

3.1.4. Fâşii din plăci de fibre de lemn de 3,2 mm STAS 6986-80.

3.1.5. Plăci din vată minerală G 100, conform STAS 5838/3-80 “Vată minerală şi produse din vată minerală. PLĂCI DIN VATĂ MINERALĂ”.

Adezivi

3.1.6. Adezivi fenol-formaldehidici pentru industria lemnului, conform STAS 9017-88 "Adezivi fenol-formaldehidici pentru industria lemnului".

3.2. Alcătuirea panourilor

3.2.1. Panourile se execută prin lipirea pe o ramă din lemn a două feţe din PFL sau PAL cuprinzînd în interior un miez din lamelă din PFL sau vată minerală.

3.2.2. Ramele panourilor se execută din lemn de răşinoase masiv, ignifugat, îmbinate în cep simplu şi încleiere.

3.2.3. Traversele orizontale ale razei panoului sunt prevăzute cu câte două orificii cu diametrul min. 10 mm, cu rolul de a asigura circulaţia aerului în interior.

3.2.4. Miezul este constituit din fâşii frânte, obţinute din plăci din PFL de 3,2 mm grosime aşezate pe cant.

3.3. Condiţii tehnice de calitate

3.3.1. Panourile au dimensiunile prezentate în tabelul 1.

 

Tabelul 1

Tipul panouluiLungimea

mmLăţimea

mmGrosime

mm

Soluţia 12960 862 43,4

Soluţia 2 miez celular

miez de vată minerală

2960

2960

1194

1194

61

61

3.3.2. Abaterile limită în mm:

la lungime: ± 1,5;

la lăţime: ± 1,0;

la grosime: ± 0,3

3.3.3. Panourile trebuie să aibă canturile paralele şi unghiurile drepte, cu tăiere netedă.

3.3.4. Panourile trebuie să fie plane, admiţîndu-se o abatere de la planeitate de 2%.

3.4. Tehnologia de realizare a panourilor

Tehnologia de realizare a panourilor este similară cu tehnologia de realizare a uşilor interioare celulare prezentate în cadrul standardului 1624 – 1992 “PLĂCI CELULARE DE LEMN PENTRU UŞI INTERIOARE”, capitolul 2.

[top]

 

4. AMBALARE, TRANSPORT SI DEZVOLTARE

4.1. Panourile se livrează ambalate bucată cu bucată, având canturile protejate cu fâşii din PFL de 4 mm grosime.

Pentru protejarea suprafeţelor finisate ale panourilor se introduc între feţe foi de carton de ambalaj.

Cu panourile astfel ambalate se realizează colete care se consolidează între ele cu şipci şi se protejează în huse de polietilenă.

La exterior coletul se consolidează cu şipci şi oţel balot.

4.2. Panourile ambalate se transportă stivuite şi protejate corespunzător, cu mijloace auto sau feroviare acoperite.

In cazul folosirii mijloacelor de transport neacoperite, panourile vor fi protejate cu prelate.

4.3. Depozitarea panourilor se face numai în încăperi închise şi uscate, ferite de expunerea directă la soare şi de circulaţia intensă a aerului.

Depozitarea se face în poziţie verticală sau orizontală, pe suport care să asigure o distanţă minimă faţă de pardoseală sau pereţii clădirii de 150 mm.

Inălţimea stivelor va fi de max.3 m. in jurul stivelor vor fi asigurate spaţii de circulaţie pentru a permite accesul în vederea manipulării şi transportul panourilor.

[top]

 

5. SCULE, DISPOZITIVE

5.1. La executarea pereţilor din panourile soluţia 1 şi 2 sunt necesare următoarele scule şi dispozitive:

maşina electrică de găurit, cu burghie spiral de O 3… 10 şi lungimea de până la 100 mm; pistol de împuşcat bolţuri; ciocane; chei tubulare şi chei fixe; şurubelniţe; cleşti; dreptare; ruletă; sfoară.

5.2. Manipularea panourilor pe şantier şi aducerea lor la poziţia de montaj sunt în mod obişnuit operaţii care se execută manual.

5.3. Pentru atingerea poziţiilor de prindere pe rigle este necesară scara.

[top]

 

6. PRESCRIPTII DE PROIECTARE

6.1. Panourile la care se referă prezentul îndrumător se montează pe suprafeţe gata finisate ale pardoselilor, pereţilor portanţi şi tavanelor.

6.2. Pereţii se alcătuiesc fie:

din panouri soluţia 1, conform pct. 4.1, susţinute de montanţi de aluminiu la 90 cm interior; din panouri soluţia 2, conform pct.4.2.

6.3. SOLUŢIA 1

Peretele se alcătuieşte din panouri aşezate, gata finisate (planşa 2), montanţi din aluminiu, rigle metalice de aliniere şi fixare la partea superioară.

Panourile sunt prelucrate pe laturile lungi prin frezare cu nut de 10 mm adâncime în care sunt fixate prin lipire baghete de 19x12 mm din lemn de esenţă tare (planşa 2) care permite realizarea fixării acestora în ordinea montant – panou – montant.

Montanţii din aluminiu sunt dispuşi la 90 cm interior şi fixaţi:

la partea superioară prin intermediul unor şuruburi, de un profil metalic continuu fixate cu bolţuri împuşcate în planşeul de beton armat, detaliul “n” din planşa 4;

la partea inferioară prin intermediul unei piese metalice fixate în pardoseală la 90 cm interax care intră în interiorul montantului şi se fixează lateral cu un şurub, detaliu “b” din planşa 4;

la partea superioară se fixează de rigla metalică de aliniere şi fixare, detaliu “a” planşa 5; la partea inferioară panourile se montează prin intermediul a două dispozitive metalice, reglabile, fixate de

panou cu cuie -–detaliu “b’ din planşa 5 sau prin intermediul unui profil compus din aluminiu cu spaţiul de trecere inst. Electrice – detaliul “c”, planşa 5;

lateral, la marginea peretului, primul montant se fixează de peretele adiacent sau alt element de structură prin intermediul unor holţşuruburi fixate în dibluri dispuse la cca.50 cm – detaliul “c”, planşa 6;

panourile se fixează de montanţi prin intermediul unor baghete de lemn din esenţă tare care sunt încleiate în rama panoului – detaliu “c”, planşa 6.

6.4. SOLUŢIA 2

Peretele se alcătuieşte din panouri uzinate, gata finisate (planşa 3).

Panourile sunt prelucrate pe canturile verticale prin frezare cu nut de 18 mm - planşa 3, care permite introducerea unei şipci lambă din lemn de esenţă tare.

Modul de fixare al panourilor constă din următoarele:

La partea superioară panourile se montează prin intermediul unui profil U, continuu metalic, de aliniere şi fixare, fixat de planşeul din beton armat cu bolţuri împuşcate – detaliul “a”, planşa 5;

La partea inferioară fixarea se realizează prin intermediul a două dispozitive metalice montate la 20 cm de capetele panoului – detaliul “b”, planşa 5;

Fixarea primului panou de perete de elementul structural se poate realiza ca în detaliul “g” planşa 6, prin intermediul unei şipci lambă fixată la 50 cm cu holţşuruburi;

Îmbinarea între două panouri alăturate se realizează prin intermediul unei şipci lambă din lemn esenţă tare – detaliul “h” planşa 6.

Rosturile dintre panou şi perete, panouri şi plafon, panou şi pardoseală şi între două panouri alăturate se maschează cu baghete din lemn: detaliile “a” şi “b’ planşa 5 şi “g” şi “h” planşa 6.

6.5. Peretele trebuie să fie astfel conceput încât să permită realizarea cu un număr întreg de panouri. Când sunt necesare completări cu panouri de dimensiuni mai mici decât cele curente se execută panouri similare având lăţimea redusă. Panourile nu vor fi tăiate pe nici o direcţie.

6.6. Rezistenţa specifică la transfer termic R, a panourilor:

soluţia 1 este de 0,518 mp K/W; soluţia 2 cu miez celular de 0,595 mp K/W; soluţia 2 cu miez cu vată minerală: 0,844 mp K/W.

6.7. Indicele de izolare la zgomot aerian "I" pentru panourile:

soluţia 1 – 20 dB soluţia 2 cu miez celular – 30 dB soluţia 1 cu miez cu vată minerală – 34 dB.

[top]

 

7. PRESCRIPTII TEHNICE DE EXECUTIE

7.1. Pentru realizarea pereţilor despărţitori demontabili sunt necesare următoarele materiale:

panouri de pereţi despărţitori demontabili (planşa 1, 2 şi 3):

panouri celulare pe bază de PFL, neportante gata finisate, neizolante, de 43,4 mm grosime, soluţia 1 (planşa 2);

panouri cu faţa din PAL autoportante, gata finisate, termoizolante, de 61 mm grosime – soluţia 2;

montanţi de aluminiu, profil PD 1 (cf.catalogului de produse al societatii ALPROM S.A. Sântina); rigle metalice U, 22 x 22 x 2 de aliniere şi fixare la partea superioară; acoperitoare de rost la partea superioară, din lemn de răşinoase; plinte la partea inferioară din lemn de răşinoase; şipci lambă, din lemn de esenţă tare; acoperitoare de rost dintre panouri din lemn de raşinoase; dispozitive metalice, reglabile, pentru fixarea panoului la partea inferioara; piese metalice de fixarea montanţilor de aluminiu la partea inferioară; profile aluminiu PD5 a şi PD 5 b (conform catalogului de produse ALPROM S.A. Sântina) pentru realizarea

lăcaşului pentru montarea instalaţiei electrice; deşeuri de vată minerală STAS 5838/80; bolţuri L 10 x 50 M 6 E fabricate de T.M. Sadu; şuruburi M 5 x 20 STAS 4845-89; şuruburi M 6 x 50 STAS 2571-90; piuliţe hexagonale M 6, STAS 1450/4-75; dubluri din material plastic, mărimea 3, O 55 mm, conform N.I.I. 1030-75 Coop.Apoldu de Jos; cuie diverse.

7.2. Operaţiuni pregătitoare montării pereţilor.

Pe baza planului de arhitectură se fixează poziţia pereţilor despărţitori. Materializarea poziţiei unui perete despărţitor pe pardoseală se face cu ajutorul dreptarului, firului cu plumb şi a unei sfori întinse între două puncte fixe, linia descrisă fiind corespondentă axului peretelui.

Se raportează apoi pe plafon trasarea efectuată.

7.3. Montarea pereţilor

Fixarea riglelor de aliniere de la partea superioară prin bolţuri împuşcate în tavan. Fixarea primului montant pe elementul structural lateral (peretele de plecare), detaliile “e” şi “g” din planşa 6. Montarea pe cantul de la partea inferioară a fiecărui panou la 20 cm de margini a câte două dispozitive

metalice, reglabile, de fixare, planşa 5; Montarea panoului în rigle de aliniere superioară, planşa 5; Prin baterii uşoare în cantul vertical opus peretelui de plecare se împinge panoul spre acesta până la poziţia

prevăzută în proiect; Verificarea verticalităţii panoului şi reglarea dispozitivelor de fixare panou la partea inferioară.

Fixarea de riglă şi pardoseală a montantului următor (soluţia 1) sau introducerea în rostul panoului montat a unei şipci lambă (soluţia 2).

Aducerea celui de-al doilea panou şi montarea lui în mod similar cu primul panou. Se urmăreşte realizarea rosturilor dintre panouri şi montanţii metalici (soluţia 1) sau a resturilor dintre panouri (soluţia 2) conform detaliilor e, f, g, h, planşa 6.

Montajul se continuă în acelaşi mod până la ultimul panou. După montarea tuturor panourilor se execută prinderea cu cuie subţiri de o parte şi de alta a peretelui, a

plintelor inferioare şi a baghetelor acoperitoare de rost, planşele 4 şi 5.

[top]

 

8. MASURI PRIVIND P.S.I. SI TEHNICA SECURITATII MUNCII

8.1. La executarea lucrărilor de realizare a panourilor precum şi la montarea pereţilor demontabili cu aceste panouri se vor respecta prevederile din următoarele reglementări:

a). Norme republicate de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii cu ordinele nr.34/1975 respectiv nr.60/1975 cu modificările din ordinele nr. 110/1977 şi nr.39 din 77;

b). Norme de protecţia muncii în activitatea de construcţii montaj, aprobate de M.C. Ind. cu ordinul nr. 1233/D-1980;

c). Norme generale de protecţie contra incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, aprobate prin Decretul nr.290/1977;

d). Norme de prevenire şi stingere a incendiilor aprobate de M.C. Ind. cu ordinul nr.742/D-1981;

e). Norme tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind rezistenţa la acţiunea focului, indicativ P 118-83.

[top]

 INSTRUCTIUNI TEHNICE PRIVIND PROIECTAREA, EXECUTAREA SI RECEPTIONAREA PERETILOR DESPARTITORI DIN PANOURI PREFABRICATE PE BAZA DE PRODUSE LEMNOASE

Indicativ P 113-81

Cuprins

 

1. DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc condiţiile tehnice pentru pereţii despărţitori, din cadrul aceluiaşi apartament, din clădirile de locuit, alcătuiţi din panouri prefabricate pe bază de produse lemnoase.

1.2. Prin panouri prefabricate pe bază de produse lemnoase pentru pereţi despărţitori se înţeleg elemente plane, integral prefabricate, reprezentând produsul final al unui proces de fabricaţie în care materialul de bază folosit la fabricarea panourilor (în totalitate sau în cea mai mare parte) îl constituie produsele obţinute prin prelucrarea superioară a lemnului.

1.3. Prezentele instrucţiuni tehnice cuprind date ce urmează a fi folosite la:

- proiectarea pereţilor despărţitori;

- executarea lucrărilor de montaj a pereţilor despărţitori;

- recepţionarea lucrărilor executate pe şantier şi având ca obiect pereţii despărţitori;

- verificarea în condiţii de laborator a caracteristicilor cerute pentru panouri şi pereţii despărţitori în vederea utilizării lor în baza proiectelor de execuţie.

[top]

 

2. DEFINITII, TERMINOLOGIE

2.1. Peretele despărţitor este elementul de construcţie care:

- nu este luat în calculul structurilor;

- realizează funcţia de separaţie între încăperi din cadrul aceluiaşi apartament;

- este fix şi până la înălţimea de min. 2 m nu include părţi transparente sau translucide.

2.2. Element de perete despărţitor - panou prefabricat, este elementul destinat să constituie singur sau împreună cu alte elemente un perete despărţitor; suprafaţa unei eventuale părţi mobile cuprinsă în cadrul elementului nu trebuie să depăşească 50% din suprafaţa elementului.

Dacă elementul include o parte mobilă (un canat) a cărui suprafaţă depăşeşte 50% din suprafaţa totală a sa, în acest caz se va considera că acest element este uşă şi se supune tuturor reglementărilor care privesc această categorie de elemente de construcţie.

2.3. Îmbinări: rosturi şi legături.

Rostul (îmbinare în câmp curent) este îmbinarea ce se realizează între două panouri adiacente, de regulă dispusă pe laturile verticale care vin în contact.

Legătura este îmbinarea ce se realizează între peretele despărţitor (prin unul sau mai multe din elementele sale) şi elementele de construcţie adiacente:

- legătura cu tâmplăria inclusă în peretele despărţitor;

- legătura cu structura de rezistenţă;

* inferioară şi superioară, la îmbinarea cu elementele structurale orizontale (planşee);

* verticală, la îmbinarea cu elementele structurale verticale (stâlpi, diafragme).

[top]

 

3. CONDITII TEHNICE DE CALITATE

Comportarea sub acţiunea vântului

3.1. Peretele despărţitor în exploatare trebuie să reziste (fără deteriorări sau pierderea stabilităţii care să pună în pericol viaţa ocupantului) încărcărilor consecutive date de acţiunea vântului asupra pereţilor despărţitori, indicate în STAS 10101/2-78 pct. 29

3.2. Încercarea peretelui despărţitor sub o încărcare uniform distribuită care să modeleze acţiunea vântului asupra peretelui despărţitor, va fi condusă până la instalarea ruperii; valoarea încărcării uniform repartizată la care s-a produs ruperea peretelui despărţitor şi modul de rupere vor fi specificate în buletinul de încercare, fiind puse la dispoziţia proiectantului şi producătorului de panouri pentru eventuala îmbunătăţire a produsului.

Comportarea sub acţiunea şocurilor

3.3. Peretele despărţitor, inclusiv rosturile şi legăturile, nu trebuie să fie străpuns, nici să se rupă sau să se deterioreze într-un mod periculos pentru ocupant, sub acţiunea unui şoc dat de un corp moale cu o energie de impact de 24 Kgm (reprodus prin încercarea la şoc descrisă în Anexă, pct. 7) şi a unui şoc dat de un corp dur cu o energie de impact de 1 Kgm (reprodus prin încercarea la şoc descrisă în Anexă, pct. 11).

Comportarea legăturilor cu structura de rezistenţă

3.4. Legăturile peretelui despărţitor cu structura trebuie să fie concepute şi executate astfel încât, sub influenţa deformaţiilor normale ale structurii şi a eventualelor deformaţii proprii pereţilor despărţitori, peretele despărţitor să nu fie supus unor încărcări paralele cu planul său care să poată provoca ruperea sau deteriorări periculoase pentru ocupant.

Comportarea sub acţiunea încărcărilor verticale

3.5. Peretele despărţitor, inclusiv rosturile şi legăturile, nu trebuie să se rupă sau să se deterioreze într-un mod periculos pentru ocupant sub acţiunea unei încărcări provenind din suspendarea obiectelor grele (mobilier, echipament sanitar).

3.6. Pentru a satisface această cerinţă, peretele şi ancorajele acestor obiecte, trebuie să poată suporta o încărcare de 100 Kgf, acţionând paralel cu peretele la 30 cm distanţă de faţa sa, transmisă prin două console dispuse la 50 cm distanţă şi având fiecare câte două puncte de fixare dispuse la 15 cm în sens vertical, punctul de fixare inferior având contactul cu peretele realizat prin intermediul unei rondele cu diametrul de 25 mm.

Comportarea sub acţiunea focului

3.7. În scopul asigurării celor mai bune condiţii de siguranţă (privind integritatea fizică a persoanelor şi a bunurilor materiale) împotriva incendiilor, cu cheltuieli minime şi ţinând seama de cerinţele funcţionale, proiectarea şi executarea pereţilor despărţitori în clădirile de locuit se va face cu respectarea măsurilor de prevenire şi limitare a incendiilor, prevăzute în:

- Decretul Consiliului de Stat nr. 290/16 august 1977 şi "Normele generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor" (care fac parte integrantă din Decret);

- "Normele provizorii privind stabilirea gradului de rezistenţă la foc, categoriei şi clasei de pericol de incendiu a construcţiilor, instalaţiilor şi depozitelor" NP.22-77, cu modificările aduse prin decizia ICCPDC nr. 91 din 19 septembrie 1978;

- "Normele de prevenire şi stingere a incendiilor", aprobate de MCInd. cu ordinul nr. 742/D din 8 august. 1981.

