NicotinăDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tutun (sub forma de fulgi) a fost introdus in Europa dupa descoperirea Americii.

Nicotina (alfa 3 piridil-N-metilpirolidina) are caracter bazic datorita atomilor de azot

Cantitatea de nicotină ingerată depinde foarte mult de tipul de tutun, de (ne)utilizarea unui filtru. etc

Nicotina (alfa 3 piridil-N-metilpirolidina) este un alcaloid pirolidinic identificat în Nicotiana tabacum,

fam. Solanaceae, ce reprezintă aproximativ 0.6-3.0% din greutatea uscată de tutun. Era folosita in trecut ca

si insecticid,[1][2] iar in prezent,sunt utilizati pe scara larga analogii de nicotină, cum ar fiimidacloprid.

În concentrații mici (aproximativ 1 mg de nicotina absorbită), substanță acționează ca un stimulent la

mamifere și este principalul factor responsabil pentru dependență. Potrivit American Heart Association,

dependența de nicotină a fost istoric, una dintre cele mai grele, în timp ce caracteristicile farmacologice si

comportamentale care determină dependența de tutun sunt similare cu cele ale dependenței

de heroină și cocaină. Conținutul de nicotină din țigări a crescut încet de-a lungul anilor, iar un studiu a

constatat că a existat o creștere medie de 1,6% pe an între anii 1998 și 2005. Acest lucru a fost constatat

pentru toate categoriile de piață importante de țigări [3].

Cercetări în 2011 au descoperit că nicotina inhibă modificarea enzim-cromatinei (clasa I și II histon

deacetilaze), care crește capacitatea cocainei de a provoca dependență [4].

Cuprins

  [ascunde] 

1 Istoric

o 1.1 Antichitate

o 1.2 Europa

o 1.3 Europa de Vest

o 1.4 Imperiul Otoman

o 1.5 Statele Unite

o 1.6 Japonia

o 1.7 Australia

2 Caracterizare

o 2.1 Biosinteza

o 2.2 Proprietăți fizico chimice

3 Farmacologie

o 3.1 Farmacocinetică

o 3.2 Toxicologie

3.2.1 Toxicocinetica

4 Dependența de nicotină

o 4.1 Mecanismele dependenței

o 4.2 Medicatia antisevragică

o 4.3 Alternativa - medicamentele naturiste

5 Referințe

6 Bibliografie

Istoric[modificare]

Antichitate[modificare]

Cea mai veche atestare a consumului de tutun este dată de identificarea în Peru a unui bloc de tutun cu o

vechime de 2,5 milioane ani [5] Mayașii de asemenea foloseau frunzele de tutun pentru fumat[6].Toltecii au

imprumutat tutunul de la vecinii lor mayași[7].Apar astfel 2 categorii ce utilizează tutunul dar în scopuri

diferite: cei de la curtea lui Montezuma care amestecau tutunul cu alte rășini și plante uscate amestecul

fiind utilizat în ritualuri. A doua categorie o constituie indienii răspândiți pe valea fluviului Missisippi,

venerează pe Manitou care rulează frunzele uscate de tutun sub forma unei țigări "crude cigar"

Europa[modificare]

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.

Bartolomé de las Casas [8]  este primul care descrie cele găsite de primii cercetași trimiși de către Columb

în interiorul Cubei

"... oameni cu jumătate de lemn ars în mâinile lor, și unele ierburi aromatice pentru fumatul lor, care sunt

unele ierburi uscate puse în anumită frunze, de asemenea, uscate, ca acelea pe care băieți le fac în ziua

Paștelui de Duhul Sfânt;și au aprins o parte din ea, iar prin cealaltă parte, el suge, absoarbe, sau primește

în interior fum cu respirația, prin care devine amorțit și aproape beat, și de aceea se spune că nu se simt

oboseala. Acestea, muschete așa cum le vom numi, ei numesc tabacos. Știam că spaniolii pe aceasta

insulă Española care au fost obișnuiți să-l ia, și fiind mustrat de el, spunându-le că a fost un viciu, ei au

răspuns că nu au putut să înceteze utilizarea acestuia. Nu știu ce gust sau beneficii au găsit în el."[9]

