Nicolae Isar

2
Nicolae Isar, O istorie a principatelor române. De la emancipare politică la unire (1769-1859), Editura Universității din București, 2010 „La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, situația Țărilor Române continuă să fie marcată de politica de expansiune a marilor puteri și de interesele lor în Europa Centrală și de Sud-Est” (p. 17) în contextul procesului de emancipare națională din prima parte a sec. al XIX-lea este de remarcat acțiunea politico-diplomatică a boierilor români în cadrul Congresului de pace de la Șiștov din 1791, când aceștia redactează un memoriu redactat de către spătarul Ioan Cantacuzino și mitropolitul Filaret al II=lea. Aici ei criticau domniile fanariote „Fiscalitatea apăsătoare, aflându-și izvorul în obligațiile față de Poartă dar și în lăcomia domnilor luminați, a boierilor greci din din clientela domnească, precum și a boierilor pământeni, se repercutează catastrofal asupra stării populației de rând. La 1805, consulul francez Parrant constată că, în timp ce boierimea era foarte activă în plan politic, masa contribuabililor - țărănimea – rămânea „absolut pasivă”, și să găsea „în ultima stare de îndobitocire”, ceea ce îl făcea să exclame: „Este permis, Dumnezeule, să se degradeze astfel specia umană?”. Și tot la această dată, un alt călător francez în Principate, Leclerc, la rândul său, amintește de „extorcările oribile”, care îi aduc pe țărani „în cea mai neagră mizerie”. (pp.51-52). -certurile dintre boieri pentru ocuparea înaltelor funcții în stat. Vezi și B.P Hașdeu, Ultima cronică română din epoca Fanarioților, Buc., 1884. Toate dregătoriile se cumpără și se vând pe bani „din care poate socoti fieșcare la ce batjocură au ajuns și Domnia și boierimea, și trebile lor, că nu era alt decât o tiranie și o ticăloșie asupra scăpaților și săracilor” (p. 110, Hasdeu, apud Isar, p. 54).

description

articol

Transcript of Nicolae Isar

Page 1: Nicolae Isar

Nicolae Isar, O istorie a principatelor române. De la emancipare politică la unire (1769-1859), Editura Universită ii din Bucure ti, 2010ț ș

„La sfâr itul secolului al XVIII-lea i începutul secolului al XIX-lea, situa iaș ș ț ărilor Române continuă să fie marcată de politica de expansiune a marilorȚ

puteri i de interesele lor în Europa Centrală i de Sud-Est” (p. 17)ș ș

în contextul procesului de emancipare na ională din prima parte a sec. al XIX-leaț este de remarcat ac iunea politico-diplomatică a boierilor români în cadrulț Congresului de pace de la i tov din 1791, când ace tia redactează un memoriuȘ ș ș redactat de către spătarul Ioan Cantacuzino i mitropolitul Filaret al II=lea. Aiciș ei criticau domniile fanariote

„Fiscalitatea apăsătoare, aflându- i izvorul în obliga iile fa ă de Poartă dar i înș ț ț ș lăcomia domnilor lumina i, a boierilor greci din din clientela domnească, precumț

i a boierilor pământeni, se repercutează catastrofal asupra stării popula iei deș ț rând. La 1805, consulul francez Parrant constată că, în timp ce boierimea era foarte activă în plan politic, masa contribuabililor - ărănimea – rămâneaț „absolut pasivă”, i să găsea „în ultima stare de îndobitocire”, ceea ce îl făcea săș exclame: „Este permis, Dumnezeule, să se degradeze astfel specia umană?”. i totȘ la această dată, un alt călător francez în Principate, Leclerc, la rândul său, aminte te de „extorcările oribile”, care îi aduc pe ărani „în cea mai neagrăș ț mizerie”. (pp.51-52). -certurile dintre boieri pentru ocuparea înaltelor func ii în stat.țVezi i B.P Ha deu, Ultima cronică română din epoca Fanario ilor, Buc., 1884.ș ș ț

Toate dregătoriile se cumpără i se vând pe bani „din care poate socoti fie careș ș la ce batjocură au ajuns i Domnia i boierimea, i trebile lor, că nu era alt decâtș ș ș o tiranie i o ticălo ie asupra scăpa ilor i săracilor” (p. 110, Hasdeu, apud Isar,ș ș ț ș p. 54).