1. Argumentarea apartenenţei unui text la genul liric

Schemă pe ciornă

1. Definiţia genului liric.

2. Primul argument / Prima trăsătură: mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric - exem

ple din text şi interpretarea acestora.3. Al doilea argument / A doua trăsătură: figurile de stil şi imaginile artistice - exemple din

text şi interpretarea acestora.2. Un alt argument / O altă trăsătură: modurile de expunere specifice - descrierea artistică

subiectivă şi/sau monologul confesiv/confesiv adresat(exemple din text şi interpretarea acestora).3. Concluzia - se reiau argumentele prezentate.

Plan teoretic dezvoltat

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul, asumând vocea eului liric, îşi exprimă în mod direct, prin confesiune, fondul reflexiv-afectiv / ideile şi sentimentele / viziunea asupra lumii, apelând la procedeele expresivităţii artistice şi imprimând discursului caracter subiectiv.

Textul... (titlul), de... (autorul), aparţine genului liric, deoarece se remarcă trăsături precum: pre zenţa eului poetic subiectiv/confesiv/contemplativ, utilizarea limbajului artistic (figuri de stil, imagini artistice), modurile de expunere specifice (descrierea artistică subiectivă, monologul confesiv / confesiv adresat), exprimarea directă a fondului reflexiv-afectiv / a ideilor şi sentimentelor.

O primă caracteristică / un prim argument prin care se ilustrează apartenenţa acestui text la genul liric constă în prezenţa eului reflexiv/subiectiv/confesiv/ contemplativ, ce se susţine prin mărci lexico gramaticale, precum: verbe şi forme pronominale de persona I (arată confesiunea) sau/şi a Ii-a (arată adrc sarea directă), substantive în vocativ şi verbe la impe rativ, care marchează adresarea directă, interjecţii afective (exprimarea sentimentelor) sau de adresare, interogaţii retorice / poetice şi exclamaţii retorice / poetice, (aici se dau exemple din text pentru mâni lexico-gramaticale şi se interpretează pe scurt - ce idee exprimă sau ce sentiment dezvăluie)

O altă trăsătură / un alt argument ce demonstrează că textul dat se încadrează în genul liric este utilizarea procedeelor expresivităţii artistice, adică a figurilor de stil, a imaginilor artistice, a simbolurilor şi a elementelor de versificaţie (strofă, rimă, ritm, măsură). Acestea au rolul de a reda, în mod sugestiv, ideile şi sentimentele/trăirile interioare ale eului liric sau de a contura aspecte deosebite ale unui cadn natural, sensibilizând şi impresionând receptorul (aici se dau exemple de figuri de stil şi de imagini artistice din text, câteva din fiecare, şi se interpretează una-două din fiecare categorie)

De asemenea, prezenţa modurilor de expunere specifice, precum descrierea artistică subiectivă şi monologul confesiv / confesiv adresat, dovedeşte apartenenţa textului citat la genul liric. Descrierea artistică se ilustrează prin prezenţa tehnicii picturale, care presupune utilizarea, în conturarea tabloului, a unor elemente vizuale şi auditive, atât din plan terestru / teluric / chtonian, cât şi din plan cosmic / celest /astral / uranian. Astfel, se remarcă grupurile nominale - perechile substantiv-adjectiv, specifice descrierii, în care adjectivele au valoare stilistică de epitete, (aici se dau exemple de perechi substantiv-adjectiv, care să contureze elemente ale cadrului natural din ambele planuri, terestru şi cosmic, şi se explică pe scurt una-două)

1

Monologul confesiv / confesiv adresat se susţine prin versurile în care sunt exprimate direct sen-timentele, atitudinile, emoţiile, impresiile poetului, precum... (exemplu de vers / versuri din textul dat). Acest vers sugerează / dezvăluie... (se menţionează sentimentele), sentiment / trăire provocat(ă) de... (se explică pe scurt versul).

Aşadar, textul... (titlul), de... (autorul), aparţine genului liric, fiindcă se regăsesc trăsături specifice, precum: (se enumera din nou cele argumentate) prezenţa eului poetic subiectiv, utilizarea figurilor de stil şi a imaginilor artistice, descrierea şi/sau monologul confesiv ca moduri de expunere.

