NOPŢI ALBE Roman sentimental Din amintirile unui visător ... Feodor... · în bună dispoziţie....
40
NOPŢI ALBE Roman sentimental Din amintirile unui visător A fost cumva al sorţii har, Megieş al inimii gingaşe Să-ţi fie el o clipă doar? I. Turgheniev ÎNTÂIA NOAPTE Era o noapte minunată, o noapte cum numai în tinereţe pot fi nopţile, iubite cititorule. Bolta înstelată era atât de luminoasă, încât, privind-o, te întrebai fără să vrei: cum e cu putinţă oare, ca sub firmamentul acesta de vrajă să mai existe şi oameni posomorâţi ori cu toane? E foarte tinerească, desigur, şi această întrebare, iubite cititorule, deie Domnul ca ea să-ţi însenineze cât mai des sufletul! Alunecând însă cu gândul la feluriţi oameni îmbufnaţi şi cu toane, mi-am amintit şi de starea mea sufletească în tot cursul acelei zile. Un sentiment ciudat de înstrăinare puse pe nesimţite stăpânire pe mine, chiar din zori. Încercam senzaţia penibilă a omului însingurat care deodată se simte părăsit şi uitat de toţi. Oricine este în drept, fireşte, să mă întrebe: dar cine erau aceşti „toţi”? de vreme ce, în cei opt ani de când locuiesc aici, la Petersburg, n-am reuşit să leg aproape nici o cunoştinţă. Şi ce rost ar avea, la ce mi-ar folosi de fapt asemenea cunoştinţe, când, fără să fi cunoscut pe cineva direct, am ajuns să cunosc aproape tot Petersburgul! De aceea am şi avut impresia că mă părăsesc toţi, când oraşul întreg s-a ridicat deodată cu tot calabalâcul, pornind într- un exod grăbit spre localităţile de vilegiatură din împrejurimile capitalei. Îngrozit la gândul că rămân singur, am hoinărit trei zile la rând pe străzi, pradă unei tristeţi copleşitoare şi fără a izbuti să-mi dau seama de ceea ce se petrece cu mine. Fie că mergeam pe Bulevardul Nevski, fie că străbăteam parcul sau rătăceam de-a lungul cheiului — nu mai întâlneam acum nici un chip cunoscut, nici unul din oamenii aceia cu care mă obişnuisem a da ochii în cutare loc, la cutare oră, ani de-a rândul. Ei nu mă cunoscuseră, desigur, dar eu îi cunoşteam… Îi cunoşteam de aproape, căci le studiasem atât de bine chipurile, încât am ajuns să le admir când sunt voioase şi mă simt tare abătut când le văd întunecate. Am ajuns chiar să leg un fel de prietenie cu un bătrânel, pe care, nu e zi de la Dumnezeu, să nu-l întâlnesc, la aceeaşi oră, pe Fontanka. Are o înfăţişare atât de gravă şi e atât de cufundat în gânduri! Tot timpul mormăie ceva pe sub nas, gesticulează cu mâna stângă, iar în dreapta ţine un baston lung, noduros, cu măciulia aurită. Chiar şi el m-a observat şi manifestă faţă de mine o simpatie sinceră. Sunt convins că, dacă s-ar întâmpla să nu fiu la ora obişnuită şi pe locul ştiut de pe Fontanka, l-ar cuprinde ipohondria. Iată de ce câteodată aproape că ne şi salutăm, mai ales când amândoi suntem în bună dispoziţie. Mai deunăzi, după ce nu ne văzusem două zile la rând, întâlnindu-ne a treia zi, printr-o pornire spontană, duserăm involuntar mâinile la pălărie; ne oprirăm totuşi
Transcript of NOPŢI ALBE Roman sentimental Din amintirile unui visător ... Feodor... · în bună dispoziţie....
NOPŢIALBE
Romansentimental
Dinamintirileunuivisător
Afostcumvaalsorţiihar,
Megieşalinimiigingaşe
Să-ţifieeloclipădoar?
I.Turgheniev
ÎNTÂIANOAPTE
Eraonoapteminunată,onoaptecumnumaiîntinereţepotfinopţile,iubitecititorule.Bolta înstelată era atât de luminoasă, încât, privind-o, te întrebai fără săvrei: cume cuputinţăoare,casubfirmamentulacestadevrajăsămaiexisteşioameniposomorâţioricutoane?Efoartetinerească,desigur,şiaceastăîntrebare, iubitecititorule,deieDomnulcaea să-ţi însenineze cât mai des sufletul! Alunecând însă cu gândul la feluriţi oameniîmbufnaţişicutoane,mi-amamintitşidestareameasufleteascăîntotcursulaceleizile.Un sentiment ciudat de înstrăinare puse pe nesimţite stăpânire pemine, chiar din zori.Încercamsenzaţiapenibilăaomuluiînsinguratcaredeodatăsesimtepărăsitşiuitatdetoţi.Oricineesteîndrept,fireşte,sămăîntrebe:darcineerauaceşti„toţi”?devremece,înceioptanidecândlocuiescaici,laPetersburg,n-amreuşitsălegaproapeniciocunoştinţă.Şicerostaravea,lacemi-arfolosidefaptasemeneacunoştinţe,când,fărăsăficunoscutpecinevadirect,amajunssăcunoscaproapetotPetersburgul!Deaceeaamşiavutimpresiacămăpărăsesctoţi,cândoraşulîntregs-aridicatdeodatăcutotcalabalâcul,pornindîntr-un exod grăbit spre localităţile de vilegiatură din împrejurimile capitalei. Îngrozit lagândul că rămân singur, am hoinărit trei zile la rând pe străzi, pradă unei tristeţicopleşitoare şi fără a izbuti să-mi dau seama de ceea ce se petrece cu mine. Fie cămergeam pe Bulevardul Nevski, fie că străbăteam parcul sau rătăceam de-a lungulcheiului—numaiîntâlneamacumniciunchipcunoscut,niciunuldinoameniiaceiacucare mă obişnuisem a da ochii în cutare loc, la cutare oră, ani de-a rândul. Ei nu măcunoscuseră,desigur,dar eu îi cunoşteam…Îi cunoşteamdeaproape, căci le studiasematâtdebinechipurile,încâtamajunssăleadmircândsuntvoioaseşimăsimttareabătutcândlevădîntunecate.Amajunschiarsălegunfeldeprieteniecuunbătrânel,pecare,nuezidelaDumnezeu,sănu-lîntâlnesc,laaceeaşioră,peFontanka.Areoînfăţişareatâtdegravăşieatâtdecufundatîngânduri!Tottimpulmormăiecevapesubnas,gesticuleazăcumânastângă,iarîndreaptaţineunbastonlung,noduros,cumăciuliaaurită.Chiarşielm-a observat şi manifestă faţă de mine o simpatie sinceră. Sunt convins că, dacă s-arîntâmpla să nu fiu la ora obişnuită şi pe locul ştiut de pe Fontanka, l-ar cuprindeipohondria.Iatădececâteodatăaproapecăneşisalutăm,maialescândamândoisuntemînbunădispoziţie.Maideunăzi,dupăcenunevăzusemdouăzilelarând,întâlnindu-neatreiazi,printr-opornirespontană,duserăminvoluntarmâinilelapălărie;neoprirămtotuşi
latimp,stăpânindu-negestulşitrecurămcusimpatieunulpelângăcelălalt.Lafeldebineîmisuntcunoscuteşicasele.Cândtrecpestradă,fiecareparcăm-arîntâmpinacuaerulcăvreasă-miiasăîncale,măpriveştecutoateferestreleşidoarcănu-mispune:„Bunăziua!Cumvămaisimţiţi?Câtdespremine,mulţumescluiDumnezeu,suntbinesănătoasă,iarpe la începutul lunii amsămai capătunetaj”; sau: „Cumoduceţi cu sănătatea?Eudemâineintruînreparaţie”;sau:„Eramcâtpeacisăpierînflăcărişide-aişticespaimăamtras”etc.Printreele—vorbescdecase—amşiprietenemaiapropiate:unaaredegândsăurmezeuntratamentînvaraaceasta launarhitect.Voi treceneapărat în fiecarezipeacolo,canucumva—fereascăsfântul!—s-odeagatacutratamentullui.Sau,n-amsăuitniciodatăîntâmplareacuocăsuţăfoartedrăguţă,deculoareroz-pal.Eraocăsuţădezid,zveltăşicochetă,şimăpriveacuatâtaprietenie,iarlavecineleeigrosolaneşigreoaieseuitaatâtdesemeaţă, încât inima-mi tresaltădebucurieoridecâteorimise întâmplasătrec pe lângă ea. Dar săptămâna trecută, având drum pe acea stradă şi aruncându-miprivireaspreprietenamea,oauziicăinându-seamarnic:„Priveşte,măvopsescîngalben!” Mizerabilii! Barbarii! Nu-i cruţaseră nici coloanele, nici cornişele. Prietena mea seîngălbenisecauncanar.Desupărare,simţiiîngurăgustdefiereşinicipânăacumnumi-amgăsitputeridestulecasămaidauochicusărmanameaprietenă,pecareosluţiserăînchipulcelmaistupidzugrăvind-oînCuloareaImperiuluiceresc.
Aşadar,cititorule,credcăînţelegicamîncelfelcunosceutotoraşulPetersburg.
Spuneammai adineauri că trei zile la rândm-a chinuit acea stranie nelinişte, pânăcândsă-midauseamadepricinileei.Haisăzicempestradăn-aveamcumsămăsimtbine—(lipseşteunul,numaiaparealtul,undeoficutare?)—darniciacasănumăsimţeamînapelemele.Douăserim-amperpelitcape jăratec, săaflucenu-mivine la socoteală înungherul meu? de ce acummă simt atât de stingher acolo? şi cu o privire nedumerităcercetam pereţii verzui, afumaţi, tavanul acoperit de păienjenişul pe care Matriona îlocroteacudeosebitsucces,întregulmobilier,fiecarescaunînparte,dacănucumvaaiciebuba?(Căcilamineîncasă,chiardacăunsingurscaunnustăpeloculunde-lştiamieri,îmipierdîndatătotechilibrulsufletescşinumaisuntînstaresă-miaflulocul.)Încercaisămăuitîndelungşifixînluminaferestrei—zadarnic…nu-mieracâtuşidepuţinmaiuşor!Launmomentdat,amchemat-opeMatrionaşiamdojenit-opărinteştepentrupăienjenişşipentru lipsadecurăţeniedincasă,dar femeiam-aprivit foartenedumerită şiaplecatfărăsăspunăuncuvânt,iarpânzeledepăianjenaurămaspânăaziînacelaşiloc.Însfârşit,deabia îndimineaţaaceastaamizbutit să-midauseamadeceeacesepetrececumine.Asta-i,vasăzică!Purşisimplueitoţifugdemine;dincauzamea,deci,oştergdinoraş,secărăbănesclavile.Iertaţi-miexpresiaaceastavulgară,daracum,dreptsăspun,chiarcănu-miardede fineţuri stilistice…nu-miardede loc,pentrucăecert că tot ceexistă înPetersburgfiecăaplecat,fiecăosăplececâtdecurândînvilegiatură;pentrucăînoricaredomnonorabil, cu înfăţişareagravă, ce tocmeşteunbirjar, suntdispus săvăd îndatăunvenerabilcapdefamilie,care,dupăobişnuitele-iîndeletnicirideserviciu,segrăbeşte,fărăsă-şiiabagajecuel,săajungăînsânulfamilieisaleinstalatăînvreovilă;pentrucăoricetrecătorpăreaacumsăaibăoînfăţişarecutotulaparte,vrândparcăsăspunăfiecăruinouîntâlnit:„Noi,domnilor,nusuntemaicidecâtaşa, întrecere, iarcelmultpestedouăoresuntemplecaţiînvilegiatură”.Dese-ntâmplăsăsedeschidăofereastrăîngeamulcăreiamaiîntâiciocăniserăniştedegeţelesubţirişialbecaneaua,şisăaparăcăpşoruluneifetiţedrăgălaşe,carestrigădupăvânzătoruldeghivececuflori—nu-miînchipuialtcevadecât
că florile nu se cumpără numai aşa, ca o încântare de primăvară sau pentru primenireaaeruluiunuiapartamentsufocantdeoraş,cipentrucă,pestefoartepuţintimp,cutoţiisevor muta la vilă, ducând cu ei acolo şi florile. Mai mult decât atât, în statornica meanăzuinţădeadescoperimereunoiparticularităţi şi indiciideunanumitgen,obţinusematâteasucceseremarcabile,încâtconstataicusatisfacţiecăajunsesemsăghicescfărăgreş,numai după înfăţişarea pietonilor, în ce vilă locuieşte fiecare. Locuitorii ostroavelorKamennăi şi Aptekarski, sau cei de pe şoseaua Peterhof se deosebeau prin distincţiastudiată a manierelor, prin eleganţa hainelor de vară şi prin luxoasele trăsuri cu careveneauînoraş.CeidinPargolovoşidemaideparte„impuneau”delaprimavedereprinsimţul măsurii şi prin seriozitate; vizitatorul ostrovului Krestovski sărea în ochi prinvoioşia lui pe care nimic nu o putea tulbura. Şi, lucru curios, fie cămi se întâmpla săîntâlnesc vreun convoi lung de căruţaşi, cu hăţurile în mâini, păşind agale pe lângăcăruţeleîncărcatevârfcucalabalâc(mese,scaune,divaneturceştiorineturceştişifeluritelucrurigospodăreştitrântiteclaiepestegrămadă),deasupracăroratrona—uneorichiarînvârful grămezii de boarfe — câte o bucătăreasă sfrijită, păzitoare zeloasă a avutuluiboieresc; fie că urmăream îndelung cu privirea luntrile greu încărcate cu tot felul deobiectecasnice,lunecândagalepeNevasaupeFontanka,pânăcătrepârâulCiornaiasaucătreostroave—înimaginaţiamea,căruţeleşi luntrileseînzeceau,seînsuteauşimisepărea de fiecare dată că totul s-a urnit din loc şi a pornit la drum,mi se părea că totulîncepesăsemute,încaravaneîntregi,pelavile;căPetersburguleameninţatsăajungăunimenspustiu,aşaîncât,pânălaurmă,misefăceatareruşine,măsimţeamjignitpersonalşi începea sămă roadă tristeţea, pentru cănumai eunu aveamunde şi de ce săplec învilegiatură.Aş fi fost gata sămăurc în oricare din aceste căruţe şi să însoţescbucurosoricedomncuînfăţişarerespectabilă,carearfitocmitobirjă;darnimeni,absolutnimeninumă invita; ca şi cumm-ar fi uitat cu toţii, ca şi cum aş fi fost într-adevăr un străinpentruei!
Amrătăcitastfelmult,pânăcând—potrivitobiceiuluimeu—amizbutitsăuitcudesăvârşireundemăafluşim-ampomenitlamargineaoraşului.Recăpătându-mideodatăbuna dispoziţie, am trecut dincolo de barieră şi am apucat pe drumul dintre lanuri şifâneţe, simţind cum dispare oboseala din mădularele-mi ostenite, cum înviorarea îmiumplefiinţaîntreagăşicumopovarăapăsătoaremiseridicădepesuflet.Toţitrecătoriimăpriveaucusimpatieşidoarcănumăsalutau;toţipăreaucuprinşideorarămulţumireşitoţi,pânălaunul,fumauţigăridefoi.Euînsumimăsimţeamcopleşitdeuninexplicabilsentimentdebeatitudine,ceeacenumisemai întâmplaseniciodată.Caşicândm-aş fipomenit deodată undeva în Italia — atât de puternic năvălea în sufletul meu natura,uimindu-mă,împrospătândforţeleinimiimeledeorăşeanaproapebolnav,deomaproapesufocatîntrezidurileoraşului.
Odatăcusosireaprimăverii,naturaPetersburguluidevinenespusde înduioşătoare;cerulîşideschidebelşuguriledeputerişirâvne,iardejurîmprejurtotuldăînverdeşiseîmpodobeştecu fermecătoaresmalţuride flori…Fărăsăvreau,natura îmipoartăatuncigândul, nu ştiu cum, la câte o fată ofilită, plăpândă, dintre cele la care şi tu, cititorule,priveştiuneoricumilă,alteoricuunfeldedragosteşicompătimire,saupurşisimplunicinuoieiînseamă,darcareseîntâmplapentrucâteoclipă,deodată,caîntr-otaină,săsefacănespusdefrumoasă,încâttuînsuţirămâimutdeîncântareşi,fărăsăvrei,teîntrebi:ceputereaştiutstârniatâtastrălucireînaceştiochitriştişiîngânduraţi?Cemisteraputut
aprindebujoriiaceştia înobrajiipalizi şi slăbiţi?Cineaputut să însufleţeascăgingaşeletrăsăturialechipuluieicuatâtapasiune?Decetresaltăaşadetulburătoracestpiept?Ceanume şi-a revărsat puterea, viaţa şi frumuseţea pe chipul sărmanei fete, silindu-l săstrălucească cu un zâmbet atât de luminos, să se învioreze de atâta voie bună, descânteietoare seninătate? Dacă vei privi împrejur, ca şi când ai căuta pe cineva, veiînţelege…Darclipaatrecutşieposibilcamâinechiarsăîntâlneştidinnouaceeaşiprivirecunoscută, adâncită în reverii şi absentă ca şi mai înainte, aceeaşi faţă palidă, aceleaşimişcări docile şi timide, poate chiar regretul sau până şi urmele mâhnirii şi ale uneiucigătoaretristeţipentrurătăcireadeoclipă…Şicâtăpărerederăuînsufletultău,căs-astinsatâtderepedeşifărădesperanţăfrumuseţeaefemeră,atâtdeamăgitoare,dezvăluităatât de zadarnic şi de fulgerător, irosindu-se apoi sub privirea ta uimită, încât nici s-oîndrăgeşticuadevăratnuaiavuttimp…
Şitotuşi,noapteacareaurmatafostpentruminemaibunădecâtziua!Iatăcums-aîntâmplat.
M-am înapoiat în oraş foarte târziu şi poate că trecuse de ora zece când măapropiasemdecasă.Trebuiasătrecpecheiulcanalului,undelaoraaceeanuîntâlneştideobiceiţipeniedeom.Ce-idrept,locuiescînparteaceamaiperifericăaoraşului.Mergeamcântând, pentru că atunci când sunt fericit, numaidecât încep a fredona câte ceva, aşa,pentrumine,caoricareomfărăprietenişifărăcunoscuţiapropiaţi,careînmomenteleluidebucurien-arecuisă-şideschidăsufletulşideaceeacântă.Deodatăînsăoîntâmplarecutotulneaşteptatăm-ascosdinfăgaşulobişnuit.
Rezematădebalustradacheiului,staundevamailaoparteofemeie;sesprijineadegrilajşiarfipărutcăpriveştefoarteatentăspreapatulbureacanalului.Purtaopălărioarăgalbenănostimăşiopelerinăcochetă.„Eofată,nuofemeie,mi-amzis,şitrebuiesăfienegreşit brunetă.” Pasămite, nu-mi auzise paşii, fiindcă nu s-a clintit când am trecut pelângăea,curăsuflareaoprităşiinimabătândsă-mispargăpieptul.„Ciudat!m-amgânditapoi.Desigurcăeabsorbitădecineştiececomplicaţiesufletească”,şideodatăm-amopritca înlemnit.Mi s-a părut că aud un suspin înăbuşit. Da! numă înşelam: fata plângea,plângeadinceîncemaitare,pânăcândizbucniînsughiţuri.Dumnezeule!amsimţitcummisestrângeinimadedurere.Şioricâtăsfiiciuneamfaţădefemei,înmomentulacelaamuitatdetoate.M-amîntorsşiampornitspreea,gatasă-istrig:„Doamnă”,daraducându-mi aminte că în toate romanele ruseşti care zugrăvesc aşa-zisa „înaltă societate”banalitateaaceastaenelipsită,m-amoprit.Singurullucru,dealtfel,carem-afăcutsăn-orostesc.Dar în timp ce căutamun alt cuvânt,mai potrivit, fata îşi înfrânse durerea,măprivişi, recăpătându-şistăpânireadesine,sestrecurăpe lângăminecuochii înpământ,de-a lungul cheiului.M-am luat numaidecât după ea, însă fata, dându-şi seamade asta,părăsicheiul,traversăstradaşitrecupetrotuar.Num-amîncumetatsătraversezşieu.Îmibăteainimaînpieptcalaopăsăricăprinsăînlaţ.Oîmprejurareîmiveniatunciînajutor.
