NORMALIZAREA CONTABILĂ INTERNAȚIONALĂ O GUVERNARE ÎN DEVENIRE

2010

1

CUPRINS

I. Surse de diferențiere între sistemele contabile ............................ 3II. Importanța armonizării între sistemele contabile ........................ 3III. Normalizarea contabilă și Standardele Internaționale de Raportare

Financiară ..................................................................................... 5 IV. Concluzii....................................................................................... 6

Bibliografie.................................................................................... 7

2

I. SURSE DE DIFERENȚIERE ÎNTRE SISTEME CONTABILE

În urma studiilor comparative a sistemelor contabile aceasta pot fi grupate în două categorii, continental și anglo-saxon. Într-o prima categorie sunt plasate țările în care finanțarea întreprinderilor este asigurată preponderent prin împrumuturi, în cadrul căreia regulile contabile sunt dominate de considerații de ordin fiscal (ex. Germania, Franța, Japonia). În cea de a doua categorie, opusa celei precedente, figurează țările în care sursele de finanțare preponderente sunt din capitaluri proprii și în cadrul cărora evaluările contabile nu sunt dominate de criterii fiscale (ex. S.U.A., Marea Britanie, Australia).

Roberts C., Weetman P. și Gordon P. Precizează că sursele de diferențe între sistemele contabile sunt de trei feluri, și anume:

Diferențe în ceea ce privește normele contabile de la o țară la alta Cel mai important motiv pentru care companii din diferite părți ale lumii folosesc metode de contabilizare diferite sau pentru care raportează informații diferite se datorează faptului că reguli și reglementări diferite duc la tratamente diferite.

Diferențe de interpretare și implementare a normelor contabile de la o țară la alta Chiar și atunci când regulile a doua țări sunt identice acestea pot fi interpretate sau aplicate în moduri diferite de către entități. Multe zone ale contabilității necesită estimări, previzionări sau folosirea judecății profesionale iar anumite norme pot fi ambigue, astfel se poate întâmpla ca evenimente identice să fie măsurate și raportate în moduri diferite de către companii diferite.

Diferențe în practicile preferate a fi folosite Trebuie făcută o distincție între reglementările contabile și practicile propriu-zis. Reglementările contabile conțin destul de des un anumit număr de opțiuni de reprezentare în contabilitate, astfel, deși este posibil de făcut o comparație între reglementările a doua țări diferite acest lucru spune puțin despre practicile folosite de către entitățile ce activează în cadrul acelor țări.

II. IMPORTANȚA CREȘTERII ARMONIZĂRII ÎNTRE SISTEMELE CONTABILE

Multe companii sunt afectate de diferențele contabile internaționale. Spre exemplu, o companie ce are drept activitate orice formă de comerț internațional trebuie să folosească situații financiare străine sau să întocmească situații financiare conform normelor acelei țări. O companie ce exportă sau importa bunuri trebuie să evalueze cât de onorabili sunt partenerii cu care colaborează. O companie care vrea să împrumute bani de la o bancă străină va trebui să întocmească rapoarte financiare folosind norme contabile care le sunt familiare potențialilor creditori. În orice caz, companiile multinaționale vor fi cele mai afectate de diferențele contabile internaționale.

La întocmirea situațiilor financiare a filialelor din alte țări trebuie folosite în general normele contabile naționale ale acelei țări (aceste situații pot fi solicitate de către autoritățile fiscale ale țării în care își are sediul filiala, de acționari sau de creditori). Pe lângă acest fapt, majoritatea țărilor cer companiilor să folosească aceleași metode de raportare în cadrul tuturor filialelor. Astfel, compania trebuie să realizeze două seturi de situații financiare pentru

3

anumite filiale ale sale (un set utilizând norme naționale și unul folosind normele contabile acceptate de către țara societății mama pentru consolidare).

Aceste cereri de raportari multiple pot implica costuri directe substanțiale, colectarea de date suplimentare și costuri de audit. Datorită diferențelor între cererile de raportare pot rezulta și costuri indirecte în plus. Existența diferitelor sisteme contabile poate duce la raportarea aceluiși eventiment în doua sau mai multe moduri diferite iar acest lucru poate duce la confuzie și disfuncții în cadrul companiei. În cazul în care avem doua seturi de cifre care aparent cuantifică același eveniment apar problemele următoare: Care din cele două seturi este corect? Pe care din ele ar trebuii să îl maximizeze managementul? Ce ar trebuii să facă managementul dacă cele două sisteme de contabilitate sunt în conflict, în sensul că măsurile care cresc câștigurile raportate conform unui sistem reduc câștigurile raportate sub influența celuilalt sistem?

