Normal – Times New Roman 11 pt€¦ · Web view2016-07-17 · Proporția mai mare de carbon din...

România

Programul privind schimbările climatice și creșterea masei verzi pentru reducerea conținutului de carbon

Raportul Sectorial al Componentei B

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier

Ianuarie 2014

Acord de Servicii de Consultan ă între Ministerul Mediului i Schimbărilor Climatice ț și Banca Interna ională pentru Reconstruc ie i Dezvoltareș ț ț ș

Beneficiar: Ministerul Mediului i Schimbărilor Climaticeș

Banca Mondială Regiunea Europei și Asiei Centrale

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin OPTA 2007 – 2013

7. [ 6. [5. [4. [3. [2. [1. [Introduceți un citat din document sau rezumatul unui punct de interes. Puteți

84262

Cuprins

Cuprins............................................................................................................................................................ i

Abrevieri și acronime...................................................................................................................................iii

Recunoaștere..................................................................................................................................................v

Rezumat executiv..........................................................................................................................................vi

1. Introducere.............................................................................................................................................1

2. Sectorul forestier din România - Context..............................................................................................3

2.1 Caracteristici biofizice...................................................................................................................3

2.2 Clasificări funcționale....................................................................................................................4

2.3 Dimensiuni instituționale...............................................................................................................5

2.3.1 Dreptul de proprietate asupra pădurilor.................................................................................5

2.4 Contribuția economică a sectorului forestier.................................................................................8

2.4.1 Industria Lemnului.................................................................................................................8

2.4.2 Energia din biomasă.............................................................................................................10

2.5 Împădurire....................................................................................................................................10

2.5.1 Împădurirea terenurilor degradate........................................................................................11

2.6 Colectarea datelor din sectorul forestier......................................................................................12

2.7 Noua strategie privind pădurile....................................................................................................13

3. Schimbările climatice și pădurile.........................................................................................................15

3.1 Pădurile și îndepărtarea GES și emisiile......................................................................................15

3.2 Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor.......................................................................17

3.3 Adaptarea pădurilor la schimbările climatice..............................................................................21

3.4 Pădurile și adaptarea la schimbările climatice.............................................................................22

4. Rezultatul diferitelor scenarii de gestionare a pădurilor asupra emisiilor de GES..............................24

4.1 Rezultate eforturilor naționale de modelare.................................................................................24

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier i

4.2 Compararea modelelor naționale cu scenariile internaționale.....................................................27

5. Condiții necesare pentru ca pădurile să contribuie la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice30

5.1 Planuri de management pentru păduri.........................................................................................30

5.1.1 Provocări și oportunități pentru gestionarea arealelor de producție....................................31

5.1.2 Provocări și oportunități pentru managementul ariilor protejate.........................................33

5.1.3 Oportunități și provocări pentru împădurire........................................................................34

5.2 Oportunități și provocări cu condiții de aplicare necesare...........................................................35

5.2.1 Informații privind proprietatea asupra terenurilor...............................................................35

5.2.2 Îmbunătățirea accesibilității.................................................................................................36

5.2.3 Informații cu privire la baza de resurse................................................................................37

5.2.4 Consolidarea cercetării, armonizarea bazei de date și schimbul de informații....................38

5.2.5 Monitorizarea Pădurilor.......................................................................................................38

5.3 Eficacitatea costurilor de utilizare a pădurilor pentru atenuarea schimbărilor climatice.............39

6. Măsuri pentru OP finanțate de UE pentru 2013-2020.........................................................................40

6.1 Ciclul de programare 2007-2013 al PNDR și POS Mediu..........................................................40

6.1.1 Realizări...............................................................................................................................41

6.2 Măsuri propuse pentru perioada 2014-2020 a Ciclului de programare.......................................42

7. Recomandări și concluzii.....................................................................................................................45

7.1 Recomandări privind măsurile guvernamentale..........................................................................45

7.2 Rezumatul recomandărilor...........................................................................................................50

8. Concluzie.............................................................................................................................................56

Referințe.......................................................................................................................................................58

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier ii

Abrevieri și acronime

APPR Asociația Proprietarilor de Păduri din România

AEC Activități economice curente

CO2 Dioxid de carbon

FEADR Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

MSEIF Modelul Scenariului European de Informații Forestiere

IEP Institutul European al Pădurilor

FESI Fondurile Europene Structurale și de Investiții

SCE Sistemul de Comercializare a Emisiilor

UE Uniunea Europeană

PGP Planul de Gestionare a Pădurilor

PIB Produsul Intern Brut

DGPSPAPP Direcția Generală pentru Politică, Strategii și Proiecte pentru Ape, Păduri și Piscicultură

GES Gaze cu Efect de Seră

INM Institutul Național de Meteorologie

ICAS Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice

CCC Centrul de Cercetări Comune al Comisiei Europene

UTCUTP Utilizarea terenului, schimbarea utilizării terenului și pădurile

MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

MMSC Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

ANP Administrația Națională a Pădurilor - Romsilva

RNP Registrul Național al Pădurilor

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier iii

PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală

PFNL Produse forestiere ne-lemnoase

DFP Districte Forestiere Private

FSC Fonduri Structurale și de Coeziune

LIC Locații de Interes Comunitar

MDE Managementul Durabil al Ecosistemului

IMM Întreprinderi Mici și Mijlocii

POS Programul Operațional Structural

SWOT Puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări

tCO2e Tonă echivalent de CO2

EEB Economia Ecosistemelor și Biodiversității

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier iv

Recunoaștere

Raportul a fost elaborat de către o echipă de bază formată din Diji Chandrasekharan Behr și Bogdan Popa cu date și comentarii de la Andrew Mitchell. Este un rezultat al Programului Serviciului Consultativ privind Schimbările Climatice din România (RAS) al Băncii Mondiale, la cererea Guvernului României (prin intermediul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice). Acest raport al sectorului a beneficiat de observațiile și sugestiile lui John Fraser Stewart și Stig Johansson. A fost revizuit și eliminat de Kseniya Lvovsky.

Lucrarea a fost realizată între iunie 2013 și septembrie 2013 și se bazează pe rezultatele discuțiilor ample cu și pe informații de la funcționarii și părțile interesate din sectorul forestier, inclusiv: Gelu Puiu (Secretar de Stat - Păduri, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Apelor, Pădurilor și Pescuitului), Irina Rusu (Consilier, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Apelor, Pădurilor și Pescuitului), Dănuț Iacob (Director, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Direcția Apelor, Pădurilor și Pescuitului), Sebastian Constantin (consilier, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice), Ciprian Pahonțu (consilier de politică, Administrația Națională a Pădurilor - ROMSILVA), Ovidiu Badea (Director Științific, Institutul de Cercetări Forestiere și Management (ICAS)) , Diana Silaghi (Secretar științific, Institutul de Cercetări Forestiere și Management (ICAS)), Maria Faina (Expert Inventar GES - Silvicultură), Diana Zidaru (Expert Inventar GES - Silvicultură), Mihaela Năstase (Referent, Autoritatea Națională a Pădurilor, Unitatea pentru Arii Protejate), Marian Drăgoi (Profesor, Facultatea de Silvicultură, Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava), și Emil Sandulescu (Consilier, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale).

Echipa Băncii Mondiale ar dori, de asemenea, să-și exprime recunoștința față de Guvernul României pentru relațiile de lucru excelente stabilite în această misiune și mai ales pentru asistența personalului și a membrilor Unității de Implementare a Proiectului din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, și anume Bianca Moldovean, Mihaela Smarandache, Narcis Jeler, Alexandra Ulmeanu, și Gabriela Popescu.

Programul privind schimbările climatice este gestionat de Jian Xie și Erika Jorgensen, sub îndrumarea lui Laszlo Lovei, Mamta Murthi, Kulsum Ahmed, Satu Kristiina Kahkonen, și Elisabetta Capannelli din Banca Mondială.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier v

Rezumat executiv

1. Problemele cheie cu analiză rapidă din Sectorul Pădurilor pentru a determina modul în care sectorul poate contribui la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice. Analize de evaluare ale măsurilor propuse de ministerele sectorului pentru măsuri propuse pentru Programele Structurale Operaționale 2014-2020 (POS) și Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), pentru a determina dacă acestea afectează pozitiv climatul. Acesta din urmă este o condiție importantă pentru utilizarea Fondurilor de Structurale de Coeziune (FSC), pentru perioada 2014-2020.

2. Evaluarea identifică programele operaționale și planurile sectoriale care pot sprijini obiectivele privind schimbările climatice și îndeplinesc ex ante condiționalitățile UE pentru FSC (2014-2020). Evaluarea oferă, de asemenea, o bază pentru rafinarea măsurilor propuse, în scopul de a răspunde la cerința privind schimbările climatice. Evaluarea se bazează pe informațiile disponibile în literatura de specialitate publicată și datele limitate cu privire la costurile și beneficiile diferitelor abordări de management forestier. Din cauza limitărilor de date, raportul nu prioritizează măsurile propuse. Următoarea etapă a serviciului de consultanță rambursabil va implica lucrări în profunzime asupra sectorului, oferind recomandări mai specifice.

Caracteristici cheie ale sectorului forestier

3. Pădurile din România reprezintă aproximativ 27 % din suprafața țării (MMSC, 2012). Cele mai multe dintre pădurile din România sunt păduri secundare și acoperă munții, dealurile și câmpiile țării. România are o biodiversitate relativ bogată și are cea mai mare suprafață acoperită cu păduri naturale și regenerate natural datorită practicilor de gestionare actuale. Pădurile din România sunt utilizate în scopuri de protecție și de producție.

4. Reglementările și cerințele tehnice naționale, precum și cinci principii de management majore formează structura de management forestier din România. Planurile de gestionare a pădurilor (PGP) sunt valabile timp de 10 ani, trebuie să includă recomandări de management pentru fiecare lot de pădure, să fie pregătite de către firme specializate în planificarea gestionării pădurilor, să fie aprobate de către autoritatea națională pentru păduri și trebuie să fie puse în aplicare în practică. Reglementările prescriptive și cerințele și restricțiile tehnice privind utilizarea limitează flexibilitatea și inovarea (care sunt elemente din ce în ce mai folosite ca bune practici forestiere la nivel mondial) și duc la costuri care pot reduce profitabilitatea gestionării durabile a pădurilor pentru unii proprietari de păduri private, în special micii proprietari.

5. În 2010, sectorul forestier și industria lemnului a contribuit cu 3,5% la PIB (INS CON 105D). Exporturile de mobilier au fost de 3,45 % din exporturile la nivel național, și sectorul forestier a fost de 7

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier vi

% din exporturile naționale. Sectorul forestier este, de asemenea, un angajator important în zonele rurale, care angaja în mod oficial aproximativ 143.000 de persoane în 2011.

6. Punerea în aplicare a legislației privind retrocedările de terenuri a făcut ca 66 % din suprafețele de teren împădurite să fie pe domeniul public, în timp ce 34 % au fost în proprietate privată în anul 2009. Există un număr estimativ de 850.000 de proprietari de păduri în România, inclusiv persoane fizice, comune indivizibile, și biserici, care dețin suprafețe mici și mari de păduri. Aproximativ 40 % din suprafața în proprietate privată este gestionată de mici proprietari. Retrocedarea a avut implicații pentru gestionarea pădurilor, inclusiv atingerea obiectivelor din Natura 2000, deoarece 36% din siturile Natura 2000 sunt pe terenuri private. Deși suprafața totală a micilor agricultori este mai mică de 20 % din suprafața totală de teren împădurită, parcelele sunt împrăștiate în toată țara. Motivarea proprietarilor de terenuri private, pentru a respecta cerințele de gestionare durabilă este importantă pentru a păstra starea pădurilor. Mai mult, includerea proprietarilor de terenuri private mici este, de asemenea, importantă pentru atingerea obiectivelor de FSC.

Pădurile și schimbările climatice

7. Pădurile sunt importante pentru separarea gazelor cu efect de seră (GES) și reducerea emisiilor, astfel atenuând schimbările climatice. Inventarul GES în România (Raportul privind Inventarul Național) din 1989-2011 a menționat că "[i]n 2011, emisiile de GES, fără [utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor, precum și pădurile (UTSUTP)] au scăzut [cu] 54.86% comparativ cu nivelul anului de bază." Atunci când au fost introduse în UTSUTP, "emisiile nete de GES / excluderi (ținând cont de emisiile de dioxid de carbon (CO2)) au scăzut [cu] 61,05 %." (MMSC, 2013). Pentru a menține contribuția pădurilor la eliminarea emisiilor de GES, este necesar să se mențină starea de sănătate a pădurilor.

8. Pădurile, ca și alte sisteme naturale, sunt afectate de schimbările climatice. Scăderea proiectată a precipitațiilor și creșterile de temperatură sunt de așteptat să afecteze starea de sănătate a sistemelor forestiere, și să crească vulnerabilitatea la dăunători și alți factori biotici. Acest lucru la rândul său, ar putea degrada pădurile, reducând capacitatea lor de a reține carbonul și crescând probabilitatea ca pădurile să devină o sursă de emisii de CO2. Se preconizează condiții climatice mai puțin adecvate și presiuni biotice asociate pentru a reduce creșterea arborelui cu aproximativ 30 %. Creșterea scăzută va reduce capacitatea pădurilor de a reține carbonul și va avea implicații economice1.

Utilizarea pădurilor pentru a se adapta la și pentru a atenua schimbările climatice

9. Pădurile oferă servicii de suport, previzionare, reglementare și culturale. Aceste servicii de ecosistem sprijină bunăstarea umană la nivel local, național, regional și global, inclusiv prin reținerea GES și atenuarea schimbărilor climatice. Pădurile, prin urmare, joacă un rol important în consolidarea adaptării societății la

1 Nu există date suficiente pentru a evalua potențialele efecte economice, și o scădere de 30 % a creșterii nu se poate presupune a fi o scădere a contribuției la PIB cu o treime (de exemplu aproximativ 1,3 % din PIB), deoarece valoarea în plus nu este reprezentată.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier vii

schimbările climatice, deoarece acestea oferă servicii de ecosistem esențiale, cum ar fi produse din lemn, produse forestiere nelemnoase (PFNL), și reglementarea hidrologică a bazinelor hidrografice, valorile care sunt, de obicei, subestimate de societate ("păduri de adaptare"). Structurile de păduri, specii, și distribuția speciilor, cu toate acestea, sunt modificate de schimbările climatice. Răspunzând la acest lucru necesită adaptarea pădurilor în sine, în scopul de a preveni degradarea resurselor forestiere și pentru a proteja serviciile ecosistemului pe care societatea se bazează pentru adaptare.

Oportunități prin gestionarea durabilă a pădurilor de producție

10. Gestionarea durabilă a pădurilor de producție ar putea contribui la atenuarea schimbărilor climatice prin suprafețe regenerate natural de reținere a carbonului și incidența redusă a dăunătorilor sau altor factori biotici care degradează pădurile. În România, managementul și recoltarea pădurilor trebuie să respecte cerințele legale și parametrii tehnici, indiferent de dimensiunea pădurii, tipul de pădure, sau de situația proprietății lor. Așa cum s-a menționat mai devreme, pentru proprietarii de terenuri forestiere mici îndeplinirea acestor cerințe poate fi oneroasă și reduce rentabilitatea gestionării durabile a pădurilor (SFM), având în vedere piața actuală pentru produsele forestiere.

11. Pentru a promova gestionarea durabilă a pădurilor de producție în proprietate privată, guvernul ar trebui să ia în considerare: (i) oferirea de îndrumare pentru gestionarea durabilă a pădurilor, mai degrabă decât cerințe legale și tehnice prescriptive, stimularea inovării, (ii) simplificarea normelor pentru administrarea pădurilor, (iii) furnizarea de suport tehnic pentru inovare în gestionarea pădurilor, recoltare și valoare adăugată, (iv) oferirea de stimulente și oportunități pentru micii proprietari pentru a se asocia și a beneficia de economii la scară, și (v) îmbunătățirea și extinderea accesului rutier în zonele cu pădure de producția. Accesul rutier bine planificat și menținut poate aduce o contribuție pozitivă la atenuarea schimbărilor climatice, deoarece permite gestionarea pădurilor, monitorizarea continuă a sănătății pădurilor, și ajută la prevenirea și stingerea incendiilor și infestărilor cu dăunători (ambele putând elibera CO2).

Oportunități prin consolidarea gestionării managementului ariilor protejate

12. Menținerea protecției pădurilor, care să promoveze utilizarea durabilă a resurselor poate spori capacitatea de adaptare a pădurilor, ajută la conservarea biodiversității, și reduce emisiile de carbon. România are obligația de a respecta directivele asociate cu Natura 2000. Facilitarea managementului ariilor existente protejate și a siturilor Natura 2000 cu păduri poate ajuta la reducerea emisiilor de carbon prin prevenirea degradării acestor situri. Gradul de reținere a carbonului, însă, va fi mai mic în acele situri în care copacii sunt de o clasă de vârstă mai înaintată.

13. Acestea sunt două acțiuni care ar spori capacitatea de gestionare a ariilor protejate și a siturilor Natura 2000. Prima este asigurarea resurselor necesare pentru a dezvolta planuri de gestionare și revizuirea, aprobarea și implementarea planurilor de management pentru ariile naturale protejate. În 2012, au fost aprobate doar 5 planuri de management ale celor 272 de planuri de management deja întocmite. Acest

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier viii

lucru va necesita rectificarea capacității administrative limitate de a aproba planurile de management (aproximativ 50 % din zonele naturale protejate aparțin de Regia Națională a Pădurilor), promovarea practicilor de management care se reconecteze zone naturale, care au fost împărțite în mod artificial și formează o rețea funcțională, și refacerea ariilor naturale degradate.

14. A doua acțiune necesită determinarea modului de a asigura cel mai eficient respectarea cerințelor Natura 2000 - cu stimulente, reglementări, suport tehnic, cumpărarea siturilor în proprietate privată ale Natura 2000 sau o combinație a acestora. De exemplu, autoritățile silvice naționale ar trebui să examineze fezabilitatea de a folosi schimbări de reglementare care necesită ca proprietarii de păduri și managerii să ia în considerare valorile Natura 2000 în planurile de gestionare a pădurilor și în gestionarea pădurilor ca o alternativă la compensații. Provocările actuale includ cerințe multiple pentru gestionarea siturilor Natura 2000 (cerințele Natura 2000 și cerințele planului de gestionare a pădurilor), condiții neclare sau complexe pentru proprietarii privați de a fi eligibili pentru a primi despăgubiri, și lipsa de compensații pentru proprietățile deținute de comunitate.

Oportunități prin împădurire

15. Creșterea zonei de acoperire cu copaci poate crește captarea carbonului, în special în stadiul incipient de creștere a copacului (după primii ani). Rezultatele preliminare ale inventarului terenurilor degradate (pentru 16 din cele 41 de județe) a identificat aproximativ 115.129 ha ca potrivit pentru ameliorarea prin împădurire (MADR, 2012). Zonele degradate sau zonele agricole care nu sunt potrivite pentru cultivare sunt împrăștiate în întreaga țară. Oportunitățile de împădurire, care sunt în derulare de către autoritățile naționale forestiere sunt în mare măsură zone agricole abandonate din centura de sud de României.

16. Împădurirea implică costuri în avans și elemente preliminare, care sunt de multe ori inaccesibile micilor proprietari. Disponibilitatea resurselor financiare pentru a sprijini astfel de activități este importantă. Acest lucru poate fi prevăzut ca o compensație pentru terenuri incluse într-un program de împădurire național care are ca scop să planteze parcele învecinate de teren (denumit în continuare centura forestieră din România). Sprijinul financiar poate fi, de asemenea, furnizat pentru persoanele interesate de împădurire prin oportunități de credit corespunzătoare. În plus, "infrastructura" de împădurire trebuie să fie existentă. Țara trebuie să aibă o capacitate de producție crescută pentru producția de puieți, suport tehnic, date accesibile și informații cu privire la caracterul adecvat al speciilor.

17. Fondurile pentru Programul Național de Împădurire sunt în prezent disponibile prin cerința ca administrațiile forestiere să pună deoparte 15 % din veniturile lor din exploatările lemnoase. Fondul Național de Mediu oferă, de asemenea, resurse financiare pentru a împăduri terenurile degradate. Resursele de aderare la UE sunt de asemenea disponibile pentru împădurire. Eforturile recente sugerează că fondurile disponibile sunt insuficiente pentru punerea în aplicare eficientă a programului. În plus, este nevoie de o mai mare conștientizare în rândul proprietarilor de terenuri în ceea ce privește rezistența și beneficiile climatice prin împădurire.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier ix

Măsuri propuse pentru Programare și Recomandări pentru Perfecționarea Măsurilor în perioada 2014-2020

18. Contribuția pădurilor la reducerea emisiilor de GES și capacitatea de adaptare a pădurilor și a altor sectoare la schimbările climatice necesită o gestionare durabilă a resurselor (menținerea sistemului forestier sănătos și cultivarea copacilor). În România acest lucru necesită abordarea mai multor provocări de politică si reglementare, furnizarea de sprijin instituțional și tehnic adecvat, și ridicarea constrângerilor create de accesul rutier limitat, sprijinul financiar limitat, sau cunoștințe. POS oferă o oportunitate de a crea condițiile necesare care să permită acest lucru.

19. Ministerul Delegat pentru Păduri a identificat următoarele măsuri din sectorul forestier pentru următorul ciclu de programare POS (2014-2020):

MăsuraFinanțare necesară

(milioane €)

Legătura cu oportunitățile de folosire a pădurilor

pentru a reduce schimbările climatice

Îmbunătățirea accesibilității pădurilor prin întreținerea și construirea de drumuri forestiere și altor facilități de accesibilitate (articolul 18 din Norma UE pentru programul CSF pentru 2014-2020)

700

Legat de oportunitățile asociate cu producția și protecția pădurilor

Implementarea Natura 2000, împădurirea, și crearea centurilor de pădure (articolul 31, 35)

300Legat de oportunitățile asociate cu pădurile protejate și împăduririle

Prima împădurire a terenurilor agricole 2 (articolul 22) 2500 Legat de oportunitățile de

împădurire

Investiții în noi tehnologii, și în prelucrarea și comercializarea produselor forestiere (articolul 22) 250

Legat de oportunitățile asociate cu producția și protecția pădurilor și împădurirea

Instruire și consultanță (articolul 15 și 16)

70

Legat de oportunitățile asociate cu producția și protecția pădurilor și împădurirea

Suport pentru organizarea lanțului de aprovizionare în silvicultură

50 Legat de oportunitățile asociate cu producția și

2 Acest lucru oferă un sprijin financiar autorităților publice eligibile și entităților private pentru a acoperi costurile de creare și întreținere a împăduririlor terenurilor agricole.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier x

protecția pădurilor și împădurirea

Asigurarea și fondurile reciproce în silvicultură 45 În general legat de împădurire

Asistență pentru inovare și colaborare

15

Legat în general de oportunitățile asociate cu producția și protecția pădurilor

20. Primele patru măsuri propuse asociate cu articolele 18, 22, 31, 35 pot contribui direct la reținerea CO2 și reducerea emisiilor acestuia. Gestionarea durabilă a pădurilor de producție și de protecție poate contribui la reducerea emisiilor prin menținerea sănătății pădurilor prin subțierea și managementul suprafețelor cu păduri seculare. SFM contribuie, de asemenea, la reținerea CO2 prin regenerarea de noi suprafețe de pădure, si lemnul de reducere folosit în procesele benefice pentru reducerea emisiilor de carbon (de exemplu înlocuirea combustibililor fosili sau stocați în PAL). Investiția în tehnologii care includ cele mai recente tehnologii de pepiniere sau integrarea exploatării forestiere și prelucrarea sau îmbunătățirea comercializării de produse cu valoare adăugată ridicată va ajuta la reducerea deșeurilor, costuri mai mici, și va crește profiturile de pe urma SFM. Prin urmare, aceste măsuri, dacă sunt implementate în mod corespunzător, ar avea un efect climatic pozitiv.

