Noi descoperim, promovãm ºi ocrotim copiii talentaþi

Curier OMCT (WOTC): apare din august 1997

The Children of Europe*Les Enfants de l’Europe*Europas Kinder* I bambini dei Europi* Дети Европы

Număr special 2013

Adresa redacþiei: Chiºinãu, str. Puºkin 24, tel. 22-66-75

Continuare în pag. 2.

Număr special, dedicat Aniversării de UN SFERT de VEAC de activitate a Cenaclului GRAI MATERN (primul ziar transfrontalier al copiilor)Fondat: august 1997Proiect al Renatei şi Dan Verejanu

În număr: Academia Europeană a Societăţii Civilelansează la Salonul Internaţional de Carte:Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi (Mihai Cimpoi în viziunea contemporanilor săi),Limba Noastră Română (antologie de poeme dedicate limbii române)Geniul invizibil al literaturii basarabene (poe-zia Renatei Verejanu recitită peste ani)

Pledoariile Renatei Verejanu,Provocaţi-mă… sî devin genială,Metafora nemuririi,Generaţia dintre secole,Cenaclul „Grai Matern”...

Duminică, 1 septembrie 2013, ora 14.00 (Sala de Conferinţe, Biblioteca Naţională a Moldovei) Autograf

Eram întro localitate nu prea departe de capitală. La finele întâl-nirii cu cititorii (elevi din clasele a VII-VIII) dădeam autografe, acolo, la aer liber, unde se pertecu eveni-mentul. Era după lecții, și cei care primeau o carte cu autograf plecau acasă. Astfel că roata de tineri în jurul meu se micșora.

Mai pe la sfârșitul întâlnirii, mi-a sustras atenția discuția a doi tineri care treceau pe alături. Posibil că erau din clasele mai mari, poate că din clasele a XI-XII…

Domnișoara l-a întrebat pe tânărul care s-a apropiat să-și sati-sfacă curiozitatea și să afle motivul lumii adunate.

- Ce-i acolo?- Iau autografe…- Ce iau?Tânărul nu-i răspunse. Posibil

o privea nedumerit.- C e s e d ă ? – i n s i s t ă

domnișoara.- Un kg.de orez… - răspun-

sul răsună supărat. Peste un timp tânărul o întrebă foarte calm: - Tu ai primit cândva un autograf?

- Nu, n-am primit. Ce-i asta?...

Deși întâlnirea a fost intere-santă, am venit acasă întristată.

Peste ani, mi-a amintit de acest caz un adolescent din Chișinău, venit cu tatăl său la Salonul Internațional de Carte pentru Co-pii și Tineret, desfășurat la EREN.

 

2 Copiii Europei, 2013

Ambii treceau printre standurile doldora de cărți, și tatăl, văzând că scriu un autograf unui elev cam de-o vârstă cu fiul său, îi zise:

- Vreai o carte cu autograf?- Cu ce?- întrebă băiatul care nu avea nici

un interes în lumea cărților. Se vedea cât acolo că nu e lumea lui.

- Cu autograf, - șopti tatăl, oprit la standul nostru.

- Și ce e asta?- Cum, la liceu nu v-au învățat?- răspunse

cu o întrebare omul rușinat.Nu vreau să zic că anume de la profesor

sau de la părinți trebuie să afle copiii ce este un autograf, ce este o carte interesantă, cine a scris această carte.

Venită seara acasă am răscolit toți pereții încărcați cu cărți și am adunat în mijlocul odăii cărțile cu autograf primite pe parcursul anilor…Personalități din diferite țări… Am decis să aleg o poliță pe care să așez doar cărțile cu autograf… Dar mai întâi citeam fiecare autograf, deplasân-du-mă cu amintirile în acel timp.

… Petru Zadnipru, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciocanu… primele autografe de la Ziua Poeziei de prin 1966-1969… Apoi cărțile lui Liviu Damian și Grigore Vieru… Autografe de la colegii de generație sau colegii de la Institutul de Literatură Maxim Gorki…de la Ircutsc, Riga, Mahacicala… Fiecare autograf cu istoia sa… Brenda Walker, în engleză. Ne-am cunoscut în prima ei vizită la Chișinău, pe Aleea Clasicilor i-am organizat un interviu pentru TV Moldova 1. Cărți cu autograf de la Marin Sorescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana… De la Dan Anghe-lecu, care mi-a organizat primele întâlniri cu cititorii de la București și Buzău, prin 1991… și, peste 22 de ani ne-am întâlnit la Zilile Nichita Stănescu. Autografe, autografe, autografe…cu aprecieri, cu prețuire, cu urări…

Am citit până în zori… Nu am numărat cărțile cu autograf, dar sunt cu mult peste o sută… Am retrăit istorii de neuitat.

Două cărți cu autograf le-am lăsat la înde-mână, deoarece fiecare autograf necesită câte un discurs aparte. E volumul Eminescu, Dicționar enciclopedic a lui Mihai Cimpoi și romanul primit de la autor, în colet, pe adresa Uniunii Scriitorilor din Moldova, pe când încă nu eram membru US „И всяк кто встретится со мной,” de Otar Ciladze… Doamne, cât adevăr și prețuire conțin aceste autografe.

poetul care a primit și a oferit sute de autografe

Autograf

din pledoariile poetei Renata Verejanu la o lecţie de „Ora Consiliului Europei”

Într-o zi Poetul intră la o instituţie importantă… Oprit în ușă, Poetul zâmbi, văzând la fiecare birou câte un zero… Care mai mare, care mai mic, dar toate foarte arogante… Stătu cât stătu Poetul în ușă, cum ar sta cifra unu într-un picior, apoi în-drăzni. Ştiind că nu are cui, Poetul încercă totuși să le vorbească despre proiectul său… Şi cele șase zerouri s-au privit leneș, apoi, rostogolindu-se, s-au aliniat în stânga cifrei unu… Poetul privi rândul și le zise: Vedeţi, împreună suntem un milion. Şi scrise la calculator: 1000000… Şi îndată zerourile s-au făcut și mai vajnice, și mai importante, și mai dolofane, înghesuindu-se, fiecare să deţină o parte cât mai mare din acel milion. În această îmbulzeală zerourile l-au împins pe Poet la perete, strivindu-l. Cu greu Po-etul s-a retras din rolul său de Unu pentru un milion, și foarte dezamăgit, a plecat… Şi cele șase zerouri împreună și fiecare în parte a rămas a fi doar un zero, și-atât. Dragii mei, eu aș vrea ca voi să aveţi capa-citatea să fiţi UNU la o sută, la o mie, sau poate chiar la un milion ( la 100, la 1000, la 1000000…) Dar ar trebui să știţi: cu cât mai multe zerouri ţineţi în spate, cu atât mai ușor ele vă pot strivi, chiar dacă toate împreună sau fiecare în parte nu e decât un zero… Şi-atât.