2. Argumentarea încadrării unui text în specia lirică pastelul

Schemă pe ciornă1. Definiţia pastelului.2. Primul argument / Prima trăsătură: descrierea - mod fundamental de expunere; precizarea obi-

ectului descrierii, încadrat spaţial şi temporal, planurile terestru şi, respectiv, cosmic - exemple de elemente surprinse, perechile substantiv-adjectiv -exemple şi interpretarea acestora.

3. Al doilea argument / A doua trăsătură: utilizarea procedeelor artistice - exemple de figuri de stil şi imagini artistice şi interpretarea acestora, cu accent pe aspectele deosebite ale tabloului.

4. Un alt argument / O altă trăsătură: prezenţa eului contemplativ, susţinută prin mărci lexico-gramaticale - exemple de mărci şi interpretarea acestora; exprimarea directă a emoţiilor şi impresiilor eului poetic în faţa peisajului descris - exemple de structuri / versuri şi prezentarea sentimentelor transmise.

5. Concluzia - se reiau argumentele expuse.

Plan teoretic dezvoltat

Pastelul este specia genului liric în care se descrie un peisaj, cu ajutorul procedeelor expresivităţii artistice, prin prisma subiectivităţii eului contemplativ, care îşi exprimă direct emoţiile şi impresiile faţă

de tabloul surprins.

Textul / Fragmentul citat din textul... (titlul), de... (autorul), este o poezie lirică descriptivă, în care se regăsesc trăsăturile pastelului.

Un prim argument prin care se ilustrează încadrarea textului dat în specia pastel este utilizarea descrierii ca mod fundamental de expunere, în conturarea unui tablou de... (anotimpul), într-un peisaj de (munte, deal, câmpie), la (răsărit, apus, dimineaţa, seara - timpul descrierii, în cadru diurn / nocturn). Astfel, tabloul se structurează pe cele două planuri teluric/terestru şi celest/cosmic, fiind prezentate as pecte deosebite ale naturii. De exemplu, în plan ti restru sunt surprinse elemente ale tabloului precum (ex: florile, izvorul etc), iar în plan cosmic, atenţii eului contemplativ este reţinută de (ex: lună, stele, nori etc). Aceste aspecte se evidenţiază, la nivel morfologic, cu ajutorul grupurilor nominale, speciii ce descrierii, adică al perechilor substantiv-adjtriiv acestea din urmă având valoare stilistică de epiti ti precum: {exemple de perechi substantiv-adjcciiv ş interpretarea a două dintre ele).

Un alt argument prin care se susţine faptul că textul este un pastel constă în utilizarea procedeelor expresivităţii artistice, în conturarea peisajului de (anotimpul), adică a figurilor de stil, a imaginilor artistice şi a elementelor de versificaţie, al căror rol este de a transmite sugestiv ideile şi sentimentele eului liric contemplativ. Astfel, se remarcă, dintre figurile de stil,... {se dau exemple din text pentru diferite figuri de stil, urmând a fi interpretate două dintre ele). Epitetul... sugerează... {se

2

prezintă emoţia, sentimentul, impresia şi/sau aspectul deosebit al tabloului). Personificarea... exprimă... {aceleaşi explicaţii). Dintre imaginile artistice, se evidenţiază cele vizuale {exemple din text), auditive {exemple), olfactive {exemple), motrice/de mişcare (exemple). Imaginea vizuală... surprinde... {se prezintă aspectul deosebit al tabloului şi emoţia generată de acesta). Imaginea auditivă... sugerează... {aceleaşi explicaţii).

O altă trăsătură a pastelului, identificată în textul dat, este prezenţa eului liric contemplativ, susţi-nută de anumite mărci lexico-gramaticale, precum... (exemple din text pentru următoarele) verbe şi forme pronominale de persona I (arată confesiunea) sau/şi a Ii-a (arată adresarea directă), substantive în vocativ şi/sau verbe la imperativ care marchează adresarea directă, interjecţii afective (exprimarea sentimentelor), interjecţii de adresare, interogaţii retorice/poetice şi exclamaţii retorice/poetice, (aici se dau exemple din text pentru mărci şi se interpretează pe scurt - ce idee exprimă sau ce sentiment dezvăluie)

De asemenea, eul contemplativ îşi exprimă în mod direct emoţiile şi impresiile în faţa tabloului conturat, ca de exemplu în structura/versul... (exemplu de structură/vers din text) care sugerează / evidenţiază... (se prezintă emoţii, sentimente, impresii). Aşadar, textul... (titlul), de... (autorul), este un pastel şi aparţine genului liric, deoarece se descrie un peisaj, faţă de care eul contemplativ îşi dezvăluie emoţiile şi impresiile, apelând la procedeele artistice.