21. Există date limitate pentru a stabili dacă măsurile care oferă instruire, suport pentru lanțul de aprovizionare în silvicultură, asigurări și fonduri mutuale, precum și sprijin pentru inovare și colaborare pentru proprietarii de păduri vor avea un impact pozitiv sau negativ asupra absorbțiilor nete de CO2. În cazul în care măsurile nu contribuie în mod direct la creșterea reținerii emisiilor de CO2, dacă acestea sunt aplicate în mod corespunzător, este puțin probabil să ducă la o creștere a emisiilor de CO2. De exemplu, măsura privind instruirea și consultanța ar ajuta proprietarii de păduri noi să își creeze capacitatea necesară în cele mai bune practici SFM. Măsura cu privire la asigurări este orientată spre reducerea riscurilor asociate cu investițiile inițiale asociate cu eforturile de împădurire. Asigurarea ajută la acoperirea pierderilor rezultate din producerea de dezastre naturale. Măsura pe inovare și colaborare este utilă pentru a dezvolta noi orientări tehnice, inclusiv orientări pentru măsuri de adaptare durabile pentru schimbările climatice.

22. Ministerul Delegat al Pădurilor a propus sume de finanțare pentru fiecare măsură, cu o valoare totală de 3.93 miliarde €. Această sumă depășește cu mult finanțarea totală anticipată pentru PNDR general. Drept urmare, câteva dintre măsuri pot să nu beneficieze de suma dorită. Utilizarea datelor calitative și cantitative disponibile, evaluarea rapidă a sectorului forestier face recomandări pentru perfecționarea măsurilor și consolidarea impactului pozitiv al acestora asupra atenuării schimbărilor climatice.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier xi

Recomandări pentru perfecționarea măsurilor cheie propuse

23. Măsura privind îmbunătățirea drumului de acces va fi fundamentală pentru asigurarea faptului că pădurile contribuie la atenuarea schimbărilor climatice, datorită beneficiilor nete pentru SFM. Pentru a asigura în mod efectiv rezultatele pozitive ale climatului prin această măsură va fi important:

Să se asigure că drumurile care sunt reabilitate și noile drumuri construite îmbunătățesc contribuția pădurilor la reținerea carbonului, prin asigurarea criteriilor de eligibilitate ale tuturor entităților care gestionează păduri și necesită o indicație clară de potențialul de reducere a GES ca urmare a proiectului;

Finanțarea acordată pentru drumuri forestiere trebuie să se bazeze pe raționamentul economic și contribuția directă și indirectă la atenuarea schimbărilor climatice (inclusiv bazate pe estimări aproximative de captare a carbonului sau acumulare pe termen mediu) - investițiilor făcute prin intermediul acestei măsuri ar trebui să conducă la beneficii care să nu fi apărut fără existența măsurii;

Luați în considerare distribuția actuală a piețelor și capacitatea de recoltare și prelucrare a lemnului; și Creșteți gradul de sensibilizare cu privire la posibilitatea de sprijin financiar pentru reabilitarea drumurilor,

întreținere și construcție, inclusiv folosind rețelele disponibile pentru asociațiile forestiere.

24. Cererea de finanțare actuală de 700 milioane €, deși aparent semnificativă, (folosind date din perioada de programare anterioară) ar permite reabilitarea a aproximativ 7500 km de drumuri. Acest lucru ar spori lungimea drumurilor reabilitate prin 2.5m/ha de pădure de producție sau 1.15m/ha în ansamblu. Acest plus aduce încă România cu mult sub nivelurile de accesibilitate întâlnite în alte state membre EU28 comparabile. Este nevoie de o analiză mai detaliată pentru a determina cât de mult din fondurile totale disponibile pentru acest sector ar trebui să fie realocate pentru această măsură, în același timp, fiind încă posibil să se pună în aplicare.

25. Măsura de investiții în noile tehnologii, marketing și prelucrare este bine justificată, pentru că ajută companiile forestiere care nu și-au modernizat tehnologia, să îmbunătățească SFM și să aibă un impact pozitiv asupra solului si eficienței de management. Aceasta va crește, de asemenea, eficiența și va îmbunătăți valoarea suplimentară și veniturile din aceste produse. Pentru a se asigura că această măsură oferă beneficii pozitive, agenția ar trebui:

Să acorde prioritate co-finanțării tehnologiilor ecologice; Să se asigure că, în cazul în care tehnologiile sunt " importate", se acordă sprijin pentru a le adapta la

condițiile în care IMM-urile funcționează în România; Încurajează dezvoltarea de noi tehnologii în România, și Furnizează informații privind implicațiile "ecologice";

26. Amploarea gradului de proprietate privată a pădurilor necesită măsuri de politici și stimulente adecvate pentru proprietarii de terenuri împădurite mici și mari privați pentru a respecta obiectivele naționale de gestionare a resurselor forestiere. Acest lucru este în special valabil pentru zonele de protecție care sunt desemnate ca situri Natura 2000, dintre care 36% sunt pe terenuri private. Înainte de finalizarea măsurii

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier xii

pentru Natura 2000, este necesar să se evalueze oportunitatea de a folosi compensații pentru a îmbunătăți conformitatea cu cerințele Natura 2000. Utilizarea de compensații ar trebui să fie comparată cu utilizarea legislației forestiere pentru atingerea obiectivelor Natura 2000 (așa cum se face în alte părți din Europa), și posibilitatea de a utiliza fondurile pentru a cumpăra terenuri private, care sunt desemnate pentru Natura 2000. Mai mult decât atât, fezabilitatea compensării ar trebui să fie examinată deoarece reglementările UE necesită articularea clară a elementelor suplimentare pentru conformitate cu cerințele Natura 2000 pentru a justifica acordarea de compensații. În cazul în care o măsură de compensație este implementată, ea ar trebui să implice un mecanism simplu și direct pentru furnizarea de compensații. Fondurile ar trebui să fie accesibile tuturor grupurilor interesate, iar procesul de selecție trebuie să fie cuprinzător.

27. Având în vedere conștientizarea crescută a programului Natura 2000, sectorul va fi capabil să asigure prin această măsură rezultate mai eficiente în timpul acestui ciclu de programare. Creșterea gradului de conștientizare suplimentar, cu toate acestea, trebuie să se facă pentru proprietarii de terenuri mici, care ar fi eligibili pentru plățile compensatorii. Mai mult decât atât, există nevoia de a aborda problemele instituționale care au limitat administrarea eficientă a măsurii privind Natura 2000 în timpul ultimului ciclu de programare.

28. Există date limitate pentru a evalua oportunitatea alocării fondurilor solicitate (2,5 miliarde €) pentru această măsură. Pe baza datelor din 2009, o alocare de 150 de milioane € ar oferi tuturor proprietarilor de terenuri privați cu situri Natura 2000 o compensare la nivelul din 2009. Determinarea nivelului de finanțare adecvat pentru această măsură necesită estimări actualizate ale costurilor de administrare și monitorizare a activităților Natura 2000, costul pentru împădurirea terenurilor degradate, crearea de perdele forestiere, precum și asigurarea de plăți compensatorii.

29. Măsura pentru Natura 2000, împădurirea, perdelele forestiere, ar trebui să fie dezagregate și împădurirea, activități de creare a perdelei forestiere ar trebui să fie realizate în comun cu prima împădurire a terenurilor agricole. Utilizarea de fonduri pentru proiectele de împădurire trebuie să fie alocate cu prioritate pentru zonele geografice în care activitatea poate genera beneficii multiple, cum ar fi combaterea deșertificării și ameliorarea terenurilor degradate. De exemplu, unele zone din sud-estul României sunt mai potrivite pentru împădurire și ar putea beneficia în mod semnificativ de astfel de investiții. O altă abordare ar fi să se determine în ce zone să se asigure suport pentru investițiile în împădurire în funcție de beneficiul lor potential pentru adaptarea agriculturii la variabilitatea climei.

30. Măsura primei împăduriri a terenurilor agricole, de asemenea, poate ajuta de asemenea la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice prin facilitarea reținerii CO2 și prin contribuția la rezistența la schimbările climatice. Finanțarea solicitată pentru această măsură (250 milioane €) ar putea permite împădurirea a aproximativ 38.000 ha - 100.000 ha (în funcție de locul în care sunt puse în aplicare proiectele). Acesta este un obiectiv ambițios, și va necesita stabilirea și utilizarea eficientă a serviciilor de sprijin existente (din sectorul public sau privat), cum ar fi disponibilitatea materialului săditor de bună calitate și sprijin pentru extindere. În plus, este necesară:

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier xiii

Acordarea de prioritate proiectelor de împădurire în funcție de zonele cu potențial ridicat și co-beneficii notabile;

Păstrarea aplicației și cerințelor de eligibilitate clare și simple; Adoptarea de criterii cuprinzătoare de eligibilitate; Asigurarea că o parte semnificativă din costurile inițiale sunt acoperite de această măsură; Îmbunătățirea modalităților de implementare pentru această măsură, bazându-se pe lecțiile încercărilor

anterioare de a implementa împădurirea; și Creșterea gradului de conștientizare.

31. Impactul măsurilor forestiere necesită timp. Ar trebui luate măsuri pentru a implementa sistemele de sprijin necesare, pentru a se evita orice întârzieri suplimentare (de exemplu măsurile de împădurire vor necesita inițial o capacitate ridicată de producție a puieților). Această realitate subliniază importanța inițierii măsurii la începutul ciclului de programare pentru a obține rezultatele dorite și impactul preconizat asupra emisiilor de GES.

32. Sectorul ar trebui să ia în considerare, de asemenea, integrarea măsurilor privind pădurile în alte POS-uri, acolo unde este cazul. De exemplu, condițiile necesare pentru cercetare ar putea fi stabilite ca parte a altor POS care pun accent pe cercetare. Exemplele suplimentare includ posibilitatea de a integra elemente ale măsurilor privind împădurirea în măsurile PNDR pentru terenurile agricole; construirea rezistenței la schimbările climatice a infrastructurii ar include măsuri de menținere a pădurilor pe pante pentru a reduce alunecările de teren și a reduce eroziunea solului; diversificarea mixului energetic (în special în zonele rurale) pentru a include energia pe baza de biomasa, ajutând trecerea la un portofoliu de energie cu emisii reduse de carbon.

33. Pe scurt, Direcția Generală a Pădurilor a propus măsuri în conformitate cu cerința UE ca 30 % din fondurile alocate să aibă relevanță asupra îmbunătățirii climatice. Măsurile prin cererea de finanțare mai mare ar permite gestionarea durabilă a pădurilor. Mai multe dintre măsuri necesită o finanțare suplimentară pentru a reduce decalajul dintre situația actuală și potențialul optim. Nivelurile de finanțare propuse, cu toate acestea, sunt mai realiste, având în vedere obiectivele care vor trebui să fie îndeplinite (cu excepția finanțării propuse pentru Natura 2000, împăduririi, și perdelelor forestiere).

34. Un avantaj de a investi în sectorul forestier pentru atenuare este reprezentat de co-beneficiile din SFM pentru pădurile de producție și protecție. Practicile îmbunătățite de management forestier care să internalizeze impactul potențial al schimbărilor climatice poate construi capacitatea de rezistență a pădurilor la variabilitatea climei, spori capacitatea de rezistență a altor sectoare (de exemplu agricultura), reface terenurile degradate, și oferi o sursă de energie regenerabilă pentru zonele rurale, care are o amprentă a emisiilor de carbon redusă. Gestionarea durabilă a pădurilor este esențială pentru îndeplinirea obligațiilor internaționale ale României și a directivelor UE.

35. Acordarea de sprijin pentru sectorul forestier prin PNDR și POS-uri poate fi o investiție "fără regret". Multe dintre măsurile din sectorul forestier pot aborda în comun problemele de atenuare și de adaptare

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier xiv

(de exemplu împădurirea terenurilor degradate). Cu toate acestea, este important să se asigure că nu vor avea consecințe nedorite (de exemplu scăderea eliminării CO2). Monitorizarea schimbărilor în reținerea carbonului și recoltarea și plantarea folosind o parte din tehnologia recentă disponibil și sistemul cu costuri reduse ar putea ajuta la prevenirea rezultatelor negative.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier xv

1. INTRODUCERE

36. România, în calitate de nou stat membru al Uniunii Europene (UE), are obligația de a se conforma cu directivele UE și de a îndeplini obiectivele UE 2020. UE 2020 are mai multe obiective, care sunt relevante pentru mediu și păduri. Cele mai evidente sunt biodiversitatea și schimbările climatice și obiectivele energetice. Referitor la schimbările climatice, angajamentul este de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% (și în cazul în care condițiile permit aceasta, chiar și cu 30%) mai puțin decât în 1990. Obiectivele UE 2020 privind biodiversitatea, inclusiv îndeplinirea integrală a Directivei privind păsările și habitatele (Natura 2000), cu scopul de a menține și de a spori ecosistemele acestora și serviciile acestora prin crearea unei infrastructuri ecologice și refacerea ecosistemelor degradate, creșterea contribuției silviculturii la menținerea și dezvoltarea biodiversității, prin utilizarea instrumente adecvate pentru gestionarea durabilă a pădurilor (pe baza finanțărilor din fondul de dezvoltare rurală), controlul speciilor invazive străine și evitarea pierderii biodiversității la nivel mondial.

37. România și-a stabilit un obiectiv care impune ca emisiile provenite de la sectoarele din Sistemul Comercial Fără Emisii (SCE) să nu fie mai mare de 19 la sută în 2020 față de 2005. Pentru a răspunde Obiectivelor privind Biodiversitatea, patru direcții generale de acțiune au fost afirmate în Strategia Națională și Planul Național de Acțiune privind Conservarea Biodiversității (2013-2020), care include: (i) stoparea declinului biodiversității, conservarea ecosistemelor și a peisajului și refacerea sistemelor degradate, (ii) integrarea politicii de conservare a biodiversității în toate politicile sectoriale, (iii) promovarea cunoștințelor tradiționale inovatoare, a practicilor și metodelor și tehnologiilor curate în conservarea biodiversității, și îmbunătățirea comunicării, și (iv) creșterea educației în domeniul biodiversității.

38. România se bazează pe Fondurile structurale și de investiții europene (FESI) pentru a îndeplini angajamentele asumate privind îndeplinirea Obiectivelor Strategiei EU2020. Utilizarea Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) prevede ca cel puțin 30 la sută din bugetul alocat pentru dezvoltare rurală (ca parte a Planului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) să fie cheltuite pentru mediul și combaterea schimbărilor climatice.

39. Cartea verde a Comisiei privind Protecția Pădurilor și Informarea în UE: Pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice (2010/2106 (INI)), menționează că pădurile ar trebui să fie considerate o soluție majoră a crizei climatice și subliniază că gestionarea durabilă a pădurilor este de importanță capitală pentru ca UE să își atingă obiectivele climatice menținând în același timp serviciile ecosistemice. Prezenta Carte Verde subliniază punctul în care majoritatea categoriilor de cheltuieli din sectorul forestier sunt susceptibile de a avea relevanță pozitivă asupra climatului. Pădurile, de asemenea, pot ajuta la a face trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și pot juca un rol important în consolidarea rezistenței altor sectoare la schimbările climatice (de exemplu prin adaptare bazată pe ecosistem). Activitățile din acest sector vizează îndeplinirea angajamentelor României față de Uniunea Europeană privind obiectivele biodiversității și climatice ale programului EU2020 care pot oferi, de asemenea, co-beneficii pentru îndeplinirea obligațiilor țării în ceea ce privește obiectivele EU2020 cu privire la ocuparea forței de muncă și reducerea sărăciei și excluziunii sociale.

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier 1

40. Evaluarea Rapidă a Sectorului Forestier (de evaluare) are scopul de a informa cum să se asigure că măsurile propuse în sectorul forestier pentru Programele Operaționale 2014-20 au relevanță climatică. Aceste programe operaționale sunt baza pentru utilizarea fondurilor UE (2014-2020). Evaluarea analizează problemele cheie din Sectorul Pădurilor pentru a determina modul în care sectorul poate contribui la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice. Acesta oferă, de asemenea, o scurtă trecere în revistă a problemelor economice și instituționale din sector, care influențează modul în care sunt utilizate resursele. Evaluarea analizează măsurile propuse de entitățile responsabile pentru Programele Structurale Operaționale 2014-2020 (POS) și Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), pentru a determina dacă acestea afectează pozitiv climatul. Acesta din urmă este o condiție importantă pentru utilizarea Fondurilor de Structurale de Coeziune (FSC), pentru perioada 2014-2020.

41. Evaluarea identifică programele operaționale și planurile sectoriale care pot sprijini obiectivele privind schimbările climatice și îndeplinesc ex ante condiționalitățile UE pentru FSC (2014-2020). Evaluarea oferă, de asemenea, o bază pentru rafinarea măsurilor propuse, în scopul de a răspunde la cerința privind schimbările climatice. Evaluarea se bazează pe informațiile disponibile în literatura de specialitate publicată și datele limitate cu privire la costurile și beneficiile diferitelor abordări de management forestier. Din cauza limitărilor de date, raportul nu prioritizează măsurile propuse.

42. Evaluarea se bazează pe datele disponibile pentru a analiza contribuția sectorului la schimbările climatice și a evalua modul în care măsurile propuse pentru Planul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) și măsurile privind mediul (în infrastructura POS) ar putea contribui cel mai eficient la îndeplinirea obiectivului de a avea 30 % din alocare care să contribuie la rezultatele climatice pozitive. Evaluarea se bazează pe informațiile disponibile în literatura de specialitate publicată și datele limitate cu privire la costurile și beneficiile diferitelor abordări de management forestier. Din cauza limitărilor de date, raportul nu prioritizează măsurile propuse. Următoarea etapă a serviciului de consultanță rambursabil va implica lucrări în profunzime asupra sectorului, oferind recomandări mai specifice.


2. SECTORUL FORESTIER DIN ROMÂNIA - CONTEXT

43. România are cea mai mare suprafață intactă de păduri naturale și regenerate natural din Europa. Pădurile din România acoperă 6.515 milioane ha (27,3 %) din suprafața țării (MMSC, 2012), din care 225.000 ha sunt înregistrate ca păduri primare (MMSC, 2011) și restul ca păduri secundare. Pădurile actuale ale României sunt un rezultat al practicilor de silvicultură și de gestionare adoptate de guvern. Aceste investiții din trecut sunt susceptibile de a fi sprijinit menținerea unor suprafețe vaste de păduri, îmbunătățind furnizarea de servicii de ecosistem în sens mai larg. Suprafețele de păduri din România, cu toate acestea, sunt cu mult sub media UE 27 de 42% (Banca Mondială, 2011). Suprafața împădurită actuală este, de asemenea, puțin mai mult de jumătate din ceea ce este preconizat ca nivel țintă național (40 %).

1

2

2.1 Caracteristici biofizice

44. Caracteristica cheie a pădurilor României care modelează legătura dintre schimbările climatice și păduri sunt distribuirea pădurilor, compoziția speciilor și distribuția categorie de vârstă. Procentul de păduri din fiecare dintre aceste categorii este menționat în Tabelul 1 de mai jos:

Tabelul 1: Procentul de Păduri din Diferite Categorii (sursa: (MMSC, 2012).

Distribuția pădurilor ProcentMunți 52Dealuri 37Câmpii 11

Compoziția speciilorConifere 31Fag 31Stejar 18Altele 20

Distribuția claselor de vârstăMai puțin de 20 ani 2321-40 ani 1941-60 ani 1861-80 ani 15


81-100 ani 10Peste 100 ani 15

45. Pădurile de conifere (în special de brad molid), păduri de amestec (fag, brad, molid) și pădurile de fag se găsesc în munți. Vârfurile mai înalte sunt acoperite de pajiști alpine și arbuști de pin pitic, ienupăr, afin, afin roșu. Pădurile de foioase, compuse din fag , stejar comun și gorun se găsesc pe dealuri și podișuri. Quercuscerris și Quercusfrainetto se găsesc în câmpiile joase. (MMSC, 2012).

46. România este relativ bogată în biodiversitate, cu 3.700 de specii de plante3, au fost identificate 33.792 de specii de animale, din care 33085 nevertebrate și 707 vertebrate (Ministerul Pădurilor, 2010 citat de Centrul pentru Adaptare Climatică (2013)). Delta Dunării se întinde pe o suprafață de 580.000 ha (2,5 % din suprafața României). Este cea mai mare zonă umedă din Europa și importantă pentru purificarea apei. 312 de specii importante de păsări sunt prezente în Deltă. Este de asemenea unul din ultimele habitate rămase pentru nurca europeană, pisica sălbatică și vidra de apă dulce (http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/, vizualizat în 2013).

47. Volumul total de masă vegetală forestieră este estimat la 1.413 milioane de metri cubi (m3). Din acest volum, 39 % sunt conifere, 37% fag, 13% stejar. Volumul mediu pe hectar este de 218 m3/ha, în timp ce media europeană este de 147 m3/ha. Creșterea anuală este estimată la 5 m3/ha. Tăierea anuală admisă este de aproximativ 22.3 milioane ha. În 2012, cu toate acestea, defrișările au fost 15.3 milioane ha, în principiu, din cauza accesibilității reduse. În 2012 defrișările au reprezentat aproximativ 48% din creșterea volumului stocului în creștere și 68,6 % din defrișările anuale admisibile (a se vedea figura 1 de mai jos pentru relația între defrișările anuale, defrișările anuale permise și creșterea anuală din anii anteriori). Compoziția speciilor din volumul maxim de lemn exploatabil este de 45 % fag, 24 % rășinoase, 13% lemn de esență tare divers, de 10 % stejar și 8% alte specii de rășinoase (Bohateret, 2012).

3 Dintre acestea 74 sunt specii pe cale de dispariție, 39 sunt specii în pericol, 171 sunt de specii vulnerabile și 1253 de specii rare.


http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/

Figura 1: Comparație între tăierile anuale (coloana), tăierile admisibile anuale (pătrate) și creșterea anuală (diamante) a pădurilor din România (sursa MMSC, 2013)

2.2 Clasificări funcționale

48. Pe baza prevederilor unor Planuri de Gestionare a Pădurilor (PGP), 53,3 % din pădurile românești sunt incluse în categoria funcțională a pădurilor de protecție, din care 43 % servesc pentru protecția solului, 31% pentru protecția apei, 5% pentru protecția împotriva inundațiilor, 11 % includ pădurea cu funcții de recreere și 10 % sunt păduri de interes științific. Restul de 46,7 % din suprafața este pădure de producție (MMSC, 2012). Din punct de vedere al managementului, pădurile din România sunt împărțite în 6 tipuri funcționale: Tip I - 2 % - fără intervenții silvicole, tip II - 20 % - intervenții de conservare, tip III - 8% și tip 4 - 20 % - intervențiile silvicole care promovează regenerarea naturală și Tipurile V - 5 % și VI - 45 %, toate tipurile de intervenții silvice sunt permise.

49. Rețeaua Română de Arii Protejate (care include zone de importanță națională, rezervații, parcuri și situri Natura 2000) acoperă aproximativ 23 % din suprafața pădurilor. Cu excepția Rezervației Biosferei Delta Dunării există 13 parcuri naționale și 14 parcuri naturale (Ioja et al., 2010). Aceste 27 zone mari protejate includ 134 de rezervații naturale și monumente ale naturii, și acoperă 1,17 milioane ha. Mai mult de 693 de rezervații naturale și monumente ale naturii sunt în afara zonelor protejate mari și acoperă 102,534 ha (Borlea et al, 2006; Abrudan et al, 2005). Aproximativ 10,4% din suprafața forestieră națională este inclusă în parcurile naționale și naturale și 160,429 ha de păduri sunt strict protejate.

50. 22 din parcurile naționale ale României sunt gestionate de către Administrația Națională a Pădurilor - Romsilva (ANP) (Abrudan et al, 2009). Multe din celelalte zone protejate, cu toate acestea, nu


beneficiază de management profesional, suport de finanțare și științific. (Ioja et al., 2010 și Soran et al., 2000).

2.3 Dimensiuni instituționale

51. În ultimii zece ani au avut loc schimbări instituționale și organizaționale semnificative în cadrul sectorului forestier din România. Direcția Generală pentru Politici, Strategii și Proiecte pentru Ape, Păduri și Pescuit (DGPSPAPP), în prezent în cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice (MMSC), în conformitate cu ministrul delegat pentru Ape, Păduri și Pescuit, este autoritatea publică responsabilă cu administrarea pădurilor. În ultimii câțiva ani, funcțiile de reglementare, supraveghere și sprijin au fost incluse în diferite Direcții din cadrul Direcției Generale. Sub Ministrul Delegat există, de asemenea, este o Direcție a Pădurilor și Vânătorii care gestionează majoritatea problemelor legate de silvicultură. În cadrul aceluiași Ministru Delegat există o Direcție specială care se ocupă de aplicarea legii în sectorul forestier.

