Nonverbal

71

COMUNICAREA NON-VERBAL

S-au scurs aproximativ dou milenii de cnd Cicero atrgea atentia oratorilor Antichittii asupra importantei mimicii si gesturilor (limbajul pe care l nteleg si barbarii) n transmiterea unui mesaj recomandndu-le acestora s speculeze la maxim toate resursele comunicative ale trupului; Quintilian, la nivelul sec. I d.Hr., a hotrt ntocmirea unui dictionar al semnificatiei gesturilor initiativ neluat n seam n epoc, dar preluat cu entuziasm de teoreticienii comunicrii din zilele noastre.

Desi o precede pe cea oral, comunicarea non-verbal a nceput s fie studiat ca stiint de curnd. Practic, sfrsitul anilor 60 a nsemnat startul n cercetarea acestui interesant domeniu de manifestare uman.

Uneori restrns n mod eronat la limbajul trupului, domeniul comunicrii non-verbale este foarte generos, nglobnd toate manifestrile umane comunicationale care nu apeleaz la cuvinte (scrise sau rostite). Dac verbalizarea este folosit n general pentru transmiterea informatiilor (mesajul obiectiv), non-verbalul exprim sentimente, triri si atitudini interpersonale (mesajul subiectiv). Mesajul non-verbal poate avea o existent de sine stttoare, pe cnd un mesaj pur verbal sau n exclusivitate oral poate fi imaginat cu greu ca functional.

Exist cteva caracteristici ale comunicrii non-verbale de care trebuie s se tin seama n efortul de a construi un mesaj coerent si de a-l transmite n mod eficient:

Caracterul ambiguu si puternic ancorat cultural. Zmbetul, de exemplu, poate nsemna acceptare, aprobare, atentie, consideratie, simpatie, dragoste, dar si agresivitate, rceal, plictiseal, politete fortat. Gestul OK, cu degetele gros si arttor alctuind un inel, nseamn, n toate trile anglofone totul este n regul, dar n cele francofone nimic, zero. n Japonia acelasi gest nseamn bani, iar n unele prti ale Mediteranei un indicator obscen al homosexualittii. De aceea, este indicat ca, n momentul n care ne lansm n descifrarea unor expresii si comportamente non-verbale, s lum n considerare contextul n care acestea apar, sfera cultural n care se manifest, propriile sentimente, dar si starea celuilalt n momentul comunicrii.

Mesajul non-verbal este un indicator de mare precizie al intentiilor emittorului. Chiar dac mesajul verbal si cel non-verbal sunt contradictorii, cercetrile n domeniu ne ndeamn s dm crezare celui din urm. Acest lucru se datoreaz, pe de o parte, faptului c marea majoritate a mijloacelor de expresie non-verbal sunt nnscute si de aceea greu controlabile, iar pe de alt parte, faptului c foarte putine persoane cu care interactionm de obicei dispun de tehnicile necesare disimulrii non-verbale. Practic, mesajul non-verbal se falsific greu.

Comunicarea non-verbal este strict determinat de anumite reguli pe care le nvtm n contextul social n care ne dezvoltm. De exemplu, aflm de timpuriu c atingerea unei alte persoane este permis (atunci cnd vrem s consolm), dar cu desvrsire interzis n situatia n care ne aflm ntr-un lift alturi de un necunoscut sau mai multi. Aceste reguli se nvat n contextul socializrii, mai mult prin observare si imitare, dect prin explicatii si predare propriu-zis.

P ar t e a I C o mun ic a r e v e r b a l s i n o n - v e r b a l

72

6.1. Functiile comunicrii non-verbale ntrirea si completarea

De obicei, zmbim cnd ludm pe cineva, ne ncruntm cnd dezaprobm utiliznd mijloacele non-verbale pentru a ntri mesajul verbal. Comportamentele non-verbale ntregesc (mplinesc) mesajul verbal, ajutndu-ne s descifrm exact atitudinile interlocutorilor.