3. Argumentarea apartenenţei unui text la genul epic

Schemă pe ciornă

1. Definiţia genului epic.2. Primul argument / Prima trăsătură: acţiunea derulată pe momentele subiectului –

identificarea momentului/momentelor subiectului prezent(e) în text.3. Al doilea argument / A doua trăsătură: personajele implicate în acţiune/care participă la

întâmplări - identificare, clasificare şi prezentarea unor trăsături de caracter, exemplificate pe text şi comentate.

4. Un alt argument / O altă trăsătură: utilizareamodului de expunere specific - naraţiunea, eventual îmbinată cu dialogul, care se realizează la

persoana a IlI-a (perspectivă obiectivă) sau la persoana I (perspectivă subiectivă).

5. Concluzia - se reiau argumentele prezentate.

Plan teoretic dezvoltat

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul îşi exprimă în mod indirect ideile şi sentimentele, viziunea sa despre lume, prin interme diul personajelor, al acţiunii şi al vocii naratorului, care povesteşte evenimentele.

Textul... (titlul), de... (autorul), aparţine genului epic, deoarece se regăsesc anumite trăsături, pre-cum: acţiunea care constă într-o serie de întâmplări relatate într-o anumită ordine temporală, respectând succesiunea momentelor subiectului, personajele implicate în acţiune şi antrenate în conflicte, prezenţa naratorului, utilizarea modurilor de expunere specifice (naraţiunea - perspectivă obiectivă, relatare la persoana a IlI-a sau perspectivă subiectivă, relatare la persoana I, îmbinată cu secvenţe de dialog şi, eventual, pasaje descriptive).

Un prim argument care arată apartenenţa textului dat la genul epic este acţiunea desfăşurată pe mo-mentele subiectului, existenţa firului epic. în acest text se remarcă, dintre momentele subiectului, expozi ţiunea (se precizează coordonatele spaţiale şi tempo rale ale acţiunii şi se prezintă personajele)/intriga (se

3

regăsesşte cauza care declanşează conflic tul/evenimentele) /o secvenţă din desfăşurarea acţiunii (aceste întâmplări sunt urmarea unei cauze)/punctnl culminant (se regăseşte cel mai tensionat, încordai moment din desfăşurarea acţiunii)/deznodămâninl (conflictul se rezolvă), (se alege ceea ce corespunde textului dat şi se menţionează motivele pentru care H recunoaşte un anumit moment al subiectului, apoi H prezintă pe scurt evenimentele).

Un alt argument prin care se ilustrează încadrarea textului citat în genul epic este prezenţa personajelor implicate în acţiune şi între care se stabilesc diferite relaţii, (se enumera personajele din text, clasificate conform criteriilor cunoscute: principale/secundare/episodice/figurante, pozitive/negative, individuale/colective, rotunde sau dinamice, care evoluează, respectiv plate sau statice, tipice, care nu îşi schimbă comportamentul şi modul de gândire; apoi se caracterizează pe scurt personajele ce apar în fragment, prin identificarea unor trăsături şi exemplificarea acestora cu trimitere la text şi comentarea lor, cu menţionarea mijloacelor de caracterizare).

De asemenea, utilizarea unor moduri de expunere specifice epicului dovedeşte apartenenţa textu-lui la acest gen literar.

a) Astfel, se remarcă naraţiunea obiectivă, realizată la persoana a IlI-a, din perspectiva unui narator neimplicat, detaşat, impersonal, care este omniscient şi omniprezent, deoarece ştie totul despre personaje şi evenimente şi se află în toate planurile narative. Mărci ale prezenţei naratorului obiectiv sunt verbele şi formele pronominale de persoana a IlI-a sg şi pi, precum...(exemple din text) sau

b) Astfel, se remarcă naraţiunea subiectivă, realizată la persoana I, din perspectiva unui narator implicat, care se suprapune pe instanţa personajului principal, participând la evenimente şi exprimând un punct de vedere personal asupra acestora, mărturisind şi propriile atitudini, impresii, trăiri provocate de anumite evenimente. Mărci ale prezenţei naratorului subiectiv sunt verbele şi formele pronominale de persoana I sg şi pi care arată implicarea directă în faptele relatate, precum:... (exemple din text).