Zero şi un Milion

MândrieDemult nu mă mai supără nimic, nu mă

las cotropită de careva stres…De invidiat – nu am invidiat pe nimeni niciodată, am iubit frumos și am muncit cu ardoare…și Dumne-zeu m-a înzestrat cu har… Mai mult ca atât, m-a ajutat să fac din viața mea o sărbătoare… Chiar dacă micul meu discurs nu a încă-put în niciuna dintre emisiunile despre Ma-rea Adunare Națională de la 27 august 1991, retransmisă peste 20 de ani de televiziunea publică Moldova 1 - eu sunt mândră că am fost pe linia întâi a luptei pentru renașterea națională și democrație, pentru independență și… continui să promovez drepturile omului și statul de drept… După ce m-am văzut cum arătam acum 20 de ani pe scena Marii Adunări Naționale (emisiunea de marți sea-ra, 23 august 2011), după ce am vorbit 30 de minute la Radio Moldova Muzical, apoi la Vocea Basarabiei… împăcată, ca un om împlinit, azi am fost cea mai bucuroasă… M-a trezit fiul dis-de-dimineață, bucuros cum rar l-am văzut, că pe tricolorul istoric (unul dintre primele) chiar în centru, era sem-nătura R.Verejanu… Fiul comentează:”Se vede că ai fost curajoasă, mămico, ai semnat printre primele persoane, dacă semnai la urmă - erai pe undeva pe la o marginea tricolorului…” Frumos gând… Studiu corect.

Şi eu îi amintesc fiului, cum i-am procurat un tricolor foarte mic, unul dintre primele, confecționat de mână… tricolor pe care l-am păstrat sus, la vederea tuturor, în micul birou - sediul OMCT, până un fost ministru al incul-turii ne-a luat odăița de la parter și i-a dăruito soției sale… La trecerea în alt birou tricolorul s-a pierdut… Ştim că plăcea multora…

Hai, mămico, să mergem la muzeu, să ve-dem tricolorul istoric, semnat și de mama mea! - cu multă mândrie mă îndeamnă fiul…

Salonul Internaţional de CarteDan citește cartea

Pledoariile Renatei Verejanu

3Copiii Europei, 2013

Programul “Cluburile Consiliului Europei”

Clubs of Council of EuropeCluburile Consiliului Europei, Unicul ziar al copiilor care se luptã cu corupþia

Children of Europe, the only transfrontier children’s newspaper, a newspaper that fights against the corruption

Recomandat lumii ştiinţifice din spaţiul românesc de către marele filosof Constantin Noica (destăinuire şi confirmare făcută de Eugen Simion, în cadrul Primului Congres al Eminescologilor), lucru cu care Mihai Cimpoi nu s-a lăudat niciodată, azi, academicianul de la Chişinău înalţă pe unul dintre cele mai vizibile piscuri de munte al literaturii române această catedrală care „se numeşte Eminescu”. A avut şi curajul să urce către acest pisc, e pornit demult, dar şi capacităţi creatoare de a înălţa. Deoarece l-a ajutat însăşi Eminescu.

Încă de prin anii ‘70 ai secolului trecut Eminescu l-a îndemnat pe tânărul Mihai Ci-mpoi să meargă prin viaţă alături de marele poet. De ce sufletul lui Eminescu (îngerul păzitor al literaturii române), trecând peste întreg spaţiul unde predomină suflarea românească, l-a ales anume pe Mihai Cimpoi, azi avem un răspuns clar și concret. Or, Emi-nescu știa din clipa în care îl alesese, că anume Mihai Cimpoi poate face față unor aseme-nea proiecte de durată sum sunt: Congresul Mondial al Eminescologilor, care devine o tradiţie,şi lucrarea capitală Mihai Eminescu. Dicţionarul enciclopedic. Or, a munci creativ, pe măsura unui titan (şi nu distructiv) este o expresie de slujire a neamului tău. Precum susțin marii filosofi, acest lucru place mult puterii divine (care a creat acest neam) şi, ea îl ajută pe creator, îl ocroteşte, îi oferă capacităţile şi comportamentul unei personalităţi predesti-

Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi nate să creeze prestigiul neamului său, al ţării sale, prestigiul timpului în care a trait… Or, având aceeași motivație, puterea divină i-a oferit lui Eminescu nemurirea.

Precum Ion Luca Caragiale afirma despre creaţia lui Mihai Eminescu, azi, noi putem zice despre opera lui Mihai Cimpoi, încununată cu implementarea grandioaselor proiecte, constatând că e vorba despre o creaţie „pentru o viaţă mai durabilă” … deoarece o asemenea lucrare „e patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam”.

Mihai Eminescu. Dicţionar enciclope-dic, revenind la acelaşi mare admirator al lui Mihai Cimpoi, care este marele savant Eugen Simion (or, care alte personalități, dacă nu cele două piscuri de Carpaţi, care se văd clar unul pe celălalt, căci sunt cele mai înalte piscuri științifice ale literaturii române contempo-rane, deci, ele şi se recunosc, se admiră, și se prețuiesc la înălţimea lor) această lucrare „îndrăzneaţă,” „o lucrare necesară”, o lucrare „primejdios de vastă”, s-a pornit în drumul său către cititor. Într-un timp scurt (între două congrese) Mihai Eminescu. Dicţionar enci-clopedic a avut (atât în Republica Moldova, cât și în România) un număr impresionant de prezentări şi lansări în sălile bibliotecilor pub-lice, centre academice, universităţi, academii, ambasade şi… chiar lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt (monumentul de la intrarea în Grădina Publică, din inima Chişinăului).

Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic deja a devenit pilonul unor evenimente cul-turale importante, cu un impact foarte pozitiv în societate, și nu doar în lumea științifică,

scriitoricească, ci mai ales, ca eveniment cultural și educațional de prestigiu, cu put-ere de iluminare și încurajare pentru tânăra generație.

În ciuda situaţiei financiare şubrede din ţara cu cea mai lungă perioadă de tranziţie de la un sistem neacceptat la un sistem necunoscut, acest plai (un spațiu al tuturor experienţelor posibile şi imposibile făcute pe destinele omeneşti), fiind chiar locul de reşedinţă al academicianului, Mihai Cimpoi nu s-a lăsat intimidat. Savantul a muncit până a termi-nat „catedrala pe care a început-o”, creând prestigiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi prestigiul Academiei de Ştiinţe a României, de ce nu, oferind un înalt şi elegant nivel de cercetare. Astfel, Domnia Sa, academicianul Mihai Cimpoi, a devenit un model de excepţie pentru tinerii cercetători de pretutindeni, și nu doar din spațiul limbii române. Implementarea cu succes a acestor proiecte, legate de geniul Eminescu, au încununat înălțător de frumos şi firesc întreaga operă a savantului din Moldova şi l-a plasat pe loc de cinste în vasta cultură europeană. Mihai Cimpoi ne-a adus dovada că nu e neapărat să locuiești în Germania ca să devii un savant de talia lui Eugen Coşeriu. Or, și un român din Republica Moldova poate oferi cu success exemple de bune practici de integrare europeană pentru întreaga Europă. Rămâne doar ca societatea să conștientizeze, să valorifice și să se bucure de aceste opere ale savantului, dar și să-l prețuiască la justa lui valoare, și nu cândva, ci acum, când ne sunt oferite aceste opere cu valoare de patrimo-niu.