[8] Tutunul era deja de mult timp folosit în America iar coloniștii europeni care au ajuns acolo l-au popularizat

în Europa. La doze mari, tutun poate deveni halucinogenic;[10] în consecință, americanii nativi nu au folosit

intotdeauna droguri recreaționale. În schimb, a fost deseori consumat ca un entheogen, printre unele triburi,

acest lucru realizându-se doar prin experiență șamanilorsau a celor ce practicau medicina.În nord-est

triburile americane transporta cantități mari de tutun în pungi ca un element comercial ușor de acceptat și ar

fuma adesea în pipă (calumet), fie în ceremoniile definite, care au fost considerate sacre, sau pentru a

pecetlui o afacere, de exemplu,[11] și le-ar fuma la astfel de ocazii, în toate etapele vieții, chiar și în copilărie.

[12] Se credea că tutunul este un dar de la Creator și că fumul de tutun expirat duce gândurile și rugăciunile

către cer.[13]

În afară de fumat, tutun a avut o serie de utilizări ca medicament. A fot utilizat pentru dureri de urechi și dinți

și, ocazional sub forma de cataplasmă. Fumatul a fost declarat de către indienii din deșert a fi un leac

pentru răceli, mai ales în cazul în care tutunul a fost amestecat cu frunze de salvie mică, Salvia Dorrii, sau

rădăcina de balsam indian sau tuse , Leptotaenia multifida .Aceasta adăugare s-a dovedit a fi deosebit de

bun pentru astm si tuberculoză.[14]

Frunzele nefermentate de tutun au fost adesea mâncate, folosite în clisme, sau băute ca extract suc. Ca

utilizarea sa răspândit în culturile occidentale, cu toate acestea, nu a mai fost utilizat în principal pentru

scopuri entheogenic sau religioase, deși utilizarea religios de tutun este încă obișnuit printre multe

altele indigeni e, în special în America. Printre triburile Cree și Ojibway, din Canada și nord-centralul

Statelor Unite, este oferit de Creator, cu rugăciune e, și este utilizată în ceremonii de purificare. în

tradiționala "pipă a păcii", iar în amestec cu alte plante uscate este purtat sub forma de "punga cu

medicamente" și este prezentat ca un cadou. Un cadou de tutun ține de de tradiție atunci când solicită un

bătrân Ojibway o chestiune de natură spirituală. Datorită naturii sale sacre, abuzul de tutun este grav și

inacceptabil de către triburile Algonquian din Canada, deoarece se crede că, dacă o persoana va abuza de

plantă, aceasta va abuza la rândul ei persoana cauzându-i acesteia boală.Un mod corect și tradițional nativ

de a oferi fum către cele patru puncte cardinale (nord, sud, est, vest), mai degrabă decât ținându-l adânc în

plămâni pentru perioade lungi de timp [15]

Rodrigo de Jerez a fost unul dintre spaniolii, membri ai echipajului[16] care a navigat în America pe Santa

Maria, ca parte a expediției Cristofor Columb, "primul voiaj în Oceanul Atlantic în 1492. El este creditat cu a

fi primul european fumător[7].

Europa de Vest[modificare]

Cea mai veche imagine a unui om fumând o pipă, de la' Tabaco de Anthony Chute.

Spaniolii au introdus tutun în Europa aproximativ în anul 1518, și prin 1523, Diego Columb menționează un

negustor de tutun de la Lisabona, în testamentul său, aratând cât de repede s-a dezvoltat traficul. Jean

Nicot, ambasadorul Franței la Lisabona, descoperă proprietățile antimigrenoase și trimite frunze de tutun la

Paris în 1559 reginei mamă Catherina de Medicis, care devine o consumatoare ferventă a tutunului de

prizat. Inițial francezii, spaniolii si portughezi menționează tutunul ca "plantă sacrp", datorită proprietăților

sale medicinale valoroase.[9]

În 1571, un botanist spaniol, Nicolas Monardes în cartea sa "Historia medicinal de las cosas que se traen

de nuestras Indias Occidentales" (Istoricul medical al lucrurilor noastre din Indiile de Vest)afirmă că tutunul

ar putea vindeca 36 de probleme de sănătate[17].