52. Inspectoratele forestiere au fost înființate în 1999. Ele sunt responsabile pentru aplicarea legii și controlul în păduri. În 2001, numărul de inspectoratelor a fost crescut de la șapte filiale teritoriale la 16 pentru a ajuta la creșterea nivelului de restituire. În anul 2005, inspectoratele au fost reduse la nouă filiale în parte din cauza amalgamului de filiale pentru vânătoare și pădure.

2.3.1 Dreptul de proprietate asupra pădurilor53. Ca urmare a punerii în aplicare a legislației reformei funciare (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000,

Legea nr. 247/2005 și alte legi de modificare și completare a acestora, precum și de reglementări, proceduri detaliate și legi conexe), până în 2009 66 % din suprafețele de teren împădurite au fost în domeniul public, în timp ce 34 % au fost în proprietate privată. Există un număr estimativ de 850.000 de proprietari de păduri din România. Proprietarii de păduri private din România sunt proprietari mici și mari, persoane fizice, comune indivizibile, și biserici.

54. Structura de proprietate predominantă este caracterizată prin exploatații relativ mici și fragmentarea sistemului forestier (Banca Mondială, 2011) - Tabelul 2 și 3 oferă date cu privire la dreptul de proprietate al pădurii în 2012.

Tabelul 2: Proprietatea asupra Pădurilor 2012 (milioane ha) (sursa MMSC, 2013)

Proprietate Suprafață % Suprafață

Proprietatea publică a statului 3,16 51Proprietatea publică a comunităților locale 0,90 15Proprietatea privată a comunelor - indivizibilă 1,25 19Proprietatea privată a persoanelor fizice și entităților legale (persoane fizice, asociații, școli, biserici, etc.).

1,21 15

Total 6,52 100


Tabelul 3: Distribuția Terenului Împădurit (după dimensiune) în cadrul proprietarilor privați (fără păduri deținute de autoritățile locale) (sursa Banca Mondială, 2011)

Categoria de proprietate Numărul de proprietari Suprafața totală (milioane ha)Pădure < 10 ha 828.000 0,85

Pădure > 10 ha 2.200 1,35Total 830.200 2,20

55. Deși pădurile au fost restituite, ce se poate face pentru pădurile private este încă limitat prin lege. Fragmentarea pădurilor ca urmare a zonelor aflate în proprietatea privată subliniază importanța aplicării de stimulente eficiente și de sprijin pentru proprietarii privați pentru a îndeplini cerințele legale și contribuie la obligațiile naționale. Restituirea de asemenea, are implicații pentru îndeplinirea obligațiilor țării privind Natura 2000.

56. Distribuția proprietății asupra pădurilor în cadrul rețelei de protecție Natura 2000 este următorul: 64 % din pădurile din situri de importanță comunitară (LIC) și sunt deținute de stat, iar 36% este în proprietate privată (756.600 ha). Pe baza datelor de la agenția națională de cercetare pentru sectorul forestier (ICAS), distribuția proprietății asupra pădurii în 2007 privind siturile Natura 2000 a fost, după cum urmează:

64 % - pădure deținută de stat - 1.343.125 ha; 15 % - pădure deținută de municipalități - 305.510 ha; 3 % - pădure deținută de biserică, 57.543 ha; 10 % deținută de comune indivizibile - 202.778 ha; 9 % - persoane fizice - 190.744 ha.

57. O provocare suplimentară privind structura actuală de proprietate a terenurilor este că, după restituirea terenurilor forestiere, pădurile private au fost supuse la tranzacționare relativ activ. Tranzacționarea este de multe ori consemnată în moduri diferite, dar rareori înregistrate oficial. Succesiunile de titluri de proprietate pentru teren forestier, de asemenea, nu au fost înregistrate în mod sistematic. Acest lucru a dus la mai multe cazuri în instanță, multe dintre acestea fiind în curs judecată.

Regia Națională a Pădurilor - Romsilva58. Regia Națională a Pădurilor - Romsilva gestionează pădurile de stat pentru scopuri de producție și

protecție. RNP administrează 22 de parcuri naționale și naturale. RNP administrează, de asemenea, aproximativ 1,2 milioane de hectare de pădure care nu este în proprietatea statului. Responsabilitățile RNP includ administrarea pădurii și altor terenuri și management, furnizarea de servicii publice, și deservirea ca autoritate publică, în unele aspecte. În plus, RNP este implicată într-o serie de întreprinderi și îndatoriri în afara sectorului forestier (de exemplu activitatea de creștere a cailor).


59. Principala sursă a ANP de finanțare provine de la veniturile pe care este autorizată să le rețină din activitățile sale generatoare de venituri - în principal din vânzări de cherestea. În 2008, 77 % din veniturile ANP au fost generat de vânzările de cherestea. ANP generează, de asemenea, venituri din produse forestiere nelemnoase (PFNL) și taxe din închirieri de cabane, vânătoare, și contracte de administrare a pădurilor. Volumul recoltat și vânzările de cherestea au scăzut semnificativ în ultimii cinci ani ca urmare a procesului de retrocedare a pădurilor și a zonei de pădure diminuată administrată de ANP. În ciuda reducerii zonei de pădure sub administrarea sa, ANP continuă să fie principalul producător de lemn / biomasă din România.

Districte Forestiere Private60. Cerințele legale pentru gestionarea pădurilor a dus la crearea de districte silvice private (DFP). DFP

gestionează o mare parte din pădurile care nu sunt deținute de stat (care aparțin persoanelor juridice (orașe, sate, asociații, biserici, companii, etc.), precum și persoane fizice), care nu sunt administrate de ANP. În 2011, 132 DFP aveau în administrare 1.529 milioane ha de păduri care nu se aflau în proprietatea statului (Abrudan, 2012).4DFP au propria lor asociație umbrelă națională - Asociația Administratorilor de Păduri din România (www.ocoaleprivate.ro), ce reprezintă și face lobby pentru DFP la nivel național și internațional.

61. Aceste entități ar putea juca un rol important pe piața de cherestea / biomasă locală / regională. Volumul recoltat de PFDs "a fost de peste 5,89 milioane m3 în 2010, aproximativ o treime din masa de lemn totală recoltată la nivel de țară (Abrudan, 2012).

Asociațiile Forestiere62. Există câteva asociații regionale/locale de proprietari de păduri precum și o asociație națională

umbrelă - precum Asociația Română a Proprietarilor de Păduri – APPR (www.appr.org.ro). Rolul acestora pe piața sectorului forestier este însă limitat. Prin lege, proprietarii de păduri private, sunt persoane juridice care vând lemn (de exemplu, care vând cea mai mare parte a masei tăiate proprii în mod competitiv prin licitații) clienților (companii de exploatare forestieră sau altor clienți). La mijlocul anului 2010, proprietarii mari de păduri private din România (în special investitori privați care au cumpărat terenuri forestiere de la persoane fizice) și-au înființat propria asociație - Proforest - Asociația Marilor Proprietari de Terenuri din România. Această asociație își propune să joace un rol important de lobby și comercial în sectorul forestier românesc.

2.4 Contribuția economică a sectorului forestier

63. În ultimii ani, sectorul forestier, inclusiv industria, a contribuit cu între 2,2% și 4,5% la produsul intern brut (PIB) (Abrudan et al, 2009, FAO, 2012). În anul 2006, sectorul de prelucrare primara a lemnului a contribuit cu 3,5 la sută din PIB, și a reprezentat 6 la sută din producția sectorului manufacturier (BERD și MADR, 2007). În 2009, sectorul de fabricare a mobilei au reprezentat 1,6 %

4 O mare parte a pădurilor aflate sub administrarea DFP sunt situate în regiunile muntoase și deluroase. În consecință, compoziția speciilor din zonă a inclus fag european (37%), stejar (11%), alte foioase (12%), și păduri de conifere (40%), compuse în mare parte din molid norvegian (32%) și brad (5%).


http://www.appr.org.ro/

http://www.ocoaleprivate.ro/

din PIB-ul României și în 2010 (FRD Center, 2011). Potrivit Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor, cota de export de mobilă în totalul exporturilor românești a fost de 3,86 la sută în 2009 și de 3,45 la sută în 2010 (FRD Center, 2011). În 2010, sectorul forestier și industria lemnului au contribuit cu 3,5% din PIB (sursa INS - CON105D), comparativ cu 13,5 %, din agricultură și industria alimentară. În 2011, procentul exporturilor naționale din sectorul forestier a fost de 7 % (comparativ cu 10 % din sectorul de agricultură și industria alimentară).

2.4.1 Industria Lemnului64. România este cunoscută la nivel mondial pentru produsele sale din lemn. Produsele din lemn din

România includ cherestea, cherestea nesortată, celuloză și hârtie, și panouri și furnir și mobilier. Există o tradiție îndelungată de producție a mobilierului din lemn solid, dintre care unele sunt mobilier specializat pentru piețele străine. Producătorii locali sunt implicați în mod activ în acest sector. Există, de asemenea, mai mulți investitori autohtoni și străini în România. Aceștia din urmă includ investitori din Spania, Italia, Germania, Austria și Suedia. (Centrul FRD, 2011). În 2011, existau 12.537 de companii (față de 20.882 în sectorul agricol și industria alimentară) (INS, 2011). Industria primară de prelucrare a lemnului, exclusiv producția de mobilă, are aproximativ 7.500 de companii operaționale. Piața românească de mobilă este formată din aproximativ 4.000 de companii, din care doar 100 sunt companii mari. Majoritatea companiilor sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) (Centrul FRD, 2011). Acest sector este deosebit de atractiv pentru micii întreprinzători, iar aproximativ 92 la sută din toate companiile de prelucrare a lemnului sunt IMM-uri.

65. Estimările indică faptul că piața de mobilier internă, cu o valoare de aproximativ 1 miliard de € în afaceri pe an, a înregistrat o scădere de 15-20 % în 2010. Acest lucru s-a datorat în special majorării taxei pe valoarea adăugată (TVA). În același timp, exporturile de mobilier a înregistrat cele mai mari cifre din istorie, în 2010. (Centrul FRD, 2011).

Angajare 66. Sectorul forestier este un angajator important, mai ales în zonele rurale. Cifrele, cu toate acestea, au

scăzut de la 235.000 în 2000 la un număr estimat de 142.676 de persoane angajate în mod oficial în 2011 (față de 285.491 în sectorul agricol și industria alimentară în anul 2011). În 2008, existau aproximativ 3.500 de fabrici de mobilier și ateliere de lucru care angajează aproximativ 80.000 de oameni. Numărul mediu total al personalului sub conducerea ANP a fost de 20.905, la începutul anului 2009.

Localizarea geografică a industriei forestiere67. Regiunile cele mai bogate de lemn din România sunt nord-est, nord-vest / vest, est, și sud-vest.

Producția de mobilier din lemn din România se bazează în special pe lemn masiv, placaj, panouri de lemn, placi din MDF, si furnir din lemn. Regiunea de nord-est este cea mai mare sursă de specii de conifere, cum ar fi pin, brad, și molid. Aceasta are o industrie consolidată, cu mare capacitate atât în exploatarea lemnului cât și în prelucrarea lemnului. Speciile ne-conifere sunt mai importante în Nord-Vest / Vest și Est (stejar și cires) și Sud-Vest (fag). Dintre aceste trei regiuni, cererea tinde să fie mai mare în Nord-Vest / Vest, ca urmare a cererii mari la export din țările occidentale vecine. Cererea în


sud-vest, care include doar Direcția Silvicolă Caraș Severin, este foarte slabă, în ciuda bunei calități a suprafețelor acoperite cu fag din regiune5.

68. Regiunea Centru și Sud au cerere puternică, dar aprovizionare redusă. Fabricile din aceste regiuni se bazează pe lemn recoltat în altă parte. Regiunea Centru are cea mai mare investiție în prelucrarea lemnului din România, dar are, de asemenea, cea mai mică suprafață de pădure în proprietatea statului din țară, și proprietatea asupra pădurii este împărțită între numeroși proprietari mici din cauza retrocedărilor. Acest lucru reduce cererea de lemn din surse locale, pentru că fabricile de prelucrare preferă să colaboreze cu furnizorii mari, stabili. Regiunea Dunării (unitățile administrative București, județele Constanta, Dolj, Ialomița, Mehedinți, Olt, Tulcea) are o sursă importantă de plopi. Există o cerere la export pentru lemn de plop, dar cererea nu este constantă.

Provocări pentru contribuția economică a sectorului 69. Cele mai multe analize evidențiază un potențial semnificativ pentru sectorul lemnului în România fie

că este vorba de procesul de fabricație sau de energia din biomasă. Sectorul, cu toate acestea, importă de asemenea lemn, în ciuda ofertei disponibile în țară. Câteva motive pentru care există un declin în industria de prelucrare a lemnului:

Slaba accesibilitate: Densitatea medie a drumurilor este de 6,4 m / ha (și în scădere din cauza lipsei de fonduri pentru reabilitare)6. Acest lucru face ca mai mult de 2 milioane de hectare de păduri să fie, practic, inaccesibile din motive tehnice și economice (Banca Mondială, 2011). Accesibilitatea slabă, de asemenea, are implicații pentru gestionarea suprafețelor de pădure, independent de obiectivul de management;

Tehnologia învechită: tehnologiile continuă să fie depășite și procesele de producție sunt ineficiente pentru multe firme din sectorul forestier românesc. Acest lucru este valabil mai ales pentru companiile de exploatare forestieră. Tehnologiile ineficiente de asemenea, reduc sumele pe care firmele le pot plăti pentru un metru cub de lemn nerecoltat;

Asociațiile forestiere slabe: Având în vedere numărul micilor proprietari implicați în acest sector, economiile la scară sunt greu de realizat dacă nu există asociații care funcționează bine. Din motive istorice, micii proprietari au fost reticenți în a se angaja în asociații. Acest lucru, totuși, se schimbă. Există din ce în ce mai multe exemple de asociații de succes din țară;

A existat o explorare limitată de plantații pentru producția de biomasă, în contextul unui accent mai mare pe alte surse de energie regenerabile, în special în Europa, în sens mai larg, și

Formare limitată în zona schimbărilor climatice și de cercetare coordonată

70. Drept urmare, România suferă de supra-capacitate în sectorul primar de prelucrare a lemnului. Aceasta, cu toate acestea, s-a diminuat în ultimii ani (Banca Mondială, 2011 ).

5 Această regiune este ușor populată și are salarii ridicate, ca urmare a unei industrii miniere de mare amploare și oportunități de tranzacționare comercială cu statul vecin Serbia. Limitările pieței forței de muncă au descurajat dezvoltarea industriilor de exploatare forestieră și de prelucrare a lemnului locale.

6 Acest lucru este cu mult sub nivelul din alte țări europene cu topografie similară (Austria 36m/ha, Elveția 40m/ha, Franța 26m/ha, Germania 45 m / ha). (Banca Mondială, 2011)

Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier10

2.4.2 Energia din biomasă71. Potențialul de biomasă al României este estimat la 88,000 GWh pe an. În 2004, aproximativ 43 % din

potențialul biomasei din țară a fost exploatat. Totalitatea acestui potențial al biomasei a mers către producerea de energie termică. Căldura generată de biomasa din lemn a fost de aproximativ 54 la sută, iar căldura generată de biomasa agricolă a fost de aproximativ 46 % (BERD, 2011). Cantități mari de lemn de mici dimensiuni sunt obținute în industria lemnului, dar utilizarea acestui lemn în scopuri energetice este insuficientă din cauza dificultăților legate de culegere, prelucrare și transport. Lemnul de foc și deșeurile agricole reprezintă aproximativ 80 % din totalul deșeurilor. Aproximativ 66 % din lemnul de foc și lemnul de deșeuri se află în Carpați și Subcarpați, iar aproximativ 58 % din deșeurile agricole se află în Câmpia de Sud, Câmpia de Vest, și Moldova (BERD, 2011). Cu toate acestea, studii recente arată că aceste deșeuri de lemn sunt resurse viabile economic. (BERD, 2011)

2.5 Împădurire

72. Terenurile degradate și terenurile cu cu potențial agricol limitat existente oferă oportunități de împădurire în România. Suprafețele de teren agricol care fac obiectul mai multor factori de limitare din cauza unor factori meteorologici și climatică cu efecte adverse, cum ar fi seceta, inundațiile, eroziunea sau alunecările de teren, rezervele mici de humus sau livrările reduse de nutrienți cheie din sol sunt considerate terenuri cu potențial limitat. În fiecare an, astfel de suprafețe de teren agricol sunt clasificate ca fiind "de utilitate redusă”, în ciuda măsurilor luate pentru a ameliora potențialul agricol al zonei (de exemplu irigații, îmbunătățiri funciare și utilizarea îngrășămintelor)7. Există o suprafață estimată de 2 milioane ha de astfel de terenuri agricole în fiecare an. 700.000 ha din această suprafață a fost teren arabil și 1.2-1.3 milioane ha sunt pășuni și fânețuri. (Bohateret, 2012)

2.5.1 Împădurirea terenurilor degradate73. Rezultatele inițiale ale studiului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR, 2012)

privind terenurile degradate relevă o corelație clară între suprafețele de teren supuse aridității (în scenariul HADCM3) și suprafețele cu acoperire cu pădure limitată (figura E, F, G și de mai jos8). MADR a efectuat, de asemenea, un inventar al terenurilor degradate (pentru 16 din cele 41 de județe), pentru a proiecta programul național pentru refacerea terenurilor degradate. Inventarul a constatat că 836.475 ha sunt degradate, din care, aproximativ 115.129 ha sunt potrivite pentru îmbunătățire prin împădurire (MADR, 2012).

7Terenul agricol cu un punctaj de mai jos 25 de puncte în evaluările de calitate ale solului nu este nici de interes economic pentru agricultură, nici atractiv pentru întreprinderi, deoarece costurile de producție depășesc cu mult orice potențiale de producție agricolă. Agricultura practicată în astfel de condiții nefavorabile ar sărăci populația care folosește produse agricole pentru consumul propriu și, de asemenea, ar duce la fragmentarea agriculturii (Bohateret, 2012)

8 Indicele Bagnouls - Gaussen este folosit pentru a estima indicele de ariditate, care este important deoarece acesta este un factor critic de mediu care afectează evoluția vegetației naturale și, prin urmare, eroziunea ploii prin luarea în considerare a precipitațiilor și temperaturii.


Figura E: Indicele de ariditate medie BGI pentru perioada 2011-2020 (scenariu global HADCM3 - ICPA, 2007)

Figura F: Indicele de ariditate medie BGI pentru perioada 2070-2080 (scenariu global HADCM3 - ICPA, 2007)


Figura G: Pădure pe județe (%) (Sursa: Programul național de împădurire, 2012)

2.6 Colectarea datelor din sectorul forestier

74. Un Inventar Național al Pădurilor (RNP) este esențial pentru informații cu privire la baza de resurse. În anul 2008, România a lansat activitățile de colectare a datelor din teren asociate cu RNP9. Până la sfârșitul anului 2010, au fost colectate aproximativ 65 % din datele din teren necesare cuprinzând 28.000 de parcele de pădure. Odată finalizat, RNP va oferi informații cu privire la (a) valorile curente și rata de schimbări asupra cantității și calității resurselor forestiere, (b) distribuția spațială a terenurilor forestiere, inclusiv dreptul de proprietate, (c) biodiversitatea forestieră și colectările de carbon și (d) estimări privind creșterea viitoare (Banca Mondială, 2011). Constatările inițiale indică faptul că terenurile cu păduri au crescut (deși nu au fost prevăzute valori cantitative specifice).

75. Sectorul forestier din România are o capacitate de cercetare relativ bine stabilită. Cercetarea forestieră este efectuată de trei entități principale - facultățile de pădure din universități, ANP și ICAS. ICAS are situri de cercetare, iar cercetătorii care examinează problemele ample din acest sector, care se întind de la politica de cercetare la impactul schimbărilor din condiții forestiere pe creștere a pădurilor, prezența dăunătorilor, și munca de pionierat privind impactul asupra înțelegerii schimbărilor climatice asupra pădurilor și măsurile necesare pentru a spori rezistența lor.

76. Universitățile din România efectuează atât modelări ex ante, cât și ex post și modelare predictivă. Universitățile au fost, de asemenea, active în reducerea modelelor de schimbări climatice și examinarea impactului politicii și schimbărilor instituționale asupra resurselor forestiere (de exemplu impactul retrocedărilor privind eliminarea CO2 în păduri). ANP compilează și analizează date din pădurile publice și private pe care le administrează pentru a informa privind activitățile viitoare.

9 Ultima RNP a fost în 1986.Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier13

2.7 Noua strategie privind pădurile

77. În noiembrie 2012, Ministerul Delegat al Pădurilor a demarat procesul de elaborare a noii Strategii de Dezvoltare Forestieră pentru o perioadă de 10 ani. Un proiect de strategie a fost produs în iunie 2013 și se așteaptă finalizarea de consultări finale în 2013. Proiectul strategiei prevede un rol al pădurilor în atenuarea schimbărilor climatice și subliniază măsurile necesare pentru adaptarea pădurilor. Aceste măsuri includ:

Creșterea acoperirii forestiere prin împădurirea terenurilor degradate; Elaborarea noii metodologii științifice adecvate pentru compensarea proprietarilor de păduri

private; Dezvoltarea de noi orientări tehnice pentru gestionarea pădurilor, care reflectă adaptarea la

schimbările climatice; Crearea Organismului Național de Silvicultură pentru a supraveghea și monitoriza

silvicultura; Creșterea accesibilității pădurilor; Creșterea investițiilor în managementul bazinelor hidrografice.

78. Un domeniu în care strategia ar putea fi îmbunătățită în continuare este prin luarea în considerare a aspectelor economice ale sectorului. Acest lucru ar facilita dezvoltarea unei prioritizări realiste și, de asemenea, aplicarea de stimulente de piață și în afara pieței pentru realizarea obiectivelor strategiei.


3. SCHIMBĂRILE CLIMATICE ȘI PĂDURILE

79. Proiecțiile privind schimbările climatice indică faptul că, la nivel național, va exista o creștere 2 0C privind media temperaturilor de iarnă și peste 30C creștere a temperaturilor medii de vară. Zonele din afara arcului carpatic, în special, vor avea temperaturi mai ridicate în timpul iernii, în timp ce partea de sud și sud-est va avea temperaturi mai ridicate în timpul verii. Modelele climatice prevăd, de asemenea, o frecvență crescută a evenimentelor meteorologice extreme.

80. Precipitațiile sunt de așteptat să fie mai abundente pe perioade scurte de timp, și în zone mai mici, ceea ce duce la viituri mai frecvente, și, de asemenea, la perioade de secetă mai intense. Deși regimul precipitațiilor este posibil să nu se modifice semnificativ în perioada de iarnă10, va exista o scădere generală a precipitațiilor pe timp de vară11. Rata medie zilnică de precipitații pentru România va scădea cu aproximativ 20 %. Cu toate acestea, predictibilitatea precipitațiilor va varia foarte mult de la o regiune la alta, mai ales in estul României. (MMSC, 2012). Împreună cu inundațiile, perioadele lungi de secetă produc pierderi economice importante în agricultură, transporturi și furnizarea energiei, gestionarea apelor, sănătate și gospodării.

81. Zona afectată de ariditate din România a crescut în ultimele decenii. Zona de sud-est a fost cea mai expusă la secetă. În anii 2000 și 2007, aproape întreg teritoriul țării a fost afectat de o secetă prelungită. România are o strategie națională de combatere a secetei, degradării terenurilor și deșertificării, care include acțiuni și măsuri de atenuare a efectelor secetei, precum și de combatere a deșertificării și degradării terenurilor pe termen scurt, mediu și lung. Activitățile au inclus plantarea de copaci pentru a reduce eroziunea solului și restabilirea terenurilor degradate.

3

3.1 Pădurile și îndepărtarea GES și emisiile

82. Pădurile sunt importante pentru separarea gazelor cu efect de seră (GES) și reducerea emisiilor, astfel atenuând schimbările climatice. CO2 este unul din nutrienții care sunt necesari pentru a crea produse chimice organice care fac parte din frunze, rădăcini, și tulpini. Toate părțile componente ale unui arbore conțin carbon, deși proporția de carbon depinde de specie, vârstă, și modelul de creștere. Cu toate acestea, pe măsură de plantele cresc, mai mult CO2 este convertit în biomasă, reducând emisiile de dioxid de carbon din atmosferă și stocându-l în materia vegetală deasupra și sub pământ. Carbonul este, de asemenea, reținut în soluri de pădure. Cantitatea de dioxid de carbon din sol variază în funcție de mediul și istoria sitului. Carbonul care este eliminat poate fi eliberat înapoi în atmosferă atunci

10 Excepția va implica ușoare creșteri în Nord-Vest și scăderi ușoare în sud-vest.11 Scăderea va fi de până la 40%, în special în sud și sud-est.Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier15

când vegetația moare, de exemplu din cauza unui incendiu sau prin degradare treptată și descompunere.