Petrotuar,nudepartedenecunoscutamea,răsăripeneaşteptateundomnvârstnic,înfrac,darcuunmersşovăitor.Mergeaclătinat,proptindu-sedincândîncândcugrijădeperete.Fata însămergeacasăgeata,grăbită şi sfielnică,aşacumeumbletulmai tuturorfetelorcarenudorescsăaccepteaficondusenoapteaacasăşi,fărăîndoială,domnulcarese clătinapepicioaren-ar fi ajuns-onici în ruptul capului, dacădestinulmeunu i-ar fisugeratsărecurgălaanumiteartificii.Brusc,fărăsăscoatăovorbă,elsesmulsedinlocşi
alergădinrăsputericas-oajungădinurmăpenecunoscutamea.Eaalergacavântul,dardomnulcelameţitdebăuturăseapropiatotmaimultdedânsa,iatăcăoşiajunse,fataţipă—şi…binecuvântezprovidenţapentruadmirabilulceatlăunodurospecarededataaceease întâmplase să-l am înmâna dreaptă. Cât ai clipi din ochi, m-am pomenit de parteacealaltăastrăziişipânăsăapucea-mimaispuneceva,nepoftituldomnaşiînţeles,despreceestevorbaşi,luândînconsideraţie„argumentul”convingătordinmânameadreaptă,sedădulaoparte,tăcut;abiadupăcene-amdepărtat,hăt!începusăvocifereze,adresându-miosumedeniedevorbetari.Cuvinteleluiînsăabiadacămaiajungeaupânălanoi.
—Daţi-mimâna,i-amspusnecunoscuteimele,şielnuvamaiîndrăznisăselegedenoi.
Fărăsăscoatăovorbă,eaîmiîntinsemânaîncătremurânddeemoţieşidespaimă.O,nepoftituledomn!cumtebinecuvântamînmomentulacela!Amaruncatoprivirefugarăasupraei:erafoartedrăguţăşibrunetă—ghicisem;pegeneleeinegremaistrăluceauîncălacrimilestârnitedespaimaprincaretrecusesaudeamărăciuneademaiînainte,poate—greudespus.Darpebuze îi înfloreaunzâmbet.Măprivi şieapesubgene, roşindu-seuşorşicoborându-şiapoiochiiînpământ.
—Ei,vezi?Decem-aialungatadineauri?Dacăaşfifostlângădumneata,nus-arfiîntâmplatnimic…
—Darnutecunoşteam;credeamcăşidumneata…lafel…
—Şiniciacumnumăcunoşti?
—Bada,amapucatsătecunoscpuţin.Iată,depildă,decetremuri?
—O,dumneatami-aighicitfireachiardinprimaclipă!răspunseieu,entuziasmatdefaptul că fata pe care o ţineamdemână era deşteaptă, ceea ce, pe lângă frumuseţe, nustricăniciodată.Da,aighicitdelaîntâiaprivirecucineaide-aface.Aşaeste—n-amsăascund— cu femeile sunt un timid, sunt tulburat cel puţin tot atât demult cât ai fosttulburatăşidumneatacucâtevaclipemaiînainte,cândacestdomnte-asperiat…Uite,şiacummaisuntparcăînfricoşat.Miseparecăeunvis,deşiniciînvisnumisenăzărisecândvacăvoiajungesăstaudevorbăcuofemeie.
—Cum?Săfieadevăratce-mispui?
—Crede-mă,şidacămânaîmi tremurăacum,aşacumbineaiobservat,aceastasedatoreştefaptuluicăîncăniciodatăn-acuprins-oomânuţăatâtdemicăşideîncântătoarecaadumitale.Numaiştiudeloccumsămăportcufemeile;adică,defapt,nicin-amştiutvreodată,suntunînsingurat.Atâtatot.Nuştiunicimăcarcumtrebuiesălevorbesc.Iată,nici în momentul acesta nu ştiu cum să mă port mai bine. Poate că ţi-am spus vreonerozie?Da?Vorbeşte-mideschis;teasigurcănumăvoisimţijignit.
—Darn-aispusnimic,nimicrău;dimpotrivă.Iardacăîmişicerisăfiusinceră,aşputeasă-ţispuncăfemeilornuledisplaceoasemeneatimiditate;şi-ncazulcăaidorisăştiimaimult,nicimienu-midisplaceşinuintenţionezsătealungdelângăminepânănuajungacasă.
—O,darfeluldumitaledeavorbicumine,începuieu,sufocându-mădefericire,vafacesă-midisparăîndatătimiditatea,şiatunci…adiotoatearmelemele!…
— Armele… dumitale? Ce fel de arme, adică? Uite, asta începe să nu mai fiefrumos.
—Iartă-mă,amgreşit;mi-ascăpatfărăsăvreauaceastăvorbă;darcumîţiînchipuidumneatacăînasemeneamomentenusenaştedorinţade…
—Deaplăcea,nu-iaşa?
— Ei da, întocmai; dar te implor, pentru numele lui Dumnezeu, fii puţin maiîndurătoare.Judecăşidumneatacucinestaidevorbă.Căci,uite,amdouăzecişişasedeanişi…n-amcunoscutniciodatăpenimeni,niciofată.Cumaşputea,aşadar,conversaîncuvintemeşteşugiteşiabsolutnimerite?Suntconvinscăaipreferacaîntrenoitotulsăfiedeschis,sincer…Săvezi,eunuştiusătacatuncicândinimadinminevorbeşte…Dar,însfârşit,astan-arenicioimportanţă…Măcrezi?N-amcunoscutniciofemeie,niciodată!Niciuna!Deşivisez,înfiecarezivisezcătotuşivoiîntâlnicândvapecineva…Ah,dacăaiştidecâteorim-amîndrăgostitînfelulacesta!…
—Cumaşa?Decine?
—Denimeni,deunideal…defăpturacaremisevaarăta învis. Învisărilemele,plăsmuiescromaneîntregi.O,darnumăcunoşti încă!Esteadevărat—nicinuseputeaaltfel— că am întâlnit şi eu în viaţă două-trei femei, dar ce fel de femei? dintre celeobişnuite,gospodine,aşaîncât…Veipufniînrâs,poate,dacăîţivoispunecămăgândeamuneorisăintrupurşisimpluînvorbăcuvreoaristocratăîntâlnităpestradă,fireşte,cândeneînsoţită; să încep să-i vorbesc, desigur, timid, respectuos, dar cu toată pasiunea; să-ispuncămămistuidesingurătate,căorogsănumăgoneascădinpreajmaei,cănuştiucumsăfacpentruacunoaşteofemeie,măcaruna;s-osugestionezcădelicateţeadeanurespingesfielnicarugăminteaunuiomatâtdenefericitcamineintrăchiar înobligaţiilefemeilor.Că, însfârşit, totceeaceîiceresă-mispunădoarcâtevacuvinte,oricarearfiele,cuînţelegereşisimpatiefrăţească,sănumăalungedelaprimulpas;căoimplorsămăcreadăpecuvânt,săasculteceeaceamsă-ivorbesc,sărâdădeminedacădoreşte,darsă-mideasperanţe,să-mispunăcâtevavorbe,doarcâtevavorbe,iarapoi,chiarnicisănunemaiîntâlnimniciodată,dacăţinelaasta!…Darvădcărâzi…Dealtfel,pentruastaşivorbesc…
—Terogsănutesuperi;râdpentrucăvădcăeştipropriuldumitaleduşmanşică,dacăaifiîncercat,fiechiarşipestradă,reuşeaifărăîndoială.Întoate,cucâtalegicaleaceamaisimplă,cuatâtemaibine…Niciofemeiecubun-simţ,înafarădecazulcândeproastă sau tare supărată înaceaclipă,nu te-ar îndepărtade lângăea fărăofrandacelordouăvorbeimploratecuatâtasfioasăcăldură.Darcespuneu!Te-arlua,desigur,dreptunnebun.Judecasemdupămine.Defapt,ceştiueudespreviaţăşidesprefelulde-afişide-asecomportaaloamenilor!
—O,îţimulţumesc,strigaieu,nicinuştiice-aifăcutpentrumineînclipaasta!
—Bine,bine!Darajută-măsăpricep,dupăce-aipututCunoaştecăeuaşfioastfelde femeie cu care… mă rog, pe care dumneata ai considera-o demnă… de atenţie şiprietenie…Într-uncuvânt,nuunadinacelea„obişnuite”,cumlenumeştidumneata.Cete-aîndemnatsăteapropiidemine?Deceaifăcut-o?
—De ce?Cum, de ce? Păi…erai singură, domnul acela prea îndrăzneţ, afară era
noapte:veifideacord,cred,căeradedatoriamea…
—Nu.Nuatunci,cimaiînainte,acolo,cândîncănutrecusemdeparteaasta?Doaraiîncercatsăteapropiidemine!
— Pe partea cealaltă? Când încă… Drept să spun, nu ştiu cum să răspund; mi-eteamă…Ştii,aziamfostfericit;mergeam,cântam;amieşitafarădinoraş;numis-amaiîntâmplat niciodată să am clipe atât de fericite.Dumneata…mi s-a părut, dar poate căgreşesc…Terogsămăierţicărăscolesc…mis-apărutcăplângeai,şieu…eunuputeamsăîndurasta…misesfâşiainima.O,Doamne!Dar,văzându-te,nu-mieraîngăduitsăfiucopleşitdemâhnire?Săfisăvârşitoare,într-adevăr,unpăcatatâtdemare,numaipentrucă un sentiment frăţesc de compătimirem-a îndemnat să vin lângă dumneata?Treci cuvederea că amspus compătimire…ei! da, într-un cuvânt, te-am jignit oare, lăsându-măpradădorinţeide-amăapropiadedurereadumitale?
—Gata…ajunge,numaicontinua…spusefata,coborându-şiprivireaşistrângându-mi mâna. Sunt singură vinovată că am deschis discuţia; dar mă bucură, în ceea ce tepriveşte,căn-aifostpentrumineodecepţie…şiacum,iatăcăamajunsşiacasă;trebuies-oapucpeulicioaraasta;deaici,maiamdoipaşi…Adio,îţimulţumesc…
—Dar,cumaşa?!Eposibilsă…?Sănunemaivedemniciodată?Ecuputinţă?
—Vezi, spuse fatacuunzâmbet, la început spuneaică te-ai fimulţumitnumaicudouăvorbe,iaracum…Dealtfel,nu-ţimaispunnimic…Poatecănevommaiîntâlni…
—Mâinevoiveniaici,negreşit,amimplorat-oeu.Iartă-mă,o!iartă-măcăîţicer…
—Da,eştinerăbdător…aproapecăpretinzi…
—Ascultă-mă, rogu-te,ascultă-mă!amîntrerupt-oeu.Poatecă îţivoispune iarăşicevanelalocullui,deşin-aşdori-o…Dar…nupotsănuvinmâineaici.Suntunvisător;trăiescatâtdepuţinînrealitateşiatâtderarclipecaaceastadeacum,încâtnupotsănulerepet în reveriilemele. Îţi voi purta chipul în visărilemele toată noaptea, o săptămânăîntreagă,totanul!Deaceeaspuncăvoivenimâineaici,negreşit,chiarînacestlocşilaaceeaşioră,fericitdea-mireamintimăcardecelece-aufostazi.Loculacestaaşiînceputsă-mifiedrag.Maiameuvreodouă-treilocuriasemănătoarelaPetersburg.Odatăm-aupodidit chiar lacrimile la aceastăaducere-aminte, exact capedumneata, adineauri…Ceştiu eu, poate că şi dumneata, cu zece minute în urmă, plângeai tot din pricina uneiamintiri…Terogsănumi-oieiînnumederău,darm-amlăsatînvoiagândurilor;poatecăaici,înacestlocchiar,aifostcândvafoarte,foartefericită…
—Bine,murmurăfata,sepreapoatesăvinmâineaici,totlaorazece.Vădcănumaiamcumsăteîmpiedic…Uiteceeste:mâinetrebuieneapăratsăfiuaici;sănucreziînsăcumvacăîţifixezastfeloîntâlnire;nicidecum,săştii;trebuiesăfiuaicipentrumine.Şi,la urma urmei, de ce nu ţi-aş spune-o deschis… n-o să se întâmple nimic dacă vii şidumneata;înprimulrând,casănusurvinăiarăşineplăceridefelulaceleiadeastă-seară,darsălăsămtoateastealaoparte…Pescurt:aşdori,purşisimplu,sătevăd…casă-ţispun…douăvorbe…Numaică…darnumăveicondamnaauzindu-măvorbindastfel?Terogsănu-ţiînchipuicumvacădauîntâlniricuatâtauşurinţă…Niciacumn-aşfiadmis-o,dacă…darastarămâneunsecretalmeu!Cuosingurăcondiţie,însă…
—Primesc!Spune, spune, te rog, pentrudumneata suntgata să facorice…Spune
totul,amexclamatînculmeafericirii,poţicontapemine:voifiascultător,respectuos…măcunoştidoar…
—Tocmaideaceea,pentrucătecunosc,teşiinvitmâine,zisefatarâzând.Tecunoscperfect.Dar,nuuita:viinumaicuocondiţie(şisăfimînţeleşi—veirespecta întocmairugămintea mea; după cum vezi, îţi vorbesc deschis) să nu te îndrăgosteşti de mine…Pentrucăaşacevanusepoate,crede-mă.Săfimprieteni—da,cuceamaimarebucurie,uitemânamea…Darsănuteîndrăgosteşti,terog!Astanusepoate!
—Ţi-ojur!strigaieu,strângându-icuardoaremânuţaîntinsă…
—Lasăjurămintele,ştiucăeştiînstaresăteaprinzicaunexplozibil.Nu-miluaînnumede rău că îţi vorbesc astfel.Dacă ai şti…Nici eun-ampenimeni cu care să potschimba câteva cuvinte sau de la care să cer un sfat. Desigur, nu pe stradă îţi cauţisfătuitorii,dumneataînsăeştioexcepţie.Tecunoscatâtdebine,deparcăamfiprietenidedouăzecideani…Nu-iaşacăn-osămătrădezi?…
—Niciodată!Aisăteconvingi…Nuştiuînsădacănumorpânămâine…deemoţiaaşteptării.
—Încearcăsădormimaiadânc.Noaptebună!Şiţinemintecăeuamşidatdovadădeîncredereîndumneata.Doaraiexclamatadineauriatâtdefrumos:„Săfisăvârşitoare,într-adevăr,unpăcatatâtdemare,numaipentrucăunsentiment frăţescdecompătimirem-aîndemnatsăvinlângădumneata?”Aispus-ocuatâtasinceritate,încâtmi-aisugeratideeacăaşputeasămădestăinuidumitale…
—PentruDumnezeu,darcum?încefel?
— Aşadar, pe mâine! Să rămână deocamdată o taină. E şi în avantajul dumitaleoarecum;măcardedepartesevaasemănacuunroman.Poatecăîţispunchiarmâine,deşitotpeatâteposibilşisănu-ţispun…Vatrebuisămaistămdevorbă,sănecunoaştemşimaibine…
—O, în ce mă priveşte, o să-ţi povestesc chiar mâine totul despre mine! Dar ceminunesepetrececumine,Dumnezeule?Visez?Pecelumemăaflu?Terog,teimplor,maispune-miodată:echiaradevăratcănueştinemulţumită,că,spredeosebiredecumarfifăcutoricarealta,nute-aisupăratpemineşicănum-aiîndepărtatdelabunînceput?Numaidouăclipe,şim-aifăcutfericitpentrutotdeauna.Da!Fericit!Cineştie,poatecăm-ai împăcat cu mine însumi, că mi-ai spulberat îndoielile… Căci am uneori niştemomente…Ei,bine,însfârşit,mâineîţipovestesctotul,veicunoaştetotul,totul.
—Bine,ne-amînţeles;aşadar,începidumneata…
—Deabiaaştept.
—Larevedere!
—Larevedere!
Ne despărţirăm. Transportat în lumea visurilor mele, am rătăcit prin oraş toatănoaptea.Număsimţeamînstaresămăîntorcînbârlogulmeu.Şiamfostatâtdefericit…pânăadouazi!
ADOUANOAPTE
—Ei,iatăcăaiajunsteafăr!măîntâmpinăeasurâzătoare,strângându-miamândouămâinile.
—Suntaicidedouăore.Nicinu-ţiînchipuice-afostcuminetoatăziua!
—Ştiu, îmiînchipui…darsăneîntoarcemlaalenoastre.Vreisă-ţispundeceamvenit? Doar nu pentru a flecari amândoi, ca ieri. De-acum încolo trebuie să fim maiînţelepţi.Asearăm-amgânditmultlatoateacestea.
—Darîncefel,încefelcrezicăamputeafimaiînţelepţi?Încemăpriveşte,suntgatasăfactotce-mispui;crede-mă,însă,căînviaţameanum-amsimţitmaiînţeleptcaacum.
—Adevărat?Maiîntâi,terogsănu-mistrângiaşadetaremâinile,înaldoilearând,îţimărturisescsincercătoatăziuam-amgânditnumailadumneata.
—Şilaceconcluzieaiajuns?
—Amajuns laconcluziacă totul trebuie luatde la început, fiindcă,meditândbinedupădespărţireanoastrădeaseară,mi-amdatseamacănutecunoscîncă,banutecunoscchiar de loc şi că m-am purtat ieri ca un copil, ca o fetişcană fără minte, iar singuravinovatădetotceaurmatesteinimameabună,cualtecuvinte,mi-amfăcutdinastaşiuntitludemerit,cumseîntâmplămaiîntotdeaunacândîncepemanejudecapenoiînşine.Şi,deaceea,casă-miîndreptoarecumgreşeala,amhotărâtsăcunosccâtmaiamănunţittotuldespredumneata.Şicumn-amdelacineculegeamănunte,nu-mirămânedecâtsăterogsă-miistoriseştisingur,darfărăsă-ţiscapenimic,nimic.Ei,vorbeşte-mi,dar,cefeldeomeşti?începemairepede,hai,spune-miistoriavieţiidumitale.
—Istoriavieţiimele?strigaieusperiat. Istoriavieţii?…Darcine ţi-aspuscăviaţameaaraveaoistorie…Eun-amnicioistorie…
—Atunci,cumaipututsătrăieşti,dacăn-aişidumneataoistorieadumitale?întrebăeasurâzând.
—Uiteaşa,absolutfărăniciunfeldeistorie!Amtrăit,adică,aşa,cums-arspunelanoi, de unul singur, absolut singur— singur cuc— înţelegi cum vine asta, să trăieştisingur?
—Cumaşa,singur?Fărăsăvezichipdeom,absolutpenimeni,niciodată?
—Bada,devăzut,vădeu,cutoateacestea,suntunînsingurat.
—Cum?Dumneatanustaidevorbăniciodatăcunimeni?
—Într-unanumitfel,cunimeni,aşputeaspune.
—Darcesoidefăpturăeşti?Lămureşte-mă,terog!Dariastai,miseparecăîncepsăînţeleg!Credcăai,caşimine,obunică.Ameaesteoarbăşi,decândmăştiu,numălasăsăiesnicăieri,încâtaproapecăm-amdezobişnuitsăvorbesc.Iarcândcuvreodoianiînurmă,amfăcutoştrengărie,văzândcănumăpoateţineînfrâu,m-achematlângăeaşimi-aprinscuunboldrochiade-aei,aşacădeatuncistămastfelagăţateunadealtazile
întregi;bunica,deşioarbă,împleteştelaciorap;iareu,aşezatălângădânsa,oricosceva,ori îi citescvreo carte cuglas tare; ţi sevapărea foarte ciudat, poate, dar uite! aşa îmipetrecviaţadedoianidezile,agăţatădepoalabunicii...