Sir Walter Raleigh, este creditat cu aducerea în 1578 a primului tutun "Virginia" în Europa, acesta

denumindu-ltobah. În 1595 Anthony Chute publicăTabaco, în care repetă argumentele anterioare cu privire

la beneficiile plantelor și subliniază proprietățile benefice ale fumatului. Importul de tutun în Europa nu a fost

fără rezistență și controverse în secolul al 17-lea. Stuart Regele James I a scris o

celebră polemică intitulată Counterblaste to tobaccoîn 1604, în care regele denunță utilizarea de tutun.

Imperiul Otoman[modificare]

Tutunul ca produs comercial ajunge în Imperiul Otoman în secolul al 16-lea.[18]

Odată ajuns în Imperiul Otoman, a atras atenția medicilor[19] și a devenit un "elixir" frecvent prescris pentru

mai multe afectiuni. Deși tutunul a fost prescris inițial ca medicament, mai multe studii au condus la

susținerea că fumatul cauzează amețeli, oboseală, tocire a simțurilor, și un gust/miros în gură.[20]

În 1682, juristul Abd al-Ghani al-Nabulsi (Damasc) a declarat: "Tutunul a devenit extrem de celebru în toate

țările Islamului ... Oameni de toate felurile s-au folosit si s-au dedicat să-l ... Am văzut chiar și copii mici de

aproximativ cinci ani care fumează "[21]

În 1750, orășenii din Damasc au observat "un număr mai mare de femei decât bărbați, stau de-a lungul

malul râului Barada. Ele mănâncă și beau, și beau cafea și tutun de fumat la fel ca bărbații. "[21]

Statele Unite[modificare]

Acest tablou 1670 prezintă sclavi africani, care lucrează în hale de tutun, pe o plantație

În 1609, John Rolfe ajunge la Jamestown, Virginia, fiind creditat ca primul decantor-a ridicat cu succes

tutunul [22] pentru uz comercial.El introduceNicotiana tabacum, în cultură din semințe aduse cu el,

din Insulele Bermude. De-a lungul secolelor 17 și 18, tutun a continuat să fie principalacultură a Virginiei,

precum și a Carolinelor. Depozite mari de tutun au umplut zone de lângă pontoane de orașe noi,

înfloritoare, cum ar fi Dumfriespe Potomac, Richmond și Manchester.

Japonia[modificare]

În Japonia frunzele de tutun au fost introduse de către marinarii portughezi în anul 1542.

Australia[modificare]

Tutun de fumat a ajuns pe malurile australiene, fiind introdus de comunitățile indigene nordice care veneau

in contact cu pescarii indonezieni . Modele britanice ale consumului de tutun au fost transportate în

Australia împreună cu noi coloniști în 1788 și în anii de după colonizare, comportamentul fumat britanic a

fost rapid adoptat de către persoanele indigene.

Caracterizare[modificare]

Biosinteza[modificare]

Cationul pirolinium (N metil Δ 1 pirolinium este un precursor important în sinteza alcaloizilor tropanici.Reacția de

condensare este catalizată de o enzimă[23] puțin cunoscută numită nicotin-sintază

Nicotina provine de la aminoacidul ornitină, prin condensări aldolice, sau de tip Mannich în

prezența enzimelor ce au drept coenzima piridoxal fosfat.Reacția presupune 2 faze:

Formarea de putrescină de la L-ornitina.Intremediar se obține o bază Schiff, care prin hidroliză

formează putrescina.

Sinteza a cationului N-metilpirolinium din putrescină.Reacția are ca intermediar 4 aminobutanalul.

Reducere 1,4 a inelului piridinic a acidului nicotinic in prezența NADH.

Decarboxilare a 1,4-dihidro la 1,2-dihidropiridină.