83. Protocolul de la Kyoto permite anumite îndepărtări de carbon de către pădurile și solurile unei națiuni - "reduceri de carbon" - să fie calculate și reduse din emisii. În medie, pădurile temperate, cum ar fi cele găsite în Romania stochează aproximativ 168 tC / ha (Gorte, 2009). Vegetația de acest sistem de pădure reține mai mult de o treime. Restul este stocat în mare parte în sol.12

84. Inventarul GES în România (Raportul privind Inventarul Național) din 1989-2011 a menționat că "[i]n 2011, emisiile de GES, fără [utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor, precum și pădurile (UTSUTP)] au scăzut [cu] 54.9% comparativ cu nivelul anului de bază." Atunci când au fost introduse în UTSUTP, "emisiile nete de GES / excluderi (ținând cont de emisiile de dioxid de carbon (CO2)) au scăzut [cu] 61,1 %." (MMSC, 2013). Raportarea detaliată a emisiilor de GES și a absorbțiilor din UTSUTP13 relevă contribuția semnificativă a terenurilor forestiere rămase în reținerea GES (sau "îndepărtarea" GES), așa cum arată în tabelul 4.

Tabelul 4: Emisiile de GES nete pentru sectorul UTSUTP, în 1989, 2010 și 2011 (sursa MMSC, 2013)

Subcategoriile IPCC Emisii (+) / Rețineri (-) în Gg CO2eq

(până în) 1989

2010 2011

5A1. Teren împădurit14 Teren împădurit rămas -18863 -22263 -20384

5A2. Teren transformat în pădure -122 -2498 -3061

5B1. Terenuri de culturi15 Terenuri de culturi rămas -5784 -2336 -3223

5B2. Teren transformat în teren de culturi -17 18 20

5C1. Pajiști rămase Pajiști NO NO NO

5C2. Teren transformat în pajiști -654 130 118

12 Proporția mai mare de carbon din solurile forestiere temperate față de vegetație este cauzată de ratele de descompunere mai lente.

13 Estimare a emisiilor și a absorbțiilor de GES din UTSUTP respectă metodologia Ghidului din 1996 prezentată în Ghidul Bune Practici pentru UTSUTP, IPCC, 2003 (MMSC, 2013)

14 Această categorie include: terenuri forestiere sau cele care servesc pentru cultura, producția sau administrarea pădurilor, terenurilor pentru împădurire și terenuri neproductive, cuprinzând roci, pante abrupte și stâncoase, ravene, râpe, torenți, în cazul în care acestea sunt incluse în planificarea silvicolă (pentru o mai bună înțelegere a problemei vegetației forestiere vă rugăm să verificați secțiunea 5A1 Terenuri împădurite si descrierile altor categorii de terenuri, de exemplu, Pășuni). (MMSC, 2013).

15 Această categorie include: teren arabil, vii, livezi, vii și livezi, pepiniere, hamei și duzi, pășuni, fânețe, sere, solarii, sere, terenuri acoperite cu vegetație forestieră, dacă aceasta nu face parte din fondul forestier, pășuni împădurite, terenuri ocupate cu construcții agro-zootehnice și îmbunătățiri funciare, ferme piscicole, drumuri și facilități de depozitare tehnologice


5D1. Mlaștini rămase Mlaștini NO NO NO

5D2. Teren transformat în mlaștini -215 -126 -130

5E1. Așezări rămase Așezări NO NO NO

5E2. Teren transformat în așezări 4125 419 410

5F1. Alte terenuri rămase Alte terenuri NO NO NO

5F2. Teren transformat în Alte terenuri -30 789 835

Sursa: MMSC (2013)

85. Emisiile totale de GES din 2011, cu excepția eliminării de către absorbanți, s-au ridicat la 123.345.54 Gg CO2 echivalent (MMSC, 2013). Emisiile de CO2 din UTSUTP (așa cum se arată în figura 2), provin în mare măsură din transformarea terenului. Din 1999, există o reducere a emisiilor totale de CO2 cu aproximativ 30%, în medie, în fiecare an, atunci când UTSUTP este luată în considerare (a se vedea figura 2). La examinarea schimbarea emisiilor față de anul de bază, UTSUTP constituie aproximativ 10 % din reducerea totală a emisiilor.

Figura 2 - Diferența dintre emisiile de CO2, inclusiv și exclusiv UTSUTP (Tone Gg)

0.00

50,000.00

100,000.00

150,000.00

200,000.00

250,000.00

CO2 excluding LULUCF

CO2 including LULUCF

86. Pentru a utiliza pădurile pentru a combate schimbările climatice va fi necesară implementarea de condiții care să ajute la reducerea emisiilor de CO2 și reținerea dioxidului de carbon. Aceasta include condiții pentru plantarea mai multor copaci (prin împădurire sau reîmpădurire) și menținerea sănătății și capacității de rezistență a pădurilor (prin gestionarea durabilă a pădurilor)

3.2 Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor


87. Pădurile, ca și alte sisteme naturale, sunt afectate de schimbările climatice. Efectele schimbărilor climatice asupra pădurilor pot reduce contribuția pădurilor la atenuarea schimbărilor climatice, deoarece mai multe dintre efectele schimbărilor climatice reduc rata de creștere a pădurilor și provoacă degradarea zonelor forestiere. Schimbările climatice determină și, în unele cazuri, compun riscurile biologice pentru păduri. Schimbările climatice, de asemenea, pot accelera degradarea pădurilor și crește incidența incendiilor, ambele ducând la emisii de CO2. Această subsecțiune descrie câteva dintre efectele schimbărilor climatice și variațiilor climatice asupra pădurilor din România, pe baza studiilor existente.

Impactul schimbărilor precipitațiilor și temperaturii88. Modificările proiectate ale precipitațiilor și temperaturii în România sunt de așteptat pentru a slăbi în

primul rând sistemele forestiere existente și a reduce creșterea economică. Modelele ICAS prevăd o scădere a creșterii cu 30%. Această scădere dramatică a creșterii este probabil să apară pentru pădurile din zonele de câmpie (ICAS, 2005). În România, aproximativ 1 milion de m3 de lemn sunt pierdute anual din cauza vântului și zăpezii, și aproximativ 130.000 ha din zonele forestiere desemnate de câmpie sunt afectate anual de uscare din cauza deficitului de apă din sol. Acestor pierderi se adaugă pagubele cauzate de atacurile insectelor. În perioada 1990-2006, monitorizarea stării de sănătate a pădurilor din România indică faptul că starea de sănătate a pădurilor a fost slabă în 1991, 2005, și 2006. Țara a avut păduri cu o stare moderată în 1990, 1992, 1995-1999, 2000-2004.

89. România a efectuat o cercetare limitată cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor. Cele cateva studii care sunt disponibile indică faptul că, în dealurile de Nord-Est din România, secetele grave (din perioada 1999-2000), au declanșat uscarea suprafețelor de fag în unele zone vechi (> 100 ani), (aproape) virgine și extrem de productive, situate în zone plate cu soluri argiloase și pe pante mici, cu soluri superficiale sau nisipoase. Seceta a fost, de asemenea, asociată cu dăunători și infestarea lemnului. Seceta este considerată a fi avut același impact asupra bradului argintiu și a provocat o scădere similară (Chira et al., An necunoscut). La câmpie, unde pădurile au fost, de asemenea, afectate de o secetă severă, există o cercetare limitată cu privire la modul în care seceta a influențat distribuția speciilor, productivitatea, precum și protecția ca urmare a împăduririi scăzute

90. Supraviețuirea speciilor lemnoase este constrânsă de disponibilitatea apei. Seceta prelungită în timpul sezonului de vegetație poate induce episoade de declin al copacilor pe scară largă (Breda et al. 2006 citat de Trombik et al., 2013). ICAS (2003) a constatat din datele experților că seceta si schimbarea regimului hidrologic local au dus la dificultăți în regenerarea naturală a speciilor forestiere.

Schimbarea compoziției speciilor și extinderea pădurilor 91. Trecerea în zonele ecologice adecvate pentru specii are implicații pentru toate eforturile viitoare care

implică plantarea de copaci. Când speciile de arbori sunt plantate în afara zonelor lor naturale, acestea sunt mult mai sensibile la factorii biotici negativi - dăunători, lipsa apei, și așa mai departe (vezi mai jos secțiunea privind infestările cu dăunători). În munți, pădurile invadează pășunile. Procesul este determinat de specii noi, dar și de specii cum ar fi molidul norvegian. În partea de sud a țării, specii străine invadează pădurile naturale - de exemplu, Rosa canina și salcâmul (Robiniapseudacacia). Speciile non - native, de asemenea, invadează pădurile naturale în regiunea de câmpie.


92. Trombik et al., (2013) a folosit un ansamblu de scenarii privind schimbările climatice pentru a evalua modul în care schimbările climatice vor afecta distribuția anumitor specii în Carpați. Ei au descoperit că modificările preconizate de temperatură și precipitații în Carpați ar provoca speciilor, cum ar fi fagul, pierderea rezistenței lor competitive în Carpaților Orientali periferici care se încadrează în granițele României. Mortalitatea la fag a fost probabilă să apară în Podișul Transilvaniei, unde fagul apare marginal. Condițiile climatice pentru fag se preconizează să se agraveze substanțial în viitorul îndepărtat. Condițiile care au ca rezultat mortalitatea la fag pot să apară în zone mari acoperite cu fag din România. Deși mai multe modele climatice prezic declinul fagului, există o mare incertitudine la modelele care prezic mortalitatea la fag. Cealaltă situație care apare este că copacii în munții invadează pășuni, în special cu molid norvegian.

93. În zonele protejate, schimbările climatice sunt, de asemenea, de așteptat să provoace migrarea speciilor în zone cu temperatură și precipitații mai favorabile. Studiile indică faptul că specii invazive concurente, care sunt de multe ori mult mai adaptate la noul climat se vor dezvolta, modificând ecosistemul. Apariția unor astfel de mișcări ar putea modifica habitatul și ansamblul speciilor în anumite zone protejate, mai degrabă decât păstrarea sistemelor pe care inițial au fost concepute să le protejeze.

Creșterea infestării cu dăunători 94. Unul dintre principalii dăunători este gândacul de scoarță. A existat o creștere a focarelor gândacului

de scoarță în Europa, la altitudini și latitudini mai mari, acolo unde există condiții de temperatură favorabile (Hlásny & Turčáni , 2009). Au fost raportate noi specii de dăunători, în timp ce unele dintre speciile existente au devenit mai agresive. Dăunătorii afectează specii valoroase din punct de vedere economic, cum ar fi arțarul, suprafețele de molid (în afara arealului lor natural), arinul, frasinul, salcâmul, și stejarul. Acest lucru poate avea un impact major asupra stabilității ecosistemelor forestiere (Lange et al, 2006), și poate crește suprafața pădurilor afectate și numărul de arbori uciși, crescând probabilitatea emisiilor de CO2. De asemenea, este posibil ca gândacii de scoarță să devină mai rezistenți la tratament la altitudini și latitudini mai mari.

95. Ipsduplicatus, un alt gândac de scoarță, înregistrat inițial în 1948, este prezent astăzi în aproape toate pădurile din România care au molid norvegian și sunt situate la mai jos de 1000 m altitudine (Duduman et al, 2011a). Numărul de arbori atacați crescut semnificativ după 2002-2004, ajungând la un nivel de 50.000 de copaci infestați pe an în perioada 2007-2009 (Olenici et al., 2011). Aproximativ 47.000 m3 de copaci au fost infestați cu gândacul pe parcursul perioadei 2002-2009 (Olenici et al., 2011). În august 2012 rapoartele au indicat că peste 100.000 de copaci au fost infestați în timpul sezonului de creștere curent. Atacurile manifesta numai în zonele cu molid la altitudini sub arealul lor natural distributiv, după episoade de secetă în zonă, și în zone foarte dense care nu pot fi rărite datorită potențialului de prezență a vânturilor.

Uscarea arealului și a speciilor 96. ICAS (2003) a constatat uscarea plopului și salciei în pajiști (chiar și în cazul în care există investiții

pentru a furniza apă în mod adecvat). Fenomenul de uscare a stejarilor a fost raportat cu o frecvență mai mare decât în deceniul anterior. Uscarea salcâmului, de asemenea, are loc în partea de sud și


partea de est a țării. Au fost raportate fenomene de uscare la stejari pe parcursul mai multor perioade de timp. Cel mai recent16 val de uscare a stejarului din România a afectat, de asemenea, specii care sunt considerate a fi rezistente la fenomene: Quercusfrainetto. Un studiu asupra fagului a constatat că defolierea medie a crescut de la 29% la 42 % odată ce efectul distrugător al fenomenelor de uscare a avut loc între 2001-2004 (Chira et al., 2005).

Schimbarea productivității arealelor (scăderea de creștere anuală)97. Diferite scenarii de creștere (JABOWA III), bazate pe scenarii de schimbări climatice elaborate de

Institutul Național de Meteorologie (INM), arată o reducere de până la 30 % a populației de copaci și o scădere a creșterii, în special pentru păduri din zonele de câmpie (ICAS, 2005). Badea și Neagu (2010) a constatat că există o creștere medie anuală diferită ca volum între diferite specii de arbori din România, care ar putea fi explicate prin condițiile de vegetație, climă și sit. De asemenea, ei au descoperit că, pentru copacii sănătoși, au existat valori mai mari de creștere anuală în volum decât copacii mai deteriorați. Diferența a variat de la 0.09m3/an/ha pentru stejar și 6.44m3/an/ha pentru fag. Valoarea volumului de pierderi de creștere (%), din cauza deteriorării a fost între 1-12 %, pentru perioada de 10 ani. În cazul în care s-a presupus că între 90-100 % dintre copaci sunt afectați de factori biotici și abiotici, pierderea medie de creștere ar crește la 40-45 % (Badea și Neagu, 2010).

Incendii forestiere98. Un raport recent al Inspectoratului General de Control de Urgență prevede că statisticile privind

incidentele cu incendiu arată că incendiile forestiere nu au reprezentat un risc ridicat în România. Factori antropici și condițiile climatice în schimbare, cu toate acestea, ar putea crește incidența incendiilor. Din analiza cauzelor, rezultatele arată fără echivoc că incendiile cu cauze naturale și accidentale reprezintă aproximativ 2 % din toate incendiile forestiere. Cauzele antropice, după retrocedarea terenurilor forestiere, sunt mai semnificative. În 2012, arderea vegetației de pe pășuni a fost principala cauza a incendiilor forestiere (572 incendii la aproximativ 4397 ha), cele mai multe incendii de pădure au avut loc în pădurile de lângă pășuni în zonele de câmpie și de deal. În urmatorii cinci ani, schimbările climatice vor afecta sudul și estul României, și aceste zone vor fi expuse la incendiile forestiere din cauza unei temperaturi mai ridicate și a scăderii precipitațiilor. Costul anual estimat este de 200.000 €.

Impactul asupra biodiversității 99. Schimbările climatice ar putea fi o amenințare pentru biodiversitatea din România în următoarele

moduri (2):

modificări ale comportamentului speciilor, ca urmare a stresului indus asupra capacității lor de adaptare17;

modificarea distribuției și compoziției habitatelor ca urmare a modificării structurii speciilor;

16 Perioadele au fost 1910-1914, 1937-1943, 1947-1949, 1955-1961, 1980-199017 Capacitatea de adaptare ar putea include perioade mai scurte de hibernare, modificarea fiziologiei comportamentale a

animalelor ca urmare a stresului hidric și termic sau stresului datorat radiațiilor solare; imposibilitatea de a asigura condițiile de transpirație la nivele fiziologice normale, influențe negative ireversibile asupra speciilor migratoare, perturbarea evapo -transpirației plantelor, schimbări esențiale în rizosfera plantelor care ar putea duce la dispariția lor.


creșterea speciilor exotice la nivelul habitatelor naturale actuale și creșterea potențialului lor de a deveni invazive;

modificarea distribuției ecosistemelor specifice zonelor umede, cu posibila limitare până la dispariție;

schimbări în ecosistemele acvatice de apă dulce și marine generate de încălzirea apei și creșterea nivelului mării;

dispariția anumitor specii de floră și faună.

(Sursa: http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/ (vizualizat, 2013))

100. Cercetările arată că interacțiunea dintre specii (de exemplu, între speciile de prădători și pradă sau insecte și specii de plante gazdă) sunt importante pentru supraviețuirea lor la un anumit punct și ar putea afecta, de asemenea, variabilitatea lor. Acesta din urmă este adevărat atunci când speciile co-prezente nu reacționează în mod necesar într-un mod similar cu schimbarea globală, cu consecințe importante la scară ecologică și evolutivă în timp (Schweiger et al , 2008 - . http://www.esajournals.org/doi/ abs/10.1890/07-1748.1 ) .

3.3 Adaptarea pădurilor la schimbările climatice

101. În fața schimbărilor climatice, administratorii de păduri trebuie să aleagă abordările de management adecvate pentru menținerea și creșterea serviciilor de ecosistem din păduri. Reducerea vulnerabilității ecosistemelor forestiere necesită reducerea expunerii pădurilor la schimbările climatice și scăderea sensibilității lor la schimbările climatice. Prima poate implica practici de management care includ arderea controlată, reducerea încărcării de combustibil forestier, precum și pregătirea pentru condiții meteorologice extreme. Cea din urmă poate solicita plantarea de specii mai rezistente sau reducerea stresului apei. Practicile de management, cum ar fi exploatarea forestieră cu impact redus sau reducerea suprafețelor suprapopulate pot crește, de asemenea, capacitatea de rezistență a pădurilor. Aceste măsuri pot fi puse în aplicare prin intermediul gestionării durabile a pădurilor.

102. Măsurile de adaptare trebuie să se bazeze pe progresul de cercetare științifică și tehnologică, care susțin dezvoltarea durabilă a pădurilor, ținând cont de contextul de mediu și socio - economic. Aceste măsuri trebuie să fie, de asemenea, însoțite de o monitorizare adecvată a stării de sănătate a pădurilor, precum și a dezvoltării lor. În prezent există informații limitate cu privire la cerințele de adaptare pentru pădurile României.

103. Este necesară cuantificarea efectului schimbărilor climatice (inclusiv a evenimentelor extreme) asupra pădurilor și evaluarea pagubelor potențiale. O astfel de evaluare va necesita date tehnice și capacități de monitorizare care în prezent sunt limitate în România. În funcție de rezultatele unei astfel de evaluări, pot fi identificate măsuri corespunzătoare. O măsură potențială de adaptare ar fi să se intensifice de reîmpădurirea. Acest lucru ar ajuta la menținerea ecosistemelor forestiere, oferind în același timp beneficii comune, cum ar fi eroziunea redusă a solului, prevenirea alunecărilor de teren și inundații reduse. Aceste măsuri ar fi, de asemenea, favorabile pentru turismul din România. Pădurile ar trebui să fie populate cu specii mai puțin vulnerabile de arbori (de exemplu fag în zonele montane


http://www.esajournals.org/doi/abs/10.1890/07-1748.1

http://www.esajournals.org/doi/abs/10.1890/07-1748.1


joase). Speciile de copaci rezistente la schimbări climatice ar trebui să fie, de asemenea, rezistente la noi tipuri de dăunători.

3.4 Pădurile și adaptarea la schimbările climatice

104. Pădurile sunt importante în strategiile de adaptare bazate pe ecosisteme pentru alte sectoare, cum ar fi agricultura (a se vedea figura 3). Impactul schimbărilor climatice (pe termen mediu și lung), de asemenea, indică necesitatea de adaptare a pădurilor la schimbările climatice.

Figura 3: Păduri pentru adaptare, adaptarea pentru păduri

Sursa: Locatelli, 2011.

105. Studiile efectuate de Economia Ecosistemelor și a Biodiversității (EEB) ilustrează beneficiile economice de adaptare bazate pe ecosisteme, inclusiv utilizarea pădurilor pentru adaptare. Operaționalizarea acestui concept este în creștere, deși este nevoie de cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine beneficiile de adaptare. Exemple din țări precum Germania, Marea Britanie, Belgia și indică beneficii clare pentru ecosisteme, dar oferă mai puține discuții privind adaptarea.

106. În România, pădurile oferă beneficii de ecosistem pentru peisajele agricole. Ivan (2012) a identificat perdelele forestiere ca furnizând beneficii de rezistență la schimbările climatice în sistemele agricole. Aceste beneficii includ:

Condițiile microclimatice îmbunătățite de creștere pentru dezvoltarea protecției culturilor agricole, până la o distanță de 25 de ori înălțimea perdelei în zona de protecție și de 5 ori în zona expusă, ca urmare a reducerii vitezei vântului cu 31-55 % în zona de protecție și 10 -15 % în cea expusă

Răspândirea redusă a temperaturilor diurne ale aerului în zona de recoltare cu 1 - 40C și a celor anual cu 1 - 20C

Umiditate crescută și nivelul de ionizare a aerului la nivelul solului, care îmbunătățește fertilitatea solului și pH-ul

Reducerea profunzimii și duratei de îngheț, și evapotranspirație scăzută Reținerea GES - se estimează a reține 40 tCO2e/ha/an de dioxid de carbon


107. Ivan (2012) a constatat că perdelele forestiere oferă cea mai bună protecție pentru culturi agricole, atunci când speciile primare utilizate ating o înălțime de 15 - 20m. Protecția suplimentară și creșterea biodiversității rezultă atunci când centurile de pădure includ specii secundare la înălțimi între 6 - 10m și arbuști la 1 - 5m înălțime. Beneficiile perdelelor forestiere sunt maxime în jurul vârstei de 10 ani, dar agricultorii pot beneficia, de asemenea, de beneficii de-a lungul timpului acestea sunt stabilite.

108. Culturile agricole adecvate pentru cultivare cu perdele forestiere includ cereale, soia , floarea-soarelui, legume, meslin, alte specii furajere și culturi horticole. Albu Anca et al (2010) a constatat că, din cauza evapotranspirației scăzute, producția de cereale în zona protejată de perdele forestiere a fost mai mare cu aproximativ 20%, chiar dacă perdeaua forestieră reduce arealul agricol. Această constatare confirmă rezultatele Nesu (1999), conform căreia în câmpiile și suprafața agricolă, perdeaua forestieră de 15 m înălțime a crescut producția pentru diverse culturi - 17 % la grâu, 13 % la lucerna verde, 12 % din boabe de soia. Pe lângă creșterea productivității culturilor agricole, perdele forestiere pot proteja, de asemenea, drumurile și căile ferate adiacente perdelelor, deoarece acestea diminuează pagubele produse de zăpezile extreme iarna.

109. În 1986, perdelele forestiere au acoperit aproximativ 9300 ha de teren agricol. În 2009, această suprafață a scăzut la aproximativ 1.400 ha. Perdele forestiere sunt cunoscute a avea un efect pozitiv asupra producției agricole.


4. REZULTATUL DIFERITELOR SCENARII DE GESTIONARE A PĂDURILOR ASUPRA EMISIILOR DE GES

110. Abordările de gestionare a pădurilor influențează emisiile de GES nete din sector datorită influenței sale asupra creșterii, extracției și sănătății pădurii. . Există diferite modele și abordări pentru evaluarea rezultatului scenariilor viitoare. Această secțiune prezintă rezultatele din eforturile naționale de modelare și compară constatările cu modelele și rezultatele internaționale.