3.8. Organizaţiile de proiectare a construcţiilor sunt obligate să prevadă tratarea cu substanţe ignifuge a panourilor şi materialelor auxiliare corespunzătoare cu destinaţia, sarcina şi pericolul de incendiu.

3.9. Caracteristicile privind comportarea la foc a panourilor şi materialelor auxiliare se determină prin încercări efectuate în laboratoare autorizate.

3.10. Peretele despărţitor (inclusiv rosturile şi legăturile) trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:

- peretele despărţitor în exploatare nu trebuie să favorizeze în mod direct sau indirect nici apariţia focului şi nici propagarea cu uşurinţă a incendiului;

- dacă în caz de incendiu peretele despărţitor se constituie ca sursă a unor degajări de gaze nocive sau toxice sau a fumului, este necesar ca din punct de vedere cantitativ acestea să fie limitate în aşa fel încât să nu conducă la punerea în pericol a vieţii ocupanţilor sau la distrugerea bunurilor de valoare sau echipamente importante şi nici să aducă prejudicii structurilor de rezistenţă a clădirilor;

- utilizarea maselor plastice ca elemente auxiliare la alcătuirea pereţilor despărţitori se va supune cerinţelor enunţate mai sus.

3.11. În funcţie de combustibilitate şi limita de rezistenţă la foc determinate conform STAS 11357-79 şi respectiv STAS 7771-74 şi având în vedere prevederile NP.22-77 cap. I "Gradul de rezistenţă la foc" pct. 1,2,6,7; NP.23-77 cap. III "Elemente de compartimentare a construcţiilor" şi cap. V "Prescripţii specifice construcţiilor civile", pereţii despărţitori se pot folosi pentru distribuţia spaţiului din cadrul apartamentelor situate în clădiri de gradul I şi II rezistenţă la foc, după cum urmează:

- până la 12 niveluri inclusiv, cu condiţia să fie greu combustibili (clasele C1 şi C2);

- până la 5 niveluri inclusiv, dacă sunt combustibili;

- în bucătării, la clădiri cu maximum 5 niveluri, cu condiţia ca pereţii să fie alcătuiţi din panouri ignifugate în masă şi fiind amplasaţi în încăpere astfel încât să nu primească frontul de lucru (care include maşina de gătit);

- nu sunt admişi în băi.

3.12. Utilizarea pereţilor despărţitori în clădiri înalte definite conform NP.22-77, cap. VI, pct. 25, nu se admite.

3.13. În scopul îmbunătăţirii limitei de rezistenţă la foc a pereţilor despărţitori, se va acorda o deosebită atenţie modului de realizare a legăturilor cu structura, prin protejarea sistemelor de prindere metalice faţă de acţiunea temperaturilor înalte (asigurând astfel stabilitatea ansamblului), cât şi a modului de realizare a rosturilor în vederea asigurării etanşeităţii.

3.14. La trecerea canalelor, conductelor sau cablurilor prin pereţii despărţitori, se vor lua măsuri de etanşare a golurilor din jurul acestora, cu materiale rezistente la foc.

3.15. Încorporarea în pereţii despărţitori a traseelor şi aparatajelor electrice uzuale (doze, prize) se va face cu respectarea prevederilor normativului I.7-78, prin executarea unor protecţii corespunzătoare din materiale incombustibile, evitându-se aprinderea pereţilor despărţitori datorită unor avarii sau defecţiuni ale instalaţiilor electrice.

3.16. Pozarea conductelor instalaţiilor de încălzire în raport cu pereţii despărţitori se va face cu respectarea prevederilor "Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire" I.13-79, pct. 16.1 şi pct. 16.9.

3.17. Uşile incluse în pereţii despărţitori vor avea cel puţin aceleaşi caracteristici de comportare la foc ca şi peretele despărţitor. Panoul de completare a golului de deasupra uşii va fi alcătuit din aceleaşi materiale ca şi restul panourilor propriu-zise.

3.18. Verificarea modului de comportare faţă de acţiunea focului, a tuturor soluţiilor noi de pereţii despărţitori, este obligatorie şi se va face prin grija beneficiarului lucrărilor, în laboratoare autorizate, conform încercărilor descrise în Anexă, pct. 14 şi pct. 15.

Etanşeitatea

3.19. Etanşeitatea pereţilor despărţitori este dependentă de rosturile şi legăturile cu elementele structurale.

Pentru asigurarea etanşeităţii pereţilor se va ţine seama de variaţiile dimensionale ale rosturilor şi legăturilor datorate:

- toleranţelor de realizare a elementelor structurale şi a panourilor, inclusiv toleranţele de montaj;

- variaţiilor dimensionale ale elementelor structurale şi panourilor pe timpul duratei de exploatare normală a construcţiei.

3.20. În încăperile în care sunt prevăzute pardoseli care se curăţă prin spălare cu apă, legătura dintre peretele despărţitor şi pardoseală va fi astfel alcătuită încât să se asigure etanşeitatea la apă pentru încăperile alăturate; de asemenea, partea inferioară a peretelui despărţitor finit (gata pentru exploatare) trebuie să fie astfel concepută şi protejată încât să fie înlăturată posibilitatea umidificării părţilor sensibile la apă prin latura inferioară a panoului, pentru o înăţime de cel puţin 1 cm de apă stagnată pe pardoseală.

3.21. În încăperile umede, unde este prevăzută posibilitatea unui jet de apă asupra peretelui, precum şi în încăperile unde este posibilă condensarea apei pe faţa peretelui (bucătării), suprafaţa peretelui inclusiv rosturile trebuie să fie etanşe la apă.

3.22. În cazul în care se folosesc panouri din materiale sensibile la apă (materiale aglomerate cu răşini sensibile la apă), pătrunderea apei trebuie să fie evitată prin folosirea unor protecţii de suprafaţă (aplicate fie în uzină, fie pe şantier).

3.23. În aceste condiţii, protecţia este asigurată numai în limita durabilităţii îmbrăcăminţilor suprafeţelor şi a protecţiei inferioare, pentru o bună funcţionare fiind necesară renovarea lor.

3.24. O rezolvare superioară o constituie folosirea panourilor aglomerate cu răşini rezistente la apă ureo-melaminice protejate cu îmbrăcăminţi melaminice, placate cu plăci ceramice în zona aparatelor sanitare şi având la bază plinte ceramice.

3.25. Peretele despărţitor din panouri, inclusiv rosturile şi legăturile, trebuie să fie practic etanşe la aer, cerinţă introdusă prin definiţia peretelui despărţitor ca element de separare între două încăperi alăturate.

Izolarea termică

3.26. Pentru pereţii despărţitori care separă o încăpere încălzită de o încăpere neîncălzită (cazul pereţilor despărţitori între cămări neîncălzite şi având fereastră proprie şi alte încăperi din apartament), rezistenţa la transmisia termică (Ro) trebuie să fie mai mare sau cel mult egală cu rezistenţa la transmisia termică necesară (Ro nec) pentru asigurarea condiţiilor minime de confort (stabilit conform STAS 6472/3-75).

3.27. Dat fiind că acest perete poate interveni între o încăpere de locuit şi cămară, sau între bucătărie şi cămară şi că el poate fi alcătuit fie dintr-un singur strat omogen (panouri monobloc) sau din mai multe straturi omogene (panouri chesonate) se impune ca, de la caz la caz, să se facă dimensionarea corespunzătoare a grosimii peretelui pentru îndeplinirea funcţiei de izolare termică conform STAS 5912-80.

Dimensionarea se va face în condiţiile de mediu ambiant caracterizate prin: 0-5oC şi 85-95% UR pe o parte şi 15-18oC şi 55-65% UR pe cealaltă parte pentru încăperi de locuit şi 85% UR pentru bucătării.

Condensarea vaporilor de apă

3.28. Pentru pereţii despărţitori care delimitează încăperi cu regim de umiditate ridicată, dar intermitentă (bucătării), un condens superficial temporar va fi în orice caz inevitabil şi acceptat cu condiţia ca peretele să satisfacă cerinţele de etanşeitate prevăzute la pct. 3.20...3.24.

Condiţiile de mediu ambiant caracteristice producerii acestui fenomen, în cazul blocurilor de locuit, sunt: 10oC şi 55% UR pe o parte şi 18-20oC şi 85-95% UR pe altă parte.

3.29. Producerea unui condens superficial pe o perioadă de timp relativ mare - precum şi în interiorul peretelui posibilă pe timp de iarnă la pereţii despărţitori care separă încăperi încălzite de cele neîncălzite (cazul peretelui despărţitor la cămări neîncălzite şi având fereastră proprie), se va evita prin dimensionarea corespunzătoare a panourilor conf. STAS 6472/4-81.

Izolarea fonică

3.30. Capacitatea de izolare la zgomot aerian a pereţilor despărţitori, în cadrul unui apartament, trebuie să satisfacă condiţiile cuprinse în STAS 6156-80 "Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile".

Indicele de atenuare sonoră "I " determinant prin măsurarea directă cu benzi de frecvenţă de 1/3 octavă, în domeniul de frecvenţe cuprinse între 100 şi 3150 Hz trebuie să fie superior valorii de 32 dB.

3.31. Măsurătorile se efectuează în condiţiile precizate în Anexă, pct. 16 şi pct. 17.

3.32. În vederea introducerii în execuţie a unei soluţii noi de perete despărţitor alcătuit din panouri prefabricate se impune ca pe baza încercărilor de laborator să se obţină cât mai multe indicaţii cu privire la comportarea peretelui din punct de vedere acustic, în condiţii reale de exploatare, în funcţie şi ţinând seama de:

- interacţiunea perete despărţitor-elemente structurale adiacente;

- comportarea efectivă a legăturilor în exploatare;

- influenţa elementelor constructive complementare, legate sau incorporate în perete (uşi, trasee de instalaţii, aparate sanitare etc.).

Aspectul

3.33. Peretele despărţitor trebuie să prezinte o suprafaţă regulată, fără defecte aparente: sub o iluminare razantă, peretele despărţitor trebuie să se prezinte sensibil plan. Pentru aceasta este absolut necesar ca panourile să fie plane şi fără fisuri sau deteriorări; se poate admite totuşi fisurarea rosturilor între panouri şi o oarecare lipsă de planeitate pentru ansamblul peretelui, cu condiţia ca rosturile între panouri să fie sau subliniate (acuzate) sau acoperite (de ex. printr-un acoperitor de rost) şi care să se înscrie în condiţiile privind deformaţiile permanente (conf. pct. 3.38).

Finisare şi utilităţi curente

3.34 Soluţiile adoptate pentru realizarea pereţilor despărţitori din panouri trebuie să permită:

- aplicarea unor tratamente de suprafaţă largă utilizare ca de exemplu tapete şi zugrăveli (cu excepţia cazurilor în care panourile uzinate sunt livrate cu un finisaj definitiv şi durabil);

- aplicarea unor dispozitive curente sau speciale pentru suspendarea obiectelor uşoare (tablouri, oglinzi, etajere); sunt considerate ca satisfăcătoare dispozitivele care suportă aplicarea unei încărcări de 10 kgf paralelă cu planul peretelui şi o forţă de smulgere de 25 kgf;

- aplicarea unor dispozitive uzuale sau speciale pentru suspendarea obiectelor grele (mobilier suspendat în bucătării echipament sanitar;

- încorporarea traseelor şi aparatajelor electrice uzuale (doze, prize);

- treceri pentru conducte de apă, gaz şi încălzire centrală.

Deformaţii

3.35. Sub acţiunea diferitelor solicitări de natură mecanică, higrotermică şi a acelora care sunt generate de folosirea normală a încăperilor, peretele despărţitor, inclusiv rosturile şi legăturile, nu trebuie să prezinte nici degradări şi nici deformaţii vizibile cu ochiul liber care să afecteze confortul ocupantului sau buna comportare a finisajelor uzuale (zugrăveli, vopsitorii, tapete).

3.36. Având în vedere că deformaţiile elementelor structurale adiacente peretelui despărţitor pot provoca deformaţii inadmisibile ale peretelui despărţitor şi a legăturilor sale cu structura, este necesar să se determine (prin calcul sau măsurători) deformaţiile elementelor structurale adiacente (în special ale planşeelor), în scopul adoptării unor măsuri de conformare a pereţilor şi legăturilor prin care să se evite degradarea pereţilor.

3.37. În vederea evitării degradărilor având drept cauză cele de mai sus, se adoptă valori limită a săgeţilor şi deplasărilor în rosturi şi legături după cum urmează (pct. 3.38...3.42).

3.38. Săgeţile permanente sau definitive, având drept cauză toleranţele dimensionale ale peretelui despărţitor pus în exploatare, precum şi încărcările provenind din suspendarea obiectelor grele (având ca valoare absolută jumătate din valoarea încărcărilor prevăzute la pct. 3.6) nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui despărţitor şi vor fi limitate la 0,5 cm.

3.39. Săgeţile datorate diferenţei parametrilor higrotermici ale mediului în două încăperi alăturate şi care se menţin aceiaşi în timp îndelungat nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui şi vor fi limitate la 0,5 cm.

3.40. Săgeţile temporare datorate variaţiei temporare a parametrilor higrotermici (creşterea temperaturii sau umidităţii sau amândouă odată, în bucătării) sau unei cauze termice localizate de durată limitată (încălzire prin radiaţia solară sau creşterea accidentală a temperaturii în instalaţiile de încălzire centrală) nu trebuie să depăşească 1/250 din înălţimea peretelui, sau 1 cm.

3.41. Săgeţile instantanee perceptibile cu ochiul liber sau prin contact şi datorate:

- şocurilor;

- sub acţiunea unui şoc moale cu o energie de impact de 12 kgm, descris în Anexă, pct. 8, săgeata instantanee nu trebuie să depăşească 1/250 din înălţimea peretelui şi va fi limitată la 2 cm;

- sub acţiunea unui şoc moale, cu o energie de impact de 3 kgm, descris în Anexă, pct. 10, săgeasta instantanee nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui şi va fi limitată de 0,5 cm;

- variaţiilor bruşte de presiune în interiorul unei încăperi sau provenind din rezemarea unei persoane de perete; sub aceste acţiuni reprezentate convenţional printr-o încărcare uniform repartizată de 20 kg/m2, săgeata nu trebuie să depăşească 1/500 din înălţimea peretelui şi va fi limitată la 0,5 cm.

3.42. Săgeţile remanente trebuie să rămână în limitele indicate, pentru diversele solicitări, după trecerea de la o solicitare la alta. În caz contrar, pe baza măsurătorilor efectuate în laboratorul de încercare, se vor lua măsuri în ceea ce priveşte caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor folosite precum şi în privinţa modului de alcătuire a peretelui în ansamblu, în scopul îmbunătăţirii comportării şi îndeplinirii cerinţelor mai sus precizate.

Deplasări în rosturi şi legături

3.43. Asemenea deplasări sunt permise numai în următoarele condiţii:

- peretele (inclusiv rosturile) şi legăturile îşi păstrează etanşeitatea cerută;

- între două panouri adiacente nu se dezvoltă deplasări pe o direcţie perpendiculară pe planul peretelui, care să influenţeze negativ asupra aspectului;

- deplasările în rosturi nu vor depăşi 0,2 mm dacă se ia în considerare posibilitatea folosirii unor tapete pe bază de hârtie la finisarea pereţilor; dacă se exclude posibilitatea folosirii tapetelor de hârtie şi dacă nu se poate limita deplasarea în rosturi sub 0,2 mm, în scopul păstrării aspectului, având în vedere posibilitatea fisurării rosturilor între panouri, se va proceda fie la acoperirea cu un acoperitor de rost, fie la sublinierea (acuzarea) rosturilor prin teşirea muchiilor alăturate ale feţelor panourilor.

3.44. Faţă de solicitările precizate la pct. 3.38...3.41, se vor considera ca surse suplimentare ale deplasărilor în rosturi şi legături, trecerea condiţiilor higrotermice în încăperi adiacente de la 0-5oC şi 85-95% UR către 15-18oC şi 55-65% UR, ţinând cont de condiţiile în care se face transportul, depozitarea şi punerea în operă a panourilor.

3.45. În mod obişnuit se va recurge la una din următoarele soluţii:

- panourile nu se vor solidariza între ele, iar în acest caz, ţinând seama de caracteristicile fizico-mecanice, lăţimea panourilor va fi astfel aleasă încât deplasarea în rosturi să nu depăşească 0,2 mm (dacă se foloseşte tapet de hârtie) sau rosturile vor fi subliniate sau ascunse;

- panourile vor fi solidarizate între ele, iar în acest caz, legăturile peretelui despărţitor cu structura, atât la partea superioară, cât şi la cea inferioară, trebuie să permită o deplasare în sens orizontal şi paralelă cu planul peretelui despărţitor, iar legăturile pe verticală cu structura sau alte elemente adiacente peretelui în cauză trebuie să fie astfel constituite încât să absoarbă variaţiile dimensionale cumulate ale panourilor, în aşa fel încât să nu se exercite o influenţă negativă asupra aspectului şi eventual asupra etanşeităţii rosturilor şi legăturilor.

Comportarea sub acţiunea şocurilor

3.46. Peretele despărţitor, inclusiv legăturile cu structura nu trebuie să sufere nici o deteriorare greu reparabilă, care să conducă la nerespectarea cerinţelor mai înainte precizate, sub acţiunea următoarelor şocuri;

- o serie de 3 (trei) şocuri cu un corp moale, cu o energie de impact de 12 kgm, convenţional reprodusă prin încercarea la şoc, descrisă în Anexă, pct. 8; sub această acţiune săgeata remanentă nu trebuie să depăşească 25% din săgeata maximă instantanee înregistrată, nici 1/500 din înălţimea peretelui şi trebuie să fie limitată la 0,5 cm;

- o serie de 10 şocuri cu un corp moale cu o energie de impact de 6 kgm, convenţional reprodusă printr-o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 9; această încercare are drept scop verificarea durabilităţii asamblărilor (dacă este cazul) părţilor constitutive a panourilor uzinate, precum şi a legăturilor cu structura;

- un şoc cu un corp moale cu o energie de impact de 3 kgm, convenţional reprodusă printr-o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 10;

- un şoc cu un corp dur cu o energie de impact de 1 kgm, convenţional reprodusă de o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 11;

- un şoc cu un corp dur cu o energie de impact de 0,25 kgm convenţional reprodusă de o încercare la şoc descrisă în Anexă, pct. 12; diametrul amprentei nu trebuie să depăşească 2 cm.