Continuare în pag. 7.

4 Copiii Europei, 2013

Cenaclul „Grai Matern” - un sfert de veac

În istoria procesului de democratizare din Republica Moldova, Cenaclul „Grai Matern” ar trebui să fie prezent cel puţin cu un alineat. Ideea de a crea un cenaclu putea să vină de la Flacăra lui Adrian Păunescu, interzis la acel timp, sau de la perestroika lui Gorbaciov… Ci înclin să cred, că a fost un pas decisiv al revoltei cetăţeneşti, începutul unei activităţi rodnice în lupta pentru renaşterea naţională, apoi de promovare a de-mocraţiei, a drepturilor omului, de promovare a politicilor Consiliului Europei şi a unor structuri noi ale Societăţii Civile. Cenaclul „Grai Matern” a fost prima structură non-formală de promovare a unei culturi şi literaturi libere şi independente, dar şi de promovare a unor noi valori umane, cum ar fi participarea activă a cetăţenilor la procesul decizional.

...Anul 1988. Invitasem la lansarea primului meu proiect cultural-social-politic Cenaclului „Grai Matern” personalităţi ale culturii, trăitori de pe sectorul Ciocana, (Dnestrovscii raion, la acea dată) – un raion în care erau repartizaţi să primească apartamente doar muncitorii... şi scriitorii... Credeam în acea clipă de dominaţie a totalitarismului că voi crea ceva de nivel local. Însă la cea de-a doua şedinţă a Cenaclului, când lumea nu mai încăpea în sala mare a bibliotecii, şi dna Parascovia Onciu, proaspăt aleasă directoare, îndemna colaboratoarele să mai caute pe undeva scaune... în acea clipă am ştiut precis că este un cenaclu de bun augur, cu o viaţă de decenii...

Cenaclul „Grai Matern”, născut în lumea căr-ţii, la biblioteca la care activau femei tinere şi fru-moase, dornice de libertate, a dat un mare impuls cetăţenilor acestui raion/sector/cartier al capitalei moldave, un îndemn să se revolte printre primii contra regimului totalitar... Despre acesta am scris şi în autograful pentru cititorii bibliotecii în una din revistele „Micul Prinţ”, pe care le-am dăruit în fondul bibliotecii: „Pentru cititorii Bibliotecii Transilvania – acest lăcaş care a găzduit multe talente şi care în pragul renaşterii naţionale a trezit la viaţă multă lume din cartierul Ciocana”.

În acel an, la şedinga de inaugurare au partici-pat Mihai Cimpoi, Olga Ciolacu, Vasile Căpăţână, Silviu Fusu cu Teatrul său Etno-Folcloric „Ion Creangă”, Nana Plămădeală, Glebus Sainciuc cu măştile sale, actorul Dumitru Fusu, Vladimir Caloianov, poet bulgar, Vasile Nedelescu, pictoriţa Maria Mardare s-a bucurat de prima expoziţie a lucrărilor sale... şi foarte mult tineret…

Dar a participat şi conducerea comunistă a raionului... şi încă, un bărbat cu camera de filmat, pe care îl căutăm un sfert de veac, deoarece a filmat incontinuu, şi am avea un important document is-toric (video). Posibil că filmul ar trebui să-l căutăm la SIS. La şedinţa de constituire a fost foarte multă lume... Momentul de deschidere a fost pe cât de festiv, solemn – de parcă se înscăuna un rege, pe atât de descătuşat discursul şi serios programul de activitate. Cineva găsi pe undeva anume pen-tru mine un jilţ, care mă făcea să mă evidenţiez, într-un fel, de toţi ceilalţi prezenţi în aşa numitul

prezidium. În toate se simţea necesitatea unei schimbări, necesitatea unor lideri noi – şi lumea mă evidenţiase. Eu veneam cu multă îndrăzneală, deoarece aveam o mulţime de publicaţii şi în presa republicană, şi unională, dar aveam şi o mulţime de cărţi reţinute prin sertarele birocratice – deci, eu eram motivată să fiu foarte revoltată. Lumea adora persoanele îndrăzneţe. Deşi prima dintre colegele scriitoare am fost numită Ioana d’Arc, eu aveam emoţii mai mari ca la cununie... Am ţinut un mic discurs, prin care am lămurit lumii ce dorim să propunem, i-am îndemnat pe toţi cei prezenţi să fie prieteni cu poezia, - POEZIA era eroul liric principal, era forma cea mai acceptată de discurs – din care motiv eu am citit câteva poeme, fiind aplaudată îndelung... Şi acum ţin minte acele poeme, botezate în primele aplauze ale renaşterii spirituale... Părea că toţi, cei adunaţi în sala Bibli-otecii, erau cetăţenii cei mai îndrăgostiţi de poezie, or, reacţia lor la discursul personalităţilor prezente era plină de mare bucurie, de avânt, de susţinere... Foarte rar la careva întâlniri cu oamenii de cultură mai vezi azi asemenea ovaţii şi susţinere cu apla-uze îndelungate. Unul câte unul au luat cuvântul toţi cei care ne aflam în acel „prezidium” în formă de semicerc, ce se unea, se contopea cu lumea...

A cerut cuvântul şi primul secretar de partid al raionului Dnestrovskii...

Spre mirarea tuturor, dânsul a vorbit atât de frumos, salutând o asemenea formă de întâlnire cu cititorii şi îndrăgostiţii de frumos... Şi eu mi-am zis în acea clipă, că acest om putea fi foarte întâmplător în pcus. Dar poate că, pe parcursul a câtorva ore, cât a durat prima şedinţă a Cenaclului „Grai Matern”, după reacţia vulcanică a publicu-lui, dânsul a intuit că ceva se schimbă radical în societate, că lumea nu mai vrea şi nu mai poate trăi pe vechi: adică în frică... Aşa să fie sau nu, dar primul secretar a ţinut un discurs foarte paşnic, binevoitor şi plin de laude la adresa mea pentru iniţiativa dată.

Cea de-a treia şedinţă a Cenaclului „Grai Ma-tern” avu loc la Centrul „Iurii Gagarin” (azi Teatrul de păpuşi Guguţă), unde eu, în numele cenaclului, l-am înaintat pe Mihai Cimpoi candidat în deputaţi în Sovietul Suprem al URSS, fiind ferm convinsă de victoria domniei sale. Or, era vorba de primii deputaţi aleşi democratic...

La iniţiativa membrilor Cenaclului „Grai Matern”, raionul Dnestrovschi a devenit sectorul Ciocana, apoi, la fel la propunerea noastră, una câte una îşi schimbau numele străzile capitalei... Şi vestea se ducea în lume... Venit la Chişinău cu ideea de a fonda o bibliotecă de carte românească, omul de cultură de la Cluj, Traian Brad, avea să aleagă anume biblioteca de pe Ciocana (nu fără concursul dlui Florin Rotaru de la Bucureşti şi a dnei L.Kulikovski, şefa Bibliotecii B.P.Haşdeu de la Chişinău), devenită în 1991 Biblioteca „Tran-silvania”, eveniment ce a generat deschiderea şi a altor filiale la Chişinău, precum Biblioteca „Onisifor Ghibu”, ”Alba Iulia”, ”Liviu Rebreanu”, „Târgovişte”, „Ovidius” etc.