Proprietăți fizico chimice[modificare]

Lichid incolor este antrenabil cu vapori de apă.Pe această proprietate se bazează izolarea sa din produsul

vegetal în prealabil alcalinizat.Distilarea are loc sub vid pentru evitarea descompunerii.În contact cu aerul

ea se brunifică. Este miscibilă cu apa în orice proporție la 60 0C și 120 0C.. Este o bază terțiară levogiră, dar

sărurile ei sunt dextrogire. LA temperaturi înalte pe catalizator de platină ea poate fi redusă.Atomul de azot

din nucleul pirolidinic are un caracter bazic mult mai pronunțat față de azotul din nucleul piridinic, inel care

face parte dintr-o structură de tip aromatic. Din această cauză constantele de aciditate au valori foarte

diferite:

Ka1 caracteristică N+ piridinic are valoare între 3,49-3,22

Ka2 caracteristică N+ pirolidinic are valoarea între 8,19-8,11 [24]

Farmacologie[modificare]

Receptorii nicotinici fac parte din grupa receptorilor acetilcolinici cu mediator acetilcolina.Fiecare receptor are o

structura pentamerică, fiind format din 5 subunități: α,β,γ,δ,ε. Fiecare subunitate este formata din 4 segmente

transmembranare numerotate M1, M2, M3,M4, unite intre ele prin anse celulare astfel:M1-M2, M2-M3 si M3-M4

În doze mari nicotina este depolarizant al receptorilor nicotinici. În plus determină creșterea nivelului

dopaminei la nivelul creierului, datorită inhibăriiMAO (monoamin oxidaza) responsabilă de

metabolismul dopaminei. Însă nu se știe sigur dacă această acțiune poate fi atribuită nicotinei sau altor

componenți din fumul de țigară (hidrocarburile cancerigene). Această acțiune asupra dopaminei este

similară celei produse de cocaină și heroină, un motiv pentru care persoanele fumează: menținerea unui

nivel ridicat de dopamină, care determină senzația de plăcere. Nicotina și metaboliții săi au fost studiați

pentru tratamentul unor boli cum ar fi: boala Parkinson, maladia Alzheimer. Cercetările actuale au

demonstrat faptul că nicotina singură nu poate dezvolta cancerul, nu are proprietăți mutagene dar

determinând creșterea activitătii acetilcolinei, duce la împiedicarea apopotozei (moarte programată) prin

care organismul iși distruge anumite tipuri de celule, moarte sau mutante, astfel acestea dezvoltându-se în

celule cancerigene. Excitant al sistemului nervos central și periferic, în doze mici inhibând toți ganglionii

simpatici. Induce voma, scade diureza și crește activitatea motorie intestinală. Asupra sistemului cardiac

produce tahicardie, creșterea presiunii sanguine și determină creșterea glucozei în sânge.

Farmacocinetică[modificare]

Pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie și cutanată.

Conținutul în nicotină a diferitelor produse

Sursa Conținut (mg)

țigaretă 13-32

muc de țigaretă 5-7

țigară de foi 15-40

1 gr tutun prizat 12-16

1 plasture cu nicotină 8.3-11

1 spray nazal cu nicotină 0.5

Pe măsură ce nicotina intră în organism este rapid distribuită în sânge, de asemenea poate trece bariera

hematoencefalică. Metabolizarea are loc în ficat (circa 80-90%). Eliminarea are loc mai ales pe cale renală,

dar se poate elimina mai ales prin plămâni, transpirație, lapte, salivă; circa 10-20% se elimină ca atare,

restul sub formă de metaboliți (cotinină, ca atare sau hidroxilată). Urina acidă accelerează eliminarea, în

cazul urinei alcaline are loc o reabsorbție la nivelul rinichiului. Acționează la nivelul receptorilor colinergici

centrali la numai 7 secunde de la inhalare, se pare că influențează în mod pozitiv activitatea adrenalinei.

Cotinina

Cotinina este un metabolit al nicotinei poate fi utilizată drept indicator al expunerii unor persoane datorită

faptului că rămâne în sânge mai mult de 24 de ore. Nu se acumulează în organism datorită faptului că se

metabolizează repede având timpul de înjumătățire de circa 2 ore; se folosește pentru a determina tipul de

receptori.

Toxicologie[modificare]

Toxicocinetica[modificare]

Căile de metabolizare ale nicotinei

Este un toxic puternic și cu acțiune rapidă; inițial se mărește activitatea ganglionară, iar în faza următoare

se produce o inhibare a ganglionilor, când apare acțiunea depresivă și paralizantă.Intoxicațiile pot avea

diferite cauze:

accidentale (atunci când se folosește pentru dăunători)

profesionale la persoanele care vin în contact cu soluțiile de nicotină

intenționate 1850 afacerea Bocarme, prilej cu care toxicologul belgian Stas pune la bază metoda

extracției alcaloizilor din cadavre, metodă care cu modificările aduse de Otto sio Ogier, este folosită și

astăzi.