Se remarcă, în afară de naraţiune, prezenţa dialogului, care are mai multe funcţii", actualizează acţiunea, astfel încât receptorul are impresia participării directe la derularea evenimentelor, conferă caracter scenic naraţiunii, este un mijloc de caracterizare a personajelor prin limbaj, accelerează ritmul desfăşurării evenimentelor, (se menţionează ce personaje participă la dialog şi ce trăsături ale acestora se evidenţiază prin dialog). Descrierea creează cadrul desfăşurării întâmplărilor (stabileşte cronotopul) şi conturează o anumită atmosferă generală a acţiunii, respectiv se constituie în secvenţe de portret pentru anumite personaje (se menţionează, prin exemplifi care pe text, ce aspecte ale cadrului natural sunt surprinse şi, dacă sunt portrete, ce trăsături ale persona

jelor sunt ilustrate).

Aşadar, textul... (titlul), de... (autorul), aparţine genului epic, deoarece se remarcă anumite trăsături, precum acţiunea, personajele, naratorul şi moduriW-de expunere specifice.

4. Argumentarea încadrării unui text în specia epică schiţa

Schemă pe ciornă

1. Definiţia schiţei.2. Primul argument: unitatea de loc, timp şi acţiune - exemple din text, identificarea

momentelorsubiectului.

4

3. Al doilea argument: personajele tipice, reprezentând categorii umane - trăsăturile dominante,exemplificate şi comentate pe text.

4. Un alt argument: modurile de expunere -naraţiunea şi dialogul.5. Un alt argument: modalităţile de realizare a comicului - exemplificate şi comentate pe

text.6. Concluzia: se reiau argumentele prezentate.

Plan teoretic dezvoltat

Schiţa este o operă epică în proză, de mici dimensiuni, în care se prezintă un singur episod semnificativ din viaţa câtorva personaje, episod relevant pentru caracterizarea acestora din perspectivă morală. Trăsăturile schiţei, pe care le putem identifica în textul... (titlul), de... (autorul), sunt următoarele: unitatea de loc (acţiunea se petrece într-un singur loc), de timp (acţiunea durează cel mult o zi) şi de acţiune (se prezintă un singur eveniment semnificativ), numărul restrâns al personajelor, personajele plate/statice, care nu evoluează (nu îşi modifică modul de gândire şi nici comportamentul), fiind reprezentative pentru anumite categorii umane, datorită faptului că sunt construite pe baza unei trăsături morale dominante (personaje tipice), modurile de expu nere specifice (naraţiunea şi dialogul).

O primă caracteristică prin care se ilustrează apartenenţa texului dat la specia schiţă este unitatea de loc, de timp şi de acţiune. Astfel, în acest fragment este prezentat (se menţionează evenimentul, <h exemplu vizita naratorului la familia Popeştii, m schiţa Vizită..., de I. L. Caragiale, sau călătoriţi 11 trenul spre Bucureşti, în schiţa D-l Goe..., de I I Caragiale), acţiunea având loc în (se precizfd i spaţiul, de exemplu casa familiei Popescu sau COIH partimentul de tren), în (se precizează timpul, de exemplu în ziua de Sf. Ioan, respectiv la aniversarea băiatului familiei).

în acest text se remarcă, dintre momentele subiectului, expoziţiunea (se precizează coordonatele spaţiale şi temporale ale acţiunii şi se prezintă per-sonajele)/intriga (se regăseşte cauza care declanşează conflictul/evenimentele) /o secvenţă din desfăşurarea acţiunii (aceste întâmplări sunt urmarea unei cauze)/punctul culminant (se regăseşte cel mai tensionat, încordat moment din desfăşurarea acţiu-nii)/deznodământul (conflictul se rezolvă); (se alege ceea ce corespunde textului dat şi se menţionează motivele pentru care se recunoaşte un anumit moment al subiectului, apoi se prezintă pe scurt evenimentele).