Cenaclul ”Grai Matern” a transformat miş-carea cenaclistă în mişcare naţională. La Cenaclul ”Grai Matern” nu veneau doar membrii, o mână de elevi sau studenţi, ca la celelalte cenacluri din Moldova, unde fiecare îşi recita câte o poezie iar ”clasicii” prezenţi se dădeau cu părerea – deseori tăindu-le pofta la autori de a mai scrie. Cenaclul ”Grai Matern” a fost primul cenaclu care şi-a extins activitatea, cuprizând toate domeniile de creaţie: muzică, teatru, dans, cinema, artă plastică etc.etc.etc., unde, alături de începători veneau mari oameni de cultură, care erau lansaţi cu noile lor cre-aţii sau şi mai mult – cenaclul desfăşura serate de creaţie dar şi evenimente cultural-social-politice.

Anume Cenaclul ”Grai Matern” a vorbit pentru prima dată publicului larg despre Maria Cibotari, organizând o nemaipomenită Serată de Creaţie cu prilejul Aniversării de 80 de ani de la naşterea marei cântăreţe.

Cenaclul ”Grai Matern” readucea lumea, spectatorul din nou în sălile de spectacol. Îmi amintesc, ca azi, la finele spectacolului dedicat Mariei Cibotari, o căutam pe Maria Bieşu, care onorase lumea cu prezenţa sa, şi nu o găseam. Era imposibil să fi plecat acasă după o asemenea primire de către lumea cu suflet de patriot, fără să fi luat un buchet de flori din vraful primit şi lăsat pe scenă. Am fost nevoită să-i strig numele, şi primadoma mi-a şoptit că e aici, după culise. Am dat busna, dar îndată m-am retras, căci sora Mariei Bieşu îi ştergea spatele cu un prosop. Şi doamna Maria Bieşu mă lămuri: dragă Renata, ai făcut o mare sărbătoare. Ai adunat sala arhiplină, acum, când sălile de teatru sunt pustii. Am avut aşa emoţii mari, de parcă am cântat nu la Palatul Sindicatelor, ci pe scena de la LA SCALA… Am avut aşa emoţii că sunt toată transpirată.

Eu am comentat în alt fel: doamnă Bieşu, fiţi liniştită, sunteţi o mare artistă a acestui popor, cum aţi putut crede că nu veţi fi acceptată de mişcarea noastră naţională…

De la acel spectacol, şi având un mic birou în acelaşi edificiu cu Uniunea Muzicienilor, condusă de Maria Bieşu, ne vedeam deseori, amintindu-ne de acel spectacol de încercare a valorilor.

Multe au fost sedinţele Cenaclului ”Grai Matern”, despre care se poate scrie câte un roman voluminos, dar insist să-mi amintesc şi să imorta-lizez Serata de Creaţie dedicată Aniversării de 50 de ani a lui Dumitru Matcovschi, în clipele în care poetul se mai afla pe patul suferinţei… Scena era înfrumuseţată cu un portret al poetului martir, şi atârnat sus de tot, de parcă ne era frică şi portretul să nu fie atras într-un accident. Portretul a fost schiţat de Glebus Sainciuc, în acei ani membru activ al cenaclului.

5Copiii Europei, 2013

Cenaclul „Grai Matern” - un sfert de veac

La serata poetului Dumitru Matcovschi se făcu vizibilă anume perechea Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, a vorbit foarte emoţionat actorul Victor Ciutac, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Victor Prohin…

Nu mai amintesc de sala arhiplină. La toate şedinţele lunare sau săptămânale ale anului 1989 sala mare a Palatului Sindicatelor era arhiplină. La serata lui Grigore Vieru, Ion Vatamanu (fără prezenţa poetului, care încurcase ziua şi era pe undeva prin Bucovina), la sărbătoarea desfăşurată cu ocazia Mărţişorului, la serata de lansare a unui grup de tineri poeţi… răsunau poezii, cântece, era prezentă neapărat o expoziţie a unui artist plastic, dar se vorbea şi despre limba română, de tricolor, de valorile naţionale, despre teroarea totalitaris-mului, despre drepturile omului…

Şi încă nişte detalii - unele spectacole/şedinţe ale Cenaclului ”Grai Matern” erau pline de mare durere, precum a fost evenimentul dedicat lui Du-mitru Matcovschi, spectatorii ridicându-se mereu în picioare, unii chiar lăcrimând, altele erau pline de umor, dar toate erau pline de proteste. Chiar şi şedinţa dedicată lui Glebus Sainciuc, care a fost cea mai originală, avea nuanţe de miting.

O primă Serată de Creaţie cu un public atât de numeros Glebus Sainciuc avea să beneficieze abia cu ocazia Aniversării de 70 de ani. Sărbă-toarea i-a fost oferită de Cenaclul literar-social-politic, precum se dorea la acel timp, Cenaclul ”Grai Matern”. Toate iniţiativile veneau sau de la mine, sau de la fiul Daniel. Fiind membru activ al Cenaclului ”Grai Matern” şi un foarte bun prieten al maestrului Glebus Saincic, care îi zicea mereu micul prinţ, pentru că purta pletele lungi la cei 5-6 anişori ai săi, Daniel, fiul, a avut unul dintre rolurile principale în spectacolul plin de surprize al artistului măştilor. Bucuros de sărbătoare, şi nu oarecare, ci oferită de mişcarea pentru renaşterea naţională, Glebus Sainciuc a anunţat că vrea să ofere la trei spectatori câte un portret pe gratis. Pentru a alege cei trei norocoşi din sala arhiplină, a fost nevoie de un concurs. Şi iată că, în timpul spectacolului, Daniel, fără sa arate că se teme de înălţime, urca pe o scară foarte înaltă, şi de pe ulti-ma treaptă trebuia să ajungă şi să extragă un bileţel din coşul atârnat de podul foarte înalt. În bileţel era scris numărul rândului, şi în următorul bileţel extras – numărul locului persoanei/spectatorului cărui Glebus Sainciuc se angaja, în prezenţa tu-turor, să-i facă portretul şi o mască pe gratis. Şi iată că, chiar la prima extragere a bileţelelor, de

pe rândul şi locul extras şi anunţat de Daniel, de sus, din vârful scării, în sală se ridică o femeie, care spune lumii adunate că este de la Sevastopol, şi că a venit în ospeţie la o rudă, care a invitato la Palatul Sindicatelor, căci cineva din cunoscuţi i-ar fi şoptit că aici se întâmplă ceva ieşit din comun. Doamna surprinsă, se dovedi a fi foarte ingenioasă, şi îl invită pe maestrul la Sevastopol, la ea, care are casa chiar lângă mare, să stea Glebus Sainciuc cu picioarele în mare şi să-i deseneze câştigătoarei portretul. Sala a fost inundată de aplauze. Deşi se discuta doar în limba română, doamnei i-a plăcut foarte mult la Cenaclul „Grai Matern”. Astfel noi am aflat că la şedinţele Cenaclului „Grai Matern” vine lume din toată Uniunea Sovietică.