Conservarea calităţilor

3.47. În condiţiile unei întreţineri normale, comportarea peretelui despărţitor (inclusiv a rosturilor şi a legăturilor) trebuie să satisfacă cerinţele enunţate mai sus, pe o perioadă de timp egală cu ciclul de funcţionare a reparaţiei capitale estimat la 25 de ani (conf. Normativ tehnic de reparaţii capitale la clădiri şi construcţii speciale P.95-77).

3.48. Conservarea calităţilor pereţilor alcătuiţi cu panouri din materiale aglomerate cu răşină ureoformaldehidă este asigurată practic pe acest interval de timp şi mai mult, dacă aceşti pereţi nu separă încăperi umede (bucătării) de încăperile de locuit şi, de asemenea, sunt feriţi de umezirea părţii inferioare la spălarea cu apă a pardoselilor.

3.49. Dacă pereţii sunt folosiţi în încăperi umede, conservarea calităţilor este dependentă de lucrările de finisare (îmbrăcăminţi speciale pentru medii umede, plinte tratate pentru asigurarea protecţiei la umiditate); este deci necesar ca acestea să fie din materiale care să confere aceeaşi durabilitate ca şi pentru restul pereţilor din cadrul apartamentelor.

3.50. Aprecierea conservării calităţilor se poate face ţinând seama în principal de următorii factori:

- rezistenţa mijloacelor sau materialelor de solidarizare care sunt destinate să asigure o bună comportare a peretelui faţă de solicitările mecanice variabile sau alternante, faţă de variaţia încărcărilor provenite din obiecte suspendate, precum şi faţă de variaţiile dimensionale ale peretelui şi ale elementelor adiacente peretelui pe timpul duratei de exploatare;

- stabilitatea fizico-mecanică a materialului care intră în alcătuirea peretelui despărţitor în condiţiile de exploatare prevăzute şi posibilitatea interacţiunilor fizico-chimice care se pot dezvolta între materialele care intră în alcătuirea peretelui şi cele care intră în alcătuirea elementelor de construcţie adiacente sau cele care constituie mijloace de finisare;

- încălzirea provenind din radiaţii termice localizate (radiaţia solară, corpuri de încălzire sau treceri de conducte de încălzire) şi care pot provoca local o temperatură la suprafaţa peretelui de ordinul a 50oC.

Întreţinere, reparaţii curente, curăţenie

3.51. Întreţinerea şi reparaţiile curente trebuie să se poată facă fără precauţiuni deosebite, cu materiale şi produse din comerţ.

3.52. Periodicitatea operaţiilor de întreţinere şi frecvenţa reparaţiilor, necesare prin folosirea normală, trebuie să conducă la un cost comparabil cu cel afectat pereţilor despărţitori tradiţionali.

3.53. Curăţenia curentă a încăperilor sau numai a pereţilor despărţitori precum şi folosirea produselor volatile de dezinfecţie şi insecticide curente nu trebuie să producă nici o degradare a pereţilor despărţitori.

[top]

 

4. EXECUTAREA PERETILOR DESPARTITORI

Materiale

4.1. Materialele folosite pentru alcătuirea pereţilor despărţitori definiţi conform cap. 2 sunt cele descrise în proiectul IPCT nr. 1241-78 "Noi tipuri de pereţi din materiale eficiente pentru clădiri de locuit" şi NTR 9252-81 (MEFMC-CPL-ICPIL), precum şi în proiectul IPCT nr. 6378-79 "Tipuri de panouri, sisteme de prindere şi alcătuire a pereţilor despărţitori pentru construcţii de locuit", după cum urmează:

- panouri de pereţi despărţitori (fig. 1, 2 şi tab. 1):

a. panouri chesonate din PAL sau PAF de 60 mm grosime, pe baza NTR 9252-81 şi proiect IPCT 1241-78;

b. panouri monobloc tip PD-PAL de 35 şi 50 mm grosime, pe bază de PAL STAS 6438-80, conform proiect IPCT 6378-79;

c. panouri monobloc tip PD-PAL ex. de 42 şi 57 mm grosime, pe bază de PAL ex. STAS 8658-80, conform proiect IPCT 6378-79;

- rigle de aliniere superioară din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438-80;

- rigle de aliniere inferioară din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438-80;

- acoperitor de rost superior din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438-80;

Tabelul 1

Panou TipLungime

mmLăţime

mmGrosime g

(mm)

Dimensiuni nuturi (mm)

a b c d

PD-PAL (PD-PAF) NTR.

9252-812460

600 900 1200

60 12 20 36 17

PD-PAL PR. IPCT 6378-

792460

900 1200

35 16 25 21 17

50 9 15 16 17

PD-PAL ex.

PR. IPCT 6378-79

2460 1200

42 9 15 16 17

57 17 11 21 17

- plintă inferioară din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438-80;

- şipcă lambă din lemn de răşinoase sau PAL STAS 6438-80;

- dispozitiv de prindere cu arc şi tijă filetată sau

- clipsuri metalice de prindere;

- deşeuri de vată minerală;

- aracet, făină de lemn;

- cuie diverse;

Operaţiuni pregătitoare montării

4.2. Depozitarea panourilor se va face numai în încăperi curate, ferite de intemperii, în care au fost terminate practic toate celelalte lucrări. Panourile vor fi dispuse în pachete, aşezate pe reazeme, evitându-se contactul cu pardoseala. Panourile vor fi aşezate exact unul deasupra celuilalt pentru ca radiaţia solară asu alte cauze să nu provoace diferenţe de culoare a feţelor, greu de acoperit la finisare.

4.3. Înainte de montarea panourilor se interzice executarea oricăror lucrări umede care pot să conducă la prezenţa apei pe pardoseala finită.

4.4. Montajul pereţilor despărţitori se va executa numai în încăperi în care este asigurată o temperatură de cel puţin 10oC şi umiditatea normală de exploatare.

4.5. Repartizarea panourilor se va face la fiecare nivel cu ajutorul macaralelor sau ascensoarelor de materiale; în scopul evitării manipulărilor repetate, repartizarea panourilor se va face cât mai exact posibil pe fiecare încăpere în care se execută montajul.

4.6. Dacă montajul se face pe un timp umed sau friguros, repartizarea se va face cu cel puţin 48 ore înaintea începerii montajului, pentru a se permite stabilizarea panourilor la parametrii higrotermici ai mediului interior.

Operaţiuni de trasare-montare

4.7. Pe baza planului de arhitectură a apartamentului se fixează poziţia pereţilor despărţitori. Materializarea poziţiei unui perete despărţitor pe pardoseală se face cu ajutorul unei sfori întinse între două puncte fixe, linia descrisă fiind corespondentă uneia dintre feţele panoului, respectiv a uneia dintre feţele riglei inferioare de aliniere a cărei lăţime este egală cu grosimea panoului.

Pe această linie se reperează poziţia exactă a montanţilor tâmplăriei pentru uşă, atât la faţa dinspre golul uşii - interiorul tâmplăriei, cât şi pe faţa de îmbinare cu panourile adiacente.

Se reportează apoi pe plafon trasarea efectuată.

4.8. Riglele de aliniere inferioară şi superioară se aliniază pe liniile reper şi se fixeaxă prin bolţuri împuşcate, sau cuie bătute în dibluri de lemn fixate în prealabil în planşee sau în şapa suport a pardoselii finite; în acelaşi mod se procedează cu profilele verticale de la plecarea peretelui.

În cazul fixării prin bolţuri împuşcate se va proceda la reglarea pistonului pentru a se evita despicarea lemnului din care sunt alcătuite riglele de aliniere sau profilele de plecare.

Montaj cu dispozitiv de prindere cu arc şi tijă filetată (fig. 3 şi fig. 5)

4.9. Primul panou montat va fi de regulă panoul de la plecarea de pe un element structural. În prealabil, la acest panou se va practica în cantul superior la extremitatea dinspre plecare, un şanţ cu lungimea de 60 mm, lăţimea de 12 mm şi adâncimea de 30 mm.

4.10. Panoul se înfundă iniţial în rigla de aliniere inferioară la o distanţă convenabilă de peretele de plecare care să permită introducerea prin lateral a dispozitivului cu arc şi tijă filetată.

4.11. Prin bateri uşoare în cantul vertical opus peretelui de plecare se împinge panoul spre acesta până la poziţia prevăzută în proiect.

4.12. Se verifică verticalitatea panoului şi se blochează dispozitivul de prindere prin strângerea piuliţei cu o cursă de 5 mm.

4.13. Se introduce cel de-al doilea dispozitiv pe capătul superior al panoului deja montat prin lateral. Se introduce de asemenea în nut o şipcă lambă.

4.14. Se aduce cel de-al doilea panou pe rigla de aliniere inferioară şi se împinge către panoul montat anterior, având grijă ca şipca lambă să intre pe toată lungimea ei în nutul celui de-al doilea panou. Se urmăreşte realizarea rostului între panouri conform proiectului.

4.15. După montarea celui de-al doilea panou se centrează tija şi plăcuţa de rezemare inferioară a dispozitivului în raport cu rostul dintre cele două panouri şi apoi se strânge piuliţa de blocare efectuând o cursă de 0,5 cm.

4.16. Montajul se continuă în acelaşi mod până la ultimul panou, pentru care se efectuează aceleaşi operaţii ca la primul panou privind dispunerea dispozitivului de prindere.

4.17. După montarea tuturor panourilor se execută prinderea cu cuie subţiri de o parte şi de alta a peretelui, a plintelor inferioare, acoperitoarelor de rost la plecarea peretelui, introducerea în rostul superior de montaj a deşeurilor de vată minerală şi prinderea în cuie a acoperitorilor de rost superior.

Montaj cu clipsuri metalice (fig. 4 şi fig. 5)

4.18. Primul panou se înfundă în rigla inferioară de aliniere şi se împinge spre peretele de plecare, oprindu-se la distanţa prescrisă în proiect pentru realizarea legăturii la peretele de plecare.

4.19. Se verifică verticalitatea panoului (la nevoie se introduc pene de calare).

4.20. Se montează prima pereche de clipsuri la capătul panoului spre peretele de plecare şi se strânge cu ajutorul celor două şuruburi. Se introduce în nutul liber o şipcă lamb şi se aduce cel de-al doilea panou în poziţia necesară realizării rosturilor între panouri.

4.21. Se montează următoarea pereche de clipsuri care se centrează în raport cu rostul dintre panouri şi se execută strângerea şuruburilor.

4.22. Montajul se continuă până la ultimul panou în acelaşi mod.

4.23. Următoarele operaţiuni sunt identice cu cele prezentate la montajul cu dispozitivul cu arc şi tijă filetată.

[top]

 

5. ANEXA

VERIFICĂRI ÎN CONDIŢII DE LABORATOR A PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

COMPORTAREA DIN PUNCT DE VEDERE MECANIC

Încercări de comportare sub încărcări uniform repartizate

(vezi cap. 3 pct. 3.1...3.2 şi pct. 3.41)

1. Pentru verificarea comportării, în condiţii simplificate, o parte dintr-un perete despărţitor sau un singur panou de perete despărţitor având înălţimea egală cu cea a etajului şi lăţimea de cel puţin 1 m sau egală cu cea a panoului, se dispune în situaţia de simplă rezemare pe doi suporţi orizontali rigizi, având distanţa între axe cât mai apropiată posibil de înălţimea panoului. Încărcarea se aplică fie cu ajutorul unei perne cu aer, a unui strat de nisip sau cu greutăţi din fontă, fie prin intermediul a două încărcări liniare echivalente, paralele cu suporţii, dispuse la 1/3 din deschidere. Se măsoară deformaţiile din încovoiere în punctul de maximum, la mijlocul deschiderii, cu ajutorul fleximetrelor cu fir.

2. Dacă se consideră necesar să fie verificată şi comportarea legăturilor cu structura (în cazul în care există îndoieli în legătură cu buna lor comportare), sau să se determine care este influenţa modului de legare asupra comportării câmpului peretelui, sau amândouă aceste aspecte, se va executa un montaj cu legăturile cu structura realizate conform soluţiei propuse; în acest caz este preferabil să se execute un montaj vertical, pentru a da posibilitatea testării legăturilor într-o soluţie cât mai apropiată de situaţia reală (se va evita prin aceasta influenţa greutăţii proprii asupra rezultatelor încercărilor).

Încercări la şoc

3. Încercările la şoc se vor executa pe macheta la scară reală, construite cu respectarea tuturor detaliilor indicate în proiectul de execuţie a lucrărilor.

4. Macheta care va avea înălţimea unui etaj va cuprinde în orice caz cel puţin trei panouri uzinate din câmpul curent al panoului şi va avea o lăţime de cel puţin 1,50 m.

5. Totodată, dacă se urmăreşte să se cunoască modul de comportare al intersecţiilor la colţ (în L) sau comportarea tâmplăriei incluse (pentru uşi), sau influenţa lor asupra comportării peretelui, macheta va fi construită cu includerea acestor detalii.

6. De asemenea, dacă încercarea pe macheta alcătuită din trei panouri indică o flexibilitate exagerată a peretelui şi se hotărăşte ca pentru îmbunătăţirea comportării să se introducă elemente de întărire verticale (suporţi rigizi), macheta va avea lăţimea de cel puţin 4 m şi va include şi elementele de rigidizare.

Încercări la şoc cu un corp moale

Impact de 24 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.3)

7. Încercarea se execută cu ajutorul unui sac cilindric din piele, având diametrul de 25 cm, umplut cu nisip silicios uscat până la stingerea greutăţii de 30 kg. Sacul se suspendă într-un punct aflat la 15 cm de faţa peretelui de încercat. Contactul sacului cu macheta se face într-un punct situat la jumătatea înălţimii machetei.

Se lasă să cadă sacul, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de trei ori de la înălţimea de 80 cm, măsurată deasupra punctului de contact.

Se vor observa eventualele deteriorări.

Impact de 12 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.41 şi 3.46)

8. Încercarea se face în aceleaşi condiţii descrise la pct. 7, dar cu o înălţime de 40 cm. Se măsoară săgeţile instantanee şi remanente, se descriu eventualele deteriorări.

Impact de 6 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.41 şi 3.46)

9. Încercarea se execută cu ajutorul unei anvelope de minge de fotbal din piele, având diametrul de cca. 20 cm, umplută cu nisip fin de 0,5 mm până la atingerea greutăţii de 5 kg. Se suspendă anvelopa într-un punct aflat la 10 cm de faţa machetei de încercat.

Se lasă să cadă anvelopa, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la înălţimea de 120 cm, de 10 ori în acelaşi loc. Încercarea se execută în mai multe locuri (puncte) ale machetei.

Se vor observa eventualele deteriorări.

Impact de 3 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.46)

10. Încercarea se execută cu ajutorul unei mingi sferice cu diametrul de 10 cm şi având greutatea de 3 kg. Mingea este alcătuită dintr-o anvelopă sferică de cauciuc elastic armat cu pânză umplută cu un amestec de nisip fin de la 0 la 0,2 mm şi alice de plumb. Se suspendă anvelopa într-un punct aflat la 5 cm de faţa machetei.

Se lasă să cadă anvelopa, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la înălţimea de 100 cm, în mai multe puncte ale machetei.

Se vor observa eventualele deteriorări.

Încercări la şoc cu un corp dur

Impact de 1 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.3 şi 3.46)

11. Încercarea se execută cu ajutorul unei bile de oţel având greutatea de 1 kg, suspendată într-un punct în aşa fel încât bila în repaus să fie în contact cu faţa machetei.

Se lasă să cadă bila, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la o înălţime de 100 cm, în mai multe puncte ale machetei.

Se vor observa eventualele deteriorări.

Impact de 0,25 kgm (vezi cap. 3 pct. 3.46)

12. Încercarea se execută cu ajutorul unei bile de oţel având greutatea de 0,515 kg suspendată într-un punct, în aşa fel încât bila în repaus să fie în contact cu faţa machetei.

Se lasă să cadă bila, în mişcare pendulară şi fără viteză iniţială, de la o înălţime de 50 cm.

Se va măsura diametrul amprentei lăsată de bilă pe faţa machetei.

Încercări la încărcare excentrică

13. Încercarea se execută pe o machetă alcătuită conform prevederilor pct. 3 şi 4 din prezenta Anexă.

Modul de realizare a încercării va fi conform cap. 3 pct. 3.5 şi 3.6 (unde este precizat modul de acţiune a încărcării şi respectiv valoarea încărcării).

Se vor măsura deformaţiile sub încărcare şi se vor înregistra eventualele deteriorări.

COMPORTAREA LA ACŢIUNEA FOCULUI

14. Încercările privind determinarea caracteristicilor şi a modului de comportare a pereţilor despărţitori faţă de acţiunea focului se execută în laboratoare autorizate conform Decretului nr. 290/16 aug. 1977 şi cuprind:

- încercări pentru stabilirea clasei de combustibilitate conform STAS nr. 11357-79;

- încercări pentru determinarea limitei de rezistenţă la foc a pereţilor despărţitori pe baza criteriilor de capacitate portantă (stabilitate), izolare termică şi etanşteitate, pe machete, cu respectarea integrală a detaliilor din proiect;

- determinări specifice de propagare a focului, in situ sau pe machete construite cu respectarea detaliilor din proiect;

- determinări privind opacitatea, toxicitatea şi corozitatea gazelor de ardere.

15. Pentru ca peretele despărţitor să poată fi utilizat în condiţiile precizate la cap. 3 pct. 3.11 este necesar să întrunească ambele condiţii, atât în ceea ce priveşte combustibilitatea cât şi cea referitoare la limita de rezistenţă la foc.

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR ACUSTICE

16. Măsurarea capacităţii de izolare la zgomot aerian se face în laborator sau in situ (dacă este necesar), conform STAS 6161/2-79.

17. În cazul efectuării măsurătorilor în laborator, macheta pe care se efectuează măsurătorile va fi executată cu respectarea integrală a tuturor detaliilor care privesc rosturile şi legăturile peretelui despărţitor alcătuit din panouri.

DEFORMAŢII

18. Verificarea respectării condiţiilor cerute cu privire la deformaţii (în afara acelora care se obţin în cadrul încercărilor privind comportarea din punct de vedere mecanic) se poate face:

- fie pe baza caracteristicilor fizico-mecanice a materialelor ce alcătuiesc panourile, precizate în standardele de produs, eventual reverificate în laborator în condiţii STAS;

- fie prin încercări pe machete construite în acest scop;

- fie prin amândouă căile expuse mai sus, pentru o mai bună siguranţă.

19. Dacă pereţii despărţitori sunt alcătuiţi din panouri având o compoziţie simplă (monobloc), este posibil să se renunţe la încercările pe machete.

20. Pentru pereţii despărţitori alcătuiţi din panouri care au o compoziţie complexă, este necesară executarea încercărilor higrotermice, adaptate compoziţiei complexe a panourilor, pe machete construite în acest scop.