O altă trăsătură prin care se evidenţiază faptul că textul dat face parte dintr-o schiţă este prezenţa personajelor în număr restrâns, personaje care nu îşi schimbă comportamentul şi modul de gândire pe parcursul întâmplărilor, construite prin accentuarea unei trăsături morale datorită căreia personajele devin tipuri, reprezentând categorii umane. Astfel, personajul... (se numeşte un personaj) este principal, deoarece în jurul său se structurează întreaga acţiune, întruchipează tipul (de exemplu tipul copilului obraznic şi needucat), trăsăturile sale fundamentale fiind... (se numesc trăsăturile), care se evidenţiază atât în mod direct, cât şi indirect (se exemplifică o modalitate de caracterizare directă sau indirectă); (se prezintă pe scurt personajele fragmentului dat, menţionând tipurile pe care le reprezintă şi trăsăturile lor, susţinute cu exemple din text comentate).

Un alt aspect care arată că textul citat aparţine unei schiţe este utilizarea modurilor de expunere specifice, naraţiunea obiectivă, realizată la persoana a III-a, din perspectiva unui narator neimplicat afectiv în evenimentele relatate (care participă la acţiune, fiind musafir în casa familiei Popescu de exemplu), detaşat de întâmplări, impersonal, ironic, critic, având intenţie moralizatoare. Naraţiunea este utilizată pentru prezentarea faptelor şi întâmplărilor în care sunt implicate personajele, având în schiţă un

5

ritm deosebit de aleri, asigurat de numeroasele verbe dinamice (se dau exemple din text). Dialogul are un rol important în accelerarea ritmului narativ, asigură caracterul scenic al întâmplărilor, conferă cititorului impresia de parii cipare directă la evenimente şi contribuie la caracterizarea personajelor prin limbaj (exemplu din fragment de secvenţă dialogată, din care să reiasă anumite trl saturi ale interlocutorilor).

De asemenea, se pot identifica şi modalităţii! de realizare a comicului: comicul de situaţie, de limbaj, de intenţie, de caracter, de moravuri, de nume De exemplu, o situaţie comică este aceea în 11 re...(se prezintă situaţia din text şi se comenttti | efectul comic).

Aşadar, fragmentul citat din opera... (titlul), de... (autorul), face parte dintr-o schiţă, deoarece există unitate de loc, de timp şi de acţiune, personajele puţine la număr sunt tipuri umane, modurile de expunere specifice sunt naraţiunea şi dialogul şi se pot identifica modalităţile de realizare a comicului.

5. Argumentarea încadrării unui text în specia epică fabula

Schemă pe ciornă

1. Definiţia fabulei.2. Primul argument: structura compoziţională -cele două secvenţe: întâmplarea şi morala;

prezentarea întâmplării şi comentarea moralei.

3. Al doilea argument: personajele întruchipând tipuri umane, având câte o trăsătură moralădominantă şi fiind construite prin alegorie şi personificare - identificarea tipurilor, a trăsăturilor, exemplificate şi comentate pe text.

4. Concluzia: se reiau argumentele prezentate.

Plan teoretic dezvoltat

Fabula este o operă epică în versuri / proză, în care sunt satirizate defecte omeneşti, prin prisrru personajelor ce poartă măşti animaliere, construiic prin procedeul alegoriei şi al personificării, personaje care întruchipează categorii umane şi care pârtiei pă la o întâmplare semnificativă, din care se desprinde o morală.

Un prim argument care ilustrează apartenenţa textului... (titlul), de... (autorul), la specia fabulă este faptul că se pot identifica, la nivelul structurii com poziţionale, cele două părţi/secvenţe specifice, în-tâmplarea şi morala. Acţiunea este concentrată şi are un ritm alert, iar întâmplarea prezintă... (ideea prin-cipală a fabulei); se adaugă rezumatul întâmplării. Cea de a doua secvenţă a textului, de regulă mai restrânsă decât întâmplarea şi delimitată grafic aceasta, conţine morala fabulei, adică învăţătura sau lecţia de viaţă care se poate desprinde din întâmplarea cu personaje animaliere. Astfel, morala se referă în acest caz la ideea că... (se comentează ideile desprinse din morală, rnenţionându-se atitudinea critică, ironică a naratorului).

Un alt argument prin care se susţine încadrarea textului dat în specia fabulă este prezenţa personajelor construite prin procedeul alegoriei animaliere şi al personificării, personaje care întruchipează anumite categorii umane şi se definesc printr-o trăsătură morală dominantă, satirizată de către narator, fiindcă este un defect omenesc. Personajele acestei fabule sunt... (se numesc personajele şi se clasifică) reprezentând omul... (exemplu: rău şi viclean, demagog, ipocrit, tiran, naiv, parvenit etc); (aici se detaliază prezentarea personajelor, prin comentarea aspectelor semnificative din text care ilustrează caracterul fiecăruia, cu precizarea mijloacelor de caracterizare).