Accentuarea Obisnuim s subliniem, ntr-o scrisoare, pasajele mai importante, s ne uitm insistent n

ochii celuilalt n momentul n care vrem s-i atragem atentia asupra spuselor noastre, s amenintm cu degetul un copil neasculttor. Importante n procesul de accentuare sunt aspectele non-verbale ale textului scris (organizarea si asezarea n pagin, caligrafia, sublinierile, acuratetea si aspectul vizual general) si cele ale mesajului oral (tonul si calitatea vocii, intonatia, intensitatea vorbirii, registrul folosit, ritmul si rapiditatea emisiei cuvintelor).

Contradictia De multe ori intentionm s ascundem n spatele vorbelor adevratele sentimente, usor de

descifrat n mesajul non-verbal. Ni s-a ntmplat s afirmm n vorbe, cu toat tria, c ne simtim bine ntr-un grup n care nu ne gsim locul s mimm volubilitatea si relaxarea cu pumnii strnsi si cu fruntea transpirat. Sau, n ciuda faptului c ne bucurm enorm de un apropiat succes n cadrul unui proces de negociere, s cscm plictisiti, s privim pe fereastr indiferenti, pentru a ne masca privirea strlucitoare si zmbetul triumftor.

Substituirea Mesajul non-verbal l poate nlocui cu succes, n multe situatii, pe cel verbal. Cltinm din

cap pentru nu sau da sau descifrm strile de spirit ale colegilor de lucru fr a-i mai ntreba cum se simt. Reusim s ndeprtm de lng noi pe cineva printr-o simpl fluturare de mn sau reusim s ne facem prieteni fr prea multe cuvinte, pur si simplu privind deschis n ochii celorlalti si zmbind la momentul oportun.

Repetarea n general, dac cineva ne cere o indicatie referitoare, de exemplu, la directia n care se afl

laboratorul de chimie, utilizm mai nti cuvintele (Pe coridor inainte si al doilea culoar la dreapta) dup care relum pe scurt explicatia, de data aceasta prin gesturi (indicm cu degetul sau cu capul). De asemenea, spunem Hai s plecm de aici dup care ne ridicm de la mas si relum mesajul, n tcere, cltinnd din cap n directia usii si chemndu-i pe ceilalti cu mna.

Reglarea Semnalele non-verbale sunt cele care indic interlocutorilor c este momentul s intervin n

discutie (scderea intensittii vocii, pauzele), sau, dimpotriv, s tac (semnele cu mna, cu capul). Studentii nchid cu zgomot crtile si ncep s se foiasc si s se joace cu pachetele de tigri n momentul n care un curs se prelungeste prea mult. Exclamatiile pe care le scoatem ntr-o discutie (aha, da, h, mda) l pot convinge pe cellalt c l ascultm, c nu vorbeste singur, l ncurajeaz s continue s vorbeasc.

Cap i to lu l 6 Co mu n ic a rea no n - v e rb a l

73

6.2. Tehnici de comunicare non-verbal eficient Vom lua n considerare aceste tehnici n functie de doi factori principali: formele comunicrii

non-verbale si cele dou tipuri principale de comunicare oral prezentarea-expunere si comunicarea de grup.

6.2.1. Gestica Este cunoscut sub numele de limbajul trupului, domeniu des abordat n literatura de

specialitate a ultimilor douzeci de ani. Datorit faptului c se cunosc, mcar teoretic, posibilittile chipului de a transmite emotii si sentimente, majoritatea oamenilor au tendinta de a-si reprima manifestrile de mimic, ignornd, ns, impactul gesticii asupra comunicrii. n general, folosim gesturile n urmtoarele scopuri:

Transmitere de informatii gestul OK, V pentru victorie, pumnul strns, miscrile capului pentru nu si da, limbajele specializate pentru surzi, sau cele utilizate n gri, aeroporturi etc.;

Sustinerea unui discurs miscrile trupului subliniaz si ntregesc sensul cuvintelor, ilustreaz forme si mrimi, indic numrul, ndeamn interlocutorul s intervin n discutie etc.;

Transmiterea emotiilor agresiunea este exprimat prin pumnii strnsi, anxietatea prin acoperirea fetei cu palma, emotia prin tremurturile minilor, simpatia prin copierea gesturilor celuilalt;

Exprimarea imaginii de sine un timid are gesturi minime si discrete, cu umerii strnsi si picioarele apropiate, un extrovertit face gesturi largi si energice.