21. În acest scop, macheta va fi supusă condiţiilor higrotermice indicate la cap. 3 pct. 3.39, până la stabilizarea deformaţiilor. Se va considera că stabilizarea deformaţiilor este atinsă atunci când săgeţile şi variaţiile dimensionale nu vor varia timp de 24 ore mai mult de 1% din valorile înregistrate anterior.

În acest stadiu se măsoară săgeţile şi variaţiile dimensionale ale elementelor constitutive şi se observă comportarea rosturilor în câmp şi a legăturilor cu elementele structurale.

EFECTELE RADIAŢIILOR TERMICE

(vezi cap. 3 pct. 3.50)

22. Se supune peretele (alcătuit cu toate detaliile prevăzute în proiectul de execuţie) la o radiaţie termică localizată pe una din feţe, care să permită asigurarea unei temperaturi pe faţa porţiunii expuse de cca. 50oC timp de 6 ore.

Se verifică dacă, sub această acţiune nu se produc degradări (deslipiri, ruperi, deformaţii remanente) care să influenţeze în mod negativ buna comportare a peretelui în exploatare prin diminuarea caracteristicilor sale.

[top]

 NORMATIV PENTRU EXECUTAREA CONSTRUCTIILOR DIN PANOURI MARI

Indicativ P 42-71Înlocuieşte P 42-63

Cuprins

 

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prezentul normativ stabileşte cadrul general privind metodele de lucru şi condiţiile tehnice care trebuie avute în vedere la executarea clădirilor de locuit din panouri mari prefabricate din beton armat.

1.2. Domeniul de aplicare a prevederilor din cuprinsul normativului se referă numai la executarea clădirilor de locuit din panouri mari cu structura de rezistenţă fără schelet, bazată pe portanţa pereţilor interiori din panouri mari, pereţii exteriori putând fi portanţi, neportanţi sau autoportanţi.

1.3. Metodele de lucru din cuprinsul normativului sunt date cu caracter exemplificativ-orientativ: ele nu limitează posibilitatea adoptării şi a altor metode de lucru verificate, acceptate de proiectant, care pot asigura aceleaşi condiţii tehnice şi de eficienţă economică ca cele date în prezentul normativ.

1.4. Se precizează că executarea clădirilor din panouri mari se va face numai pe baza documentaţiei tehnice şi economice de execuţie elaborată de proiectant, care trebuie să se înscrie în prevederile cadrului general din cuprinsul prezentului normativ.

[top]

 

2. CONDITII GENERALE PENTRU ORGANIZAREA EXECUTÂRII CLÂDIRILOR DIN PANOURI MARI

2.1. Lucrările de aprovizionare şi montare a panourilor mari vor începe după ce executarea lucrărilor de drumuri, reţele exterioare şi de organizare a şantierului sunt terminate.

2.2. Pentru transportarea panourilor şi a celorlalte materiale necesare şantierului se vor folosi drumurile permanente, executându-se drumuri provizorii numai când traseul, lungimea, lăţimea sau rezistenţa drumurilor permanente nu satisfac condiţiile tehnice de aprovizionare a panourilor.

Drumurile provizorii, în asemenea cazuri, vor fi executate cu dale de inventar din beton.

[top]

 

3. EXECUTAREA LUCRARILOR DE INFRASTRUCTURA

3.1. Prin lucrările din ciclu zero se înteleg lucrările de executare a infrastructurii clădirii, inclusiv planşeul peste subsol.

3.2. La executarea pereţilor subsolului unui tronson se va urmări respectarea următoarelor condiţii tehnice:

- abatere la lungimea pereţilor longitudinali: maximum 50 mm;

- abatere la lungimea pereţilor transversali: maximum 30 mm;

- abatere la grosimea pereţilor : maximum + 20 mm sau - 10 mm;

- săgeata spre "în afară" sau spre "înăuntru" la pereţii exteriori longitudinali sau transversali: maximum 20 mm;

- diferenţa de cotă între două puncte de pe întreaga suprafaţă orizontală a pereţilor unui tronson pe care reazemă panourile de planşeu: maximum 15 mm.

3.3 Executarea planşeului peste subsolul unui tronson trebuie să fie făcută cu respectarea riguroasă a prevederilor din condiţiile tehnice elaborate de proiectant cu privire la abaterile admisibile la: planitatea generală a planşeului, poziţia mustăţilor din armătura de îmbinare cu suprastructura, poziţia golurilor în planşeu sau a elementelor de instalaţie etc.

3.4. În cazul executării planşeului peste subsol din panouri prefabricate se impune ca diferenţa generală de cotă între două puncte de pe întreaga suprafaţă a planşeului peste subsol, după montarea elementelor prefabricate, să fie de maximum 15 min.

(figura 1)

Se precizează, în completare la cele de mai sus, că între două panouri de planşeu alăturate se admite ca decalarea pe verticală între feţele superioare ale acestora să fie de maximum 10 mm, cu menţiunea expresă ca această decalare să fie compensată la pozarea panourilor de planşeu imediat următoare, astfel ca, în final, diferenţa de cotă generală între două puncte oarecare de pe suprafaţa planşeului peste subsol să se încadreze în abaterea maximă admisă de 15 mm.

Pentru respectarea acestor condiţii tehnice este necesar ca suprafeţele orizontale ale pereţilor subsolului (executaţi din beton monolit) pe care reazemă panourile de planşeu să fie verificate de nivel, rectificate sau completate după necesităţi, astfel ca, în final suprafeţele de rezemare a panourilor de planşeu să se înscrie într-un acelaşi plan orizontal, cu toleranţa maximă admisă menţionată anterior.

3.5. Verificarea nivelului suprafeţelor de rezemare a panourilor de planşeu se va face prin nivelment general, în raport cu punctul cel mai ridicat de pe întreaga întindere a subsolului din tronsonul respectiv.

Nivelul general se va materializa prin repere de lemn, care se vor fixa în mortar de ciment de marca 100, pe pereţii subsolului.

În funcţie de înălţimea completării necesare, aceasta se va executa:

- cu mortar de ciment marca 100, când înălţimea, de completat este mai mică de 3 cm;

- cu beton (având granule de maximum 15 mm), când înălţimea de completat este de 3 cm sau mai mare.

În ambele cazuri se va urmări realizarea unei bune legături cu betonul vechi, prin spargerea pe mică adâncime a acestuia, curăţarea suprafeţelor de orice impurităţi şi stropirea lor prealabilă cu lapte de ciment.

Acolo unde este necesară coborârea nivelului se va sparge betonul până la 2-3 cm sub cota nivelului general, pentru a se putea executa rectificarea cu mortar de ciment marca 100.

3.7. O dată cu lucrările de rectificare a suprafeţelor de rezemare a panourilor de planşeu pe pereţii subsolului se vor executa şi eventualele lucrări necesare de rectificare a poziţiei mustăţilor înglobate în pereţii subsolului, care au fost deplasate la turnarea sau la compactarea betonului.

3.8. Rectificarea poziţiei mustăţilor deplasate sau înclinate se va face prin îndreptare până la o pantă de maximum 1/4. Dacă astfel nu se poate obţine corectarea necesară, se va proceda la spargerea locală a betonului, scoaterea, replantarea şi, rebetonarea barelor, urmărindu-se o bună ancorare a acestora.

3.9. Lucrările de pozare a panourilor de planşeu de la nivelul zero vor putea începe numai după recepţionarea pereţilor subsolului; în procesul-verbal de recepţie se vor înscrie rezultatele verificărilor privind îndeplinirea condiţiilor tehnice specifice cu privire la poziţia mustăţilor înglobate în pereţii subsolului.

3.10. Pozarea panourilor de planşeu se va face pe un strat de circa 2 cm grosime din mortar de ciment marca 100, întins pe suprafaţa de rezemare (în prealabil udată cu apă) cu cel mult 1/2 oră înainte de aşezarea panourilor.

3.11. După pozarea definitivă a panourilor de planşeu se va trece la executarea îmbinărilor dintre panouri, respectiv la aşezarea straturilor termoizolatoare din lungul centurii exterioare, armarea centurilor, înnădirea, când este cazul, prin sudură electrică cu electrozi a mustăţilor ieşinde din panouri şi betonarea îmbinărilor.

(figura 2)

3.12. La betonarea îmbinărilor se va avea grija ca nivelul betonului turnat să nu depăşească faţa superioară a panourilor de planşeu, ci să se situeze la nivelul acesteia.

3.13. La executarea planşeului peste subsol, fie din beton turnat monolit, fie din elemente prefabricate, este necesar ca poziţia laturii superioare a cofrajului pereţilor de la subsol să fie verificată prin nivelment, înainte de începerea turnării, astfel ca eventualele corectări necesare să poată fi făcute înaintea turnării pereţilor, pentru eliminarea în cât mai mare măsură a rectificărilor şi completărilor ulterioare.

Cofrajele pereţilor subsolului vor trebui să fie, după ultima verificare, bine sprijinite şi sprăiţuite, pentru a nu se deplasa sau deforma în timpul turnării betonului.

3.14. Lucrările din ciclul "zero" vor fi recepţionate cu întocmirea actelor respective. La recepţie se verifică: corectitudinea de realizare a planşeului (monolit sau din panouri mari) şi a tuturor elementelor de instalaţii în conformitate cu prevederile proiectului şi toleranţele admise, integritatea elementelor montate etc.

[top]

 

4. LUCRARI TOPOMETRICE LA POZAREA PANOURILOR MARI

Condiţii şi indicaţii tehnice generale orientative

4.1. Lucrările de pozare a panourilor mari de pereţi trebui să fie precedate şi pregătite de lucrări topometrice, şi anume:

a) lucrări topometrice de trasare, pentru precizarea poziţiei de pozare în plan orizontal a panourilor de faţadă şi a panourilor de pereţi interiori;

b) lucrări topometrice de nivelment, petnru precizarea poziţiei de pozare în plan vertical a panourilor de faţadă şi de corelare a poziţionării în plan vertical a panourilor de pereţi interiori portanţi, în funcţie de poziţionarea panourilor de faţadă.

Lucrările de trasare-nivelment se vor executa numai în porţiuni de lucru terminate, în care urmează a se executa în succesiune imediată lucrări de pozare a panourilor. Se interzice lucrări de trasare-nivelment în porţiunile de lucru neterminate în care se execută lucrări de pozare-montaj a panourilor de planşeu.

4.2. Poziţia definitivă de pozare în plan vertical a panourilor de pereţi interiori portanţi se va stabili la executarea propriu-zisă a lucrărilor de montare a acestora, în raport cu poziţia panourilor de faţadă a căror montare se execută înaintea montării panourilor de pereţi interiori.

Se consideră poziţionate corect panourile de pereţi interiori portanţi, atunci când la verificarea obligatorie ce trebuie efectuată pentru fiecare panou ce se montează, cota feţei superioare a panoului se afla în plan orizontal şi la acelaşi nivel cu cota de rezemare (0-0) a panourilor de planşeu pe panourile de faţadă (fig. 3).

Se precizează că pentru această prescripţie specială nu se admit decât tolerante negative; respectiv, cota feţei superioare a panourilor de pereţi interiori poate fi situată cel mult într-o poziţie mai coborâtă decât cota de rezemare a panourilor de planşeu pe panourile de faţade. Toleranţa negativă maximă admisă este de 5 mm.

4.3. Poziţia de pozare a panourilor de ventilaţie, planşeu, balcon, scară, cornişă se va stabili, atât în plan orizontal, cât şi în plan vertical, la executarea propriu-zisă a lucrărilor de pozare, în raport cu panourile pozate anterior.

4.4. La pozarea panourilor de planşeu, cota feţei superioare trebuie să se situeze, faţă de cota pragului orizontal al panoului de faţadă pe care reazemă, astfel încât să se respecte cu rigurozitate condiţia tehnică arătată în figura 4, referitoare la înălţimea pragului (E) deasupra planşeului.

4.5. Lucrările de trasare-nivelment se vor executa de echipe permanente, specializate în lucrări topometrice, sub conducerea unui responsabil (inginer sau tehnician topometru). O echipă permanentă de lucru va fi dotată cu teodolit, ruleta metalică de 20-50 m, miră, fir cu plumb, rigle gradate, echer de dimensiuni mari, fir subţire (de sârmă sau de nylon), cretă, creioane etc.

4.6. Lucrările topometrice de nivelment se finalizează prin materializarea coţelor de pozare a panourilor prin intermediul unor repere (calaje) de nivel fixate pe suprafaţa fiecărui nivel (etaj) montat în parte.

4.7. Lucrările topometrice de trasare comportă:

a) marcarea axelor bazei de rezemare a pereţilor portanţi exteriori şi interiori pe soclul clădirii;

b) trasarea axelor de pozare a panourilor de pereţi pe fiecare planşeu.

Marcarea axelor bazei de rezemare a pereţilor portanţi exteriori şi interiori pe soclul clădirii. Indicaţii orientative.

4.8. Axa bazei de rezemare a pereţilor portanţi se va marca pe soclul clădirii prin linii verticale trasate cu creion chimic pe suprafeţe văruite (de circa 20x20 cm) situate în dreptul intersecţiei pereţilor interiori cu pereţii exteriori ai subsolului.

Lucrările de trasare şi marcare a axelor de rezemare a panourilor de pereţi interiori portanţi şi de faţadă se vor executa independent pentru fiecare tronson de clădire în parte.

Lucrările de trasare şi marcare a axelor de rezemare se vor începe totdeauna cu marcarea axelor pereţilor transversali de

la casa scării, notate TS1 şi TS2. Axele TS1 şi TS2 se vor marca iniţial la distanţa măsurată de la cele două colţuri ale

golului casei scării pe peretele longitudinal exterior, de beton, al subsolului. Distanţa reprezintă jumătatea grosimii peretelui transversal de la subsol (d) în dreptul casei scării.

(figura 5)

Distanţa a rezultată, între marcajele făcute în raport cu grosimea pereţilor transversali de la subsol, se va măsura cu ruleta şi se va verifica în raport cu distanţa interax prevăzută de proiect şi notată ts. Dacă distanţa a este diferită de

distanţa ts, axele iniţiale TS1 şi TS2 se vor marca din nou şi apoi trasa definitiv la distanţa de marcajul iniţial.

Axele TS1 şi TS2 definitive se vor trasa printr-o linie continuă pe soclul clădirii. Valoarea lui se stabileşte din relaţia: = ts - a.

4.10. Operaţia imediat următoare cuprinde marcarea punctelor axei longitudinale mediane LM - LM`  la mijlocul grosimii peretelui median.

Marcarea axei longitudinale mediane (LM - LM`) se face pe pereţii frontali de subsol de la capetele clădirii, atât pe faţa superioară a pereţilor, cât şi pe faţa laterală exterioară a acestora.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane, marcarea axei mediane LM - LM` se face pe pereţii transversali de capăt al fiecărui tronson pe faţa superioară, a acestora, iar la pereţii transversali de la capătul clădirii (frontali), marcarea se va face şi pe faţa exterioara laterală a acestor pereţi.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane aşezate în linie, trasarea axei LM - LM` se va face o singură dată pe întreaga lungime a clădirii, iar marcarea acesteia se va face conform procedeului arătat mai sus.

În cazul clădirilor alcătuite din mai multe tronsoane decalate, axa mediană LM - LM` se trasează independent pentru fiecare tronson decalat în parte.

Marcarea punctelor LM şi LM` pentru trasarea axei mediane longitudinale se face înaintea executării planşeului peste subsol.

4.11. Pe direcţia axei LM - LM` se instalează apoi teodolitul, într-o poziţie convenabilă, notată Z. După verificarea situării

riguroase a punctului Z pe direcţia axei LM - LM` (prin vizarea punctelor şi ) se roteşte luneta într-un sens cu 90o şi apoi se roteşte în sens opus cu 180o, marcându-se pe soclu punctele notate X şi Y.

Se măsoară distanţa b între punctul X şi TS1, iar pe faţa opusă se determină poziţia punctului de axa TS`1, la aceeaşi distanţă b măsurată de la punctul y (fig. 6).

4.12. Prin efectuarea operaţiilor de la 4.9 şi 4.10 s-au materializat axele principale definitive: LM - LM` şi TS1 - TS`1 faţă de care se marchează apoi, pe soclul clădirii, punctele axelor pereţilor transversali (TC şi TC' ), peretelui transversal exterior de capăt (TE şi TE' ), peretelui transversal de la rostul dintre tronsoane (TR şi TR' ) şi ale pereţilor longitudinali exteriori (LE1 şi LE2).

Poziţia punctelor de axa se va stabili prin măsurarea cu ruleta a distanţelor interax din proiect notate tc sau l (fig. 6), pornindu-se de la marcajele definitive TS1, TS2, TS`1, LM, LM`.

Marcajele TC, TC', TE, TE', TR, TR', LE1, LE2 etc. se vor stabili prin măsurarea cumulată a distanţelor interax (păstrând reperul zero de pe ruleta în dreptul unui marcaj definitiv TS1, TS2 sau TS'1 şi măsurând apoi distanţele tc, 2tc, 3tc etc.).

4.13. Dacă la marcarea axelor TE, TR sau LE se constată că la executarea subsolului s-au produs abateri pozitive, cu valori cuprinse însă în limitele admisibile precizate la pct. 3.2., respectiv axa pereţilor subsolului în raport cu grosimea lor se situează spre "în afară", axele TE, TR sau LE se pot deplasa cu 1 până la maximum 2 cm spre "în afară" (fig. 7). Se admite, astfel, ca lumina camerelor de la capetele clădirii să fie mai mare decât prevede proiectul cu 1-2 cm şi ca rosturile verticale de la extremităţile faţadelor longitudinale să fie de asemenea mai deschise cu 0,5-1,0 cm decât prevede proiectul, însă cu condiţia respectării lăţimii minime de rezemare a panourilor de planşeu, în care scop se vor alege la aceste camere panourile cu abateri pozitive.

Dacă abaterile sunt însă negative, marcarea axelor TE, TR sau LE se va face în poziţia care rezultă din măsurători (măsurătorile de la casa scării), fără a se ţine seama de aceste abateri, urmând ca soclul clădirii să fie completat la exterior prin betonare sau prin tencuire.

Trasarea axelor de pozare a panourilor de pereţi portanţi pe fiecare planşeu, Indicaţii orientative

4.14. Poziţia de pozare a panourilor de pereţi exteriori şi interiori portanţi se precizează în raport cu o reţea de "axe de pozare", care se trasează pe fiecare planşeu, înainte de începerea lucrărilor de pozare pe secţiunea de lucru respectivă.