Anume de la Cenaclul ”Grai Matern” Gle-bus Sainciuc a început să folosească în spectacol copiii, fiecare cu câte o mască a unei personali-tăţi, susţinând spectacolul maestrului. În ţară era sărăcie, lumea nu avea bani, şi eu, cumva deschis, l-am întrebat pe maestru ce flori preferă. Era vorba de 70 de ani! Şi maestrul mi-a şoptit să aduc o mămăligă.

După spectacol am oferit o recepţie. Ce era pe masa enorm de mare? O mămăligă foarte mare,

făcută de o mare gospodină, doamna Nina, mama lui Alina Dragancea, şi un ulcior cu vin roşu. La urmă se adăugă şi brânză de oaie. Şi credeţi că la această şedinţă atât de originală nu a fost critică adusă puterii? A fost destulă.

Un eveniment de excepţie a fost serata pe care am organizat-o cineaştilor Gheorhge Malarciuc şi Vlad Ioviţă, serată la care a fost difuzat pentru prima dată şi un film. despre I.I.Bodiul, primul secretar pcus din RSSM.

A fost o invazie de lume de diferite vârste, profesii, din diferite localităţi, de cineaşti, de mass-media… Îmi amintesc cât de mult m-a lăudat

Gheorghe Malarciuc, numindu-mă Ioana d’Arc. La acea şedinţă apăru pentru prima dată şi Ion Hadârcă, Gheorghe Vodă şi alţi colegi.

După această şedinţă, Palatul Sindicatelor a cerut bani grei pentru arendă, un fel, cunoscut apoi, de a nu mai permite activitatea Cenaclului ”Grai Matern”.

Dar mişcarea pentru renaşterea spirituală nu mai putea fi oprită… Au urmat Marile Adunări Naţionale…

Tot răul e spre bine, zice poporul. Şi una dintre cele mai fantastice şedinţe a Cenaclului „Grai Matern” s-a desfăşurat chiar în Piaţa Marii Adunări Naţionale, la 24 martie 1991, în preajma zilei de 27 martie – Ziua Unirii, timp când ni se impunea limba rusă ca limbă de stat, şi tancurile stăteau gata să treacă Nistrul... La acest eveniment au participat mii de cetăţeni din diferite localităţi ale Moldovei, dar şi o delegaţie impunătoare din România, cu jurnalişti de la Radio şi TV, de la Ziarul „România Liberă”, Dreptatea, Tineretul Liber, membrii Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bu-covina”... Atunci, la acea memorabilă şedinţă a Cenaclului „Grai Matern”, pe Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a dansat pentru prima dată Hora Uni-rii... La şedinţele şi evenimentele organizate de Cenaclul „Grai Matern” (un cenaclu unic în felul său) nu s-a admis ca lumea să cadă în genunchi, să plângă, să se roage… Şedeam în faţa lui Lenin şi moderam evenimentul… La eveniment au luat cuvântul poeţii Leonida Lari, Dan Anghelescu şi jurnalista Iulia Scutaru de la Bucureşti, Valeriu Matei… Când s-a pornit Hora Unirii, am prins fiul de mână, şi ne-am prins în Horă… Iară seara, la Palatul Republicii, unde şi-a continuat lucrările Cenaclul „Grai Matern”, şedinţă dedicată Ani-versării de 73 de ani de la Ziua Unirii, au salutat evenimentul însăşi Mircea Snegur, preşedintele republicii şi Ion Ungureanu, ministrul culturii… Eu, în discursul scurt, am subliniat că o simplă şedinţă a unui cenaclu s-a transformat într-un mare evenimet, ridicat la nivel de eveniment de importanţă statală… Apoi a doua zi am continuat şedinţa la o şcoală din Durleşti… şi citeam cum Komsomoliskaia Pravda se năpustise asupra mea, deşi câţiva ani în urmă îmi publicase un frumos ciclu de poezii lirice.

Deşi Cenaclul ”Grai Matern” a provocat naşterea unui lanţ de ONG-uri şi peste o sută de proiecte foarte originale, cu care eu şi fiul am tapisat timpul în care am trăit, (pornind de la Revista „Micul Prinţ” şi Agenţia de Presă a Tinerilor Jurnalişti „AMP-Internaţional”, Pri-

Continuare în pag. 5.

6 Copiii Europei, 2013

Partener – ]ntreaga \ar=

ma Conferinţă a Junilor Jurnalişti şi Ziarul „Copiii Europei”, Marşul Voluntarilor pentru Pace, Marşul Vo-luntarilor pentru Drepturile Omului, Conferinţa Transfrontalieră a Tine-rilor, Emisiunea TV „Micul Prinţ” şi Festivalul-Concurs Internaţional al Talentelor Lumii Micul Prinţ… şi până la Organizaţia Mondială a Copiilor Talentaţi, Academia Euro-peană a Societăţii Civile, Cluburile Consiliului Europei, Caravana Cul-turii Păcii, Lecţia Deschisă: EU AM DREPTUL de la Palatul Naţional cu mii de spectatori… o Reţea de ONG-uri cu statut participativ la Consiliul Europei şi membri activi ai Mişcării UNESCO) – Cenaclul „Grai Matern” continue să activeze…

Vre-o şapte ani a activat la Bi-blioteca „Onisifor Ghibu”, cu noul proiect PAS – Proiectul „Alternativa Societăţii”(2006), şi măcar o dată în an mai trecea pe la Biblioteca „Transilvania”.Îmi amintesc că la una dintre şedinţe a fost prezent şi academicianul Ion Borşevici, care mi-a transmis apoi, că aceasta a fost ultima lui ieşire în public. La o şedinţă actorul Vasile Botnaru a prezentat un spectacol de două ore de poezie din creaţia lui Nichita Stănescu, încântat de cât de atent a fost ascultat.

În 2011 Cenaclul „Grai Matern” a revenit la Biblioteca „Transilva-nia”, cu un nou proiect Întâlniri de Elită…cu sălile arhipline, ca atunci, în 1988-1989…

Cenaclul „Grai Matern” a lansat şi lansează tineri poeţi, interpreţi, artişti plastici… îmbogăţeşte patri-moniul Republicii Moldova, şi nu numai.

În numele Cenaclului „Grai Matern” şi al tuturor liderilor ONG-urilor din Reţeaua OMCT, la baza creării cărui a stat Cenaclul „Grai Matern”, - dorim tuturor membrilor: să continuaţi să răspândiţi fericire, şi noi vom fi alături de voi.

La Mulţi Ani, Cenaclul „Grai Matern”.

poeta Renata Verejanu, preşedinte-fondator

Cenaclul „Grai Matern” -

un sfert de veacDeoarece în articolul semnat de Ion

Cuzuioc: Un distins om de cultură – Eu-genia Ursu, din Literatura șiArta ( nr. 29), la rubricasa Un cuvânt bun despre un om apropiat sufletului meu, a fost vizată și organizația noastră, ne vedem nevoiți să facem puțină lumină.În legătură cu aceasta FMACCU comunică:

Pentru furt de proiecte, fals și uz de fals în documente, în decembrie 2008 Eugenia Ursu a fost exclusă din rândul membrilor FMACCU. Din 2008 Secretar General alFederației din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO este jurnalista Galina Codreanu, realeasă în 2010 pentru perioada   2010-2015.  Dar E.Ursu a revenit în vizorul FMACCU acum doi ani când, în urma mai multor sesizări, Federația a început monitorizarea ”activității” sale.