Poate da naștere la:

Intoxicație supraacută – de obicei accidentală, care se produce la ingerarea accidentală, moartea

survine instantaneu, prin convulsii puternice

Intoxicația acută care se produce la ingerare. Se manifestă prin:

tulburări digestive

tulburări nervoase: cefalee, paloare, convulsii cu mișcări musculare necontrolate, transpirație

abundentă, delir asfixie

tulburări cardiace: puls neregulat, HTA, respirația se îngreunează, poate surveni moartea prin

sincopa cardiacă, sau prin paralizia mușchilor respiratori și a centrului respirator bulbar.

Intoxicația cronică este foarte întâlnită în rândul fumătorilor: la fumătorii începători se observă tulburări

nervoase și vasomotorii, palpitații, tulburări digestive, grețuri, tulburări care pot duce in final la

toxicomanie (nicotinism)

Fumatul suprimă senzația de foame, la fumătorii cronici 90-98% din nicotina inhalată este reținută în

plămâni și constituie alături de gudroanele rezultate din ardere, una din cauzele principale de creștere a

cancerului pulmonar.

Organul sau sistemul afectat

Tipul bolii

Aparat respiratorcancer pulmonar, cancer laringeal, reducerea capacității respiratorii, pneumonie, bronșită cronică, embolie pulmonară, astm

Aparat cardiovascularpuls accelerat, aritmie cardiacă, HTA, circulație sanguină proastă, criză cardiacă, angor pectoris, arterită, flebite

ORLlaringită, faringită, sinuzită, alergii respiratorii, cancer esofagian, cancer la gât

Creier și Sistem nervos embolie cerebrală

Sistem digestivcancerul limbii, cancer gastric, gingivită, distrugerea enzimelor digestive, hiperaciditate stomacală, gastrită, ulcer duodenal, ulcer stomacal, cancer de colon

Sistem excretor cancer renal, cancer vezical, cancer de prostată

Efecte negative de scurtă durată:

creșterea ritmului cardiac, in medie 20-30bătăi /min

creșterea tensiunii arteriale

lezarea mucoaselor buzelor, limbii și cerului gurii.

îngălbenirea dinților

iritarea mucoasei naso-faringiene, cu diminuarea sau modificarea selectivă a mirosului

iritarea laringelui

iritarea ochilor

Dependența de nicotină[modificare]

Nicotina produce dependența de 6-8 ori mai mare decît alcoolul, dar la fel de mare ca și cocaina. 95-100%

din fumători sunt dependenți. Nicotina, indiferent de calea de administrare, pătrunde în organism prin

difuziune, fumul inhalat ajunge în alveolele pulmonare și toți constituenții sunt absorbiți.80 % din nicotină

este distrusă la nivel hepatic, restul de 20 % se fixează pe receptorii nicotinici prin intermediul cărora

exercită efectele sale multiple. Pentru a măsura dependența de nicotină se utilizează testul Fagerstrom;

testul are avantajul că arată o corelare exactă între răspunsurile testului și determinările de cotinină

plasmatică și urinară.

Mecanismele dependenței[modificare]

Se disting trei tipuri de dependență de nicotină:

Dependența comportamentală și socială care se asociază cu anumite momente ale zilei de lucru: așa

numita „țigară la cafea”

Dependența psihică corespunde nevoii menținerii beneficiilor pe care le aduce nicotina fumătorului:

senzația de plăcere, descărcare, satisfacție, stimulare intelectuală, stimulare generală.Nicotina este

singurul drog care stimulează funcțiile cognitive pe timp scurt, fumătorul fiind tentat în mod inconștient

a începe o nouă țigară pentru a regăsi amintirea acelor senzații. Pentru a învinge această dependență

sunt necesare activități compensatorii: mișcarea în aer liber, exerciții de relaxare, suptul anumitor

produse .