—O,Dumnezeule,cenenorocire!Dareu,eun-amoastfeldebunică.
—Păi,dacănuaiobunică,atuncicumpoţistatottimpulacasă?…
—Vasăzică,vreicutotdinadinsulsăştiicefeldeomsunteu?
—Exact!Astavreausăştiu!
—Însensulcelmaistrictalcuvântului?
—Însensulcelmaistrictalcuvântului!
—Fie,dacă-iaşa!Poftim:eusuntuntip.
—Tip,tip!cefeldetip?strigăfata,izbucnindapoiîntr-unhohotderâs,deparcăunanîntregnumaiavuseseprilejulsărâdă.Ştiicăaihaz,măamuzigrozav!Iasăneaşezămpebancaasta.Peaicinupreaumblălumeaşin-arccinesăneaudă,aşacănumaistapegândurişiîncepeodatăa-mispunepovesteavieţiidumitale,pentrucăn-aisămăconvinginiciodatăcăviaţadumitalenuareoistorie;nuştiudecevreisămi-otăinuieşti.Înprimulrând,ce-iaiatip?
—Tip?Tipînseamnăuninsoriginal,unomcam…ridicol!i-amrăspunsizbucnindîntr-oexploziedehohote,molipsitderâsuleicopilăresc.Ofiredeoanumităstructură…Spune-mi,ştiiceesteunvisător?
— Un visător? Ei asta-i acum, cum să nu ştiu, când eu însămi sunt o visătoare.Uneori,stândlângăbunica,câteşimaicâtenu-ţivinînminte,teşimirideunde!Şi,penesimţite,telaşifuratădegânduri,începisăvisezişipluteştiaşa,pearipileînchipuirii,casă ajungiuneori să temăriţi cuunprinţ chinez…Câteodată e şi bine săvisezi!Deşi…poatecăgreşesc,cineştie!Maialescândaişifărăastalacesătegândeşti,adăugăfata,deastădatăcuunaerdestuldegrav.
—Admirabil!Devremece eraipepunctulde a temărita cuunprinţ chinez, suntsigur că mă vei înţelege perfect. Aşadar, încep… Dar ascultă: nici nu-ţi cunosc încănumele,cumtecheamă?
—Însfârşit!Binecăţi-aiadusaminte!
—Dumnezeule!nicipringândnumi-atrecut,măsimţeambineşiaşa…
—Măcheamă…Nastenka.
—Nastenka!Numaiatât?
—Atât!Ţiseparepuţin,omnesăţiosceeşti!
— Să mi se pară puţin? Dimpotrivă, mult, mult, foarte mult, Nastenka, sufletfermecătordebunceeşti,dacădelaînceputeştipentruminedoarNastenka!
—Credşieu!Aşadar…
—Ascultădar,Nastenka,cepovestenostimăvreausă-ţispun.
M-amaşezatlângăea,amarboratunaergrav,depedant,şiamînceputcadincarte:
— Există, Nastenka — poate n-ai ştiut până acum — există în Petersburg niştefundăturidestuldestranii.Pe-acoloparcănu-şistrecoarăsuliţeledeauracelaşisoarecareserevarsăluminospestetoţioameniioraşului,ci-şi împrăştieprivireaunaltfeldesoare,unsoareporuncitparcăanumepentruunghereledecare-ţivorbesc,şiînvăluietotulîntr-oaltfeldelumină,aparte.Prinunghereleastea,Nastenkadragă,musteşteparcăoaltăviaţă,cu totul diferită de cea care clocoteşte în jurul nostru, o viaţă cum ar putea fi numaiundevaîntr-oţarăneştiută,depestemărişiţări,şinulanoi,nuînvremeanoastrăatâtdecumpănită,multpreaserioasăşicumpănită.Eibine,viaţaaceastaeunamestecdecevapur fantastic, ceva înflăcărat şi ideal, dar totodată (vai,Nastenka!)de ceva foarte-foarteprozaic,platşibanal,casănuspunde-adreptultrivial.
— Uf, Doamne! ce mai introducere! Îmi închipui ce-mi va fi dat să aud de aciîncolo!
—Aisăauzi,dragăNastenka,(credcănuvoiobosiniciodatăsă-ţispunNastenka!)aisăaflicăînaceleunghereîşiducexistenţanişteoameniciudaţi—visătorii.Visătorul—dacă e să găsimo definiţiemai cuprinzătoare—nu este propriu-zis om, ci, cum săspun,unfeldefiinţăhibridă.Îngeneral,elseaciuiazăundeva, într-unungherizolat,deparcăs-arascundeacoloşideluminazilei,iarodatăinstalatastfel,etotaşadenedezlipitdebârlogulsăucaşiunmelc,sausemănândcelpuţinînaceastăprivinţăcuacelinteresantsoidevietatecareesteşifăptură,şicasălaunloc,şicaresenumeştebroascăţestoasă.Dece crezi că se complace atât demult între cei patru pereţi, zugrăviţi negreşit în verde,înnegriţide funingine,de fumulde ţigarăşidincare răzbateodezolantă tristeţe?Deceoareacestindividridicol,atuncicândvinesă-lvizitezecarevadintrerariiluicunoscuţi(şisă luămaminte că, până laurmă, toţi cunoscuţii îl părăsesc), de cehuhurezul acesta îşiîntâmpinămusafirul cu atâta jenă, schimbând feţe-feţe, de ce se zăpăceşte de parcă cucâtevaclipeînainteîntreceipatrupereţiailuiarfifăptuitvreocrimă,parcăarfifabricatbani falşi, ori ar fi comis niscai versuleţe, ca să le trimită la o revistă cu o scrisoareanonimă alături, o scrisoare în care să arate că—adevăratul autor fiindmort—el, caprieten,asocotitde-asadatoriesacrăsăîncredinţezetiparuluistihurileceluidispărut?Dece, spune-mi, dragă Nastenka, între cei doi oameni, gazda şi vizitatorul, nu se poateînfiripanicioconversaţie?Decenicirâsul,şiniciovorbădeduhnu-şi iazboruldepebuzeleprietenuluipicatpeneaşteptateşlnedumerit,căruia,înalteocazii,nu-idisplacnicirâsul,nicivorbelecuhazoridiscuţiiledespresexulfrumosşidesprefeluritealtesubiecteplăcute?Dece,oare,înfine,chiarşiacestmusafir,probabilocunoştinţărecentă,carevinepentruprimaoarăînvizită—fiindcăadouaoarăcusiguranţăn-osămaicalcepe-acolo— de ce el însuşi se fâstâceşte în aşa hal, îşi pierde şirul vorbelor şi câteodatăînmărmureşte—cutoatecăaltminteriestefoartespiritual(presupunândcănuestelipsitdeasemeneaînsuşiri),deceiseîntâmplătoateacesteanumaiprivindlafiguraîntoarsăpedosagazdei,carelarândulsău,areuşitsăsepiardăcutotul,săseîncurcecudesăvârşire,dupăatâteasforţăriuriaşeşizadarnicedeaspargegheaţaşiaîncropioconversaţiecâtdecâtmaiatractivă,orideaarăta,larândulsău,cănuestrăindebunelemanierealelumiimondene,pălăvrăgind,bunăoară,desprefarmecelesexuluifrumos,pentrucamăcarprintr-unastfeldeşiretlicsă-ifiepeplacbietuluiom,nimeritdingreşealăînvizităacoloundenuîieralocul?Dece,launmomentdat,oaspetelepunebruscmânapepălărieşiseretrageînmaregrabă,prefăcându-secăşi-aamintitchiaratuncideochestiunefoarteurgentă—cu
totul imaginară, inventată pe loc ca pretext— îşi sloboade, cu chiu, cu vai mâna dinstăruitoarea strânsoare amâinilorgazdei, care, în felul acesta, caută să-şi arate regretul,încearcăsăremediezeiremediabilul,sărecâştigeceapierdut?Deceprietenulplecatatâtdegrăbitşiatâtdepreocupat,depărtându-sedeuşaînchisăînurmalui,izbucneştedeodatăînhohotede râs, jurându-şi îngândsănumaicalceniciodatăpragulacestuiomciudat,deşibietulomciudatnu-iînfonddecâtuntânărfoartecumsecade;şi,totodată,nu-şipoaterefuzanicicumimaginaţieiuncapriciunevinovat:deacompara,măcarpedeparte,mutrarecentului său interlocutor cu înfăţişarea unui pisoi nepricopsit, care după ce-a fostcapturatmişeleştedecâţivacopii ştrengari, smucitdinmână înmână, izbit şi tăvălit, serefugiază, speriat şi zăpăcit de zarva din jurul său, sub un scaun, undemult timp dupăaceea,cutoatălinişteadincasă,simtenevoiasăsezbârlească,sămârâieşisăpufnească,spălându-şi cu amândouă lăbuţele botişorul lovit, iar apoi să arunce priviri duşmănoasenaturii,vieţiişichiarbucăţiigustoaserămasedelaprânzulstăpânilor,pecareomenajerămiloasăopăstreazăpentruel?
—Ascultă-mă,întrerupseNastenka,caremăascultasepânăatuncicuochiiuimiţişiguriţadeschisă,terogsămăcrezicănupricepdelocdeces-auîntâmplattoatecâtemile-aiînşirat,şinicinuştiudece-mipropuiavalanşaaceastadeîntrebăripecâtdestranii,peatâtdehazlii;suntînsăconvinsăcătoateasteateprivescdirectşiţis-auîntâmplatchiardumitale.
—Exact,amrăspunseucuaerulcelmaiseriosdinlume.
—Eibine,dacă-iaşa, teascultmaideparte, îmi spuseNastenka, fiindcă ţin foartemultsăştiucumsevasfârşipovestea.
—Vreisăştii,Nastenka,cefăceaînungherulsăueroulnostrusau,maibinezis,cefăceameu,pentrucăeroulîntregiiistorisirisunteu,propriaşimodestameapersoană;vreisăştii,bineînţeles,dincepricinăm-arăscolit,decenumi-ammairevenitoziîntreagăînfire,dupăneaşteptatavizităaaceluiprieten?Teintereseazăapoimotivulpentrucareamfost atât de surprins, de m-am făcut roşu ca racul, când mi s-a deschis uşa camerei?Doreştisăafli,desigur,deceanumen-amştiutsăprimescaşacumsecuvineunmusafirşi, subpovaraobligaţiilormeledeospitalitate, sămăprăbuşescneputincios,acoperitderuşine?
—Eida,da;fireştecăda!răspunseNastenka.Amînsăorugăminte:ştiisăpovesteştiadmirabil,darnus-arputeatotuşisăfoloseştiunlimbajmaipuţinfrumos,casănuparăcăvorbeştiaşa…cadincarte!
—Nastenka!amrostiteucuvoceagravăşiseveră,abiastăpânindu-mirâsul,dragăNastenka, ştiu că povestesc frumos, dar altfel nu pot, iartă-mă. Acum, draga meaNastenka, mă simt aidoma spiritului regelui Solomon, care a stat o mie de ani într-unulcior, sub şapte peceţi, dar de pe care, în sfârşit, s-au ridicat, una câte una, cele şaptepeceţi.Acum,scumpameaNastenka,cândne-amreîntâlnitdupăodespărţireatâtdelungă—căcieu tecunoscdemult, fiindcădemultcăutampecinevaşicelmaibunsemncătocmaipedumneata tecăutamecăne-afostsortitsăne întâlnim…Înminteameas-audeschisomiedesupapeşitrebuiesămărevărsprintr-unşuvoidecuvinte,căcialtfelmăînăbuş.Aşadar,terogsănumăîntrerupi,Nastenka,cisămăasculţicurăbdare,cuminte,căcialtfelnumaispunnimic.
—Nu,nu,nu!astaînniciimcaz!terogsăcontinui.Numaiscotniciovorbă.
—Aşadar,existăoorădinzi,bunameaprietenăNastenka,oorăcaremăîncântăcelmaimult. E ora la care, de obicei, se încheie aproape toate grijilemari, îndatoririle deserviciuşitoateobligaţiilezileişicândtoţisegrăbescsprecaselelor,pentrualuaprânzulşiaseodihni,iarîndrumsprecasăscornesctotfeluldeîndeletniciriveselepentrusearaori noaptea care urmează, adică pentru restul timpului disponibil. La ora aceea şi eroulnostru—pentrucă,permite-mi,Nastenka,săpovestesclamodulimpersonal,întrucâtm-aşsimţitarestânjenits-ofaclapersoanaîntâi—laoraaceeaşieroulnostru,ziceam,care,şiel,camulţialţii,aveaoocupaţie,păşeşteînurmaaltora.Pefaţaluipalidă,puţinobosită,rătăcesclicăririleuneidesfătăriciudate.PriveşteemoţionatvâlvoareacrepuscularăcaresestingelentpecerulrecealPetersburgului.Cândspunpriveşte,greşesc;cuvântulpriveşteestepreapuţinpotrivit,maicurândaşzicecontemplă,cuunaerpuţinabsent,cuexpresiaomuluicamobositsaualecăruigândurisuntatrasedealtceva,mai interesant,carenu-iîngăduiedecâtîntreacătşiaproapeinvoluntarsăcuprindăîndisponibilităţileluidetimplumeaînconjurătoare.Estemulţumitdeafiscăpatpânăadouazideplictisealatreburilorcotidieneşisebucurăcaunşcolarscutitdeamaiîntârzialapupitru,spreasereîntoarcelajocuriledragişiştrengăriilecareîlaşteaptă.Dacăl-aiprivicuoarecarediscreţieînacestmoment,dragăNastenka,aiobservanumaidecâtcăfiricelulsăudebucuriestrecuraseprinnervii luislabişiprinlinişteabolnăvicioaseisalefanteziicevaplăcutşi înviorător.Iată-lpreocupatdeceva…Crezicăsegândeşte lamasace-laşteaptă?Saucumîşivapetreceseara?Lacineseuităoare?Nucumvaladomnulacelacuţinutăimpozantăcareasalutat-oatâtdeceremoniospedoamnadinluxosulcupeucucaisprinteni,ce-atrecutadineauripe lângăel?Nu,Nastenka,nu-ipasă lui acumde toate acestenimicuri!Acumse simtebogat,pentrucăîşiareviaţaluicutotulaparte!Eatâtdebogatdintr-odată,încâtşiultimarază a asfinţitului de soare nu în zadar i-a strălucit cu atâta sprintenă veselie pe faţă,stârnind în inima lui înfierbântată un roi întreg de impresii.Abia dacămai ia în seamădrumul,de-alungulcăruiaaltădatăcelemaimăruntelucruriputeausă-luimească.Acum,„zeiţa fanteziei” (dacă l-ai citit pe Jukovski, dragă Nastenka) a ţesut, cu mâna-icapricioasă, urzeală de aur şi a prins a-i desfăşura prin faţa ochilor horbote măiestritedintr-oaltfeldeviaţă,cutotulbizară,bapoate—cineştie?—l-asăltatcumiraculoasele-iputeridepeacestsplendidtrotuardegranit,pecaremergesprecasă,într-alşapteleacerdecleştar.Încearcăsă-lopreşti,întrebându-lpeneaşteptate:undeseaflă,pecestrăziatrecut?şinu-şivaamintinimic—nicipeundeamers,niciundeseaflăacum,ci,roşindu-sedeciudă, va bâigui mai mult ca sigur ceva pentru salvarea aparenţelor. Vei pricepe, prinurmare, de ce a tresărit atât de tare, încât doar că n-a ţipat, privind cu sfială de jurîmprejur,cândobătrânicăfoartevenerabilăl-aopritpoliticoasăînmijlocultrotuarului,să-lîntrebede-ostradăpecaren-omainimerea.Încruntându-sesupărat,elporneşteapoimaideparte, fără să observe zâmbetele câte unui trecător întâlnit, care se opreşte din drumuitându-sedupăel,oripefetiţaaceeacares-aferitcuteamădinaintealui,făcându-ilocsătreacă,caimediatdupăaceeasăizbucneascăîntr-unrâszglobiu,uitându-secuochimaridecopilînochiiluivisătorişiurmărindu-igesticulaţia.Şitotaceeaşizeiţăafanteziei,dinzboruleisprinţar,aadunatînacelaşinăvodvrăjitşipebătrânică,şipetrecătoriicurioşi,şipe fetiţa numai bucle şi zâmbet, şi pe barcagiii care cinau în bărcile lor ce împânzescFontanka(săpresupunemcătocmaipeacolotreceeroulnostru);i-aprinsşăgalnicpetoţişi totul îngherghefulei, capeniştemuşte înpăienjeniş—şi, cu întreg tezaurulacesta,visătorulnostruapătrunsînvizuinasatihnită,s-aaşezatlamasă,aprânzitşinus-atrezit
dinreveriedecâtdupăceîngândurataşiveşnicposacaMatriona,careîlservea,strânsesetotul de pemasă şi-i întinsese pipa; abia atunci s-a trezit, dumerindu-se,mirat că luasemasa,deşihabarn-aveacând şi cumse întâmplaseasta.Demult se strecurase înodaieîntunericul;demultsufletulluivâsleapustiuşitrist;oîmpărăţieîntreagădeînchipuirisenăruia în jur, dispărea fără urmă, fără zgomot, ca un vis din care el însuşi nu-şi maiaminteanimic.Dariatăcăosenzaţievagăfacesăisestrângăşisă-ipalpiteuşorinima;cevaispititor,caonouădorinţă,îirăvăşeşteşi-itulburăînchipuirea,strângândacolounroiîntregdefantomenecunoscuteîncă.Înodăiţaluidomneşteliniştea,singurătatea,şiolenedezmierdătoare îi încântă imaginaţia; ea se aprinde uşor, dă puţin câte puţin în clocot,întocmai ca apa din ceainicul bătrânei Matriona, care deretică nepăsătoare alături, înbucătărie,pregătindu-şi,cadeobicei,cafeaua.Iată,paşiiînchipuiriitaieîncetulcuîncetuldrum prin neliniştile lui şi cartea luată din raft, la întâmplare şi fără scop, alunecă dinmâinilevisătoruluinostru,maiînaintecaelsăfiajunsculecturamăcarlaatreiapagină.Şiiarăşifanteziaeavidă,căutătoare,şiiarăşiîngândurileluiapareolumenouă,cuoaltăviaţă,încărcatădefarmec,îiîmpresoarăinimacuplanuridinceîncemaistrălucitoare.Unnouvis—onouăfericire!Onouădozăderafinatăşivoluptoasăotravă!Ce-ipasăluideviaţa reală, de viaţa noastră! După înşelătoarea sa părere, noi — eu şi cu dumneata,Nastenka—trăimîntr-omolatecălenevie,multprealent,cuprinşiparcădeinerţie!Dupăcredinţa sa, noi toţi suntem atât de nemulţumiţi de soarta noastră, încât ne este silă deviaţă! Şi, într-adevăr, priveşte, priveşte realitatea din jurul nostru: totul pare la primavedererece,mohorâtşiatâtdesumbru…„Sărmanii!”necompătimeşteîngândvisătorulmeu.Şinicinuedemirarecă-lîncearcăasemeneagânduri.Pecâtăvreme,mută-ţiochiicătre aceste fantome vrăjite, care se adună cu atâtea drăgălăşenii şi capricii, depretutindeni,puzderiesubfruntealui,caîntr-untablourăpitor,plindeînsufleţire,undepeprimul plan, primul personaj, desigur, este chiar el însuşi, visătorul nostru, preţioasa-ipersoană.Observăcevarietatedeîntâmplări,ceroinesfârşitdevisuriameţitoare!Măveiîntreba,poate,lacevisează?Darcerostaraveaoasemeneaîntrebare?Viseazălatoate…lamenireapoetuluinecunoscut,încununatmaitârziudelauri;laprieteniacuHoffmann,lanoaptea sfântuluiBartolomeu; laDianaVernon, la rolul eroic al lui IvanVasilievici celGroaznicîncucerireabanatuluitătărăscalKazanului;laClaraMowbray;laEufiaDens;laSoborul prelaţilor care l-au judecat pe Jan Hus; la răscoala morţilor din Rohert (îţiaminteştimuzica, areun izdecimitir!); laMinna şiBrenda; la lupta de laBerezina; lalecturaaceluipoemdincasaconteseiVD;laDanton;Cleopatraeisuoiamanti,lacăsuţadin Kolomna; la un cămin al său, alături de o fiinţă dragă, care, într-o seară de iarnă,deschizândguriţaşiochişorii,să-lasculte,aşacummăasculţidumneataacumpemine,o!îngeraşulmeu…Nu,Nastenka,ce-ipasălui?Cufundatîntr-omreajădeleneşevoluptăţi,nu-ipasădelocdeaceaviaţădupăcarenoitânjimatâta.Oastfeldeviaţăiseparesăracă,meschină,neprevăzândcă-ipoatevenişiluiodatăsorocul,ceasulnefastcând—pentruosingurăzidinaceastăviaţă,jalnicăşimeschină—să-şidăruiascătoţianiisăifantastici,bachiar să-i dăruiască nu pentru vreo bucurie şi nici pentru fericire, ci dintr-o istovitoaresfârşeală, înceasulacelade tristeţe,de regret şidenemărginităamărăciune,cândnuvamaistasăaleagă.Daratâtatimpcâtn-asositîncămomentulacelacumplit,elnudoreştenimic,pentrucăestemaipresusdedorinţe,pentrucămusteştedetoateprimăverile,pentrucăsoarbemereudinpreaplinulproprieisalefiinţe,pentrucăelînsuşiestemeşterul-fauralvieţii sale, pe care o creează singur, clipă cu clipă, şimereu în alte forme, după vrereainimiişibunulsăuplac.Şidoar,atâtdelesne,atâtdefirescseînfiripăînelaceastălume