4.15. Trasarea reţelei de axe de pozare transversale şi longitudinale pe planşeul de peste subsol se va executa pornindu-se de la marcajele axelor bazei de rezemare a panourilor, şi anume:

a) Pe soclul clădirii se vor marca, prin linii verticale, punctele notate PE, PC, PS1, PS2, PR, PE1, PE2, PM (fig. 8), la distanţe m şi n de marcajele definitive ale axelor TE, TC, TS1, TS2, TR, LE1, LE2, LM.

b) Distanţele m şi n se vor stabili astfel:

grosimea peretelui exterior de la subsol + 15 cm;

grosimea panoului exterior portant + 15 cm.

c) Între punctele reciproce PE-PE', PC-PC', PS1-PS'1, PS2-PS'2, PR-PR', PE1-PE'1, PM-PM', PE2-PE'2 se întinde pe planşeu un fir subţire (de sârmă sau nylon) şi se trasează pe planşeu, prin linie întreruptă, axa de pozare respectivă, cu ajutorul unui creion chimic ghidat pe un dreptar plimbat în lungul firului întins.

Însemnarea axelor de pozare cu creion chimic se va face pe porţiuni văruite în prealabil pe suprafaţa planşeului.

4.16. Se va avea grijă ca axa de pozare a panourilor din peretele interior longitudinal (notată PM-PM' în fig. 8) să se traseze pe planşeu pe partea opusă golului de la casa scării.

4.17. Reţeaua de axe de pozare astfel trasată pe planşeul zero trebuie verificată în ceea ce priveşte liniaritatea axelor şi ortogonalitatea unghiurilor.

Verificarea se va face cu teodolitul instalat succesiv la intersecţia axei mediane longitudinale (PM-PM') cu 2-3 axe transversale (fig. 8).

Verificarea liniaritătii axelor se face astfel:

a) Se vizează punctul PM; pe axa PM-PM', trasată pe planşeu, se plimbă vârful creionului; acesta trebuie să se situeze permanent în coincidenţă cu firul reticular.

b) Se dă luneta peste cap, vizându-se punctul opus PM' şi se face aceeaşi verificare cu rectificările necesare privind poziţia aparatului faţă de axa PM-PM'.

Ortogonalitatea intersecţiei axelor se verifică apoi prin vizarea punctelor PC şi PC'; axele sunt corect trasate când rotirea lunetei se face riguros cu 90o respectiv 180o.

4.18. La executarea operaţiilor de verificare a ortogonalităţii axelor de pozare de pe planşeul zero se va proceda obligatoriu şi la instalarea la sol a trei borne topometrice, şi anume (fig. 8): o bornă (BL) pentru axa mediană longitudinală (PM-PM' ) şi două borne BT1 şi BT2) pentru axa transversală (PC-PC' ) pe care se află instalat teodolitul. Aceste borne vor fi utilizate ulterior pentru transmiterea axelor PM-PM' şi PC-PC' pe planşeele superioare şi în consecinţă trebuie amplasate la o distanţă cât mai convenabilă faţă de clădire, pe cât posibil mai mare, în afară zonelor de circulaţie, de depozitare sau de lucru şi vor fi protejate prin îngrădire, pentru a putea fi utilizate pe tot timpul lucrărilor fără pericolul unor deteriorări sau degradări care ar putea duce la scoaterea lor din funcţiune.

4.19. Lucrările de trasare pe planşeele superioare a axelor de pozare a panourilor de pereţi, prin metoda utilizării bornelor la sol, cuprind următoarele operaţii:

a) Transmiterea pe verticală a punctelor PM, PM-PM' şi PC, PC' care definesc axele de pozare longitudinală mediană şi respectiv transversală şi marcarea acestor puncte, cu creion chimic, pe planşeu şi pe muchia exterioară orizontală a panourilor de faţadă.

b) Marcarea pe muchia orizontală a panourilor de faţadă a celorlalte puncte PC, PC', PS1, PS'1, PS2, PS'2, PR, PR'..., plecându-se prin măsurare directă de la punctele PM, PM', PC, PC' marcate în cadrul operaţiei de la litera a.

c) Trasarea pe planşeu a axelor de pozare PE-PE', PC-PC', PS1-PS'1, PS2-PS'2, PR-PR', LE1-LE'1... şi verificarea ortogonalităţii intersectării axelor transversale cu axa longitudinală.

4.20. Operaţia de la punctul 4.19 a, privind transmiterea pe verticală a punctelor PM, PM' şi PC, PC' care definesc axele longitudinală şi transversală, se execută prin vizare cu luneta, folosind bornele de la sol (BL şi BT1-2) în două faze:

a) De la sol, staţionând cu aparatul în axul vertical al bornelor BL şi BT1-2 şi transmiţând viza de la reperul PM sau PC de pe soclu, pe rigla orizontală a unei capre de lemn asezată pe planşeu, prin faţa căreia se plimbă un fir cu plumb până la coincidenţa cu firul reticular al lunetei (fig. 9 a).

b) De la planşeu, vizând borna şi transmiţând viza pe capra de lemn deplasată la cealaltă extremitate a planşeului (fig. 9 b).

4.21. Punctele marcate pe planşeu în dreptul firului cu plumb sunt transmise apoi pe muchia orizontală a panourilor de faţadă, iar axele longitudinală (PM-PM') şi transversală (PC-PC') sunt trasate pe planşeu.

4.22. Când, datorită unor lucrări care se execută în jurul clădirii în curs de montare, este efectiv imposibilă instalarea la sol a bornelor BL şi BT1-2, transmiterea pe verticală a punctelor PM, PC, PE, PS, PR... se va putea face cu ajutorul firului cu plumb, menţinut la sol într-un vas cu ulei; pe cât posibil se va evita executarea acestei operaţii în perioadele de timp cu vânt.

4.23. Se impune drept măsură obligatorie ca poziţia axelor de pozare trasate pe planşeu să se verifice şi în raport cu axele de pozare trasate anterior pe planşeele inferioare, folosindu-se pentru aceasta golurile existente în panourile de planşeu.

Prin aceste goluri se pot ridica o serie de puncte cu ajutorul firului cu plumb (menţinut într-un vas cu ulei), conform indicaţiilor din figura 10, pentru a se transmite cu planşeul n o axă auxiliară trasată pe planşeul n-1 paralel cu axa de pozare, la distanţa arbitrară aleasă f.

Pe planşeul n se verifică dacă axa auxiliară transmisă se situează paralel cu axa de pozare trasată la aceeaşi distanţă f.

Transmiterea axei auxiliare de la nivelul n-1 la nivelul n se face astfel: se aşază pe o riglă de care este fixat firul cu plumb, deasupra a două puncte P1, P2 alese pe axa auxiliară de la nivelul n-1 în dreptul găurilor din planşeul superior. Se întinde apoi un fir subţire între punctele de fixare a firului cu plumb pe riglă şi se trasează pe planşeul n axa dintre axa de pozare anterior trasată şi axa auxiliară transmisă, folosindu-se un echer cu laturi mari (fig. 10).

Dacă se constată abateri între axele de pozare trasate la planşeele n şi n-1, se va rectifica poziţia axei pe planşeul n, prin compensarea abaterilor.

Lucrări topometrice de nivelment pentru precizarea poziţiei de pozare în plan vertical a panourilor de faţadă. Indicaţii orientative

4.24. Poziţia de pozare în plan vertical se va preciza numai pentru panourile de faţadă, urmărindu-se ca baza panourilor de faţadă să se situeze într-un acelaşi plan orizontal pe întregul contur al secţiunii respective.

4.25. Cota la care trebuie să se situeze baza panourilor de faţadă se materializează, pentru fiecare panou, prin două calaje din plăcuţe subţiri de azbociment, PFL-dur, stejar etc., care se fixează pe planşeu cu mortar de ciment sau bitum cald.

4.26. Se recomandă ca dimensiunile în plan ale plăcuţelor să fie de ordinul 5x5 cm - 8x8 cm. Grosimea lor trebuie să fie redusă, de ordinul 5-8 mm, înălţimea necesară a calajului urmând a se obţine prin suprapunerea plăcuţelor.

4.27. Pe suprafaţa planşeului peste subsol, calajele pentru panourile de faţadă se aşază în dreptul stratului portant al acestora, la distanţa de cca 30-50 cm de la marginile panourilor înspre mijlocul acestora (fig. 11). Stabilirea poziţiei stratului portant al panourilor de faţadă se face prin măsurarea unei distanţe p în raport cu axa de pozare longitudinală marginală, PE1-PE'1, sau PE2-PE'2, trasată pe planşeu, conform indicaţiilor din figurile 11-12. La aşezarea calajelor pentru panourile de faţadă se va avea grijă ca acestea să nu fie amplasate în dreptul unor goluri sau al unor nişe de îmbinare.

4.28. Înălţimea calajelor faţă de planul planşeului zero rezultat din montaj sau turnare monolită se stabileşte numai prin nivelmentul conturului planşeului zero, amplasându-se mira în fiecare loc unde urmează să fie fixat un calaj.

Conform proiectului, înălţimea calajelor deasupra planşeului zero trebuie să fie d (mm). Aceasta înălţime variază între 0 şi d1 (mm), în funcţie de diferenţa între planul orizontal de nivelment, pornind de la punctul cel mai înalt, determinat prin nivelmentul pe contur şi cota reală a planşeului în locul de aşezare a calajelor.

Înălţimea calajelor pentru panourile interioare portante se va stabili în strânsă corelare cu nivelmentul de pe conturul planşeului zero, avându-se grijă deosebită pentru ca înălţimea d a calajelor pentru panourile interioare portante să se situeze totdeauna sub cota nivelmentului de pe conturul planşeului zero sau cel mult în planul acestui nivelment.

Se va evita cu desăvârşire inversarea operaţiilor de poziţionare arătate, în sensul coordonării poziţionării pe verticală a panourilor de faţadă, în funcţie de poziţionarea pe verticală a panourilor interioare portante. Abaterile de la această prevedere pot da naştere la erori de montaj inadmisibile, care depăşesc tolerantele admise.

4.29. La nivelurile superioare, calajele pentru poziţionarea pe verticală a panourilor de faţadă şi a panourilor pentru pereţi interiori portanţi se vor aşeza şi fixa conform aceluiaşi procedeu ca şi în cazul planşeului zero (fig. 12).

Nivelmentul general de pe conturul fiecărui nivel montat în parte va fi factorul coordonator pentru poziţionarea pe verticală a panourilor pentru pereţii interiori portanţi, ca şi în cazul planşeului zero.

La poziţionarea pe verticală a panourilor de faţadă, pentru niveluri superioare, se va avea grijă deosebită ca la efectuarea nivelmentului de pe conturul planşeului, înălţimea stabilită pentru faţa superioară a calajelor, faţa de planul real al planşeului montat, să se încadreze între limitele admisibile d=15-28 mm.

Înălţimile calajelor peste valoarea d=28 mm vor duce inevitabil la deschideri inadmisibile ale rosturilor orizontale exterioare.

4.30. Se precizează în mod special că, în afară procedeelor orientative indicate pentru executarea diverselor lucrări prevăzute la cap. 4, pot fi folosite şi alte procedee pentru efectuarea acestor operaţii, cu condiţia ca rezultatele obţinute prin aplicarea lor să fie al acelaşi nivel ca şi rezultatele obţinute prin procedeul indicat orientativ în prezentul normativ.

[top]

 

5. EXECUTAREA LUCRARILOR DE POZARE A PANOURILOR MARI

Condiţii şi indicaţii tehnice generale.

5.1. Începerea lucrărilor de pozare a panourilor de la nivelul n este permisă după recepţionarea lucrărilor de montaj (pozare-îmbinare) de la nivelul n-1 şi după executarea completă a lucrărilor topometrice de pe secţiunea respectivă.

5.2. La executarea clădirilor din panouri mari nu se admite pozarea panourilor care nu satisfac condiţiile tehnice de calitate (cu privire la formă, dimensiuni, aspect, fisuri, ştirbituri, segregări, rezistenţa betonului, nivel de finisaj şi echipament etc.) precizate în condiţiile tehnice speciale care însoţesc proiectul de execuţie şi pe baza cărora se face recepţia obligatorie a panourilor la unitatea care le fabrică.

5.3. În scopul asigurării, la toate nivelurile, a unei pozări corecte a panourilor de faţadă, cu realizarea de rosturi exterioare în linie, având deschiderea uniformă şi cu mărimea în limitele prevăzute de proiect, pozarea panourilor de pereţi interiori portanţi şi despărţitori, se va începe numai după montarea tuturor panourilor de faţadă de pe secţiunea de lucru respectivă.

5.4. Lucrările de pozare a oricărui panou cuprind următoarele operaţii principale:

a) Prinderea panoului în dispozitivul de manevrare al macaralei şi ridicarea sa pe o înălţime de circa 50 cm pentru verificarea siguranţei prinderii panoului: totodată se curăţă panoul de noroi, zăpadă, gheaţă.

b) Ridicarea panoului spre locul de pozare, împiedicându-se balansul sau rotirea panoului prin ghidare de la sol, cu ajutorul a două frânghii legate de mustăţi opuse, bucle, urechi de ridicare etc.

c) Preluarea panoului de către montori, după ce panoul a ajuns deasupra planşeului, şi ghidarea lui spre locul de pozare, în prealabil pregătit pentru pozarea panoului pe mortar plastic sau "în uscat" (fără mortar), în funcţie de prevederile proiectului cu privire la umplerea rostului orizontal de rezemare a panoului.

d) Coborârea panoului până la 5-10 cm deasupra locului de pozare, corectându-se poziţia sa în raport cu axele trasate pe planşeu şi în raport cu panourile montate anterior.

e) Coborârea panoului pe suprafaţa de rezemare, cu ghidarea lui cu ajutorul răngilor.

f) Asigurarea panourilor de pereţi împotriva răsturnării cu ajutorul dispozitivelor de fixare provizorie, care în prealabil au fost prinse rigid de planşeu, de ancorele sau prin găurile special prevăzute în acest scop.

g) Verificarea şi corectarea poziţiei panoului în plan vertical şi în plan orizontal.

h) Îndepărtarea dispozitivului de ridicare al macaralei numai după fixarea panoului în poziţia definitivă.

5.5. Pozarea panourilor se face de regulă "pe mortar de poză", adică pe mortar plastic întins în strat de 3-4 cm grosime pe suprafaţa de rezemare, după curăţarea acesteia de orice impurităţi şi după udarea ei abundentă.

Mortarul plastic, având o caracteristică de consistenţă determinată cu conul-etalon de 7-9 cm, pentru a putea fi refulat sub greutatea panoului, se întinde pe suprafaţă de rezemare între şi în afară calajelor cu cel mult 1/2 oră înainte de pozarea panoului. După fixarea panoului în poziţie definitivă, mortarul refulat transversal este îndesat în rost, iar surplusul este îndepărtat prin netezirea rostului cu mistria.

În cazul în care proiectul prevede pozarea panourilor "în uscat", cu matarea ulterioară a mortarului în rost, se va utiliza mortar de consistenţă vârtoasă, având caracteristica determinată cu conul-talon de 3-4 cm, care se matează (se îndeasă energic) în rost după fixarea panoului în poziţia definitivă (fig. 13).

În ambele moduri de pozare a panourilor se va utiliza mortar de ciment de marca 100.

Se precizează că cele două sisteme de pozare indicate orientativ nu sunt limitative; prin proiectul de execuţie pot fi indicate şi alte procedee de pozare, spre exemplu: pozarea panourilor prin subbetonarea rostului orizontal, pozarea panourilor pe calaje metalice reglabile etc., pentru fiecare caz în parte urmând a fi date indicaţiile speciale de execuţie şi detaliile tehnice în documentaţia proiectului.

5.6. Nu se admite executarea lucrărilor de pozare a panourilor de faţadă în schimbul de lucru de noapte.

5.7. Toleranţele de pozare a panourilor vor fi precizate de proiectant în condiţiile tehnice speciale ale proiectului de execuţie.

5.8. La execuţie se va urmări, printr-o alegere adecvată a panourilor, compensarea toleranţelor de fabricaţie şi de pozare a acestora, în special a celor de continuitate pe verticală, întrucât cumularea lor ar putea duce la excentricităţi mai mari decât cele considerate în calculele de dimensionare a panourilor şi a diafragmelor verticale.

5.9. La pozarea panourilor de pereţi este obligatorie verificarea verticalităţii fiecărui panou de perete, utilizând dispozitive adecvate, de tipul "cu fir cu plumb" (fig. 14) sau cu nivelă.

Verificarea verticalităţii unui panou de perete se va face amplasând dispozitivul în două secţiuni situate la o distanţa de cel puţin 1/2 din lungimea panoului, pe aceeaşi faţă a acestuia şi compensând abaterile.

5.10. În afară verificării verticalităţii fiecărui panou de perete se va verifica obligatoriu şi continuitatea pe verticală a diafragmelor pe înălţimea a două-trei etaje. Aceasta operaţie se va face cu ajutorul firului cu plumb trecut prin golurile existente sau special prevăzute de proiect în panourile de planşeu (fig. 15).

Verificarea se va face numai pe una din feţele diafragmei prin măsurarea la fiecare etaj a distanţei dintre firul cu plumb şi faţa panoului. Abaterea pe înălţimea a două etaje nu va trebui să depăşească 10 mm.

Pozarea panourilor de faţadă şi etanşarea interioară a rosturilor.

5.11. La executarea clădirilor din panouri mari trebuie acordată o deosebită atenţie pozării corecte a panourilor de faţadă.

Pozarea panourilor de faţadă este corect executată dacă:

- deschiderea rosturilor verticale şi orizontale este uniformă pe toată lungimea lor şi este cuprinsă în limitele d ± f mm, unde d şi f sunt deschiderea şi respectiv abaterea admisă, prevăzută de proiect (fig. 16 a); se recomandă ca f să nu

depăşească 5 mm pentru mm şi 8 mm pentru d > 20;

- decalările la continuitatea rosturilor verticale şi orizontale nu depăşesc f mm (fig. 16 a);

- decalările accidentale ale feţelor văzute exterioare a două panouri alăturate nu depăşesc 5 mm (fig. 16 b); decalările repetate sistematic la fiecare panou alăturat sunt interzise;

- faţa văzută a panoului superior (s) decalată accidental spre în afară în raport cu faţa panoului inferior (i) este ieşită cu maximum 5 mm (fig. 16 c); decalarea spre înăuntru a panoului superior (s) faţă de panoul inferior (i) nu se admite (fig. 16 d); decalările repetate sistematic la fiecare panou sunt interzise;

- la nivelul soclului se interzice că faţa văzută a panoului să se situeze retras faţă de a soclului (fig. 16 d); când asemenea situaţii nu se pot evita de la pozarea panourilor, datorită executării greşite a soclului, faţa văzută a soclului va trebui să fie cioplită şi rectificată pentru a se retrage în raport cu faţa văzută a panoului cu 5-15 mm.

Nu se admite ca la pozarea panourilor de faţadă să se realizeze rosturi exterioare, verticale sau orizontale cu deschiderea neuniformă, care să se reducă la mai puţin de d - f mm sau să crească peste d + f mm.