4

4.1 Rezultate eforturilor naționale de modelare

111. Centrul Comisiei Europene de Cercetări Comune (CCC) și ICAS din 2012 a realizat un set de studii care au stimulat dinamica stocurilor de dioxid de carbon din ecosistemele forestiere, în conformitate cu Protocolul de la Kyoto (care are în vedere carbonul din subsol și de suprafață din biomasă, gunoi, lemn mort și carbon organic stocat în sol) pentru a examina diferite scenarii de gestionare a resurselor forestiere. Primul studiu, realizat de CCC, face o analiză de sensibilitate de 20 % din activitate ca scenariu obișnuit.18

112. În cadrul scenariului activității obișnuite și ipotezelor utilizate în modelarea CCC, este de așteptat ca suprafețe mari de pădure se fie transferate de la clasele de vârstă de mijloc (21-40 și 41-60), la clase de vârstă pre - recoltare și recoltare (61 - 80, 81-100 și peste 101), și zona de clase de vârstă mai mare va crește. Trecerea copacilor la clase de vârstă mai mari va însemna, de asemenea, o capacitate scăzută de captare a CO2. În conformitate cu prezentele norme de gestionare a pădurilor, prin urmare, va exista o scădere lentă a diminuării dioxidului de carbon pentru perioada 2013-2020. Studiul arată că o scădere bruscă a reducerii dioxidului de carbon (în perioada 2013-2020) s-ar putea întâmpla în cazul în care au avut loc următoarele:

Revizuirea reglementărilor care dictează planificarea gestionării pădurilor și recoltarea lemnului (acestea sunt denumite ulterior norme tehnice)

Investiții pe scară largă în infrastructura pădurii Perturbări naturale de mare amploare care ar putea implica tăieri concentrate mai mari în unii ani

113. Modelul CCC a fost calibrat folosind date istorice și au fost estimate emisiile medii și excluderea din gestionarea pădurilor (a se vedea tabelul 5). Proiecțiile au arătat că zonele forestiere semnificative

18Studiul CCC utilizează G4M (de la Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate) și Modelul Scenariului European de Informare Forestieră (MSEIF) (de la Institutul European Forest, EFI) care au fost folosite pentru proiecția emisiilor și absorbțiilor din gestionarea pădurilor. Cererea economică a fost proiectată folosind Modelul de Management Global al Biosferei (GLOBIOM) și modelul de biomasă PRIMES. Una dintre ipoteze este că toate pădurile sunt în curs de management.


vor părăsi clasele de vârstă mijlocie și vor trece în clasele de pre-recoltare și de recoltare, crescând zona din categoriile de vârstă superioare. Acest lucru va determina o reducere a suprafeței pădurilor României (deoarece creșterea economică, și ,prin urmare, reținerea carbonului, scad odată cu vârsta). Pe măsură ce termenul pentru proiecții sunt extinse din (care se justifică, având în vedere vârsta de recoltare a unor specii naturale), diferența dintre media emisiilor pe an scade. (CCC, 2012)

Tabelul 5: Emisiile și absorbțiile din gestionarea pădurilor estimate prin modelare CCC

Scenariu Emisii medii 2013-2020 (Gg CO2e)

Activitatea obișnuită (media calibrată a modelelor) -28044

+ 20% nivelul de recoltare (analiza de sensibilitate) -25099

-20% nivelul de recoltare (analiza de sensibilitate) -31142

114. Al doilea studiu, efectuat de ICAS, analizează proiecțiile emisiilor de GES pentru 2015-2030 sub trei scenarii -

Scenariul 1 (S1): presupune practicile actuale de gestionare a managementului resurselor pentru toate tipurile de terenuri. Acest scenariu include, de asemenea, împădurirea a 2000 ha anual. Estimarea se bazează pe o medie între valorile maxime și minime în ani consecutivi.

Scenariul 2 (S2): măsuri de îmbunătățire a utilizării terenurilor (prin creșterea recoltei anuale de lemn la nivelurile de dinainte de 1989 (când a existat o exploatare forestieră excesivă și nivelurile anuale admise de extracție au fost în mod constant depășite cu 15-30 % (Bohateret, 2012), împădurirea terenurilor degradate la 5000ha/an (aceasta va include re-cultivarea vegetației și perdelelor forestiere (2012-2030) și punerea în aplicare a practicilor de "ne-cultivare" pentru 30% din terenul arabil în rotație pe an, și

Scenariul 3 (S3): măsuri de îmbunătățire a utilizării terenurilor și stimulente financiare suplimentare pentru servicii publice pentru produse specifice (Acesta va include măsuri de creștere anuală a recoltării lemnului la nivelurile de dinainte de 1989, prin intensificarea gestionării pădurilor, împădurirea terenurilor degradate la o rată de 10.000 ha anual (inclusiv perdele de refacere a vegetației și forestiere), crearea de biomasă lemnoasă din culturile cu creștere rapidă (la o rată de 5000ha/an), punerea în aplicare a practicilor de "ne-cultivare" pentru 40 % din suprafața de teren arabil (în rotație) pe an, în perioada 2015-2030, și creșterea ariei protejate de conservare a naturii și biodiversității).

115. Acest studiu încheie prin faptul că, pentru intervalul de timp luat în considerare (2015-2030) cantitatea de reduceri de CO2 este cea mai mare în S1 (de exemplu, are o valoare negativă mai mare).


Prin contrast, sub S2 și S3 mai puțin CO2 este eliminat în fiecare an, astfel încât valoarea este o valoare negativă mai mică19 (a se vedea figura 4).

Figura 4: Reprezentarea grafică a rezultatelor de modelare (axa y este Gg CO2e) - sursă ICAS

1990

1992

1994

1996

1998

2000

2002

2004

2006

2008

2010

2012

2014

2016

2018

2020

2022

2024

2026

2028

2030

-35000

-30000

-25000

-20000

-15000

-10000

-5000

0

Total S1 (Ref) Total S2 Total S3

116. O scădere a nivelului de CO2 eliminat este caracteristică în toate cele trei scenarii. Scăderea este însă mai mică sub S1 (de exemplu reducerea valorii numărului negativ este cea mai mică). Cauza pentru scăderea din S1 este îmbătrânirea pădurilor netăiate care rețin CO2 cu un ritm mai lent, iar stocul de puieți de înlocuire a suprafețelor tăiate are inițial o absorbție scăzută de CO2. S2 și S3 duc la niveluri mai scăzute de îndepărtare a CO2 din cauza ipotezei că vor crește cantitățile recoltate în anii următori până la nivelul de recoltare de dinainte de 1989. Experții au indicat faptul că pe măsură ce copacii tineri cresc, va avea loc o creștere a reținerii CO2 când suprafețele vor avea aproximativ 40 de ani - în jurul valorii de 2050-2060. Cantitatea anuală de rețineri de CO2 pentru S2 și S3 va crește apoi în comparație cu S1.

117. Modelul ICAS adaugă, de asemenea, conversia terenurilor forestiere (prin împădurire) pentru fiecare dintre cele trei scenarii. Împădurirea ar duce la o sumă anuală mai mare de îndepărtare a CO2. În S2 și S3, creșterea ar fi de 10 % și respectiv 25% comparativ cu S1 (a se vedea figura 5).

Figura 5: Reprezentarea grafică a îndepărtării de CO2 din terenuri convertit la pădure in cele trei scenarii (axa y este în Gg CO2e)

19 Atât acest lucru cât și modelul anterior bazat pe datele RNP din 1985 și experții au avut preocupări în ceea ce privește acuratețea estimărilor de îndepărtare a emisiilor de CO2. Noile date din inventarul nou nu au fost utilizate deoarece inventarul nu este încă finalizat. Mai mult decât atât, modelarea emisiilor de GES necesită al doilea ciclu de măsurători pentru a obține valorile crescătoare.


1990

1993

1996

1999

2002

2005

2008

2011

2014

2017

2020

2023

2026

2029

-6000

-5000

-4000

-3000

-2000

-1000

0

S3 (2) S2 (2) S1

118. Pe scurt, modelul ICAS și modelul JCA previzionează că menținerea scenariului actual este un obiectiv preferat pe termen scurt. Concluzia este contrar anti-intuitivă la examinarea potențialului pentru îndepărtarea CO2 în zonele cu arbori tineri (menționate mai jos).

4.2 Compararea modelelor naționale cu scenariile internaționale

119. Analiza din Nabuurs et al. (2007) și curbele de creștere din Kinderman et al. (2013) indică faptul că management intensiv al pădurilor și creșterea recoltării durabile a lemnului pot crește nivelul de CO2 reținut, comparativ cu menținerea suprafețelor de pădure (vezi Figura 6 și Figura 7). Dovezile generale susțin faptul că, dacă pădurile nu sunt rărite și rămân ne-gestionate, atunci copacii mai maturi, pe măsură ce creșterea acestora încetinește, umbresc excesiv și suprimă pomii mai tineri și mai viguroși.


Figura 6: Curbele de creștere pentru regiunea centrală a Europei cu modelul Picus (Kinderman et al., 2013)

Figura 7: Rezumatul generalizat al opțiunilor din sectorul forestier și tipul și calendarul de efectele asupra stocurilor de dioxid de carbon și calendarul de costuri (Nabuurs et al., 2007)


120. În concordanță cu Nabuurs et al. (2007) și Kinderman et al. (2013) constatările, creșterea recoltării în România pentru reducerea anuală admisibilă ar trebui să fie pozitivă, mai ales atunci când se analizează sporul mediu de carbon reținut, atunci când copacii sunt în creștere. Modelarea realizată de JCA și ICAS arată că situația inversă este adevărată pe baza premisei că puieții care înlocuiesc suprafețele tăiate au inițial o absorbție scăzută de CO2.

121. CO2 total eliminat pe ha poate fi redus la un stadiu incipient. Cu toate acestea, rata cu care pădurea este în creștere și, prin urmare, rata de absorbție a CO2 ar trebui să fie mai mare când suprafața împădurită este tânără, cu excepția, probabil, a primilor doi sau trei ani. Pe baza acestui raționament, creșterea intensității managementului ar trebui să conducă într-o proporție mai mare la eliminarea arborilor mai în vârstă și la o intensitate mai mare a despăduririi. În timp ce o mai mare rărire a suprafețelor tinere poate să nu crească creșterea generală a suprafeței, creșterea este apoi concentrată pe copacii rămași, și carbonul a fost eliminat prin rărire și este utilizat pentru alt procedeu benefic pentru carbon (de exemplu lemne de foc, care înlocuiesc utilizarea de combustibili fosili, sau este stocat in PAL sau hârtie).

122. O posibilă explicație pentru această discrepanță ar putea fi că există o distribuție ușor asimetrică a categoriei de vârstă. Acest lucru poate fi tratat atât prin tăierile excesive în unii ani și tăierile insuficiente în alți ani. Și implicarea potențială a unei astfel de abordări în îndepărtarea CO2 ar trebui să fie explorată atunci când ICAS revizitează modelul.

123. Scenariile prezentate în această secțiune nu includ păduri de protecție. Gestionarea durabilă a pădurilor protejate, cu toate acestea, ar mări potențialul de îndepărtare a CO2 al pădurilor, din cauza creșterii lor și rezistenței la factorii biotici și variabilitatea climei. Creșterea eliminării emisiilor de CO2 poate fi mai mică decât cea găsită în pădurile de producție administrate în mod activ, din cauza clasei de vârstă a arborilor din zonele protejate.


5. CONDIȚII NECESARE PENTRU CA PĂDURILE SĂ CONTRIBUIE LA ATENUAREA ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE

124. Pădurile pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice și, de asemenea, pot fi afectate de schimbările climatice (așa cum este descris în secțiunea 3 și 4). Există mai multe condiții necesare care permit încurajarea opțiunilor fără regrete din sectorul forestier - sau măsuri de adaptare, care au, de asemenea, beneficii de atenuare. Această secțiune descrie pe scurt câteva dintre principalele constrângeri pentru gestionarea durabilă a pădurilor și prezintă câteva acțiuni pentru abordarea acestor constrângeri. Secțiunea oferă baza pentru evaluarea gradului de adecvare a măsurilor din sectorul forestier aferente, propuse de Guvernul României pentru PNDR și Infrastructura POS (care include măsuri privind mediul). Deși nu reprezintă punctul central al acestei secțiuni, coordonarea între sectoare este o condiție cheie adecvată. Acesta din urmă permite sectorului să maximizeze sinergiile dintre ele. Deși este condiție a cărei implementare reprezintă o provocare, există sectoare cu care coordonarea va fi fundamentală. Pentru sectorul forestier, un sector cheie pentru coordonare este agricultura. Alte sectoare importante includ energia, infrastructura și apă.

125. Pentru a pune în aplicare oricare dintre scenariile descrise în secțiunea 4 și asigura menținerea pe termen lung a sănătății pădurilor, gestionarea durabilă trebuie să apară atât pe terenurile forestiere de stat cât și pe cele private. Proprietarii privați vor trebui să beneficieze de sprijinul necesar pentru a se conforma cerințelor, inclusiv servicii tehnice, piețe și infrastructură. Multe dintre acestea vor necesita investiții publice sau sprijin financiar în vederea atenuării costurilor inițiale. Așa cum s-a constatat în analiza funcțională a sectorului forestier (Banca Mondială, 2011), "sunt necesare măsuri de gestionare active pentru a asigura nu numai menținerea pădurii ca un tip de ecosistem, dar mai ales conservarea unui anumit tip de pădure".

126. În România, managementul durabil sensibil la climă al producției și protecției va necesita soluționarea constrângerilor existente în ce privește tehnologia, infrastructura, cunoașterea, cercetarea, precum și alte condiții necesare (aceleași constrângeri care au fost descrise mai sus). Investițiile suplimentare în împădurire ar permite Guvernului României să crească recoltarea în pădurea de producție pentru AAC minimizând în același timp orice reducere asociată în reținerea emisiilor de CO2.

5

5.1 Planuri de management pentru păduri

127. În România, managementul pădurilor trebuie să respecte cerințele normelor legale și parametrii tehnici, indiferent de dimensiunea pădurii, tipul de pădure, sau de situația proprietății lor. Planurile de gestionare a pădurilor (PGP), valabile pentru o perioadă de 10 ani, sunt elaborate pentru fiecare


suprafață de pădure și specifică prescripțiile de management pentru suprafața respectivă. Provocarea impusă de această cerință este că PGP pe terenuri private trebuie să fie pregătite de către firme specializate de planificare a gestionării pădurilor. Direcția Generală pentru Păduri din cadrul Ministerului Delegat al Pădurilor, de asemenea, trebuie să aprobe planurile de management, iar conformitatea cu planul de management este obligatorie. Orice modificare a PGP este obligatoriu să fie bine fundamentată și să se supună unei proceduri complicate și birocratice înainte de a fi acceptată.

128. Există aproximativ 1 milion de ha de pădure (aproximativ 15 % din suprafața totală de pădure), fără planuri de management. Se presupune că majoritatea acestora sunt păduri deținute de micii proprietari din cauza cheltuielilor de conformitate cu cerințele politicii de planificare a managementului forestier. Deși în ansamblu arealul nu reprezintă o parte semnificativă a terenurilor forestiere, aceste parcele sunt împrăștiate în întregul ecosistem forestier, generând fragmentare.

129. O altă constrângere, în cazul în care planurile de management sunt disponibile mai ales pentru terenurile forestiere de stat, este lipsa de resurse pentru aprobarea și punerea în aplicare ulterioară a acestora. Există 272 de planuri de management pentru ariile protejate, din care numai cinci au fost aprobate.

5.1.1 Provocări și oportunități pentru gestionarea arealelor de producție

Norme tehnice depășite130. România are un cadru de reglementare a pădurilor cuprinzător, ce include normele tehnice care

reglementează compozițiile, schemele și tehnologiile de regenerare a pădurilor (denumite în continuare norme tehnice). Normele naționale de gestionare a pădurilor și practicile forestiere sunt în esență moșteniri din trecut. Ele sunt o provocare de implementare în conformitate cu noua realitate a diverselor tipuri de proprietate asupra pădurii și unei economii dinamice (Stancioiu et al, 2010, conform celor citate de Banca Mondială, 2011). Cadrul de reglementare extins, considerat excesiv de către mulți (Savcor Indufor 2006 citat de Banca Mondială, 2011) este un tip foarte prescriptiv de regim de gestionare a pădurilor, cu o încredere excesivă asupra normelor tehnice, spre deosebire de reglementările de orientare generale care permit flexibilitate și inovație și care formează în prezent un element tot mai pregnant de bune practici forestiere (BFP) la nivel mondial.

131. Normele tehnice trebuie să fie revizuite pentru a fi mai flexibile și a permite implementările în gestionarea pădurilor, care ajută la atenuarea și adaptarea la schimbările climatice. Norma revizuită reflectă mai bine progresele în gestionarea pădurilor, operațiunile forestiere și tehnologiile asociate (de exemplu tehnologia de pepiniere, de calitate a semințelor, de manipulare și cultivare a plantelor și sitului) (Banca Mondială, 2011), și cunoștințelor privind schimbările climatice și impactul acestora asupra pădurilor. De exemplu, normele ar trebui să permită adoptarea uneia din cele mai bune moduri de a reduce incidența incendiilor forestiere - de a avea control asupra incendiilor și de a reduce "combustibilul" sau materialele combustibile aflate pe solul pădurilor, deoarece aceste materiale pot face ca incendiul să se răspândească destul de rapid. Activitățile legate de gestionarea pădurilor includ adesea rărirea - eliminarea copacilor mai mici, arborilor de diametre mici și speciilor de mică valoare.


Management de multe ori implică, de asemenea, eliminarea vegetației subterane care poate fi o sursă de vegetație de propagare a arderii.

132. Completarea schimbării din normele tehnice ar trebui să fie o actualizare a normelor de recoltare iar lungimea de rotație ar trebui să reflecte progresele în modelarea de creștere și de randament și a dinamicii suprafețelor de pădure sau viabilitatea financiară a prescripției de management pentru o anumită suprafață.

133. A fost inițiat un proces de actualizare a normelor tehnice, dar acesta nu a evoluat. Procesul trebuie să fie revigorat și realizat cu implicarea părților interesate pentru a se asigura că noile norme oferă orientări pe care toate părțile interesate să le înțeleagă. Adoptarea acestei abordări ar asigura că dezvoltarea normelor corespunde normelor de bune practici (Banca Mondială, 2011). Modificările de restricții politice privind gestionarea pădurilor trebuie să fie completate cu modificări ale standardelor pentru exploatarea lemnului. Standardele revizuite ar trebui să reprezinte noile tehnologii care pot fi adoptate și considerațiile privind modul de adaptare a noilor tehnologii la contextul românesc.

Simplificarea reglementărilor privind administrarea pădurilor 134. În conformitate cu reglementările în vigoare, toate pădurile trebuie să fie gestionate în conformitate

cu normele tehnice, independent de dimensiune. În consecință, o entitate recunoscută de administrare a pădurilor (de exemplu Romsilva sau a DFP) trebuie să fie contractată pentru a administra pădurile mici private pentru a se asigura că respectă toate cerințele legale. Reglementările actuale impun, de asemenea, ca o administrație forestieră (privată sau de stat) să accepte conducerea fiecărei proprietăți forestiere în proprietate privată în cazul în care proprietarul este de acord cu prețul de ofertă publicat al administrației forestiere pentru gestionarea pădurii. În aceste condiții, administrația are obligația de a furniza servicii de administrare și de aplicare a legii indiferent dacă proprietarul privat plătește onorariul convenit. Administratorii pădurilor, cum ar fi Romsilva, trebuie tot mai mult să furnizeze aceste servicii și suportă costurile în numele proprietarilor de păduri care nu plătesc. Pentru a ieși din contract este necesară asumarea de costuri semnificative de tranzacții. Este nevoie ca administratorul să dovedească că nu există recoltare ilegală în zona în cauză, lucru care necesită implicarea Inspectoratului Teritorial al Pădurilor și Vânătorii. (Banca Mondială, 2011)

135. Costurile asociate cu respectarea normelor tehnice și cerințele privind planurile de gestionare a pădurilor au creat o situație în care proprietarii de păduri mici se luptă pentru a se conforma cu toate cerințele legale și de reglementare. Ca urmare, există activități de exploatări forestiere care, deși potențial sustenabile, au loc fără un plan de management aprobat oficial. Aceste activități sunt considerate ilegale, deoarece acestea încalcă legislația. În plus, există, de asemenea, activitățil de exploatare forestieră nesustenabile. În ambele cazuri, proprietarul de pădure are opțiuni limitate cu privire la ceea ce trebuie făcut cu lemnul, deoarece este considerat ilegal.

136. Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare sunt responsabile pentru controlul exploatării forestiere ilegale. Pentru Inspectorat, provocarea este de a controla activitățile deținătorilor de păduri private, care sunt în afara parcurilor naționale. Până în prezent, eficiența controlului a fost limitată (89 de cazuri din 2263 au dus la impunerea de amenzi). Se estimează că 100.000 m3 sunt


exploatați ilegal în fiecare an (NDRP 2007-2013). Acest lucru subliniază importanța implementării cerințelor legale care nu sunt oneroase și acordarea de stimulente pentru conformitate.

137. Este necesar un regim de reglementare simplificat pentru suprafețele forestiere mici private. O reglementare mai simplă ar trebui să permită proprietarilor de păduri sub 10 ha să adere la regulile de bune practici forestiere și de îndrumare SFM cu cerințele simplificate de planificare, marcare, recoltare și vânzare a lemnului și produselor forestiere nelemnoase. (Banca Mondială, 2011)

5.1.2 Provocări și oportunități pentru managementul ariilor protejate138. La sfârșitul anului 2011 aproximativ 50 % din totalul ariilor naturale protejate din România au fost

sub conducerea, administrarea sau custodia Romsilva. Până în 2012, din cele 272 de planuri de management care au fost elaborate (sau elaborate prin intermediul POS ENV), 5 planuri de management au fost aprobate (3 pentru parcuri naționale și naturale și 2 pentru siturile Natura 2000). Există posibilitatea de a aproba mai multe din planurile de management, care sunt deja pregătite și de a pregăti planuri pentru zonele rămase prin:

Rectificarea capacității administrative limitate în autoritatea de mediu Inițierea unei campanii pentru a promova o înțelegere mai largă a importanței conservării

biodiversității, în special în rândul proprietarilor privați Promovarea practicilor de management care se reconecteze arealele naturale, care au fost

împărțite în mod artificial, și să formeze o rețea de funcționare Restabilirea ariilor naturale degradate, pentru a crea un nou spațiu pentru animale, plante și

activități de petrecere a timpului liber și pentru a preveni dezastrele

139. Obiectivul ariilor protejate este adesea de a proteja biodiversitatea și serviciile de ecosistem. Planurilor de management pentru ariile protejate, prin urmare, trebuie să ia în considerare adaptarea la schimbările climatice pentru speciile și serviciile de ecosistem care au fost concepute pentru protecție. Lipsa luării în considerare explicite a schimbărilor climatice în planurile de management, reduce utilitatea ariilor protejate în construirea rezistenței sistemelor forestiere la schimbările climatice.

Stimulente pentru proprietarii privați de terenuri pentru a îndeplini obiectivele Natura 2000140. Treizeci și șase la suta din siturile Natura 2000 sunt în proprietate privată. Analiza MoEF (2010) a

constatat că 40 % din terenul în administrarea DFP este acum inclus în situri Natura 2000 (Banca Mondială, 2011). Proprietarii privați, prin DFP, trebuie să îndeplinească obiectivele Natura 2000 de menținere sau de restabilire a "Statutului favorabil de conservare" pentru habitatele și speciile naturale. DFP trebuie să respecte cerințele PGP, precum și cerințele Natura 2000.

141. Alinierea celor două seturi de cerințe trebuie să se producă pentru a promova sinergia între obiective, mai degrabă decât tensiunea cu comunitățile locale. În plus, plățile stimulentelor trebuie regândite. Legislația europeană privind măsuri de compensare (Regulamentul EC1698/2005 al Consiliului) oferă compensații financiare pentru proprietarii privați. Aceasta nu include proprietatea în comunitate, care în România acoperă suprafețe mari în interiorul siturilor propuse de interes comunitar. Pentru proprietatea privată, sunt necesare planuri de management aprobate specifice sitului pentru a accesa plăți compensatorii Natura 2000.


142. Pentru a ridica provocările actuale în atingerea obiectivelor Natura 2000, există necesitatea de a dezvolta un mod mai simplu de a asigura gestionarea adecvată a terenurilor private în cadrul desemnat al arealelor Natura 2000. Acest lucru poate implica acordarea de stimulente necesare pentru deținătorii de proprietăți și, de asemenea, face mai transparent modul în care este determinată compensarea. Identificarea unei modalități de a compensa comunele în gestionarea terenurilor în cadrul Natura 2000 este la fel de importantă. Zonele desemnate ca Natura 2000 trebuie să aibă planuri de gestionare proprii. În consecință, va fi important să se dezvolte și să se implementeze cu promptitudine o metodologie pentru aprobarea planurilor de management specifice Natura 2000. O opțiune ar fi de a delega mandatul de aprobare a planurilor de gestionare agențiilor locale ale MoEF, deoarece Direcția pentru Biodiversitate în prezent nu are capacitatea de a implementa procesul la scara necesară. În cele din urmă, guvernul ar trebui să ia în considerare, de asemenea, dacă se justifică din punct de vedere economic achiziționarea proprietăților private și gestionarea siturilor.