debasm,olumeafanteziei!Parcănicin-arfivorbadeniştenăluciri!Şi,zău,uneoriestegatasăcreadăcăviaţaaceastadefantomenu-iosimplăsurescitareacineştiecăruisimţînaripat, că nu-i doar unmiraj, doar o biată amăgire a imaginaţiei exaltate, ci că toateexistă aievea, sunt reale, palpabile, vii! De ce atunci, spune-mi, Nastenka, de ce totuşiatunci,înasemeneaclipe,isetaierespiraţia?Decedintr-odată,caprinfarmec,caprintr-untainicjocalhazardului,pulsulîncepesă-ibatămairepede,dinochiivisătoruluiţâşnesclacrimi, obrajii lui palizi, umeziţi de plâns se aprind, şi toată fiinţa i se umple de onăvalnicăbucurie?Deceoarenopţiîntregidenesomnsescurgcaoclipă,scăldateîntr-obucurie şi o fericire de nesecat, iar când zorile trandafirii îşi trimit primele raze,revărsându-seînodaiasumbrăşiînvăluind-ocudraperiifantasticedeluminăîndoielnică,cumseîntâmplălanoilaPetersburg,visătorulnostruvlăguit,storsdeputeri,searuncăînpat şi adoarme în voia spiritului său bolnav, zguduit de extaz, cu un fel de durerecopleşitor dedulce în inimă.Da,Nastenka, te laşi amăgit şi tu, bănuind fără să vrei căsufletul îi e tulburatdeopasiuneadevărată, reală, că în imaterialele, etericele luivisăriexistăcevaviu,cevapalpabil!Şidefapt,ceamăgire!Căciiată,depildă,îninimaluis-arevărsat,caunnăvalnictorentalfericirii,dragostea,cudulcileeichinuri…Edeajunssă-lpriveşti,casănumaiainicioîndoială.Veicrede,oare,dragăNastenka,privindu-l,căeln-acunoscut-oniciodatăpeiubitavisurilorsalefantastice?Socotioarecuputinţăcaelsăn-ofivăzutdecâtacolo, înademenitoarelesalehimere,caoastfeldepasiunesăfiavutîntruchiparenumai învis?Oarenuesteadevăratcăeiau trecutbraţ labraţ,de-a lungulatâtoraniaiprimeilortinereţi,prinstrăzişianotimpuri—singuri,îndoi,nepăsătorifaţădelumeaîntreagăşiîmpletindu-şifiecareuniversulsăupropriu,propriasaviaţăcuviaţaceluilalt?Şin-afostoareeaaceeacare,înceasultârziualdespărţirii,stătealapieptullui,plângând cu hohote şi tânguindu-se fără să mai ştie nici de vijelia dezlănţuită subcatapeteasmamohorâtăacerului,nicidevântulcaresmulgea,ducândcuel,lacrimiledepegeneleeinegre?Săfifostoaretoateaceleanumaivis?Şiparculplindemelancolie,înparaginăşipărăsire,cualeilenăpăditedemuşchi,adâncitînsingurătate,mohorât,peundeatâtdedesseplimbaserăîmpreună,speraserăşiiubiserăatâtdemult,„atâtdemultşiatâtdeduios”!?Săfifostoarenumaivisşiaceastraniecasăbătrânească,retrasă,încareatrăiteasinguratică,închisăînsine,atâtavreme,alăturideunsoţbătrânşiursuz,veşnictăcutşiveninos, care pe ei, îndrăgostiţii— sfielnici ca nişte copii, ascunzându-şi cu teamă şitristeţeiubireaunulfaţădecelălalt—îiînspăimânta?Şicâtdeneprihănită,câtdepurăleeradragostea,câtsefrământau,decâtăspaimăleeraubântuiteinimilefaţăde(seînţelegede la sine,Nastenka!), faţăde răutateaoamenilor.Şi,Dumnezeule,oarenueraea fiinţaaceea pe care a întâlnit-omai târziu, departe de ţărmurile patriei, sub cer străin, un cermeridional, fierbinte, în acelminunat oraş etern, sub policandrele strălucitoare ale unuibal,cândsunetelemuziciiserevărsauprinpalatul(era,negreşit,unpalazzo!)incendiatdelumină,înbalconulumbritdemirtşitrandafiri,undedânsa—recunoscându-l—şi-ascoscu atâta grabă masca, şoptindu-i: „Sunt liberă” şi tremurând, sfâşiată de hohoteleplânsului, i s-a aruncat înbraţe, şi amândoi, cuprinşideextaz, îmbrăţişându-se, auuitatîntr-oclipităşiamărăciunile,şidespărţirea,şichinurile,şimohorâtăcăsuţădeodinioară,şipebătrânuleisoţ,şiparculcelposomorâtdinîndepărtatalorpatrie,şibancadepecare—cu o ultimă sărutare pătimaşă— ea se smulsese altădată din braţele lui încremeniteîntr-odesperatăchemare?…O,cred,dragăNastenka,căveifideacordşidumneatacăeatâtdefirescsătetulburi,să-ţipierzicumpătulşisăteroşeştipână-nvârfulurechilor,caun şcolar care de abia şi-a ascuns în fundul buzunarului un măr furat din grădina
vecinului,cândseiveştedeodatăunvlăjganoarecare,unulvoinic, înalt,glumeţşiflecar— ca prietenul nepoftit de aseară — care cască larg uşa şi strigă aşa, ca din senin:„Frăţioare,amsositînclipaastadinPavlovsk!”Doamne,Doamne!Bătrânulconteşi-adatduhulşi-ncepeofericiredenedescris,iaraici,poftim,dumnealuiasositdinPavlovsk!
Dupăceamrostitpateticameaperoraţie,amtăcutlafeldepatetic.Nuuitniciazicăîn momentul acela doream nespus, biruindu-mă pe mine însumi, să izbucnesc într-unhohotderâs,răsunător,pentrucăsimţeamcumundeva,întainiţeleadâncialesufletului,începea să mă ispitească acel diavol vrăjmaş, drăcuşorul neastâmpărat al închipuirii,simţeamcummisepuneunnodîngât,îmitremurăbărbia,iarochiimiseumezescdinceîncemaimult…MăaşteptamcăNastenka,rotunjindu-şiochişoriieicuminţi,dupăcem-aascultat,vaizbucniîntr-ocascadăveselăderâsetecopilăreştişiparcă-mipărearăucăamîntinspreamultcoarda,destăinuindu-ifărărosttainavieţiicaredemultîmirodeainima,răscolind-onăprasnic;deaceeaşivorbeamcadincarte,pentrucă-mipregătisemdemultpropriulmeuverdict,iaracumnum-ampututreţinesănu-lrostesctareînauzulei,sămădestăinuiescfărăasperacelpuţincăvoifiînţeles;spremirareamea,însă,fatanuspuneanimic,iardupăunrăstimpmi-astrânsîncetişormânaşi,cuunfeldecompătimiretimidă,m-aîntrebat:
—Săfieadevăratcătoatăviaţaţi-aitrăit-oaşacummi-aipovestit?
—Toatăviaţa,Nastenka,toatăviaţa,şimiseparecăaşaovoisfârşi!
—Nu,astanusepoate!seneliniştiea.Aşacevanuseva întâmpla!Altminteri,arînsemnacaşieusă-mipetrecrestulvieţiiprinsădepoalabunicii.O,darştiicănuedelocbinesătrăieştiaşa?
—Ştiu,Nastenka,ştiu!amexclamat,nemaiputându-mireţinesimţămintele.Baştiumaimultdecâtatât—cămi-ampierdutzadarnicceimaifrumoşianiaimei!AcumştiuastaşisufărşimaidurerospentrucăînsuşiDumnezeumite-ascosîncale, îngerulmeubun,casămi-ospuişisămi-odovedeşti.Acum,cândstaulângădumneataşi-ţivorbesc,mă cuprinde şi groaza la gândul viitorului, pentru că în viitor mă aşteaptă din nousingurătatea, din nou aceeaşi viaţămucegăită, inutilă. La ce-am sămai pot visa de aziînainte,dupăceînrealitate,lângădumneata,amcunoscutclipeatâtdefericite!Dumnezeusă te binecuvânteze, copilită scumpă, că num-ai alungat de la început şi că acum potspunecăamtrăitmăcardouăseridinviaţameaaşacummile-amînchipuitînvis!
—Ah,nu,nu!strigăNastenkaşiopodidirălacrimile,nusemaipoaterepetaceeaceafostpânăacum;nunevomdespărţichiaraşa!Cevorbă-iasta:douăseri!
— O, Nastenka, Nastenka! dacă ai şti pentru câtă vreme m-ai împăcat cu mineînsumi!Îţipoţiimaginacădeaciîncolonumăvoimaigândicuatâtasilălamine,ca-naltedaţi?Înţelegică,deaziînainte,misepareposibilsănumămaitorturezeideeacăamfăcutdinviaţameaocrimăşiunpăcat,căcicealtcevaesteoastfeldeviaţădecâtocrimăşiunpăcat?Şisănucrezicăamexagerat,pentrunumele luiDumnezeu,sănu-ţi treacăprinminte aşa ceva,Nastenka! Pentru cămă simt cuprins câteodată de o tristeţe, de omelancolieatâtdesfâşietoare!…Pentrucă,înacelemomente,începsăcredcăniciodatănuvoimai fi în stare să trăiesc o viaţă adevărată, că ampierdut demult oricemăsură,orice senzaţie a concretului, că numai am simţul realităţii; pentru că, în sfârşit, m-amblestemat de atâtea ori eu însumi, pentru că, după nopţilemele fantastice, îmi revin la
momenteledeluciditate,caresuntucigătoare.Auzicumînjurultăuhăuieşisefrământăînvârtejulvieţiimulţimeauriaşădefiinţevii;oauzi,ovezi;teuiţicumtrăiescoamenii,cumtrăiescaievea;vezicăviaţapentrueinuesteoprită,nusevaspulberacavisultău,caonălucăoarecare,căviaţalorsereînnoieştemereu,emereutânărăşiniciosingurăorăde-aeinuseaseamănăcualta;întimpceatâtdetristă,atâtdemonotonă,monotonăpânălabanalitate, este sperioasa fantezie, sclavaumbrei, a ideii, sclavaprimului nor carevaacoperisoareleşivastrângedurerosinimaadevăratuluipetersburghezatâtdeîndrăgostitdesoare—iarîndurerileacelea,cefanteziemaipoţicăuta?Osimţicumoboseşte,cumîntr-oveşnică încordareaceastănesecată fantezie semistuie;pentrucă tematurizezi, îţidepăşeşti idealuriledepânăatunci,supravieţuindu-le;eleseprefac înpulbereşi ţăndări,iardacătun-aioaltăviaţă,atuncitrebuies-oreclădeştipeceadintâidinaceleaşihârburi.Dar,pedealtăparte,sufletulcereşivreamereualtceva!Şiînzadarmaiscurmăvisătorul,ca în cenuşă, în visurile lui vechi, căutând sub maldărele de scrum o cât de micăscânteioară, ca să aţâţe din nou focul la care să-şi încălzească inima răcită şi acolo, înadâncurile inimii, să învie iarăşi tot ce-i fuseseatâtdedragmai înainte, tot ce înduioşasufletul, înfierbânta sângele, smulgea lacrimi din ochi şi amăgea, dar amăgea cu atâtaplenitudine!Ştiidumneata,oare,Nastenka,pânăundeamajuns?Ştiicămăafluînsituaţiadeasărbătorianiversareatuturortrăirilormeleimaginare,aceeacemi-afostcândvaatâtde drag, dar n-a existat, de fapt, niciodată — pentru că aici e vorba de sărbătorireaaceloraşi reverii serbede şi sterile, urzite din umbre şi păreri— şi sunt nevoit s-o fac,pentrucănumaiamnicimăcarasemeneavisărideşarte,iarpeceledealtădatăn-ameucesălebirui,săleextirp—pentrucăşivisurilepotfibiruite!înţelegioarecăîmimaiplaceşiacumsătrecdincândîncândprinlocurilepeundecândvaîmiînchipuiam,înfelulmeu,că-sfericit;căsimtomareispităsă-miurzescviaţadeazidupăamintiriletrecutului,careniciodatănu semai întoarce şi cădeseori, fărănici un rost, abătut şi trist, hoinărescpestrăzile şi prin fundăturile Petersburgului ca o umbră, fără nici un ţel. Şi-n definitiv, ceamintiri! Iată, de pildă,mă pomenesc amintindu-mi, că acumun an, cam tot pe timpulăsta,totlaoraastaşitotpeacesttrotuar,măplimbamînsusşiînjos,lafeldesinguraticşideabătutcaacum!Şi-ţirăsareîngândcăşipeatuncivisareaaduceacueatristeţe,cădeşinicimaiînaintesufletuluinu-ieradincale-afarădebine,simţi totuşicătrăiaiparcămaiuşorşimailiniştit,călipseaugândurilenegrecareaupusstăpânirepetineacum,nuerauacestemustrărideconştiinţă,atâtdechinuitoare,detenebroase,şicareteurmăresczişinoapte.Şiteîntrebi:undeaudispărutvisurile?Şi,clătinânddincap,îţirăspunzialtceva:vai,cumzboarăanii!Şiiarteîntrebi:darcuaniităice-aifăcut?Undeţi-aiînmormântatvârstaceamai frumoasă?Ai trăit,nuai trăit? Ia seama, îţi şopteşti singur,observăcumpestelumeselasăfrigul.Vormaitreceîncăanişiani,şidupăeivavenisingurătateacuchipulursuzşischimonosit,apoi
— În cârji — se va ivi tremurătoarea bătrâneţe şi după acestea — amărăciunea,tristeţea.Vapălipuţincâtepuţinlumeaîncântătoarelortalefantasme,sevorofilivisuriletale şi se vor scutură ca frunzele galbene de pe copaci… O, Nastenka! O… cât decopleşitoareedurereade-arămânesingur,singur-cuc,fărăsăaiceregretamăcar…pentrucătotce-aipierdutn-aînsemnatnimic,nimicdecâtunzerostupidşigol,decâtunvis!
—Destul,nu-mimai răscoli sufletul!mă rugă fata, ştergându-şio lacrimăprelinsăprintrepleoape.Deaciînaintevomfimereuîmpreună!Orices-arîntâmplacuminedeaziîncolo,nunevomdespărţiniciodată.Ascultăşiiaaminte.Suntofatăsimplă,amînvăţat
puţin, cu toate că bunica îmi luase profesor; dar deşi sunt simplă, crede-mă, te înţeleg,înţelegtotcemi-aipovestit,pentrucăşieu—cândbunică-mii-acăşunatsămăagaţecuunbolddepoalaei—amtrăitcamlafel.Desigur,n-aşfifostînstares-ospunînvorbelafeldealesecadumneata,cădoarn-amcineştiececarte,adăugăeatimid,cuprinsăîncădeunanumerespectfaţădepateticameaspovedanie,făcutăîncuvintemeşteşugitînsăilate,darsuntfoartebucuroasăcămi-afostdatsă-mideschizisufletulfărăascunzişuri.Acumatecunosc,tecunoscdeplin.Şi,ştiice?Vreausă-ţiistorisescşieupovesteamea,fărăsă-ţiascundnimic,fărănicioscăpare,şidupăaceeaîţivoicereunsfat.Eştitareagerlaminte;nu-iaşacă-miveidaunsfat?Promite-mi!
—Ah,Nastenka,i-amrăspuns,deşin-amfostniciodatăsfătuitorulcuiva,şicuatâtmai puţin— un povăţuitor iscusit, îmi dau seama că, dacă de azi înainte vom rămâneprieteni pentru totdeauna—ceea ce va fi, într-adevăr, ceva foarte înţelept—pe viitor,desigur,nevomputeadaunul altuianenumărate sfaturi înţelepte.Aşadar, încântătoareameaNastenka,spune-mi,decefeldepovaţăainevoie?Dardeschis,direct,căsuntacumatâtdevesel,atâtdefericit,decurajosşideagerlaminte, încâtnucredsă-milipseascăcuvintele.
—Nu,nu!m-aîntreruptNastenkarâzând.Sfatuldecareamnevoietrebuiesăfienunumaiunsfatager,cişicald,frăţesc,aşacummil-aifidatdacăm-aifiiubitdeoviaţăîntreagă.
—Deacord,Nastenka,deacord!amexclamatînculmeaentuziasmului.Nicidacăte-aş fi iubit de douăzeci de ani, sentimentul meu n-ar fi fost mai puternic decât cel de-acum!
—Dă-mimânadumitale,mi-acerutNastenka.
—Iat-o!i-amrăspuns,întinzându-i-o.
—Aşadar,săîncepempovesteamea.
—Jumătatedinviaţămi-oşicunoşti;adică,ştiicăamobunicăbătrână.
—Dacăşicealaltăjumătateestetotatâtdescurtă…,amîntrerupt-oeurâzând.
—Tacişiascultă.Săneînţelegemînsăchiardelaînceputasupraunuilucru:sănumăîntrerupi,căcialtfelmăîncurc.Aşadar,staicuminteşifiiatentlace-ţispun.