Exist cteva aspecte non-verbale foarte importante ale comunicrii, de care un orator trebuie s tin seama n momentul n care are de prezentat un discurs, dup cum se pot formula cteva reguli de baz pentru mentinerea unei comunicri eficiente ntr-un grup. Aceste reguli sunt prezentate n tabelele care urmeaz.

Discursul de prezentare Comunicarea de grup Depistarea si nlturarea manifestrilor de

plictiseal si apatie n public (mna suport pentru cap, culcarea capului pe mas) o tehnic eficient de dezamorsare a unor asemenea atitudini este oferirea unui obiect oarecare acelei persoane; gestul o va obliga s-si modifice pozitia;

Evitarea pozitiilor rigide, a ntepenirii n fata auditoriului;

Observarea atitudinilor critice si de respingere (barierele alctuite cu bratele); vorbitorul trebuie s-si ndrepte atentia asupra acelei persoane, s apeleze la tehnici persuasive particularizate;

Atentie la pauzele cerute de gesturile de oboseal ale celor din sal!

Folosirea unui podium sau piedestal pentru mrirea (artificial) a staturii vorbitorului (nltimea avantajeaz, ofer un plus de autoritate).

Eliminarea atitudinilor si posturilor rigide, inflexibile;

Mentinerea capului n pozitie vertical (exprimarea neutralittii) sau nclinat ntr-o parte (exprimarea interesului); evitarea pozitiei n jos (aversiune, critic, respingere);

Strngerile de mn trebuie s evite brutalitatea sau moliciunea brutalitatea repugn iar moliciunea sugereaz slbiciunea de caracter; exist si exceptii chirurgii si muzicienii si protejeaz instinctiv minile;

Evitarea ducerii minilor la fat (caracteristic pentru minciun si team)

Exersarea gesturilor pozitive ncuviintarea cu capul, bratele deschise;

Eliminarea gesturilor agresive (minile n solduri, degetul mare vrt n curea etc.);

Evitarea jocului cu suvite de pr, cu nasturii de la hain.


74

6.2.2. Mimica Miscrile fetei transmit emotiile persoanei angajate ntr-un proces de comunicare: surpriz,

spaim, bucurie, tristete, dezgust, furie. Unele emotii sunt mai usor de comunicat si de descifrat dect altele acest lucru datorndu-se faptului c acest canal de expresie este unul destul de complicat, att din cauza numrului mare de expresii emotionale pe care le putem transmite cu ajutorul fetei, ct si din cauza vitezei enorme cu care acestea se modific sau dispar, fcnd loc altora.

Discursul de prezentare Comunicarea de grup

Mentinerea unui zmbet relaxat pe tot parcursul expunerii;

Luarea n considerare a semnalelor feedback oferite de mimica celor din sal

Cultivarea expresiilor faciale pozitive de acceptare, relaxare, zmbet, simpatie, interes;

Atentie la mimica celorlalti putem afla foarte multe despre adevratele atitudini ale lor.

6.2.3. Ochii Mesajele transmise cu ajutorul ochilor sunt foarte importante n procesul de descifrare a

intentiilor reale ale partenerilor de discutii. Ele depind, n general, de directie, durat, intensitate n functie de un context social care stabileste reguli stricte n aceast privint.

