Noile educatii

Pe langa unele tehnici traditionale care se mentin pentru ca sunt bune si altele care persista datorita unei detestabile rutine , scoala moderna ofera o infatisare diferita in anumite aspecte fata de cea din trecut. Asistam la o miscare complexa de o amploare extraordinara, prea puternica pentru a fi o moda trecatoare. Ceea ce exprimam curent prin expresiile : "scoala activa"; "scoli noi "; educatia progresiva", arata in mod global aceasta miscare. Sunt denumiri mai mul sugestive decat descriptive, evocand nu numai aspecte generale ale tehnicii educative, ci expresii si anumite principii pedagogice.

Miscarea "educatii noi" incepe, practic, de la sfarsitul ultimului secol, ceea ce arata ca adjectivul "nou" nu este pe deplin justificat.

Adevaratul precursor a fost J.J. Rousseau, atat prin filozofia sa naturalista, cat si prin intuitiile sale cu privire la (evolutia) psihologia evolutiva , la diferenta calitativa dintre adult si copil.

Pestalozz si Frobel - crearea scolilor zise "noi" a fost prima realizare concreta.

Scolile zise "noi" aveau caracteristici comune internate rurale unde munca de educatie se desfasura intr-o ambianta familiala si dupa metode liberale. Una din scolile noi cele mai bine cunoscute in Europa este scoala din Rodus.

"Noile educatii" sunt noi obiective si noi tipuri de continuturi generate de "problematica lumii contemporane". Ele corespund unor trebuinte de ordin sociopedagogic, fiind integrative si cumulative.De asemenea ele mai figureaza ca fiind cel mai pertinent si mai util raspuns ale sistemelor educationale generate de problemele lumii contemporane.

"Alternativele educationale" sunt definite ca un ansamblu de obiective, continuturi, modalitati de organizare, care coexista cu sistemul traditional de invatamant.

"Educatiile paralele " sunt considerate educatia formala, nonformala, informala, autoeducatia.

"Noile Educatii " sunt raspunsuri ale educatiei la cerintele dezvoltarii lumii contemporane:

~ educatia relativa la mediu

~ educatia pentru pace si pentru cooperare

~ educatia pentru participare si pentru democratie

~educatia in materie de populatie

~ educatia pentru o noua ordine economica internationala

~ educatia pentru comunicare si putere mass-media

~ educatia pentru schimbare si dezvoltare

~ educatia nutritionala

~ educatia economica si casnica moderna

~ educatia pentru timpul liber

Educatia pentru participare si democratie- prin participare se intelege nu numai posibiliatatea de a desfasura o activitate creatoare, care face apel la capacitatea tortala a individului si care este socialmente utila , ci semnifica si sansa oferita tinerilor de a-si defini si delimita aspiratiile si nevoile, de a inova, de a dobandi capacitatea de autossugestie. Prin participare, tinerii isi pot exprima optiunile in domeniul educatie, culturii, productiei, timpului liber , sportului , pot deveni coparticipanti la propria formare. Tineretul nu este numai un receptor de informatii si un consumator de produse ( materiale spirituale), ci si un participant activ la faurirea istoriei natiunilor carei ii apartine . Prin participare, el se integreaza in societate, dar in acelasi timp actioneaza si ca subiect integrator . El este un subiect activ al actiunii sociale, un factor si o resursa de progres spiritual, si moral, orientarile, valorile si optiunile fundamentale ale tinerei generatii se regasesc in comportamente afective in diferite domenii ale muncii si vietii tinerilor.

Participarea se manifesta prin actiuni de cooperare, prin dialoguri si prin fuziune moral-afectiva, creeaza solidaritate in spatiu, dezvolta dorinta de a deveni partener, de a racorda la valori , de a invoca.

In procesul instructiv-educativ, incurajarea comportamentului participativ, inseamna "pasul de achizitie pasiva si confirmista , la actiune transformatoare, prin interventia profunda a modului de a fi , interactionare a individului ." De la " a invata" la "a invata sa fii si sa devii ", adica pregatirea pentru a face fata situatiilor, pentru a le crea, dobandind dorinta de angajare si actiune , de a interactiona satisfcator, iata finalitatile educatiei pentru participare si demonstratie ( Neculae A.)