Dependența fizică se instalează numai după cîțiva ani și nu este sistematică pentru toți fumătorii.

Fumătorii cronici fumează în primul rînd pentru a evita acel sentiment de lipsă, care se manifestă prin

nervozitate, irascibilitate, tulburări ale concentrării.Dependența fizică este ușor de tratat prin intermediul

terapiei de substituție: plasturele cu nicotină, gumele de mestecat pe baza de nicotină.

Prin combinarea celor 3 tipuri de dependență rezultă trei grupe de fumători:

Fumătorul cu dependență pur comportamentală, acest tip de fumător consumă sub 5 țigări pe zi,

stoparea fumatului și reluarea este fără efort.

Fumătorul cu dependență comportamentală și psihică care fumează pentru a regăsi efectele

psihoactive ale nicotinei. Consumă în general 20 sau mai multe țigări pe zi (funcție si de împrejurări)

Fumătorul cu dependență fizică asociata unei dependențe comportamentale, fumează mai mult de

20 țigări pe zi (consum constant)

Dependența de nicotină trebuie tratată ca o boală cronică, foarte mulți pacienți eșuează de la prima

tentativă de dezobișnuință, trecând prin perioade de recădere și de remisie. Pentru a explica dependența

de nicotină trebuie avut în vedere foarte mulți factori: genetici, farmacologici, psihologici, de

mediu. Sevrajul este fenomenul care apare la întreuperea bruscă a prizei de drog cu toate consecințele

care decurg de aici. Nicotina este un drog care cauzează dependența fizică și simptome neplăcute de

sevraj atunci cînd este abandonată brusc; astfel apar:

nevoia presantă de a fuma

anxietate

iritabilitate, neliniște, enervare

deprimare sau depresie

cresterea apetitului

Un procent de 20% dintre fumători doresc să renunțe la fumat, dar nu o pot face ușor; anumite tratamente

antitabagice pot da rezultate la unele persoane, în timp ce la unele nu. Nu există un medicament care

singur să poată suprima pofta de a fuma, dar există substituenți nicotinici care ajuta eliminarea fumatului în

timpul fazei inițiale de sevraj.

Medicatia antisevragică[modificare]

Substituenți nicotinici:

plasturi (sistem transdermic) care este impregnat cu nicotină, care este cedată cu o anumită

viteză, astfel încît să asigure o concentrație constantă pe parcursul a 24 h.

guma de mestecat (chewing gum), reduce simptomele de sevraj și ușurează procesul de

întrerupere a fumatului

spray nazal cu nicotină

inhalator bucal de nicotină

țigareta electronicǎ

snuss suedez

Substituenți medicamentoși:

Bupropion  (Zyban), un medicament nou folosit pentru combaterea dependenței de nicotină;

acționează la nivelul neurotransmițătorilor implicați in dependența de nicotină, reduce semnificativ

simptomele datorate sindromului de sevraj.

Nortriptilina  este eficace în întreruperea fumatului; avantajul este costul cel mai scăzut dintre

tratamente

Clonidina , deși cunoscută ca antihipertensiv, s-au constatat rezultate pozitive la tratarea fumatului.

Are dezavantajul reacțiilor adverse pronunțate.

Rimonabant  este o moleculă nouă, care încă necesită confirmarea rezultatelor oe grupe mai mari.

Selegilin , deși utilizat în tratamentul bolii Parkinson, se pare că reduce nevoia urgentă de fumat.

Bupropion(Zyban)

 

Nortriptilină

 

Clonidina

 

Rimonabant

 

Selegilina

Alternativa - medicamentele naturiste[modificare]

Pycnogenol un produs natural, extras din coaja pinului maritim (Pinus maritima), cu un conținut bogat

în flavonoide, acționează împotriva radicalilor liberi care accelerează procesul de îmbătrînire cu

favorizarea cancerului, oferă protecție împotriva infarctului de miocard și accidentului vascular.

Antitabac Plant este un produs lichid ce conține extracte de Caladium seguinum și Phytolacca

decandra. Extractul de Caladium seguinum se adresează tulburărilor provocate de fumat, tuse,

migrenele,tulburările oculare, în tim ce extractul de Phytolacca reduce dorința de fumat.