Conservarea biodiversității143. In plus fata de Natura 2000, managementul pădurilor de altitudine joasă, de foioase de pe câmpii

este de asemenea important pentru conservarea biodiversității. Este, de asemenea, nevoie de planuri de management pentru habitatele naturale, pentru a preveni și limita degradarea cauzată de schimbările climatice. Planurile de gestionare ar trebui să includă măsuri corespunzătoare pentru a proteja habitatele naturale și semi-naturale situate aproape de zonele agricole. În sfârșit, măsurile de creștere a suprafețelor de pădure prin reabilitarea terenurilor degradate și altor terenuri ar putea crea un habitat suplimentar pentru biodiversitate. (Sursa: http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/)

5.1.3 Oportunități și provocări pentru împădurire

Programul Național de împădurire144. Programul Național de Împădurire prognozează o creștere de 422.000 ha a suprafeței acoperite de

pădure până în 2035. 20,3 % din suprafața pentru împădurire este în prezent teren forestier degradat, care face parte din terenul forestier deținut de stat sau privat, 8,5 % vor fi păduri de protecție împotriva vântului și 7,2% terenuri agricole degradate, care nu sunt potrivite pentru agricultură (Bohateret, 2012). Zona împădurită va totaliza 340.200 ha, crescând acoperirea forestieră totală la 29,3 la sută, cu o rată medie anuală de creștere de 0,04 %, timp de 25 de ani. (Bohateret, 2012).

145. Finanțarea pentru Programul Național de Împădurire este obținut din mai multe surse. Toate administrațiile forestiere (publice și private), trebuie să pună deoparte 15 la suta din veniturile lor din cherestea pentru o rezervă regenerare. Fondurile sunt apoi utilizate pentru activități de reîmpădurire și împădurire. Activitățile de împădurire a terenurilor degradate sunt, de asemenea, finanțate prin Fondul de Mediu Național (2009). Există orientări specifice pentru accesarea acestor fonduri. Resursele de aderare la UE au fost de asemenea disponibile pentru împădurire.

146. Deși finanțarea este disponibilă, rata de implementare a fost lentă. Georgescu (2009) a analizat eforturile de împădurire pe terenurile de la marginea suprafețelor de culturi agricole. Pentru perioada de programare dintre 2005 și 2009, 5000 de hectare pe an au fost recuperate din terenuri degradate



(acest proiect a fost finanțat prin alocări bugetare). Prima împădurire a terenurilor agricole (Măsura 221 - PNDR 2007-2013) a fost programată pentru împădurirea a aproximativ 50.000 ha. Între 1990 și 2009, 30.586 ha au fost împădurite la nivel național în primul rând terenuri degradate (document de modelare ICAS). Cu toate acestea, în perioada 1990-2000 rata medie de împădurire a fost de 477ha/an față de nivelul de împădurire de 25.336 ha de terenuri degradate (medie de 2815 ha / an) realizate între 2001 și 2009. Între 2000 și 2009, perdele forestiere au acoperit o suprafață de 1.107 ha.

Stimulente pentru proprietarii de terenuri private, pentru împădurire și refacerea terenurilor degradate147. Stimulentele vor fi importante pentru succesul inițiativelor de împădurire. Din cele 115.129 de

hectare de suprafață degradat găsite potrivite pentru restaurare prin împădurire în 16 județe (aproximativ 14 % din suprafața de teren), mai mult de 80% este în proprietate privată sau în administrarea comunității pentru terenuri publice.

148. Un obstacol pentru crearea de perdelelor forestiere este lipsa de resurse financiare pentru a sprijini astfel de activități, în special pentru micii proprietari. În perioada 2005-2006, ICAS a dezvoltat modele tehnice pentru 19.965 ha de perdele forestiere, din care 3.460 ha au fost concepute pentru a proteja 1.150 km de drumuri și autostrăzi. Ulterior, a fost elaborat un regulament pentru a crea un cadru pentru ca proprietarii să fie de acord cu împădurirea unor părți din terenurile lor (Hotărârea de Guvern 994/2004), în cazul în care terenul alocat de către proprietarul terenului a fost parte din rețeaua de perdelei forestiere, care era proiectată. Din păcate, programul a reușit să împădurească mai puțin de 1 % din suprafața programată. Principalul motiv pentru aceasta performanță slabă a fost faptul că proprietarii nu au fost compensați în mod corespunzător. Legislația a fost modificată în 2011 (Legea 213/2011) și a inclus plățile pentru proprietarii de terenuri și a prevăzut ca terenul de sub perdelele forestiere să fie naționalizat. Această inițiativă revizuită, cu toate acestea, a fost, de asemenea, blocată din cauza bugetului limitat.

5.2 Oportunități și provocări cu condiții de aplicare necesare

5.2.1 Informații privind proprietatea asupra terenurilor149. După retrocedare, 828.000 proprietari de terenuri mici dețin 0,85 milioane ha din cele 2,2 milioane

ha care sunt în proprietate privată. Acest lucru a fragmentat suprafața de pădure și a ridicat provocări privind asigurarea gestionării durabile a pădurilor. Acordarea de stimulente pentru gestionarea durabilă a pădurilor sau pentru facilitarea inițiativelor de consolidare necesită cunoașterea persoanelor care dețin fiecare parcelă de pădure și limitele fiecărei parcele. În prezent, aceste informații nu sunt disponibile, deoarece nu există un cadastru al terenurilor forestiere.

150. Proprietarii de păduri private, în special micii agricultori, au adesea nevoie de cerințe mai simple și de sprijin financiar pentru a asigura SFM - fie în scop de protecție fie de producție. Plățile compensatorii disponibile prin Natura 2000 și alte programe ar putea fi stimulente adecvate. Lipsa de informații cu privire la dreptul de proprietate, cu toate acestea, reprezintă o provocare pentru punerea


în aplicare a plăților compensatorii pentru proprietarii privați. În cazul Natura 2000, acolo unde există hărți cadastrale și dovezi ale proprietăților forestiere, informațiile electronice sunt în prezent incompatibile cu IACS (sistemul informatic utilizat de către agenția care face plățile). Acest lucru creează o situație în care lipsa de informații accesibile privind cine deține terenul, unde se află limitele și cum se poate compensa în mod adecvat proprietarul privat, face imposibilă funcționarea sistemului de plăți.

151. Investițiile în cadastrul pădurilor poate duce la clarificarea dreptului de proprietate, limitarea litigiilor în instanță asupra bunurilor, asigurarea ipotecilor, aplicarea simplificată a cerințelor fiscale, dezvoltarea pieței privind proprietățile forestiere, precum și investiții mai eficiente. Informațiile cu privire la dreptul de proprietate îmbunătățesc, de asemenea, orientarea intervențiilor. Acest lucru permite utilizarea mai eficientă a fondurilor pentru administrarea măsurilor de adaptare a pădurilor la schimbările climatice. Progresele tehnologice actuale pot facilita dezvoltarea rapidă și participativă a unui cadastru național, la un cost rezonabil (Deininger, 2013 comunicare personală). Un alt mod eficient de a genera informațiile necesare prin intermediul unui cadastru forestier este prin integrarea pădurilor ca unul dintre sectoarele prioritare într-un cadastru național.

5.2.2 Îmbunătățirea accesibilității152. Drumurile forestiere limitate pentru accesul forestier sunt o constrângere semnificativă a SFM în

România. Densitatea medie a drumurilor pentru România este de 6,4 m / ha (Banca Mondială, 2011). Acest lucru este cu mult sub alte țări europene cu topografie în mare parte similară (Austria 36 m / ha, Elvetia 40 m / ha și Franța 26m/ha). O densitate scăzută a drumurilor forestiere implică lipsa accesului la resurse de cherestea în locurile inaccesibile și / sau necesitatea de a tracta buștenii pe distante mai mari din punctul în care sunt doborâți până la drumuri, unde pot fi încărcate pe camioane. Ca urmare, nivelul de recoltare este sub recomandările planurilor de gestionare a pădurilor în zonele inaccesibile, suprafețele de pădure sunt accesibile sunt recoltate excesiv, prevenirea incendiilor și combaterea dăunătorilor sunt ineficiente din cauza lipsei accesului, etc. În plus, costurile de exploatare sunt mai mari, deoarece acestea cresc odată cu lungimea tractării. Din punct de vedere ecologic, distanța de tractare mai lungă duce la eroziunea și compactarea solului pe traseele arteriale de tractare. In plus, deteriorarea solului forestier și a arborilor în picioare crește proporțional cu distanța de tractare la cel mai apropiat drum. Lipsa întreținerii poate duce la deteriorarea drumurilor și, ca atare, la sedimentarea cursurilor de apă. Astfel, o rețea de drum forestier de densitate și de calitate corespunzătoare este esențială pentru o gestionare eficientă și ecologică a pădurilor (Banca Mondială, 2008).

153. Activitățile intensive de gestionare a pădurilor necesită construcția, reabilitarea și întreținerea drumurilor forestiere bune pentru a facilita accesul la pădure. Construcția și reabilitarea drumurilor forestiere poate avea un impact atât pozitiv, cât și negativ. Nu este nevoie de o planificare atentă și de proiectare pentru a preveni, reduce sau atenua impactul negativ neintenționat și pentru a spori impactul pozitiv. Aceste efecte sunt direct legate de densitatea și calitatea unei rețele de drumuri forestiere.


154. Drumurile forestiere bune reduc costurile de management generale, de întreținere, extracția lemnului și de recreere. Acestea permit recoltarea eficientă din punct de vedere al costurilor și cu impact redus, protecția împotriva dăunătorilor și gestionarea incendiilor. Drumurile forestiere pot servi ca zone de izolare pentru incendiu și pot facilita implementarea echipamentelor de stingere a incendiilor. Un sistem de drumuri forestiere bun permite monitorizarea periodică a sănătății pădurilor, inclusiv cercetarea, inspectarea infestării cu insecte și boli, și răspunsul prompt atunci când este necesar. În afară de dezvoltarea inițială, drumurile reprezintă cea mai mare investiție unică de capital din partea proprietarului. Drumurile forestiere bine planificate și de calitate, cu toate acestea, pot ajuta la scăderea costurilor de recoltare și extracție a lemnului, ceea ce face profitabilă gestionarea durabilă. Există, de asemenea, beneficii pentru agrement ale drumurilor.

155. Pentru a preveni ca creșterea accesibilității pădurilor să ducă la extracția excesivă și activități care degradează pădurea, Guvernul României va trebui să se asigure că dezvoltarea și întreținerea drumurilor se face acolo unde este cel mai justificat din punct de vedere al rentabilități și că estimarea profiturilor include emisiile și reținerea CO2.

Efortul național pentru îmbunătățirea accesibilității 156. Legea 56/2010 privind accesibilitatea forestieră națională impune ca toate administrațiile forestiere

(publice și private) să pună deoparte o parte din venitul lor pentru a contribui la reabilitarea drumurilor. Administrațiile forestiere vor pune deoparte 10 % din veniturile din cherestea pentru construcția de drumuri și reabilitarea lor. Fondurile sunt concepute pentru a evalua fezabilitatea, proiectarea, construirea și reabilitarea drumurilor. În ciuda acestor eforturi, nivelul de accesibilitate al pădurilor din România rămâne scăzut.

5.2.3 Informații cu privire la baza de resurse157. Gestionarea durabilă a pădurilor este necesită prelucrarea unui volum mare de informații.

Includerea de măsuri pentru rezistența la schimbările climatice în abordarea de management necesită, de asemenea, informații actualizate și curente de la modele și monitorizarea continuă. SFM solicită informații complete cu privire la baza de resurse și accesul la informații cu privire la ultimele metode de management, prevenirea dăunătorilor, și abordări pentru reducerea pierderilor de lemn. RNP, care a fost finanțat de la bugetul de stat a fost întrerupt ca urmare a retragerii de fonduri suficiente pentru a finaliza colectarea finală a datelor din teren și faza de analiză / raportare (Banca Mondială, 2011). Un acord semnat recent între ICAS și autoritatea centrală va permite continuarea RNP curent. Această evoluție pozitivă necesită completarea cu resurse financiare care să permită colectarea și analiza continuă a datelor RNP. Acesta din urmă ar permite, printre altele, estimarea adecvată a reținerii dioxidului de carbon. Datele RNP au potențialul de a facilita calculul impactului carbonului pentru silvicultură.

158. Un alt domeniu necesar este accesul îmbunătățit la informații cu privire la noile tehnologii utilizate pentru gestionarea pădurilor, recoltare și prelucrare. Este nevoie de sprijin de extindere pe numeroase probleme, inclusiv modul de gestionare a resurselor forestiere pentru a maximiza beneficiile sale multiple, și modul de luare în considerare a serviciilor de ecosistem, modul de planificare a impactului schimbărilor climatice și de adaptare a gestionării pădurilor.


159. Guvernul din România trebuie să susțină, cu resurse publice sau prin cofinanțare privată sau prin utilizarea furnizorilor de servicii tehnice, accesul la informații pentru îmbunătățirea și activarea SFM. De asemenea, Guvernul trebuie să identifice resurse pentru a sprijini monitorizarea mai frecventă a parametrilor reuniți printr-un RNP, pentru a îmbunătăți înțelegerea de către entitățile naționale și private a dinamicii sistemului forestier și a impactului schimbărilor climatice asupra sistemului. Guvernul ar trebui, de asemenea, să analizeze modul în care poate să beneficieze de capacitatea extinsă disponibilă în sectorul forestier din România

5.2.4 Consolidarea cercetării, armonizarea bazei de date și schimbul de informații160. În ciuda recunoașterii importanței datelor și analizei pentru planificarea și gestionarea eficientă a

bazei de resurse, cercetarea din sectorul forestier rămâne subfinanțată. De exemplu, cercetarea cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra biodiversității (de exemplu, cu privire la apariția unor specii invazive) necesită resurse suplimentare. Există, de asemenea, spațiu pentru a îmbunătăți coordonarea între cele trei entități principale de cercetare și pentru a armoniza baze de date, care permite oamenilor de știință să efectueze studii, care sunt mai reprezentative pentru țară și au date de tip panou. Având în vedere măsurile propuse de Guvernul României pentru sectorul forestier din PNDR, este nevoie ca cercetătorii să colaboreze pe teme cum ar fi: împădurirea, utilizarea tehnologiei forestiere noi, tehnici de construcție și reabilitare a drumurilor forestiere, și evaluarea pentru estimarea adecvată a plăților compensatorii.

161. Având în vedere amploarea proprietății pădurilor private în România, este nevoie urgentă de a înțelege mai bine aspectele economice ale sectorului. Organizațiile comerciale și industriale au efectuat cercetări în industria lemnului din România. Aceste studii, cu toate acestea, sunt rareori legate de baza de resurse. Studiile privind arealul forestier al proprietarilor mici este de asemenea limitat.

5.2.5 Monitorizarea Pădurilor162. În prezent, există o monitorizare a resurselor forestiere care apar la diferite niveluri (fie că este

vorba de cercetare sau de monitorizare pentru a informa activitățile de producție) și prin activitățile inventarului forestier național. În general, sistemul are o marjă semnificativă de îmbunătățire - inclusiv monitorizarea factorilor biotici care afectează starea de sănătate a pădurilor, cum ar fi speciile invazive și a invazia dăunătorilor. Este, de asemenea, necesară îmbunătățirea sistemelor de monitorizare pentru o mai bună evaluare a interacțiunii dintre măsurile propuse și reținerea dioxidului de carbon.

163. Implementarea și menținerea unui nou sistem de monitorizare de ultimă generație poate fi costisitoare. Există, cu toate acestea, oportunități de a utiliza tehnologia disponibilă de teledetecție (de exemplu, utilizată de către Agenția Spațială Europeană, care are un cost relativ redus, dar rezoluție înaltă) și să completeze aceasta cu datele de sol din DFP și eforturile Inspectoratelor Forestiere pentru a evalua conformitatea cu planurile de gestionare pentru a dezvolta un sistem de monitorizare a emisiilor.


164. Pentru a monitoriza în mod eficient reținerea carbonului, cu toate acestea, va fi necesar să se implementeze parcele permanente de monitorizare sau să se adauge la parcelele permanente de monitorizare existente pentru a se asigura o reprezentare a tipurilor de vegetație forestieră (specii), soluri și climă. Aceste parcele permanente de monitorizare trebuie să fie stabile pe parcursul monitorizării, prin urmare, va fi important să se înregistreze locația lor și să fie codificate în funcție de atributele lor. Carbonul disponibil din aceste PMP va trebui apoi să fie determinat, în scopul de a stabili o linie de bază.

165. Pentru a facilita o astfel de monitorizare, sectorul va trebui să dezvolte sisteme de colectare a datelor, care sunt compatibile între ele, și care să permită colectarea datelor pentru a evalua atât conformitatea cât și impactul. Utilizând datele obținute din RNP, sectorul va trebui să implementeze un sistem de monitorizare a recoltării și plantării. Aceste informații, agregate cu informațiile disponibile privind emisiile de carbon, ar fi folosite pentru a aproxima impactul sectorului asupra schimbărilor climatice.

5.3 Eficacitatea costurilor de utilizare a pădurilor pentru atenuarea schimbărilor climatice

166. Cele mai multe constrângeri pentru îndeplinirea SFM ridică semne de întrebare în ceea ce privește eficiența costurilor de utilizare a pădurilor, pentru a reduce emisiile de GES în comparație cu măsurile din alte sectoare. Utilizarea pădurilor pentru reducerea emisiilor de CO2 este dificil de comparat cu măsuri tehnologice mai convenționale în anumite sectoare, din cauza mai multor beneficii care nu sunt legate de piață oferite de gestionarea pădurilor (provenite din serviciile de ecosistem). Există, cu toate acestea, câteva exemple în care s-a procedat astfel. Un exemplu, cu scop ilustrativ, este în Rusia, unde analiza curbei costului marginal de reducere a inclus, de asemenea, activitățile de împădurire / reîmpădurire. În Rusia, măsurile de reducere care implică pădurile au fost considerate rentabile. O concluzie similară a fost obținută în Marea Britanie.

167. Disponibilitatea limitată a datelor pentru sectorul forestier din România face dificilă prezentarea estimărilor de cost marginal de reducere pentru abordări specifice de gestionare a pădurilor, similar cu ceea ce s-a făcut în Rusia și Marea Britanie. O analiză mai detaliată a beneficiilor economice și costului va fi importantă pentru a informa prioritizarea măsurilor propuse și eforturilor pentru a le perfecționa.

168. Una dintre provocările unei analize economice este obținerea unei game largi de beneficii din gestionarea durabilă a pădurilor de producție și împădurire. Acestea includ manifestări pozitive economice și sociale (de exemplu ocuparea forței de muncă, venituri din comerț, incluziunea socială și beneficii sigure) și manifestări de mediu parțial pozitive (de exemplu prevenirea inundațiilor, controlul eroziunii și rezistența la schimbările climatice). Mai mult decât atât, recoltarea intensivă a copacilor permite o mai mare reținere a carbonului deoarece copacii cresc din nou și devin maturi (5-40 ani), după o scădere inițială a reținerii carbonului. Există, de asemenea, beneficii care decurg din incidenta redusă a incendiilor. Împădurirea are efecte pozitive de mediu, economice și sociale


similare cu cele menționate mai sus. Mai mult, costurile de gestionare a pădurilor în prezent este semnificativ mai mare decât optim. Un studiu din 2006-2007 efectuat de Romsilva a constatat că există modalități ca ANP să își reducă costurile de exploatare cu 58 %. O astfel de reducere a costurilor completată cu infrastructura rutieră îmbunătățită ar crește beneficiile nete de gestionare durabilă a pădurilor și de gestionare a pădurilor pentru a spori capacitatea de rezistență la schimbările climatice.

6. MĂSURI PENTRU OP FINANȚATE DE UE PENTRU 2013-2020.

6

6.1 Ciclul de programare 2007-2013 al PNDR și POS Mediu

169. PNDR pentru perioada 2007-2013 a avut următoarele trei obiective (PNDR, 2010):

Facilitarea transformării și modernizării structurii duale a agriculturii și silviculturii, precum și industria agro/de prelucrare a lemnului pentru a asigura competitivitatea lor, contribuie la creșterea economică și convergența veniturilor în zonele rurale (unde este posibil), asigurând în același timp condițiile de viață și de mediu pentru protecția acestor zone.

Pentru a menține și îmbunătăți calitatea mediului rural din România, prin promovarea unui management durabil al terenurilor agricole și forestiere.

Gestionarea și facilitarea circulației forței de muncă din agricultură în alte sectoare care pot asigura un standard economic și de viață socială adecvat.

170. Nouă măsuri20 ale PNDR vizând direct sau indirect sectorul forestier:

Formare profesională, informare și împărtășirea cunoștințelor (măsura 111) Utilizarea serviciilor de consultanță agricolă de către agricultori și proprietari de păduri (măsura

114) și furnizarea de servicii de consultanță agricolă și serviciile extindere (măsura 143) Îmbunătățirea valorii economice a pădurilor (măsura 122) Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere (măsura 123) Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii, în legătură cu dezvoltarea și adaptarea agriculturii și

silviculturii (măsura 125) Prima împădurire a terenurilor agricole (măsura 221) Prima împădurire a terenurilor ne-agricole (măsura 223) Plăți Natura 2000, păduri (măsura 224)

20Bugetul pentru consultanță (158,69 milioane €) este împărțit în două măsuri: măsura 114 (95,2 milioane € ) și măsura 143 (63,5 milioane €). Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier40

171. Una dintre axele prioritare ale POS Mediu a fost "implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecția naturii". Obiectivul a inclus :

conservarea diversității biologice, a habitatelor naturale, a speciilor sălbatice de faună și floră, și asigurarea managementului eficient al ariilor protejate, inclusiv Natura 2000.

172. Accentul a fost pus pe dezvoltarea unui cadru de management adecvat pentru zonele protejate, inclusiv a siturilor Natura 2000. Aceasta a inclus dezvoltarea infrastructurii pentru zonele protejate, precum și de întreținere, funcționare și activitățile de monitorizare. Au fost, de asemenea, măsuri de creștere a gradului de conștientizare publică pentru protecția mediului. Sprijinul s-a axat pe pregătirea și implementarea planurilor de management. A existat, de asemenea, un sprijin pentru construirea capacității administrative a noii, la acea dată, Agenții Naționale pentru Arii Naturale Protejate și Conservarea Biodiversității (POS Mediu, 2007). A fost, de asemenea, luată în considerare asigurarea plăților compensatorii pentru activitățile care au contribuit la protecția mediului (POS Mediu, 2007)

6.1.1 Realizări173. Realizările în cadrul actualei PNDR și POS Mediu. Unele dintre realizări includ

Măsura 123 - Creșterea valorii pentru produsele agricole și forestiere: a fost acordat sprijin pentru 135 de proiecte forestiere, cu o valoare de 64,505,746.00 € dintr-o sumă totală alocată de 150.000.000 €.

Măsura 125 - Drumuri forestiere: 1623 km de drumuri forestiere au fost reabilitate ca urmare a sprijinului pentru 136 de proiecte. Suma alocată acestor proiecte a fost de aproximativ 152.1 milioane €. Ținta a fost de 2010 km de drumuri reabilitate pentru 162,72 milioane €

Măsura 221 - Prima împădurire a terenurilor agricole: Ținta pentru această măsură a fost de 14.180 de beneficiari și 49.349 ha împădurite. Măsura a ajuns la 26 beneficiari și a împădurit 649 ha. Bugetul cheltuit a fost de 3,085,357 €, care este de aproximativ 0,13 % din alocarea totală de 229.341.338 €. Bugetul neutilizat a fost deja realocate altor măsuri în cadrul sectorului agricol

174. Alocarea financiară pentru POS Mediu a fost de 4,5 miliarde €. Rata de absorbție a fost de 12,7 %, iar rata de absorbție certificată a fost de 3,4 %. Două dintre măsurile cu rate de absorbție scăzute au fost măsurile pentru Natura 2000 și împădurirea terenurilor agricole.