Amobunicăbătrână.M-acrescutdecânderammicuţădetot,rămânândorfană:şimama,şi tatas-auprăpăditde foarte tineri.Credcăbunică-meafusesedestuldebogatămai înainte, deoarece şi astăzi îşi mai aminteşte de zilele mai bune de odinioară.M-aînvăţat mai întâi să conversez franţuzeşte, după care mi-a angajat un profesor. Pe lacincisprezeceaniîmpliniţi(acumamşaptesprezece)amterminat-ocuînvăţătura.Camtotpeatunci,izbutisemsăfacşiopoznă—ceanumeînsănu-ţivoispune;ajungedoarsăştiicăgreşealamean-afostpreamare.Numaicăbunicam-aşichematîntr-odimineaţălaeaşimi-aspuscă,deoareceeaeoarbăşinumăpoatesupraveghea,ahotărâtsă-miprindărochiade-aei cuunbold,căutândsă-mibagebine încapcă,dacăn-amsămă facmaicuminte,vomstaaşa,agăţateunadealta, toatăviaţa.Aşadar, la începutn-ammaiavutcumsămădesprinddeea; lucrează,citeşte, învaţă—lângăpoalabunică-ti!Odatăamîncercat un şiretlic, convingând-o pe Fiokla să se aşeze în locul meu. Fiokla e femeianoastrădeserviciu,camfudulădeureche.Eami-aluatlocul;bunicaadormiseînfotoliu,
iareum-amrepezitpânălaoprietenăcarestăteaprinapropiere.Darşiîncercareaaceastas-asfârşitrău.Trezindu-seînlipsameaşisocotindcăstauliniştitălângăea,bunică-meaaîntrebat ceva. Fiokla şi-a dat seama că bunica întreabă ceva, dar de auzit, n-a auzit ceanume;s-agânditces-agânditcearedefăcut,apoiadesprinsîncetişorboldulşiarupt-olafugă…
AiciNastenkas-aoprit,cuprinsădeunrâsmolipsitor,lacarem-amalăturatîndatăşieu.Darfatas-aopritnumaidecât.
— Ia, te rog, să nu faci haz de bunică-mea! dacă eu râd, apoi râd de ridicolulsituaţiei…Cumsămă stăpânesc,dacăbunica-i aşacumeste?Dar să ştii că şi ţin la eaniţeluş.Ei,daratunciampăţit-o…amfostreîntronată la loculmeu,şi-acumpofteştedemaifăomişcare!
Aşa-a, amuitat să-ţi spun căbunica avea,mai bine zis are o casăproprie, adicăocăsuţănumaicutreiferestre,toatădinlemnşitotatâtdebătrânăcaşiea;iarsus,deasupranoastră,avemunmezanin!Şiiatăcăsemutălamezaninunchiriaşnou…
—Vasăzicăaţiavutşiunchiriaşvechi?amremarcateuîntreacăt.
— Am avut, fireşte, mi-a răspuns Nastenka, însă unul care ştia să tacă, nu cadumneata.Dealtfel,omuldeabiamaivorbea.Eraunbătrânelsfrijit,mut,chior,şchiop,aşa încât,până laurmă,n-amaiputut trăipe lumeşiamurit.Deci,dupămoartea lui,atrebuit să căutăm un nou chiriaş, că ne trebuiau bani: bruma de chirie ce o primeamdimpreună cu pensia bunicii alcătuiau aproape întregul nostru venit. Şi noul chiriaş s-abrodit parcă într-adins să fie un tânăr care nu era de prin părţile acestea, ci aflat laPetersburgdoar în trecere.Deoareceomulnuse tocmise,bunica l-aprimit, iarapoim-aîntrebat: „Nastenka,mamă, ia spune-mi: e tânăr, e bătrân?”N-amvoit s-omint şi i-amrăspuns:„Bunicuţo,nusepoatespunenicică-ipreatânăr,nicică-ibătrân”.„Ei,darareoînfăţişareplăcută?”mămaiiscodiea.
Iarăşi n-am vrut s-omint: „Da, la înfăţişare e plăcut!”O aud însă pe bunică-mea:„Vai! cenăpastă, cenăpastă!Ţi-o spunasta, nepoţico,pentru ca sănu teuiţi preamultdupăel.Cetimpuri,Doamne,cetimpuri!închipuieşte-ţi,unomatâtdeprăpădit,încâtvinesăînchiriezeochiţimiecaastaşicândcolo—poftim!—cuînfăţişareplăcută:eh,nucapevremuri!”
Bunicaeratotdeaunacugândulnumailaceledepevremuri!Pevremurieraşieamaitânără,pevremurisoareleeramaicald,pevremurifrişcanuseînăcreaatâtderepede,pevremuritoate,toateeraualtfel!Cumstămtăcută,numaice-midăpringând:cei-ofivenitbuniciisămăîntrebedesprechiriaşdacăefrumosşidacăetânărcasă-mibageîncapoanumită idee?Mi-a trecut, aşa, prinminte, o clipă; apoi gândul s-a risipit fără urmă, şiiarăşiamînceputsănumărochiurileşisăîmpletesclaciorap.
Şiiatăcăîntr-ozi,dedimineaţă,aintratlanoichiriaşul,săvadăce-icufăgăduialadeaisetapetacamera.Dinvorbăînvorbă—bunicadoarefoartevorbăreaţă—îmispune:„Du-te lamine îndormitorşiadu-miabacul,Nastenka,amde făcutniştesocoteli”.Amsăritcâtaibatedinpalmeşi,nuştiudece,m-amroşittoată;uitânddetotcăeramagăţatăcubolduldepoalabunicii, în loc sămă fidesprinspe furiş, ca sănuobservechiriaşul,smucitaşadetare,căamtrasdupăminefotoliulbunicii.
Iardupăcemi-amdatseamacăomul înţelesesecumstau lucrurile,obrajiimis-auaprinscafocul,amîncremenitloculuişi,fărăsămămaipotstăpâni,amizbucnitînplâns.Deciudăşideruşine,îmipieriseoricegustdeviaţăînacelmoment.Bunicaîmistrigă:„Eihai, du-te!Cemai aştepţi?”Dar euplângeam şimai tare.Văzând cămi-e ruşinede el,chiriaşulasalutatşis-aretrasnumaidecât.
Dinclipaaceea,oricezgomotceveneadinantreumăînfiora.„Vinechiriaşul”’,măgândeameu,şi,pentruoriceeventualitate,desprindeamîncetişorboldul;numaicănuerael,n-amaivenit.Au trecutastfeldouăsăptămâni,pânăcând, într-ozi,ne trimitevorbăprinFioklacăaremultecărţifranţuzeşti,numaicărţibune,carepotficitite,şidacăn-arvrea cumva bunica să i le citesc eu pentru a mai alunga urâtul? Bunica s-a învoitrecunoscătoare, numai că întreba mereu dacă sunt morale cărţile, că dacă-s imorale,spuneabunica,ţie,Nastenka,îţiecudesăvârşireopritaleciti,căcideacolopoţideprindecineştiecenăzbâtii.
—Darcenăzbâtiisădeprind,bunicuţo?Cepoatesăscrieacolo?
—A!mi-aspus,înunelesedescriecumanumiţitineriademenescfetebinecrescute,cum, făgăduindu-le că se vor căsători cu ele, le răpesc din casa părintească, apoi lepărăsesc—bietelefete!…învoiasoartei, iarelesepierdînchipulcelmaijalnic.Eu,aadăugatbunica,amrăsfoitmulteasemeneavolume,încaretotuledescrisatâtdefrumos,încâtpierzinopţiîntregicitindu-lepefuriş…Aşacătu,Nastenka,bagădeseamă,sănupuimânapeaşaceva!Cefeldecărţisuntaceleapecareţile-atrimis?
—NumairomanedeWalterScott,bunicuţo.
—RomanedeWalterScott, fiiatentă!sănucumvasă-miumblecuşiretlicuri…Iauită-te,sănu-ţifistrecuratpeundevavreunbileţeldedragoste!
—Nu,bunico,amdomolit-oeu,nicipomenealădevreunbileţel.
—Cautăşisubscoarţă;potlogariiăştialevârăuneorisubscoarţă!…
—Nu,bunico,nicisubscoarţănuenimic.
—Ebine,dacă-iaşa!
Şiastfel,amînceputsă-lcitescpeWalterScott;înmaipuţindeolunădezile,citisemaproapejumătatedincărţi.Iarchiriaşulnetrimiteamereualteşialtevolume;nil-atrimisşipePuşkin;acummăobişnuisemîntr-atâtcucititul,cănumămaiputeamlipsideel,şiamîncetatdeamaivisapânăşilamăritişulcuprinţulmeuchinez.
Aşa stăteau lucrurile, când o dată dau nas în nas cu chiriaşul nostru pe scară.Dinîntâmplare.Mă trimisesebunicadupă ceva.S-a oprit, eum-am înroşit, s-a înroşit şi el;totuşi,azâmbit,m-asalutat,aîntrebatdesănătateabuniciişidupăaceea:„Aicititcărţilepe care vi le-am trimis?” „Da.” „Ce ţi-a plăcut mai mult?” Am răspuns: „Ivanhoe şiscrierileluiPuşkinm-auîncântatmaimultdecâttoate”.Şicuaceastas-aîncheiatprimanoastrăconversaţie.
Dardupăosăptămânăm-amnimeritiarăşiînfaţaluipescară.Numămaitrimisesebunica,cieuînsămiieşisemsăcautceva.Eraoratrei,orăpelacarechiriaşulseîntorceaacasă.„Bunăziua!”’îmispuse.I-amrăspuns:„Bunăziua!”
—Spune-mi,măîntrebă,nuteplictiseştisăstaitottimpullângăbunicadumitale?
Decummi-apusîntrebareaaceea,nuştiuniciazidece,m-amaprinslafaţă,m-amfâstâcit şio jenă teribilăm-acuprins iarăşi,poateunde şi alţii începuseră sămă întrebedespreacestlucru.Aşfivrutsănu-irăspund,să-llasşisăplec,darn-amfostînstares-ofac.
—Ascultă-mă,acontinuatel,eştiofatătarebună,iartă-măcăîţivorbescastfel,darofac,crede-mă,numaipentrucăîţidorescbinelemaimultdecâtbunicadumitale,cumaimultă chibzuinţă. Nu ai nici o prietenă pe la care să te duci din când în când s-omaivizitezi?
I-amrăspunscăn-amnicioprietenă;amavutuna,peMaşenka,daraplecatşiealaPskov.
—Ascultă,zice:n-aivreasămergicuminelateatru?
—Lateatru?Darce-osă-ispunbunicuţei?
—Ei!fă-oaşa…peascuns…
—Peascuns?Nicivorbă!Nuvreaus-omint.Larevedere!
—Larevedere!s-amulţumitelsăspună,fărăamaiadăuganimic.
Numaicădupăprânzs-aşiînfiinţatlanoi,aluatlocpeunscaun,avorbitcubunicaîndelung,a tot întrebat-odacăobişnuieştesăfacăvizite,dacăprimeştesaunucunoscuţi—şiapoideodatăschimbăvorba:
—Pentruaziamluatolojălaoperă;sejoacăBărbieruldinSevilla;urmasămergcucâţivaprietenide-aimei,daraceştiaaurenunţatşiamrămascubiletele,singurpentruolojăîntreagă.
—BărbieruldinSevilla!a tresăritbunica.Ofioaretotacelbărbiercaresejucapevremuri?
—Desigur, spuse chiriaşul, acelaşi bărbier. Şimi-a aruncat o privire pe furiş.Amînţelestotul;m-amînroşitşiinimaaînceputsă-mipalpitedeemoţiaaşteptăriirăspunsuluibunicii.
— Cunosc bine opera aceasta, spuse bunica. Cum să n-o cunosc! Chiar eu aminterpretatpevremurirolulRosineiîntr-unspectacoljucatînfamilie…
—Minunat!încazulacestan-aţivreasămergemdisearăîmpreună?întrebăel.Arfipăcatsărămânălocurilegoale…
—Păi,dacă-iaşa,osămergem, încuviinţăbunica,decen-ammerge?MaialescăNastenkamean-afostîncăniciodatălateatru.
Dumnezeule, ce bucurie! Începurăm îndată pregătirile, ne-am îmbrăcat, ne-ammaiaranjat…şine-amdus.Deşioarbă,bunică-meaeradornicăsăascultemuzică,dar—pestetoateastea—săştiică“bătrânicaareoinimăbunăşicredcăavrutmaimultsăfoloseascăprilejulpentruamădistrapemine,căci,desigur,numainoiamândouănune-amfiduscâteveacullaoperă.Impresiapecaremi-aprodus-oBărbieruldinSevillanuţi-omaispun;daramobservatcă în toatăsearaaceeachiriaşulnostrum-aurmăritcuoprivireatâtde
caldă,avorbitatâtdefrumos,încâtnumi-atrebuitmultcasăînţelegcădimineaţaavrutdoar să mă pună la încercare, propunându-mi să merg singură cu el la teatru. Dar,gândeşte-te, ce bucurie pe mine! M-am culcat beată de mândrie. Eram aşa de veselă!Inima-mibăteacuunciudatneastâmpăr,amavutşipuţinăfebră, iar toatănoaptean-amvisatdecâtBărbieruldinSevilla.
Îmiînchipuiamcă,dupăsearaaceea,elsevaabatepelanoitotmaides;darn-afostde locaşa.Aproapecănu l-ammaivăzut. Iardacăse întâmplasă treacăaşa,odatăpelună,atuncitotcuvreoinvitaţielateatru.Înfelulacesta,ammaifostînvreodouărânduricutoţiilaspectacole.Şitotuşiunsentimentdenemulţumiresefurişaseîninimamea.Amînţeles că toate astea le făceanumai şi numaipentru că îi eramilădemine, ştiindu-măţinutăpreaseverdebunica,darnimic,nimicmaimult.Şilucruriletotcontinuândaşa,s-apetrecutînmineoschimbare:nu-mimaiaflamlocul,decitit,numaiciteam,delucrat—numai lucram, câteodatămă apuca râsul şi-i făceambunicii în ciudă, alteori—ca dinsenin — mă podideau lacrimile. Slăbeam pe zi ce trecea şi nu rămăsese mult să măîmbolnăvescgrav.Stagiuneadeoperă se încheiase şichiriaşul a încetat sănemai calcepragul.Cândnemaiîntâlneamînsătotpeaceeaşiscară,seînţelege,măsalutatăcutşiatâtdegrav,deparcănicin-arfidoritsăsteadevorbăcumine,iardupăceelcoborascaraşiajungeaînpridvor,eumairămâneamlajumătateatreptelor,roşiecaovişină,pentrucătotsângeleîminăvăleaînobrazcândmăîntâlneamcuel.
Numaidecâtvineşisfârşitul.Exactcuunan înurmă,prin lunamai,chiriaşulde lamezaninacoborâtlanoişii-aspusbuniciicăşi-aterminattreburilelaPetersburg,aşacăpleacăiarăşipentruunanlaMoscova.Laauzulvorbelorsale,prinsedinzbor,ampălitşiamcăzutpeunscaun,străfulgerată.Bunican-abăgatdeseamănimic,iarel,dupăcene-aaduslacunoştinţăcăpleacădelanoi,şi-aluatrămasbunşi-aieşit.
Cesăfac?M-amfrământatşimi-ammuncitcreierulmult,şi,pânălaurmă,mi-amluatinimaîndinţi.Elurmasăpărăseascăoraşuladouazi,aşacăm-amhotărâtcaseara,dupăcebunicasevaducelaculcare,sălămuresctotul.Zisşifăcut.Mi-amadunatîntr-olegăturică rochiile, rufăria de care aveam nevoie şi, cu bocceluţa în mâini, mai multmoartădecâtvie,m-amurcatlamezanin.Credcămi-atrebuitoorăcasăajungpânălacameralui.Iarcândamdeschisînsfârşituşa,elscoaseunstrigătşirămasenemişcat,cuochiilamine,crezândcăsuntvreoarătaredinaltelumi.Apois-agrăbitsă-mideasăbeauapă, deoarece abia mă mai ţineam pe picioare. Inima îmi zvâcnea cu atâta putere, căsimţeamdureripână-ncreştetulcapului,iarjudecatamisetulburase.Revenindu-midupăuntimp,mi-amaşezatînprimulrândbocceluţapepatullui,mi-amfăcutlocalăturideea,şi,acoperindu-mifaţacumâinile,amizbucnit înplâns;lacrimileîmicurgeauşiroaie.Separecădinprimaclipăelaînţelestot,fiindcăstăteapalidînfaţameaşimăpriveacuotristeţecare-misfâşiainima.
—Ascultă-mă,a începutel,ascultă-mă,Nastenka, şi încearcăsă înţelegicăecevacaredepăşeşteputerilemele;suntunomsărac,deocamdatănuamnimic,nicimăcarunpostcalumea;cumne-amputeadescurcaamândoi,dacăte-aşluaacumîncăsătorie?
Ceasuriîntregine-auprinsvorbind,şi,înculmeadesperării,i-amspuspânălaurmăcănumaipottrăilângăbunicaşicăams-opărăsesc,fiindcănuvreausăstautoatăviaţaagăţată cu boldul de poala ei, aşa că, indiferent dacă vrea sau nu, am să-l însoţesc laMoscova,deoarecenumaipotfărăel.Şiruşinea,şidragostea,şimândria—toatevorbeau
dintr-o dată în mine şi aproape zgâlţâită de spasme, m-am prăbuşit pe pat.Mi-era aşateamasănumăalunge!
Omulastatcâtva timpfărăascoateuncuvânt,apois-aridicat,s-aapropiatşim-aluatdemână.
—BunaşidragameaNastenka!a începutelprintre lacrimi—plângeaşiel,caşimine— ascultă-mă: Îţi jur că dacă voi fi vreodată înmăsură sămă căsătoresc, atuncinegreşitladumneataîmivoicăutafericirea;fiiîncredinţatăcăeştisingurafăpturăcarem-arfaceastăzifericit.Uite,pleclaMoscovaşivoistaacolounan.Atât.Niciozimaimult.Spersă-mipunlapuncttreburile.Dacălareîntoarcereameaveimaiţinelamine,îţijurcăvom fi fericiţi. Acum, însă, acum e imposibil, nu pot şi n-am dreptul nici măcar să-ţipromitceva.Iardacăvisulacesta,repet,nicipesteunannusevaînfăptui,elvadevenitotuşicândvacusiguranţăorealitate;seînţelege,numaidacădumneatan-osăpreferiîntretimppealtcinevaînloculmeu,căciateîmpiedicaprinvreunlegământoarecaren-opotfaceşinicin-aşîndrăzni.
Iatăcemi-aspusel,şiadouaziaplecat.Neînţelesesemcabuniciisănu-ipomenimnimic.Aşavoiael.Şicuastaaproapecăs-aterminatîntreagapovesteavieţiimele.S-ascursunan.Chiriaşuls-aîntors,sunttreiziledecândseaflăînoraş,şi…şi…
—Şiceseîntâmplă?amîntrebat,nerăbdătorsăaudsfârşitul.
—Şipânăacumn-avenitsădeaochiicumine!mi-arăspunsNastenka,adunându-şiparcăputerile.Niciunsemndeviaţă…
S-aoprit,atăcutpuţin,şi-aplecatcăpşorulşi,deodată,acoperindu-şifaţacumâinile,aizbucnitînplâns;misesfâşiainimadeatâtapotopdelacrimi.
Număaşteptasem,fărăîndoială,nicipedepartelaunasemeneadeznodământ.
—Nastenka!amstrigateusfios,darcumultăcompasiune.Nastenka,pentrunumeleluiDumnezeu,numaiplânge!Deundepoţisăştii?Poatecănicinu-iaiciîncă…
—Bada,bada,eaici!Ştiufoartebine,eaici.Ne-amînţelesîncădeatunci,dinsearaaceea, în ajunul plecării lui: după ce ne spuseserăm atâtea şi atâtea, adică tot ce ţi-ampovestit,şidupăceneînţeleseserămcumosăfie,amieşitamândoisăneplimbămaici,peacestchei.Erapoateorazece;şiamstatpeaceastăbancă,eunumaiplângeam,îmifăceaatâta plăcere să ascult ceea ce spunea el… M-a încredinţat că, de cum va sosi laPetersburg,vavenipelanoi,şidacănuvoifirenunţatpânăatunciladânsul,îivomspunetotulbunicii.AcumelaPetersburg,ştiubineasta,şiîncăn-avenitsămăvadă,încănu!
Şisepornidinnoupeplâns…
— Dumnezeule! Şi să nu te pot ajuta cu nimic într-o astfel de nenorocire? amizbucnit eu, ridicându-mă brusc de pe bancă, într-un gest de supremă deznădejde.Nastenka,nus-arputeasăcautmăcareusă-lîntâlnesc?
—Crezicăeposibil?ridicăcacapulcusperanţarenăscutăînochi.