Functiile contactului vizual n comunicare se refer la: Feedback privim la cellalt pentru a-i studia reactiile la cele spuse de noi, sau ne

aprobm / dezaprobm din ochi interlocutorii n cursul unei discutii; Informarea celuilalt c este disponibil un canal de comunicare, c poate interveni n

discutie n clas, profesorul adreseaz o ntrebare, dup care se uit n ochii unui student anume; acesta este astfel avizat c se asteapt un rspuns din partea lui;

Exprimarea relatiilor interpersonale contactul vizual dintre dou persoane ne poate indica tipul de legtur dintre ele: una de prietenie, de ostilitate, de indiferent, dominare sau de cooperare;

Compensarea distantei fizice n momentul n care stabilim contact vizual cu o persoan aflat n captul cellalt al ncperii, practic ne simtim mai aproape de ea si putem comunica mai usor.

Un alt aspect al contactului vizual se refer la lipsa lui la evitarea privirii ([5] pagina 189). Evitarea privirii este un element deosebit de important al comunicrii, care ne poate da indicatii referitoare la nivelul de interes al persoanelor implicate n discutie, la plcerea / neplcerea resimtit n comunicare (evitarea privirii constituie regul n situatii speciale lifturi, metrouri, alte spatii aglomerate). De asemenea, de mare ajutor ne poate fi studierea pupilelor interlocutorului o pupil dilatat putnd nsemna interes sau emotie, iar una contractat concentrare, aversiune.


75

Discursul de prezentare Comunicarea de grup Mentinerea contactului vizual cu cei din

sal; Dirijarea privirilor celorlalti n momentul

prezentrii unor imagini, grafice, hrti (cu un creion, indicator);

Interpretarea semnalelor feedback obtinute pe cale vizual de la cei din sal.

Mentinerea unui contact vizual direct; Evitarea privirilor insistente; Mentinerea privirii oficiale (n zona

sprncenelor si fruntii interlocutorilor), n cazul comunicrii profesionale oficiale si a privirii personale (n zona fetei, sub sprncene, n situatii de comunicare mai relaxate ntre amici, colegi de grup).

6.2.4. Proxemica Proxemica este limbajul spatiului pe care l utilizm. Exist o nevoie instinctiv a omului de a

ocupa si de a pstra un anumit teritoriu, care sufer o serie de ajustri n functie de apartenenta cultural. Practic, fiecare persoan este nconjurat de un spatiu personal (termen introdus de antropologul Edward Hall), care reprezint distanta de la care suntem pregtiti s interactionm cu cei din jurul nostru. Practic, ne putem imagina pe noi nsine ca evolund ntr-o bul de aer, de o ntindere mai mare sau mai mic, n functie de cultura din care provenim si de interactiunile interpersonale n care suntem implicati.

E. Hall descrie patru distante zonale distincte, preluate si de literatura romneasc de specialitate. Trebuie precizat faptul c aceast teorie se refer la spatiul cultural nordamerican, australian, englez si canadian si nu reflect ntotdeauna si n totalitate realittile unui alt context cultural, ca cel romnesc. Modelul propus este totusi suficient de sugestiv pentru a ne oferi informatii pretioase, mcar de ordin orientativ (Figura 0.1).

Distana public (peste 3,5m)

Distana social (1,25 3,5m)

Distana personal (0,5 1,25m)

Distana intim (sub 0,5m)

Figura 0.1 Spatiul personal si distantele zonale


76

Distanta intim este cea mai ndrjit aprat; este zona pentru prieteni si rudele apropiate, Distanta personal se refer la spatiul rezervat ntlnirilor oficiale si prietenesti,

ceremoniilor sociale de mai mic anvergur etc. Distanta social este pstrat fat de necunoscuti, de sefi, de noii colegi, de vnztori, dar

si fat de rudele apropiate n momentul n care dorim s ne relaxm (s citim o carte, de exemplu).

Distanta public este indicat pentru sustinerea unui discurs, pentru mentinerea unei ambiante neutre ntr-un grup de persoane cu statut social inegal.

Spatiul personal difer, asa cum am amintit, de la o cultur la alta. Dac un german sau englez prefer distantele mai mari, latinii se simt n largul lor atunci cnd se apropie de interlocutori. ntr-o conversatie cu un arab care tinde s-i invadeze spatiul personal, un american se simte amenintat si nelalocul lui, avnd tendinta s devin agresiv. De asemenea, relatia noastr cu spatiul nconjurtor este determinat si de personalitate. Persoanele complexate tind s ocupe un spatiu ct mai mic, s se ascund n colturi, pe cnd cei relaxati se folosesc de mini pentru a-i tine pe altii la distant.