5.12. Pozarea panourilor de faţadă trebuie făcută, la orice nivel, continuu şi uniform pe tot perimetrul secţiunii de lucru. Nu se admite pozarea panourilor "pe sărite".

5.13. Se interzice pozarea panourilor de faţadă care prezintă degradări (ştirbiri) la muchii şi în special la muchia orizontală inferioară, exterioară sau la pragul (treapta de la latura orizontală superioară.

Panourile care reprezintă asemenea degradari vor trebui să fie mai întâi reparate până la restabilirea profilului iniţial, cu mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50. Lucrările de reparare a panourilor se vor executa conform indicaţiilor din anexă.

5.13. Se vor respinge de la pozare şi se vor marca cu însemnele "rebut" panourile de faţadă care prezintă fisuri în stratul portant care nu se încadrează în categoria "fisuri admisibile" precizate de proiectant în condiţiile tehnice speciale ale proiectului.

În sensul celor de mai sus, condiţiile tehnice speciale ale proiectului trebuie să precizeze modul de utilizare a panourilor de faţadă cu fisuri admisibile şi proporţia de utilizare a acestora pe nivel, precum şi nivelurile la care pot fi utilizate astfel de panouri.

5.14. Ştirbiturile locale, de lungime şi adâncime redusă (lungime maximum 10 cm şi adâncime maximum 3 cm) de la muchiile şi profilurile laturii orizontale superioare pot fi reparate şi după pozarea panourilor, dar imediat după betonarea îmbinărilor orizontale (betonarea centurilor). Aceste reparaţii se vor executa de asemenea cu mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50.

5.15. Pozarea panourilor de faţadă cuprinde următoarele operaţii indicate în figura 17, cu caracter de exemplificare, pentru cazul panourilor de faţadă corespunzătoare soluţiei de etanşare a rosturilor în sistemul cu "gol de decompresiune" în rostul vertical şi cu şicană (treapta şi prag) în rostul orizontal.

a) Pregătirea suprafeţei de rezemare:

- curăţirea de praf, resturi de beton etc. a suprafeţei de rezemare pe planşeu (1), a pragului orizontal (2) şi a treptei exterioare (3) de la panoul inferior;

- aşezarea în bitum cald a calajelor (4), şi a benzilor compresibile (5) prevăzute de proiect, în lungul rosturilor orizontale;

- aşezarea şi fixarea în poziţie corectă a şortului (6) de pânza bituminată sau de tablă, prevăzut în proiect la intersecţia rosturilor verticale cu rosturile orizontale; sortul pe pânză bitumată se va aplica prin lipire cu bitum cald;

- dacă betonul de monolitizare din îmbinările orizontale (7) a fost turnat în exces şi depăşeste nivelul feţei superioare a panourilor de planşeu, se va ciopli excesul până la realizarea complanităţii cu faţa superioară a panourilor de planşeu;

- întinderea stratului de mortar de poză pe suprafaţa de rezemare udată în abundenţă.

b) Pregătirea rostului vertical dintre panoul pozat anterior şi cel care se pozează.

Pe rebordul vertical al panoului pozat anterior se fixează două calibre de rost (8), care au rolul de a împiedica realizarea unor rosturi verticale cu deschiderea mai mică decât aceea minimă admisibilă (d - f mm).

Calibrele confecţionate din oţel-beton (fig. 18) cu diametrul d - f Ocalibru < d se vor fixa cu pene de lemn care se bat de jos în sus pe faţa interioară a rebordului panoului (fig. 16 şi 17) la circa 1/3 şi 2/3 din înălţimea acestuia.

c) Pozarea propriu-zisă a panoului:

- aşezarea panoului pe planşeu şi prinderea dispozitivului de fixare provizoriu (9), panoul rămânând în continuare prins în macara; înainte de pozare, baza panoului se va uda cu apă;

- verificarea poziţiei panoului în ceea ce priveste:

poziţia bazei panoului, atât în raport cu faţa văzută a panoului anterior pozat alăturat şi a panoului de la nivelul inferior, urmărindu-se ca decalările între feţele văzute să nu depăşească 5 mm, cât şi în raport cu axa

longitudinală de pozare (10) trasată pe planşeu; rectificarea poziţiei bazei panoului se va face prin riparea panoului cu ranga;

deschiderea şi continuitatea rostului vertical în care se află fixate calibrele de rost, urmărindu-se ca decalările la deschiderea şi continuitatea rostului să nu depăşească f mm rectificările necesare se vor face prin riparea panoului cu ranga;

verticalitatea feţei interioare a panoului, cu ajutorul dispozitivului cu fir de plumb sau cu nivela, rectificarea poziţiei se va face prin acţionarea corespunzătoare a manşonului dispozitivului de fixare provizorie;

orizontalitatea laturii superioare a panoului cu ajutorul unei nivele; simultan se va verifica şi coplanitatea feţei orizontale superioare a panoului ce se pozează, în raport cu a panoului alăturat, admiţându-se o decalare de maximum 5 mm; dacă decalarea este mai mare de 5 mm, se va sălta panoul cu ajutorul răngilor şi se vor bate pene de lemn (11) în rostul orizontal sau se va coborî panoul scoţându-se mortar de sub el până când panoul se aşază pe calajul de nivel; dacă este necesară coborârea şi mai mult a panoului, se va desprinde dispozitivul de fixare provizorie, se va sălta panoul pe circa 50 cm şi se va îndepărta şi calajul de nivel, se va reface stratul de mortar de poză peste care se va aşeză apoi panoul, reluându-se toate verificările de mai sus.

d) Operaţii finale:

- eliberarea macaralei de montaj;

- îndepărtarea calibrelor de rost de pe rebordul vertical al panoului pozat anterior şi fixarea lor pe rebordul vertical opus al panoului recent pozat;

- îndesarea suplimentară de mortar de ciment (12) în rostul orizontal şi netezirea acestuia cu mistria.

5.16. Înainte de pozarea panourilor de pereţi interiori vor trebui executate toate lucrările prevăzute în proiect pentru hidro- şi termoizolarea interioară a rosturilor verticale dintre panourile de faţadă. Aceste lucrări cuprind:

a) Introducerea în rosturile verticale a profilului prevăzut în proiect pentru realizarea "golului de decompresiune", în cazul sistemului de etanşare cu funcţionare mecanică. (fig. 19).

b) Aplicarea prin lipire a membranei hidroizolatoare prevăzută în proiect pe rebordul interior al panourilor: în cazul membranei hidroizolatoare din pânză bitumată, aceasta se va aplica prin lipire cu bitum cald, după amorsarea obligatorie a suprafeţelor rebordurilor cu bitum tăiat; fâşia de pânză bitumată se va tăia la lungime egală cu înălţimea etajului plus 30 cm, pentru a se putea îmbina prin petrecere cu fâşia de la nivelul superior.

c) Lipirea cu bitum cald a fâşiei hidroizolatoare de la nivelul respectiv peste fâşia hidroizolatoare anterioară.

d) Aplicarea stratului termoizolator din plăci pregătite dinainte la forma şi dimensiunile prevăzute în proiect (plăci de polistiren expandat, plăci de vată minerală ambalată în carton asfaltat etc.); în cazul în care proiectul prevede plăci termoizolatoare de polistiren expandat, acestea se vor fixa prin puncte de bitum topit aplicate pe hidroizolaţia de pânză asfaltată peste se vor aşeza şi presa plăcile de polistiren expandat; nu se va aplica bitum topit direct pe plăcile de polistiren expandat.

Pozarea panourilor de pereţi interiori portanţi

5.17. Pozarea panourilor de pereţi interiori portanţi se va putea începe numai după executarea lucrărilor de hidro- şi termoizolare interioară a rosturilor verticale dintre panourile de faţadă.

5.18. Panourile de pereţi interiori portanţi se vor poza, de regulă, pe mortar de poză şi calaje. În cazurile când proiectul prevede pozarea "în uscat", se vor aşeza numai calaje, câte două pentru fiecare panou, avându-se grijă ca înălţimea acestora să fie egală cu deschiderea prevăzută în proiect pentru rostul orizontal.

Se atrage atenţia că, atât în cazul pozări pe mortar de poză şi calaje, cât şi în cazul pozării "în uscat" numai pe calaje, mortarul de poză şi calajele vor fi aşezate numai în dreptul porţiunilor pline ale panourilor, evitându-se porţiunile cu goluri, cum sunt cele din dreptul nişelor pentru îmbinările de rezistenţă sau celor din dreptul golurilor de uşi.

Aşezarea mortarului se va face după curăţarea şi uscarea suprafeţei de rezemare, cu cel mult 1/2 oră înainte de pozarea panoului.

5.19. Lucrările de pozare a panourilor de pereţi interiori portanţi trebuie să fie precedată de operaţia de verificare cu privire la prezenţa şi caracterul fisurilor care s-au putut eventual produce în cursul manevrelor pe care panoul le-a suportat după recepţia de livrare de la unitatea producătoare.

5.20. Se vor respinge de la pozarea şi marca cu însemnele "rebut", panourile care prezintă fisuri care nu se încadrează în categoria de "fisuri admisibile", ce trebuie precizată de proiectant în condiţiile tehnice speciale ale proiectului.

Aceste "condiţii tehnice" vor trebui să stabilească modul de utilizare a panourilor cu "fisuri admisibile", precizând proporţia de utilizare pe nivel a panourilor fisurate şi la ce niveluri se pot poza asemenea panouri.

5.21. Lucrările de pozare a panourilor de pereţi interiori portanţi se execută după indicaţiile de faţă.

5.22. După aşezarea panoului pe mortar sau pe calaje (în cazul montării "în uscat"), se prinde dispozitivul de fixare provizorie şi se procedează la:

a) Verificarea verticalităţii panoului cu ajutorul dispozitivului cu fir cu plumb aşezat succesiv în două secţiuni situate la 1/3 din lungimea panoului şi pe aceeaşi faţă.

b) Verificarea în sens transversal a poziţiei bazei panoului în raport cu axa de pozare trasată pe planşeu, prin măsurarea directă a distanţei a1 dintre faţa panoului şi axa de pozare (fig. 20 a).

Verificarea în sens longitudinal a poziţiei bazei panoului se va face prin măsurarea distanţei a2 (fig. 20 b) dintre faţa interioară a panoului de faţadă şi faţa verticală laterală a panoului de perete interior portant, admitându-se abateri de maximum 10 mm faţa de distanţa prevăzută în proiect.

c) Verificarea ori de câte ori este posibil, a poziţiei panoului de perete în raport cu panourile de pereţi portanţi montate la nivelurile inferioare.

d) Verificarea coplanităţii suprafeţei orizontale superioare a panoului de perete inferior în raport cu suprafaţa orizontală a panoului de faţadă pe care reazemă panoul de planşeu; corectarea poziţiei panoului de perete interior se va face prin ridicarea lui cu ranga şi prin introducerea unei pene trapezoidale, care se va bate în rost până când decalarea între cele două suprafeţe de rezemare va fi de cel mult 10 mm (fig. 20 b).

Cealaltă extremitate a panoului de perete interior se va ridica sau coborî când va ajunge la acelaşi nivel cu extremitatea de la faţadă, ceea ce se va verifica cu ajutorul furtunului de nivel.

5.23. În cazul panourilor de pereţi interiori portanţi longitudinali, care nu se îmbină cu panouri de faţadă, poziţia suprafeţei orizontale superioare se va verifica în raport cu suprafaţa orizontală superioară a panourilor transversale montate anterior, admiţându-se decalări de ordinul 10 mm.

5.24. După pozarea panoului în poziţie definitivă se va proceda la umplerea totală a rostului orizontal.

Pozarea panourilor de planşeu

5.25. Panourile de planşeu de tipul "cu centură îngustă", adică proiectate a rezema continuu sau discontinuu (prin intermediul unor "dinţi") pe panourile de pereţi portanţi, pe o lăţime de cel puţin 4 cm (fig. 21), se vor poza pe mortar de poză aşezat în strat de circa 2 cm grosime în locurile de rezemare pe panourile de pereţi.

Panourile de planşeu de tipul "cu centură lată" adică proiectate a rezema continuu pe panourile de pereţi portanţi, dar pe o lăţime redusă, de ordinul 1-2 cm, se vor aşeza pe patru stâlpi de inventar (fig. 22 şi 23) prevăzuţi cu dispozitive de reglare fină a înălţimii lor şi de fixare de panourile de pereţi, care se vor îndepărta numai după ce betonul turnat în centură a atins marca 100.

5.26. Panoul adus de macara este coborât fără ghidare până la circa 20 cm deasupra locului de pozare. Aici el este rotit şi orientat de montatori corespunzător poziţiei corecte de pozare şi lăsat încet pe reazeme.

5.27. După aşezarea panoului de planşeu pe reazeme, se procedează la următoarele verificări:

a) Se verifică distanţa notată t în figura 21 a (cota pragului orizontal al panoului de faţadă faţa de suprafaţa superioară a panoului de planşeu), verificarea se face prin măsurarea directă pe verticală cu ajutorul unui metru dulgheresc, a distanţei dintre faţa superioară a panoului de planşeu şi muchia inferioară a unei nivele aşezate transversal pe prag.

Panoul de planşeu se consideră corect pozat în raport cu panoul de faţadă, când distanţa t, măsurată în două secţiuni situate în apropierea urechilor de ridicare a panoului de faţadă, este cel puţin egală cu E-5 mm şi maximă E+5 mm, unde E este distanţa conform proiectului (fig. 4).

b) Se verifică vizual şi prin măsurare lăţimea suprafeţei de rezemare a panoului de planşeu pe panourile portante, de faţadă şi de pereţi interiori; se consideră că planşeul este corect pozat când lăţimea suprafeţei de rezemare pe unul din panourile portante nu este redusă cu mai mult de 20 mm faţă de lăţimea de rezemare prevăzută în proiect.

c) Cu ajutorul nivelei se verifică, pe toate laturile, dacă faţa superioară a panoului de planşeu se situează în acelaşi plan cu faţa superioară a panourilor alăturate montate anterior (fig. 21 b); panoul de planşeu se consideră ca fiind corect pozat când decalările măsurate în cel puţin două secţiuni pe fiecare latură nu depăşesc 10 mm; aducerea panoului de planşeu în poziţie corectă de pozare se va face prin ridicarea şi translatarea panoului din poziţia iniţială şi apoi recoborârea pe reazeme, cu sporirea sau reducerea grosimii stratului de mortar de poză sau prin aşezarea unor calaje de grosime corespunzătoare.

5.28. Imediat după eliberarea macaralei se procedează la matarea suplimentară a rosturilor de pe conturul planşeului în zona de rezemare a acestuia pe pereţii portanţi ai încăperii, prin îndesarea până la refuz a unui mortar de ciment de consistenţă vârtoasă, în tot lungul rostului de rezemare.

Operaţia de matare-îndesare se face de sub planşeu, din interiorul camerei acoperite de acesta şi pe la partea feţei inferioare a acestuia.

După terminarea operaţiei de matare, rostul se va curăţa de excesul de mortar şi se va netezi la nivel cu faţa pereţilor portanţi de pe contur.

5.29. În cazul semipanourilor de planşeu se va proceda în modul următor:

a) Primul semipanou se va poza cu respectarea strictă a prevederilor de la punctele de mai sus.

b) La pozarea celui de al doilea semipanou se vor face verificări suplimentare şi rectificări de poziţie corespunzătoare, pentru:

- obţinerea la faţa inferioară a unui rost cu deschiderea uniformă pe toată lungimea lui; pentru a se asigura îndeplinirea acestei condiţii tehnice, se recomandă fixarea a două calibre de rost (fig. 21 c) pe rebordul semipanoului montat anterior şi care se îndepărtează după pozarea definitivă a semipanourilor;

- realizarea coplanităţii feţelor inferioare ale celor două semipanouri; se va considera că al doilea semipanou este corect pozat, când o riglă aşezată normal pe rost nu poate fi balansată.

5.30. Se recomandă ca montarea semipanourilor să înceapă cu semipanoul care reazemă pe panoul de faţadă.

5.31. În cazul când la unele soluţii de proiect, la montarea panourilor de planşeu din celulele cu panouri de pereţi despărţitori neportanţi, intervine complicaţia provocată de necesitatea pătrunderii simultane a mai multor urechi de ridicare ale pereţilor despărţitori prin găurile prevăzute în panourile de planşeu, se va proceda astfel:

Panoul de planşeu va fi coborât până la circa 5 cm deasupra urechilor de ridicare ale pereţilor despărţitori; se va roti şi deplasa apoi panoul până când cea mai mare parte din golurile practicate în planşeu se vor afla în dreptul urechilor din pereţii despărţitori; se va coborî panoul încet, urmărindu-se pătrunderea urechilor prin goluri; dacă unele urechi nu pătrund prin golurile practicate în planşeu la prima încercare, datorită contrării insuficiente a urechilor pe poziţia golurilor şi în consecinţă lovesc faţa inferioară a panoului de planşeu, panoul va fi ridicat la o înălţime convenabilă (3-4 cm) deasupra nivelului urechilor, iar prin golurile respective se va acţiona cu ajutorul unei răngi asupra urechilor în cauză, centrându-le corespunzător pe axul golurilor, pentru a putea pătrunde pe dimensiunea acestora până la faţa superioară a panoului de planşeu.

La coborârea panoului de planşeu pe pereţii portanţi acesta va fi ghidat continuu.

Se atrage atenţia că se interzice cu desăvârşire, atât găurirea suplimentară a planşeului pentru traversarea urechilor pereţilor despărţitori cât şi îndoirea urechilor pereţilor despărţitori sub planşeu şi rezemarea planşeului pe urechile astfel îndoite. Practicarea unor astfel de procedee poate duce, atât la fisurarea planşeului cât şi la imposibilitatea efectuării legăturilor absolut necesare între pereţii despărţitori şi planşeu şi în consecinţă la o lipsă de asigurare a poziţiei pereţilor despărţitori.

5.32. În cazul panourilor de planşeu "cu centură lată", lucrările de pozare cuprind operaţiile următoare:

a) Fixarea stâlpilor de inventar la distanţe egale de axa panourilor de pereţi transversali şi aducerea capătului lor superior la aceeaşi cotă, ceea ce se verifică utilizând furtunul de nivel; cota la care trebuie să se situeze capătul superior al stâlpilor se va stabili astfel încât să se satisfacă condiţiile prevăzute la punctul 5.27.

b) Aşezarea panoului de planşeu pe stâlpii de inventar fixaţi conform detaliilor precizate la pct. a.

Pozarea panourilor de pereţi despărţitori

5.33. Pozarea panourilor de pereţi despărţitori neportanţi se începe numai după ce au fost definitiv pozate toate panourile de pereţi portanţi care formează celula respectivă.