—Nu,sigurcănu!retractaieu,dându-miseamadesituaţie.Darputemfacealtceva:scrie-ioscrisoare.
—Nu, nici asta nu se poate! mi-a răspuns hotărâtă. dar cu privirea lăsată în jos,
evitândsăseuitelamine.
—Cum,nusepoate?Decenusepoate?aminsistateu.Ştiiînsă,Nastenka,ştiicumtrebuiesăfiescrisoarea,fiindcăexistăscrisorişiscrisori…Ah!amgăsit,amgăsit!…Aiîncredereînmine,Nastenka,atâtaîţicer:sătebizuipemine.N-amsă-ţidauunsfatrău.Totulsepoatearanja.Cădoardumneataaifăcutatunciprimulpas,deceacum…
—Nu,nu,nusepoate!Arreieşi,totuşică…măţinscaideel…
— Ah, buna mea Nastenka! am întrerupt-o eu, fără a-mi ascunde zâmbetul, nicivorbădeaşaceva!Devremeceţi-afăgăduit,înseamnăcăaitotdreptullaoexplicaţie.Dealtfel,sevedecăeunomdelicatşiafăcutfoartebineceeaceafăcut!m-amînfierbântateu,sedusdelogicapropriilormelededucţiişiargumente.Pentrucă,îndefinitiv,nutrebuiesăuitămfelulcumaprocedatel!Înce-lpriveşte,afăcutunlegământ:cădacăvafisăsecăsătorească,apoinusevacăsătoridecâtcudumneata,lăsându-ţiînschimb(înceeacetepriveşte)deplinalibertatedealegeresauderenunţarelael…Deaceea,poţifacefărănicioezitareacestprimpas,eştiîndreptuldumitale,aifaţădedânsulprivilegiuliniţiativei,săzicem,dacăaivrea,depildă,să-ldezlegidecuvântuldat…
—Dardacăarfisă-iscriidumneata,cumi-aiscrie?
—Ceanume?
—Ei,scrisoareaaceea…
—I-aşfiscrisaşa:„Stimatedomn…”
—Trebuieneapăratînceputaşa,cu:stimatedomn?
—Neapărat!Deşi,încazulacesta,eucredcăs-arputea…
—Şi…şi…maideparte!
—Maideparte?
—„Stimatedomn!
Iertaţi-măcă”…Adicănu,nuenevoiedeniciunfeldescuze!Faptulînsinejustificătotul,trebuiesăteadresezipurşisimpluaşa:
„Îţi scriu. Iartă-mi nerăbdarea; dar un an întreg m-a încântat speranţa; sunt oarevinovatăcănupotsuportaacumnicimăcarozideîndoială?Decândte-aiîntors,poatecăintenţiiledumitalesuntaltele.Încazulacesta,scrisoareameatevascutidepresupunereacămăplângsaucăte-aşînvinovăţi.Nu-ţigăsescniciovinăcăn-amnicioputereasuprainimiidumitale;poatecăaşami-afostdestinul!
Aiunsufletnobil.Şicredcănuveizâmbişinuteveiînciudaprimindnerăbdătoarelemelerânduri.Nuuitacălescrieobiatăfată,carenuarepenimenisă-ideaopovaţăoris-oîndrumeşicareniciodatăn-aştiutsă-şistăpâneascăinima.
Darterogsămăierţicăamlăsatsămisestrecoareînsuflet,chiarşipentruoclipă,asemenea bănuială.Dumneata n-ai fi capabil s-o jigneşti, nicimăcar cu gândul, pe ceacarete-aiubitatâtşitemaiiubeşteîncă.”
—Da,da,eminunat!întocmaicummăgândisemşieu!astrigatNastenka,şiochiieiau început să strălucească de bucurie. Ah! dumneata mi-ai limpezit îndoielile, parcă
Dumnezeuînsuşite-atrimis!Iţimulţumesc,îţimulţumescmult!
—Dece?pentrucăm-atrimisDumnezeu?amîntrebat-o,privindcunesaţcumiseluminachipul.
—Da,fieşipentruasta.
— Ah, Nastenka! Vezi, câteodată le mulţumim unora dintre oameni pentru că-şitrăiesc zilele laolaltă cu noi. Eu binecuvântez întâmplarea că te-am întâlnit, pentru căastfelîntreagaviaţăîmivoiaduceamintededumneata!
— Ei, gata, gata, destul! Vreau să-ţi mai destăinuiesc ceva: la despărţire, ne-amînţeles ca, de îndată ce se va întoarce, să-mi dea de ştire printr-o scrisoare trimisă peadresaunorcunoscuţiaimei,nişteoamenitarecumsecade,bunişisimpli,carehabarn-auce şi cum; iar dacă n-o să-mi poată scrie, fiindcă într-o scrisoare nu totdeauna poţicuprinde totul, atunci să vină chiar în ziua sosirii la ora zece seara, aici, unde ne-ampropus să ne întâlnim.Despre sosirea lui am aflat, dar iată că au trecut trei zile şi niciscrisoarea,nicielnumaiapar.Casăplecdimineaţade lângăbunicaecuneputinţă.Deaceea, am să te rog pe dumneata să predai personal scrisoarea mea acelor oamenicumsecadedecareţi-amvorbit.Eiovortransmite,iareventualulrăspunsmi-lveiaducelaorazeceseara.
— Dar scrisoarea, scrisoarea? Mai întâi trebuie ticluită scrisoarea. Altfel, totulurmeazăsăseamâneabiapentrupoimâine.
—Scrisoarea…arăspunsNastenka,camîncurcată,sigur…dar…
N-a terminat însă fraza.Mai întâi şi-a întorsprivirea înaltăparte, s-a înroşitcauntrandafir şi deodată am simţit că-mi strecoară în mână un plic închis, vezi bine, cuscrisoarea pregătită încă de mult. O amintire foarte familiară şi nostimă, încântător degingaşăşigraţioasăîmifluturăprincap.Fărăsăvreau,m-ampomenitarticulând:
—Ro-Ro-si-si-na.
— Rosina! am intonat după aceea împreună şi eram gata s-o cuprind în braţe debucurie, iar ea se îmbujorase grozav şi i se amestecau zâmbetele cu lacrimile, care,adunateînstropitremurătoripegeneleeinegre,păreauniştemiciperle.
— Ei, haide, ajunge! Destul! Te las cu bine acum, îmi spuse ea grăbită. Poftimscrisoarea,poftimşiadresaundetrebuiedusă.Larevedere,pemâine!
Mi-astrânscuputereamândouămâinile,adatenergicdincapînsemndesalutşiazbughit-ocasăgeatapeulicioaraei.Amrămaslocului,petrecând-ocuprivirea.
„Pemâine!Pemâine!” îmi umbla prinminte, după ce făptura dragă s-amistuit înîntuneric.
ATREIANOAPTE
Astăzi a fost o zi tristă, ploioasă, fără o rază de lumină, aşa cum are să fie şibătrâneţeamea.Gânduristraniimăasaltează,senzaţiiatâtdesumbreaupopositînmine,minteami-enăpăditădeunnoiandeîntrebăritulburi—şinuştiucum,parcăputerileşivoinţam-aupărăsit,nimicnumaimi-ajutăsăgăsescrăspunsuri.Numieîmiestedatsăledezlegpetoate!
Astăzinunevomvedea.Ieri,cândneluamrămasbun,norii începuserăsăacoperecerul şi cobora ceaţa.Ampresupus că ziua următoare are să fie o zi urâtă; ea numi-arăspuns—arfifostpoatecaşicums-arfirostitîmpotrivaeiînsăşi;căcipentruNastenkaziua de azi nu-i de locmohorâtă, e numai lumină, fărâmă de nor nu umbreşte fericireaaşteptăriisale.Abiaîntr-untârziuaadăugat:
—Dacăosăplouă,nunevomvedea!N-amsăpotveni.
Îmiînchipuiamcănicinuvaluaînseamăcăplouă.Cutoateacestea,n-avenit.
Ieri a fost cea de-a treia întâlnire a noastră, a treia noapte albă… Cât de mult îlînfrumuseţeazăpeombucuriaşi fericirea!Cumclocoteşte întreaga-i fiinţăde iubire!Aicredecădeabiaaşteaptăinimasă-şireversepreaplinulîntr-altăinimăşiaivreasăveziînjurultăunumaivoioşie,numaisurâs.Câtdemolipsitoareeaceastăbucurie!Ierieraatâtadrăgălăşenie în cuvintele ei, atâta bunătate revărsau privirile ei!…De câtă tandreţemăînconjura,cumîmidezmierdaşi-miîncurajainimacugesturiduioase!O,câtăcochetărienaştefericirea!Iareu…euamluattotulînserios;amcrezutcăNastenka…
Dumnezeule,cumdemi-ampututînchipuiunacaasta?Cumamreuşitsăfiuatâtdeorb, când totul aparţine altuia, când nimic nu era al meu? Când, în sfârşit, chiar şitandreţea,chiarşidezmierdareaoriiubireaei…iubireaeifaţădemine—repet—n-afostaltcevadecâtotresăriredeveselielagândulcăsevaîntâlnicucelălalt,decâtdorinţadeaîmpărtăşicuivaopărticicădintr-ofericirepreamare…Cânds-avăzutcăelnuvenise,iarnoi îl aşteptam în zadar, n-am văzut-o oare încruntându-se, descurajată, n-o cuprinseseoare teama? Toate mişcările, toate cuvintele îşi pierduseră naturaleţea, sprinteneala şicânteculplecaserădinele.Şi,ciudăţenie,îşiînteţidelicateţeagingaşăfaţădemine,vrândparcăinstinctivsăreverseasupră-miceeaceîşidoreasieşi,totdeceeaînsăşiaveanevoie,dardeoarenuerasigurăc-osă-ifacăparteîntâmplarea,neprevăzutul.Şiatâtasfiiciuneacuprins-opeNastenkamea,păruatâtdesperiată, încâtadesluşit,până laurmă,cât îmivinemiedegreu,câtoiubesc,şiis-afăcutmilădesărmanameadragoste.Adesea,cândsuntemnefericiţi,simţimcumaiintensădurerenenorocireaaltora;înlocsăsedispersezeşisăsedestrame,dimpotrivă,sentimentulcreşteşidevinemaiputernic,maiadânc,maiintens.
Îi ieşisem în întâmpinare cu inima plină de iubire, şi am aşteptat nerăbdătorîntâlnirea.N-amprevăzutcesimţăminteîmivornăpădivijeliossufletul,cătotulvaluaoaltă întorsătură şi se va termina într-altfel. O vedeam strălucind de bucurie, era acolo,aşteptarăspunsul.Răspunsultrebuiasăfieelînsuşi:chiriaşul!Urmasăsearate,săvinăînfugă la chemarea ei. Nastenka sosise cu o oră înaintea mea. Dintâi râdea fără noimă,necontenit, lafiecarecuvântalmeu.Vorbeamşisimţeamcumvervatoată îmipăleşteşiamamuţit,jenat.
—Ştiidecesuntatâtdebucuroasăastăzi?decemăuitladumneatacuatâtaplăcere?deceteiubescatâta?
—Dece?Inimaîncepusesă-mipalpite.
—Teiubescmultpentrucănute-aiîndrăgostitdemine.Căci,fărăîndoială,unaltulînloculdumitalearfiînceputsămiorlăie,să-mifacăochidulci,săofteze,săsufere,într-uncuvânt—samăplictisească,făcându-micurte,cudeclaraţiişisuspine,pecâtăvremedumneataeştiatâtdedrăguţ!
Şi,spunându-miacestecuvinte,mi-astrânsatâtdetaremâna,cădoarn-amţipat.Apufnit-orâsul.
—Doamne!Ceprietenminunateşti! începu iarpesteoclipă,acumînsăpeun tongrav.NumaiDumnezeumite-ascosîncale!Cem-aşfifăcutdacănueraiacumaici,lângămine?Şicucâtdezinteresm-aiajutat!Ecevaatâtde frumos îndragosteapecaremi-oporţi!Cândamsămămărit,vomficeimaibuniprieteni;ceprieteni?vomficafraţii!Şiamsăteiubescaproapetotatâtdemultcaşipeel…
Am simţit în clipa aceea cum o tristeţe apăsătoare îmi învăluie sufletul, deşi deundeva,dinadânc,dădusă răzbeascăşi săprindăglascevacear fivrut să fieprobabilrâsul.
—Mătemcăfaciocriză,i-amspus.Ţi-efricădeceva…crezi,poate,căelnuvine?
—Doamnefereşte!s-aapăratea.Dacăn-aşfiatâtdefericită,poatecăneîncredereaşimustrăriledumitalem-arfifăcutsăplâng.Deşitrebuiesă-ţimărturisesccămi-aisugeratoideecareîmivadaseriosdegânditşivoireflectalaastacevamaitârziu.Deocamdată,vreausă-ţispundeschiscăn-aigreşit în temerileexprimateadineauri. Într-adevăr,parcănu-mimaiaparţin.Eînmineunfeldeaşteptareşiperceptotul,nuştiucum,superficial,dinzbor.Darsălăsămlaopartesentimentele,sănumaivorbimdeele…
Înmomentulacelas-auauzitniştepaşişiuntrecătors-adesprinsdinîntuneric:veneasprenoi.Tremuramamândoi,eadoarcan-astrigatcândl-avăzut.I-amlăsatmânaliberăşipoatecăamschiţatungestcaderetragere;neînşelasemtotuşi:nuerael.
—Decete-aisperiat?Şideceaidatdrumulmâiniimele?îmireproşaea,întinzându-mi-odinnou.Eişi?Îlvomîntâmpinaîmpreună.Vreausăvadăşielcumneiubim!
—Cumneiubim!ambolborositeu.
„O,Nastenka,Nastenka!gândiieu,câteairostittuprinacestcuvânt!Delaoastfeldedragoste,Nastenka,înanumiteîmprejurări,ţisestrângeinimadedurereşisufletulîţiatârnămaigreudecâtplumbul.Mâna tae rece,ameadogoreşteca focul.Câtdeorbităeşti,Nastenka!…Şi ce nesuferit poate deveni un om fericit în unelemomente!Dar nuputeamsămăsupărpetine.
Înceledinurmănum-ampututstăpâni:
—Dacăaişti,dragăNastenka,ce-afostcuminetoatăziua!
—Ei,ceanume?Hai,povesteşte-mirepede!Dece-aităcutpânăacum?
—Înprimulrând,Nastenka,dupăceamîndeplinittoatecomisioanelepecaremile-aidat,dupăce-ampredatscrisoarea,dupăce-amfost labuniidumitaleprieteni…m-am
întorsacasăşim-amculcat.
—Numaiatât?m-aîntreruptearâzând.
—Da,aproapetot…i-amrăspunscălcându-mipeinimă,deoarecesimţeamcăochiimi se împăienjenescde lacriminedorite.M-am trezit însăcuooră înaintede întâlnireanoastră,caşicândn-aşfidormitdeloc.Nuştiuce-afostcumine.Veneamsă-ţipovestesctotul,deparcătimpulseoprisecudesăvârşirepentrumineşidoarosingurăsenzaţie,doarunsingursentimenturmasărămânăînminedinaceltimp,pentrutotdeauna,deparcăosingurăclipăurmasădăinuieoveşnicie,de-aifiziscăînsuşicursulvieţiiseoprisepentrumine…M-amtrezitcusenzaţiatulburecăomelodiedulceşirăscolitoare,auzităcineştieundeşicând,demultuitată,îmireînvieînmemorie.Eracaşicummelodiaaceeaarfivrutdecândmăştiusăevadezedinsufletulmeu,şinumaiacum…
—Of,Doamne,Dumnezeule! izbucniNastenka.Cumvineasta?Nupricepniciuncuvânt.
— O, Nastenka! Doream… să-ţi împărtăşesc cumva această impresie stranie…,începui cu glas jalnic în care mai licărea încă o speranţă, deşi foarte îndepărtată, e-adevărat.
—Terog,nutrebuie,terogmult!stăruiea,uitecăîntr-oclipăştrengărităaşiînţelesdespreceestevorba.
Deodată deveni neobişnuit de vorbăreaţă, veselă şi zglobie.Mă luă la braţ râzând;voiasămăamuzşieu,iarfiecarecuvântsfielnicrostitdeminetrezealaeaocascadădehohote,prelungi,sonore.Cândsimţicăsuntgatasămăsupăr,aînceputsăcocheteze.
—Dacăvreisăştii,începuea,mi-ecamnecazpedumneatacănute-aiîndrăgostitdemine.Ceţi-eşicufireapârdalnicăaomului,zău!Totuşi,neînduplecatulmeudomn,s-arcuvenisă-miapreciezisinceritatea!îţispuntot,tot,oriceprostiemi-artreceprincap.
— I-auzi! am tresărit eu când sunetul grav, ritmic al orologiului a răsunat dintr-unturnîndepărtataloraşului.Separecăeunsprezece.
Easeopribrusc,încetăsămairâdăşiîncepusănumerebătăile.
—Da,unsprezece,murmurăînsfârşit,darcuglasulpierit,şovăielnic.
M-amcăitîndatăpentruintervenţiaaceastabrutală:osperiasempunând-osănumerebătăile orologiului şim-am blestemat în clipa aceea pentru pornireamea de răutate. Otristeţe adâncăm-a învăluit şi aş fi dat orice ca să-mi ispăşesc păcatul.Am început s-oconsolez, săscornesc tot feluldemotivecaresă justifice lipsa lui, să înşirargumenteşipresupuneri.
Era cum nu se poate mai uşor s-o minţi în clipele acelea; de altfel, oricine, înasemeneaclipe,estedispussăasculteoricevorbedemângâiereşiebucuroslaculmedacăpoatesăgăseascăfieşioumbrădejustificare.
— De altfel, mi se pare chiar ridicolă pretenţia noastră, mă tot înflăcăram euadmirând în acelaşi timp claritatea extraordinară şi înlănţuirea logică a argumentărilormele.Nici n-avea când să vină; dumneata,Nastenka, ai un fel de-a fi carem-a derutatpânăşipemine,făcându-măsăpierdcutotulnoţiuneatimpului.Gândeşte-tenumai:omul
abiadacăaputut săprimeascăscrisoareapânăacum.Săpresupunemtotuşicănupoatevenidincineştiecemotiv;varăspundetotprinscris,iarrăspunsulluivasosiabiamâine,celmaidevreme.Mâine,cunoaptea-ncap,măducsăiauscrisoareaşinumaidecâtdupăaceea îţi dau de ştire; dar poţi presupune, la urma urmei, alte o mie de eventualităţi:bunăoară, n-a fost acasă când a venit scrisoarea, şi poate că nici n-a citit-o până acum.Oricesepoateîntâmpla.
—Da, da! încuviinţăNastenka, num-amgândit la toate acestea.Desigur, orice sepoate întâmpla, urmă ea, dar în tonul ei resemnat distingeai ca o disonanţă supărătoareecoulunuialtgândîndepărtat.Uitece-amsăterogsăfaci,ziseeaapoi:du-temâinecâtmaidevremeacoloşi,dacăprimeştivreunrăspuns,dă-mideştire.Ştiiundelocuiesc,nu-iaşa?Şi-mi repetă adresa ei.O vedeamacumatât de duioasă şi atât de sfielnică faţă demine…Aifiziscăascultăfoarteatentătotce-ispui,însăeranumaioaparenţă;fiindcălaoîntrebarede-amea,înlegăturăcucelece-ivorbisem,aezitat,s-afâstâcitşiasfârşitprina-şiîntoarcecăpşorulînaltăparte.Amprivit-oînochi:da,plângea.
—Ei,cumsepoate?Cumsepoateunacaasta?Cecopileşti!N-arenicionoimă.Gata!Terog,linişteşte-te.
S-a căznit să-mi surâdă, sevedea căvrea să se liniştească, darbărbia îi tremura şipieptulîitrădaunzbuciumascuns.Aurmatunmomentdetăcere,dupăcaremi-aspus:
—Măgândescladumneata,câteştidebun…Aşfidepiatrădacăn-aşsimţi-o…Ştiicemi-atrecutpringând?V-amasemuitpeamândoi.Decenuesteel—dumneata?Decenuelafelcudumneata?Elnueatâtdebuncadumneata,şitotuşiîliubescmaimult.