6

Aşadar, textul... (titlul), de... (autorul), este o fabulă, deoarece se remarcă, la nivel compoziţional, cele două părţi/secvenţe specifice, întâmplarea şi morala, respectiv se regăsesc personajele animaliere, care întruchipează categorii umane definite caracterologic printr-o trăsătură morală dominantă, satirizată de către narator cu scopul de a fi corectată, fiindcă este un defect uman.

7. Argumentarea încadrării unui text în specia epică basmul

Schemă pe ciornă

1.Definiţia basmului.

2. Primul argument: conflictul dintre bine şi rău; personajele înzestrate cu puteri

supranaturale, care participă la întâmplări fabuloase/miraculoase -exemplificate pe text şi comentate prin trimitere la elemente semnificative din fragment.

3. Al doilea argument: tiparul narativ specific/scenariul epic - se identifică şi se comentează pe scurt etapele narative din fragment; clişeele compoziţionale - formulele narative (iniţială, mediană și finală)

4. Alt argument: situaţiile tipice /motive/invarianţi, precum triplicarea, călătoria, probele, metamorfoza, căsătoria etc. - se identifică şi se comentează pe fragment.

5. Concluzia - se reiau argumentele prezentate.

Plan teoretic dezvoltat

Basmul este o operă epică în proză, în care se relatează întâmplări fabuloase, la care participă personaje înzestrate cu trăsături supranaturale, reprezentând forţele binelui şi pe cele ale răului, aflate în conflict, deznodământul fiind pozitiv, promovând valorile morale din sfera binelui, prin reuşita prota-gonistului.

Un prim argument care ilustrează încadrarea textului... (titlul), de... (autorul) în specia basm este existenţa conflictului, care implică polarizarea morală între bine şi rău, conflict concretizat prin confruntarea dintre protagonistul... (se numeşte personajul principal/eroul, de exemplu, Făt-Frumos) şi antagonistul (oponentul),... (de exemplu, zmeul). Personajele îşi dezvăluie însuşiri supranaturale, precum... (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza, în mod miraculos, printr-o formulă magică sau printr-un act magic, cu ajutorul unui obiect magic, fermecat); (aici se comentează confruntarea personajelor, cu evidenţierea trăsăturilor acestora).

Un alt argument care susţine apartenenţa textului dat la specia basm este a) tiparul/scenariul narativ specific (etapele schemei narative: echilibrul iniţial dintre forţele binelui şi cele ale râului; perturbarea echilibrului prin intervenţia forţelor răului sau printr-o lipsă; încercările eroului, concretizate în probe pe parcursul unei călătorii, de a reface echilibrul dintre bine şi rău; confruntarea decisivă a eroului cu forţele răului reprezentate de antagonist; victoria protagonistului şi recompensarea acestuia, de regulă, prin căsătorie); dintre acestea, se recunosc aici următoarele etape... {aici se prezintă în rezumat conţinutul fragmentului, evidenţiind etapele narative tipice);

b) prezenţa unor situaţii şi elemente tipice, precum: cifrele magice, obiectele magice, adjuvanţii (personajele care sprijină binele), donatorii (personajele care oferă ceva important eroului),

7

clişeele compoziţionale (formula narativă iniţială, formula mediană, formula narativă finală şi rolurile acestora), motivul probelor, motivul călătoriei, metamor foza miraculoasă, superioritatea mezinului, absenţa moştenitorului, naşterea miraculoasă, superioritatea mezinului, triplicarea (cifra trei cu valoare simbol i că), (aici se identifică trăsături ale basmului, p i c cum cele enumerate mai sus şi se comentează semin ficaţia acestora pentru fragmentul citat).

Aşadar, textul... (titlul), de... (autorul), esic un basm, deoarece se prezintă întâmplări miraculoase este ilustrat conflictul dintre forţele binelui si cele ale răului, prin confruntarea unor personaje fabuloase, înzestrate cu trăsături supranaturale şi există situaţii tipice.