5.34. Lucrările de pozare a panourilor de pereţi despărţitori se vor executa în două faze, întrerupte la lucrările de pozare a panoului de planşeu care acoperă celula respectivă, şi anume:

a) Faza de pozare provizorie, în cadrul căreia panourile de pereţi despărţitori se vor putea poza "în uscat" pe câte două calaje (de 1,5-2 cm grosime), aşezate liber pe planşeu spre extremităţile suprafeţei de rezemare, care a fost desenată pe planşeu prin măsurarea directă în raport cu panourile de pereţi portanţi. Imediat după aşezarea pe calaje, panoul de perete despărţitor este prins cu dispozitivul de fixare provizorie, iar poziţia lui este corectată în funcţie de verificările privind verticalitatea şi poziţia bazei în raport cu pereţii montaţi anterior. Este necesar ca faţa orizontală superioară a peretelui despărţitor să se situeze cu 1-2 cm sub nivelul feţei inferioare a panourilor de planşeu care închid celula respectivă.

b) Faza de pozare definitivă, care se execută după pozarea panoului de planşeu de deasupra celulei respective. În aceasta fază se execută lucrările de rectificare a poziţiei peretelui despărţitor în raport cu panoul de planşeu şi cu panourile de pereţi alăturaţi, pentru a se elimina eventualele deplasări provocate la operaţia de pozare a panoului de planşeu.

5.35. După ce panoul a fost aşezat în poziţia definitivă se trece la executarea îmbinărilor cu panoul de planşeu superior, la instalarea conductelor electrice prevăzute eventual în proiect şi la matarea rosturilor orizontale (superioare şi inferioare) şi verticale cu mortar de ciment.

5.36. Elementele spaţiale cu planşeu propriu inferior se recomandă a fi pozate pe un strat elastic de egalizare (spre exemplu: din vată minerală). Poziţia de pozare a acestor elemente se marchează prin măsurarea directă, atunci când nu este determinată de poziţia golurilor în planşeu sau a legăturilor cu pereţii portanţi.

Pozarea panourilor de scară

5.37. Panourile de rampă vor fi aduse la locul de pozare în poziţia lor normală de exploatare, în care scop executantul va trebui să dispună de dispozitivele de ridicare adecvate (cu cabluri de lungimi diferite).

5.38. Panourile de podest şi rampă se pozează de regulă "în uscat", cu rezemare directă pe elementele de sprijin (fără calaje) şi cu executarea imediată a îmbinărilor metalice prin sudură.

Ordinea de montaj a panourilor de podest şi rampă se face în următoarea succesiune a operaţiilor:

a) montarea panourilor de podest de la nivelul fiecărui etaj o dată cu montarea panourilor de planşeu;

b) executarea panourilor prin sudarea mustăţilor panourilor de planşeu şi a panourilor de podest pe întreg nivelul montat;

c) monolitizarea stâlpişorilor şi centurilor de la nivelul inferior montat;

d) fixarea prin sudură a suportului metalic pentru podestul intermediar, de pereţii tranversali ai nivelului inferior montat;

e) aşezarea rampelor de scară pe cele două podeste şi fixarea acestora prin eclise sudate de elementele de podest montate anterior.

5.39. La pozarea panourilor de scară se va urmări ca lăţimea de rezemare să nu fie redusă cu mai mult de 1 cm faţă de prevederile proiectului.

Pozarea cornişelor şi balcoanelor

5.40. Pozarea cornişelor şi a balcoanelor independente se va face în conformitate cu detaliile de execuţie, cu utilizarea dispozitivelor auxiliare şi cu respectarea prevederilor din condiţiile tehnice speciale ale proiectului.

5.41. Când centrul de greutate al cornişelor se situează în afară suprafeţei de rezemare, fixarea cornişelor se va face cu ajutorul unor dispozitive speciale de inventar (de exemplu tiranţi prevăzuţi cu manşon de strângere stânga-dreapta).

5.42. Pentru pozarea balcoanelor independente se vor utiliza dispozitive speciale de inventar de susţinere, tip schelă, rezemate pe placa balconului de la nivelul inferior, sau tip tirant, cu manşon de strângere, care se fixează de panourile de pereţi interiori sau exteriori şi de extremitatea liberă a plăcii balconului. Rezemarea fiecărui balcon se va face în două puncte, respectiv pe două dispozitive de susţinere.

5.43. Se precizează că prevederile orientative indicate la cap. 5 din prezentul normativ nu sunt limitative, putând fi adoptate şi alte metode de pozare a panourilor mari, cu condiţia asigurării condiţiilor tehnice cerute de proiect.

În special, pentru cazul panourilor de faţadă fragmentate de tipul spalet, parapet, pot fi adoptate procedee de pozare speciale pentru care indicaţiile tehnice corespunzătoare vor fi date prin proiectul de execuţie al clădirii.

[top]

 

6. EXECUTAREA LUCRARILOR DE ÎMBINARE A PANOURILOR MARI

6.1. Asamblarea panourilor, pentru a da diafragmelor verticale şi orizontale caracterul monolit, considerat în calculele de proiectare, trebuie efectuată cu respectarea condiţiilor tennice precizate de proiectant în documentaţia tehnică de execuţie.

În acest sens, documentaţia tehnică de execuţie trebuie să cuprindă prevederile speciale în legătură cu recepţia înnădirilor de rezistenţă cu sudură, a căror betonare va fi admisă numai după efectuarea recepţiei şi întocmirea actelor respective ca pentru lucrări ascunse.

6.2. Executarea înnădirilor cu sudură, controlul calităţii sudurilor, încercările pe epruvete (ca număr şi mod de încercare) şi verificarea periodică a sudorilor se vor face în conformitate cu prevederile din: "Normativ pentru executarea armăturilor sudate pentru elemente de beton armat monolit şi prefabricat" C. 28-62 şi din STAS 768-66: "Construcţii civile şi industriale. Construcţii din oţel, sudate. Prescripţii de execuţie."

6.3. Se recomandă ca ciclul de pozare a panourilor verticale şi orizontale să fie astfel organizat încât betonarea îmbinărilor orizontale şi verticale să se poată executa simultan.

6.4. La îmbinările verticale de la faţade este necesar ca, înainte de aşezarea armăturii, să se execute lucrările prevăzute în proiect cu privire la termoizolarea îmbinărilor.

6.5. În cazul unui strat termoizolator din material cu rezistenţă redusă la temperaturi ridicate, cum este spuma de polistiren expandat, la executarea cu sudură a înnădirilor mustăţilor din panourilor de faţadă se vor lua măsuri de protejare a stratului termoizolator împotriva încălzirii sale locale excesive. În acest scop, între mustăţile care se înnădesc cu sudură şi stratul termoizolator se vor interpune plăci de protecţie din azbociment sau tablă de 1-2 mm grosime (fig. 24), care se vor îndepărta numai după răcirea cordonului de sudură.

6.6. La îmbinările orizonatele armarea centurilor şi îmbinarea în sudură a mustăţilor de continuitate lăsate din panourile de planşeu sau a plăcuţelor metalice se pot executa imediat după pozarea panourilor.

6.7. La lucrările de corectare a abaterilor de la coaxialitate a barelor care se îmbină în sudură se interzice lovirea barelor cu ciocanul; îndreptarea barelor trebuie făcută cu cheia de îndoit. În cazul barelor cu diametrul mai mare de 12 mm se va aplica procedeul de îndoire "la cald".

6.8. Verificarea abaterilor de la coaxialitatea barelor care se îmbină în sudură va fi făcută chiar de la pozarea panourilor. Dacă se constată abateri mai mari decât cele admise şi serviciul C.T.C. apreciază că nu se pot aduce corectările necesare el poate dispune - în lipsa proiectantului - ca panoul să fie îndepărtat şi marcat cu însemnul "rebut".

6.9. La executarea îmbinărilor cu eclise sudate se vor respecta cu rigurozitate prevederile proiectului privind lungimea diametrul şi calitatea de oţel a ecliselor, amplasarea lor şi lungimea cordoanelor de sudură.

6.10. La îmbinările metalice, care nu se betonează şi se acoperă numai cu mortar de protecţie, după recepţionarea sudurilor se va proceda la vopsirea tuturor pieselor metalice cu grund reactiv C. 404-50; după 1/2 oră, peste grund se va aplica, prin pensulare, un strat de mastic de lac MVT (movital) L 004-53 cu ciment, în proporţia de 100 părţi movital la 70 părţi ciment, în greutate.

6.11. Montarea cofrajelor şi betonarea îmbinărilor vor putea începe numai după recepţionarea lucrărilor de hidro- şi termoizolare a îmbinărilor de la faţade, de armare a îmbinărilor şi de executare a înnădirilor cu sudură, cu întocmirea actelor respective pentru lucrări ascunse.

6.12. Pentru cofrarea stâlpilor de îmbinare se recomandă utilizarea cofrajelor de inventar de metal sau placaj impermeabilizat.

Cofrajele vor trebui să fie bine şpraiţuite şi fixate cu şuruburi (trecute prin tuburi de PVC pentru a putea fi recuperate), astfel încât să nu cedeze (să nu se deplaseze) sub acţiunea de împingere a betonului proaspăt.

6.13. O dată cu montarea cofrajelor trebuie fixate de acestea toate diblurile sau manşoanele metalice necesare fixării sau trecerii elementelor de instalaţii.

6.14. Înainte de cofrare şi betonare, baza stâlpilor şi centurilor trebuie să fie curăţată de orice impurităţi şi să fie stropită abundent cu apă.

6.15. Marca betonului din îmbinări trebuie să fie cel puţin B 250. Betonarea îmbinărilor se va face cu betoane de consistenţă plastică. Compactarea betonului se recomandă a se efectua cu pervibratoare.

6.16. Pentru prepararea betonului de turnat în îmbinări se recomandă utilizarea de agregate cu diametrul maxim de 10-15 mm şi a cimenturilor cu marca cel puţin 400. Se interzice folosirea adaosului accelerator de clorură de calciu.

6.17. Se recomandă ca decofrarea îmbinărilor să se facă după cel puţin 24 de ore de la turnarea betonului.

Îndepărtarea dispozitivelor de fixare provizorie a panourilor de pereţi se va face numai când rezistenţa la compresiune a betonului turnat în îmbinări este de minimum 50% din marca prevăzută în proiect. Vârsta la care se realizează această rezistenţă se determină prin încercări preliminare şi se verifică continuu prin încercări pe cuburi de probă.

Pentru accelerarea întăririi betonului se recomandă utilizarea cimentului cu rezistenţe iniţiale mari.

6.18. Controlul calităţii betonului se va face pe cuburi de probă cu latura de 10 sau 20 cm; se recomandă ca lucrările de betonare să se execute într-o singură etapă pe întreaga secţiune de lucru.

La betonarea stâlpilor şi centurilor dintr-o secţiune de lucru se vor confecţiona minimum şase cuburi de probă, care se vor păstra în condiţii similare cu stâlpii şi centurile respective şi se vor încerca în serii de câte trei bucăţi, la vârsta de decofrare stabilită prin încercările preliminare şi la 28 de zile.

Pentru verificarea mărcii betonului se va mai confecţiona o serie de trei cuburi de probă, care se vor păstra în condiţii de laborator (în atmosferă standard) şi care se vor încerca la 28 de zile.

Rezultatele se vor înscrie într-un registrul special care să poată fi controlat la recepţionarea îmbinărilor.

6.19. La betonarea centurilor se va avea grijă ca nivelul betonului turnat să nu depăşească faţa superioară a panourilor de planşeu (fig. 2).

6.20. Pe timp călduros, centurile se vor proteja prin acoperire cu rogojini umede, iar stâlpii se vor stropi abundent cu apă.

6.21. După decofrarea stâlpilor se va proceda la examinarea aspectului exterior al îmbinărilor. Eventualele rectificări necesare se vor executa numai cu avizul serviciului C.T.C. şi se vor consemna în actele de recepţionare a îmbinărilor.

6.22. Trecerea la executarea lucrărilor de finisare a feţei văzute a îmbinărilor betonate se va putea face numai cu avizul serviciului C.T.C. după recepţionarea îmbinărilor cu privire la calitatea betonării acestora.

6.23. Indicaţiile de cadru general mentionat în cuprinsul prezentului capitol al normativului nu sunt limitative, putând fi adoptate şi alte procedee de executare a lucrărilor de îmbinare în funcţie de tipul îmbinprilor preconizate prin proiect şi de condiţiile impuse pentru realizara acestuia.

[top]

 

7. EXECUTAREA LUCRARILOR DE MONTARE PE TIMP FRIGUROS

Condiţii tehnice

7.1. Continuarea lucrărilor de montare (pozare-asamblare) pe timp friguros impune luarea unor măsuri speciale, cu caracter obligatoriu, legate de protejarea împotriva înghetului prematur al betonului din îmbinări şi al mortarului din rosturi.

Se precizează, însă, că lucrările de monolitizare a îmbinărilor se sistează complet în perioada de timp când temperatura atmosferică exterioară este coborâtă sub - 5oC.

7.2. Se admite ca îndepărtarea dispozitivelor de fixare provizorie, decofrarea îmbinărilor şi încetarea acţiunilor de protejare a betonului din îmbinare împotriva înghetului să se facă atunci când rezistenţa betonului la compresiune este de minimum 0,5 R 28, dar nu mai puţin de 100 kg/cm2 (la care pericolul se înghet este practic înlăturat). Vârsta de decofrare se va determina prin încercări preliminare şi se va verifica permanent prin încercări pe cuburi de probă menţinute în acelaşi conditii ca îmbinările.

7.3. Pentru mortarul din rosturi se pune condiţia ca procesul chimic de întărire să se producă într-un interval de timp cât mai scurt, în care temperatura mortarului nu trebuie să scadă sub +5oC.

Pozarea panourilor

7.4. Operaţiile de trasare a axelor de pozare şi pozarea panourilor se vor desfăşura conform prevederilor de la cap. 4 şi 5, cu luarea următoarelor măsuri speciale:

a) Desprinderea panourilor cu ajutorul răngilor, în cazurile mai uşoare, sau cu ajutorul apei calde, în cazurile mai grave, şi în nici un caz prin tragerea cu macaraua a panourilor prinse prin îngheţ de elementele pe care se reazemă.

b) Îndepărtarea zăpezii şi a gheţii cu apă caldă, abur sau cu lampa de benzină, de pe panouri şi suprafeţe de rezemare.

c) În cazul pozării panourilor pe mortar de poză, acesta se va prepara cu apă şi nisip încălzite până la cel mult +40oC şi se va aşeza pe suprafaţa de rezemare cu cel mult 1/4 de oră înainte de pozarea panourilor.

d) În cazul în care pozarea panourilor se face "în uscat" (cu matarea ulterioară a mortarului în rosturile orizontale) se recomandă ca matarea mortarului în rosturi să se facă după pozarea tuturor panourilor de pereţi şi de planşeu care închid cel puţin o încăpere şi după astuparea golurilor de uşi şi ferestre, astfel încât să fie posibilă încălzirea încăperilor cu sobe, cocsiere, serpentine prin care circula abur etc.

În cazul în care încălzirea încăperilor nu este posibilă, se pot folosi radianţi cu raze infraroşii, dirijate pentru încălzirea zonei rosturilor matate cu mortar.

Executarea îmbinărilor

7.5. Oricare ar fi metoda de protejare a betonului turnat în îmbinări pe timp friguros, se recomandă:

a) Sporirea mărcii betonului faţă de prevederile proiectului cu cel puţin 25%.

b) Prepararea betonului cu apă şi agregate încălzite şi turnarea lui cu o temperatură cât mai ridicată, dar nu mai mare de +40oC.

Dintre metodele folosite în practică, pentru protejarea betonului turnat în îmbinări se recomandă utilizarea metodelor care se bazează pe încălzirea suplimentară a betonului după turnarea în îmbinări, cu abur introdus printr-un gol în lungul cofrajului betonului din îmbinare sau cu rezistenţe electrice fixate pe cofraj etc.

[top]

 

8. UTILAJE SI DISPOZITIVE AUXILIARE PENTRU MONTAREA PANOURILOR MARI

Utilaje de montaj

8.1. Pentru montarea panourilor mari se pot utiliza următoarele utilaje de putere corespunzătoare:

a) macarale capră;

b) macarale turn.

În cazul clădirilor dispuse izolat se pot utiliza şi automacarale (pe pneuri sau pe şenile).

8.2. Tipurile de macarale care urmează să fie utilizate la lucrările de montaj vor fi precizate de proiectantul de investiţie în proiectul de organizare a lucrărilor.

8.3. Pentru utilizarea macaralelor capră sau turn în condiţii optime se recomandă adoptarea dispozitivelor care să permită ca toate manevrele macaralelor să se poata comanda de pe planşeul clădirii unde se execută lucrările de montaj.

Dispozitive auxiliare pentru fixare provizorie a panourilor de pereţi

8.4. Panourile de pereţi vor fi fixate în poziţia finală de pozare cu ajutorul unor dispozitive de inventar, care se îndepărtează numai după executarea îmbinărilor.

8.5. Dispozitivele de fixare a panourilor mari vor fi astfel dimensionate încât să asigure stabilitatea panourilor sub acţiunea forţelor orizontale seismice sau datorită vântului considerat cu o presiune de minimum 50 kgf/m2.

8.6. Se recomandă utilizarea dispozitivelor de tipul contrafişă-tirant (fig. 25), care permit fixarea panoului de perete numai de pe o singură parte, prin prinderea cu o menghină pe sub buiandrug sau cu şurub prin găuri practicate în panouri de la confecţionarea sau prin bucşe înglobate de la turnare în panouri.

De planşeu, dispozitivele se fixează prin intermediul unei cruci metalice prinse cu şurub de panoul de planşeu.

8.7. Dispozitivele trebuie să aibă o construcţie robustă, dar o greutate proprie cât mai redusă, să realizeze prinderi rigide cu o manevrare cât mai simplă şi comod de executat de un singur muncitor şi să nu provoace degradări panoului.

8.8. Panourile de pereţi mai lungi de 4,5 m vor fi prevăzute cu câte două dispozitive de fixare provizorie, amplasate înspre cele două extremităţi ale panourilor, în dreptul secţiunilor de la 1/4 din lungimea acestora.

Dispozitive de manevrare a panourilor

8.9. Pentru manevrarea panourilor se vor utiliza numai dispozitive de inventar verificate metrologic:

a) dispozitive de agăţare cu legături flexibile din cabluri sau lanţuri. Se recomandă utilizarea acestor dispozitive când se dispune de macarale cu înălţime mare de ridicare;

b) dispozitive cu traverse rigide, executate din profile laminate cu secţiunea simplă sau compusă: 1 , ][, [] sau chiar din grinzi cu zăbrele de tip balanţă simplă sau multiplă (fig. 26).