Concretizăm: S-a descoperit, că pe parcursul ultimilor cinci ani cetățeanca Eugenia Ursu a făcut demersuri la Guvern, la ministere, ambasade, diferite instituţii și organizaţii, la universităţi și primării, la tv și radio, la un număr imens de potențiali sponsori – peste tot folosind antete false, lăsând impresia că sunt adresate din nume-le Federației, și ea (E.Ursu) subsemnând în calitate de Secretar General al FMACCU. Punând accentul anume pe UNESCO, E.Ursu  a dobândit ilicit sume mari de bani, și pe contul asociației Moldova și minoritățile sale, ca în cazul celor 200 mii lei! și bani cash, precum în cazul celor 10000 lei primiți de la o persoană cunos-cută. Ca afacerea să prospere, Eugenia Ursu avea nevoe  de o mască care să impre-sioneze. Anume cuvântul UNESCO răsuna foarte convingător. Pentru ași realiza visul, Eugenia Ursu avea nevoe de foarte multă publicitate și iată că, după cum confirmă și Ion Cuzuioc în articolul său,   tot mai des și mai des ”distinsa doamnă” apare la emisiunea Buna dimineața, la Moldova 1.  Deși directorul de program G.Prodan a fost înștiințată că ruda și prietena dân-sei nu e nici membru al FMACCU, de  la ecran național, unde avea acces liber ga-rantat, E.Ursu a continuat să dezinformeze telespectatorul, fiind prezentată ca Secretar General al Federației. Or, arhiva emisiunii este o dovadă clară, că o oarecare E.Ursu a fost găzduită în acesși cinci ani mai des-decât toți membrii tuturor uniunilor de creație luați la un loc. Folosind TV Mol-dova 1, în complicitate cu G.Prodan, care, ca mulțumire, a fost inclusă în asociația care aduna banii (Moldova și minoritățile sale), Eugenia Ursu invita, ca să nu zicem ademenea, copii să apară, pentru 500 de euro! în revista Viața ta a dnei G.Prodan.

După atâtea apariții la TV, Eugenia Ursu a decis să se prezinte ”producător”.  Am căutat domeniul în care se ”produce”. S-a constatat   că cetățeanca   a ”produs” sute de diplome ”made Eugenia Ursu” cu titluri agramate, tip ”Se decernează Trofeul UNESCO”, sau, pentru Ucraina și Federația Rusă: ”Награждается Трофеем ЮНЕСКО”, nefiind împuter-nicită nici de UNESCO (Paris), nici de Constantin Rusnac, Secretarul General al Comisiei Naționale pentru UNESCO, care a avertizato de mai multe ori, nici de FMACCU.  Astăzi nu există practic vre-un concert  la Opera Națională sau Filarmo-nica de Stat unde E.Ursu să nu fi apărut , așa, din senin, pe scenă și, prezentându-se Secretar General al  Federației din Moldo-va a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO, să   înmâneze câte o diplomă falsă, ca și cum din partea Federației. Dar cele mai multe diplome fictive de felul ”made Eugenia Ursu” au fost oferite mă-rinimos la Concursul Două Inimi Gemene și la ședințele Cenaclului Ideal, condus de Vasile Căpățână, unde și Ion Cuzuioc e membru. Conducerea FMACCU este ne-dumerită: de ce asociațiile Două Inimi Ge-mene și Ideal,  răspândeau diplome false, ca

Dreptul la replicăComunicat de presă

al Federației din Moldova a Asociațiilor, Centrelor şi Cluburilor UNESCO  

și cum din partea FMACCU, și nu propriile diplome?… De ce după avertizarea noastră –  acest lucru a continuat?…  Aveau oare nevoie la activitățile dânjșilor de prestigiul UNESCO?! Sau mai e ceva la mijloc, ce poate lămuri această complicitate…

Cum a procedat FMACCU: Aflând de existența unui impostor, Federația dim Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Clu-burilor UNESCO în toată această perioadă nu a făcut nici un demers, nu a semnat nici o diplomă, nici un alt document. Deci, celora care nu au competențe ce este de fapt UNESCO,  le comunicăm că dețin diplome false, fără nici o valoare, și nu le pot ține nici în loc de icoane, nici folosi în CV, or, sunt declarate oficial falsuri. Pen-tru  cei care o onorează cu titlul ”distins om de cultură” – e părerea voastră. Noi am căutat să aflăm în care domeniu? Am trecut listele tuturor Uniunilor de Creație (și Uniunea Scriitorilor, și Uniunea Com-pozitorilor, și Uniunea Muzicienilor, și Uniunea Cineaștilor, și Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Jurnalișttilor, Uniunea Arhitecților, Uniunea Teatrală.. și Meșterii Populari…)   - și nimeni nu a confirmat că Eugenia Ursu ar avea vreo tangență cu careva domeniu de creație.  Doar pentru că ați văzut la ea acasă o mulțime  de di-plome?  Sau că, după ce a fost inclusă ca membru al juriului la Concursul Două Inimi Gemene (lumea știe de ce, interesant ce zic Doina și Ion Aldea Teodorovici din ceruri), ea, prin diferite metode și falsuri, s-a cerut să fie membru și la alte careva concursuri. Şi aici totul e clar – pentru a se face om de cultură, ca mai ușor să-i meargă ”afacerile”. În urma investigațiilor s-a constatat că Eugenia Ursu nu a uitat să se pricopsească și ea cu un vraf de diplo-me, mai ales de la Concursul Două Inimi Gemene. Dar nu cu antetul Federației, ci chiar cu semnătura  lui Vlad Filat, pe când era prim ministru, și a lui Marian Lupu, pe când era președintele parlamentului, diplome cu un titlu mai poetic: ”Titlu de Excelență”… Şi nu pe hârtie precum se practică la concursuri, ci pe un metal auriu, care costă nu 5 lei diploma, ci 250 lei bu-cata. Asemenea diplome au fost  înmânate colaboratorilor și chiar contabililor Minis-terului Culturi, Ministerului Educației, la multe alte instituții, la business-mani… și, investigațiile continuă… Or, fiecare om poate socoti: 100 de diplome cu”Titlu de Excelență” și alte peste 100 de diplome tip ”Se decernează trofeul UNESCO” și înmulțiți cu 250 lei bucata, și o să vedeți câte zeci sau sute de mii lei, banii contri-buabililor, au fost folosiți pentru a crea chipul unui așa zis ”distins om de cultură”, care, dacă  e să spunem lucrurilor pe nume, este un impostor, un escroc foarte bine calculat și cu intenții clare: DE-A AGO-NISI PE CĂI DUBIOASE SUME MARI DE BANI. Un lucru  trebuie să se știe: tot vraful de diplome ale Eugeniei Ursu e un fals, or, nici  Guvernul, nici Parlamentul nu oferă distincții cu Titlu de Excelență . Acesta este un titlu onorific care (în lumea civilizată) se oferă de regulă diplomaților, ambasadorilor. Parlamentul sau Guvernul R.Moldova nu i-a oferit Eugeniei Ursu nici o distincție, păcat că a implicat și altă lume, și chiar înalți demnitari.