7. Caracterizarea unui personaj Schemă pe ciornă

1. Definiţia personajului şi a caracterizării.2. încadrarea personajului conform criteriilor de clasificare cunoscute şi argumentarea

includeriiacestuia în anumite categorii - principal/secundar,tipic/complex, pozitiv/negativ etc.

3. Exemplificarea şi comentarea trăsăturilor pentru mijloacele directe de caracterizare.4. Exemplificarea şi comentarea trăsăturilor pentru mijloacele indirecte de caracterizare.5. Concluzia - se reiau trăsăturile fundamenta le evidenţiate.

Plan teoretic dezvoltat

Personajul literar este o individualitate ficţio-nală, rod al imaginaţiei autorului şi ilustrând viziu-nea sa asupra lumii, este o „fiinţă de hârtie" (Roland Barthes), care capătă existenţă în universul operei şi trece prin diferite experienţe, fiindu-i evidenţiate anumite trăsături fizice şi/sau morale, calităţi şi/sau defecte.

Caracterizarea unui personaj se constituie din totalitatea mijloacelor directe şi/sau indirecte utilizate pentru surprinderea însuşirilor acestuia.

Personajul...(se numeşte personajul) din textul... (titlul), de... (autorul), este princi-pal/secundar/episodic, individual/colectiv, pozitiv/negativ, rotund-dinamic /plat-static, complex /tipic, eponim (numele lui apare în titlul textului)... (numele personajului) este personaj principal, deoarece în jurul său se structurează întreaga acţiune şi el participă la cele mai importante evenimente.

Este pozitiv, fiindcă acţionează în numele binelui şi respectă principiile morale, respectiv este negativ, deoarece încalcă anumite norme etice.... (numele personajului) este personaj rotund-dinamic, deoarece este urmărit în evoluţie pe parcursul desfăşurării evenimentelor, îşi modifică modul de gândire şi comportamentul, este personaj complex, caracterizat prin surprinderea mai multor trăsături / este personaj plat-static, pentru că nu evoluează, nu îşi modifică modul de gândire sau comportamentul, este construit unilateral, pe baza unei trăsături morale dominante, ceea ce îl face tipic, adică reprezintă o anumită categorie umană (se alege ceea ce cores punde personajului avut în vedere, conform criterii lor de clasificare prezentate), (aici se poate face ir zumatul întâmplărilor din fragmentul dat în ciur este implicat personajul caracterizat)

Personajul... (numele acestuia) este caracterizat atât prin mijloace directe, cât şi indirecte. In mod direct, trăsăturile sale sunt evidenţiate din perspectiva naratorului, din perspectiva celorlalte personaje (intercaracterizare) şi prin autocaracterizare, iar în mod indirect, trăsăturile reies din fapte, limbaj, gesturi

8

şi mimică, atitudini, mentalitate, nume, vestimentaţie, relaţia cu celelalte personaje şi mediul social în care apare.

În mod direct, din perspectiva naratorului, personajul... (numele) este caracterizat ca fiind... (se enumera trăsăturile), deoarece naratorul afirmă că... /surprinde aceste însuşiri în secvenţa... (exemplu din text şi se poate comenta pe scurt caracterul personajului); din punctul de vedere al celorlalte personaje, se ilustrează direct trăsături precum... (numeşte trăsăturile), care sunt subliniate de către... (numele altor personaje) în secvenţe cum sunt... (exemple din text unde apar trăsăturile personajului din perspectiva celorlalţi, un exemplu poate fi comentat pe scurt).

În mod indirect, trăsăturile personajului... (numele său) se evidenţiază prin faptele acestuia. Astfel, el se dovedeşte a fi... (se enumera trăsături rezultate din fapte), deoarece... (se menţionează faptele din text la care ne referim şi se comentează pe scurt); de asemenea, limbajul este relevant în conturarea portretului moral, ca de exemplu în secvenţa... (exemplu din text - o replică a personajului), din care se dezvăluie... (se numesc trăsăturile şi se comentează pe scurt); (se procedează asemănător pentru celelalte mijloace indirecte de caracterizare, în funcţie de ceea ce se poate ilustra pe textul dat - atitudini, gesturi, mimică, vestimentaţie, nume, relaţia cu celelalte personaje, mediul social).

Aşadar, personajul... (numele acestuia) din textul... (titlul), de... (autorul), este principal,... (se adaugă şi celelalte posibilităţi de clasificare după criteriile cunoscute), iar trăsăturile sale dominante sunt... (se enumera câteva dintre cele surprinse mai sus).