8.10. La alcătuirea şi utilizarea dispozitivelor de manevrare a panourilor se vor respecta următoarele condiţii tehnice:

a) Înclinarea tijelor faţă de planul orizontal nu trebuie să fie mai mică de 45o, pentru a se evita deformarea urechilor din panouri şi sfarâmarea locală a betonului, ceea ce ar duce la reducerea lungimii de ancorare (fig. 27)

b) Prinderea şi desprinderea dispozitivelor trebuie să se execute cu uşurinţă, fără demontări de piese sau lovituri; cârligele dispozitivelor trebuie să aibă posibilitatea rotirii şi balansării în orice direcţie.

c) În timpul manevrării panourilor, prinderile trebuie să prezinte o siguranţă deplină, în care scop se recomandă prevederea unor dispozitive de siguranţă de tip clapă simplă, cu arc sau contragreutate, manşon etc.

d) Inelul de prindere a unui grup de legături flexibile trebuie să fie demontabil, pentru a se putea înlocui legăturile uzate.

e) Fiecare îmbinare a cablurilor trebuie asigurată cu cel puţin trei cleme pentru d 16 mm şi şase cleme pentru d>16 mm sau prin matisare; evitarea ruperii firelor din cabluri prin frecare necesită la fiecare buclă o apărătoare (un ochet).

f) Lungimea legăturilor trebuie să fie riguros egală, în special pentru cazul de nedeterminare statică a prinderii panourilor din mai mult de trei puncte; pentru reglarea lungimii legăturilor se recomandă prevederea unor dispozitive de întindere (cu manson stânga-dreapta) la una din patru legături.

g) Dispozitivele de ridicare a panourilor, fiind puternic solicitate şi permanent expuse la intemperii, trebuie să aibă o construcţie robustă, dar nu trebuie să depăşească 1/10 din greutatea celui mai greu panou pe care-l manevrează.

h) La stabilirea înălţimii de construcţie a dispozitivelor de manevrare a panourilor se va ţine seama că pentru trecerea deasupra panourilor de pereţi montate la ultimul nivel este necesară prevederea unei înălţimi de siguranţă de minimum 50 cm.

i) La dispozitivele cu scripeţi este necesar să se prevadă scuturi de protecţie şi ghidaje de cablu.

j) Depozitarea dispozitivelor cu scripeţi se va face pe capre de lemn, pentru a se evita înfăşurarea cablurilor.

Dispozitive auxiliare şi unelte curente de lucru

8.11. Brigada complexă de montaj trebuie să dispună de următoarele dispozitive auxiliare şi unelte curente de lucru:

a) tomberoane, de preferinţă cu roţi sau bandaje de cauciuc, pentru transportul betonului pe planşeu;

b) aparat de sudură electrică;

c) dispozitive cu fir de plumb pentru verificarea verticalităţii panourilor;

d) calibre metalice pentru rosturile verticale (fig. 18);

e) pâlnii pentru turnarea betonului în îmbinările verticale (fig. 28);

f) schele metalice uşoare, mobile şi scări de lemn sau metalice, care se utilizează pe planşeul clădirii;

g) unelte curente: răngi, cretă, chei de fierar etc.

8.12. O deosebită atenţie se va acorda prezenţei permanente a dispozitivelor pentru protecţia muncitorilor, precum centuri şi parapete de siguranţă; acestea din urmă se vor fixa pe conturul planşeului, al golurilor de la casa scării şi de la curţile de lumină etc.

[top]

 

9. ORGANIZAREA LUCRARILOR DE MONTARE A PANOURILOR MARI

9.1. Lucrările de montare a clădirilor din panouri mari se vor executa în baza unui proiect de organizare elaborat de proiectantul de investiţie şi care trebuie să cuprindă:

a) graficul ordinei de montare (pozare-îmbinare) a panourilor verticale şi orizontale;

b) succesiunea operaţiilor diferitelor capitole de lucrări de construcţie, instalaţii, izolări etc. care se execută concomitent cu lucrările de montare.

9.2. Se recomandă ca la stabilirea planului de organizare a lucrărilor de montare, premisa de bază să fie montarea panourilor direct din mijlocul de transport.

9.3. Lucrările de montare se vor organiza pe secţiuni de lucru, pentru a face posibilă executarea în succesiune normală a principalelor operaţii de trasare-pozare-îmbinare.

9.4. Pozarea panourilor se recomandă a se executa în ordinea indicată la pct. 5.17 sau, în cazuri speciale elaborate de proiectant.

În toate cazurile este recomandabil să se asigure deplasarea macaralei, pe cât posibil, într-un singur sens.

9.5. În cazul utilizării macaralelor turn se recomandă organizarea montajului în ordinea "spre macara", pornindu-se cu elementele cele mai depărtate de macara.

9.6. Ridicarea panourilor din mijloacele de transport se va face numai pe o singură parte a construcţiei, pe care se vor amenaja drumurile de acces. Pe aceeaşi parte se vor amplasa şi stelajele pentru un eventual depozit tampon de panouri.

9.7. Atunci când este inevitabilă depozitarea panourilor pe şantier, ea se va face pe cât posibil în concordanţă cu succesiunea lor de pozare, pentru a se evita deplasări inutile ale macaralei şi panourilor.

9.8. Depozitarea panourilor pe şantier, atunci când aceasta este absolut necesară, se va face în depozite special amenajate prevăzute cu rastele rigide, executate din lemn, beton sau metal de tipul celor utilizate la unităţile producătoare de panouri.

Rastelele se vor amplasa pe suprafeţe nivelate acoperite cu un strat de minimum 5 cm grosime de nisip, zgură, pietris etc.

Rezemarea panourilor se va face pe suporturi elastice (pe longrine de lemn, beton sau metal, dar acoperite cu plăci de cauciu, pâsla etc.), pentru a nu se stirbi muchiile. O atenţie deosebită trebuie acordată la depozitarea panourilor de faţadă, care nu trebuie să rezeme pe muchiile profilului exterior.

[top]

 

10. CONDITII GENERALE PENTRU EXECUTAREA LUCRARILOR DE INSTALATII, FINISAJE SI ETANSARE A ROSTURILOR

Lucrări de instalaţii şi de finisare interioară

10.1. Lucrările de instalaţii se vor executa în conformitate cu prevederile documentaţiei tehnice de execuţie şi cu respectarea prevederilor şi condiţiilor tehnice din normativele şi instrucţiunile în vigoare, specifice sistemului prevăzut în proiect pentru instalaţiile electrice, de încălzire, apă, canalizare, sanitare, gaze.

10.2. Documentaţia tehnică de execuţie va cuprinde toate detaliile şi indicaţiile cu privire la executarea lucrărilor de instalaţii la unitatea de producţie a panourilor mari şi la atelierul de pregătire a elementelor de instalaţii care se montează pe şantier.

10.3. În ceea ce priveşte lucrările de instalaţii care se execută pe şantier, documentaţia tehnică va preciza detaliile de execuţie, materialele de utilizat şi condiţiile tehnice care se impun, pentru fiecare din fazele lucrărilor de instalaţii.

10.4. Se recomandă ca toate lucrările de pregătire a subansamblurilor elementelor de instalaţii să se execute în ateliere specializate astfel încât pe şantier lucrările să se rezume la operaţii de montare şi asamblare.

10.5. Toate elementele instalaţiilor sanitare şi de încălzire, subansambluri şi ansambluri, se vor supune la probe hidraulice la atelierul de pregătire a lor, înainte de expediere la şantiere.

10.6. Instalaţiile de încălzire, sanitare şi gaze se vor supune la probele de presiune, etanşeitate şi circulaţie, pe cât posibil astfel încât să fie executate în secţiuni de lucru diferite de acelea în care se execută lucrări de montare.

10.7. Lucrările de instalaţiii se vor organiza pe cât posibil astfel încât să fie executate în secţiuni de lucru diferite de acelea în care se execută lucrări de montare.

10.8. Lucrările de finisare interioară se vor executa în conformitate cu prevederile documentaţiei tehnice de execuţie şi cu respectarea prevederilor şi condiţiilor tehnice din normativele şi instrucţiunile în vigoare specifice soluţiilor de finisare prevăzute în proiect.

10.9. Se recomandă ca tâmplăria de uşi şi ferestre care se montează pe şantier să fie vopsită cu primul strat înainte de montare.

10.10. Pentru etanşarea rosturilor dintre tocurile tâmplăriei exterioare şi feţele de beton care mărginesc golurile de fereastră din panourile de faţadă, în cazul montări tâmplăriei după confecţionarea panourilor, se recomandă adoptarea soluţiei de etanşare cu chit elasto-plastic (figura 29).

Lucrările de etanşare cuprind următoarele operaţii:

a) Curăţarea suprafeţelor de beton de praf, resturi de beton etc. prin periere.

b) Amorsarea suprafeţelor de beton pe care se aplică chitul de etanşare, prin pensulare cu emulsia indicată în instrucţiunile sau prospectul de utilizare şi de punere în lucrare a chitului respectiv.

c) Aplicarea în exces a chitului pe tot lungul rosturilor orizontale şi verticale.

d) Introducerea tocului de uşă sau de fereastră în golul din panou, astfel încât să preseze asupra chitului şi fixarea lui cu pene de lemn şi cuie bătute în ghermelele ancorate în panou de la confecţionarea acestuia.

e) Îndepărtarea chitului expulzat din rost la montarea locului şi netezirea chitului rămas, cu racordare (scafă) pe tot conturul tocului, urmărindu-se a se realiza un contact intim şi continuu cu tocul şi cu peretele de beton al rostului.

f) Montarea şorţului de tablă prin aplicare cu presare asupra chitului din rostul orizontal inferior şi prindere prin cuie de tablă bătute în toc, la distanţa necesară pentru a se împiedica ondularea tablei. Lateral, capetele şorţului se vor introduce în şanturile special prevăzute în acest scop la colturile golului de fereastră, iar şanţurile se vor astupa cu chit elastic.

g) Aplicarea de rigle de lemn peste stratul de chit din rosturile verticale.

h) Rostul interior de pe conturul tocului se va umple apoi cu vată minerală îndesată.

Lucrări de finisare exterioară şi de etanşare a rosturilor exterioare

10.11. Lucrările exterioare la faţadele clădirilor din panouri mari cuprind:

a) repararea muchiilor panourilor ştirbite în timpul operaţiilor de montare;

b) etanşarea şi finisarea rosturilor verticale şi orizontale, zugrăvirea, spălare etc., în funcţie de natura stratului de prefinisare a panourilor.

10.12. Lucrările exterioare la faţade nu se vor executa pe timp friguros.

10.13. Documentaţia tehnică de execuţie trebuie să cuprindă instrucţiuni detaliate privind executarea lucrărilor de etanşare exterioară a rosturilor de la faţade, specifice pentru sistemul de etanşare adoptat, astfel:

- cu funcţionare mecanică, prevăzând "gol de decompresiune" în rostul vertical şi închiderea exterioară din mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50 sau de chit elasto-plastic;

- cu "ecran" de etanşare din chit elasto-plastic, cu sau fără protecţie exterioară din mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50;

- cu rosturi "deschise" spre exterior cu "funcţionare mecanică", respectiv gol de decompresiune-drenaj în rostul vertical şi treaptă de înălţime mare în rostul orizontal.

10.14. Instrucţiunile tehnice de execuţie a lucrărilor de etanşare exterioară a rosturilor de la faţade vor trebui să precizeze:

- condiţiile tehnice generale de executare a lucrărilor de etanşare;

- rolul şi importanţa fiecărui dispozitiv şi material special prevăzut pentru sistemul de etanşare adoptat;

- condiţiile tehnice cu privire la deschiderea rosturilor şi integritatea muchiilor;

- procedeele de lucru, fazele tehnologice şi succesiunea obligatorie a acestora, cu precizarea, în funcţie de caracteristicile materialelor, a condiţiilor climatice de execuţie;

- condiţiile tehnice pentru materiale;

- sculele şi uneltele speciale caracteristice executării lucrărilor de locuinţe din panouri mari;

- descrierea detaliată a operaţiilor tehnologice;

- condiţii tehnice de recepţie.

10.15. Finisarea finală a suprafeţelor de beton drişcuit se recomandă a se executa prin vopsire cu vopsele pe bază de poliacetat de vinil. Utilizarea acestor vopsele se va face în conformitate cu prevederile normativului de specialitate şi la o temperaturăde minimum +10oC.

10.16. La executarea lucrărilor de finisare a faţadelor se va evita utilizarea schelelor fixe rezemate pe sol.

10.17. Se interzice fixarea sau prinderea schelelor de lucru prin legături în rosturi, întrucât orice fel de legături s-ar utiliza, acestea ar avea discontinuităţi inadmisibile în stratul de închidere a rosturilor.

10.18. Se interzice executarea lucrărilor de finisare exterioară şi de etanşare a rosturilor exterioare pe timpul nopţii pe timp de ploaie, precum şi imediat după încetarea ploii, când faţadele ce urmează a fi executate sunt încă ude din cauza precipitaţiilor.

10.19. Se recomandă ca în cazul rosturilor în sistemul de etanşare cu chit aparent la exterior (fără strat de acoperire din mortar de Aracet E 50, ca în figura 31 a şi c), la nivelul parter să se acopere totuşi chitul cu mortar de Aracet E 50, pentru a-l proteja împotriva degradărilor pe care le pot produce copiii şi trecătorii.

10.20. Operaţiile de etanşare şi de finisare a rosturilor verticale se vor desfăşura de "sus în jos", evitându-se întreruperile de lucru la intersecţia cu rosturile orizontale.

10.21. Repararea muchiilor panourilor de faţadă se va face cu mortar de ciment cu adaos de Aracet E 50 preparat şi pus în lucrare conform indicaţiilor din anexă.

10.22. În cazul în care proiectul prevede şi închiderea exterioară a rosturilor cu mortar de ciment de adaos de Aracet E 50, operaţia de închidere a rosturilor se va executa obligatoriu într-o etapă distinctă de operaţia de reparare a muchiilor după un interval de cel puţin 48 de ore (fig. 30 şi 31)

10.23. În cazul rosturilor proiectate în sistemul de etanşare cu funcţionare mecanică (cu "gol de decompresiune" în rostul vertical) se va acorda o deosebită atenţie realizării barbacanei prevăzute în proiect la toate intersecţiile rosturilor verticale cu rosturile orizontale.

10.24. Se recomandă ca mortarul de închidere şi de finisare a rosturilor să fie tăiat pe toată lungimea secţiunii mediane şi pe o adâncime de cel puţin 1/2 din grosimea stratului de mortar; operaţia de tăiere se va executa după 2-3 ore de la fuguirea mortarului (fig. 30 şi 31 b şi d).

[top]

 

12. CONDITII PRINCIPALE DE RECEPTIE A CLADIRILOR DIN PANOURI MARI

12.1. Clădirile din panouri mari nu se vor recepţiona în cazul în care comisiei de recepţie nu i se va prezenta vreunul din următoarele acte:

a) certificatele de calitate a panourilor eliberate de unitatea producătoare;

b) buletinele cuprinzând rezultatele încercărilor efectuate pe cuburile de probă confecţionate din betonul turnat în îmbinări;

c) certificatele de calitate a oţelului-beton şi a electrozilor utilizaţi la executarea îmbinărilor.

d) certificatele de calitate a pentru materialele utilizate la etanşarea rosturilor şi la termo- şi hidroizolarea îmbinărilor de la faţadă;

e) tabelul nominal al sudorilor, cu rezultatele verificărilor periodice privind calitatea sudurilor, executate de aceştia;

f) procesele-verbale sau registrul cuprinând rezultatele verificărilor de la recepţiile parţiale efectuate pe parcursul executării lucrărilor privind corespondenţa cu prevederile proiectului şi calitatea de execuţie, în legătură cu:

- lucrările din ciclu "zero";

- verticalitatea panourilor de pereţi şi a diafragmelor (verificată, prin sondaj, cu firul cu plumb);

- poziţia de pozare a panourilor de pereţi (verificată cu calibre de rost la faţade şi prin măsurarea distanţei dintre faţadele panourilor de pereţi interiori);

- lăţimea de rezemare a panourilor de planşeu şi de scară;

- hidro- şi termoizolarea îmbinărilor verticale şi orizontale de la faţade;

- armarea îmbinărilor verticale şi orizontale dintre panouri;

- îmbinarea cu sudură a mustăţilor ieşinde din panouri (cu privire la poziţia mustăţilor, poziţia, lungimea şi calitatea de oţel a ecliselor, lungimea, grosimea şi continuitatea cordoanelor de sudură);

- protejarea anticorosivă a îmbinărilor metalice;

- calitatea betonării îmbinărilor;

- executarea lucrărilor de etanşare a rosturilor de la faţade (în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor tehnice şi tehnologice de execuţie).

Recepţia clădirilor se va efectua dacă se constată;

a) pătrunderi ale apelor din precipitaţii prin rosturile de la faţadă, prin rosturile tâmplarie-panou sau prin hidroizolaţia planşeului terasă;

b) panouri de pereţi, planşeu etc. fisurate, dacă nu există un aviz al proiectantului în care se recomandă recepţionarea;

c) pierderi de apă din instalaţii, scurgeri care funcţionează defectuos, insuficienta etanşeitate în jurul sifoanelor de pardoseală sau în jurul căzii de baie;

d) conductoare întrerupte, aparate electrice lipsă sau funcţionând defectuos;

e) închiderea-deschiderea defectuoasă a ferestrelor sau a uşilor interioare şi exterioare, armături lipsă sau funcţionând defectuos, lipsuri din echipamentul tâmplăriei exterioare (găuri de scurgere, lăcrimar etc.);

f) pardoseli degradate sau incomplet finisate;

g) zugrăveli, vopsitorii, tapete degradate sau incomplet executate;

h) corpuri de încălzire funcţionând defectuos (încălzind parţial) sau incomplet executate (radiatoare fără ventil de aerisire sau fără aparate de închidere-deschidere etc.);

i) ventilaţii cu funcţionare defectuoasă;

j) placaje cu tendinţe de desprindere;

k) obiecte sanitare lipsă sau degradate.

12.3. Se recomandă ca eficacitatea lucrărilor de etanşare a rosturilor de la faţade să se verifice prin încercări de comportare a rosturilor la ploaie artificială.

În cazul în care nu se dispune de un aparat adecvat pentru crearea ploii artificiale, încercarea se poate face şi cu ajutorul unui furtun la capătul căruia s-a adaptat o pâlnie de stropitoare.

Lucrările de etanşare se vor considera ca fiind bine executate dacă nu se constată infiltraţii de apă în interiorul clădirii după opt ore de încercare.

Se recomandă ca încercarea să fie efectuată în cel puţin două locuri la un tronson de clădire cuprinzând 40-60 de apartamente, la intersecţii de rosturi situate la o înălţime cât mai mare.

Rezultatul încercărilor va fi consemnat într-un proces-verbal, indicându-se condiţiile în care s-au efectuat încercările, rezultatele obţinute şi eventualele măsuri rezultate ca necesare pentru remediere.

[top]