Și date istorice: Eugenia Ursu a apărut la oficiul rețelei noaste de ONG-uri când noi activam deja de peste 10 ani.   S-a rugat mult să devină membru al FMAC-CU, ONG   proaspăt creat. Deoarece era în permanență la Moscova unde vindea ceva (carne/ vin sau bomboane) și pe la Federație apărea rar de tot, 1-2 ori pe an, (când plecam la vre-un congres, dorind să meargă și ea ca persoană fizică) sau când desfășuram vre-un concurs (luând, pe se-cret, de la toți participanții adresele, nr.de telefon și insistând să apară pe scenă) fără să aducă vre-un folos, i s-a propus să  plece din funcție. Dar ea se ținea, și noi nu-i cunoșteam scopul.

Primul prejudiciu adus rețelei noastre de ONG-uri a fost un furt de proiect de la un ONG din rețea, furt pus la cale de Eugenia Ursu cu L.Burghilă. E vorba de Caravana Culturii Păcii, proiect lansat de ONG-urile din Rețeaua OMCT încă în 1993, prin călătoria cu un grup de copii talentați pe urmele lui Cantemir, la Istan-bul și la Cetatea de Scaun, în România. În urma măsurilor intreprinse, L.Burgilă a schimbat peste noapte cuvântul ”cara-vana” cu cuvântul  ”caravelă”, iar Eugenia Ursu nu a apărut pe la FMACCU un an întreg.  Al doilea furt intelectual săvârșit de Eugenia Ursu a fost Forumul Mondial al Copiilor Talentați, proiect în care ea cu cineva dintre complicii săi de la Moscova a schimbat cuvântul ”Talentați” cu cu-vânttul ”Olimpici”. În felul acesta, Eugenia Ursu înșela oamenii că-i va duce la Foru-mul Mondial al Copiilor Olimpici  (for ineczistent), în China!!! astfel obținând de la fiecare persoană câte 4500 euro. În urma descoperiri acestor fapte Eugeniei Ursu i s-a cerut să întoarcă celor vre-o zece oameni banii și să plece îndată   de la Federația din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO,  unde  ea nu  a  mai venit niciodată, nu a tele-fonat, nu a deranjat. FMACCU în 2008 și-a ales Secretar General și și-a continuat activitatea, primind  la Chișinău Secretarul General și Președintele Federației Europe-ne, apoi conducerea Federației Mondiale  ( 2009 și 2010). Membrii FMACCU și a celorlante ONG-uri din rețea, bucuroși că au scăpat la timp de o persoană atât de pe-riculoasă pentru societate, mai ales pentru generația tânără, foarte curând au uitat de ea, continuându-și munca de voluntariat, reprezentând Moldova la diferite reuniuni și Congrese, Conferințe ale Federației Eu-ropene, unde Federația din Moldova este membru-fondator, și la Federația Mondi-ală, unde FMACCU este membru activ. (http://fmaccu.wordpress.com )

Doar că în ultimii ani tot mai mulți par-teneri și lume bună comunca Conducerii Federației că Eugenia Ursu folosește antet fals, cu numele FMACCU și se dă Secretar General al acestui  ONG. Monitorizându-i comportamentul neadecvat,  puțin obișnuit pentru Societatea Civilă, liderii Federației au avertizat-o de fiecare dată când o prin-deau asupra faptei: și după un spectacol de la Teatrul de Operă, și imediat după o emi-siune la radio, și la TV am protestat, uimiți că redactorii o prezintă fără să se documen-teze. Între timp Eugenia Ursu agonisea bani. Iară mai nou – a înaintat documete fictive (dar a fost deconspirată!) pentru a primi distincţia de stat Om Emerit al R.Moldova, nici mai mult nici mai puţin, să primească distincţia pe care a primito recent Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija…și alți oameni de valoare. Pentru un plus de imagine și să lăse impresia că are ceva cu cultura, Eugenia Ursu avea nevoie de un articol precum e superlaudațio  lui Ion  Cuzuioc.

Conducerea FMACCU nu este  in-teresată pe ”cât de aproate sufletului” său îi este această persoană sau cu cât a fost plătit autorul articolului. Ne doare că cel care a avut de suferit rămâne cititorul, care a fost dus în eroare și dezinformat. Prin acest articol,   Federației i-au fost aduse prejudicii morale și materiale. Or, faima Eugeniei Ursu de om incorect și afaceristă a produs un impact negativ atât asupra Federației noastre, cât și a  mișcării UNESCO în general.

FMACCU își rezervă dreptul să de-pună o cerere la Procuratură, prin care Eugenia Ursu să fie trasă la răspundere pentru fals și uz de fals în documente, pentru prejudicii morale și materiale aduse Federației.

Consiliul de Conducere FMACCU,P.S. Pentru a proteja copiii țării de

escroci, un material amplu cu date, sume și nume concrete se pregătește pentru Pro-curatură. Cei care ați primit diplome de la Eugenia Ursu, poate că mulți dintre voi cu adevărat meritați distincții importante de Stat, dar falsurile rămân falsuri.  Nu vă supărați și nu vă năpustiți asupra membri-lor FMACCU, noi nu purtăm nici o vină că ați fost atât de naivi. Complicii au știut prea bine ce fac.

7Copiii Europei, 2013

Limba noastră română

E-mail:ceclubs@yahoo.com

Petru Hasnaș

Odă limbii româneLimba-i flacără stelară Farul verbului maternEa îți cerne deşteptareaCu trezire din infern.Limba-i coarda vieții taleCe te-nalță şi coboarăEa-ți deschide nouă caleSpre vibrații milenare.Limba este şi veşmântulCel mai scump şi cel mai dragEa ne poartă legământulDe la prag până la prag.Să luptăm pentru finețeaGraiului ce îl purtămStârpind ferm indiferențaȘoapta sfântă s-o salvăm.Hai să fim un infinitPrin el fapta să vibrezeUn surâs lumii menitViața să ne lumineze.Limba poartă-n veci cuvântulToate-s de la DumnezeuSă purtăm prin el avântulRidicat la apogeu.Ține coarda limbii taleSub pulsarea cea de susSă nu cazi în programareaTurmelor de roboți surzi.

Adrian Păunescu

Poem rostit la AȘMDe toată trădarea aceasta, De toată pornirea păgână, De toată vânzarea de frate, Tu, iartă-ne, limbă română! De toată supunerea oarbă, De toată iuţeala de mână, De toată uitarea de sine, Tu, iartă-ne, limbă română!