Alternarea distantei publice cu cea social, n scopul relaxrii atmosferei, a nviorrii celor din sal (cu mare grij; dac nu sunteti un orator foarte experimentat, nu utilizati aceast metod rezultatele pot fi contrarii intentiilor dumneavoastr)

Apelul la distributii spatiale pozitive (de exemplu, permisiunea accesului unui coleg nou n spatiul vostru social);

Grija de a nu invada spatiul personal al celorlalti.

6.2.5. Atingerea Simtul tactil este, probabil, primul care ne influenteaz evolutia ca persoan nou-nscutii

fiind foarte sensibili la atingerile de orice fel, pentru ca mai trziu ei s plece n explorarea lumii prin pipit si atingerea tuturor obiectelor si persoanelor din jur. Atingerile pot exprima emotii pozitive (apreciere, acceptare, protectie, simpatie, interes de natur sexual etc), control (atingerile care comunic celuilalt f ce ti-am spus, d-te mai ncolo, stai jos, uit-te la mine etc.), anumite ritualuri culturale (strngerile de mn, srutul pe obraz pentru la revedere sau bine ai venit, mbrtisrile etc.).


n prezentarea unui discurs, atingerile sunt interzise cu exceptia cazurilor speciale, cnd oratorul se foloseste de o persoan din public pentru a demonstra ceva anume.

Este interzis atingerea unei persoane care are un statut social superior nou;

ntre prieteni, colegi aflati ntr-o situatie de comunicare, cooperare, atingerile care exprim emotii pozitive sunt permise;

A nu se face exces de atingeri de control; Atentie la atingerile-ritual: unele persoane nu le agreeaz n

totalitate (srutul, mbrtisarea unei femei de ctre un brbat).

6.2.6. Paracomunicarea Paracomunicarea se refer la aspectele orale (dar non-verbale) ale discursului, la cum, nu la

ce comunicm. Include caracteristici de tipul frecvent (cte cuvinte sunt emise pe minut), volum (intensitatea vocii), ritm si ton, accent, pauze, timbrul vocii etc.


77

6.2.7. Timpul Comunicarea temporal se refer la modul n care utilizm timpul cum l organizm, cum

reactionm la barierele impuse de timp. Se obisnuieste a se vorbi, n general, de dou mari dimensiuni ale timpului:

Timpul cultural se refer la timpul formal (dominat de conventii sociale; n cultura noastr este divizat n secunde, minute, ore, zile, sptmni, luni, ani) si la timpul informal (oglindit n formulri de genul curnd, niciodat, totdeauna, uneori. Domeniul timpului informal este putin structurat, n general ambiguu si supus interpretrilor de tot felul. El poate genera erori n comunicarea interpersonal.

Timpul psihologic se refer la modul n care valorizm trecutul, prezentul sau viitorul; dac suntem orientati spre trecut, avem tendinta de a fi mai conservatori, de a considera toate evenimentele la care lum parte ca fcnd parte dintr-un scenariu istoric, ciclic; dac prezentul este preocuparea noastr, avem tendinta de a tri clipa, de a uita si ierta repede si de a nu ne face planuri de viitor foarte solide; dac trim pentru ziua de mine, nici un efort nu este ocolit pentru a ne asigura mplinirea planurilor, care sunt foarte serios gndite.