Pe lângă regulile de cuantificare diferite , o țară poate cere să se facă publice mai multe informații sau informații diferite față de alte țări iar companiile pot fi împotriva publicării acestor informații in plus. Cerea publicării de informații în plus poate genera creșterea costurilor, majorarea informațiilor ce trebuie colectate, etc. Pe lângă costuri, companiile se pot teme de consecințele publicării anumitor informații care pot fi utilizate de competitori. În cazul în care costurile adiționale sunt majore acestea pot afecta deciziile luate de către o companie. În lipsa unor norme uniforme companiile investesc mai degrabă în acele țări care le produc cele mai puține inconveniente sau pot alege să îți listeze acțiunile pe piețe în funcție de cerințele naționale de publicare a datelor. Acesta fiind un motiv important de implementarea unor standarde internaționale de contabilitate.

Deținătorii de acțiuni investesc în mod substanțial în companii străine. Investitorii își pot reduce riscul dacă investesc într-un portofoliu diversificat, aceștia pot să își reducă riscul și mai mult investind în companii din țări diferite. Însă, dacă companii din țări diferite raportează prin metode diferite sau generează informații diferite atunci situațiilor lor financiare nu pot fi comparabile între ele. În general nu sunt făcute publice suficiente informații astfel încăt utilizatorul să poată convertii cifrele raportate în cifrele care ar fi putut fi raportate sub alt set de norme contabile. Astfel utilizatorul situațiilor financiare străine se află în dificultate, nu poate interpreta cifrele aflate în situațiile respective. Cel mai probabil nu va investii în companiile ale căror situații financiare nu le poate înțelege.

Dacă companiile sau investitorii iau decizii diferite datorită diferențelor contabile internaționale și alte grupuri vor fi afectate. De exemplu, în cazul în care diferențele de facere publică a datelor între țări pot face o companie să decidă în ce țară să se stabilească, atunci comunitățile locale, angajații sau potențialii angajați și statul vor fi afectate. În mod asemănător, deciziile listării acțiunilor la bursă afectează piața bursieră, participanții la această piață și balanța de plăți a țării respective. Deciziile de investiție a deținătorilor de acțiuni au un impact secundar asupra altor companii în care nu se investește și asupra economiei ca și întreg.

Nu doar companiile și acționarii utilizează situații financiare, angajații unor filiale deținute în străinătate și reprezentanți ai sindicatului lor le pot folosii în negocierea salariilor. Clienții, furnizorii și creditorii pot să vrea să studieze poziția si performanțele companiilor cu capital străin. Se poate ca acești utilizatori să nu aiba puterea de a cere informații raportate în funcție de norme contabile naționale și astfel vor trebuii să se bazeze pe informațiile produse sub influența normelor străine. Acest lucru înseamn că vor trebui să consume resurse suplimentare

4

pentru a afla diferențele între norme și calculând impactul acestor diferențe asupra cifrelor raportate. Se poate ca aceștia sa nu aibă posibilitatea sau să nu dorească să facă acest efort. În acest caz există posibilitatea ca utilizatorii respectivi să se înșele în privința situațiilor financiare și să ia decizii nepotrivite datorită acestui fapt.

Nu în ultimul rând, situațiile financiare ale grupurilor multinaționale trebuie auditate, inclusiv filialele străine. Problemele și costurile adiționale implicate în întelegerea și auditarea cifrelor produse sub norme contabile diferite pot fi considerabile.

III. NORMALIZAREA CONTABILĂ ȘI STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

Conform literaturii de specialitate, nevoia de armonizare și uniformitate în contabilitate impune normalizarea sa. Prin intermediul normalizării sunt formalizate și se materializează obiectivele, conceptele, metodele, regulile și procedurile privind producerea și utilizarea informației contabile.