175. Deși nu a existat o analiză sistematică pentru a evalua motivele absorbției scăzute, experții indică conceptul măsurii privind împădurirea terenurilor agricole. Unele dintre constrângeri au inclus:

a. Un procent ridicat de co-finanțare a fost necesar din partea beneficiarului fondurilor (în special proprietari privați sau IMM-uri);

b. A existat un efort de nivel foarte scăzut pentru ridicarea gradului de conștientizare înainte de, sau concomitent cu lansarea de măsuri de împădurire;

c. Cerințele de aplicare (inclusiv criteriile de eligibilitate) au fost oneroase și nu au fost stabilite pentru a ajunge efectiv la beneficiarii vizați, și


d. Criterii neclare de aprobare a proiectelor care aparent nu au fost corecte pentru toți potențialii beneficiari.

6.2 Măsuri propuse pentru perioada 2014-2020 a Ciclului de programare

176. Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (denumit în continuare Regulamentul) privind sprijinul pentru dezvoltare rurală prin dezvoltarea Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), care detaliază modul în care pot fi alocate resurse financiare. Există mai multe articole în cadrul regulamentului, care sunt relevante pentru sectorul forestier. Principalele sunt detaliate aici:

a. Articolul 18 (alineatul 1, litera c) se referă la infrastructura legată de dezvoltarea și adaptarea agriculturii, inclusiv accesul la suprafețele agricole și terenuri forestiere, consolidarea terenurilor și îmbunătățirea acestora, aprovizionarea cu energie și gospodărirea apelor21.

b. Articolul 18 (alineatul 1, litera d), articolul 22 (paragraful 1, literele a, c, și d) se referă la: i) împădurire și crearea de suprafețe împădurite, ii) prevenirea și repararea prejudiciilor cauzate pădurilor de incendii forestiere și dezastre naturale, inclusiv focare de boli, evenimente catastrofale și amenințări legate de climă și, iii) investiții în ameliorarea rezistenței și a valorilor de mediu, precum și potențialul de atenuare a ecosistemelor forestiere22.

c. Articolul 22 (alineatul 1, litera e) se referă la investiții în noi tehnologii forestiere și în prelucrarea și comercializarea produselor forestiere.23

d. Articolul 25, 37, 39, 39 și 40 se referă la asigurări și fondurile mutuale în silvicultură.

e. Articolele 31 - Plăți Natura 2000 - și 35 - Schimbările climatice și de mediu și conservarea pădurilor.24

f. Articolul 36 se concentrează, în principal, pe dezvoltarea de noi practici și tehnologii în sectorul forestier.

177. Ministerul Delegat pentru Silvicultură a avansat MADR o propunere pentru viitorul ciclu de programare 2014-2020, care include următoarele măsuri și pachetele financiare asociate. Este de

21 Acest lucru este similar cu fosta măsură PNDR 1,25 privind infrastructura pentru dezvoltarea și adaptarea agriculturii și silviculturii, inclusiv accesul la agricultură și suprafața pădurilor, consolidarea terenurilor, alimentarea cu energie și gospodărirea apelor.

22 Acestea sunt similare cu PNDR anterior din măsura 221. 23 Acest lucru este similar cu fosta măsură PNDR 122 și 12324 Acest lucru este similar cu fostele măsuri PNDR 211, 212, 214Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului Forestier42

remarcat faptul că cifrele prezentate mai jos sunt doar orientative și oglindesc numai fondurile necesare așa cum sunt indicate de DGPSPAPP:

Îmbunătățirea accesibilității pădurilor prin întreținerea și construirea de drumuri forestiere și altor facilități de accesibilitate (articolul 18 din Norma UE pentru programul CSF pentru 2014-2020)

700 milioane €

Investiții în noi tehnologii, prelucrarea și comercializarea produselor forestiere (articolul 22)

300 milioane €

Implementarea Natura 2000, împădurirea, și crearea centurilor de pădure (articolul 31 și 35)

2500 milioane €

Prima împădurire a terenurilor agricole (articolul 22) 250 milioane €

Instruire și consultanță (articolul 15 și 16) 70 milioane €

Suport pentru organizarea lanțului de aprovizionare în silvicultură 50 milioane €

Asigurarea și fondurile reciproce în silvicultură 45 milioane €

Asistență pentru inovare și colaborare 15 milioane €

178. Măsurile propuse au fost identificate prin diverse analize, inclusiv o analiză a punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor (SWOT). Alocările financiare reflectă, de asemenea, o evaluare a necesității și considerațiilor bazate pe experiențele din absorbția fondurilor asociate cu măsurile din PNDR. Câteva dintre motivele cheie oferite de DGPSPAPP includ:

a. Propunerea privind drumurile provine din necesitatea urgentă pentru un acces mai bun la păduri și necesitatea de a îmbunătăți calitatea scăzută a drumurilor forestiere prezente, pentru a reduce impactul negativ pe care accesul pe drumuri proaste îl poate avea asupra gestionării durabile a pădurilor și de asemenea a emisiilor de CO2. Mai mult decât atât, succesul fostei măsuri 125 din PNDR 2007-2013 consolidează nevoia - aproape toate fondurile disponibile au fost consumate și o listă lungă de proiecte potențiale rămâne. Alocarea financiară propusă pentru această măsură este destul de mare, ajungând la aproape dublu față de nivelul alocat între 2007 și 2013.

b. Multe companii de pădure nu și-au modernizat tehnologia. Acest lucru are implicații pentru gestionarea pădurilor și impactul pe care îl au asupra solului și a eficienței managementului. Măsura propusă privind tehnologia are scopul de a rectifica acest lucru. Performanța măsurilor similare, în PNDR, a fost un succes.

c. Măsura propusă privind Natura 2000 reflectă nevoia de a compensa proprietarii de păduri, care trebuie să respecte directivele Natura 2000 92/43/CEE, 2009/147/CE și 2000/60/EC. Deși în perioada de programare anterioară nu au fost cheltuite fonduri


pentru aceasta în cadrul PNDR, Direcția Silvicolă este încrezătoare că proprietarii de păduri sunt acum mult mai familiarizați cu cerințele Natura 2000, iar restricțiile Natura 2000 vor fi incluse în recomandările tehnice ale planificării forestiere.

d. Analiza realizată de DGPSPAPP a informat alegerea măsurii privind împădurirea terenurilor agricole. Această măsură ar permite gestionarea durabilă a pădurilor și, de asemenea, ar crește suprafața împădurită. Direcția și-a stabilit un obiectiv major și va pune în aplicare măsura într-un mod care depășește unele dintre constrângerile care au dus la punerea în aplicare deficitară a măsurii 221 anterioare din PNDR privind împădurirea terenurilor agricole.

e. DGPSPAPP a constatat faptul că facilitarea creării de grupuri de producători este la fel de importantă. Raționamentul de bază este de a ajuta proprietarii privați pentru a găsi SFM profitabile. Din cauza numărului mare de proprietari privați cu proprietăți forestiere mici, sprijinirea acestor proprietari pentru a forma grupuri de producători sau asociații le-ar permite să-și vândă lemnul și să profite de economiile de scară). Aceasta, la rândul său, ar facilita generarea de venituri pentru companiile mici și mijlocii și de a încuraja gestionarea durabilă de către întreprinderile locale.

f. Formarea DGPSPAPP a identificat faptul că instruirea și consultanța sunt la fel de importante pentru următoarele motive:

i. Retrocedarea pădurilor a transferat pădurile către persoanele care au cunoștințe tehnice limitate în ceea ce privește gestionarea pădurilor, lucru care necesită investiții în consolidarea capacităților;

ii. Spre deosebire de sistemul forestier centralizat anterior, silvicultura tehnică de astăzi trebuie să fie capabilă să funcționeze în diferite biomuri forestiere și își actualizeze și adapteze abilitățile la cerințele în dezvoltare;

iii. Serviciile de extindere pentru proprietarii de păduri sunt limitate, lucru ce face respectarea cadrului de reglementare prescriptiv și preponderent tehnic o provocare. Există o necesitate de a facilita dezvoltarea mai puternică a capacităților

g. Măsura propusă cu privire la asigurări este justificată de faptul că obiectivul de împădurire avut în vedere va necesita investiții semnificative (de exemplu producția de material săditor forestier) în terenuri agricole sau degradate. Aceste zone sunt supuse riscului de dezastre naturale, și puține companii de asigurare oferă acoperire pentru astfel de evenimente.

h. Măsura de inovare și colaborare este justificată de nevoia urgentă de a dezvolta noi orientări tehnice, inclusiv orientări pentru măsuri de adaptare durabile pentru schimbările climatice.


7. RECOMANDĂRI ȘI CONCLUZII

179. Pentru a se conforma cu cerințele de alocare a 30 % din fondurile pentru PNDR privind schimbările climatice, aproximativ 1.179 milioane € din suma propusă de 3.930 milioane de € va trebui să aibă relevanță pentru îmbunătățirea semnificativă a climatului.

180. Evaluarea a constatat faptul că la un nivel minim, gestionarea durabilă a pădurilor de producție suplimentată de împădurire ar contribui în mod pozitiv la eliminarea emisiilor de CO2. Creșterea intensității de management este de natură să conducă la eliminarea mai mare de CO2 și ar trebui să fie evaluată în continuare de către ICAS odată ce sunt disponibile informații de la RNP. O concluzie similară poate fi constatată pentru gestionarea durabilă a zonelor protejate.

181. Condițiile instituționale și economice care facilitează SFM trebuie să fie puse în aplicare pentru a se asigura că măsurile propuse pentru ciclul de programare viitor vor avea relevanță pentru un climat pozitiv. Dacă SFM care îmbunătățește rezistența la schimbările climatice este profitabilă, va exista probabil o creștere a nivelului de conformitate cu cerințele planului de management și de utilizare durabilă a resurselor forestiere.

182. Dacă vor fi implementate în mod corespunzător, multe dintre măsurile propuse de guvern vor avea beneficii pentru un climat pozitiv. Acest lucru va face ca mai mult de 30 % din fondurile să îndeplinească cerințele UE privind schimbările climatice. Această secțiune prezintă pe scurt fiecare dintre măsurile propuse și oferă recomandări calitative cu privire la modul de a spori rezultatul unui climat îmbunătățit prin aplicarea acestor măsuri. Recomandările de asemenea au scopul de a ajuta la adaptarea măsurilor prin recunoașterea faptului că sumele solicitate depășesc cu mult resursele financiare care ar fi disponibile pentru acest sector.

7

7.1 Recomandări privind măsurile guvernamentale

Îmbunătățirea accesibilității183. Măsura privind îmbunătățirea drumului de acces va fi fundamentală pentru asigurarea faptului

că pădurile contribuie la atenuarea schimbărilor climatice, datorită beneficiilor nete pentru SFM. Reabilitarea și extinderea infrastructurii rutiere poate avea beneficii economice semnificative. De exemplu, analiza unui proiect din 2006 al Băncii Mondiale, inclusiv reabilitarea drumurilor, a constatat faptul că rata economică internă de rentabilitate (REIR) a investițiilor în reabilitarea drumurilor ajunge la 107 % pentru întregul program de drumuri. Principalele beneficii au fost:

Costuri mai mici de recoltare;


Creșterea accesibilității pădurilor care, altfel, ar fi inaccesibile pentru recoltare; Daunele minore cauzate mediului determinate de drumurile prost întreținute, și, Creșterea accesibilității pentru alte resurse forestiere și ne-forestiere, cum ar fi ciuperci, fructe de

pădure, miere și pășuni montane

184. Drumurile bune facilitează gestionarea incendiilor, o mai mare eficiență în utilizarea echipamentelor de gestionare a pădurilor, monitorizare crescută pentru focare de boli și dăunători, și gestionare a pădurilor în general eficientă. Drumurile pot avea de asemenea un rol de forță de compensare, pentru recoltarea excesivă, mai ales în cazul în care aceasta este ilegală, deoarece drumurile bune facilitează punerea în aplicare. Drumurile sunt, de asemenea, importante pentru reducerea costurilor de management (de exemplu incendiu și gestionarea dăunătorilor) și de monitorizare (inclusiv monitorizarea dăunătorilor). Toate aceste activități sunt importante pentru starea de sănătate a pădurilor.

185. Bazându-se pe experiențele din ciclul de programare anterior, punerea în aplicare eficientă a acestei măsuri va necesita definirea cu atenție a criteriilor de eligibilitate pentru resursele financiare. În ciclul de programare 2007-2012, criteriile de selecție pentru proiectele de drumuri acordă 15/100 puncte pentru categoria beneficiarului, punctajul maxim fiind asociat cu proprietarii de păduri privați și asociațiile acestora și cel mai mic scor de 5 fiind asociat cu Romsilva. Acest punctaj a dezavantajat Romsilva în momentul depunerii proiectelor (Banca Mondială, 2011). Descrierea beneficiarilor, de asemenea, nu include DFP, ceea ce le face ne-eligibile pentru resursele financiare (Banca Mondială, 2011).

186. Pentru a asigura în mod efectiv rezultatele pozitive ale climatului prin această măsură va fi important:

Să se asigure că drumurile care sunt reabilitate și noile drumuri construite îmbunătățesc contribuția pădurilor la reținerea carbonului, prin asigurarea criteriilor de eligibilitate ale tuturor entităților care gestionează păduri și necesită o indicație clară de potențialul de reducere a GES ca urmare a proiectului;

Finanțarea acordată pentru drumuri forestiere trebuie să se bazeze pe raționamentul economic și contribuția directă și indirectă la atenuarea schimbărilor climatice (inclusiv bazate pe estimări aproximative de captare a carbonului sau acumulare pe termen mediu) - investițiilor făcute prin intermediul acestei măsuri ar trebui să conducă la beneficii care să nu fi apărut fără existența măsurii;

Luați în considerare distribuția actuală a piețelor și capacitatea de recoltare și prelucrare a lemnului; și Creșteți gradul de sensibilizare cu privire la posibilitatea de sprijin financiar pentru reabilitarea

drumurilor, întreținere și construcție, inclusiv folosind rețelele disponibile pentru asociațiile forestiere.

187. Cererea de finanțare actuală de 700 milioane €, deși aparent semnificativă, (folosind date din perioada de programare anterioară) ar permite reabilitarea a aproximativ 7500 km de drumuri. Acest lucru ar spori lungimea drumurilor reabilitate prin 2.5m/ha de pădure de producție sau 1.15m/ha în ansamblu. Acest plus aduce încă România cu mult sub nivelurile de accesibilitate întâlnite în alte state


membre EU28 comparabile. Este nevoie de o analiză mai detaliată pentru a determina cât de mult din fondurile totale disponibile pentru acest sector ar trebui să fie realocate pentru această măsură, în același timp, fiind încă posibil să se pună în aplicare.

188. Măsura privind drumurile forestiere trebuie să fie asumată pe termen scurt și mediu pentru a atinge în mod eficient obiectivul de a facilita gestionarea durabilă a pădurilor

Investițiile în noi tehnologii189. Măsura de investiții în noile tehnologii, marketing și prelucrare este bine justificată, pentru că ajută

companiile forestiere care nu și-au modernizat tehnologia, să îmbunătățească SFM și să aibă un impact pozitiv asupra solului si eficienței de management. Aceasta va crește, de asemenea, eficiența și va îmbunătăți valoarea suplimentară și veniturile din aceste produse. Pentru a se asigura că această măsură oferă beneficii pozitive, agenția ar trebui:

Să acorde prioritate co-finanțării tehnologiilor ecologice; Să se asigure că, în cazul în care tehnologiile sunt " importate", se acordă sprijin pentru a le adapta la

condițiile în care IMM-urile funcționează în România; Încurajează dezvoltarea de noi tehnologii în România, și Furnizează informații privind implicațiile "ecologice";

190. Adoptarea imediată a noilor tehnologii este importantă pentru a accelera îmbunătățirea gestionării durabile a pădurilor și pentru a face practica mai viabilă economic.

Natura 2000 și împădurirea 191. Amploarea gradului de proprietate privată a pădurilor necesită măsuri de politici și stimulente

adecvate pentru proprietarii de terenuri împădurite mici și mari privați pentru a respecta obiectivele naționale de gestionare a resurselor forestiere. Acest lucru este în special valabil pentru zonele de protecție care sunt desemnate ca situri Natura 2000, dintre care 36% sunt pe terenuri private. Înainte de finalizarea măsurii pentru Natura 2000, este necesar să se evalueze oportunitatea de a folosi compensații pentru a îmbunătăți conformitatea cu cerințele Natura 2000. Utilizarea de compensații ar trebui să fie comparată cu utilizarea legislației forestiere pentru atingerea obiectivelor Natura 2000 (așa cum se face în alte părți din Europa), și posibilitatea de a utiliza fondurile pentru a cumpăra terenuri private, care sunt desemnate pentru Natura 2000. Mai mult decât atât, fezabilitatea compensării ar trebui să fie examinată deoarece reglementările UE necesită articularea clară a elementelor suplimentare pentru conformitate cu cerințele Natura 2000 pentru a justifica acordarea de compensații. În cazul în care o măsură de compensație este implementată, ea ar trebui să implice un mecanism simplu și direct pentru furnizarea de compensații. Fondurile ar trebui să fie accesibile tuturor grupurilor interesate, iar procesul de selecție trebuie să fie cuprinzător.

192. Există date limitate pentru a evalua oportunitatea alocării fondurilor solicitate (2,5 miliarde €) pentru această măsură. Pe baza datelor din 2009, o alocare de 150 de milioane € ar oferi tuturor


proprietarilor de terenuri privați cu situri Natura 2000 o compensare la nivelul din 2009. Determinarea nivelului de finanțare adecvat pentru această măsură necesită estimări actualizate ale costurilor de administrare și monitorizare a activităților Natura 2000, costul pentru împădurirea terenurilor degradate, crearea de perdele forestiere, precum și asigurarea de plăți compensatorii.

193. Având în vedere conștientizarea crescută a programului Natura 2000, există o probabilitate mai mare ca sectorul să fie capabil să asigure prin această măsură rezultate mai eficiente în timpul acestui ciclu de programare. Creșterea gradului de conștientizare, cu toate acestea, trebuie să se facă pentru proprietarii de terenuri mici, care ar fi eligibili pentru plățile compensatorii folosind tehnologia curentă. De asemenea, trebuie luată în considerare o campanie de promovare a utilizării măsurii pentru inovare și colaborare pentru a promova la scară mică și medie asociațiile de societăți forestiere. Asociațiile, dintre care unele sunt deja existente și operează în mod eficient, ar putea crește economiile de scară. Acest lucru este extrem de important, având în vedere faptul că majoritatea proprietarilor de terenuri forestiere private au parcele care sunt mai mici decât 10 ha.

194. Pentru a avea succes în punerea în aplicare a măsurilor propuse și pentru a atinge obiectivul declarat, sectorul va trebui să:

o obțină resurse suplimentare pentru a implementa un cadastru forestier național (acest lucru ar putea, de asemenea, să fie implementat ca parte a unui cadastru național general) și, ca o condiție minimă, pentru a completa inventarul forestier national curent. Datele complete generate prin inventarul de cadastru și forestier ar ajuta la prioritizarea zonelor geografice pentru activități finanțate de PNDR, direcționarea plăților compensatorii, și identificarea modalităților pentru a facilita gestionarea durabilă a pădurilor

o Abordarea problemelor instituționale care au limitat administrarea eficientă a măsurilor privind împăduririle și Natura 2000 în timpul ultimului ciclu de programare.

o Determinarea oportunității de a folosi un mecanism de compensare. În cazul în care un mecanism de compensare este justificat, este necesară o analiză pentru a înțelege nivelul plăților compensatorii pentru costul de oportunitate pentru conformitatea cu cerințele de management ale Natura 2000 bazate pe valorile serviciilor de ecosistem sau bazate pe o evaluare mai robustă a valorii intrinseci a unor anumite habitate

195. Măsura pentru Natura 2000, împădurirea, perdelele forestiere, ar trebui să fie dezagregate și împădurirea, activități de creare a perdelei forestiere ar trebui să fie realizate în comun cu prima împădurire a terenurilor agricole. Utilizarea de fonduri pentru proiectele de împădurire trebuie să fie alocate cu prioritate pentru zonele geografice în care activitatea poate genera beneficii multiple, cum ar fi combaterea deșertificării și ameliorarea terenurilor degradate. De exemplu, unele zone din sud-estul României sunt mai potrivite pentru împădurire și ar putea beneficia în mod semnificativ de astfel de investiții. O altă abordare ar fi să se determine în ce zone să se asigure suport pentru investițiile în împădurire în funcție de beneficiul lor potențial pentru adaptarea agriculturii la variabilitatea climei.


Prima împădurire a terenurilor agricole196. Măsura primei împăduriri a terenurilor agricole, de asemenea, poate ajuta de asemenea la atenuarea

și adaptarea la schimbările climatice prin facilitarea reținerii CO2 și prin contribuția la rezistența la schimbările climatice. Finanțarea solicitată pentru această măsură (250 milioane €) ar putea permite împădurirea a aproximativ 38.000 ha - 100.000 ha (în funcție de locul în care sunt puse în aplicare proiectele). Acesta este un obiectiv ambițios, și va necesita stabilirea și utilizarea eficientă a serviciilor de sprijin existente (din sectorul public sau privat), cum ar fi disponibilitatea materialului săditor de bună calitate și sprijin pentru extindere. În plus, este necesară:

Acordarea de prioritate proiectelor de împădurire în funcție de zonele cu potențial ridicat și co-beneficii notabile;

Păstrarea aplicației și cerințelor de eligibilitate clare și simple; Adoptarea de criterii cuprinzătoare de eligibilitate; Asigurarea că o parte semnificativă din costurile inițiale sunt acoperite de această măsură; Îmbunătățirea modalităților de implementare pentru această măsură, bazându-se pe lecțiile încercărilor

anterioare de a implementa împădurirea; și Creșterea gradului de conștientizare.

197. Impactul măsurilor forestiere necesită timp. Ar trebui luate măsuri pe termen scurt pentru a implementa sistemele de sprijin necesare, pentru a se evita orice întârzieri suplimentare (de exemplu măsurile de împădurire vor necesita inițial o capacitate ridicată de producție a puieților). Această realitate subliniază importanța inițierii măsurii la începutul ciclului de programare pentru a obține rezultatele dorite și impactul preconizat asupra emisiilor de GES.

Instruire, lanț valoric, asigurare și suport pentru inovare și colaborare198. Există date limitate pentru a stabili dacă măsurile care oferă instruire, suport pentru lanțul de

valoare, asigurări și sprijin pentru inovare și colaborare pentru proprietarii de păduri vor avea un impact pozitiv sau negativ asupra absorbțiilor de CO2. Aceste măsuri nu sunt măsuri fără regrete, deoarece, chiar dacă măsurile nu contribuie în mod direct la o creștere a reținerii CO2, acestea nu provoacă emisii în exces.

199. Indiferent de beneficiile climatice, există alte justificări pentru menținerea acestor măsuri. De exemplu , ele vor contribui în mod pozitiv la procesul de dezvoltare a sectorului și îmbunătățire a capacității de adaptare la schimbările climatice a acestuia, prin asigurarea faptului că fondurile sunt accesibile tuturor părților interesate și că procesul de selecție a inclus toate elementele. În plus, au existat solicitări din partea asociațiilor forestiere pentru programe de formare pentru proprietarii de companii forestiere sau angajați în practici "prietenoase cu mediul" (inclusiv utilizarea de noi tehnologii), și modul în care să se integreze schimbările climatice în planificarea gestionării pădurilor

200. Va fi important să se suplimenteze prioritățile măsurilor de inovare și de formare cu celelalte măsuri ale PNDR. Punerea în aplicare a măsurii de inovare și formare ar trebui să se concentreze pe construirea de resurse umane și de cercetare pe subiecte / probleme care ar putea ajuta în utilizarea eficientă a noilor fonduri pentru împădurire, drumuri forestiere, noua tehnologie, care sprijină


întreprinderile mici și mijlocii. Aceasta ar putea include dezvoltarea de metode adecvate pentru proiecte de prioritizare, abordări inovatoare pentru satisfacerea cerinței privind puieții pentru împădurire, precum și creșterea capacității disponibile de a pune în aplicare măsurile.

7.2 Rezumatul recomandărilor

201. Tabelul 7 de mai jos rezumă acțiunile specifice de atenuare și adaptare recomandate în sectorul forestier. Recomandările sunt prezentate pe baza clasificării pădurilor - de protecție, producție - și, de asemenea, pentru împădurire. Recomandări transversale sunt prezentate la sfârșitul tabelului. Trebuie remarcat faptul că, pentru ca aceste acțiuni să aibă impactul dorit, va fi necesar să se asigure condiții instituționale, politice, și de planificare în acest sector. Unele dintre acestea sunt descrise pe scurt în cadrul măsurilor specifice și mai în detaliu în evaluare. Tabelul indică, de asemenea, când o anumită măsură este importantă prin menționarea faptului că aceasta ar trebui să fie pusă în aplicare pe termen scurt.