N-amrăspunsnimic.Eralimpedecăaşteptasesăspunceva.
—-Desigur,n-arfidemirarecaeusănu-lînţelegîncăpedeplin.Poatecănicinu-lpreacunosc.Darştii,întotdeaunaparcăm-amtemutdeel;eramereuatâtdeseriosşiatâtdemândru!îmidauseamacănueraastfeldecâtînaparenţăşicăaveaînsuflet,poate,maimultăduioşiedecâtmine,dar…Nupotsăuitcumm-aprivitatuncicând,îţiaminteşti,amvenitcubocceluţaladânsulînodaie;şi,cutoateacestea,îiportoarecumunrespectpreadeosebit;nuvreasăînsemneastacăparcăn-amfiegali?
-—Nu,Nastenka,nu,astaînseamnădoarcă-liubeştimaimultdecâtoricepelume,multmaimultchiardecâtpedumneataînsăţi.
—Bine, să zicem că aşa este, admiseNastenka naivă, dar uite la cem-amgânditacum,şinuevorbaanumedeel,civorbescaşa,îngeneral;toateacesteamăfrământădemultăvreme.Spune-midoaratât:decenoi,noitoţi,nunepurtămuniicualţiicums-arpurta fraţii întreei?Oaredecepânăşiomulcelmaibunareparcă întotdeaunacevadeascuns faţă de celălalt şi tăinuieşte ceva, păstrând tăceri?De ce să nu spui dintr-o datădeschis,fărăocolişuri,totceaipesuflet,dacăeştisigurcăvorbeletalenusuntaruncateînvântşinusuntspusezadarnic?Dacăpriveştiînjur,poftim!fiecareparemaiasprudecâtîiesteadevărataluifire,caşicândi-arfiteamăsănu-şijigneascăsentimenteledacăşile-ardestăinuiaşacumsuntelecuadevărat…
—Ah,Nastenka!aipusdegetulperană;ceeacespuidumneataareosumedeniedepricini, am întrerupt-o, înăbuşind eu însumi în clipa aceea, mai mult decât oricând,propriile-misentimente.
—O,nu,nu!măopriea,adânctulburată.Uite,dumneata,depildă,nueştilafelcaalţii!Dreptsă-ţispun,nuştiucumaşputeasă-ţiarăttotcesimt,darmisepare…da,chiarşiacum,miseparecăjertfeşticevapentrumine,aîncheiateatimid,privindu-măpefuriş.Terogsămăierţidacăîţivorbescastfel.Suntdoarobiatăfatăsimplă;amvăzutîncăpreapuţinpe lumeaastaşi,dreptsăspun,câteodatănupot rosticeeacegândesc.Nugăsesccuvintele necesare. Îi tremura glasul, poate din pricina acelui tăinuit val de simţămintecareoîncercaînmomentulacela,deşisesileasă-şiacoperenelinişteacuunsurâspalid.Amdoritnumaisă-ţispun,continuăeacuovădităsforţare,căîţisuntrecunoscătoare,cătoateacesteatrăiescşiînmine…O,pentrucâtmi-aifostdesprijin,să-ţideaDumnezeufericire!Dar ceea cemi-ai povestit atunci, despre acel aşa-zis visător, nu este câtuşi depuţinadevărat;adicăvreausăspuncănuţisepotriveştedeloc,căn-areniciolegăturăchipulacelacudumneata.Eutevădaltfel,tevădcutotulaltom,crede-mă,decâtacelapecaremil-aidescris.Şidacăvreodatăveiiubipecineva,să-ţiajuteDumnezeusăfiifericit.Iar fiinţeiaceleianu-iureznimic,pentrucăsuntsigurăcăvafi fericităcudumneata.Oştiu,suntdoarfemeie,şidacăîţivorbescastfel,trebuiesămăcrezi…
Nastenkaatăcutstrângându-mimânacuputere.
Şinicieun-amfostînstaresăîngăimceva,atâteramdetulburat.
Atrecutaşaunrăstimp.Peurmă,înălţându-şifruntea,aspus:
—Da,sevedecăazinumaivine!Etârziu!…
—Vavenimâine,amîncredinţat-ocuglasulcelmaiconvingătorşiferm.
—Da,aadăugateaînviorându-se,îmidauseamaacumcănumaimâinevaveni.Prinurmare,larevedere!Pemâine!Dacăplouă,voilipsipoate.Însăpoimâinevoifinegreşitaici,orices-arîntâmpla;săviipoimâinenegreşit!Vreausătevăd!Amsă-ţiistorisesctot.
Cândne-amluatrămasbun,mi-aîntinsmâna,m-aprivitcuseninătateşimi-aşoptit:
—Doardeacumîncolo,noidoi—nu-iaşa?rămânempentrutotdeaunaîmpreună.
Ah,Nastenka,Nastenka!Dacă ai avea şi tu de unde şti cât de singurmă simt euacum!
Cândamauzitorologiulbătânddenouăori,nu-mimaigăseamloculînodăiţamea;amînceputsămăîmbracşiamieşit,cutoatecăeraovremeposomorâtă.M-ampomenitacolo,pebancanoastră.Ampătrunsapoipeulicioaralor,darmis-afăcutruşinedemine,m-amîntorsşinicimăcarlaferestrenum-amuitat,deşieramdoarladoipaşidecasaei.
M-am înapoiat acasă atât de trist, cum n-am fost niciodată, niciodată! Ce vremeumedăşiapăsătoare!Dacăeratimpfrumos,m-aşfiplimbatpe-acolotoatănoaptea…
Aşadar—pemâine!pemâine!Mâineeaîmivaistorisitotul…
Dar scrisoarea n-a venit nici azi. De altminteri, era şi firesc să fie aşa. Ei s-au şiîntâlnitşiacumsuntîmpreună…
APATRANOAPTE
O! Doamne… cum au fost să se sfârşească toate acestea? cum au fost să sesfârşească!
Amvenitlaoranouă!Eaeraacolo.Amzărit-oîncădedeparte.Stăteacaşiatunci,întâiaoară,rezematădeparapetulcheiuluişinicinum-aauzitcândm-amapropiat.
— Nastenka! am strigat când am fost la câţiva paşi, stăpânindu-mi cu greutulburarea.
S-aîntorsrepedespremine:
—Hai!spuseea.Hai,maiiute!
Măuitamnedumerit.
—Unde e scrisoarea?Mi-ai adus scrisoarea?m-a întrebat ea, apăsând cuvintele şirămânândcumânaîncleştatăpeparapet.
—Nu,n-amnicioscrisoare,i-amrăspunsînceledinurmă.Cum?Eln-afostîncăpelavoi?
S-afăcutalbăcavarulşis-auitatlunglamine.Îispulberasemultimasperanţă.
—Să-l lăsăm în plataDomnului! reuşi ea să rostească în cele din urmă cu glasulsugrumat.Să-llăsămînplataDomnului,dacăaavutinimasămălase…
Îşi pironise ochii în pământ, pe urmă voi sămă privească, dar nici măcar atât nuizbuti.Câtevaclipemailuptăsă-şibiruietulburarea,apoideodatăserăsuci,sesprijinidebalustradacheiuluişilacrimileîiţâşnirăşiroaie.
—Nu trebuie să plângi, linişteşte-te, am încercats-o consolez, dar n-ammai avutputeresăstărui;laurmaurmei,cei-aşfipututspune?
—Număconsola!mă implorăeaplângând.Nu-mivorbi, te rog,despreel;nu-mimaispunecăvaveni,cănum-apărăsitcuatâtacruzimeomulacestafărăinimă.Şipentruce? Pentru ce a făcut-o? Ce a găsit de neiertat în scrisoarea mea, în acea nenorocităscrisoare?
Aici,hohotedeplânsi-aucurmatvorba;simţeamcummisesfâşieinima,privind-o.
—-O,câtăneomenieşicruzime!Şiniciunrândmăcar,niciunsingurrândnumi-atrimis!Să-mifirăspunscelpuţincănu-ipasădemine,căseleapădădedragosteamea,cănuarenevoiedeea;daraşa…de trei zile, şi sănuvinădinpartea luimăcarun singurrând! Cât de uşor e pentru el să umilească, să azvârle în faţa unei sărmane fete fărăapărare,acăreivinăedoarcă l-a iubit,asemenea jignire…Câtamsuferit înaceste treizile!Doamne,Doamne!Cândmi-aducamintecumamurcat laelprimaoară singură şinechemată, şi m-am umilit în faţa lui, şi-am plâns cerşindu-i puţină dragoste… Iar peurmă, pe urmă!…Ascultă-mă,mi se adresă ea din nou şi ochişorii ei negri prinseră astrăluci,edeneconceput!Ecuneputinţă!Negreşit,lucrurilestaualtfel.Saudumneata,saueune-amînşelat.Poatecănicin-aprimitpânăacumscrisoarea?Poatecăpânălaoraastanu ştie nimic? Cum e posibil, judecă singur, şi spune-mi şi mie, pentru numele lui
Dumnezeu!Lămureşte-mă,fiindcănupotînţelege,cumeposibilsăteporţiaşadebarbarşicuatâtabrutalitatecumafăcut-oelcumine!Sănu-miscrieniciuncuvânt!Darşifaţădecelmaiumilomdepelumeseimpunetotuşiomaimareînţelegere.Dardacăaajunscevalaurechilelui,i-ofispuscarevacineştiecebaliverne,m-ofibârfit?Ce-aispunedeunacaasta?miseadresăeaaproapestrigând.
—Euzic,Nastenka,sămăducchiarmâinelael,cadinparteadumitale.
—Aşa.
—Şi-ipovestesctotul,şiaflucumstaulucrurile.
—Şi?şi?…
—Îiveitrimiteprinmineoscrisoare.Sănuteîmpotriveşti,Nastenka,sănuspuinu!Am să-l fac să se pătrundă de respect pentru gestul dumitale, o să afle totul exact şidacă…
—Nu,prietene,nustăruizadarnic!măîntrerupseeahotărâtă.Numaiarerost.Niciuncuvântmaimult,niciunsingurcuvânt,niciunrânddelamine.Ajunge!Nu-lcunosc,nu-lmaiiubesc,trebuiesă-luit…
Darnu-şimaiisprăvigândul.
—Linişteşte-te,linişteşte-te!Staiaici,Nastenka,spuneameuaşezând-opebancă.
—Darn-amnimic,suntfoarteliniştită.Nutefrământaatâtapentrumine.Îmitrece.Nusuntdecâtlacrimi,sevorusca…Crezicăîmipuncapătzilelor,cămăînec?…
Inima-mi era plină de clocot.Amvrut să vorbesc, dar nu eram în stare să scot uncuvânt.
—Spune-mi,spune-mi(şidinnouîmiluămânaînmânaei),nu-iaşacădumneatan-ai fi făcut la fel? N-ai fi părăsit-o pe cea care ar fi venit să-ţi mărturisească singurădragosteaeişinui-aifiaruncatînfaţăbatjocuranesimţirii,peseamauneiiniminaiveşislabe?Aifiştiuts-ocruţi,ferind-odesuferinţaumilirii,nu-iaşa?Te-aifigândit,desigur,căesingurăpelume,căn-aştiutcumsăsefereascădeacestsentimentaldragosteifaţădedumneata,şi,odatăcăzutăpradălui,nuştiecumsă-şiaperedragostea,că,defapt,nuareniciovină,însfârşit,cănuevinovată…căn-afăcutnimic…O,Doamne,Dumnezeule!…
—Nastenka!amstrigat,neizbutindsă-miînvingtulburarea.Nastenka,număchinui!îmi sfâşii inima,Nastenka,nupot sămai tac,orice s-ar întâmpla!E timpul să las să sereversetotcemis-aadunataici,înpiept…
Şi cu aceste vorbe am dat sămă ridic de pe bancă. Eam-a reţinut, luându-mă demânăşiuitându-semiratălamine.
—Ce-icudumneata?m-aîntrebatîntr-untârziu.
—Ascultă-mă!i-amspusplindehotărâre.Ascultă-mă,Nastenka!Ceeaceveiauziacum nu-i decât o aberaţie, ceva irealizabil sau, dacă vrei, o plăsmuire de-a meaprostească.Ştiubinecăaşacevanusepoateîmplininiciodată,dar tăcereamăsugrumă,trebuiesă-midescarcsufletul.Înnumelesuferinţelordumitaledeacum,terogdinaintesămăierţi!
— Dar ce este, ce? mă cercetă ea, încetând să mai suspine şi aţintindu-mă cuochişoriimiraţi,strălucinddeostraniecuriozitate.Ceseîntâmplacudumneata?
—Esteirealizabil,darteiubesc,Nastenka!Poftim:astaseîntâmplacumine!Iarprinmărturisireaaceastaamspustotul!amîncheiatcuungestscurt,darhotărât.Abiadeaciînainteveivedea dacămai poţi vorbi cumine aşa cum ai făcut-o adineauri şi dacă, însfârşit,maifacesăasculţiîncontinuareceeaceaşmaiaveadespus…
—Darbine,bine,deceatâtazbucium?Ştiamdoardemultcămăiubeşti,darmisepăreacămăiubeştidoaraşa…purşisimplu,într-unfelcutotulobişnuit…O,Doamne,Doamne!
—Da,Nastenkadragă,dintâi începuseoarecumsimplu,darpeurmă…peurmă…uite,acumsuntlafelcumeraidumneatacând,cuobocceluţăînmână,aiurcatatunciîncamera lui.Bachiarmultmairău,Nastenka,pentrucăatuncielnuiubeapenimeni,pecâtăvremedumneataiubeştipealtcineva.
—Pentruce-mispuiasta?Laurmaurmei,nuteînţelegdeloc.Bine,darcerostautoate acestea, adică nu ce rost au, ci pentru ce dumneata… aşa… cum aşa, deodată…Dumnezeule!Spunprostii!Doar,dumneata…
ŞiNastenkas-aîncurcatde-abinelea.Obrajiiîiardeau,privireai-aalunecatînjos.
—Cesăfac,Nastenka,cepotsăfac?Suntvinovat,amabuzatde…adicămint,nu-miapasăcugetulniciovinovăţie.Osimt,audce-mişopteşteinimaşiinimaîmişopteştecăamdreptate,pentrucăn-aşputeasătejignesccunimic,n-aşputeasă-ţifacniciunrău.Ţi-amfostprieten.Iţisuntşiacum.N-amtrădatprinnimicprietenianoastră.Numaică,iată, mă podidesc lacrimile, Nastenka. Lasă-mi-le, nu stânjenesc pe nimeni, lasă-le săcurgă,Nastenka.Sevorusca…
— Dar stai odată, stai jos! încercă ea să mă convingă să mă aşez pe bancă. O,Doamne,Dumnezeule!
—Nu,Nastenka, numai stau; acumnumai pot rămâne aici; şi nici dumneata nutrebuiesămămairevezi.Câtevacuvintenumaişidupăaceeaplec.Atâtavreausă-ţispun:n-ai fi aflat niciodată că te iubesc. Înmormântam câtmai adânc taina aceasta şi n-ar fiaflat-onimeni,niciodată.Nute-aşmaifitorturatacumcuegoismulmeu.Nu!Daracumn-ammaipututîndura,chiardumneataaiadusvorbadespreaceasta—eştisinguravinovată;vinaoporţidumneata,eun-amcesă-mireproşez.Şin-aidreptulsămăalungidelângădumneata…
—Dar,nicigând,nicigândsătealung,ceţi-avenit?îngăimăNastenka,încercând,sărmana,să-şiascundăpecâtputeaprofundaeitulburare.
—Număalungi,nu?Şieucareamvrutsămăîndepărtezsingur,săfug…Şiamsăplec, bineînţeles. Am să plec, dar nu mai înainte de a-ţi fi destăinuit totul; pentru căadineauri,cânddumneatavorbeai,stăteamcapejăratec,iarcândaiizbucnitînplâns,cândte-am văzut căinându-te din pricină (o spun şi asta, Nastenka) că ai fost respinsă, căiubireadumitaleafostnesocotită—o!atuncimi-amsimţitinimaplinădeatâtadragostepentrudumneata,Nastenka!Atâtadragoste!Şim-acuprinsoadâncăamărăciunecănu-ţipotfideniciunsprijincudragosteamea!Biatameainimăpreaplinăn-amairezistat,arupt zăgazurile stăpânirii. de sine, ale cuminţeniei— şi am vorbit. Trebuia să vorbesc,
Nastenka!…
—Da,da!vorbeşte-mi.Simtnevoiasăteaudvorbindaşa!ziseNastenka,înfioratădeunimboldlăuntric.Osă-ţiparăciudatpoatecăţi-ocer,dar…terog,continuă!Maitârziuosă-ţiexplictotulmaipe-ndelete.
—Iţiestemilădemine,Nastenka;decesăneascundemdupădegete?Ţis-afăcutmilădemine, scumpameaprietenă!Darce-aipierdutodată,pierdut rămâne.Cuvântulrostitnu-lmaipoţiîntoarce.Nu-iaşaoare?Acumştiitotul.Aiciafostpunctuldeplecare,pricepi?Perfect!Acumtotuleînordine.Unsingurlucruaşmaivreasă-ţispun.Privindu-ţifaţaînlăcrimată,reflectamînsineamea(o,lasă-măsăspunşiasta!)îmispuneam(ştiucă acest lucru e cu neputinţă, Nastenka), îmi spuneam că, poate… cumva, printr-unmiracol,fărăsă-ţidaiseama,veifiîncetatsă-lmaiiubeşti.Înclipeleacelea,Nastenka—pentrucăbănuialaastam-arosşiieri,şialaltăieri—eramînstaresăfacorice,numaisămăîndrăgeştişidumneata;maialesdecândte-amauzitcănulipseadecâtpuţincasămăiubeşti.Şi,maideparte?Eaproapetotceamvrutsă-ţispun;îmirămânesămaiadaug(darastadoarpentrumine):ce-arfifostdacădumneatam-aifiîndrăgitcuadevăratşiîncolo—nimic,atâtatot!Maiascultă,dar,şiasta,bunameaprietenă,pentrucă,oricum,îmieştiprietenă:sunt,desigur,unomsimplu,unomsărac,cutotulneînsemnat—deşinudespreastaestevorba(nuştiucum,dar,deemoţie,vorbescparcăfărănicionoimă,spuncutotulaltcevadecâtaşfivrutsăspun)darsăştii,Nastenka,te-aşfiiubitatât,atâtdemult,încâtchiardacăaifinutritaceleaşisentimentefaţădeel,dacăaificontinuatsă-liubeştipecelpecareeunu-lcunosc,n-aifisimţitnicioclipăcădragosteameatestinghereşteînvreunfel. Ai fi auzit numai, ai fi simţit în fiecare clipă că undeva, pe-aproape, bate o inimărecunoscătoare şi devotată, o inimă fierbinte, care pentru dumneata ar fi în stare…Ah,Nastenka,Nastenka!ce-aifăcutdinmine!…
—Nuplânge, te rog, nuvreau să plângi,mă implorăea, ridicându-sebruscdepebancă.Maibinesămergem,haide,ridică-te,s-opornimîmpreună.Potoleşte-te,potoleşte-te,repetaea,ştergându-miobrajiicubatistaei.Ei,haisămergem,poatecăamsă-ţispunceva…Fiindcăelm-apărăsit,fiindcăauitatdemine,deşieu(nuvreausăteamăgesc)îlmaiiubescîncă…aşvreasă-mirăspunzi:dacă,bunăoară,te-aşîndrăgipedumneata,adicădacă aş fi…numai…O, dragulmeuprieten! cât de rău îmi pare că te-am jignit atuncicând te lăudam că nu te-ai îndrăgostit demine, fără să-mi dau seama că te răneam însentimenteledumitale!…O,Doamne,cumafostposibilsăfiuatâtdeoarbă,sănu-midauseamadeasta?Cumafostcuputinţăsănuprevăd?Cumde-amfostatâtdenaivă?Dar…fie!Uite,m-amhotărât—îţispunacumtotul,totceampeinimă…
—Ştii,Nastenka,credcăemaibinesăplec,sădispar.Acum,îndată!Elimpedecăprezenţameatechinuie.Poftim,acumaimustrărideconştiinţăcăte-aiamuzatpeseamamea.Aşacănuvreau,da,nuvreauca,pelângădurereapecareoîncerci,sămaiadaugşieu…măsimtvinovat,desigur…Aşadar,Nastenka,adio!