Normalizarea urmărește definirea de concepte, principii și norme contabile bazate pe o terminologie precisă și identică pentru toți producătorii și utilizatorii de informație contabilă și aplicarea lor practică în vederea asigurării comparabilității în timp și spațiu, relevanței și credibilității informațiilor contabile. Normalizarea contabilă are loc pe fondul armonizării dintre național, european și internațional.

Se disting trei forme ale normalizării, normalizare legală, normalizare profesională și mixtă. Normalizarea legală/reglementată este impusă tuturor prin intermediul legilor, ordonanțelor, hotărârilor de guvern, oridinelor ministeriale și intraministeriale. Normalizarea profesională este impusă numai ocupaților corespunzătoare și prin ocupație se impune în producția de informații contabile și validarea socială a acestora. Normalizarea mixtă rezultă prin combinarea celor anterioare.

Nucleul normalizării îl reprezintă elaborarea de norme contabile, denumite standarde contabile în contabilitatea anglo-saxonă. Norma contabilă este o regulă sau un set de reguli constituite sub forma unui sistem de referință pentru producția de informații contabile și validarea socială a situațiilor financiare (Ristea M.; 2002).

Rolul de referențial contabil mondial este îndeplinit de normele internaționale de raportare financiara (International Financial Reporting Standards /IFRS). Aceste norme sunt emise de către Consiliul pentru Standardele Contabile Internaționale ( International Accounting Standards Board = IASB). Procesul de reglementare contabilă al IASB are ca bază doctrinară „ Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare „ (Framework for the Preparation and Presentation of Financial Statements) sau cadrul contabil conceptual, care stă la baza elaborării normelor IFRS.

În octombrie 2002, pentru a-și atinge obiectivul de a avea un set de standarde comun, organismul internațional de normalizare contabilă (IASB) și cel american (FASB = Financial Accounting Standards Board) au semnat un acord (denumit Norwalk), având ca rezultat asigurarea unei convergențe mai importante a referențialelor contabile emise de cele două organisme de reglementare contabilă. Oficialii celor două organisme de normalizare contabilă au declarat că asigurarea convergenței normelor contabile la nivel mondial semnifică alinierea normelor contabile considerate de bază, prin adoptarea variantei doctrinare

5

considerate cea mai buna. Dacă norma americană (US GAAP) este mai bună se schimbă norma internațională și invers. Pe de altă parte, convergența presupune și o aliniere a referențialelor contabile naționale la normele IFRS emise de IASB, acesta realizând o serie de acorduri cu organismele de normalizare din diferite țări.

În urma adoptării reglementării CE 1606/2002 normele IFRS sunt aplicate obligatoriu la nivelul Uniunii Europene, începând cu anul 2005, pentru întocmirea de situații financiare consolidate ale societăților cotate, bănci, instituții financiare și companii de asigurare, astfel crescând influența normelor emise de către IASB. Pentru a fi adoptată o normă IFRS de către UE, aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiții, sa fie conform principiului imaginii fidele, sa fie conform interesului public european, să îndeplinească criteriile necesare pentru luarea deciziilor economice și pentru evaluarea gestiunii managerilor: inteligibilitate, pertinență și comparabilitatea informației financiare ( Ionașcu M., Ionașcu I.; 2007).

IV. CONCLUZII

Se poate observa, în urma celor menționate mai sus, o tendință clară spre uniformizare contabilă la nivel internațional, prin intermediul Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, pentru a neutraliza efectele diferențelor de la o țară la alta și astfel aducând multiple avantaje utilizatorilor de situații financiare ( ex. reducerea costurilor companiilor multinaționale cu dubla raportare, posibilitatea comparabilității în cadrul unui grup între situațiile financiare ale societății mamă și cele ale filialelor din țări diferite, posibilitatea interpretării datelor de către utilizatori din țări diferite, reducerea pericolul ca aceștia să ia decizii eronate, etc.).

6

BIBLIOGRAFIE

1. Ionașcu M. & Ionașcu I., „Raportarea financiară conform normelor contabile internaționale (IAS/IFRS)”, Editura Tribuna Economică, București, 2007;

2. Roberts C. & Weetman P. & Gordon P., „International Financial Reporting. A comparative approach”,Third Edition, Editura Pearson Education, Marea Britanie , 2005;

3. Ristea M., „Normalizarea contabilității: bază și alternativ”, Editura Tribuna Economică, București, 2002;

7