Invatarea participativa inseamna, prin urmare , nu numai incercarea individului cu cunostinte si mai ales cu atitudini, cu comportamente si modele actionale in situatii sociale , insemnand optiunea pentru acceptare si solidaritate . Participarea coreleaza pozitia cu coeziunea , increderea reciproca, respectul fata de om si realizare.

CE SUNT DREPTURILE OMULUI?

Drepturile omului sunt un set de necesităţi fundamentale sau garanţii care protejează indivizii şi grupurile în faţa acţiunilor sau inacţiunilor care aduc atingere libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane. Ele sunt inerente tuturor fiinţelor umane, ceea ce înseamnă că nici un om, oriunde nu s-ar afla, nu poate fi vreodată lipsit de drepturile sale, în orice circumstanţe şi indiferent de motiv. Evoluţia drepturilor omului este adînc înrădăcinată în lupta pentru libertate şi egalitate de peste tot în lume. Drepturile omului nu trebuie să fie oferite, cumpărate, meritate, cîştigate sau moştenite. Ele ne aparţin doar pentru că suntem fiinţe umane.

CE ÎNSEAMNĂ EDUCAŢIA PENTRU DREPTURILE OMULUI?

Educaţia pentru drepturile omului este un exerciţiu participativ care tinde să împuternicească şi să echipeze indivizii şi comunităţile cu cunoştinţe, atitudini, valori şi abilităţi necesare pentru a se bucura şi a-şi exercita drepturile lor şi să respecte şi susţină drepturile altora.

Educaţia drepturilor omului include:

Educaţia despre drepturile omului – presupune cunoaşterea şi înţelegerea normelor, principiilor, instrumentelor drepturilor omului precum şi a valorilor care stau la baza lor.

Educaţia prin drepturile omului – înseamnă învăţare prin intermediul metodelor incluzive, participative şi democratice care respectă drepturile atît a profesorilor cît şi a elevilor.

Educaţia pentru drepturile omului – înseamnă predarea şi învăţarea care să ducă la practicarea drepturilor omului în viaţa de zi cu zi, şi împuterniceşte persoanele să-şi cunoască şi să exercite drepturile lor, precum şi să respecte şi promoveze drepturile altora.

Studierea drepturilor omului este primul pas esenţial către respectarea, promovarea şi apărarea lor. Cunoaşterea şi înţelegerea drepturilor omului pot oferi tinerilor un limbaj comun de respect, egalitate şi demnitate, precum şi valori comune, pentru a crea o lume mai echitabilă şi mai sigură.

DE CE DREPTURILE OMULUI SUNT IMPORTANTE ÎN ŞCOALĂ?

Şcoala joacă un rol important în vieţile noastre şi în viaţa comunităţii. Ca o reflecţie a societăţii, şcolile sunt cheia către socializarea următoarelor generaţii, pregătind elevii să devină membri activi şi implicaţi ai societăţii. În secolul 21, secolul globalizării, tinerii sunt expuşi la o lume diversă şi schimbătoare. Trăim într-o lume în care sărăcia, inegalitatea şi alte nedreptăţi fac o mare parte din viaţa milioanelor de oameni.

Drepturile omului pot să ofere şcolilor din jurul lumii un limbaj comun de egalitate, nediscriminare, incluziune, respect, demnitate şi participare, care este esenţială pentru atingerea scopului de a avea o societate globală mai paşnică şi echitabilă.

Educaţia pentru drepturile omului este un mod de a înrădăcina cunoştinţele, competenţele, atitudinile şi valorile care pot favoriza crearea unei culturi a drepturilor omului. Amnesty International defineşte cultura drepturilor omului ca o atmosferă în care toţi membrii unei anumite comunităţi înţeleg, valorifică şi protejează drepturile omului, unde valorile egalităţii, demnităţii, respectului, nediscriminării şi participării determină politicile şi stau la baza proceselor de luare a deciziilor în cadrul comunităţii.