Tabelul 7: Rezumatul acțiunilor specifice de atenuare și adaptare recomandate pentru sectorul forestier (Sursa: Autori)

Focalizarea sectorială

Acțiune Tip de acțiune, legătura cu măsura propusă, și cadrul de timp

Pădurea

de producție

Actualizarea normelor tehnice de management, pentru a face managementul pădurilor de producție mai eficient și mai eficace, și pentru a reduce practicile nesustenabile, care ar putea duce la emisii de GES. Normele tehnice ar trebui să reflecte mai bine progresele în gestionarea pădurilor, exploatărilor forestiere, precum și tehnologiile asociate (de exemplu tehnologia pentru pepiniere, calitatea semințelor, manipularea plantelor și cultivarea sitului).

Asistență tehnică

În legătură cu măsura propusă de inovare și de colaborare

Pe termen scurt

Actualizarea normelor tehnice pentru recoltare și rotații, pentru a reflecta progresele în modelarea creșterii și randamentului și dinamica suprafeței sau viabilitatea financiară a recomandării de management pentru un anumit spațiu. Acest lucru este util pentru a face managementul pădurilor de producție mai eficient și mai eficace, și pentru a reduce practicile nesustenabile, care ar putea duce la emisii de GES.



Pe termen scurt

Simplificarea reglementărilor privind conformitatea cu cerințele legale privind SFM pentru zonele



forestiere mici deținute de mediul privat. O reglementare mai simplă ar trebui să permită proprietarilor de păduri sub 10 ha să adere la regulile de bune practici forestiere și de îndrumare SFM cu cerințele simplificate de planificare, marcare, recoltare și vânzare a lemnului și produselor forestiere nelemnoase. Acest lucru ajută pentru a face managementul forestier mai ușor de implementat pentru micii agricultori, reducerea practicilor de gestionare a pădurilor nesustenabile, care ar putea duce la emisii de GES.


Pe termen scurt

Revizuirea modelării și analizei pentru îndepărtarea CO2 din cele trei scenarii diferite, examinate de către ICAS în recenta lucrare de modelare climatică (ICAS, 2012). Acest lucru ar necesita lucrul cu parcelele lor existente de probe permanente pentru a realiza o mai mare creștere economică și analiză a randamentului. Obiectivul este de a confirma faptul că a avea o gestionare mai intensă ar crește eliminarea CO2.


Necesită măsuri suplimentare de cercetare

Pe termen scurt

Arii protejate

Creșterea arealului cu planurile de gestionare pentru a permite gestionarea durabilă a pădurilor și, prin urmare, îndepărtarea GES:

- Îmbunătățirea capacității administrative limitate a autorității de mediu (se ia în considerare, de asemenea, autoritatea de delegare pentru a aproba planurile de gestionare a agențiilor locale ale MoEF)

- Punerea la dispoziție de fonduri pentru punerea în aplicare a planurilor de management


Necesită măsuri suplimentare sau ar trebui să fie reflectată prin extinderea măsurii propuse pentru Natura 2000

Pe termen scurt și mediu

Promovarea practicilor de management care să sporească capacitatea de adaptare a zonelor protejate

- Promovarea practicilor de management care se reconecteze arealele naturale, care au fost împărțite în mod artificial, și să formeze o rețea de funcționare

- Restabilirea ariilor naturale degradate, pentru a crea un nou spațiu pentru animale, plante și activități de


Necesită măsuri suplimentare sau lărgirea spectrului de măsuri propuse pentru Natura


petrecere a timpului liber și pentru a preveni dezastrele

2000


Stimulentele pentru Natura 2000 care să asigure gestionarea durabilă a pădurilor:

- Reanalizarea cererii de finanțare pentru măsura Natura 2000, împădurire și perdelele forestiere

- Inițierea unei campanii pentru a promova o înțelegere mai largă a importanței conservării biodiversității, în special în rândul proprietarilor privați

- Alinierea cerințelor pentru gestionarea pădurilor și managementul siturilor Natura 2000

- Explorarea opțiunilor ca regulamentele să ajute la punerea în aplicare a programului Natura 2000 sau utilizarea fondurilor disponibile pentru a achiziționa terenuri private în zonele desemnate pentru Natura 2000.

- Realizarea procesului de despăgubire pentru Natura 2000 mai transparentă


Legat de măsura propusă privind Natura 2000

Termen scurt

Conservarea biodiversității, pentru a reduce degradarea și, prin urmare, reducerea emisiilor de GES:

- Dezvoltarea și finanțarea planurilor de management pentru habitatele naturale, pentru a preveni și limita degradarea cauzată de schimbările climatice. Planurile de gestionare ar trebui să includă măsuri corespunzătoare pentru a proteja habitatele naturale și semi-naturale situate aproape de zonele agricole.


Necesită o măsură suplimentară sau o măsură de prelungire a Natura 2000

Termen mediu

Împădurire Stimulente pentru împădurire pentru a permite reținerea emisiilor de GES: Proprietarii trebuie să fie compensați în mod corespunzător pentru a împăduri terenurile lor și pentru a păstra o parte din terenurile lor agricole împădurite. De asemenea, este nevoie de sprijin pentru a suporta costul în avans al împăduririi

Investiții și asistență tehnică

Legate de măsura în împădurire și prima împădurire a terenurilor agricole


Termen scurt

"Infrastructura" pentru împădurire: Îndeplinirea obiectivelor de împădurire va necesita puieți, suport tehnic și servicii de extindere pentru gestionarea zonelor împădurite, precum și asistență pentru a construi accesul de piață pentru extragerea durabilă a trunchiurilor sau altor produse din lemn.

Investiții și asistență tehnică

Legate de măsura în împădurire și prima împădurire a terenurilor agricole

Termen scurt

Acțiuni transversale

Informații privind proprietatea asupra terenului: Efectuarea unui cadastru forestier pentru a ajuta la punerea în aplicare a plăților de stimulente.


Necesită o măsură suplimentară de inventar / cadastru sau includerea cu alte procese de cadastru în curs de desfășurare.

Termen scurt

Îmbunătățirea accesibilității: Investiții în menținerea, reabilitarea, iar în unele locuri, construirea de drumuri forestiere, pentru a reduce costul de SFM și a permite monitorizarea și gestionarea pădurilor la incendiu, reducerea emisiilor cu efect de seră neintenționate.

Investiții

Legate de măsura privind îmbunătățirea accesibilității pădurilor


Finalizarea Inventarului Forestier Național și inventarul periodic pentru a ajuta la punerea în aplicare a SFM.


Necesită o măsură suplimentară de inventar și monitorizare sau includerea altor


măsuri de monitorizare și de colectare a datelor

Termen scurt

Informații cu privire la noile tehnologii utilizabile pentru gestionarea pădurilor, recoltare și prelucrare pentru a crește probabilitatea SFM.


Legate de măsura privind instruirea și consultanța


Cercetare privind impactul dăunătorilor, speciilor invazive și schimbările climatice asupra sistemelor forestiere și speciilor de arbori pentru a ajuta la gestionarea și prevenirea factorilor biotici care pot cauza emisii de GES din păduri.


Necesită o măsură suplimentară de cercetare sau includerea într-un alt POS, care beneficiază de cercetare

Pe termen scurt și mediu (are beneficii pe termen lung)

Consolidarea capacităților pentru deținătorii mici pentru a ajuta la SFM și rezistența la schimbările climatice. Este nevoie de sprijin de instruire și extindere privind modul de gestionare a resurselor forestiere pentru a maximiza beneficiile sale multiple, și modul de luare în considerare a serviciilor de ecosistem, modul de planificare a impactului schimbărilor climatice și de adaptare a gestionării pădurilor.


Legate de măsura privind instruirea și consultanța


O mai bună înțelegere a economiei de gestionare a pădurilor și accesul la piețe pentru a face SFM profitabilă și, prin urmare, a ajuta la reținerea GES.


Necesită o


măsură suplimentară de cercetare sau includerea într-un alt POS, care beneficiază de cercetare


Facilitează crearea de grupuri de producători pentru a ajuta proprietarii privați pentru a găsi SFM profitabile.


Legat de măsura de suport pentru organizarea lanțului de aprovizionare în silvicultură

Termen mediu

Implementarea unui sistem de monitorizare a pădurilor pentru a ajuta la reducerea degradării pădurilor și, prin urmare, reducerea emisiilor de GES.

Asistență Tehnică / Investiții

Necesită o măsură suplimentară de inventar / monitorizare



8. CONCLUZIE

202. Sectorul forestier din România este un sector cheie pentru atenuarea schimbărilor climatice, deoarece este responsabil pentru aproape 10 % din reducerea emisiilor de GES. Pădurile au o capacitate mare de reducere a GHG și pot ajuta la menținerea, și, posibil, chiar creșterea, nivelului de reducere a emisiilor de GES din țară. Măsurile de atenuare forestiere pot include conservarea sistemelor de reducere a CO2 existente, sporirea reducerii dioxidului de carbon și reducerea compromisului dintre reduceri și beneficiile tangibile și intangibile din alte utilizări ale terenului.

203. Un avantaj de a investi în sectorul forestier pentru atenuare este reprezentat de co-beneficiile din SFM și conservarea pădurii. Practicile îmbunătățite de management forestier care să internalizeze impactul potențial al schimbărilor climatice poate construi capacitatea de rezistență a pădurilor la variabilitatea climei, spori capacitatea de rezistență a altor sectoare (de exemplu agricultura) la dezastre, reducând riscul de expunere al acestora, reface terenurile degradate, și oferi o sursă de energie regenerabilă pentru zonele rurale, care are o amprentă a emisiilor de carbon redusă. Gestionarea durabilă a pădurilor este esențială pentru îndeplinirea obligațiilor internaționale ale României și a directivelor UE.

204. Restituirea terenurilor forestiere a dus la transferul a aproape jumătate din pădurile de stat către proprietarii privați. Acest lucru accentuează necesitatea de a pune în aplicare măsuri de stimulare pentru SFM. Aceste stimulente ar trebui să motiveze proprietarii de păduri mici și proprietarii mari de păduri. În consecință, stimulentele trebuie să includă stimulente monetare și sprijin instituțional și tehnic (de exemplu, formarea de asociații și furnizarea de servicii de extindere și de formare).

205. Evaluarea constată că măsurile propuse pentru sectorul forestier, inclusiv alocarea fondurilor, depășesc cerința UE pentru 30 % din alocarea totală solicitată pentru sector pentru măsuri care au relevanță pentru îmbunătățirea climatului. Mai multe dintre măsuri (cu excepția măsurii privind Natura 2000), cu toate acestea, necesită fonduri suplimentare pentru a acoperi diferența dintre situația actuală și potențialul optim al măsurilor. Nivelurile de finanțare asociate cu măsurile propuse, cu toate acestea, sunt mai realiste, având în vedere perioada de timp în care obiectivele trebuie să fie îndeplinite. Este, de asemenea, spațiu pentru a realoca sumele prezentate în cadrul măsurilor actuale

206. Măsurile propuse reflectă domenii importante de intervenție pe termen scurt și mediu. Acestea au capacitatea, dacă sunt concepute în mod adecvat, să includă toate elementele în două moduri. Măsurile pot include toate elementele cu privire la persoanele eligibile pentru finanțare. A doua modalitate este în obiectivul măsurii. De exemplu, sprijinul pentru organizarea lanțului de aprovizionare, formare și consultanță, care vizează micii proprietari de terenuri și micii proprietari de păduri, ar fi cuprinzător și ar genera beneficii economice pozitive.

207. Impactul măsurilor forestiere necesită timp. Ar trebui luate măsuri imediate pentru a implementa sistemele de sprijin necesare, pentru a se evita orice întârzieri suplimentare (de exemplu măsurile de împădurire vor necesita inițial o capacitate ridicată de producție a puieților). Această realitate


subliniază importanța inițierii măsurii la începutul ciclului de programare pentru a obține rezultatele dorite și impactul preconizat asupra emisiilor de GES.

208. Sectorul ar trebui să ia în considerare, de asemenea, unele schimbări prin integrarea măsurilor privind pădurile în alte POS-uri, acolo unde este cazul. De exemplu, condițiile necesare pentru cercetare ar putea fi stabilite ca parte a altor POS care pun accent pe cercetare. Există și alte sinergii care ar putea fi create printr-o mai bună coordonare între entitățile publice responsabile pentru păduri și cele din alte sectoare. Sectoarele cheie pentru coordonare includ agricultura, energia, apa și infrastructura.

209. Acordarea de sprijin pentru sectorul forestier prin PNDR și POS-uri poate fi o investiție "fără regret". Multe dintre măsurile din sectorul forestier pot aborda în comun problemele de atenuare și de adaptare (de exemplu împădurirea terenurilor degradate). Cu toate acestea, este important să se asigure că nu vor avea consecințe nedorite (de exemplu scăderea eliminării CO2). Monitorizarea schimbărilor în reținerea carbonului și recoltarea și plantarea folosind o parte din tehnologia recentă disponibil și sistemul cu costuri reduse ar putea ajuta la prevenirea rezultatelor negative.


REFERINȚE

Abrudan, Ioan Vasile. 2012. ”Un deceniu de administrare a pădurilor din România în regim privat: Realizări și provocări”. Analiză Forestieră Internațională Vol.14(3): 275-284

Abrudan, Ioan Vasile, Viorel Marinescu, Ovidiu Ionescu, Florin Ioras, Sergiu Andrei Horodnic, Radu Sestras. 2009. “Evoluții în sectorul forestier din România și legăturile sale cu alte sectoare”.Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca: 37 (2): 14-21

Abrudan, I.V., Marinescu, V, Ignea, G. și Codreanu, C, 2005. Situația și tendințele curente din sectorul forestier din România: Aspecte legale ale Dezvoltării Durabile a Sectorului Forestier European: Lucrările celei de-a 6-a Întâniri de Grup a IUFRO 6.13.00. Editura Universității Transilvania din Brașov, România:157–171

Albu, Anca Nicoleta, Marius Lungu, și Liliana Panaitescu. 2010. “Influența perdelelor forestiere asupra recoltelor din Dobrogea de sud”. Jurnalul de Cercetare al Științelor Agricole, 42 (3): 367-371

Autor necunoscut. 2003. Plan de monitorizare pentru schimbările stocurilor de dioxid de carbon din plantațiile forestiere. (Proiectul de împădurire a terenurilor agricole degradate din România) Acordul dintre Administrația Forestieră Națională: Romsilva și Fondul Prototipului de Carbon

ICAS, 2013, Raportul reținerii carbonului pentru o perioadă de 10 ani pentru 6000 hectare, București.

BERD, 2011 Evaluarea lanțurilor de biomasă inclusiv a tehnologiilor și structurii costurilor, București.

Borlea GF, Ignea G, 2006. Politica forestieră cuerntă și piața pentru produsele forestiere.Lucrările sesiunii ştiintifice Pădurea şi dezvoltarea durabilă, Braşov, Romania, 2005-2006 pp. 633-638

Bohateret VM, 2012, Reajustarea politicii forestiere din România în vederea Jurnalului așezărilor și planificării spațiale din anul 2050, mr. 1/2012.

Brouwer, Roy, Luke Brander, Onno Kuik, Elissaios Papyrakis și Ian Bateman. 2013. O sinteză a abordărilor și serviciilor ecosistemelor de valoare din UE în contextul EEB Raport final. VU Universitatea Amsterdam: Institutul pentru Studii de Mediu.

Centrul pentru Adaptarea Climatică. Analizat în iulie 2013, Europa într-un climat în schimbare. Raportul național pentru România: Raportul privind biodiversitatea. Accesați pagina de internet: http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/

BadeaOvidiu și Stefan Neagu. 2010. ”Pierderile creșterii de volum pentru suprafețele cu arbori și păduri în sistemul de monitorizare intensă din România” Proc. Rom. Acad., Seria B, 2010 (3): 261-268

Chira, Danut, Florin Danescu, Nicolae Geambasu, Constantin Rosu, Florentina Chira, Vasile Mihalciuc, Aurelia Surdu. “Caracteristicile declinului la fag în 2001-2004”. Analele ICAS 48: 3-20

Badea, Ovidiu, AndrzejBytnerowicz, Diana Silaghi, Stefan Neagu, Ion Barbu, Carmen Iacoban, CorneliuIacob, Gheorghe Guiman, Elena Preda, IoanSeceleanu, Marian Oneata, Ion Dumitru, Viorela Huber, HoriaIuncu, Lucian Dinca, Stefan Leca, Ioan Taut. 2012. Starea pădurilor din Carpații de Sud din Rețeaua de cercetare ecologică pe termen lung. Evaluarea Monitorizării de Mediu 184:7491–7515

Dragoi, Marin. 2010. ”Compensarea costului de oportunitate al zonării funcționale a pădurilor - Două opțiuni alternative pentru politica forestieră din România” Analele Cercetării forestiere 53 (1): 81-92



http://www.cabdirect.org/search.html?q=do:"Lucra%CC%86rile+sesiuni+s%CC%A7tiint%CC%A7ifice+Pa%CC%86durea+s%CC%A7i+dezvoltarea+durabila%CC%86,+Bras%CC%A7ov,+Romania,+2005"

http://www.cabdirect.org/search.html?q=do:"Lucra%CC%86rile+sesiuni+s%CC%A7tiint%CC%A7ifice+Pa%CC%86durea+s%CC%A7i+dezvoltarea+durabila%CC%86,+Bras%CC%A7ov,+Romania,+2005"

Badea O., Neagu S, 2010, ”Pierderile creșterii de volum pentru suprafețele cu arbori și păduri în sistemul de monitorizare intensă din România” Proc. Rom Acad., Seria B, 2013, 3, p. 261-268.

Busuioc Aristita, și Alexandru Dumitrescu. 2011. Proiecțiile reduse privind climatul pentru România (prezentare). Administrația Națională de Meteorologie: București, România

Chira D., Danescu F., Geambasu N, Rosu C., Chira F., Mihalciuc V., Surdu A., 2005. Particularitati ale uscarii fagului in perioada 2001-2004. Analele Cercetării forestiere 48: 3-20

Hlásny T, Turčáni M, 2009: Insect pest as climate change driven disturbances in forest ecosystems. In Strelcová et al. (eds) Bioclimatology and Natural Hazards, Springer Nederlands pp. 165-178.

Lange H, Økland B, Krokene P, 2006: Thresholds in the life cycle of the spruce bark beetle under climate change. Interjournal for Complex Systems 1648.

Neşu, I.1999.Perdele forestiere de protectie a câmpului” Edit. STARTIPP, Slobozia.

Olenici N, Duduman ML, Olenici V, Bouriaud O, Tomescu R, Rotariu C. 2011.Prima izbucnire a Ipsduplicatus în România. In: Delb H, Pontuali S (eds.): Biotic Risks and Climate Change in Forests. Proceedings of the Working Party 7.03.10 Methodology of Forest Insect and Disease Survey in Central Europe, Atelierul al 10-lea, 20-23 septembrie, 2010, Freiburg, Germania. Berichte Freiburger Forstliche Forschung Heft, FVA: 135-140.

Dumitraşcu, Monica, Ines Grigorescu, Gheorghe Kucsicsa, Carmen-Sofia Gragota, Mihaela Năstase. 2011. ”Evaluarea distribuției potențiale a speciilor de plante invazive raportată la forțele de mediu cheie din Parcul natural Comana”. Proceedings of the 12th International Conference on Environmental Science and Technology: B735-B742. Rhodes, Grecia, 8-10 Septembrie 2011.

Duduman ML, Isaia G, Olenici N, 2011a: Ipsduplicatus (Coleoptera: Curculionidae, Scolytinae) distribuția în România. Rezultate preliminare. Buletinul Universității Transilvania din Brașov, Seria II, Vol. 4 (53) Nr. 2: 19-27.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. 2007. Silvicultura și industria forestieră din România. Studiul asupra sectorului lemnului. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: București, România

Comisia Europeană. 2010. Cartea verde privind Protecția Pădurilor și Informarea în UE: Adaptarea pădurilor la schimbările climatice. SEC (2010) 163 Final. Bruxelles.

Agenția Europeană de Mediu. 2011. Tendințe și previziuni privind GES în România

Centrul FRD. 2011. Sectorul de mobilă în România. 2011 Prezentarea generală a pieței Raport pregătit pentru Secțiunea Comercială și de Promovare a Investițiilor, Ambasada Republicii Polonia în România.

Georgescu, Olga. 2009. Politici forestiere din România pentru reducerea și adaptarea la schimbările climatice Prezentare realizată la FAO-REU Budapesta, 2010.

Ioja CI, Patroescu M, Rozylowicz L, Popescu VD, Verghelet M, Zotta MI, Felciuc M (2010). Eficiența rețelei de arii protejate din România în conservarea biodiversității. Biol Cons 143:2468–2476.

Ivan, Gheorghe. 2012. ”Tehnologii inovatoare pentru crearea și întreținerea perdelelor forestiere de protecție a recoltelor și combaterea secetei și deșertificării”. Analele Universității din Craiova - Seria Agricultură, Montanologie, Cadastru Vol. XLII 2012/2: 359-365


CCC. 2012. Transmiterea informațiilor privind nivelele de referință în managementul pădurilor în România

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice 2012. Strategia Națională privind Schimbările Climatice 2013 – 2020. MMSC: București, România

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: 2013. PNDR 2014-2020 Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. 2013. Inventarul gazelor cu efect de seră din România 1989-2011. Inventarul național 2013. MMSC: București, România

Ministerul Mediului și Pădurilor 2010. A cincea sesiune de comunicări naționale a României privind schimbările climatice sub auspiciile Convenției Cadrului Națiunilor Unite privind schimbările climatice București, România

Ministerul de Interne: Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. 2013. Reducerea vulnerabilității la riscuri, sprijinirea adaptării la schimbările climatice și dezvoltarea sistemelor de management al dezastrelor. Notă explicativă. București, România.

Ministerul de Interne: Inspectoratul General pentru Situații de Urgență. 2013. Analiza de Risc la Incendiu. București, România

Nabuurs, G.J., O. Masera, K. Andrasko, P. Benitez-Ponce, R. Boer, M. Dutschke, E. Elsiddig, J. Ford-Robertson, P. Frumhoff, T. Karjalainen, O. Krankina, W.A. Kurz, M. Matsumoto, W. Oyhantcabal, N.H. Ravindranath, M.J. Sanz Sanchez, X. Zhang. 2007. Silvicultură. Schimbările climatice. Reducere. Contribuția Grupului de lucru III la cel de-al patrulea raport de evaluare a comisiei inter-guvernamentale privind schimbările climatice (B. Metz, O. R. Davidson, P.R. Bosch, R. Dave, L.A. Meyer (eds)], Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie și New York, NY, SUA

Naumann, Sandra, Gerardo Anzaldua, Pam Berry, Sarah Burch, McKenna Davis, Ana Frelih-Larsen, Holger Gerdes și Michele Sanders. 2011. Evaluarea potențialului abordărilor bazate pe ecosistem pentru adaptarea și reducerea efectelor schimbărilor climatice în Europa. Raportul Final către Comisia Europeană, DG Mediu, Contract nr. 070307/2010/580412/SER/B2, Institutul Ecologic și Institutul pentru Schimbările de Mediu, Centrul Universității Oxford pentru Mediu

Popa, Bodgan și Camille Bann. 2012. O evaluare a contribuției ecosistemelor din ariile protejate la creșterea sectorului și a bunăstării umane în România: Îmbunătățirea durabilității financiare a sistemului carpatic al zonelor protejate (PA) Raport final.

Trombik J., Hlasny T., Dobor L., Barcza Z., 2013. Expunerea climatică a pădurilor din Carpați: Hărți de expunere și dezvoltarea anticipată. Conferința științifică internatională pentru studenții doctoranzi.

Banca Mondială. 2008. Forest Sourcebook. Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Banca Mondială: Washington DC.

Banca Mondială. 2009. Documente interne ale Proiectului de dezvoltare forestieră din România. Analiza impactului economic al reabilitării drumurilor forestiere

Banca Mondială. 2011. Analiza funcțională din România: Mediu, apă și păduri. Vol 2: Silvicultură. Regiunea Europei și Asiei Centrale, Banca Mondială: Washington DC.


Normal – Times New Roman 11 pt€¦ · Web view2016-07-17 · Proporția mai mare de carbon din...

Documents

Transcript of Normal – Times New Roman 11 pt€¦ · Web view2016-07-17 · Proporția mai mare de carbon din...