Modul de repartizare si de folosire a timpului poate fi diferit chiar si n interiorul aceleiasi culturi, oferindu-ne informatii pretioase despre persoanele cu care intrm n contact: pentru oamenii de afaceri, foarte important este timpul sptmnii de luni pn vineri, dimineata; pe comercianti i intereseaz momentele din an cu vnzri maxime: Crciunul, Pastele, perioada estival etc.; un fermier msoar totul n jurul su n functie de anotimpuri si de mersul recoltelor. Timpul este un indicator al atitudinilor celorlalti n raport cu noi, al sentimentelor de inferioritate sau de superioritate care i anim, de pretuire si respect. Punctualitatea este politetea regilor spune proverbul, dar un sef si poate permite oricnd s ntrzie la o ntlnire programat cu un subordonat, asa cum un profesor si poate lsa studentii s astepte orict n dimineata unui examen. Studentii sau subalternii se simt obligati s dea un rspuns prompt ntrebrilor profesorilor / sefilor, pe cnd un superior nu se grbeste, poate irosi minute pretioase din timpul subordonatului pn n momentul n care ofer un rspuns (n acest timp, el poate fuma, se poate uita pe fereastr sau n tavan, poate arbora o mim plictisit fr a supra pe nimeni).


Nu ntrziati la ntlnirea cu publicul (de obicei, e indicat chiar s sositi cu o jumtate de or nainte);

Stabiliti un orar chiar la nceputul ntlnirii acordati mare atentie pauzelor, att celor lungi, de o jumtate de or, ct si celor scurte (de tigar) si celor foarte scurte (de relaxare, dou-trei minute n care spuneti o glum);

Nu ntrziati peste ora anuntat, chiar cu riscul de a nu prezenta ntreg materialul.

Fiti punctual la ntlniri; ntr-o situatie de comunicare, nu trageti de

timp, nu trgnati lucrurile, rspundeti prompt la ntrebri;

Nu profitati de timpul celorlalti rezolvati-v sarcinile de lucru la timp si nu le lsati pe seama colegilor;

Evitati formulrile ambigue mereu, ntr-o zi, vreodat, uneori, curnd ntr-o situatie de comunicare (si mai ales cnd promiteti ceva cuiva).

6.2.8. Mirosul Desi nu ntotdeauna apreciat la justa lui valoare, mirosul este cel care poate nlesni sau

obstructiona o conversatie n foarte multe feluri. Cheltuim sume considerabile pentru a achizitiona spunuri, deodorante, parfumuri, ape de toalet, lotiuni after-shave, uleiuri si creme


78

de corp, ape de gur si pudr parfumat. Ne ndeprtm instinctiv de o persoan care miroase neplcut sau care este parfumat excesiv si nu rmnem indiferenti la eforturile unui partener de discutie de sex opus, care eman un miros discret si plcut.

6.2.9. Obiectele Obiectele care se afl n spatiul nostru personal sunt indicatori pretiosi ai personalittii si

intentiilor noastre ntr-o situatie de comunicare. Avem n vedere vestimentatia, mobilierul si decorarea locuintei, machiajul, coafura, automobilele preferate, bijuteriile, cadourile pe care le oferim practic toate obiectele pe care le alegem, care ne nconjoar, de care ne folosim n relatiile cu ceilalti comunic celorlalti cte ceva despre noi. Toate sunt indicatori ai statutului social, ai imaginii despre propria persoan, ai strii de moment etc. Unii dintre noi se folosesc de asemenea obiecte pentru a mri artificial spatiul ocupat si, implicit, pentru a-si etala superioritatea: coafuri nalte la femei, pernite la bluze si sacouri (creeaz, att la femei, ct si la brbati, o imagine mai impuntoare), pantofi cu toc foarte nalt, haine descheiate, cu poalele fluturnd n jurul trupului, lotiuni uleioase pentru pr, care reflect lumina etc.

Predilectia pentru mobila masiv si nchis la culoare, cu mese dreptunghiulare si scaune cu sptar nalt, este caracteristic persoanelor cu statut social peste medie, sigure de sine, inflexibile si autoritare, pe cnd preferinta pentru o mobil aerisit, n culori deschise, cu contururi ndulcite, cu mese ptrate sau rotunde trdeaz o fire deschis, flexibil si sociabil.