8. Opinia despre mesaj/semnificaţii (genul liric sau genul epic)

Schemă pe ciornă

1. Enunţarea temei/temelor textului.2. Formularea opiniei despre mesajul textului, prin raportare la temă/teme.3. Primul argument: ilustrarea mesajului printr- un exemplu din text, ale cărui semnificaţii

se vorcomenta pe scurt - procedeu artistic în genul liric, respectiv situaţie/faptă a personajului în genul epic.

4. Al doilea argument: ilustrarea mesajului printr-un exemplu din text, ale cărui semnificaţii se vor comenta pe scurt - procedeu artistic în genul liric, respectiv situaţie/faptă a personajului în genul epic.

5. Concluzia - se reia mesajul, întărit de ideile reieşite din exemplele comentate la argumente.

Plan teoretic dezvoltat

Fiind o operă lirică/epică, textul... (titlul), de... (autorul), prezintă

a) confesiunea eului poetic subiectiv, care îşi exprimă sentimentul dominant de... (numeşte senti-mentul), provocat de... (explică sentimentul), tema textului fiind... (numeşte tema/temele, de exemplu, natura concretizată într-un peisaj de... (anotimpul), descris din perspectiva eului contemplativ cu ajutorul procedeelor expresivităţii artistice, atmosfera dominantă fiind de... (trăsături ale acesteia);

b) o experienţă de viaţă a unui personaj/situaţia în care personajul... (se enunţă ideea principală a textului), iar tema care se evidenţiază este... (se numeşte tema - de exemplu, copilăria, iubirea, moartea, cunoaşterea, devenirea, timpul, familia, mediul social, relaţiile dintre clase sociale, lupta dintre bine şi rău etc.)

9

În opinia mea, mesajul pe care îl transmite textul citat se referă la faptul că / evidenţiază ideea că... (se enunţă mesajul textului, care este reprezentat de ideea sau semnificaţiile generale ce se transmit la receptor în legătură cu tema textului, de exemplu, dacă tema este natura, iubirea sau timpul, ce înţelege receptorul în legătură cu acestea? Răspunsul este mesajul: natura este considerată un spaţiu compensatoriu, unde fiinţa umană se reintegrează spiritual în armonia universală, sau iubirea este o modalitate prin care omul se detaşează de timpul limitat şi pătrunde în eternitate, sau omul este mereu angajat în experienţe de cunoaştere, a sinelui şi a lumii, experienţe care îi modelează caracterul şi îi definesc personalitatea - sunt posibile variante de formulare a unui mesaj prin raportare la tema textului dat).

Mesajul se susţine cu ajutorul unor elemente ale limbajului artistic, în genul liric, respectiv prin anumite situaţii în care sunt implicate personajele, în genul epic.

a) pentru poezie - In primul rând, la nivelul figurilor de stil se remarcă anumite structuri semnifi-cative, care contribuie la conturarea mesajului acestui text, precum comparaţia... (exemplu din text), care sugerează... (comentariu pe scurt) şi personificarea... (exemplu din text), care se referă la... (co-mentariu pe scurt).

În al doilea rând, la nivelul imaginilor artistice se observă elemente poetice prin care se evidenţiază mesajul textului, precum imaginea auditivă.... (exemplu din text), care exprimă... (comentariu pe scurt), sau imaginea vizuală... (exemplu din text), care surprinde...(comentariu pe scurt).

b) pentru proză - în primul rând, un element semnificativ care evidenţiază mesajul textului este reprezentat de situaţia în care... (exemplu - o faptă semnificativă a personajului sau un eveniment care ilustrează ideea ce constituie mesajului, ca de exemplu, nunta protagoniştilor, în basm, sau o experienţă pe care o trăieşte personajul). Astfel, se evidenţiază... (comentarea pe scurt a exemplului citat).

În al doilea rând, un alt eveniment / o altă faptă semnificativă pentru sublinierea mesajului acestui text este... (exemplu din text), ceea ce surprinde... (se comentează semnificaţiile exemplului dat).

Aşadar, consider că mesajul transmis de textul... (titlul), de... (autorul), se referă la ideea / faptul că...(mesajul se enunţă din nou aici, incluzând eventual şi ideile de la exemplele comentate).

10

11