De felul cum trecem Ardealul, Ca marfa, din mână în mână, De cinica negustorie, Tu, iartă-ne, limbă română! De singurătatea în care Moldova furată se-ngână Şi Prutul ne ghilotinează, Tu, iartă-ne, limbă română! De harta aceasta bolnavă Şi scoasă silit din ţâţână, De Legi şi Tratate mizere, Tu, iartă-ne, limbă română! De noi, ce-am ajuns interjecţii Şi oameni cu fruntea-n ţărână, De toţi surdomuţii ce suntem, Tu, iartă-ne, limbă română! De-aceste concesii, ce ţara O rană o fac să rămână, De-aceste nedrepte hotare, De neamul acesta, ce moare, Tu, iartă-ne, limbă română!

Am încercat să-l privesc pe Mihai Cimpoi prin viziunea contemporanilor săi, nu din curiozitate adunând opiniile unor semeni în volumul ”Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi”. Am editat această carte nu pentru ai oferi academicianului Mihai Cimpoi o surpriză (posibil, demult nu-l mai surprinde nimic și nimeni), ci pentru a oferi generației mele, generația care a mers la școală odată cu proclama-rea independenței Republicii Moldova, un punct de reper pentru lecturile ei, și nu doar când e vorba de limba română, ci și pentru lecțiile de istorie recentă a acestui neam. Cartea înmănunchiază atât materiale ale unor mari personalități din Moldova, România, Ucraina, Polonia dar și opinii ale unor simpli cetățeni, care cunosc că, a zice Mihai Cimpoi - înseamnă a zice Mișcarea de Renaștere Națională.

În preajma celui de-al II-lea Con-gres Mondial al Eminescologilor, indifer-ent că premiile naţionale se oferă după criterii politice sau nu, credem că a venit timpul ca AŞM să facă demersul necesar pentru ca opera+activitatea lui Mihai Cimpoi să fie propusă la Premiul Nobel.

Dan Verejanu

Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi

Adrian Păunescu a rostit acest poem,cu foarte mult suflet, la Academia de Ştiințe a Moldovei, când a vizitat-o pentru ultima dată… Acest poem m-a făcut să uit de munți, de mare, și să editez (pe cont propriu) cartea LIMBA NOASTRĂ ROMÂNĂ, o antologie de poeme dedicate limbii lăsate de strămoșii noștri.

Dan Verejanu

Salonul Internațional de Carte este arena unde se reunesc mari personalități dar și tineri condeeri… dornici de a se pătrunde de frumusețea limbii ro-mâne, de a descoperi noi nume sau a găsi cartea de care poate că doar tu ai nevoie. Eu, personal, citesc mult, am o bibliotecă bogată, agonisită de părinți… Şi totuși, din bursa mea de doctorand, lunar îmi cumpăr câte o carte… Şi mă simt foarte bogat, după ce o citesc…

Dan VerejanuO nouă experiențăÎn această vară Dan Verejanu a editat mai multe

cărți, în calitatea sa de coordonator de proiect și al-cătuitor. Deși cărțile au fost editate pe cont propriu, munca nu l-a dezamăgit, ci i-a oferit experiența unei colaborări frumoase. Cărțile le găsiți la Salonul Internațional de Carte. Căutați Academia Europeană a Societății Civile.

Un cititor permanent

8 Copiii Europei, 2013

Adresa redacþiei: Chiºinãu, str. Puºkin 24, tel. 22-66-75. t.E.u. Com. 1680.

Renata VEREJANU: poezie ºi politicã

Teiul de vis-a-vis Toate frunzele tale – mii de ochi –Mă privesc prin geam zi de ziSugerându-mi ideea Că o dată aş mai putea iubiPe cineva în putereSă provoace un viscol în mineȘi eu să torn mii de poeme:Cele mai frumoase şi mai senine,Să şoptesc metafore,Să strig sensuri noi, moderne,Să valsez în versulCare şuvoi se aşternePe frunte, pe ochi, pe gură… –Doamne, rogu-te,Dă-mi în toate măsură.

Frunzele tale – mii de ochi –Mă privesc de-ndată cum intru în birou.Eu îți surâd, te salut, şi rămânPrinsă în peisajul acestui tablou.

Un dac încărunțitartistului plastic Ion Chitoroagă

Omul acesta care mi-a citit poemele, înadinsÎn anii când mulţi se temeau să le citească,Îl veţi găsi cândva într-o carte, distins,Oprit între ani să se odihnească…

Îl veţi cunoaşte precis, după intenţiiȘi după gestul pensulei, atât de perseverent -

poeme din noile cărți lansate la Salonul Internațional de Carte, 2013

Că stă demnitatea în pletele-i, încărunțită,Și frumusețea țării -

uimită în rama unui portret.

Atât de mult neamul şi graiul şi-a iubit,Căutând pentru ele cele mai frumoase culori – Că la expoziția personlă veni un popor întreg Să admire sufletul înaltei sărbători.

Un dac încărunțit lasă doar câteva frazeDespre munca sa, inspirată un veac –E omul cu inima plină de razeCare vin către noi, cu lumină de leac.

Anul 1991Discursul meu la Marea Adunarea NaţionalăȘi miile de oameni lângă poeţi adunaţi -Vă rog, nu pierdeţi din paginile de istorii,Anul speranţei, Vă rog, nu-l ignoraţi…

Apoi a cântat dumnezeieşte Doina şi Ion,Și a cuvântat Ion Ungureanu,

doamne, ce glas…Peste veacuri la acest an mă întorn:Prin personalități puternici am rămas.

Discursul meu la Marea Adunare Națională…

Fiul mă-ntreabă deseori: la ce bun?…Eu nu insist că fost-am genială,Ci mândră sunt: eu am frumoşi străbuni.

Naiul unui neamLui G.Zamfir și V.Iovu

O, câtă solemnitate în bunătatea divină A toamnei senine cu parfum de rai, A celui care râde, de parcă se-nchină, C-un zâmbet alb suflat în nai.

O, câtă măreţie în sunetul care Opreşte potopul, opreşte trădare Și ține un neam unit… şi suflarea-i vie…

Cine să ştie Atât de frumios cântă un nai, Sau poate o mie…

Mă vei găsi cândvaMă vei găsi cândva în palmele frumoase Ale unei actriţe ce recită superb, Intrând mai întâi în inima mamei, Apoi în fiecare verb…

Mă vei afla insistent în glasul unui strop De lumină aprinsă şi nespus de amară Care aleargă şi sărută fiecare plop Pe care Eminescu l-a crescut în ţară…

Mă vei găsi în această mână Tânăra, în gestu-i cald şi măreţ - Căci eu sunt limba română În glasu-ți curat, frumos şi isteț…

Mă vei găsi răspândită în lume Cu cele mai alese poeme… Îngândurat, răstignit în hume - Cuvântul nu se teme de blesteme… El trăeşte în Limba Română, Tapisată pe freamăt de steaguri Și înălțată pe veacuri în steme…

O nouă sărbătoareÎn preajma Zilei Independenței Victor

Rusu, membru al Cenaclului GRAI MATERN, a editat o nouă carte de poeme: ŞOAPTA UNUI STROP. Cartea va fi lansată la Salonul Internațional de Carte, în cadrul lansărilor Academiei Europene a Societății Civile.

Reporter CE