Renuntati la vestimentatia tiptoare, n culori bttoare la ochi (sau mai multe de treipatru culori) orientati-v spre un costum / taior sobru, n linii clasice;

Nu v fardati violent si nu adoptati coafuri complicate;

Uitati acas bijuteriile de familie, cu monturi grele si pietre pretioase;

Nu v parfumati violent; igiena strict si un deodorant neutru sunt mai indicate n asemenea cazuri.

Nu v plasati interlocutorii cu spatele spre un spatiu gol sau pe un scaun napoia cruia se circul frecvent acest lucru le va crea o stare de neliniste, iar comunicarea va fi perturbat;

Nu v fardati, parfumati, mbrcati tiptor; Nu epatati; masinile scumpe, tablourile de

valoare de acas sunt subiecte de discutie cu rudele si prietenii apropiati nicidecum cu colegii de serviciu sau cu proaspetii cunoscuti.

Este foarte important s ne concentrm asupra cuvintelor pe care le rostim, dar neluarea n

considerare a aspectelor non-verbale ale comunicrii ar fi o greseal fatal din partea noastr dac avem n vedere impactul mesajului verbal propriu-zis (7%) n comparatie cu tonul vocii (38%) si cu celelalte elemente de comunicare non-verbal (55%).

6.3. Aspectele neconstientizate ale comunicrii non-verbale Comunicarea este o stiint care ne poate pune la ndemn un set de tehnici de interactionare

verbal (oral si scris) si non-verbal cu semenii nostri. Tehnicile se pot nvta si exersa n situatii specifice, oferindu-ne posibilitatea de a ntretine legturi comunicationale adecvate cu cei din jurul nostru, de a-i convinge de ideile noastre.

Cu toate acestea, spatiul comunicrii non-verbale este cel mai dificil de cucerit; teoria domeniului se poate nvta, tehnicile non-verbale pot fi memorate si exersate, dar rezultatele pot fi mult sub asteptri si aceasta nu din vina noastr. Dificultatea se datoreaz urmtoarelor aspecte:


79

Semnele si semnalele non-verbale sunt extrem de numeroase (se consider c exist n jur de un milion);

Apar si dispar cu o prea mare rapiditate; practic, nici un ochi avizat nu ar fi capabil s le nregistreze pe toate, pe parcursul unei situatii de comunicare (dect dac se apeleaz la mijloace tehnice speciale banda video, derulat mai apoi cu ncetinitorul);

O mare parte a manifestrilor non-verbale demne de ncredere sunt nnscute, ajustarea lor depinznd foarte putin de educatie;

Semnalele non-verbale scap, n marea lor majoritate, controlului constient. Ultimul este si motivul pentru care nu este posibil falsificare procesului de comunicare

non-verbal, sau cel putin nu pe termen foarte lung sau n relatia cu o persoan minim avizat. Cel mai invocat exemplu n acest sens se refer la modificarea pupilelor n procesul

comunicrii. Variatia diametrului pupilei este dependent nu numai de cantitatea de lumin la care este supus, dar si de starea psihic a persoanei (inconstient, mnia ne contract pupilele, iar bucuria, simpatia si sentimentele de natur erotic le dilat pn la de patru ori). De asemenea, persoanele anxioase, timide sau cele care mint au tendinta inconstient de a-si feri privirea. Dar dac acest ultim aspect poate fi eliminat prin exercitii, pupilele sunt imposibil de controlat chiar si de ctre persoanele foarte bine antrenate.

Chiar dac apelm la toate tacticile de convingere a celuilalt (prin zmbet, gesturi relaxate, ton calm etc.), nu vom putea s stpnim alte aspecte, inconstiente, ale limbajului non-verbal, care semnalizeaz prefctoria mbujorarea, transpiratia palmelor si a fruntii, clipitul mai rapid etc. Acest lucru se datoreaz faptului are loc o emisie de energie nervoas, concretizat ntr-un gest sau microsemnal care pot contrazice cele spuse. Si chiar dac interlocutorul nostru nu este foarte pus n tem, el va simti c ceva nu este n regul si va avea tendinta s nu v cread, fr s-si poat explica foarte clar de ce.

Nonverbal

Documents

Transcript of Nonverbal