—Număpărăsi!Ascultă-mă:decenuvreisămaiaştepţipuţin?
—Săaştept?Cum,cesăaştept?
—Îliubesc,n-amcumsăneg,darîmivatrece;trebuiesătreacă,nusepoatesănutreacă,osimt…Cineştie,poatecănicinu-lmaiiubesc,poatecăastăzichiarsevaterminacutotul,nuvamaifidecâtunnordestrămat;pentrucăsimtcă-lurăscacum;pentrucăşi-a
bătutjocdemine,întimpcenoidoiamplânsaiciîmpreunăşi,suntsigurăcă,înlocullui,num-aifirespins,pentrucădumneatamăiubeşti,iarelnum-aiubitniciodată;şipentrucă…da! pentru că şi eu te iubesc pe dumneata…mult,mult! tot aşa demult cummăiubeştişidumneata…Ţi-ammărturisit-osingurăîncăînainte.Şi te iubescpentrucăeştimaibundecâtel,mainobil,maigeneros,şipentrucă,pentrucăel…
Emoţia sărmanei fete era atât de mare, încât n-a mai fost în stare să termine; cufruntea rezemată de umărul meu, apoi de piept, şi-a dat drumul ultimelor stavile aleamarniceloreilacrimi.Oconsolam,oconjuram,darnuseputeaopri,îmistrângeaîntr-unamâna, spunându-mi printre sughiţuri: „Aşteaptă, aşteaptă puţin… o să-mi treacănumaidecât…Vreau să-ţi spun… să nu crezi că e din pricina firiimele slabe…doar oclipă,pânămăliniştesc…”Însfârşit,s-amaipotolit,şi-aşterslacrimileşiamcontinuatsăneplimbam.Vroiamsă-ivorbesc,dareamărugaîntr-unasămaiamrăbdare.Amtăcut…Şi,multăvremeamtăcutaşaamândoi,pânăcând,într-untârziu,s-areculesşiavorbit…
—Uitecee…,începueacuglasslabşitremurător,încareînsăamdesluşitaccenteleuneisimţiricaremi-aumplutinimacuodulceşitulburătoareaşteptare…sănu-ţiînchipuicumvacăsuntnestatornicăsauuşuratică,înclinatăsăuitatâtdeuşorşiderepede,orisătrădez. L-am iubit un an întreg şi jur în faţa lui Dumnezeu că niciodată nu i-am fostnecredincioasă,nicimăcarcugândul.Eladesconsiderattoateastea,baîncăşi-abătutjocdemine—să-llăsăm,deci,înplataDomnului!Darelm-aşidispreţuit,mi-arănitinima.Deaceea,nu-lmaiiubesc.Nupotiubidecâtunsufletmărinimos,plindegenerozitateşide înţelegere faţă de celălalt; pentru că eu însămi sunt astfel, iar omul acesta nu m-ameritat—rămânăînplataDomnului!Totuşi,emaibinepoatecăs-aîntâmplataşadepeacumdecâtsă-mifiînşelatmaitârziuîncredereaşisă-lficunoscutabiacineştiecândaşacum e în realitate… Dar s-a sfârşit! Şi, cine ştie, bunul meu prieten, continuă ea,strângându-mimâna,cineştiedacătoatădragosteamean-afostdecâtoiluzieasimţurilor,o aprindere a închipuirii mele pornită dintr-o zburdălnicie copilărească, dintr-o glumă,poate din pricina supravegherii prea aspre din partea bunicii…Poate că ar fi trebuit săiubescpeunaltul,nupeel,nupeunasemeneaom;pecinevacarearfiavutmilădemine,şi,şi…Darsălăsăm,sălăsămtoateastea,seîntrerupseNastenkasufocându-sedeemoţie,ţineamdoar să-ţi spun… să-ţi spun că, trecând peste faptul că-l iubesc (ba nu: că l-amiubit),trecândpesteasta,dacăveicrede…dacăveimaisimţicădragosteadumitalepentrumineeatâtdemare,încâtsăpoatăalungadininimamea,săşteargădinamintirecealaltăiubire,dacă-ţivafimilădemineşinuveidorisămălaşisingurăînvoiasoartei,fărăniciunsprijinşifărăniciosperanţă,deveidorisămăiubeşti totdeaunaaşacummăiubeştiacum,atunciîţijurcărecunoştinţamea…cădragosteameavafi,înceledinurmă,demnădedragosteadumitale…Maivreisăieişiacumamânapecareţi-oîntind?
—Nastenka!amstrigateuînecându-măînlacrimi.Nastenka!O,Nastenka!
—Ajunge,ajunge!mărugaea,acums-aterminat,numaiareniciunrostzbuciumulacesta…Şi o vedeam cum caută la rându-i să se stăpânească.Ceea ce era de spus, s-aspus,nu-iaşa?Nu?Şidumneataeşti fericit, şieusunt fericită, sănumaivorbimnimicdespreasta;aşteaptă,cruţă-mă…Vorbeşte-miacumdesprealtceva,pentruDumnezeu,teimplor!
—Da, Nastenka, da! ajunge despre asta, acum sunt fericit, eu… dar, bineînţeles,Nastenka,săvorbimdesprealtceva.Chiaracum,imediat.Hai,suntgata…săvorbim…
Dar nu ştiam cum să începem, ba râdeam, ba plângeam şi îndrugam tot felul devorbe,mii devorbe răzleţe, fără noimă şi fără nici o legătură între ele;mergeambapetrotuar, la întâmplare, ba, deodată, ne întorceamdeundeo porniserăm, şi iar traversamstrada,şiiarneopream,pentrucadinnous-oluămde-alungulcheiului,uitândcutotuldenoişidelume;eramcaniştecopii…
— Acum locuiesc singur, Nastenka, am încercat eu să înnod o conversaţie, darmâine…Ştii,desigur,Nastenka,eunusuntunomînstărit:totcâştigulmeurevinelaomiedouăsute,darnu-inimic…
—Se înţelege că nu-i nimic, are şi bunica pensia ei; aşa că nu ne va sta povară.Fiindcăpebunicatrebuies-oluămneapăratcunoi.
—Fireşte, trebuie neapărat s-o luămpe bunica…Numai, nu ştiu cemă fac eu cuMatriona…
—Aşae,şinoioavempeFiokla!
—Matrionaeofemeiedetreabă,areînsăuncusur!Îilipseşteimaginaţia,Nastenka;nuareabsolutniciunpicdeimaginaţie!Darnu-inimic,cred…
—N-arenicioimportanţă.Sevordescurcaelecumvaîmpreună;chiardemâineaiputeasătemuţilanoi.
—Cumaşa?lavoi?Bine,dacăspui…Eusuntgata…
—Iţiînchiriemnoiocameră.Avemsus,ţi-ampovestiteu,unalamezanin:eliberă,astat acolo până de curând o chiriaşă, o bătrânică, o nobilă scăpătată, dar s-amutat; iarbunica, o ştiu eu, vrea să închiriezemezaninul unui domn tânăr; amîntrebat-o: „De ceneapăratunuidomntânăr?”Şimi-arăspuns:„Emaibineaşa,eusuntbătrână,dartunucumvasă-ţiînchipui,Nastenka,cămăgândescsătemăritcuel”.Ampriceput,bineînţelescătocmaideaceea…
—Ah,Nastenka!amexclamateuîncântat.Şiamândoiamizbucnitînrâs.
—Ei,hai,hai,ceatâtahaz!Undezicicăstaidumneata?Amşiuitat…
—PelapodulN.,încasaluiBarannikov.
—Eocasămare,nu-iaşa?
—Da,eocasămare.
—Oştiu,oştiu,efoarteimpunătoare!Darastan-arfiopiedicăsăplecideacoloşisătemuţilanoi,câtmaicurând…
—Chiarmâine,Nastenka, uite, chiarmâine, deşi aici unde stau am cam rămas înurmăcuchiria…Darn-areaface.Voiprimiîncurândleafaşi…
—Sigurcăda,ştii,poatecăşieuamsăîncepsădaumeditaţii.Studiezsingurăcasăpotpredalecţii.
—Foartebine!Iareuvoicăpătacurândogratificaţie,Nastenka…
—Minunat!Prinurmare,demâineeştichiriaşulmeu…
—Da,şivommergeîmpreunălaBărbieruldinSevilla,pentrucăîncurândsevajuca
dinnou.
—Sigur,sigur,vommerge, încuviinţăamuzatăNastenka,darmaibinesăascultămaltăoperă,nutotBărbierul…
—Fieşialta,cumsănu!fireşte,arfişimaibine;cumdenum-amgândit…
Şi, sporovăind astfel, umblam amândoi aiuriţi, ca într-o ceaţă ameţitoare, de parcănicinuştiamcesepetrececunoi.Neopreamlocului,într-odiscuţielungă,aprinsă,şiiarporneam,pomenindu-neDumnezeuştieunde, şidinnou râsete,dinnou lacrimi…PânăcândoauzeamlaunmomentdatpeNastenkaspunândcăvreasăseînapoiezeacasă,iareu,neîndrăzninds-oreţin,ziceams-oconducpână lapoartă,cadupăunsfertdeorădedrumsănepomenimdinnoupechei,lângăbancanoastră.Şiiarsuspine,şiiarolacrimăstingheră,caremăfăceasă-mipierdcurajul,simţindcummătrecfiorireci.Darfataîmistrângeamânaşimăatrăgeaiardupădânsaîntr-orătăcirenecontenităpestrăzi,flecărind,hohotind,întristându-neşiiarlansându-neîndiscuţiifărădeînceputşifărădesfârşit…
—Etimpul,totuşi,etimpulsăplecacasă!ziseNastenkaînceledinurmă.Credcăs-afăcuttârziudetotşiajungecâtne-amfăcutdecapcaniştecopiineastâmpăraţi!
—Da,Nastenka,numaicăeutotn-amsăpotadormi;acasănumăduc.
— Nici eu, cred, n-am să fiu în stare să adorm, dar ai să mă însoţeşti până lapoartă…
—Negreşit!
—Dedataaceasta,trebuienegreşitsăajungemacasă.
—Negreşit,negreşit...
—Pe cuvânt de onoare?…Căci trebuie odată şi odată sămă întorc şi acasă, nu-iaşa?
—Pecuvântdeonoare!amîmpăcat-orâzând.
—Atunci,sămergem!
—Sămergem!
—Priveşte,priveştecerul,Nastenka!Uită-teceseninăşiadâncăestebolta.Mâinevafi o zi splendidă.Ah, ce coviltir albastru de smalţ, ce lună!Vezi norul acela gălbui decolo?Egatas-oacopere,vezi?…Acum!…Tiii…N-aacoperit-o,a trecut,caatâţiaalţinori,pealături.Priveşte,terog,priveşte!…
Dar Nastenka numai privea norul, stăteamută şi nemişcată ca o statuie; în clipaurmătoare,amsimţit-ocumprindesăselipeascădemine,întâisfioasă,peurmădinceîncemaistrâns.Mânaîitremuraînmânamea;amprivit-o…Sesprijinisedeminecutoatăgreutateatrupului.
Tocmaiatunciatrecutpelângănoiuntânăr.L-amvăzutoprindu-sebrusc,privindu-nefix,apoişi-areluatdrumul,şis-adepărtatcucâţivapaşi.
Amavutotresărireşicujumătatedeglasamîntrebat-otemător:
—Nastenka,spune-mi,cineeste?
—El!mi-aşoptit,ghemuindu-seşimaimultînmine.
O simţeam atât de aproape, încât îi auzeam bătăile năuce ale inimii. Îmi dădeamseamacămiseînmoaiepicioarele.
Înclipaaceea,dinurmanoastrăseauziovoce:
—Nastenka!Nastenka,tueşti?
Şi,înaceeaşiclipă,tânărulînaintacâţivapaşisprenoi…
Doamne, ce strigăt! N-am să-l uit toată viaţa. Şi cum a tresărit ea cuprinsă de untremurprofund, cum s-a smuls apoi dinmâinilemele şi cuma ţâşnit ca o rândunică înzbor către el! Îi priveam înmărmurit, zdrobit.Totul a ţinut cât o străfulgerare: i-a întinsmâna, doar atât, s-a aruncat la pieptul lui, apoi s-a întors şi, cu iuţeala vântului, a fostlângămine,şimaiînaintesăpotînţelegebinecesepetrece,m-aîmbrăţişat,cuprinzându-migâtulcuamândouăbraţeleşim-asărutatfierbinte.Apoi, totaşa,fărăsă-mispunăuncuvânt,afugitdinnoulael,uşoarăcaolibelulă,l-aluatdemâinişis-audus.
Amrămasmult timpnemişcat şipriveam înurma lor.Şiamstataşa,amstatpânăcândamândois-auştersdinfaţaochilormei.
DIMINEAŢA
În dimineaţa aceea, nopţilemele luară sfârşit. Era o zi urâtă. Ploua, şi stropii îmiizbeaugeamurilecaomuzicătristă.Înodăiţameaeraîntuneric,afarămohorât.Mădureacapulşiaveamameţeli;printoatemădularelemisefurişaneliniştitoarefebra.
— Ţi-a venit o scrisoare, maică, prin poştă. A adus-o poştaşul, răsună deasupraurechiimeleglasulMatrionei.
—Oscrisoare,zici?delacine?amsăriteudepescaun.
—Nuştiu,maică,veziacolo,poatecăscriedelacine-i.
Amruptsigiliul.Eradelaea!
„Ah, iartă-mă, iartă-mă! îmi scria Nastenka: te implor în genunchi, iartă-mă!Înşelându-mă pe mine, te-am înşelat şi pe dumneata. A fost un vis, o nălucire… Amsuferitnespusastăzipentrudumneata;iartă-mă,teconjur,iartă-mă!…
Nutegrăbisămăcondamni,pentrucăfaţădedumneatanum-amschimbatcunimic;am spus că te voi iubi şi te iubesc şi acum, ba îţi port în suflet poatemai mult decâtdragoste.O,Doamne!Dacăv-aşputeaiubipeamândoideodată!O,dacăaifidumneata—el!”
„O,dacăelar fi—dumneata!” îmi trecuprinminte.Mi-amadusamintecuvinteledumitale,Nastenka!
„Dumnezeumi-emartor,numaielştiece-aşfiînstaresăfacacumpentrudumneata!Simtcât îţi estedegreuşide amar.Te-am rănit, dar atunci când iubeşti—ştii bine!—chiarşirănilejigniriiseuitărepede.Iardumneatamăiubeşti!
Îţimulţumesc!da!Îţimulţumescnespuspentrudragosteaaceasta.Eas-acuibăritînmine, e caunvis dulce carenu te părăseştemultă vremedupă ce te-ai trezit; şi-mi voiamintiîntotdeaunadeaceascumpăclipăîncareţi-aideschissufletul,frăţeşte,primindcuatâta mărinimie în dar inima mea zdrobită, ca s-o ocroteşti, s-o mângâi şi s-otămăduieşti…Dacămăveiierta,amintireaceţi-oportsevaînconjuradenimbulînălţătoraluneirecunoştinţenepieritoare,încâtnusevaştergeniciodatădinsufletulmeu.Rămâncredincioasăacesteiamintiri,n-ovoitrăda,pentrucănu-mipottrădapropriainimă:estestatorniclegatădeceeacei-afostodatăscump.Numaidepartedecâtieri,inimaaceastas-aîntorscaldăşifărăpicdezăbavălacelcăruiaisefăgăduisepevecie.
Nevomîntâlni,veivenipelanoi,n-osănepărăseşti,veirămâneprietenul,fratelemeude totdeauna…Şicândosăne revedem, îmivei întindemâna…nu-iaşa? Îmiveiîntindemâna,fiindcăm-aiiertat,nu-iaşa?Şimăiubeşticaînainte?
O, te implor: iubeşte-mă, nu mă părăsi, pentru că te iubesc atât de mult în clipaaceasta,pentrucămăsimtdemnădedragosteadumitale,pentrucăspers-omerit…dragulmeuprieten!Săptămânaviitoarenecăsătorim;els-aîntorslamineplindetandreţeşisuntsigurăcănicioclipănum-adatuitării.Sănutesupericăîţiscriudespreelînrândurileacestea.Vreau însă să vin la dumneata împreună cu el; îl vei îndrăgi şi dumneata, nu-iaşa?
Iartă-ne.S-oporţiînamintireşis-oiubeştiîntotdeaunapeadumitale
Nastenka”
Am recitit de nenumărate ori scrisoarea; din ochii înceţoşaţi doar că nu-mi şiroiaulacrimile.Înceledinurmă,mi-acăzutdinmânăşimi-amînfundatfaţaînpalme.
—Auzi,maică,începuMatriona.
—Ces-aîntâmplat,mătuşico?
—Săştiicăpăienjenişulălacarenăpădisetavanul…numaie!Amderetecat,de-amfăcutlună:acumn-aidecâtsăteşiînsori,basă-ţipofteştişioaspeţilanuntă…
M-amuitatlaMatriona…Bătrână-bătrână,daroştiamînputere,agerăînmişcări—şi iată, dintr-o dată, nu ştiu cum mi-a apărut în faţa ochilor zbârcită, cu ochii stinşi,cocârjată şi sleită… Am avut deodată impresia că odaia mea a îmbătrânit la fel caMatriona. Pereţii şi podeaua se decoloraseră, totul părea lipsit de viaţă, păienjenişul selăbărţasedinnou,întinzându-şiplasaîntoatepărţile.Şiiatăcă,fărăsăpricepdece,cândm-amuitatpegeam,şicasadepestedrumîmbătrâniseparcă,sepiperniciseşi-şipierduseculorile: tencuiala stâlpilorde zid i se cojea, curgeadin eamortarul, cornişele înnegritecrăpaseră,iardingalbenul-aprinsalpereţilormairămăseserădoarniştepetebălţate…
Sau,poate,orazădesoare,privindoclipădedupănori,seascunsesedinnoudupănorulacelacenuşiu,aducătordeploaie,şiînfaţaochilormeitotulseîntunecaseiarăşi,saupoatecăzărisempentruoclipăpanoramareceşimohorâtăa întreguluimeuviitorşicupenelul închipuiriim-amsurprins aşacumaveamsăajungcincisprezeceanimai târziu,adicăîmbătrânit,înaceeaşiodaiemizeră,lafeldesingur,cuaceeaşiMatriona,careîntoţiaceştianinuaprinsniciundramdeminte…
Darcumte-aşputeatulburacurănilemele,Nastenka?Cumaşputeaîngăduinegruluinoraldureriimelesăumbreascăseninătateafericiriitale,orisăstrecorreproşurizadarniceşiaducătoaredemâhniriînsufletultău?A-ţiîncercainimacuremuşcăriascunse,silind-osăbată îndurerată tocmai înculmilesupremeloreibucurii,arficaşicumm-aşpornisăcalc înpicioaregingaşele flori pe care le-ai împletit în buclele tale negre, când aimersîmpreună cu el în faţa altarului…O, asta niciodată, niciodată! Fie ca bolta înstelată acerului, pe subcare călătoreşti, să străluceascăde-apururi limpede; fie ca zâmbetul tăugingaş să fie mereu numai lumină şi împăcare! Fii binecuvântată pentru acea clipă defericire, de încântare sublimă pe care ai dăruit-o unei alte inimi însingurate şirecunoscătoare!
Doamne!Oclipădoar!Oîntreagăclipădeîncântaresublimă…Oarenuedeajunschiarşipentruoviaţădeom…
–––––––—
